O scurtă descriere…
„De nalt ce era muntele acela, s-ar fi zis că a lui creastă aurită atinge bolta cerului și că toți ceilalți se umilesc înaintea lui: era bătrânul Ceahlău, stăpânul furtunilor, care de mii de ani vede în toate serile cel din urmă asfințitul soarelui”. (Nicolae Gane, Duduca Bălașa)
„Priveam fără de țintă-n sus / Într-o sălbatică splendoare / Vedeam Ceahlăul la apus / Departe-n zări albastre dus / Un uriaș cu fruntea-n soare / De pază țării noastre pus”. (George Coșbuc, Vara)
„Deasupra noastră, Ceahlăul iese din neguri și soarele pune hlamizi de argint pe umerii stâncilor […] Singur și posomorât, trufaș și stăpânitor peste un popor de munți, ce par pe lângă dânsul mușuroaie, înălțându-și creștetul pe cer, scărmănând norii în raghila de stânci înfipte pe fruntea-i pleșuvă, mândrul uriaș farmecă râul cu puterea măreției lui și-l face să-și uite dorul de câmpie”. (Alexandru Vlahuță)
„Ceahlăul își tivește, fumurii, crestele pe cer; cu mijlocul încins într-un văl de ceață, pare că-și strânge șalele stâncoase într-un brâu de lână” (Emil Gârleanu)
„Ceahlăule, bătrân gigant al Munților Carpați, / Privește peste norii în juru-ți adunați! / Ce zgomot, ce contraste pe laturile tale: De-o parte veselie, de-o parte lungă jale! […] Ceahlăul n-a rămas la dușmani / Ceahlăul s-a întors acasă”, scria Octavian Goga, după ce o vreme, munții Moldovei căzuseră sub stăpânirea armatelor germane-austro-ungare.
Câteva informații științifice…
Parcul Național Ceahlău (cu o suprafață totală de 7742.5 ha), aria protejată naturală Ceahlău – ROSCI0024 și aria de protecţie avifaunistică Masivul Ceahlău – ROSPA0129, implicit rezervațiile științifice Ocolașul Mare și Polița cu Crini, monumentele naturii – Cascada Duruitoarea (la o altitudine de 1247m și cu o cădere de apă de aprox. 25 m) și Avenul Mare, precum și cele două rezervații cu profil botanic, Toaca și Gardul Stănilelor, oferă județului Neamț o bogată geodiversitate și cu o deosebită valoare naturală, la care se adaugă numeroase valori culturale și spirituale.
Altitudini maxime – Vârful Ocolaşul Mare (1907 m) și Vârful Toaca (1904 m; există 553 de trepte care trebuie urcate pentru a ajunge pe vârful Toaca – cele vechi numărau 440 de trepte); 7 trasee turistice, marcate, având grad de dificultate mediu sau mare și pornind în principal, de la Izvorul Muntelui (trei trasee) și Durău, iar două dintre acestea au punctul de pornire în satul Neagra din Bicazul Ardelean. Anual, Ceahlăul este vizitat de peste 60000 de turişti.
Planul de management al Parcului Național Ceahlău informează despre prezența a unui număr de 2994 de specii de plante (dintre care 1144 sunt plante superioare – reprezintă 68.3% din flora spontană a județului și 34.7% din flora vasculară a țării), 1100 specii de nevertebrate, 7 specii de peşti, 10 specii de amfibieni, 8 specii de reptile, 121 specii de păsări și 30 specii de mamifere.
Studiile botanice au relevat prezența a 138 specii de alge, 1171 specii de fungi, 320 specii de licheni, 221 specii de briofite și 1144 specii de cormofite, acestea fiind reprezentate în număr mare, îndeosebi de: Navicula, Cymbela, Cosmarium, Nitzchia, Gomphonema, Pinnularia – alge; Septoria, Puccinia, Ramularia, Leptosphaeria, Phoma, Erysipe, Phyllosticta, Cortinarius, Mycena, Cytospora, Lactarius, Peronospora, Pleospora, Mycospherella, AscochytaSphaerotheca, Phomopsis, Amanita, Coprinus, Melampsora, Stagonospora, Entoloma, Tricholoma, Pucciniastrum, Rhabdospora, Collybia şi Coniothyrium – fungi; Lecanora, Parmelia, Caloplaca, Lecidea, Cladonia, Pertusaria, Usnea, Rhizocarpon, Cetraria, Peltigera, Buellia, Opegrapha, Amphoridium, Physcia – licheni; Bryum, Mnium -, Polytrichum, Hypnum, Orthotrichum şi Sphagnum – briofite. Între plantele superioare predomină următoarele familii: Asteraceae, Poaceae, Rosaceae, Fabaceae, Brassicaceae, Scrophulariceae, Lamiaceae și Ranunculaceae. Taxoni endemici (endemite carpatice românești): Aconitum tauricum ssp. hunyadens, Aconitum vulparia ssp. lasianthum, Androsace villosa ssp. arachnoidea, Astragalus australis ssp. bucsecsii, Centaurea phrygia ssp. carpatica, Centaurea triumfetti ssp. pinnatifida, Cerastium transsylvanicum, Dianthus spiculifolius, Dianthus tenuifolius, Draba haynaldii, Eritrichium nanum ssp. jankae, Erysimum witmannii subsp. transsilvanicum, Helictotrichon decorum, Hepatica transsilvanica, Onobrychis montana ssp. transsilvanica, Pedicularis baumgarteni, Primula elatior ssp. leucophylla, Scabiosa lucida ssp. barbata, Thesiumkernerianum, Thymus bihoriensis, Thymus comosus, Silene nutans ssp. dubia.
Vegetație lemnoasă: Symphyto cordati – Fagetum, Carpino – Fagetum, Pulmonario rubrae – Fagetum Telekio speciosae – Alnetum incanae, Hieracio rotundati – Abietetum, Hieracio rotundati – Piceetum, Saxifrago cuneifoliae – Laricetum, Campanulo abietinae – Vaccinietum myrtilli, Campanulo abietinae – Juniperetum sibiricae, Salici silssiacae – Alnetum viridis (asociații), Larix decidua ssp. carpatica, Myricarietum germanicae, Fagus sylvatica, Carpinus betulus, Fraxinus ornus, Betula verrucosa, Acer campestre, A. platanoides, A. pseudoplatanus, Corylus avelana, Alnus glutinosa, A. incana, Tilia cordata, Salix alba, S. capraea, Ulmus foliacea, Viburnum opulus, Abies alba, Pinus silvestrius.
Pajişti cu vegetație ierboasă: Festuco rubrae – Agrostetum capillaris, Scorzonero roseae – Festucetum nigricantis, Violo declinatae – Nardetum, Potentillo chrysocraspedae – Festucetum airoidis, Arrhenatheretum elatioris, Trisetetum flavescentis, Poa pratensis, Trollius europaeus, Campanula glomerata, Carlina acaulis, Lolium perene, Phleum pretense, Lotus corniculatus, Trifolium repens, T. montanum, Stellaria graminea, Hieracium transilvanicum, H. alpina, Melampyrum silvaticum, Luzula maxima, L. sylvatica, Calamagrostis arudinacea, Campanula abietina, C. alpina, Listera cordata, Oxalis acetosela, Aquilegia vulgaris, Festuca supina, Polygonum viviparum, Pedicularis olderi, Cerastium lanatum, Viola alpina, Lycopodium selago, Usnea barbata (licheni); pe stâncăriile calcaroase se întâlnesc asociații de Artemisio erianthae – Gypsophiletum petraeae, Seslerio bielzii – Caricetum sempervirentis, Saxifrago moschatae – Drabetum kotschyi, Diantho tenuifolii – Festucetum amethystinae.
Specii de plante (vulnerabile, rare): Anacamptis pyramidalis, Aquilegia nigricans, Arnica montana, Cypripedium calceolus, Draba haynaldii, Gentiana lutea, Leontopodium alpinum, Nigritella rubra, N. nigra, Typha shuttleworthii, Carex rupestris, Dactylorhiza fistulosa, Dianthus collinus ssp. glabriusculus, Epilobium alsinifolium, Epipogium aphyllum, Erigeron atticus, Goodyera repens, Liparis loeselii, Listera cordata, Lloydia serotina, Pinguicula alpina, Saxifraga bulbifera, Spiranthes spiralis, Tozzia alpina ssp. carpatica, Veronica aphylla, Viola alpina, Asplenium adulterinum, Campanula serrata, Cypripedium calceolus, Liparis loeselii, Tozzia carpathica, Iris aphylla ssp. hungarica, Dryas octopetala, Arabis alpina, Carex sempervirens, Poa alpina, Viola biflora, Pinguicula alpina, Allium victorialis, Eriophorum vaginatum, Saxifraga aizoon, Sesleria coerulans, Erisium wittmanni, Melandrium zawadzkii, Melampyrum saxosum, Leontopodium alpinum, Cypripedium calceolus, Gentiana lutea.
Insecte predominante: Hymenoptera, Coleoptera, Lepidoptera, Diptera, Orthoptera, Plecoptera (dintre care, Arcynopteryx compacta este o fosilă vie), Trichoptera, Planipennia, Ephemeroptera, Heteroptera, Blattodea, Odonata, Homoptera și Rhaphidioptera.
Vertebrate: faună acvatică – zglăvoacă răsăriteană (Cottus poecilopus), porcuşor (Gobio gobio obtusirostris), moioagă (Barbus meridionalis petenyi), grindel (Noemacheilus barbatulus), clean (Leuciscus cephalus), păstrăvi (Salmo trutta fario, S. trutta lacustris), boiştean (Phoxinus phoxinus); avifaună – cinteză (Fringilla coelebs), codobatură (Motacilla alba), măcăleandru (Erithacus rubecula), sturz cântător (Turdus philomelos, T. viscivorus), ciocârlie de pădure (Lullula arborea), privighetoare (Sylvia atricapilla), mierlă (Turdus merla, T. torquatus, mierla de apă – Cinclus cinclus), botgros (Coccothraustes coccothraustes), fâsă de munte (Anthus spinoletta), mugurar (Pyrrhula pyrrhula), ciocănitoare pestriţă mare, ciocănitoare de munte ciocănitoare cu spatele alb și ciocănitoare neagră (Dendrocopos major, Picoides tridactylus, Dendrocopus leucotos, D. martius), ciocănitoare neagră (Dryocopus martius), ciocănitoare sură (Picus canus), capântortură (Jynx torquilla), cojoaică de pădure (Certhia familiaris), gaiță (Garrulus glandarius), şorecar (Buteo buteo), vânturel roşu (Falco tinnunculus), sfrâncioc (Lanius collurio), corb (Corvus corax), cucuvea (Athene noctua), huhurez (Strix aluco, S. uralensis), brumăriţă de pădure și brumăriță de stâncă (Prunella modularis, P. collaris), potârniche (Perdix perdix), codroş de munte (Phoenicus ochruros), fluturaş de stâncă (Tichodroma muraria), drepnea (Apus apus), pitulice mică (Phylloscopus collybita), ochiul boului (Troglodytes troglodytes), cocoş de munte (Tetrao urogallus), ieruncă (Tetrastes bonasia rupestris), uliu porumbar (Accipiter gentilis), bufniţă (Bubo bubo), ciuvică (Glaucidium passerinum), minuniţ (Aegolius funereus), piţigoi de brădet și pițigoi moțat (Parus ater, P. cristatus), auşel (Regulus regulus), forfecuţă (Loxia curvirostra), cuc (Cuculus canorus), silvie cu cap negru (Sylvia atricapilla), codobatură albă și codobatură cenușie (Motacilla alba, M. cinerea), prundăraş gulerat mic (Charadrius dubius). Păsări rare sau ameninţate cu dispariţia: cocoşul de munte, fluturaşul de stâncă, ciocănitoarea cu trei degete, ciocănitoare cu spatele alb, fâșa alpină, brumăriţa de munte, acvila de munte, gaia roşie, bufniţa, caprimulgul, ciocănitorile de munte, ciorcârlia de pădure, muscarii, sfrânciocii. Mamifere: Ordine – Rodentia, Carnivora, Chiroptera, Insectivora, Artiodactyla, Lagomorpha, specii frecvente – broască roşie de munte (Rana temporaria), șopârle (Lacerta viridis, L. agilis), năpârca (Anguis fragilis), vipera (Vipera berus), şarpe de alun (Coronella austriaca), salamandră (Salamandra salamandra), triton de munte, triton cu creastă și triton carpatic (Triturus alpestris, T. cristatus, T. montandoni), izvoraş cu burtă galbenă (Bombina variegate), vulpe (Vulpes vulpes), iepure (Lepus europaeus), chiţcan de pădure, chițcan mic, chițcan de munte și chițcan de apă (Sorex araneus, S. minutus, S. alpinus și Neonys fodiens), cârtiţă (Talpa europaea), arici (Erinaceus romanicus), pârş de alun și pârș comun (Muscardinius avellanarius, Glis glis), şoarece scurmător (Clethrionomys glareolus), şoarece subpământean (Pitymys subterraneus), şoarece de umbră (Microtus agrestis), șoarece de pădure și șoarece gulerat (Apodemus flavicollis și A. tauricus), șoarece montan (Sicista betulina), veveriţă (Sciurus vulgaris), liliac mic cu nas potcoavă (Rhinolophus hipposideros), alți lilieci (Myotis myotis, M. bechsteini, Rhinolophus hipposideros, Eptesicus nilssonii, Plecotus auritus), cerb (Cervus elaphus var. carpathicus), căprioară (Capreolus capreolus), capră neagră (Rupicapra rupicapra), urs (Ursus arctos), mistreţ (Sus scrofa), râs (Lynx lynx), pisică sălbatică (Felis silvestris), dihor (Mustela putorius), hermelină (Mustela erminea), nevăstuica (Mustela nivalis), jder de pădure (Martes martes), bursuc (Meles meles), lup (Canis lupus), mistreţ (Sus scrofa), căprioară (Capreolus capreolus).
Câteva dintre speciile ocrotite: plante – floarea de colț (Leontopodium alpinum), bulbucii de munte (Trollius europaeus), ghinţura galbenă (Gentiana lutea), sângele voinicului (Nigritella rubra şi N. nigra) şi papucul doamnei (Cypripedium calceolus) – monumente ale naturii; de asemenea, plante rare mai sunt și tulpinul/tulichina/liliacul sălbatic (Daphne cneorum), crucea voinicului (Hepatica transsilvanica), foaie grasă (Pinguicula alpina), ruscuţa de primăvară (Adonis vernalis), vuitoarea (Empetrum nigrum), barba ungurului (Dianthus spiculifolius); animale – râs (Lynx lynx), capră neagră (Rupicapra rupicapra), cerb carpatin (Cervus elaphus var. carpathicus); păsări – cocoş de munte/gotcan (Tetrao urogallus), corb (Corvus corax), pajură/acvilă de munte (Aquila chrysaetos); peşti – lostriță (Hucho hucho) – monument al naturii.
Habitate forestiere caracteristice: 91V0 – păduri dacice de fag (Symhyto-Fagion) cu specii de Abies alba, Picea abies, Fagus sylvatica ssp. sylvatica, Symphytum cordatum, Acer pseudoplatanus, Pulmonaria rubra, Ranunculus carpaticus, Cardamine glanduligera – syn Dentaria glandulosa, Cardamine bulbifera, Phyllitis scolopendrium, Leucanthemum waldsteinii, Hepatica transsylvanica, H. nobilis, Aconitum moldavicum, Galium odoratum, Helleborus purpurascens, Actaea spicata, Euphorbia carniolica, Asarum europaeum, Silene heuffelii, Saxifraga rotundifolia, Festuca drymeia, Hieracium transsylvanicum, Luzula luzuloides, Calamagrosis arundinacea; 9410 – păduri acidofile montane cu specii precum Abies alba, Picea abies, Vaccinium myrtillus, V. vitis-idaea, Orthilia secunda, Moneses uniflora, Pyrola minor, P. rotundifolia, Huperzia – Lycopodium – selago, Monotropa hypopitys, Lonicera coerulea, Lycopodium annotinum, Oxalis acetosella, Corallorhiza trifida, Sorbus aucuparia, Deschampsia flexuosa, Listera cordata, Hylocomium.
Formațiuni geologice – fliș cretacic inferior (ex. conglomerate formate cu mai mult de 100 milioane în urmă, prin cimentare): pânza de Ceahlău – gresii, marne, conglomerate (conglomeratele de Ceahlău) și calcare olistolitice (klippe), argile și pânza de Teleajăn (fliș curbicortical) alcătuită din “strate de Toroclej (șisturi argiloase negre cu intercalații de gresii calcaroase), strate de Palanca (șisturi argiloase cenușii-verzui, gresii micacee cenușii și gresii cu structură convultă), strate de Cotumba (gresii calcaroase) și de Lutu Roșu (marne și argile verzi și rosii)”; fliș extern – pânza de Audia (alcătuită din strate de Audia – șisturi negre, argile verzi, negre și roșii) și pânza de Tarcău (gresie).
Microrelief: stânci și formațiuni cu forme variate – polițe, coloane, turnuri, piramide, clăi (Polița cu Crini, Clăile lui Miron, Căciula Dorobanțului, Panaghia, Cetățuia, Călugarii, Detunatele, Dochia), culmea Piatra Sura – Bâtca Neagră, Poiana Stănilelor, klippe calcaroase – Piatra cu Apă și Stânca Dochiei.
Ceahlăul este descris printr-o multitudine de povești și legende cu personaje mitologice, fiind caracterizat în același timp și de o viaţă monahală bogată, atât din cele mai vechi timpuri, cât și din zilele noastre. De-a lungul vremii au existat numeroase schituri (pentru călugărițe – Schitul Răpciuni, Schitul Casiana și Schitul Sofia – construite în sec. al XVIII-lea; Schitul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil Răpciuni, construit în jurul anului 1773, Schitul Gura Bicazului, construit în sec. al XIX-lea și Schitul Sfânta Treime din Poienile de sub Ceahlău, construit de către Domnul Moldovei, Ieremia Movilă, în sec. al XVI-lea – anul 1599), dar și pustnici care au viețuit în peșterile din această zonă.
Mănăstirea Durău (la 5 km de Cascada Duruitoarea) este unul dintre locașele de cult care a supraviețuit timpului – aceasta datează din sec. al XVII-lea, fiind atestată documentar pentru prima data în anul 1779, iar mai apoi în 1802, când a fost transformată în schit pentru călugări; clopotnița este din lemn și datează din sec. al XVIII-lea; turnul clopotniță a fost construit în sec. al XIX-lea, iar pictura Schimbarea la Față a fost realizată de către monahul Varahil Morarul, în anul 1938; catapeteasma a fost realizată de către un pictor din Constantinopol, în 1853, aceasta fiind sculptată în lemn de tei și poleită cu aur. La această mănăstire se află și o icoană făcătoare de minuni, Icoana din argint a Maicii Domnului, care datează din sec. al XVIII-lea. De la rangul de schit la cel de mânăstire, aceasta a fost ridicată de către omul politic Gheorghe Panu, care a primit susținerea ministrului Spiru Haret. Astăzi este o mânăstire pentru maici. În 1992-1993 a fost construită și biserica-mănăstire Muntele Ceahlău (la o altitudine de peste 1700 m), purtând hramul „Schimbarea la Faţă” şi „Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt”, în apropiere de cabana Dochia și căreia, în anul 2006 i s-a adăugat și paraclisul de iarnă “Panaghia”, cu un număr de chilii.
Ruinele Palatului Cnejilor (inițial așezare mănăstirească) aflate în satul Ceahlău, atrag atenția ca monument (cu o arhitectură deosebită și ziduri construite din pietre de râu), datând din sec. XVII – XVIII și făcând parte din ansamblul fostului schit Hangu, alături de o biserică construită în sec. al XVII-lea, „Pogorârea Sf. Duh”. Ruinele sunt însoțite și de o legendă care povestește că familia Cantacuzino a fost blestemată, în urma alungării călugărilor din palat. Tot în satul Ceahlău poate fi vizitată și o biserică din lemn (cu o arhitectură cu influențe din zona Transilvaniei), construită în jurul anului 1730 și care poartă hramul „Zămislirea Sfintei Ana”.
Legendele Ceahlăului
Ceahlăul ocupă un loc unic în spațiul românesc, fiind bogat în mitologie și legende – sursele spun că există 49 de legende și povești, dintre care:
Mitul românesc spune că o anume Baba Dochia avea un fiu care se chema Dragobete și care s-a căsătorit împotriva voinței mamei sale. Într-o zi, baba și-a trimis nora la râu ca să spele un ghem de lână neagră până când aceasta se va albi. Domnul Iisus Hristos, vâzând suferința fetei a binevoit să îi ofere o floare care să albească lâna. Fata i-a povestit Dochiei că, un anume Mărțișor i-a făcut cadou acea floare, însă aceasta a fost acuzată că l-a înșelat pe Dragobete. Astfel, convinsă că a venit primăvara, Dochia și-a luat turma de oi și a urcat pe munte, însă o ninsoare năprasnică le-a înghețat și le-a transformat în roci. La baza stâncii Dochia izvorăște unul dintre pâraiele Izvorului Alb, iar în împrejurimi se remarcă niște pietre albe, din calcar, împrăștiate ca oile Dochiei, numite și “megieşe”. O altă legendă a Dochiei povestește despre o frumoasă fiică a lui Decebal, de care se îndrăgostise împăratul Traian. Pentru a fugi de ostașii împăratului roman, Dochia a îmbrăcat haine de ciobăniță și a urcat pe Ceahlău. Acolo i-a rugat pe zei ca să o prefacă în stâncă, pentru a nu ajunge sclavă. În altă poveste, Dochia, sora lui Decebal, era îndrăgostită de împăratul Traian, fapt pentru care a refuzat cererea în căsătorie a unui dac viteaz, pe nume Cobal, care a și fost prins de romani și luat prizonier. După această întâmplare, Dochia, dându-și seama de Traian, a fugit în haine de ciobăniță, urcând Ceahlăul și dorind să scape de ostașii împăratului, unde a fost transformată de zei în stâncă.
Nunta Dochiei este o legendă care spune povestea muntelui Ceahlău. Mai demult, exista o pietrărie, a unui meșter pe nume Onu. Acesta a cioplit în piatră mai mulți voinici, iar pe unul dintre ei, l-a făcut un uriaș cu două dimante mari în loc de ochi și acesta a primit numele de Ceahlău. Inclusiv craiul țării a venit să vadă lucrările minunate sculptate în piatră; acesta s-a îndrăgostit de fata meșterului, Dochia, pe care a și cerut-o în căsătorie. Ziua nunții a fost aleasă la începutul lunii august, în sezonul sângelui voinicului și florii de colț. Însă, în acea vreme, dușmanii țării pândeau momentul propice de război și astfel, un crai de la miazănoapte a trimis pețitori pentru Dochia, dorind să pună mâna pe bogățiile țării. Onu cu logodnicul fetei s-au pregătit de luptă, în timp ce Dochia rămăsese la pietrărie, privind de pe umerii voinicului uriaș Ceahlău. Meșterul Onu o povățuise pe fată, ca în timp de primejdie, să stropească voinicii din piatră, cu sângele celor șapte iezi albi care o însoțeau întotdeauna, urmând ca aceia să prindă viață. Astfel, uriașii s-au trezit la viață și au alungat dușmanii de la miazănoapte. Pentru ca și Ceahlăul să prindă viață, Dochia s-a tăiat la încheieturi, vrând să-l trimită în ajutorul tatălui și logodnicului ei. Dar când Ceahlău a vrut să plece, i-a zărit pe craiul țării cu Onu și alături de oștirea lor învingătoare. Dar era târziu…sângele Dochiei s-a scurs o dată cu toată viața ei, prăbușindu-se între iezi. Văzând aceasta, Ceahlău a izbucnit în plans, curgându-i șuvoaie de lacrimi, care i-au împietrit pe toți cei din jurul său – Onu, craiul, oștenii, Dochia și iezii. Ceahlău a rămas să o păzească pe Dochia, acum prefăcută în stâncă. Bătrânii spun că dintr-un ochi curge Izvorul Rece (cunoscut ca “Fântâna Mitropolitului”), iar din celălalt curge “Izvorul lui Vodă”. În zilele noastre mai există încă obiceiul ca, la început de august, oamenii să urce pe munte, în veșminte albe, cu mâncare și băutură pentru a petrece nunta neîmplinită a Dochiei.
Legenda Panaghiei povestește despre o frumoasă fată, cu ochi negri și cu sufletul și inima bună, moștenite de la zei. Această fată, numită Panaghia, a fost dusă de ursitoare pe culmile Ceahlăului, pentru a nu fi văzută de muritori, dar acolo, Soarele s-a îndrăgostit de ea, și astfel tot mărindu-se ziua. Pentru aceasta, Soarele a fost pedepsit să nu mai răsară decât învăluit de nori, iar frumoasa Panaghia l-a plâns îndurerată până când s-a prefăcut în stâncă.
„Panaghia Ceahlăului, ca o săgeată de aur, despică deșerturile albastre și fără de fund ale cerului […] Pe stânga, Ceahlăul, cu nenumăratele lui turnuri de stânci, săpate pe adâncul cerului, se înalță în aer ca un fantastic castel de aur zidit de mâna fermecată a vreunui vrăjitor din povești”. (Calistrat Hogaș)
“Cununa Zimbrului” semnifică locul unde s-a prăbușit zimbrul urmărit de Dragoș-Vodă și vânătorii săi, care umblau prin Țara Moldovei. Aceștia au poposit într-un loc numit “La Scaune”, iar când au văzut o turmă de zimbri, au trimis o săgeată care l-a lovit pe unul dintre aceia, care a fugit până la “Piciorul Șchiop” (denumit apoi “Jgheabul lui Vodă”), apoi spre Toaca și Panaghia, până a căzut, prăbușindu-se în valea dintre stâncile de sub “Piatra Lată”.
“Clăile lui Miron”, două stânci ciudate, în formă de căpițe, în stânga “Crestei Cocoșului” aduc aminte de bătrânul cioban Miron, din Bicazul Ardelean, care avea darul de a cânta la fluier. Atunci când doinea, privea în zare spre Hășmaș și “Piatra Singuratică”. Toate vietățile ieșeau vrăjite, împreună cu pustnicul Ghideon care cobora de la “Piatra Altarului” ca să-i asculte cântul. Bătrânul Miron a murit lângă locul acela unde doinea, iar oasele i-au fost înghițite de stânci. Uneori, când vântul se întețește, parcă se aude fluierul ciobanului dinlăuntrul pietrelor.
Bătrânii mai povestesc și despre “Scăldătoarea Vulturilor”, stâna lui Lisandru, un cioban vrednic venit din Ardeal, de care s-a îndrăgostit fiica unui cneaz din Moldova. Tatăl fetei, boier mare aștepta pețitori de rang înalt și cu averi multe la palatul său, pentru a-și mărita fiica, însă, cum se spune din bătrâni, dragostea nu se uită la avere. Fiica cneazului fugise cu Lisandru la stâna lui de pe Ceahlău. Când slugile înarmate ale boierului i-au aflat, aceștia s-au îndreptat către marginea unei prăpastii și în ciuda promisiunilor bogăției în locul cununiei, tinerii s-au prefăcut că se aruncă în hăul prăpastiei și astfel au scăpat, sărind pe o potecă știută numai de Lisandru și au trait astfel în dragoste și fericire.
Legenda lui “Budu și Ana” ne povestește despre un tânăr muntean de la poalele Ceahlăului, îndemânatic cu buzduganul și cu săgețile, de care se îndrăgostise fiica voievodului Alexandru cel Bun. Cei doi au primit binecuvântarea domnitorului și urmau a se căsători, însă, într-un moment, s-au aprins focurile ce vesteau primejdia tătarilor ce dădeau foc Moldovei. Budu a plecat curajos în luptă, dar a fost străpuns de săgeata unui nogai. Ana, suferind crunta moarte a logodnicului ei, a cerut ajutor duhurilor rele și în urma farmecelor unei vrăjitoare, l-a chemat din “Tărâmul Morților” pe Budu, care a venit pe un cal alb înaripat. Cei doi îndrăgostiți au petrecut noaptea pe platoul Ceahlăului, până când zorii zilei au venit și o bubuitură năprasnică i-a lovit, aceștia căzând lângă “Creasta Cocoșului”. În zilele noastre, localnicii vorbesc despre cele două pietre îngemănate, cea mai mare – Budu, iar cea mai mica – domnița Ana și despre care se spune că, atunci când este lună plină, dacă umbra lui Budu cade peste Palatul Cnejilor, iar cineva se află acolo, va fi transformat în strigoi, precum Budu, care a fost chemat de dincolo de moarte.
Legenda” Pietrelor Detunate” ne duce cu gândul în vremurile dintâi, când se făceau toate ale lumii acesteia, când “Îngerul Întunericului” își căuta pe aceste meleaguri, un loc al său. Totuși această zonă era binecuvântată de Dumnezeu. Aici ar fi trăit un rege, care avea fii desfrânați și care hotărâse să îi dezmoștenească. Acesta și-a îngopat toată bogăția – un tezaur din aur, undeva la poalele unei stânci mari și rotunde, lângă “Piatra Altarului” şi “Piatra Lată a Ghedeonului” și a ridicat o cruce din lemn de brad, pentru a ține departe duhurile cele rele. De asemenea, regale lăsase paza averii în grija unui pustnic care viețuia pe vârful muntelui, însă când cei doi au murit, iar crucea a putrezit, “Îngerul Întunericului” imediat a venit și a început să sape printre acele stânci, în căutarea aurului. Înfuriat că nu găsea nimic, a pornit trăsnete multe asupra stâncii, detunând-o. Astftel au apărut “Pietrele Detunate”, ca niște ciiudățenii colțuroase și înfricoșătoare, precum rânjetul duhului celui rău.
Legenda “Pietrei cu Apă” povestește despre o iubire nefericită. Se spune că în munții Grințieșului trăia un oier bogat, dar care era foarte urât. Acesta era poreclit Budihăul. Când s-a decis a-și lua nevastă, a profitat de sărăcia unui sărman bărdaș, cu care s-a învoit a-i da un car și doi boi, dar și o vacă de lapte, pentru fata acestuia, Măriuța. Fata se învoise și ea în speranța că îi va fi mai bine familiei ei, însă era nefericită. Budihăul dresase un câine care să o însoțească pe Măriuța tot timpul când acesta nu i se afla în preajmă și, astfel, atunci când fata se plimba pe platoul Ceahlăului, culegând afine, a întâlnit un tânăr chipeș, un baci care își căuta oaia pierdută în zona “Pietrele Detunate”. Aceștia au trăit o frumoasă poveste de dragoste timp de doi ani, petrecându-și întâlnirile mereu lângă aceeași stâncă și sub privirile înțelegătoare ale câinelui de pază. Budihăul aflase de această trădare și patru hăidăi, oameni plătiți de acesta l-au ucis pe tânărul fecior, după care l-au aruncat în prăpastia care se afla în dreptul stâncii unde îndrăgostiții și-au trăt iubirea. Fata își aștepta iubitul în zadar, până când într- zi, credinciosul câine i-a găsit corpul neînsuflețit. Durere mare a simțit Măriuța, care a fugit de ucigașii iubitului ei ce o urmăreau și pe dânsă și ca să scape, s-a cățărat pe stâncă. Hăidăii au așteptat trei zile pentru ca ea să coboare, însă nu au reușit să o convingă. Timp de trei săptămâni s-a auzit vaietul și jalea ei dinspre stâncă, după care, dintr-o data totul a încetat. Atunci, din vârful stâncii a început să picure apă. Cei care au înnoptat în această zonă, spuneau că noaptea parcă se aude plânsetul greu al Măriuței.
*** Un fenomen deosebit de frumos și misterios se întâmplă în primele zile ale lunii august, oferind Ceahlăului an de an, o aură de sacralitate, Ceahlăul fiind asociat din vremurile străvechi, cu numele de Olimpul Moldovei și cu zeul dacilor, Zamolxe și despre care se spune că a locuit pe acest munte. Astfel, la începutul lui august, oamenii locului și nu numai, sărbătoresc apariția Piramidei – o hologramă a unei piramide spațiale aproape perfectă, compusă din suprapunerea tridimensională a luminii soarelui peste cele patru umbre care se formează – ale Vârfului Toaca, Piatra Ciobanului, Panaghia și Piatra Vulcanului, fenomen care se produce cu un efect maxim atunci când se ține sărbătoarea creștin-ortodoxă, Schimbarea la Față (6 august) – în această zi, în cursul dimineții, piramida poate fi observată timp de aproximativ 80 de minute.
Cu drag,
Cati Tomulescu
Surse:
https://doxologia.ro/reflectii/o-farama-de-ceahlau-literatura-romana
https://legeaz.net/mo/plan-management-parc-national-ceahlau.pdf
http://ananp.gov.ro/masivul-ceahlau/
https://cabana-dochia.ro/
https://casa-marica.ro/atractii-turistice/palatul-cnejilor/
https://piatraneamtcity.ro/places/muntele-ceahlau-vmsybcbqfcczrq
https://www.agerpres.ro/social/2018/10/15/reportaj-masivul-ceahlau-un-munte-de-legende-si-credinta-vizitat-anual-de-zeci-de-mii-de-turisti–193377
https://amfostacolo.ro/impresii9.php?iid=102947&d=manastirea-ceahlau–masivul-ceahlau
https://www.ceahlaupark.ro/
http://www.jurnaldedrumetii.ro/2020/08/legende-si-povesti-masivul-ceahlau.html
http://www.montaniarzi.ro/ceahlau-muntele-sfant-din-inima-moldovei/
https://ceahlau.mmb.ro/istoria-manastirii-ceahlau
https://coltisorderomania.ro/2019/12/01/i-se-spune-muntele-sfant-din-inima-moldovei-masivul-ceahlau/
#RebrandingNeamț 