DEUCE
V
LUCRĂRI PREZENTATE LA CEL DE AL II-LEA COLOCVIU
DE STUDII ŞI COMUNICARI,
2-5 IUNIE 197 4
BOTANICA
------~-.:. L
,.,
•- I
'• ' ""
"'JL~
)1:._CA
MUZEUL DELTEI DUNARII
TULCEA 1976
Volumul coordonat de:
Gavrilă
Simion
Ma.ria Popescu
Anina Jecu
I
'
f ~r
.
1 ; -
.„
„ ...
SUMAR
Pag.
Dr. LUCIAN GRUIA
Dr. LUCIAN GRUIA
Or. VIRGIL OLIM!D si
DANIELA OUMID
Dr. LUCIAN GRUIA
Dr. M. GODEANU
Dr. G. iDIHORU şi
G.NEGREAN
G. NEGREAN si
Dr. G. DIHORU
.
Dr. ILEANA HURGHIŞIU
VIRGINIA CIOCAN
Dr. Doc. LUDOWIC
RUDESCU si Dr.
'ILEANA HURGHIŞIU
Cercetări asupra fitoplantonului Dunării în gurile braţelor Sf. Gheorghe (km 5-0) şi Sulina
(Mm o-hm î2+1Bl .
Contribuţii
la cunoaşterea algelor din lacul
Merhei (Delta Dunării) .
.
.
.
Influenţa unor săruri c'..1 azot, fosfor şi potasiu
asupra creşterii algei Chlamydomonas reinhardi
Cercetări biometrice asupra unor populaţii de
Surirella owJ.tn Ki.Hz .
Consideraţii generale asupra principalelor asociaţii acvatice '?i palustre din Delta Dunării în
condiţii naturale şi amenajate
Sintaxoni specific Deltei Dunării
57
101
Analiza critică a unor taxoni din Delta Dunării.
119
Conţinutul în silice în cenuşa de
Phragmites
australis (Cav.) tri. et Stend. din diferiţi biotopi
ai Deltei Dunării
.
Cercetări ecologici'.'
în diferite fitocenoze de
papură (Typha sp.) din Delta Dunării
Posibilităţi de nutriţie suplimentară organică
la macrofite emerse din Delta Dunării
19
33
43
125
131
147
Modificările
C:.RADUCA
Ing STOINA TIBERIU
C. RADUCA, Dr. Ing.
N. DRAGOMIR, Ing.
M. INAŞCU
asociaţiilor floristice palustre din
incintele stuficole îndiguite ca urmare a desecărilor şi a lucrărilor silvico tehnice .
Influenţa erbicidelor omnidel şi hungazin asupra vegetaţiei dure : stuf şi papură, aplicate în
condiţiile Deltei Dunării
.
.
Rezultate preliminare privind cultura răchitei
în incintele stuficole indiguite din Delta Du-
9
nării
1G7
177
183
3
Pag.
A. POPESCU şi
V. SANDA
G. NEGREAN şi
Dr. G. DIHORU
ADRIAN VOLCINSCHI
M. MITITIUC şi
CL.HOREANU
C. TOMA, IULIA LAZESCU
şi ANGELA TONIUC
C. TOMA, LEONTINA
TO!VIA şi AUROKA
BUZNEA
C. TO:\IA şi AURORA
BUZNEA
C. TO!\IA, ANGELA
TONIUC
C. BURDUJA şi FLORIŢA
DIACONESCU
E.TOPA
C. BURDUJA si
CL. HOREANU
CL. HOREANU
CL. HOREANU
Ing, N. DRAGUŢ
E.TOPA
JECU ANINA
AVRAM ELENA
Prof. C. BURDUJA şi
RODICA RUGINA
Prof. C. BURDUJA şi
FLORITA DIACONESCU
GH.MOHAN
4
Contribuţii
cunoaşterea
Dunării
la
veget:iţil'i
psamofile
din Delta
Flora of the Danube Delta
Contribuţii la cunoaşterea micromicetelor din
Dobrogea
Micromicete din podişul Casimcea (Dobrogea).
Structura aparatului vegetativ la Lotus corniculatus L. cu referire specială la unele observaţii je ordin anal'>mo-~cologic
Variaţia
numărului
193
217
.253_
257
263
şi
dimensiunilor celulelor
epidermice în internodurile succesive ale tulpinei dl'> Melilotus (M. albus Medik şi M. officinalis (L). Medik) .
Contribuţii la studiul anatomo-ecologic al speciilor Melilotus albus Medik, Melilotus officinalis (L.) Medik, I Rădăcina şi tulpina
Contribuţii la studiul histo-anatomic al seciilor
de Lycopus L. din România .
Observatii referitoare la taxonomia si corologia
unor specii de Ajuga L.
·
Noi contribuţii la cunoaşterea florei Dobrogei.
Contribuţii la vegetaţia spaţiilor terasate din
Dobrogea
Vegetaţia pajiştilor xerofile din Podişul Casimcea (Dobrogea)
Vegetaţia lemnoasă din Podişul Casimcea .
Clasificarea silvotehnică a ecosistemelor forestiere din silvostepa din Nordul Dobrogei .
Contribuţii la cunoaşterea glosarului etnobotanic dobrogean
Flora şi vegetaţia Horstului dobrogean şi a
Deltei Dunării, ce vor fi reprezentate în cadrul
Complexului muzeistic - Tulcea
Aspecte morfologice comparate la buruieni
normale şi modificate prin tratament cu ierbicidui 2,4-D
Contribuţii la studiul asociaţiilor segetale din
culturile de păioase şi prăşitoare din bazinul
Bahluiului
Contribuţii la studiul asociaţii101 de
briofite
epifite din România (I)
275
287
297
30_5.J15_
335
347
357
365
371
379
'!_!Z--
SOMMAIRE
CONTENTS
ZUSAMMENF,\SSUNG
Pag.
Dr. LUCIAN GRUIA
Dr. LUCIAN GRUIA
Dr. VIRGIL OLIMID,
DANIELA OLIMID
Dr. LUCIAN GRUIA
Dr. M. GODEANU
Dr. G. DIHORU,
G.NEGREAN
G. NEGREAN,
Dr. G. DIHORU
Dr. ILEANA HURGHIŞIU
Researches on the Danube phytoplankton in the
mouths the Sf. Gheorqhe (km 5-0) and Sulina
branches (Mm O-hm 72+18) .
Contributions to the knowledge of the algae of
the Merhei lake (Danube Delta) .
L'influence de quelques sels contenant de l'azote.
du phosphore et du potassium sur l'accroissement
de l'algue Chlamidomons reinhardi.
Biometrica! researches on some Surirella ovata
Ki.itz. populations
Allgemeine Beri.icksichtigungen uber die Donaudeltas wichtige Wasser und Palustrische Pflanzenassoziazionen in naturliche und einrichtliche Bedingungen
9
19
33
43
57
Specific syntaxa of the Danube Delta
101
The criticai analisis of some taxa in the Danube
Delta
119
Silicium content in ash of reed (Phragmites
austraHs (Cav.) Trin. et Stend) from various
biotope of Danube Delta
125
VIRGINIA CIOCAN
Recherches ecologiques dans certaines phytocenoses de masette (Typha sp.) dans le Delta
du Danube
131
LUDOVIC RUDESCU,
ILEANA HURGBIŞIU
Posibility of supplementary organic nutrition of
emerse macrophyte in the Danube Delta
147
Les changements dans Ies associations
floristiques palustres des enceintes de roseau endiguees du Delta du Danube, comme une suite du
dessechement et des travaux silvo-techniques. 167
CONSTANTIN RADUCA
Ing. STOINA TIBERIU
L'influence des herbicides Omnidel et Hungazin
sur la vegetation dure: Phrogmitis communis
et Typha angustifollia appliques dans Ies conditions du Delta du Danube
177
5
C. RADUCA,
Dr. Ing. N. DRAGOMIR,
Ing. M. INAŞCU
A. POPESCU,
V. SANDA
G. NEGREAN,
G. DIHORU
ADRIAN VOLCINSCHI
M. l\llTITIUC et
CL.HOREANU
C. TO:\IA,
IULIA LAZESCU,
ANGELA TONIUC
C. T0,1:\, LEONTINA
10:\IA, AL'RORA
Bl1ZNEA
C. TO:\JA, AURORA
BUZNEA
C. TO'\I:\, ANGELA
TO MUC
C. IH"RDUJA <>I FLORIŢA
DIACONESCU
TOPA E.
C. RllRDlTJA et
CL.HOREANU
CL. HOREANU
CL. HOREANU
lng. N.
DRAGUŢ
E.TOPA
.JECU ANINA
C. BURDUJA, RODICA
RUGINA
C. BURDUJA, FLORIŢA
DIACONESCU
GH.MOHAN
6
Pag.
Resultats preliminaires sur la culture de l'osier
dans Ies enceintes endiguees du Delta du Danube
.
.
.
.
.
.
.
.
• 183
Contributions to the knowled~e of the pasmmophilous yegelation of the Danube Delta
193
Flora of the Danube Delta
Contributions â la connaissance des micromycetes de la Dobrogea
Les Micromycetes du Plateau Casimcea (Dobrogea)
Structure de l'appareil vegetatif de Lotus corniculatus L. avec reference speciale sur certaincs observations d'ordre anatorno-ecologique
\"ariations du nombre et des dimensions des
cellules epidermiques dans Ies entre-noeuds succesifs de la tige de Melilotus albus L. et M.
officinalis (L.) Medik,
Contributions â l'etude anatomo-ecologique des
cc llu Ies epidcrmiques dans Ies entre-noeuds sucdfici nalis (L.) J\ledik
Conlribulions ii !'dude histo-anatomique des
cspecc>s de Lycopus L. de Roumanie
Observations concernant la taxonomie et la
chorolc,qie dr~ cerlaines e speces de A;uga L.
New contributions to the flora of Dobroudja
Observations sur la vegetation des especes terrasses de la Dobrogea
La vegetalion des prairies Xerophiles du Plateau de Casimcea (Dobrogea)
La vegetation ligneuse du Plateau Casimcea
(Dobrogea)
The forest technical classification of the forest
ecosystems from the forest steppe frorn the north
of the Dobrudja
Beitrag zur Kenntnis des Etnobotanischen
\\iortschalzes Yon Dobrudscha
Contribulions to the knowledge of the elhnobotanical vocabulary in Dobroudja
La flore et la vegetation du horst de la Dobroudj a et du Delta du Danube
representees
dans le cadre de l'ensernble du musee de Tulcea
Asoectes de morphologie comparee chez Ies
mauvaises herbes normales et modifiees par
traitement avec l'herbicide 2,4-D
Contribution â l'etude et a la propagation des
associations de plantes segetales dans Ies cultures des graminacees et des plantes sarclees
dans Ie bassin du Bahlui (laşi)
Contribution â l'etude des associations de Bryophytes epiphytes de Roumanie (I)
.
Contributions to the study of the epiphytic
associations of Bryophytes in Rurnania (I)
217
253
257
263
275
287
297
305
315
321
335
347
357
365
371
379
391
417
· L
. ~~ l.
.~1
-1
·•
:·_ •
. • ··•
\,~LCll&
..._..iT:__CA
NOTĂ CĂTRE CITITOR
AU LECI E UR
ln scopul uşură rii schimbului unor materiale sau info rma ţii , colectivul care
a colaborat la elaborarea prezentului volum, a considerat utilă comunicarea adreselor co laboratorilor revistei PEUCE.
Pour faciliter l'echage des materiaux e t des informatio ns le bureau d e r edaction de ce volume fait connaître les adresses des collab orateurs de la revue PEUCE.
Numele
şi
p r enumele
Adresa
B urd u ja Constantin
Profesor Dr. Universita tea „Al. I. Cuza", Catedra
de Biologie v e g et al ă s tr. 23 Augw:t, l aş i.
C iocan Virgin ia
Institutul de Cer·cetări şi Proiectări pentru
Delt a Dun ă rii secţia de Pis c i c ultură, str. Isaccei
nr. 22, Tulcea.
Dr. Ce r cetător pri n cipal, Institutul de Ştiinţe
Biologice, Splaiul I ndependenţei nr. 296, sect. 7,
Dihor u G.
Buc u reşti.
Drăguţ
Nicolae
Godeanu Marioara
Inginer, Staţiunea de Cercetări Silvice str. Isaccei 21, Tulcea.
I. S .P .G .C., str. Tud or Arghezi nr. 21, sect. 1,
Bucureşt i .
Gruia Lucian
Horeanu Clement
Hurghişiu
Ileana
Dr . Staţi un ea Z oo logică, s tr. C umpătul nr. 5,
Si n aia, j ud. Prah ova.
CeI"cetăto r , Academ ia R.S. Româ n ă, fil iala Iaşi ,
Subcom isia Monumentelor Natu r ii, I aş i.
D r . Cercet ător ş tiinţ ific, Institutul de Ş tii nţe
Biologice, Splaiul Indep en denţ e i nr. 296, sect . 7,
Bu cureşti.
Jecu Anina
Muzeograf, Muzeul „Delta
gresului nr. 32, Tulcea.
Dun ă r i i ",
str. P ro-
7
Numele
şi
prenumele
Mititiuc M.
Mohan Ghe.
Negrean G.
Popescu A.
Răduca
C.
Rudescu Ludovic
Stoina Tiberiu
Toma Constantin
Topa Emilian
Adresa
Şef
de lucrări, Dr. Universitatea „Al. I. Cuza",
catedra de Botanică, str. 23 August nr. 11, Iaşi.
Botanist, Institutul Botanic, str. Aleea Portocalelor. 1-3, sect. 7, Bucureşti.
Cercetător, Institutul de Ştiinţe Biologice, Splaiul Independenţei nr. 296, sect. 7, Bucureşti.
Institutul de Ştiinţe Biologice, Splaiul Independenţei nr. 296, sec. 7, Bucureşti.
Staţiunea Plopului Măgurele, Oficiul poştal Mă
gurele, sect. 6, Bucureşti.
Dr. Doc. Membru Corespondent al Academiei
R.S. Română, Institutul de Ştiinţe Biologice,
Splaiul Independenţei nr. 296, sect. 7, Bucureşti.
Inginer, Institutul de Cercetări şi Proiectări
pentru Delta Dunării, secţia de Piscicultură,
str. Isaccei nr. 22, Tulcea.
Conf. Univ. Dr. Universitatea „Al. I. Cuza",
Catedra de Botanică, Facultatea de Biologie
str. 23 August nr. 11, laşi.
Prof. Dr. Doc., Splaiul Bahluiului nr. 33, ap. 8,
laşi.
Volcinschi Adrian
8
Conf. Univ., Universitatea „Al. I. Cuza", Catedra
de Biologie, str. 23 August nr. 11, Iaşi.
CERCETARI ASURA FITOPLANCTONULUI DUNARII
IN GURILE BR'AŢELOR SF. GHEORGHE (Km 5-0)
ŞI SULINA (Mm O-hm 72+18)
Dr. LUCIAN GRUIA
In această lucrare prezentăm unele din rezultatele cercetărilor asupra algelor planctonice din apele canalului Sulina şi braţul Sf. Gheorghe
ale Dunării, ambele în ultimele lor porţiuni înainte de afluenţa la Marea Neagră.
Probele a căror analiză şi interpretare constituie subiectul acestei
note au fost colectate de noi, în campania de teren în delta Dunării a
Instituitului de Geologie .şi Geofizică, din vara anului 1973, avînd ca navă
bază M/n 1 ,Stuful". Determinările de oxigen şi hidrogen sulfurat solvite
în apă, ne aparţin şi au fost efectuate imediat după colectarea p!'obelor
de apă care s-a făcut direct (de la suprafaţă) şi cu butelia Nansen (probele de fund). Oxigenul a fost determinat prin metoda Winkler, iar
hidrogenul sulfurat prin titrarea .excesului unei cantităţi bine determinate de iod în soluţie alcoolică adăugată unei cantităţi precise (100 ml)
de apă din probă ; în acest mod detenninîndu-se indirect cantitatea de
iod blocată de hidrogenu'l sulfurat solvit în apă. Probele au fost colectate
efectuînd profile transversale de cite 3 staţii (mal stîng, centru, mal
drept) şi colectînd, din fiecare staţie, ape de la suprafaţă şi de la fundul
apei (în unele cazuri, pe braţul Sf. Gheorghe, şi de la adîncimi intermediare).
Pentru ajutorul acordat de cite ori a fost nevoie, exprimăm aci
întreaga noastră gratitudine 1colegilor de Ia Institutul de Geologie şi
Geofizică, de Ia muzeul „Gr. Antipa" cu care am fost pe teren - ,
comandantului şi echipajului navei Stuful.
Rezultatele determinării calitative a algelor din probele analizate,
sint date în tabelul 1. Această enumeraţie cuprinde 17 alge albastre,
12 euglenofite, 1 ,taxon de dino:Hagelate, 37 de alge verzi şi 49 de dia9
tomee. Din punct de vedere al numărului de taxoni, predomină diatomeele urmate de algele verzi. Trebuie să menţionăm prezenţa cu mulţi
reprezentanţi a unor genuri ca : Anabaena, Lyngbya, Strombomonas,
Trachelomonas, Ankistrodesmus, Pediastrum, Scenedesmus, Cymbella,
Melosira, Navicula, Synedra. Cu unele mici excepţii, întreaga floră determinată indică dependenţa florei algologice a Dunării de aportul de
ape din bălţi şi canale, ca şi existenţa în această porţiune a Dunării a
unor condiţii ecologice favorabile algelor planotonice, dulcicole, lacustre.
TABELUL 1 -
!\'
r.
c rt.
I
Lista algelor determinate în planctonul
Sf. Gheorghe şi Sulina
ALGE
CYANOPHYTA
-(l---A.nabaena aequa/is-Borge
I
Halofilie
_ _D_ _ _ _ _ _ _ _+_
--21~\.-fJos-aCili-cie -(Ly~gb.) -Breb.
D
3 -,,~Jw·~incti<~ -Ek;nk-.--- - - - _ _
D___
4 I ,\. spiroidcs Kleb.
__s_i _Arilwniz~menon
llo_s___a_q_u-ac-(L)-Ralfs
braţelor
D
+
--+- :::::::::::::::: _ _ _
--_+
E
+
_ _D_ _ _ - - - - -
+
+
+
-+- - -
__G_l _6w1~sp1;0c[i~1m -iwct7inqianum-Năq--7-i C. pu.~i//um van Goor
====-D=-=-=-== -+- -__-+::::-::-_ ::::::::+:::::::: ====
_B_I
G/ococapsa Jimnetica (Lemm.) Hollerb. _ _ _
D___ _ __
1
1
G/. lurqida (Kiitz.) Hollerb, emend.
_ _E___
+
Gomr;Jw.~phacria aponina Kutz.
E
g_I
c
l. 0
+
+
_±_ _+_
+
+ -- ---
---------------- -- --- - 11
---~·_compa~-~:__JLi:._mm.) Strom
D
__
+ _ _ __
_ 12_ -~Y_!Jgbya_lacustris -~e~lll_·________D_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _+_ __
_ 1_3_ ~gerhci1E.!_(Mob.) Gum.
D
__ __
+ __
14 1 L. Jimnelica Lem-m-.~------- - - E - + _____ _.±_
15
--
----
·-----------
-----
+__+_
_L...:.___11wrlens~na Meneg~h_._ _ _ _ _ _ _ _ _ E___________
16
Oscillaloria /imosa Ag.
_ _E_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __
17
O. lenuis Ag.
_ __:D=---I----'--•--+_ _ __
EUGLENOPHYTA
--- - - - - - - - - - - - - - ------ - - - - - - - - - _18 _I Eug_Jena spirogyra Eh!_·_ _ _ _ _ _ 1_ _ _
D______________+_
_ 1_9_l_Phacus_Jongicaud~(~hr.)_p:i-1j·___ ___
D
__
+ _____
20
Strombomonas acuminata (Schmarda)
Defl.
DE
21 S. Jluvialilis (Lemm.) Defl.
DE
.-+- ~~--S. Jonga {SWif.) Popo~a-----D
23
S. schauinslandii(Lemm.) Defl.
i - - - D - - - • - - - -_-_-_-_ -~~~=-+-24
Trachelomonas granulosa Playf.
D
~I T. incerta Lemm. var. incerta
D
26
T. oblonga Lemm. var. oblonga
D
27 I T. scabra Playf.
D
+
-n
+
I
10
+
-+
+
--
+
+
+ -+
+
Tabelul 1 -
N .,"".
crt.
I
continuare
I
A L G E
Halofilie
I
Sulina
Sup. / F
I
Sf. Gheorghe
Sup. \ F
~1---v_a;_r_._b_o_r_e_a_Ii_·s_S_af_o_n_._ _ _ _ _ _ _ ___D
_ _ _ _ _ _ _ , _ _ ~1
1
T. volvocina Ehr.
29
D
,
__
D_IN_OFLAGEL_L_A_T~E _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
1
30
I
__
+
- - - - - - _ _ _ __
Glenodinium gymnodinium P_~n_a_r_d_ _ --~D=-----•----'-1_+-'--
---'-I__ ,
_ _C_H_LOROPHYT~-------- _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __
31 ! Actinaslrum hantzsc/1ii Lagerh. _______D
______+_ _+_ _-+-__
-Anl>lsl~oclcsmt1s acicularis (A: Br.)
Korsch.
D
+
-- ------------33
A. arcualus Korschik.
D
+- -+- - -----------=---34·1-A---:-Cxtcns11s Korschik.
_D _ __
35
A. minulissimus Korschik.
D
+ - -+- --+-- - - -_3~!-~· ps~d!!!!!_ira/Jilis _l~~rsc!1ik.
_ D ___ _ _ __
+
37 I A. subcapitalus Korschik.
_D_________+____ __
~8- _C!~~orel/~ulg~rj_~ Beyerinc!<_D_ _ _ ____±_ _±__
+
39
CoeJaslrum mio:oporum Năg.
D
__ __
+
-3-21'
+
+
+
+
+
+
1
!~ _,-~~cs:::oe[{~~~Jl~:~=-ic~.:-Korschik-.42
-
~-
- ---
1 =..c~ucigc~~a_Jec_!_anqu/aris_ (A. -s:rrs;a_y___D_ _ _
43 j Cr. lelrapcdia (Kircirn.) W. et G.S.
West
44! Diclyosphaerium
ehrcnbergionum ~
Eudorina elegans
-45-I
Ehr.
D
+
-- +
+
=..-=.._+-_-_- -=+==
+
+
---D - - - - - - _D ___ - - - --+-
+
=~~--
_-_-=_-_
+
+
-+-
====
--
46 1Lagei-heJmia c_i!(}iarmis~(Sno~c--:-~ - D - - - - --+- -+~----_
47
L. longisei_a_(Lemm.) ~E~tz.______
D
- - - - - _±__ - 48
L. wralislavensis (Schroeder) f. lriseligcra G.M. Smith
D
~ Oocyslis lc!cuslris Chod.
_D _ _ _ _+_ _.±____
+
+
-~Q._1 Pando~ina morum (_M~l-l.-)_-~--o-r-y=--=--=---_-____D_ _ _ _+_ __.___±._
51
Pediaslrum boryanum (Turp.) Menegh. _D____ _ _ _ _ +
52 I - var. long_ic-orne Reinsch
D
_ _ _+_
53
P. duplex Meyen ________
- _-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_- -_
+ -- +
~ _- var. reticula/u~_Lage_r_h_._ _ _ _ _ ,__ D_ __
+
- - - -+ 55 I P. simplex (Meyen) Lemm.
D
-56 -Scenedesmus a-cumina-tus (Lagerh.)
'----- - - -- - - Chod.
D
--- - - -- - - +
_5_7_____v_a_r_._b_i_·s_e_ri_a_lu_s_R_e_i_n_h_.- - - - - - __ D_ __
- - - - - -+58
Se. aculiformis Schroeder
D
+
====
I
---l-------~-_::....:.......:.:,
-_])_--===
_ _~---1-----.:--'---
--
--
__
59_._s_c._b...:..ij_ug~lus (Turp_l_Kii_tz_._ _ _ _ _ __:D___
+
_+_ __j-_
~1- var. allernans (~einsch.) Hansg_._ _ _D.______+_ _ _ _±_
61
Se. obliquus (Turrp.) Kiitz.
D
+
+
------ ----I---'-- - - - 62 I - var. allernans Christjuk
D
----
+
+
---
+
11
Tabelul 1 -
Nr.
crt.
63
I
--64
-
65
66
-67
---
continuare
ALGE
I
Se. opo/iensis Richt, var. alatus
Deduss.
Se. quadricauda (Turp.) Breb.
- var. abundans Kirchn.
------- var. euallernans Proschk.
Tetraedron minimum (A. Br) Hansg.__
BACILLARIOPHYTA
Halofilie
D
D
D
D
D
I
Sulina
Sup.
F
I
+
+
+
+
+
ISf. Gheorgh1:
Sup. I F
-+- -+- -+-
-- -- -- - + --- -- --- -- --
--- -- - - - -
Achnanthes minulissima Kl.tiz.
D
+
+
-68- Amphora de/icatissima Krasske- - S
_+_I _ _ _ _ _ , _
69
A. ova/is Kutz.
D
+ /- 70
- -=---•----v-a-r-._p_e_d-ic_u_l_u_s_K_il_tz-.------ _ _D___
+
71
- - Cocconeis placenlula Ehr.
DE
72
-+- - - -r
- var. euglypta (Ehr.) CI.
_ _=.D___ ___ _ _
+
__
73
1
-74- Cyclotella kiitzingi_a_na_T_h_v._'_·_ _ _ _
E
+
_+_ _+_ _+_
75
C. meneghiniana Kutz.
E
+
+
+
+
--- -76 -Cymatopleura solea (B~W.----1-Sm.
D
+--- -- -_7_7_ Cymbella allinis Kutz.
__ D ___
-+- - -
== == ==
--
-m ~ymbiformis (Ag.:._1 Kutz.)
---1--
-----v.-H.- - - -D_
____
-+
__
lanceolata 1.!=Iir.) V.H.
D
+
prostrata (Berk.) CI.
===DE---+- ===~==+==,=--=----81
tumida (Breb.) V.H.
- - D- - - - - - - -+- - 82
\'entricosa Kutz.
+ ---D
-+
- - ---~ _Diatoma hiemale (Lyngb.) Heib.
__ D_____+_______
~4- _E.:.__v_u-'lg~a_r_e_B_o_ry_,___ _ _ _ _ _ _ _ _
D
+
1
~ Epithemia turgida (Ehr.) Kl.tiz.
--ED
___
~
86
Ep. zebra (Ehr.) Kutz.
___
D
_ _ _+_ _ _ __
87
Eunolia Jallax A. CI. var. gracillima
Krasskhe
D
---- +
+
88
Fragi/aria \"irescens Ralfs
__DE__
+
+ ____
89
Gomphone ma const rici um Ehr.
DE
____ +
+
90
G. intricatum Kl.tiz.
D
+
Hanlzschia amphioxys (Ehr.) Grun.
D
- - 1 - - _+_I __
91
92
Melosira arenaria Moore
D
+
+ I +
93
M. granulata (Ehr.) Ralfs
D
+
+
+ ~+
- var. anguslissima (O-._M_u_ll_.)_H_u_s_t_. --DD___
++
+- ++
-++94
M. italica (Ehr.) Kutz. var. lenuissiina
95
(Grun.) O. Muli.
__9_6_ --M-'.'--v-ar--i-'a'-n-s------------•·===DE
+
+
79
~
C.
C.
C.
C.
==--+ ==
1=
~
== ==
I
Navicula cuspidata Kutz.
_ _D_E__ _ _ _ _
+
_
98
N. lacustris Greg.
D
+
+
+
'---------- - - -+_
_9_§1_ __!!__.:.__placentula (Ehr.) Grun.
__D_E__
+
_+___+_ _
100
N. radiosu Kutz.
DE
- - - - -+- - 101
Nitzschia acicularis W. Sm.
D
+
+
12
Tabelul
Nr.
crt.
I
l
-
conlimmrc
A l g c
I
1--~~~l~n..'.1
Hnlorilic
Sup.
I
__
F
,Sf. Gheorg_h_e
Sup.
r
I
102_ N. sygmoidca (Ehr.)~._§_m_._ _ _ _ _ _ DE
I
+
_!_0_3_ N. t~yblionella li_antzsch _ ______
-f--Pinnularia major (Kiit~)_g_.
_ D _____
104
P. viridis (Nitzsch.) Ehr. _ _ _ _ _
D
+
105
Slcp/mnocliscus liantzs~llii G~- - - 1 : - +
+
+
++_
IOG
Surirclla anguslata Ki'ilz.
_ _I_>_ _
107
_10_8_ _s_._o_\_'a_l_a_I_GHz.
_D ____
+___ + __
\ml
S. robusta Ehr.
_
D _ _ ___ _ _
-1__
-+
DE-- ==1=:_
_±___,__±__
I
+ _-I_-_
+
+
+ __
____ D_ _
+ __±_ __+_ +
])
+
---·
_1_15_ _
-_vnr_._im1?r~_ss_a__ H1_1s_t._ _ _ _ _ _ _ _ _ D _______-l:_ _ _ +
_l_l_G___
s._\·_m_1c_.1_1c_r_ic_1e_K_f1_tz_„_ _ _ _ _ _ _ _ _ _.,-D-:-':'"":"'."-l-___:.I_-_ __±__
·I+
1
_!_!Q_
Syncdra _aclinaslroides Lemm. _ _ _ _ _ DI:
_ _ __±_
_D___
+ __
_ _ _D__ __ _
III
S. acus KiHz.
_1_1_2__
-_v_ar_._ra_d_ians Kf1tz.
~ S. u/nn (Nilzsch_J Ehr.
_T_o_1_a_1_1_a_x(_l_n_i_ _~---------·--n_ Cyanophytn
11 ll
Euglenoph_y_t1_1_ __,,_1_2
Dinoflo~Jellatac
1 Chlor~phytn
_·_37_ - -
r:I s
-
:=r--::::_-
_
Legendo :
D 1: S -
F -
Bacillnriophyto
Alge
45 15
IOG 23
-
--=:-
5
3
6
12
4
_3li
4
1
-22 _ _
-1-.1-_ -=-21_____1_4_
I ~~1 _Iii_
I
51i
.JO
32
71
:~3
,15
du/c:ico/l'
euri/iali11e
snlmaslricolc
Junelul apei
Notă.
Tn tabel nu sînt cuprinse genuri ale citrnr specii nu au putut fi identi11 g b y a, Osc i 11 n tor i a,
Eu g I c 11 n,
C h I n m y d o m o n n s,
C I ost e r i u m, Cos m a r i u m, O o c y s t i s, N n v i c u I n, N i t z s c· h i a.
ficate,
cn : L y
Din acelaşi tabel se observă că imensa majoritate a algelor determinate (91,30/0) sînt dulcicole, numai un ta~on (0,80/0) fiind salmastricol.
De asemenea, observăm că sînt mai puţine alge (ca număr dl' taxoni)
în canalul Sulina decJt în braţul Sf. Gheorghe, ceea ce indică un aport
mai mare de ape din bălţile deltei in braţul Sf. Gheorghe dedt in canalul Sulina. In ambele cazuri, în probele de suprafaţă au fost deteriminaţi
mai mulţi taxoni de alge dedt în probele de la fundul apei ; dar, pe
dnd în canalul Sulina numărul taxonilor de alge la suprafaţă este de
1,4 ori mai mare decît numărul taxonilor de alge determinaţi in probele
de fund, în braţul Sf. Gheor,ghe, acest număr la suprafaţă este de
1,58 ori mai mare decit la fund, ceea ce indică ape mai liniştite şi un
amestec mai redus al apelor de suprafaţă cu cele de fund în b11atul
Sf. Gheorghe decit în canalul Sulina.
13
Considerînd algele determinate din punct de vedere al halofiliei lor
a prezenţei în probele analizate (Tabelul 2) constatăm că în canalul
Sulina, la suprafaţă, avem 89,30/0 alge dulcicole şi 19,60/0 alge eurihaline
iar la fundul apei 850/0 alge dulcicole şi 27,50/o alge eurihaline. Aşadar,
în apele acestui canal, procentul algelor dulcicole este mai mare la
suprafaţă în dauna algelor eurihaline, mai multe la fundul apei.
şi
TABELUL 2 -
Numărul
taxonilor de alge determinaţi în probele de
de fund, în canalul Sulina şi braţul Sf. Gheorghe, în
halofilia lor
şi
Su'Jrafaţă . \
-nrE_\_s_
de
Sf. Gheorghe
Sulina
T axoni
suprafaţă
funcţie
Suprafaţă_ _ ,
Fund
Fu!1d
D I E I s
IE I s
I
Cyanophyta
3 I 2 I 3 / 3 I9 I 3 I - - 1- - 3- Euglenophy~ - 3 - - 2 - 1--=- - 3 - --1---=- - 6 - :2---=-
I
D
E
s
D
!
1
---=- ·-=- ·--=-
---=-,--=-- ---=-:---=- ---=-
4
I -
~-,--=- Din of! :-igel 1a ta-;-1-------_ Chlorophyta ___ 22 I
1 - 1 1 - 1 - 21
M I
i
Bacillariophyta
22 I 7
1 13-1-1-=- ~__!l_--=- 19
9 ----- - - - - - - - - - - - - - -----38
12 I Total alge
:;o
11 I 1
65 I 18
34 · 11 I -
I
1
--
1--=-1-=-
I
I-
1
Legenda:
D E -
S -
alge dulcicole
alge eurihaline
alge salmaslricole
In apele braţului Sf. Gheorghe, la suprafaţă avem 91,40/o alge dulcicole şi 25,30/o alge eurihaline ; iar Ia fundul apei 84,40/o alge dulcicole
şi 26,60/o alge eurihaline. Aceste date indică un caracter
dulcicol mai
pronunţat al apelor de suprafaţă în Sf. Gheorghe decît în Sulina.
Analiza cantitativă a probelor de fitoplancton, ca şi a procentului
algelor \'ii şi moarte şi a procentului diatomeelor totale, vii şi moarte
din totalul algelor ne-a furnizat o serie de date interesante. Astfel, din
Fig. 1, unde este reprezentată grafic variaţia numărului algelor (în număr de celule la 1 litru apă) în probele de suprafaţă şi de adîncime (şi
de la fundul apei) şi cantităţile de oxig.en şi hidrogen sulfurat solvite
în lungul braţului Sf. Gheorghe (Km 0-5), se observă că :
- La Km O, numărul algelor este relativ mic, în majoritate constînd din diatomee. Din totalul algelor şi al diatomeelor, cca. jumătate
sînt vii. Cantităţile de oxigen solvite sint mai mari la fundul apei decît
la suprafaţă ; cantităţile de hidrogen sulfurat sînt destul de mici.
- La Km 1, numărul total al algelor are tendinţa de creştere, ca şi
cantitatea de hidrogen sulfurat. din apă, care, parţial, poate fi pusă pe
seama activităţii din portul Sf. Gheorghe. O situaţie asemănătoare intîlnim la Km 2. Numărul mai mare de alge determinat în probele colectate
din acest profil din partea dreaptă a braţului, ca şi procentul mărit de
alge vii, indică atît alimentarea braţului cu ape din gîrlele şi canalele
14
adiacente, cit şi absenţa influenţei portului Sf. Gheorghe, influenţă care
se menţine mai mult în apele din centrul şi dinspre malul stîng al braţului şi mai muLt la adîncime decît la suprafaţa apelor.
- Incepînd de la Km 3, numărul ca şi procentul algelor vii este
mai mare în amonte decît în avale ; ceeace indică stabilizarea condiţiilor
ecologice specifice Dunării în acest sector, fără influenţe sesizabile ale
activităţii umane locale sau ale apelor marine. Se constată, la Km 4
şi 5, un număr mare de celule de alge/I apă şi un procent foarte mare
de alge vii. Diferenţele între cele trei staţii transversale (de la fiecare Km) ca şi între probele de suprafaţă şi de fund sînt diminuate şi
influenţate numai de aportul de apă din bălţile laterale.
In canalul Sulina (în porţiunea analizată) situaţia determinărilor
efectuate în probele de suprafaţă şi de fund este foarte variabilă (Fig. 2);
- Numărul algelor este, în general, mai mare la suprafaţă decît
la fund, prezentînd variaţii mari în lungul canalului. Spre ieşirea în
mare (hm 49, 59, 69), numărul algelor începe să se uniformizeze pe tot
profilul canalului ; în mare sînt transportate mari cantităţi de alge.
- Dintre algele purtate de apele canalului Sulina, majoritatea sînt
diatomee ; al căror număr este, de asemenea, mai mare în probele de
suprafaţă decît în probele de fund.
- Procentul algelor vii este variabil în lungul canalului ; mai
variabil la fund şi spre mare decît la suprafaţă şi spre uscat. Variaţia
procentului algelor vii în lungul canalului prezintă asemănări cu variaţia numărului total al algelor în aceleaşi locuri.
- Procentul diatomeelor vii este foarte variabil în lungul canalului şi la probele de suprafaţă şi de fund, el corelîndu-se numai parţial
cu numărul total al diatomeelor din probele respective.
- Variaţia cantităţii de hidrogen sulfurat solvit, în lungul canalului Sulina este foarte interesantă în sensul că :
= la suprafaţă şi la fundul apelor, cantităţile de H~ solvit sînt
aproape identice ;
=
se constată o creştere bruscă a cantităţii de H 2S de la hm b
la hm 9, urmată de menţinerea acestei valori pînă la hm 39, de scăderea
ei bruscă la hm 49 şi prezenţa în apele de la gura canalului a unei can-tităţi foarte mici de hidrogen sulfurat solvit.
- Oxigenul solvit în apă are variaţii demne de menţionat, în sensul că:
=
In general avem mai mult oxigen solvit în apele de la fund.
=
Variaţia valorilor minime şi maxime este mai mare la fund.
Aceste date arată că la fundul canalului Sulina, apele Dunării sînt
mai mult, mai brusc, mai profund influenţate de apele mării decît la
suprafaţa. canalului.
Se poate stabili o corelaţie directă cu sens invers între cantităţile
de hidrogen s·ulfurat şi de oxigen, în lungul canalului Sulina, în special
în privinţa apelor de fund.
15
......
O'>
:. -t-1--l- '
:
„„
__
,
~
:~,
I
~~·-·-"""
::
:
"'
r.
\
--
~
Fig. 2 -
Diagrama
Legenda:
Cercuri şi linie
Puncte şi linie
variaţiei
valorilor minime
continuă=la suprafaţă
întreruptă=la fundul
apei
şi
ma:xime la o serie de
Sulina
determinări,
în apele canalului
Variaţia cantităţilor de oxigen şi hidrogen sulfurat solvite indică
pătrunderea, în apele canalului, a unei pene de apă marină, mai bine
oxigenată şi ou un conţinut mai redus de H~.
Variaţiile bruşte în sensul
cuprinse în apă, ca şi variaţia
lungimii canalului, ale acestor două gaze
valorilor minime şi maxime ale oxigenului solvit la diferite profile transversale, indică schimbul de ape existent
între Dunăre şi mare, prin golurile şi spărturile existente în malurile
canalului.
Nu se pot stabili corelaţii directe, valabile, intre cantitatea algelor
şi a gazelor solvite ; aceasta atît din cauza lungimii mici a canalului
(timpul de interacţiune foarte scw-t), cit şi din cauza schimb•1lui activ
de ape dintre Dunăre şi mare pe traseul canalului. Se observă, totuşi,
o oarecare corelaţie intre variaţia cantităţii de hidrogen sulfurat şi
procentul diatomee1or vii, în special în probele de fund.
Menţionăm că nu am putut stabili corelaţii directe intre variaţiile
pH-ulrui, turbidităţii, temperaturii apelor pe de o parte şi numărul (şi
procentul) algelor, pe de altă parte ; viteza de curgere a apelor în canal,
schimburile de ape dintre Dunăre şi mare şi traseul relativ scurt al
canalului fiind citeva cauze ale nesesizării unor astfel de corelaţii.
Dispunînd de un număr de probe colectate la aceiaşi dată din lungul şi din profile transversale în canalul Sulina, am putut face un calcul
mediu al numărului algelor din apele acestui canal, din care rezultă
că 1 litru de pă cuprinde oca :
700 mii celule alge, din care vii cca. 70,30/0, din care cca 435 mii
celule diatomee, din care vii cca. 590;0, cu un volum al diatomeelor minim de 0,042 mm 3 ; mediu de 0,307 mm 3 şi maxim de 2,71 mm 3• ceea ce
corespunde la o variaţie a greutăţii frustulelor de diatomee dintr-un
litru de apă de minim 21,5.lQ-3 mg mediu 160,6.10-3 mg şi maxim
de 1.178.10-3 mg 1).
Aviînd în vedere nivelul scăzut al apelor la data colectării (ceeace
presupune un aport important de ape şi alge din bălţi), ca şi debitul
mediu multianual al canalului Sulina apreciat la 1065 ml/s (7), rezultă
că anual, apele acestui canal, transportă în marea Neagră o cantitate de
frustule de diatomee apreciată de noi la 10-35 tone. In cazul braţului
Sf. Gheorghe, ace laş calcul corelat cu datele asupra numărului diatomeelor /l şi cu debitul mediu multianual al acestui braţ de 1.295 m 3 /s,
7) ne conduce la a aprecia cantitatea de frustule de diatomee transportate anual în mare la cca. 15-50 tone.
1) Pentru volumul şi greutatea diatomeelor am iuat ca bază frustulele de
M e l o s i II' a g r anu l a t a, diatomeea cea mai des intilnită şi în cea mai mare
cantitate, cu dimensiunile: diametru = 5-21 µ ; lungimea 5-18 µ
grosimea
peretelui frustulei = 0,2-0,6 µ , frustulele fiind formate din bioxid de siliciu
varieta·tea opal cu D
2,1.
=
17
Acestă notă reprezintă numai o contribuţie referitoare la o parte
din multitudinea aspectelor şi problemelor ridicate de studiul fitoplanctonului unei ape cu debitul, variaţiile şi importanţa Dunării şi se referă
la o situaţie existentă la un moment dat. Consideraţiile cantitative
generale din ultima parte a lucrării au un aspect orientativ şi ele, ca
întregul conţinut al lucrării, pot fi îmbunătăţite prin cercetări şi precizări ulterioare.
BIBLIOGRAFIE
1.
2.
3.
4.
5.
6.
DEDUSENKO-ŞCEGOLEVA,
N.T., MATVIENKO, A.M.,
ŞKORBATOV,
LA. (1959),
Zelcnîe vodorosli_ kloss Vo/voksovîe, in Opredelitel Pfesnovodnîh vodoroslei
SSSR, Moscova-Leningrad, vip. 8.
FOTT, B. and NOVAKOVA, M. (1969), A monogroph ol the genus C h lor e 11 a
the lresh waler species, in Studies in PhycoJogy, Praga, 10-74.
HOLLERBAH, M.M., KOSINSKAIA, E.K., POLIANSKII, V.I. (1953), Sineze/enîe vodorosli, in Oprcde/ile/ presno\·odnîh vodoroslei SSSR, Moscova, vîp. 2.
KISELEV. I.A. ( 1950), Pantirnîe Jgutikonosti (Dinoflagellala) morei i presnîh vod
SSSR, Moscova-Leningrad, 33.
KOMAREK. J. (1958), Die taxonomische •evision der plonklischen Blaualgen der
Tschcchoslowokei, in Algo/ogische sludien, Praga, 10-206.
KORŞIKOV, O.A. (1953), \. iznacinik prisnovodnih vodorostei Ukrainskoi RSR,
Kiev, V.
7. • • Limnologia sectorului românesc al Dunării (1967), Bucureşti.
8. POPOVA, T.G. (1966), Evg/cnovîe vodorosli, in P/ora sporovîh rastenii SSSR, t.
V I I I. Moscova-Leningrad. vîp. 1.
9. REHAKOV A, H. ( 1969), Die variabilitât der Arten der Gattung
O o c y st i s
A. Broun, in Studies in Phycology, Praga, 145--196.
10. SKABICEVSKII, A.P. (1960), Planktonnie dialomovîe vodoros/i presnîh vod SSSR,
Moscova,
11. SULEK, J. (1969), Taxonomische iibersicht der Gat lung Pe di astru m Meyen,
in Studies in Phycology, Praga, 197-261.
12. ZABELINA. M.M., KISELEV, I.A., PROŞKINA-LAVRENKO, A.I., ŞEŞUKOVA, V.S.
( 1951 ), Diatomovîe vodoros/i, in Opredelitel presnovodnîh vodoroslei SSSR,
Moscova, vip. 4.
(Summary)
The author presents the results of the examination and the quantitative
determination of the algae in a series of samples collected from the surface and
the water bottom in the mouths of the Sf. Gheorghe and Sulina branches, in the
field campaign of Danube Delta of the Geologica! Institute of the year 1973.
The results are given both under the form of a list of the determined algae,
as we!J as the origin and the belonging of the algae from their halophyly point of
view. The presence and frequency of the algae is correlated with the results of
certain physico--chemical determinations performed simultaneously with the collecting of the samples (temperature, salinity, oxigen and sulfured hydrogen
dissolved, turbidity) in the establishing of the reciproca!
algologica! influence
between the waters of the Danube and those of the Black Sea.
18
CONTRIBUŢII
LA
CUNOAŞTEREA
i\LGELOR DIN LACUL MERHEI
(DELTA DUNĂRII)
de Dr. LUCIAN GRUIA
Cunoaşterea florei şi vegetaţiei algologice a apelor stătătoare este
deosebit de importantă prin rolul pe care algele îl au în .circuitul materiei
şi energiei în unitatea hidrologică respectivă. Deşi mai bine cunoscute şi
studiate decît algele altor categorii hidrologice, studiul algelor din lacurile,
bălţile, japşele Deltei Dunării oferă posibilitatea măririi numărului dP
taxoni de alge cunoscuţi din acestea. Studiul cantitativ al algelor ne dau
indicaţii asupra rolului şi importanţei lor în toate procesele fizice, chimice ,şi biologice iee se petrec în biotopul lor.
În nota de faţă prezentăm rezultatele studiului algelor dintr-o serie
de pI'obe de plancton, biodermă şi sediment, calitative şi cantitative,
colectate de noi în campania de lucru a Institutului Geologic în Delta
Dunării din .iulie-august 1973. Dispunerea staţiunilor de colectare a probelor este redată în schiţa din Fig. 1. La fiecare staţiune, concomitent cu
colectarea probei, a fost măsurată adîncimea apei, temperatura apei la
suprafaţă şi la fund ; au fost determinate cantităţile de oxigen şi hidrogen
sulfurat solvite în apele de suprafaţă şi de fund. La priobele de sedimente, în laborator, am determinat greutatea specifică a sedimentului respectiv.
Analiza microscopică a probelor colectate a dus la identificarea pînă acum a 173 taxoni de alge (Tabelul 1), în majoritate (59 de taxoni) diatomee.
Din tabelul 1 se observă prezenţa au multe unităţi taxonomice a
unor alge ,cum ar fi genurile : Gloeocapsa. - 8 . taxo ni ; M erisnwpedia 4 taxoni ; Microcystis - 7 taxoni (C y an o ph y ta) ; Ankistrodesmus,
Tetraedron - cu cite 5 taxoni ; Cosmarium - 8 taxbni ; Pediastrum 11 taxoni ; Scenedesmus - 10 taxoni (C h 1 or op h y ta) ; Epithemia 5 taxoni ; Gomphonema - 8 taxoni ; Synedra - 7 taxoni (B a c i 11 a r i op h y ta).
19
~
Oe
o
Oi,
IK"'
Fig. 1 -
Schiţa lacului Merhei (Delta Dunării) cu
di.'ipunerea staţiunilor de colectare.
Tabelul 1 -
A 1 g e
Nr. \
-li
Algele determinate din probele colectate din lacul Merhei
(Delta Dunării)
crt.
I
Probe de
CYANOPHYTA
3
--8-
Aplianizomcnon e/cnkinii Kissel.
Aph. IJos-aquae (L). Ralfs
Aphanothe__c_e cast_agnei (Breb.) Rabenh.
A. c/athrata W. el G.S. West
- f. brcvis (Bachm.) E-le_n_k-.-----------
--g-
Ca/othrix braunii Born. et Flah.
4
5
--6--7-
10
11
12
"O
J
i=I==
++ 1
++ 1=1=1=
Anabaena scheremetievi Elenk. f. ovalispora Elenk.
-------,--------:---:-;--------::-:----;--1~:
+
A. viguierii Denis el Fremy
I
- - - - ------------ - - - - 2-1 -A.- -spiroides
Kleb. f. mcyeriana (Meyer) Elenk.
-1
I F I N BI M I ~
Pk
S
Clwmaesiphon cylindricus B.-Pet.
Coelosphaedum dubium Grun.
1
+1--1--1-- -+i+--1----1+ +--
--1+
-T T
_+I+ 1= = T
17
18
19
GJ. minuta (Kiitz.) Hollerb. amp~.
G/. montana Kiitz. ampl. Holle~b.
14
15
16
==2=2=
23
_2_4_
25
26
27
28
29
-30
31
32
33
34
35
36
37
38
39
--
--+-- --
T T -- -- -+ + I+ + +
f. lenestra/is (Kiitz.) Hollerb.
GJ. punctata Năg. ampl. Hollerb.
GJ. turgida (Kiitz.) Hollerb. eme_n_d_.- - - - - - - Gloeotrichia pisum (Ag.) Thur
Gomphosphaeria compa~c-ta_(_L-em_m_._)_S_t_ro-.m------
G. Jacustris Chod.
Lyngbya Jimnelica Lemm.
- f. granulifera (Tschern.) V. Poljansk.
L. major Menegh.
L. splendens Tschern.
Lyngbya sp.
Merismopedia glauca (Ehr.) Năg.
1=,=
=
+--
+
I+ I
++ I + ++
+ +
+ I+
_2_0__ 21
=
++
++I+
-+- -- --,-- --
C. kuetzi_ng_i_a~u_m_N_ag.------------1-++C. pussi/um van Goor
Dactylococcopsis irre_g_u_J-ar_i_s_G-.M. Smith
Gloeocapsa limnetica (Lemm.) HOlleÎb-.- - - - - - T -- -- T
GJ. minima (Keissl.) Hollerb. ampl. f. smithii Hollerb. ~
GJ. minor (Kiitz.) Hollerb. ampl.
13
T
Tl--
+1+-+-
1=1= -+
+1-- T
-1+-1-+
+++ +
-
Ţ
Ţ
Ţ
-
-
-
-
Ţ
+-- --
M. minima G. Beck
M. punctata Meyen
M. lenuissima Lemm.
I++---+--+-
Microcystis li!!ma {Breb. et Lenorm.) Schmidle
M. pulverea (Wood) Forti emend. Elenk.
f. conlerta (W. et G.S. West) Elenk.
- f. delicatissima (W:-elG.S--.-W~-e-s-t)-E-le_n_k_.- - - - f. ho/salica (Lemm.) Elenk.
- f. incerta (Lemm.) Elenk.
1+---++--,--,--
=
-+- -- T T T
=1
+ =1=
++ _±_I-+l_.±_1--
+ - -1+121
Tabelul 1 Nr.
d~
I
I
I
slFINIM
~
!
-------'---------Probe
Alge
crt.
continuare
f. T?__arasiUca (Kiitz.~~nk.
Nos/oc paludosum Kiitz.
- __4::::2:::: Osc_i/_la_/_Ori_a_a_c u li s-s-im-a K-u-=-f-f_·-=--=--=--=--=--=--=--=--=--=--=--=--=--=--=--=--=--=--=--=--=
Osci/Jaloria sp .
.,13
P1Wfmidiumm0iîe(Ku-tz.) Gom.
l'hormidium sp.
--.',nowe/Ja
rosea_ _(__S_n_o_w_)-=-E~-le-~-k-.----------44
S•Jirulina jenneri (Hass.) Kiitz.
45
40
-
41
Pk
B
"O
I_±_ ++ -\-+1-+
+
-+!
I + I!
==1·
-------------!--+----,+
+ +
+
---
Total taxoni Cyanophyla
I
362810141_1_1_
---'----'-----'------------- ---
EUGLENOPHYT A
+-
+
Euglena sp.
______________ - - T -- -- ----------------- -- -- -- -- -47
St rombomonas urceolata (Stokes) Def!. var. urceolata
(Stokes) Popova
~ -T rnch-t'/omonas zuberi Ko_c_z_w
_________ - - - - - - -+- - - - - - -
--1_6_
-P-h-ac-u-.~-c-ou_d_n_lt-1s_f-_I_ii_b_n_e_r
+
---------
XANTHOPHYT A
------·-- - - - - - - - - - - - - - - - - - - --------1
Centrilraclus alricanus Fritsch et Rich
I I I I
+
----"49
----'--'--'---'----'----
CHRYSOPHYTA
Dinobryon bavaricum Imh. var. medium (Lemm.)-____Kricq. _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __
51
D. (fÎH'rgens Imh.
- - -- -- - - - - - - - - - - - - - - - - 52
/\iu//omonos acaroides Perty
53
M. /resenii Kent
---SO
-
+
+ ----++
+ +
---------------------- + +
--'---'---'---~-
--s:t
55
CHLOROPHYTA
AnkisG·odesmus arcu-atus_K_o_r-sc_h_i_k·-.·--------- -+--1--1--I--,--
/-..:_~ÎJibiOianus (Reinsch)
Korschik-.- - - - - - - -
__ 56_1 _~~alcalu~~o_r~a)_ Ralfs
57
A. minulissimus Korschik.
- SB - A:._pseud-omirab_i_Ii_s_K_orschik.
_I
CJ~dopfio_ra~p. ___________________
~ _ ~'!s!.!!!_m__EJ~croporum Năg.
1=1=1=
+ I+
\_±__I-- ____ '__
+
.
+
+ I+
+ +
++
=
=
l=j=
1
1
,_1
++
+
_±___+
~· sphaericum Năg.
____ li++
61
Cosmarium bolrylis Menegh.
1
~ C. impressulum Elfv-.- - " " - - - - - - - - - - - - - - - - +- --,---63- ·-c-.-p-s-eu-do_p_y_ram-id-atum Lund.
-54- C-. pusi/lum (Breb.) A r c h - . - - - - - - - - - - - - +
-- ---65 - c~eni!Orme(R:B.uS).Arch.
-66
C. telraophl-almum- (Kiitz.) Breb.
+
60
~ _c_._~_nd_u_la_lu_m_Cord.a
68
22
-
var. crenulatum
ex Ralfs
(Năg.)
Wittr.
+-- -- -+ ---- +
+ ++ 1= ++
=
------------"'"------'------'----'
Tabelul 1 Nr.
crt.
A l g e
continuare
Probe de
Cosmarium sp.
Pk
sl
I B I 'O
FI~~~
,-++
+I+I
+-- + -_7SJ__ C. tefl!,apedia (Kirchn.) W.-et w'-.-~------I!-+- +--~ Desmidium aptogonum Br!b.
+ -- - Euaslrum sp.
+-+
72
Gloeotaenium loitlesbergianum Hansg.
+ + -+
-----n-Golenkiniopsisparvula (Woronich.f Korschik.
+--_.:_74--1--=H:.:o::t..:.m::a::n::..:.i.:.:.a.:.._!:..ap_::P.:.._e_n!:.._d::..:.i=-cu_:/.:.:.a-=t-a~C.:...:.....:h:...:od...::..:. :_.:....:..:.~~~~:...::__ _ _ _ _ + -- -- T -_7__5 _ _ Lagerheim_ia._citriiormis (Snow) G.M. Smith
+-- - - i - - , - ~ Cfiicigelticliectangularis (A. Br.) Gay
~ -Micrac_ti!!~'!m
pusillum F:_:r. .: .·_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
Mougeotia sp.
--
==1=1=
+
+
=++ l=I=
+ +
=
I
+-+
+ +
I T
==== _O_ed_o_gon_iu_m_sL - - - - - - - - - - - - - - - 77
Oocystis borgci Snow
78
o. submarina-Lagerh._~=========================~-i--'+~ +
79
Pcdiastrum biradiatum Meyen var. emarginatum A.Br.
I
80
P. boryanun:t(Turp,f Menegh.
Ţ
T1+
- 81- - var. Jongieorne Reinseh
==82 _-P-.-du-p-le_?<_Mer~n
_ _ _ _ IT
_ 8_3_ - var. c/alhralum ~I. Braun
+-I + l=i -+- _±_
84
- var. rugulosum Racib.
I+ I ' I
_8_5__ _..::_P..:...._k.:_a_w_:r:...:a.:_is.:..:k~y'-i_S..:...eh:.::.m-..::..id....:l...::.e_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ T -_86_ _ P_._s_im__,_p_Je_x_M__e_y,_e_n_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ +_1
87
- var. radians Lemm.
+' 1 I
-88
P. letras (Ehr.) Ralfs
-89- ---v-a-r-.-1-'el'-r-a_o_,_d_on_(_<:;__o_r_d_a_)_R_a_b_e_~-h-.- - - - - - - - - -
+
+
1+--1--1--
_+_1_1+1_+_
--1-- --
I_ +_1=1= +
Ti+1--1- -+-,--1--,-- - +1--i--1-1
_
1
- 90-
Scenedesmus acuminatus (Lagerh.) Chod.
-_------1 +
--=9~1~_,
-_v_a_r_.
-b-is_e_n_·a-lu_s_R_e_in_h_.
__
92 __
Se. aeuliformis
Sehroed. - - - - -
+!
li
1
I:
:=1=1+
+
Se. apiculatus (W. et W_._,_)_C_h_o_d_._
1
1
"94 sc./Ji~tus (.Turpf Kii_t_z._____
I
I
I +
_95
Se. "bliquus (Turp.) Kiitz.
-----·--·----- .. I +
_9_6__ s.:__c~p__ro.:_l...::.u:....b...:.e.:_ra_:n_s-..::..F.::.n=-·t_se.:_h_______________ i
I + I
97
5e. quadrieauda (Turp.)_B_r_e_b_.-----------i+I + I
I +
+
98
- var. abundans Ki.rehn.
iTl_±_I ____ _±_
99
- var. selosus Kirehn.
I+
93
1·
+
+
1
+
+
-+-i +
100
Seenedesmus sp.
Sphaerozosma vertebratum (Breb.) Ralfs
Spirogyra sp.
==10=1= _S_ta_u_r_a_st_r_u_m_lu_r_c_ig=-e_r_u_m_B_r_e_b_.- - - - - - - - - 102
St. gracile Ralfs
--
103
St. tetracanum Ralfs
- - -S-la_u_r_a-st_r_u:_m_sp-.----------------
+ ++
·1
I= =1=
+
==1
+ T - TjT
-+- ++
+
---1-1+
-+T T T
23
Tabelul 1 -
continuare
Pk
B
I
Alge
Probe de
i-s-1
_F_,_lI_N_I
M- ]
_____________ _______
_
_ 10_4_ I:~:r~~ron caudatum (Cordaj Hansg. var. incisum
++ I ++ l__ ,_±_1-+
Nr.
crt.
I
__.:_
~
106
-10_7_
T. minimum (A. Br.) Ha_n_sg=-·----------T. triangulare Korsch.
T. trigonum (Nă_g_.)_H_a_n!-g-.-----------::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::_+_
~
T. trilobatum (Reinsch) Hansg_._ _ _ _ _ _ _ _ _ _
V/othrix tener,~ima Kutz.
109
-~
--+------
+
__
+ !_+ _+ _+
--------------------1+
V/othrix sp.
Xanthidium anli/opa!:_u~@reb.) Kutz.
Total taxoni Chlorophyta
1
1
1
--1-+-1--,-- - -
32 ~ -3-il212J
BACILLARIOPHYT A
_11_1_ Achnanthes min_u_t_is_s_im_a_K_u_-t_z_.- - - - - - - - 112
A. tacniata Grun.
1.1. 3__ ,1 -.::.A..:..m--!:.p....:.h..:..or:_a__:.c..:..o....:.lf~e__
ae_l_o_rm_is_A-'q!_. _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
_±_1...±_\l__ l_±_I_+
--,--1--,------------------1=1 + + I--1-+
Ţ
A. ova/is Kut_z_.
+
vilr. gracilis E_h_r_.- - - - - - - - - - - - - _+ 1_+ __
var. Jibyca Ehr.
- - Amphora s p - . - - - - - - - - - - - - - - - _11_7_ __A_s....:te'-r-i_o_n_e_J-'la-lo_r_m_o_s_a_H_a_s_s.-----------
_11_4_
_11_5_
116
-
++
+ +--+
+-- -- T
Cocconeis p/acentula Ehr.
--+ + T T
- var. eug/ypta (Ehr.) c-'-1-.- - - - - - - - - - - · TT++-Cyclotcl/a kiitzingiana Thwait.
- T +-- -- +
C. meneghiniana Kutz.
--+-- --+
Cyc/otel/a sp.
-- -- -- -- T
Cymatop/eura el/iptica (Breb.) W. Sm.
-- -- -- -- +
Cym. solea (Breb.) W. Sm.
+--+--+
T
T
118
-11_9_
120
121
~
123
124
125
126
--
Cymbe//a allinis Kutz.
C. cymbilormis (Ag. 1 Kutz.) V.H.
C. ventricosa Kiltz.
+---++-++
--------+
·== +
_C...!_y_m_b_e..:..JJ_a_s_:_p•_..:._·_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
~
128
129
~
131
~
~
~
Chaetoceros wighamii Bright.
Diatoma vulgare Bory
Epithemia sorex Kutz.
Fragi/aria inflata (Heid.) Hust.
Fragi/aria sp.
136
Gomphonema acumînatum Ehr. var. brebissonii
(Kutz.) CI.
+
--+
-- --+
+ I+ +
-- -- --
+
++
E. turgida (Ehr.) Kutz.
+
- var. granulata (Ehr.) Grun.
E. zebra (Ehr.) Kutz.
+ -- -- var. porce//us (Kutz.) Grun.
-Eunotia gracilis (Ehr.) R a b e n h - . - - - - - - - - - - - - - - - - -
135
24
+ +
+
+-- -+
- - +-- -- +
T +-- --+
-,+---
Tabelul 1 Nr.
crt.
A I g e
---
I
continuare
Probe de
G. augur Ehr.
G. conslrictum Ehr.
- var. capitalum (Ehr.) CI.
G. inlricalum Kiitz.
G. olivacewn (Lyngb.) Kiitz.
G. parvulum (Kiitz.) Grun.
G. quadripunclalum (0 st.) Wisl.
Gyrosigma ucuminalum (Kiitz.) Rabenh.
- var. lacustre Meist.
G. attenuatum (Kiitz.) Rabenh.
G. scalproides (Rabenh.) CI.
Hantzsch/a umphioxys (Ehr.) Grun.
Melosira arenaria Moore
M. granulatu (E~J Ralfs
M. italica (Ehr.) Ki.itz. var. lenuissima (Grun.) O.
Miill.
-- -152
- - M. varians Ag.
Melosira sp.
153
Navicu/a cu1;pîdala Kiitz.
---154
N. pupula Kutz. var. mutata (Krasske) Hust.
-- ----155
radiosa Kiitz.
- - N.
Navicu/a sp.
-N ilzschia ac1cularis W. Sm.
156
-157
- Nitz. v'rmicu/aris (Kiitz.) Grun.
Pinnularia viridis (Nitzsch.) Ehr.
158
Pinnularia sp.
- - Rhopa/odia gibba (Ehr.) O. Mii!l.
159
- var. venlricosa (Ehr.) Grun.
-160
- Stephanodiscus hantzschii Grun.
161
Synedra aclinaslroides Lemm.
162
S.
acus Kiitz. var. radians (Kiitz.) Hust.
163
- - S. capitala Ehr.
164
-165
- - S. u/na (Nitzsch.) Ehr.
- var. biceps (Kiitz.) Schonf.
166
- var. danica (Kiitz.) Grun.
167
S. vaucheriae Kiitz.
168
Tabel/aria
l/ocu/osa (Roth) Ki.itz.
169
- - Tabel/aria sp.
Total taxoni Bacil/ariophyta
137
138
-139
-140
141
-142
--143-144-145
146
147
-148
-149
-150
151
-
--
---
--
---
--
---
--
---
Pk
s
I
F
I B I -o
1-;-1~ "
Vl
- I+ I
I+
:+ +1==1+
+1- t \_±_
-\___±___
-+
-+
+ ++
---- ----+------ +
I_ _ _ -+
-+
l_ _I_ ------
+
1-_±_ - -1+
1--+1- +I!
+1+1=
+1:
I_±_!! --+
-+1+1+ +
+
+=1+ +
- - _±_I+
+-+
+
- - - - -+
-- -- -+
-+- +
_+1+-++
_±_=-+I-\-++
1+1-------
1-
-------
!i!
+\!+
++ +
=
!-\ + + !
\~I~ ~=t
25134-9 16146
DINOFLAGELLATA
-170
-171-
Glenodinium oculatum Stein
GJ. quadridens (Stein) Schiller
+I t 1-1-1-=r25
Tabelul 1 -
172
173
_Pk_l_B_I
1
Nr. I
crt.
continuare
I- - - - -
I
A 1g e
Probe de
slFINIM
I+
,-+-1-±I+ I
Cilcnodinium sp.
<..iymnodinium coronulum Wolosz.
Pcridinium c inctum (O.F. MiHI.) Ehr. f. regulatum
(Lindem.) Le fevre
Pcridinium s p.
Total
Legenda :
t axoni
~
~
I
-------- --
+ + +,
+
++-,-+
alge
100 117
Pk plancton ; S - supţafată; F - fund
B - biodermă : N Nu ph ar 1 u eu m; M v e r tic i I atu m Seci. - sedimente
23
43
81
M y r i op h y 11 u m
Au fost determinate din lacul Merhei şi sînt menţionate în Tabelul 1,
o serie de alge noi sau rare, cum ar fi : Aphanizomenon elenkinii ; Aphanothece clathrata f. brevis; Lyngbya limnetica f. granulifera; Merismopedia minima: Microcystis firma; M. pulverea f. delicatissima;
Snou:ella rosea (C y an o p h y t a) ; Strombomonas urceolata var. urceolata ; Thrachelomonas zuberi (E u g 1 e n o ph y ta) ; Dinobryon bavaricum var. mediwn; Mallomonas acaroides şi M. fresenii (C h r y sop h y ta) ; Golenkiniopsis parvula; Hofmania appendiculata; Lagerheimia citriformis; Micractinium pusillum; Pediastrum biradiatum var.
emarginatum ; Pediastrum kawraiskyi; Sphaerozosma vertebratum ;
Staurastrum tetracerum; Tetraedron caudatum var. incisum; T. trilobatum: Xanthidium antilopaeum (C h 1 or op h y ta); Achnanthes taeniata ; Chaetoceros wighamii ; Gyrosigma scalproides (B aci 11 ari op h y t a) ; Glenodinium oculatum ; Gymnodinium coronatum ; Peridiniuni cinctum f. regulatum (D i no f 1age11 a ta e).
Din numărul total al taxonilor de alge determinaţi pînă acwn de
noi din lacul Merhei, 57,80/o au fost identificaţi în probele de plancton
de suprafaţă ; 67,60/o în planctonul de la fund ; numai 13,30/o în bioderma de pe Nuphar luteum; 24,80/o în bioderma de pe Myriophyllum
verticilatum şi 46,80/o în probele de sedimente.
Taxonii din cele mai importante grupe de alge, reprezintă în diferitele categorii de probe următorul procentaj aproximativ :
Cyanopbyta Cbloropbyta Bacill.
In probele de plancton suprafaţă
probele de pliancton fund
In bioderma de pe N. luteum
In bioderma de pe M. verticillatum
In sedimente
In
36
24
43
32
13
32
39
13
28
26
25
29
40
37
57
Aşadar, algele albastre predomină, ca număr de taxoni, în planctonul de suprafaţă şi în bioderma de pe Nuphar luteum; algele verzi pre-
26
domină
în planctonul de fund ; iar diatomeele predomină în bioderma
de pe Myriophyllum verticilatum şi în sedimente. Ca numărul absolut
de taxoni determinaţi, Cyanophyceae-le predomină în plancton ; Chlorophyceae-le în special în planctonul de fund; iar diatomeele în sedimente. Menţionăm prezenţa, predominant planctonică a Euglenophytae-lor, Xanthophyceae-lor, Chrysophyceae-lor şi Dinoflagellatae-lor.
Studiul cantitativ al fitoplanctonului din lacul Merhei (Tabelul 2),
ne arată o predominare netă a numărului algelor (exprimat în numărul
celulelor de la 1 l apă) în probele coliectate de la fundul apei faţă de
cele colectate de la suprafaţă.
In diferitele staţiuni de colectare, la suprafaţa apei, numărul algelor determinat de noi a variat între 1 555 mii/I (Staţiunea 4) şi 4 7 460
mii/I (Staţiunea 2) ; iar la fundul apei, între 12 096 mii/I (Staţiunea 1)
şi 366 064 mii celule/1 1 (Staţiunea 6). Cele mai multe Cyanophyceae în
probele de suprafaţă au fost determinate în staţiunea 2, iar cele mai
puţine în staţiunea 6. In probele de plancton de la fund, cele mai multe
alge albastre au fost determinate în staţiunea 6, iar cele mai puţine în
staţiunea 1.
In general, algele verzi nu sînt în prea mare cantitate în nici una
din probele analizate (de plancton) comparativ cu celelalte alge. Se
remarcă, totuşi, proba de fund din staţiunea 7, ca şi numărul mare de
Chlorophyceae moarte (găsite numai ca membrane celulare, în special
de Pediastrum) din proba de fund a staţiunii 4.
Diatomeele vii au fost găsite ca fiind cele mai multe în proba de
suprafaţă din staţiunea 1 .şi în proba de fund din staţiunea 4. Remarcăm
numărul mare de diatomee, vii şi moarte, din proba de fund a staţiunii 7.
Tabelul 2 cuprinde şi rezultatele determinărilor cantităţilor de oxigen şi hidrogen sulfurat solvite în apele din care au fost colectate
probele. Se constată că nu există o corelaţie între cantitatea acestor gaze
solvite şi numărul algelor determinat. Totuşi, în probele de fund din
staţiunile 1 şi 7, unde cantitatea de oxigen solvit era foarte mică (de
4,82 .şi respectiv 3,10 mg02jJ.) .şi procentul algelor vii era cel mai
5căzut (de 68, 70;0 şi respectiv de 84,20/0, din totalul algelor), algele cele
mai afectate de această cantitate redusă de oxigen (cele mai multe
moarte) fiind diatomeele.
Ca o medie pe întregul lac .şi drept concluzii preliminare la aceste
reziultate, trebuie să menţionăm :
- Existenţa fitoplanctonului în mai mare cantitate la fundul apei.
- Variaţia procentului algelor vii din totalul algelor între 1000/o
şi 85,70;0 (cu o medie de 97,80/0) la suprafaţă; şi între 98,30;0 şi 68,70/o
(cu o medie de 90,80/0) la fundul apei.
1) Acest număr imens, de ordinul sutelor de milioane de celule/litru fără a
provoca o înflorire a apei, se datoreşte fie coloniilor multicelulare de alge albastre
( Microcystis, Merismopedia, Gomphosphaeria, Coelosphaerium) fie diatomeelor pseudofilamentoase (Melosira, Stephanodiscus, Tabellaria).
27
~
co
Numărul
algelor determinat in probele de plancton colectate din
lacul Merhei (Delta Dunării) (in mii celule/I apă)
Tabelul 2 -
Statia
I
BacillarioH S Cyanophyta Chlorophyta phyla
2
A?in-1 Tcn~p.
21 mg I
-cime
apa
mg/l "' apă
..
..
„
Imoarle
m
°C
'"
VII
!moarte
Vil
!moarte
VII
I
O
I
I
~
TOTAL
Alte alge
/O
al~e
„
VII
lmoArtc
I
„
VII
vii
lmoarle
6401-----so
--=6&7
'"336----=98~7
---=---=--9s}
310
376
--=- --=- --=-- -= -=- --=--- i5s5
-=-=.·--=--=---=-1
- - , - o - 25.l 15.i7
512oj-=-640--=12iw 1640I
l.5Q 2J.8 4,82 ~ JG96
I 092 -n6 3444- J360- 134 84
-0 -25,8 ~ 2,53 450241-=-- 1680 168 -168
-042 11.80 ----=-7:sa 2,69 t39608 '336 1680 1512 9408- -5544
-o- 25.4 ~ 2;o9 33500 300 1000--=-----=- --10--=---=-3 1---i-;30 24 -a.27 2.97 21845--=- 225--=- 658 ~ 282 - --=--0- 25,0
I 0,68 3,0Z l544 1
_l_I_
4 I~ 2J.8 -"7,5a ~ 14361t ---zo4 816 13097 48144 8445 --=- 408-o- 25.4 11.72 2,80 "Bloo -=-119 ---=
--(T --=5 11.50 '23.4" i o n 3,79 t46086j 1ono 4400 160 24300 19056---=---=--0- 25.3 ~ ~ ~-=- 1568 - = - - - - =
--=- ~
6 12.0o'"'---z4.211Ts ~ 329544, 8832 3312-=- 17480 -6620 1a4---gz-0- 25.3 ~
40180-= --=---=--=-----=- ~
7 1"1,70 23.5 310 3A6 192448:--= 8432
992 27528 41912 """24B
-o- 24,7 ----s.62 ~ 8056 1696 2120--=---=-----=-----=- ~
8
1.70 23.5 -6,55 3.41 944721--=- 1764 ----=- 10406 3136 In6-=---Me- - - - - - - - - 1
Tt9
Ol
768t\-nD 91.4
~6 3780
1506!161----SSS
-.rn87::' 7392
345ot
99,1
23010
98,3
--0- I 00,0
192576 22154 89,7
8229 --11- 99,8
115350 29935 85,4
2464 --0- 100,0
350520 15544 95,7
40180 --0- 100,0
228656 42904 84,2
10116 1696 85,7
106918 3136 97,1
--1-- -- -- -- -- -- -- -- -- --
dia
pi:!
lac
21
101
54 162
90
18957
415 I 97,8
--1-- -- ----- ----
o
25,2
10,53 2,72 t7800 249 892
-- -- -- -1,67
23,7
7.47 3,36 133915 2510 2725
2012 17743
11056
124
73
154506 15652
l
90,8
- Predominarea netă, ca număr de celule a algelor albastre.
- Inexistenţa unei corelaţii directe între temperatura apei, adîncime, cantitatea de oxigen şi de hidrogen sulfurat solvite şi numărul
algelor 'vii sau moarte, sau total, determinat 2).
Rezultatele cercetării algologice cantitative a sedimentelor colectate
din lacul Merhei, sint date în tabelul 3, din care se observă că, la
suprafaţa sedimentului (0-2 cm adîncime), numărul algelor determinat a variat între 1 107 mii celule/ml (Staţiunea 7) şi 22 335 mii celule/
ml (Staţiunea 2). cu o medie pe întregul lac de 4 937 mii celule/ml.
Faţă de numărul algelor determinat în probele de plancton, numărul
algelor în sedimente este foarte mare ; ceea ce arată atît densitatea
algelor în partea superioară a sedimentelor de fund din acest lac, cît
şi existenţa procesului de depunere a algelor. Se observă clar creşterea
numărului de alge de la suprafaţa apei (cca. 19 milioane celule/I), la
fundul apei (cca. 170 milioane celule/I) şi în sediment (cca. 4 900 milioane celule/I).
Tabelul 3 - Numărul algelor şi procentul algelor vii determinate
în sedimentele analizate din lacul Merhei (Delta Dunării)
I
Adîncimea
Staţia
--
- 11-
2
3
- 4- 56- 78
1---8
api\
m
sed.
cm
1,5
1,5
1,8
1,3
1.9
1,5
2,0
1.7
1.7
Media
- 0-2
--
Notă.
10
0-2
0-2
0-2
0-2
0-2
0-2
0-2
0-2
Temp.
Greutate
apă
specifică
fund
sediment
g/ml
oe
23,8
23,8
24,0
23,8
23.4
24,2
23,5
-23,5
----
Nr. celule alge
Ol
/O
mii/ml
mii/g
0,16
20.925
3.348
-6.091
1.400
O,! I
203.045
22.335
--·-0,18
14.510
2.612
0,18
7.730
1.392
--10.022
0,26
2.605
- -4.5070,13
34.670
0,19
5.826
1.107
0,20
7.925
1.585
--28.871
0,17
4.937
----0,23
--
Media numărului de celule alge la 1 g de sediment a fost
în raport cu greutalea specifică medie a sedimentului.
alge
vii
53.4
48,8
- -64,3
-41,0
33,4
30.4
43,2
62,0
34,3
45,3
calculată
Deosebit de important este faptul că spre deosebire de probele de
plancton, în sedimente, procentul algelor vii din totalul algelor determinate variază între 30,0-64, 70;0 (cu o medie pe întregul lac de 45,30/o),
adkă este mult mai mic.
Tot tabelul 3 mai cuprinde rubrica greutăţii specifice a sedimentelor de fund în staţiunile de colectare, care variază între 0,11 şi 0,26
2
) Datorită faptului că analiza acestor probe dă date statice, asupra situ·atiei
existente la un moment dat, fără a urmări regimul temperaturii apelor, al gazelor
solvite şi variaţia numerică în timp a algelor şi corelaţiile dintre acestea.
29
g/ml. Aceste valori arată atît natura biogenă a sedimentelor (în majoritate), cit şi „afinarea'; foarte mare a lor.
Rezultatele obţinute în urma acestor prime cercetări justifică efectuarea şi continuarea lor în cadrul altor unităţi cu apă stagnantă, atît
pentru determinarea florei algelor existente, pentru stabilirea corelaţiilor
dintre algele existente, flora macrofitelor şi condiţiile abiotice, cit şi
pentru determinarea rolului lor în procesele biotice şi abiotice din unitatea hidrologică respectivă.
BIBLIOGRAFIE
1. ANTONESCU, C. S., POPESCU-GORJ, A., ENACEANU, V., DUMITRU, M. (1952),
Rrzu/tatele preliminafe asupra cercetări/or hidrobiologice-piscicole din complexu/ de hdlti al Insulei Brăila, Comunic. Acad. R.P.R., I I, 9, 10, 555-561.
2.
BUŞNIŢA.
gică
J.
TH., ENACEANU, V., (1963), Elemente privind productivitatea bioloa Deltei Dunării, Hidrobiologia, I V, 13-37.
DEDUSENKO-ŞCEGOLEVA,
N.T., HOLLERBAH, M.M. (1962), Jellozelenîe vodoro.s/i, in Opredelite/ prcsno\·odnih vodoroslei SSSR, 5.
4. ENACEANU, V. (1947). Contributions ci la connaissance du plancton des /acs
O/lina, Ceamur/ia el lortmac, Not. Biol., Bucureşti, 5.
5. ENACEANU, V. (1953), Contiibutii la studiul hidrobiologic-piscicol al regiunii
Matita-Merhei (Lopalna) De/la Dunării, Bui. l.C.P., X I I, 2, 21-45.
6. ENACEANU, V. (1956), Contribuţii la delerminarca
Bui. I.C.P., X V, 1, 55-57.
cantitativă
a planctonului,
7. GAVRILA, L. ( 1970), Studiul biologic comparativ asupra per iii Ionului de pe
principalele macrolile din complexul Crapina-Jiji/a, An. Univ. Buc., Biol.
veget. 55-57.
8. GAVRILA, L. (1971 ), Componenta asociatiilor de alge din liloplancton, perifiton şi microlitobentos 1n peâoada de toamnă, în complexul Crapina-Jijila,
zona inundabilă a Dunării, St. şi cercet. biol., seria Bot., 2 3, 1, 3-11.
9. GAVRILA, L. (1971), Studiul liloplanclonului Dunărean, Peuce, Tulcea, 223-235.
10. GAVRILA, L. (1971 ), Cercetări privind biologia algelor din complexul CrapinaJiji/a, Peuce, Tulcea, 237-25~.
11. GRIMALSKY, V. (1933), Influenta apelor de vărsare asupra stării biologice a
bălţilor din De/la Dunării, Rev. V. Adamachi, X I X, 2-3, 77-83.
12. GRUIA, L. (1965), Alge din complexul Crapina-Jijila, Hidrobiologia, 6, 107-127.
13. GRUIA, L. (1974), Studiul algelor - în special diatomee - din sedimentele de
fund ale Deliei .Dunării (etapa 1973), raport la contract de cercet. ştiinţifică.
14. HEERING, W. (1914), Chlo:."ophyceae Ill, in PASCHER A., Die Siisswasser-Plora;
Jena, 6.
30
15. HOLLERBAH, M.M., KOSINSKAIA, E.K„ POLIANSKII, V.I. (1953), Sinezelenîe
vodorosli, in Opredelitel presnovodnîh vodoroslei SSSR, Moscova, 2.
16.
IONESCU-ŢECULESCU,
V. (1972), Alge micro- şi macrofite din unele asociaţii
de Characeae, Acta Bot. Horti Bucurestiensis, 379-386.
17. KISELEV, I.A. (1950), Panţîrnîe Jgulikonosţî (Dinoflagellata) morei i presnîh vod
18. KOMAREK, J., HANUS, E. (1958), Algo/ogische Studien, Praga.
19.
20.
KOMARKOVA-LEGNEROVA, J. (1969), The systematics and ontogenesis of the
genera Ankistrodesmus Carda and Monoraphidium gen. nov., in Studies in
Phycology, Praga, 75-144.
KORŞIKOV,
O.A. (1953), Viznacinik prisnovodnih vodorostei Ukrainskoi R.S.R.,
Kiev, V.
21. LEMMERMANN, E., BRUNTHALER, JOS. u. PASCHER, A.
·ceae II, in PASCHER, A. Die Siisswasser-Plora, Jena, 5.
22. ( 1967), Limnologia sectorului românesc al
23. MATVIENKO, A.M.
(1954), Zo/olislîe
vodoroslei SSSR, Moscova, 3.
(1915),
Chlorophy-
Dună.di, Bucureşti.
vodorosli,
in Opredelilcl
24. MORUZI, C., VASILIU, GH. (1956), Contribuţii la
din Delia Dunării, Anal. I.C.P., 1 (4), 289-307.
cunoaşterea
prestnovodnîh
fitoplanctonului
Contribuţii
Ia
şi cercet. I.C.P.,
25. MORUZI, C., VASILIU, GH., STROE-IANCU, M. (1960),
sistematic al fitoplanctonului din Delia Dunării, St.
131-179.
studiul
II, 5,
26. MORUZI, C. (1968), Dezvoltarea fitoplanctonului în zonele stufico/e amenajate
din De/la Dunării, Hidrobiologia, 9, 83-110.
Cercetări cantitative ele plancton şi faună
de fund în bălţile din Junca inundabilă şi De/la Dunării, Bul. I.C.P., XI (19), 3,
27. NICOLAU, A., POPESCU, EC. (1956),
15, 34-52.
28. OLTEAN, M. (1960), Contribuţi'i la cunoaşterea diatomeelor din planctonul
rii româneşti, St. şi cerc. biol., seria biol. veget„ 12, 4, 446-459.
Dună
Observaţii experimentale asupra dinamicii ca/ilative a pe'fililonului vegetal din ghiolul Porcu (De/la Dunării), Hidrobiologia, 9, 145-160.
29. OLTEAN, M. (1968),
30. PANKOW, H. (1963), Ober eine reversible Trichomdeformation bei
Jenneri (Stiz.) Geiller, Oster. Bot. Zeit., Viena, 110, 1. 137-139.
31. POPESCU-ARION, V., BALTAC, M. (1967),
Cercetări
planctonice din stufării cu apă permanentă (Delta
privitoare la
Dunării),
Spirulina
biocenozele
Hidrobiologia,
8, 65-81.
32. POPOVA, T.G. (1966), Evglenovîe vodorosli, 1, in Flora sporovîh rastenii SSSR,
VIII, Moscova-Lening1rad.
33. REHAKOV A, H. (1969), Die variabililăt cler ar ten der gali ung Oocystis A. Braun,
in St_udies in Phycology, Praga, 145-196.
34. SCHILLING, A.J. (1913), Dinoflagellatae (Peridineae), in
Siisswasser-F Jora, Jena, 3.
35. SKABICIEVSKII, A.P. (1960), Planktonnîe
SSSR, Moscova.
Diatomovîe
PASCHER,
vodorosli
A.,
Die
presnîh vod
31
36. SULEK. J. ( 1969), Taxonomische iibersicht der Gattung Pediastrum Meyen, in
Studies in Phycology, Praga, 197-261.
37. VODENICIAROV, D., DRAGANOV, ST., TEMNISKOVA, D. (1971), Vodorasli,
in Flora na Bîlgaria, Sofia.
38. ZABELINA. M.M., KISELEV, I.A., PROŞKINA-LA VRENKO, A.I., ŞEŞUKOVA,
V.S. (1951), Dialomovîe vodoros/i, in Opredelilel presnovodnîh vodoroslei
SSSR, Moscova, 4.
(Sumary)
The author presents the results of the first researches undertaken for the
knowledge of the algae of the Merhei lake (Danube delta). In a table, the author
gives the !ist of the algae determined so far, wich comprises 175 taxons, of wich 45
Cyanophyceae, 57 Ch/orophyceae and 59 Bacillariophyceae; determined in a series
of planklon samples (surface and w<1ter bottom ones), of bioderm from Nuphar
Juteum and Myriophyllum verlicilalum and from sediments. Two tables are given
with the results of the quantitative researches on the algae of the plankton and the
algae of the sediments. These tables comprise also the data of the water temperature determinalions, oxygen and sulphurelted hydrogen quantity dissolved in the
\\"aters and of the specific weight of the analysed sediments.
From the taxonomic point of wiew, in the surface plankton and in the bioderm
of the Nuphar luteum the Cyanophyceae predominate; in the bottom plankton predominate the Ch/orophyceae ; wile in the bioderm of the Myriophyllum verticillatum and in the sediments predominate the diatomee.
The number of the algae (expressed in cells/l) increases from the water
surface towards its bottom, the biggest being in the sediments.
32
INFLUENŢA
ASUPRA
UNOR SARURI CU AZOT, FOSFOR ŞI POTi\SIU
ALGEI CHLAMYDOMON.:\S REINHi\RDI.
CREŞTERII
Dr. Virgil Olimid
Prof, Daniela Olimid
Cercetările de nutriţie minerală la algele verzi unicelulare constituie una din~tre problemele actuale pe care le studiază fiziologia
vegetală. Algele verzi unicelulare şi pluricelulare sînt răspîndite pretutindeni în soluri şi în majoritatea bazinelor acvatice dovedind o
mare capacitate de a se adapta la diversele modificări ale condiţiilor
de viaţă.
Importanţa deosebită pe care biologia o acordă cunoaşterii ecologiei algelor se datoreşte faptului că acestea se pretează foarte
bine la cultura în masă, înmulţirea lor rapidă ducînd la obţinerea clP
recolte în tot timpul anului, în condiţii de cultură controlate.
Deasemeni compoziţia chimică a biomasei algelor este calitativ superioară celei obVinutte de la plantele superioare de cultură, avfod un
conţinut mult mai ridicat în substanţe proteice.
Pentru aceste considerente am srtrudi•at în anul 1974 influeruţa nutriţiei minerale cu azot, fosfor şi potasiu asupra creşterii algei
Chlamydomonas reinhardi, cultivată la lumină artificială în conditii
de laborator pe două medii de cultură.
MATERIAL
ŞI
METODE
Experienţele au fost efectuate în cursul anului 1974 în laboratorul de Fiziologia plantelor al Universităţii din Craiova. Ca material de experienţă am folosit alga verde unicelulară Chlamydornonas
reinhardi în cultură pură, obţinută de la Institutul de Ştiinţe Biologice din Bucureşti.
Iniţial alga a fost crescută pe mediul nutritiv cu agar preparat
ou soluţie Knop 25o/o după care a foslt trecută pe medii nutritive lichide.
33
S-au folosit vase de cultură din sticlă cu capacitatea de 1,5 l în care
s-a introdus cite 1 1 soluţie nutritivă. Vasele de cultură au fost expuse la lumină artificială de 6000 de lucşi obţinută cu ajutorul unor
tuburi luminiscente. Pentru omogenizarea permanentă a solutiei şi
aerarea ei ca ~i pentru expunerea la lumină a rtuturor algelor, mediul
nutritiv a fost agitat folosindu-se un eleotrovibrator cu membrană.
Dintre numeroasele medii de cultură recomandate în literatură
de specialitate am folosit mediul KNOP-PRINGSHEIM şi MOYSE
diluat cu următoarele compoziţii :
MEDILTL KNOP-PRINGSHEilv1
MEDIUL MOYSE DILUAT
K:\'0 3 - 1 g/1
C1(N0 3'2 - 0,1 g/1
K2HP04 - 0,2 g/1
J\1g·S04·TH20 - 0,1 g/1
FeCl3 - 0,001 g/1
KN0 3 -
0,25 g/1
NaN0 3 - 0,25 g/1
K2HP0 4 - 0,5 g/1
Ca(:'-.J03'2·4H 20 - 0,25 g/1
Fe2(S04)J - 0,005 g/1
fDTA de Na - 0,032 g/1
So!. A 5 - 0,5 cc/1
S,)l, B G - 0,5 cc/1
Doza de azot în substanţă activă la mediul Knop-Pringsheim
standart este de 140 mg N/1 ( 1/ 4 ) iar le mediul Moyse dil. de 81 mg
N/1 (Vi). Cantitatea de azot din soluţia nutritivă a fost modifir::'l.t5
în raport cu concentraţia acestui element în soluţia standard. Pentru mediul Knop-Pringsheim concentraţia a1wtului din variantele
experimentale a fost : 140 mg N/1 (varianta de control), 210 mg Nil,
2SO mg N/1, 112 mg N/l, 70 mg N/1, 42 mg N/1 şi 28 mg Nil.
La mediul Moyse dil. dozele de azot au fost următoarele :
81 mg N/ (varianta de control) 121 mg N/1, 162 mg N/1, 242 mg
N/1. 50 mg N/1 şi 30 mg N/1.
Pe ambele medii a fost modificată sursa de azot folosindu-se
separat sau în amestec următoarele săruri : KN0 3, NH 4N0 3 şi uree.
Influenţa diferitelor concentraţii
de fosfor şi potasiu asupra
creşterii algei a fost urmărită numai
pe mediul Knop-Pringsheim.
Dozele de fosfor folosite au fost : 80 mg P 20 5/l, 120 mg P 20 5/1, 160
mg P 20 5/1 60 mg P20 5/1 şi 20 mg P 20s/1 iar pentru potasiu : 460
mg k/1 (varianta de control), 550 mg k/l, 340 mg k/l, 230 mg k/1 şi
76 mg k/1.
Creşterea algei a fost determinată după 6 zile de cultură prin
numărarea celulelor din suspensie cu ajutorul camerei micrometrice
Thoma şi exprimată în milioane de celule în cc. de suspensie.
34
REZULTATE
OBŢINUTE ŞI DISCUŢII
Pe mediul Knop-Pringsheim cu
diferite doze de azot (fig. 1'
cea mai inlensă a algei a avut loc în varianta cu 21 O n1q
N/1 (V 2) în comparaţie cu toate celelalte variante experimentule. Pe
mediul cn 28fl mg N/1 numărul de celule din suspensie este mai srJ.zut
în comparaţie cu al var~a:nitei cu 2li0 mg N/1 dar mai ridicat ca al variantei de control. La concentraţii de azot mai scăzute ca în soluţia
standand creşterea algei este inhibattă proporţional cu micşorarea dozei de azot.
Pe rn.ediul Moyse diluat caracterizat printr-o concentraţie• mai
scăz~1ti'i de azot comparativ cu mediul Knop-Pringsheim cel rna.i bine
s-::i dezvoltCt.t algJ în mcciinl cu 162 mg N/1 (V3) (fig. 2). L:i o concentra~.ie mai rid[catil a azotului în soluţie creşterea al~Jei este inhilnli,
prezenlînd villori mai mici ca ale v::i.riantei de control, ili)ropiale de
cele ale variantei cu 50 mg N/1 (V 5).
Pe mediul Knop-Prin~Jsheim cu diferite surse de azot (f:q. 3) se
constată că alga creşte cel mai bine în cazul în care sursil de azot
este reprezentată dintr-un amestec ele KN0 3, NH 4NO:: şi urce. Valori
apropiate de ale variantei de control s-au obţinut în cazul îa care
ca sursă de c.zot s-a folosH KNOrf-NH 4N0 3 • In cazul folosirii tireei
ca sursă de azo~, fie singură, fie în amestec cu KN0: 1 se const:ită că
are loc o inhibare a creşterii algei.
Pe mediul Moyse diluat cu surse diferite de azot (fig. 4) cca mai
initensă cre.şitere a algei s-a produs de asemenea, la varianta în care
e.zotul a fost sub formă de KN0 3 +NH 4NOJ + uree. Ureea şi ~n acest
caz a produs o inhibare a creşterii algei. înlocuirea între~Jii canlilătl
de u.zotat de potasiu cu azotat de sodiu a dus la o scădere e\'idcntă
a. ritmului de diviziune şi o scădere a cantităţii de biomasă anlrnulată.
Comparînd numărul de celule din varianta cu azotat de amoniu (V.-,),
cu cel din varianta cu azotat de amoniu introdus împreună cu azotatul de sodiu se constată. că sodiul este absolut necesar în canlităţi mai
ma.ri ca pentru plantele superioare.
Pe mediul Knop-Pringsheim în cazul modificării concentraţiei
fosforului din soluţie (fig. 5) se constată că are loc o stimulare a
creşterii algei ân cazul
măririi dozei de fosfor cru 500/0 faţă
de soluţia standand şi anume la soluţia icu 1'20 mg P 20 5 /1. Creşterea peste
această valoare a concentraţiei fosforului din soluţie nu a dus la o
intensificare a diviziunii celulelor ci dimpotrivă a avut un uşor efect
inhibitor. La o concentraţie scăzută a fosforului în solu ţie, 20 mg
P 20 5/1 (V 5) creşterea algei este puternic inhibată.
.
In cazul modificării concentraţiei potasiului pe mediul KnopPringsheim (fig. 6) se constată că o creştere a acestuia peste valoarea din soluţia standard nu a dus la o stimulare a diviziunii celulelor.
Scăderea concentraţiei la 50 o;!!I (V 4) şi respectiv 16,5 % din valoarea
creştere1
35
·potasiului în soluţia standard a dus la o scădere semnificativă a creş
terii celulelor algei.
Rezultatele obţinute de noi în experienţe efectuate în laborator
cu aLga Chlamydomonas reinhardi sint comparabile cu cele obţinute
în cercetări cu alte specii de alge verzi şi albastre de Necşoiu (4,5)
Sălăgeanu (7, 8), Sălăgeanu şi Ionăşescu (9), Ţipa ( 10, 11).
La alga Chlamydomonas,
Sălăgeanu (8) a găsit concentraţia
optimă pentru azotatul de amoniu de 0,35 g/l, constatînd că sensibilitatea este mai mare faţă de ionul NH+ 4 decît faţă de N0-3• In
cazul fosforului acelaşi autor (8) a constatat că cea mai intensă acumulare de substanţă uscată a avut loc în cazul unei concentraţii de
0,05-0, 1 g KH2P04/l.
Această concentraţie este mai scăzută în comparaţie cu aceea în care
noi am obţinut o intensificare a creşterii.
Al~Ja a folosit atît azotul nitric cit şi cel amoniacal şi a crescut
mai intens in cazul folosirii ambelor forme ( 1, 2, 9, 11 ).
Creşterea concentraţiei fosforului a dus la o creştere a numă
rului celulelor din suspensie pînă la o anumită valoare, ceea ce a
arătat că ele nu pot suporta concentraţii ridicate de fosfat. Scăderea
concentraţiei a determinat inhibarea creşterii.
Rodhe (6) a arătat
în-;ă ca alga Scenedesmus a crescut bine un anumit timp, chiar în
lipsa fosforului. După datele de Ketchum (3) alga Chlorella pyrenoidosa a crescut şi s-a dezvoltat bine pînă cînd a consumat tot fosforul
din mediu.
CONCLUZII:
Din experinţele efectuate de noi se pot desprinde următoarele
concluzii :
1. Creşterea cea mai intensă a algei a avut loc la o concentraţie de
210 mg N/l pe mediul Knop-Pringsheim şi de 162 mg N/l pe mediul Moyse diluat.
2. In cazul folosirii diferitelor surse de azot, pe ambele medii creş
terea algei a fost stimulată de folosirea în amestec a azotului de
amoniu, azotatului de potasiu şi ureei. Ureea folosită singură a
determinat o inhibare a creşterii.
3. Pe mediul Knop-Pringsheim creşterea cea mai intensă s-a produs
la o concentraţie a fosforului de 120 mg P20 5/1. Creşterea concentraţiei potasiului peste valoarea din soluţia standard nu a dus la
o stimulare a diviziunii celulelor.
36
BIBLIOGRAFIE
1. BHATT.A<CHARYYA. G.S ., ROY, G .S„ DUTTA, B.G„ 3, 3, 1966.
2. FOGG G.E. - P iroc. Ro y. Soc. B . (Londra) 1952.
3. KETCHUM B.H., - Ann u a l Rev. Plant. Physiol. 5, 55, 1954.
4. NECSOIU V., - Stud . şi cerc. de bio!. Ser. Bot. 17 , 6. 1965.
5. NECŞOIU V., - Stud. şi cerc. de blo l., ser. Bot. , 13, 14, 1968.
6. RODHE W. - S ymbolae Botan. upsalrlensrils, (l), 1948.
7. SALAGEANTU N. - Revue roum. B io!. 10, 3, 1965.
8. SALAGEANU N ., - R ev ue . roum. Bio!. ser. de bot„ 12. 1, l!J67.
9. SALAGEANU N., IONASESCU L., - Analele Un1i v. Bu c. , Se r . bi ol
10. ŢIPA L , - Strud. ş i cerc. d e biol., ser. bot., 21, 6, 1969.
11. ŢIPA L. - Rezumatul tezei de doctorat. Buc. 1974.
vcg. 197 'J
V - r10mtJ 111!
V2- 2fo mR li/I
V3-280mţ!I/!
10
V4 - 11~ /JTf !'I/!
60
,:
-.......
~
V5 -
70 IT/{! !./;I
ţ{?- 12 mp 11/I
Jf
"//
"7- w 17/f j';,_
\) 51
""~
~
'b
~
~
......
~ .l
......_
~
~
<t;
"'
~
IQ
~
Fig. 1
Creşterea
algei Chlamydomonas p e m e diul Knop Pringsheim cu diferi te d oze de a zot.
37
V1- 01 mp #/I
V2- 121171p li/!
V1-162mpll/I
70
~-242m;#/I
.........
V5- so mp ii/I
~
V6 - 1ompt11/t
'v6(J
~
-~.fO
~
'
~4~
~
~q,
.....
(.,
~.?P
<:..:
~
IP
....
Vt
Fig . 2
Cre şterea
Moyse d il.
38
V.f
V6
alg ei Chlamydom ona
pe mediul
u diferite concent raţii de azot.
Vt· KNO;
Vt- I(!Vf)J + Vl'l'e
7Q
VJ. /(l/fJ1+1/lllllflJ+Vf'ee
'
~ - #114h'OJ
Y.f~
lhee
V6-A"J'O; +#/l.f111l2~
v,
Fig. 3
Creşterea
algei pe mediul Knop-P ringsheim cu
surse diferite de azot.
39
Fiq. 4
40
Cre ş terea
algei pe s oluţia
cu surse diferite de azot.
nutritivă
Moyse dil.
'!O
V1 - 80 mp ~fls/I
60
V2-t?fJ mp &tJ.5/I
VJ-t~flmţ~tls/I
V4- otJ m9 ?Rlh/!
Y,.
Y'.3
2()
m.tJ /p(h/I
Vs
Fig. 5 Cre ştere a algei pe mediul Knop-Pringsheim cu
concentraţii diferite de fosfo r.
4l
10
Vf. 460 mp ;(//
YR- ffffO mp J:/!
Vi- .uo m~ tf/I
mq
V4 - ~N
f{j/
76 mf tf'll
V5-
V.f
Fig. 6 Creşterea algei pe mediul Knop-Pringsheim cu
concentraţii diferite de potasiu.
42
CERCETARI BIOMETRICE ASUPR,\ UNOR POPULi\Tll DE
S U R I RE L LA O V A TA KVTZ.
.
de Dr. LUCIAN GRUIA
In literatura de specialitate, Suri re 11 a ovat a Kiitz. (=Su r ir e 11 a minut a Breb.) este menţionată ca o specie cu multe
varieităţi. Criiteriul principal 1n aprecierea şi încadrarea exemplarelor
întîlnite la una sau alta din varietăţile descrise la ~ecia tipică, îl 1cons1tHuie forma frusltulci în aspectul său valvar.
Intr-o serie de materiale algofogice ne-am lovit de greutatea aprecierii formei valvare a frustulelor acestei specii şi implicit de încadrare a exemplarelor întîlnite la v1arietăţile cunoscute.
Scopul lucrării de faţă este de a comunica rezultatele cercetărilor
noastre biometrice, efectua.te la 544 exemplare de S u r i r e 11 a ova t a
Ki.itz., provenite dintr-o serie de probe colectate în anul 1971 din bazinul riulrui Trotlli? (riurile Oituz, Ca.şin, Trotuş la Adjud şi bălţi adiacente rîului Trotuş la Adjud) ; cercetări întreprinse pentru stabilirea
variabilităţii formei valvare a frustulei, necesară în delimitarea ta:>eonomkă a varietăţilor menţionate în literatura de specialitate.
In aprecierea formei valvare a frustulei acestei specii, cele două
dimensiuni care se pot măsura şi de care depinde această formă, sînt
lungimea şi lăţimea.
Rezultatele obţinute sînt urmăfoarele :
I. Cu privire la lungimea frustulei, exemplarele mă1surate au avut
mărimi de 14-41 µ . Intre aceste limite, număirul exemplarelor pe
dla.se de lungimi stabilite la intervalul de 1 µ , se prezintă ca o curbă
cu trei maxime cuprinse în clasele 22-23
, 24-25 µµ şi 26-27
µ
(Fi1g. 1). Aoest aspect al cu~bei, ou minime destul de pronunţate ce
încadrează maxi:mele amintite, demonstrează
heterogenitatea populaţiilor studiate, considerate în ans·amhlul lor.
Considerînd totalitatea exemplarelor analizate din toate cele 4 unităţi Mdrologice (UH) din care au fost oolectate materialele al1
g ologice,
43
nn
u
„
•
H
Jo
,,
ltl•
r
I~
Fiq. 1 -
li
~tl
.U
~#
~'
~·
~o
:11.
~"'8""eo.
.li
H
,.
I•
Varia\ia numiirului de exemplare de Suri re 11 a ovat a Kiitz în
4.f
.Ji'
funcţie
de lungimea frustulelor
intre indi\'izii de aceeaşi lungime există importante diferenţe de lăţime.
Astfel, cu o lungime a frustulei d2 22-23 µ au fost determinate 67 de
exemplare, a căror lăţime era cuprinsă între 10 şi 17 µ
(Fig. 2). Din
totalul indivizilor cu această lungime, în Oituz şi Caşin erau cite
32.80/o. în Trotuş 26.90/o, iar în bălţi - 7.50/0. La aceeaşi lungime media
lăţimii era de 14,13 µ în Oituz. de 13,87 µ în Caşin, de 12,26 µ în Trotuş
şi de numai 11.92 fi în bălţi. Aşadar. la exemplarele de această lungime. în Oituz erau indivizii cei mai rotunjiţi, iar în bălţi cei mai
alungiţi. Diferenţele existente atît în procentul indivizilor cu această
lungime în cele 4 UH, cit şi în ceea ce priveşte lăţimea lor medie, indică
dh:ersitatea mărimii exemplarelor în UH menţionate. O situaţie asemănătoare în privinţa diversităţii mărimii indivizilor este ilustrată în
Fig. 3 şi de datele cu privire la indivizii cu lungimea frustulelor de
24-25 ri. (în total 69 de exemplare), care pro\·eneau : 290/o din Oituz ;
2-1.60/o din Caşin ; 27,60/o din Trotuş şi 18.80/o din bălţi. Media lăţimii
frustulei la indivizii cu lungimea ei de 24-25 µ
era de 13,89 µ în
Oituz; 13,88 µ în Caşin; 12,78 µ în Trotuş şi 12,81 µ în bălţi.
Treb:.iie menţionat faptul că din totalul exemplarelor analizate,
indivizii cu lungimea frustulei de 22-23 µ
şi 24-25 µ
reprezentau
în Oituz 23,190/o ; în Caşin 23,490/o; în Trotuş 34,250/o iar în bălţi
18,740/c, indicînd faptul că cei mai mulţi indivizi cu mărimi de 22-25 µ
erau în Trotuş, iar cei mai puţini în bălţi. Insăşi acest aspect arată
diversitatea mărimii indivizilor din UH cercetate şi pune sub semnul
întrebării existenţa unei singure populaţii de Suri re 11 a
ovat a
44
Fig. 2 Variaţia numărului
de exemplare de S u r i r e l l a
ovat a Kiitz. cu lungimea de
22-23 ft, în funcţie de lăţimea frustulelor
Fig. 3 - Variulia numărului de exemplare ele S u r i re I la o v a t a
Kiitz. cu lungimea ele 24-25 µ, în
functie ele lii\imea frustulelor
Ki.itz în cele 4 UH studiate, cu toate legăturile lor morfologice şi hidrologice existente.
II. Lăţimea fruslulelor de Suri re 11 a
ovat a Ki.itz în cele
4 UH este diferită mult, variind inlre 8 şi 21 r.L
în Oituz (Fig. 4,1) ;
10-27 µ în Caşin (Fig. 4,2) ; între 6-20 µ în Trotuş (Fig. 4,3) şi între
10-19 µ
în bălţi (Fig. 4,4). Din curbele de variaţie a numărului de
exemplare cu diferite lăţimi (Fig. 4) se observă că cea mai uniformă
distribuţie este în rîul Oituz (Fig. 4,1). In rîul Caşin sint indicate două
maxime, corespunzător lăţimilor de 12-13 µ şi 14-15 µ
precum şi
două exemplare cu lăţimi foarte mari,
complet disparate. În bălţi
(Fig. 4.4) se observă, de asemenea. două maxime corespunzătoare lăţi
milor de 12-13 ft şi 14-15 ft (asemănătoare celor din rîul Caşin) şi
un maxim relativ corespunzător lăţimii de 16-17 fi.
Referitor la indivizii cu cea mai frecventă lăţime, menţionăm că
lăţimea f.rustulei de 12-13 µ cuprinde 133 de indivizi (din totalul de
544 indivizi analizaţi), care reprezintă, pe UH, 14,90/0 în Oituz ; 21, 70;0
în Caşin ; 39,80/o în Trotuş şi 28,l0/0 în bălţi din totalul indivizilor analizaţi din fiecare din aceste UH. Indivizii ou această lăţime (133 exemplare) sînt repartizaţi pe UH astfel : 20,30/0 în Oituz; 27,00/0 în Caşin ;
32,40/o în Trotuş şi 20,30;0 în bălţi. Nurrnărul indivizilor cu această
lăţime, cuprinşi în diferite clase
de mărime în funcţie de lungimea
frustulelor, este reprezentat grafic în Fig. 5, din care se observă că
lungimea acestor indivizi variază intre 15-34 µ ; cei mai mulţi fiind
cuprinşi în clasa de mărime a lungimii de 24-25 µ . Media lungimii
la indivizii ou lăţimea frus,tulei de 12-13 µ este de 22,23 µ în Oituz;
22,50 µ în Caşin ; 24,09 fl în Trotuş şi 24,48 fi în bălţi. Aşadar, la
indivizii cu această lăţime cei mai alungiţi sînt în bălţi, iar cei mai
rotunjiţi sînt în Oituz.
Indivizii cu lungimea frustulei de 14-15 µ (în total 127 de exemplare) în probele analizate din cele 4 UH reprezintă : 28,70/o pentru
Oituz; 26,60/0 pentru Caşin; numai 11,10;0 pentru Trotuş şi 19,190/o
pentru bălţi. Deci, cu tot numărul total mare de indivizi cu această
lăţime,
în Trotuş ei sint puţini, cei mai mulţi fiind în Oituz.
45
Considerînd numărul total al indivizilor cu această lăţime egal cu
1000;0, în diferitele UH am găsit :
40.90/o în Oituz ; 34.60/o în Caşin ;
I
9.40/o în Trotuş şi 15.100/o în bălţi.
Variaţia numărului de exemplare de
l
S. ovat a Ki.itz. cu lăţimea frustulei de 14-15 µ în funcţie de
lungimea ei, este redată grafic în
Fig. 6. din care se observă că lungimea frustulei la exemplarele cu
această lăţime variază între 17 µ şi
31 de µ, cu un maxim absolut la o
lungime de 22-23 µ,
l.
Şi datele asupra lăţimii frustulelor de S u r i re 11 a o v a t a Ki.itz.
din UH studiate concură la conclu_1
zia că în fiecare din aceste UH sînt
1
populaţii diferite ca
structură, din
„
I.
această specie.
III. Raportul lungimea/lăţimea frus1
tulelor. prezentat grafic în Fig. 7, ne
~-~indică două curbe apropiate şi su1
•4'=r==--+•~+--'~-- prapuse, prima cu un maxim al acestui raport situat numeric la va„
I
·
.
·
'
loarea de (l,4)-1,5-1,6 ; a doua cu
- r-4
„
.
un
maxim numeric situat la valoaI
;1
r
~„ .:_l~:...::::=i_~ -----~~ rea raportului de 1,8-1,9. Aceste
„
., ·• : '·' :, '" "
'· "
" maxime indică prezenţa a cel puţin
două populaţii cu forma frustulelor
Fig. 4
Variaţia numărului de ediferită, prima cu frustule mai roxemplare de S u r i r e 11 a o v a t a
tunjite,
a doua cu frustule mai alunKiitz. în funcţie de lăţimea frustugite.
lelor, în rîul Oituz (1 ), riul Caşin
(2), rîul Trotuş (3) şi în bălţi adiaExprimind grafic logaritmul acescente riului Trotuş (4)
tui raport la indivizii din fiecare UH
cercetată (Fig. 8), se observă o mare
variabilitate, cuprinsă între valorile
logaritmului raportului lungime/lă
ţime,
cuprinsă
între
0,08000,4 700 în rîul Oituz (Fig. 8,1) (cu un maxim de număr de indivizi
cuprins între valorile 1Jogaritmului de 0,1600-0,2600) ; intre 0,09000,38000 în riul Caşin (Fig. 8, 2); intre 0,1200-0,3900 în rîul Trotuş (cu
maxim de număr de indivizi 1cuprins între valorile logaritmului de
J,2000 şi 0,3600) (Fig. 8, 3) şi intre 0,1200-0,4500 în bălţi (cu o dispoziţie a numărului de indivizi în funcţie de logaritmul raportului lungimea/lăţimea frustulei foarte dispersată, cei mai mulţi fiind cuprinşi în
intervalul valorii logaritmului de 0,2000-0,3400) (Fig. 8, 4). Din Fig. 8
J
J
UL
„u
-J :
46
'
ao
to
s
o
~~~---L--:1._-...l--!---1..__JL_.L.,--L..--L__J~.L.:...J__J
fl
Fig. 5 -
llJ
.<o
2 J..
.u
U
P.8
Jo ·-st~
Variaţia n umăru l u i
le exemplare de Suri r e 11 a ovat a Kiitz. cu
de 12-13 µ, în fun cţ ie de lungimea fru stul elor
l ă ţim e a
Fig. 6 - Variaţia numărului de exemplare de Suri re 11 a
ovat a Kiitz. cu 1ăţimea de 14-15 µ, în funcţie de lungimea
frustulelor
se obs·ervă o diferenţă vizibilă între populaţiile de Suri r e 11 a ovat a
Kutz. din Oituz şi Caşi n pe de o ,parte faţă de cele din Tro tuş şi bălţile
adiacente, pe de altă parte.
IV. Forma frustulei, rezultat al rapor tului lungimii pe lăţim e, diferă în
cele 4 UH din care au fost colectate materialele analizate, variind între :
16-33,4/ 8,7-19,9 µ în rîul Oituz (Fi1g. 9); 14-40,7 /10 ,8-16,5 µ în
rîul Caşin (Fig. 10); 14-38/6,7-18,7 µ în rîul Trort:uş (Fig. 11) şi
16,6-30,6/10,5-21,2 µ (Fig. 12) în bălţile adiacente Trotuşului. Trebuie
să remarcăm, de la bun început, din limi·tele menţionate ca şi din
ariile de împră(Ştiere (reprezentate grafic în Fi•g. 9-12) că, în gener-al,
în rîul Oaşin şi 1în bălţi frustul·e le de S. ovat a Ku tz. sînt mai a'1ungite decît cele din Trotu•ş ; frustiulele din rîul Oituz avînd o situaţie
intermediară.
47
so
J? a.po„,lu,i'
Io
eu11'"'~P-af1m ~
o
(5
Fig. 7 -
Va riaţia n umăru l u i
$,O
de exempl a re de Suri r e I 1 a ovat a Kiitz. în
de rapo rtul l u ngim e a / l ă ţimea frustulelor
funcţie
Variaţ ia
lungimii frus t ulelor este asemă nătoare în Caşin şi bălţi
pe de o par,te şi în Oituz şi Trotuş pe de altă par te. Forma ariei de
î mpră tiere prezintă aceleaş i asemănări generale.
In rîul Oituz, cel mai din amunte oercet at de noi, media matematkă
a celor 181 de puncte repre21entate grafic 1) (Fig. 9) corespunde unui
punct cu coordonatele de 23,3 7 / 14, 19 µ, adică unui raport 'lungime/lăţime
(L/1 )= 1,646.
In rîul Caşin se observă (Fig . 10) că pot fi delimi tate două populaţii
după dimens iunea ş i res pectiv forma frustulelor. Media matematică a
celor 91 de puncte ce formează aria „a" în rîul Caşin corespunde
punctului cu coordonat ele 21 ,42/ 14,19 µ (Fi1g . 2-1) adkă un1Ui raport
1) Menţionă m punctul cu coordonatele : 21,3 /13,3µ care este dublu şi punctele cu coordonatele: 21,6/14 fl; 22,3/14,7 µ; 24/15,3 u; 24,7 /12,7 r1, care sînt
triple.
48
H
„
l•
s
J~~nQ=i__.____.._[1JhffTIIi~-'--'---"-Dnr1
~D'--'- -l. -. D=i~n
;n - -1- - ..
~1"'99
4„
cp .-o.o
o.I•••
•.•' f'o/ .
~·-
• ,• 1 -
~opo•iu~'-" / v4g11n.1//,r!ont
••-
• · '',..
-~•
Fig. 8 - Variaţia numărului de exemplare de Su r ir e 11 a ovat a Kiitz. în funcţie
de logaritmul raportului: lungimea /l ăţimea frustulelor în rîul O ituz (1), rîul Caşin
(2), rîul Trotuş (3) şi în b ălţi adiacente rîului Trotuş (4)
L/ 1= 1,509. Media matematică a celor 67 de puncte ce determină aria
de împrăştiere „b" .în ~iul Caşin 2} corespunde unui punct cu c oordonatele
de 28,89/ 13,27 µ (Fig. 2-2} sau unui raport L/1=2,177 , adică unor
frusbule mult mai alungite. Punctul mediu matematic al celor 165 de
puncte ce formează aria de împrăştiere a dimensiunilor frus tulelor de
S. ovat a Kiitz. din rîul Oaşin, are co.ordonatele de 23,63/13,91 µ, este
) Punctele cu coordonatele : 18 /13,3 µ ; 20,7 / 13,6 ~l
iar punctul cu coordonatele 23 /14,2 µ este triplu.
2
;
şi 25,3 / 16 ~L sînt duble,
49
Jo :
,.
"
I
\
..
\ ·.·
~
.
.
-~ . .
I
,,
„[
. L,,_ -,.--,,-~,0--11-J:
-_-,-„-~„-~„--,.~--:;---~„--(· ~
-,,--„--,-,
'"
Fig . 9 Reprezentarea grafică a dimensiunilo-r (lungime & l ăţ ime) a frustulelor
de Su r i r e I I a ovat a Kutz. din riul Oituz şi aria de împ r ăş tiere a acestora.
J -pu nct ul reprezentind media aritmetică a punctelor reprezentate (coordonate:
23,37 / 14,19 µ)
s~at
în aria „a" la limita ei de intersecţie cu aria „b" (Fig. 2-3) şi
corespunde unui r apor t L/ l=l,700.
In rîul Trotill?, media matematică a celor 104 puncte reprezentate
grafic în Fig. 11 , corespunde punc tului cu coordonatele de 24,58 / 12,78 µ
adică unui r aport L / 1= 1,923.
In bălţile adiacen te Tro tu.ş uliui, reprezentarea grafică a dimensiunilor frustulei de S. ovat a Ki.i tz. (Fig. 12) dau o arie de împrăştiere
alungită 3), a că rei anedie matematică o repre zi n tă punctul cu coordonatele 24,72/13,12 µ (Fig. 12-1), coordonate ce corespund unui raport
L / 1= 1,884.
In totalitate, din cele 4 UH cercetate, media punctului matematic
este punctul cu coord onatele de 23 ,91/13,65 µ, corespunzător unui raport
L/l= l ,751.
In Fig. 14 s înt reprezentate dteva din formele valvare ale frustulelor
de Suri re 11 a ovat a Ki.itz. înbîlnite în materialele analizate. Se
ob servă marea variabilitate a formei foustulei. Corelînd raportul L/ l al
3) Punctele cu coordonatele : 23,3 /12 µ ; 24 /12,5 µ şi 25,3 / 12,7 µ sînt duble.
50
-"' 14.ţiAr>t
"
u
2.
u
u
l ,
"
,,
41
.,
~
'
. l
~54 ~-_,/ - ---,'
"
!
ll
___..,.,,/
' ~
-;~· .:: - -·- ,-'
:. ;
"
.
IJ
„
/
...,,....-
.
/
__.-·
.
.·· ~
/
I
/'
1/ '·
7
li
.J
;~
/
·:----·
fa !,,vn~
IO
„
(J1
'S
''
,,
llJ
'J
Jo
11
ll.
2$
l4'
1.T
16
lf
18
19
$0
JI
)l
JJ
H
,,
,,
''
Fig. 10 - Reprezentarea grafică a dimensiunil or (lungime & l ă ţim e ) a fru s tu\e lor
de Suri re 11 a ovat a Kutz. din rîul Caşin şi a ri a de împr ă şti er e a acestora (c ).
a - aria de împrăştiere a frustu le lor mai l ăţite, c u punct ul r ep rezentînd media
aritmetic ă a punctelor din aceas t ă arie (1) ; b aria de împ r ăş ti e r e a frustulelo r
m ai alungite, cu punc tul r e prezenlînd me dia ari tm etică a pu ncte lor din ac ea stă
arie (2). 3 =punc tul repreze ntînd media ari t metic ă a tuturor punctelor din ari a de
împr ă ştiere C (coord on a te : 23,63 / 13,91
fl)
J8
J9
40
u
/I
,,
ti
'
\
,„
I
I.
13
ll
~
~--------
li
10
I~
n
lt
11
Jo
11
l<
13
JI
u
"
11
~
'i
,J O
f i
Fi g. 11 - Re preze nt a rea grafică a dimensiunil or (lungim e & l ă \ime) a frustul e lor de
Suri r e 11 a ovat a Ku tz. din rîul T ro t uş ş i aria de împră ş ti e r e a ac estora. Jpunc tul rep reze ntind media a ritmeti că a punctelor rep rezentate (co ord ona te: 24,58/
12,78 µ)
punctelor matematice medii în cele 4 UH cu formele r eprezentate în
Fig. 14, co ns ta tăm că forma medie a fru stu lelor cores punde a proxim ativ
astfel : în rîul Oituz - formei desenate F ; în rîul C aş in , ari a „a" formei desena te H, aria , b " - fo r mei desen ate A cu trecere s pre B, iar
media rîului C aş in (Fig. 10-3) un ei forme cupr insă în tre formele desena te E ~i F din Fig. 14 ; în r îul Tr ot uş ş i băl ţile a di acen te - fo rmei
desenate C ; ia r în toate UH, forma medie cor espunde aproxima tiv unei
fo rm e cuprinsă între formele desen ate E şi F . Pe de al.t ă p ar te, datele
cuprinse în Fi g. 9-12, ne a r ată că în toate UH cercetate pot fi întîlni te
a proape toate sau oricare din formele valvare ale frustulelo r de Sur i re 11 a ova t a Ku tz. r epreze ntate grafi c în Fig. 14.
Reprezen ta rea grafic ă a pun ctelor ma tematice medii ale dimensiunilor frustulelor de Suri r ·e 11 a ovat a Kutz. (forma va lvară ) în
Oituz, C aş in, Tro tuş şi bălţ ile adiacente este redată în Fig. 13, din care
52
~
_lt
"
.,,
/a·ţHrt.t ·
I
,,
,, .
-
IJ~
'
\
./
,,~
/
,
I
.
li
-
ll
li
Io
],,
Ul
w
~
I
/t
I
IS
I
I~
.fa &,t,nJim!
.
I
t~
tl
19
.2 ()
,/ I
lJ
IS
li
.IS
.U
.2,
21
11
JO
51
Jl
,,
sl
''
Fig. 12 - Reprezent a rea grafică a dimensiunilor (lungime & l ă ţ ime) a fru stulelor
de S uri r e 11 a ova l a Kutz. din b ă lţi adiacente rîului Trot uş şi a ria de împrăş
ti e re a aces tora. 1 =pu nc tul re preze ntînd media aritmetic ă a punctelor re prezentat e
(coordonate : 24,72/13,12 µ)
.J6
~1
~8
\
..
,,
F iq. 13 - Reprezent a re a grafică a punctelor medii aritmetice ale ariilor de împrăş
ti e re a dime nsiunilor (lungim e & l ă \irne) frustulelor de Suri r e 11 a ova t a Kutz.
din unită \ile hidrologice cercetate.
O - O i l uz ; C 1 - Ca ş in, aria „ a" ; C 2 Caşin, aria „b" ; C3 Caş in, media luturor punct e/o; T -
T roluş; B -
bă/fi
adiacente rîului T rotuş
Fig. 14 - Diferite forme (aspec t valvar) a le frustulelor de Suri re 11 a
ova t a Kutz., întîlnite în ma terialul a na lizat
o bservă clar existenţa · a 2 extreme cores punzătoare celor două
populaţii din r îul C aşi n între care sîn t situ ate punctele medii corespunzătoa re p opul aţii lor celor la1te ape. Se r emarcă, de asem enea, că
formele în gener al mai rotunjite sîn t în Oitu z şi a ria „a" din Caşin ;
în bălţi i aria „b " din Caşi n fii nd forme mai al ungite .
se
CONCL U ZII
Din datele ex puse mai sus ajungem la concluzia că frustulele de
Suri re 11 a ova ta Kutz. (aspectul val\ ar) au o mare va r iabili tate a
formei şi dimens iunilor, atît în a pe d iferi te cît ş i în aceeaşi uni.tate
hi.drologică.
Din punct de vedere taxonomic, existenţa concomitentă în rîul Caşin
de Suri re 11 a ovat a Ku tz. cu dimensiuni şi forme
diferite, care s- ar încadra una la specia t1pică (aria „a") şi alta la var .
.:; a 1 i na (W. Sm .) Hust. (aria „b ") esbe în neconc ordan ţă şi incompatibilă
cu noţiunea actuală de „v a rie ta te" ca taxon infra -specific.
P osibili tatea ca exemplar eJe întîlnite în or1care unitate hidrologică
să poată fi încadrate la aproape oricare din „varietăţile" pin na t a,
d
54
două populaţii
sa 1 i na, c rumen a sau la specia tip, demonstrează atît variabilitatea
formei valvare a diatomeei Suri re 11 a ova ,ta Kiltz. cit şi trecerea
treptată a formei de la o „varietate" la altă „varietate", deci inexistenţa
reală a acestor varietăţi.
Avînd în vedere variabilitatea formei frustulei (în aspectul său
valvar) considerăm că var. pin n a ta (W. Sm.) Hust., var. s a 1 i n a
(W. Sm.) Hust. şi var. c rumen a (Breb.) V.H. sînt forme ale variabilităţii ecologice normale ale speciei tip Suri re 11 a ovat a Ki.itz. ;
ce trebuiesc desfiinţate ca taxoni infraspecifici, fiind forme neesenţiale
în limitele de variabilitate a aspectului valvar al frustulelor speciei
tipice.
BIBLIOGRAFIE
1. HEURCK, H. VAN (1899), Traile des Dialomees, Anvers.
2. HUSTEDT, F. (1930), Bacillariophyla (Dialomeae), in PASCHER A., Siiss\\'GsserF Jora Mitleleuropas, Jena, h. 10.
3. HUSTEDT, F. (1927-1937), Die Kiesselalgen, in RABENHORST'S, KryplnqamenFlora von Deutschland, Oslerreich und der Schweiz, Leipzig, Bd. VII, Teii 1. 2.
4. KARSTEN, G. (1928), Bacillariophyta (Dialomeac), in ENGLER u. PRANTL, Die
Naliirlichen Pilanzenlamilien, Bd. 2.
5. SOSTAVILI JUZE, A. P., ZABELINA, M.M., KISELEV, I. A., POREŢKII, V. S„
PROŞKINA-LAVRENKO, A. I., ŞEŞUKOVA, V. S. (1949-1950), Dialomovii analiz, Moscova-Leningrad.
6. ZABELINA. M. M., KISELEV, I. A., PROŞKINA-LA VRENKO, A. I.. ŞEŞUKOV A,
V. S. (1951), Dialomovîe vodorosli, in Opredelilel presnovodnih vodoroslei
SSSR, Moscova, vîp. 4.
(Summary)
The author performed measurements on 544 samples of Suri re 11 a ovat a
Kiitz. of a river (T~otuş), of two affluent rivers of it (Oituz and Caşin) an from
a series of pools adjaoent to the Trotuş.
The researches aimed at establishing the variability of the shape of the
„frustul" (valvar asnect). basic character in the delimitation of the pin nat a
(W. Sm.) Hust., sa 1 i n ,a (W. Sm.) Hust and c rumen a (Breb.) V.H. varieties.
The author establishes a great variety of length, width, of the relationship length/
width and of the valvar aspect of the „frustuls".
The measuTements peTformed and their inter~etation demonstrate that only
the shape of the „frust" is an insufficient character for the taxonomic delimitation
of the sait variations, of the typical species ; that in the same hydrological unit
two population may coexist which by the shape of the „frustules" may be enclosed
in the species type another in the var. salin a (W. Sm.) Hust., and that the
forms met with in any investigaited hydrological unit may be enclosed in almost
any of the mentioned viarieties or in the typioal species.
55
The results obtained, illustrated with 14 original figures, demonstrate that
in each hydrological unit the shape of the „frust" is very varied, often character~stic, which demonstrates the great variability of it depending on the local
ecologica! conditions, aswell as on the inexistance of certain precise Iimits between the shape of the „frustules", thus between the typical species and the
varieties considered.
In conclusion, the author proposes the abolition of the p i n nat a (W. Sm.)
Hust.. sa 1 i na (W. Sm.) Hust. and c rumen a (Breb.) V.H. varieties, as intraspecific taxons and their consideration as ecological forms comprised within the
variability of the species type Suri re 11 a ovat a Kiltz.
56
CC~SIDERATII
GENERALE ASUPRA PRINCIPALELOR ASOCIATII
ACVATICE, ŞI PALUSTRE DIN DELTA DUNĂRII IN CONDIŢii
NATURALE ŞI AMENAJATE
Dr. J\larioara Godeanu
Dunării, acest minunat colţ de ţară, a atras din timpuri
atenţia iubitorilor de natură. Descrisă şi cîntată ea a dat
posibilitatea celor ce au cercetat-o să-i cunoască complexitatea si
bogăţiile naturale. Ca o orgă imensă ale cărei sunete ciudate smulse de vînt din tuburi de trestie şi acordate continuu de gariul păsă
rilor lumii, delta rămîne totuşi necunoscută faţă de cel ce vrea să-i
folosească comorile, fără să-i cunoască tainele.
Delta
străvechi
Drumuri pe apă, driumuri în aer, drumuri pe sub sălcii ce închipuiesc sub primele raze ale soarelui fantasmele poveştilor cu smei
ţesute pe pînze de păianjen stropite cu rouă şi sprijinite pe tulpinile de sălcfi ciudat arcuite de năvala primăvăratecă a apelor, covorul
ţesut în zeci de culori alintat de vîntul jucăuş şi argintiu de unduirile sprinţare ale peştilor, liniştea monumentală a apusului de soare
urmată de corul reunit al glasurilor necunoscute, iată irna~1inea celui
ce îşi petrece ziua şi noaptea pe pînza imensă de apâ, înconjurat de
nesfrrrişi1ta in'tinldere verde. Abia atunci del:ta îşi dezvăluie taina. abia
atunci, la lumina palidă a lunii te trezeşti visînd la măreţia acesitui
colţ de lume, abia atunci imagini reale ale zilei ţesute pe vorba molcomă şi înţeleaptă a lui Petrichei sau Filea iţi dau
înţelesul ţării
Deltei. Nicicînd stelele nu au fost mai aproape de noi decît oglindite pe suprafaţa unduită a ghiolului unde puteai să le priveşti apă
rînd sau stingîndu-se în noaptea
înmiresmată a lunilor de vară.
Probabil la asemenea imagini a gîndit Grigore Antipa cînd a scris
„ ... nimic nu poate să ne dea o mai bună măsură a gradului de ci\"ilizaţie la care a ajuns un popor, dedt dvna pe care o depune el
pentru a-şi cunoaşte şi studia cît mai aprofundat ţara ... " Şi tot
atunci a văzUJt imensa bogăţie acumulată şi tot în acest fel urmaşii
săi au valorificat în gînd şi în fapt peştele şi stuful. Dar de la ~Jînd
pînă la faptă există distanţa studiilor. ..
57
Amenajările din Delta Dunării efectuate în ultimul deceniu au
schimbat cu bună ştiinţă zonele sălbatice în zone cu regim dirijat
in scopul valorificării resurselor naturale. Scoaterea din echilibru
natural a unor zone a atras dupa sine o multitudine de transformări,
interacţiunea cu rn'?diul dirijat dind naştere la fenomene noi ce se
cereau analizate, cunoscute, însuşi1 te şi redirijate ştiinţific. Schimbă
rile semnificative, profunde. s-au răsfoint în special asupra vegetaţiei
acyatice şi palustre.
Această categorie de influente nu a fost abordată decît în mică
măsură de către specialişti, dar şi în aceste cazuri ei referindu-se in
special la componentele asociaţiilor şi nu la asociaţii ca atare
(HEJ'.\1Y, 1960, BJORK, 1967, BERNATO\VICZ, 1963-1965, RUDESCU,
1965). Necesitatea acestor studii a derivat din lipsa cunoştinţelor
asupra Pcologiei asociaţiilor acvatice şi palustre în medii naturale
şi modificate de om. Rezultatele obţinute de noi la principalele 17
asociaţii aC\·atice şi palustre, imbinarea cercetărilor cu caracter hidrobiologic şi fitos:xfologic în contex1tul transformărilor suferite de
Liomul deltei. in legătură cu legile fundamentale ale biocenoticii şi
interprC'tarea materialistă a factorilor de mediu noi apăruţi constitue
în rezumat subiectul prezentei lucrări (Fig. 1).
Biomul Deltei Dunării (noţiune ne acceptată unanim datorHă faptului că structura şi funcţiile sale nu au fost bine stabilite) oferă
un exemplu în care transformările asociaţiilor, succesiunea aparentă
sau reală se petrec cu o \'iteză rar înitîlnită în alte medii de viaţă.
B!omul deltei Dunării nu poate fi înţeles ca o entitate decît în cazul
în care este privit în evoluţie, în dezvoltarea sa, aprofundînd principalele ecosisteme ale deltei şi modul în care sînt răspîndite pe
fundalul contradicţiei majore sub semnul căreia s-a format şi existat
delta.
1. Principalele ecosisteme ale deltei
Dunării
In cadrul biomului deltei Dunării se disting numeroase ecosisteme dintre oare amin1tim : ecosisltemul melelelor, lacurilor, băl
ţilor, jepşelor, terenurilor inundabile, gîrlelor şi canalelor, albiei minore a Dunării, grindurilor, nisipurilor, pajiştilor de luncă, sălciilor,
ecosisteme stabilite pe baza caracteristicilor date de BOTNARIUC,
1960-67, RUDESCU ş.a. 1965 D. RADU, 1971. în cadrul fiecărui ecosistem, în funcţie de condiţiile de mediu, de biotopul existent, se dezvoltă o biocenoză caracteristică. Componenta de bază a tuturor acestor biocenoze o constituie producătorii primari - plantele. Ponderea
cea mai mare o au maicrofitele, reprezentate de CHARAOEE, PTERIDOPHYTE, şi SPERMA TOPHYTE. întrucît noi ne-am ocupat de
asociaţiile vegetale acvatice şi palustre vom trece în revistă numai
vegetaţia ecosistemelor dominante. în lacuri sînt răspîndite asociaţiile de plante acvatice submerse şi emerse de tipul CHARETUM,
58
s
BABADAG
.
1 -
Delta Dunării acvatice
aroc iaţii
Şi
.
,
punctele fixe în care au fost urmă rite periodic cele 17
palustre.
POT AMETUM, NYMPHAEETUM, CERATOPHYL ETUM. Marginile sint
rtivitte ou as ociaţii :de SCIRPO~PHR1AGMITETUM. Bălţile, d atorită ad!încimii r.eidu:se a apei, a graidlului avaooalt ide colma'tare şi eutrofizar·e în care se găs es1c, peroni1t demoltarea altor asoic i aţii caracteristice acestor condiţii dintre care cităm HYDROCHARITETUM,
NYMPHOIDETUM, ·1 STRATIOTETUM, TRAPETUM, POTAMETUM.
1
59
Ultimele suprafeţe de apă semipermanentă, japşele, destul de
în delta Dunării, posedă caracteristici proprii şi anume :
ultimul stadiu de colmatare a cuvetelor lacustre, procesele de descompunere a Yegetaţiei acvatice moarte sînt foarte acti\·e, iar întreaga masă a apei este ocupată de obicei de vegetaţie. ln
japşe o mare dezvoltare o au asociaţiile de NYMPHOIDETUM, STRATIOTETUM, LEMNETUM, MYRIOPHYLLETUM, UI\RICULARIETUM.
Terenurile inundabile ocupă în delta Dunării suprafeţe foarte
mari şi sînt caracterizate prin prezenţa unui grad ridicat de colmatare prin natura diferită a fciesului. Cele mai caracteristice asociaţii
instalate pe aceste terenuri sînt SCIPRO-PHRAGMITETUM, TYPHAETUM ANGUSTIFOLIAE, CARACETUM.
ln gîrle şi canale, vegetaţia acvatică este reprezentată de NYMPH:\EETUM, TRAPETUM, STRATIOTEUM,
POTAMETUM, MYRIOPHYLLO-POTAMETUM. Pe marginile acestor ape se dezvoHă de
obicei şi asociaţia de HYDROCHARITETUM MORSUS-RANAE. Albia
minoră a Dunării în zona deltei posedă o vegetaţie mai redusă datorită condiţiilor de mediu specifice (suspensii bogate, curent puternic etc.). Asociaţiile \·ege1.ale dominate sînt : Potameturile iar ,în golfurile linişti.te asociaţiile vegetale de tipul NYMPHOIDETUM PELTATAE. POT.:\METUM NAT:\NTIS. POTAMETUM PERFOLIAT!.
In ultimii 20 ani ecosistemele deltei au suferit mari modificări
sub acţiunea omului care a intervenit prin efectuarea de îndiguiri
rectificări de canale, dar~iări, etc. Influenţe puternice asupra ecosistemelor au îndeosebi recoltarea mecanizată a stufului şi introducerea
peştilor fitofagi, păşunatul. Transformările cele mai puternice sînt
remarcate în gîrle, canale, japşe, lacuri, terenuri inundabile şi mai
puţin accentuate în melele, grinduri şi păduri. Dintre cele mai importante transformări menţionăm înlăturarea de pe malurile canalelor a asociaţiei de SALICETUM şi a celei de POPULETUM, ceea ce
d
dus la extinderea asociaţiilor de SCIRPO-PHRAGMITETUM, TYPHAETUM ANGUSTIFOLIAE, sau GL YCERIETUM. Stagnarea apelor
în zonele amenajate în perioada de vegetaţie a dus la regresia unor
asociaţii ca: POT:\METUM PECTINATI. CHARETUM TOMENTOSAE
şi dezvoltarea alitor asociaţii ca de ex. NYMPHOIDETUM PELTATATAE. POTAMETUM CRISPI. STR:\TIOTEUM, SALVINIETUM. UTRIClJLAfUETUM.
ln lacurile şi canalele din zonele amenajate se observă dezvoltarea intensă a asociaţiei de CERA TOPHYLETUM DEMERS I. iar în
terenurile inundabile a asociaţiilor de SCIRPO-PHRAGMITETUM şi
TYPHAETUM ANGUSTIFOLIAE.
răspîndite
reprezintă
2.
lnterdependeţa biotop-biocenoză.
Relaţiile care s-au stabilit între vegetaţie şi mediu în urma
modificării condiţiilor de viaţă în zonele amenajate şi semiamenajate, modificări care au avut ca scop e:xitinderea asociaţiilor cu valoa-
60
re industrială, au scos în evidenţă o serie de aspecte importante legale de consecinţele acestor modificări asupra VP.getaţiei. Creerea
unor condiţii favorabile pentru dezvoltarea uneia dintre asociaţii,
impliică apariţia unor con1diţii
schimbate pentru celelaltte asociaţii
prezente. in ecosistemele deltei se pot distinge bine interdependenţele din1tre factorii abiotid şi componenita vegetală a biocenozelor.
Deşi procesele sînt corelate, funcţionînd pe sistemul conexiunii inverse, pentru a evidenţia fenomenul mai bine am studiat separat
lntîi efectul factorilor abiotici asupra asociţiilor acvatice şi palustre,
apoi influenta exercitată de asociaţie asupra biotopului.
Analizînd factorii care pot frîna dezvoltarea ve~ietaţiei acvatice
şi palustre din delta Dunării, am constatat că legea „minimului" a lui
LIEBIG are aici o aplicabilitate evidentă. De exemplu fără a intra în
multe detalii constatăm : în zonele în care analizele fizico-chimice
ne-au indicat existenta unei cantităţi reduse ele azotaţi asociaţiile
de CERATOPHYLETUM DEMERS!, MYRIOPHYLLETO-POTAMETUM,
POTAMETUM PERFOLIAT!, POTAMETUM LUCENTIS îşi restrînq
arealul imergînd pînă la dispariţie ceea ·Ce permite instalarea aHor
asociaţii la care limita inferioară a azotaţilor este mai scăzută faţă
de asociaţiile succedate (cel mai des esle cazul grupărilor cu UTRICULARIE). Un alt exemplu îl conslitue POTAMETUM PECTIN ATI.
SCIRPO-PHRAGMITETUM, TYPHAETUM ANGUSTIFOLIAE,
NYîv1PHAEETUM ALBO-LUTEAE care în cazul absentei din ape a fosforului
îşi reduc numărul de indivizi la metru pătrat, iar în cazul unor carenţe poate să ajungă pînă la reducerea suprafeţei, pe care o ocupă. Un alt exemplu îl constituie POTAMETUM PECTINATI şi POTAMETUM PERFOLIAT! care în cazul reducerii cantitătilor de calciu (în deltă sub 40 mg/1) din apă îşi
restrîng c·onsiderabil
suprafeţele. Legea toleranţei a lui SHELFORD are o aplicabilitate
largă la asociaţiile din delltă. Pe baza ei ne explicăm faptul că majoritatea asociaţiilor larg răspîndite sînt cosmopolite şi eurioice, legea
lui LffBIG aplicîndu-se pentru puţine asociaţii şi deobicei la ,·alor:
ale chimisului apropiate de limita inferioară de sensibilitate a nwtoclelor de analiză, de obicei apropiate de zero. Pe baza legii lui SHEL·
FORD, ne putem explica faptul că existenţa unui strat de apă su1wrior
limitelor acceptabile de unele asociaţii acvalice şi palustre, poal('
duce la succesiunea lor aparentă sau reală ca ex. la asociaţiri d0
SCIPRO-PHRAGMITETUM , sau STRA TIOTETUM, HYDROCHARTTETUM deşi asociaţiile respective sînt eurioice pentru numeroşi alti
factori existenţi în mediul respectiv.
Microclimait.ul influenţează asociaţiile vegetale ~n totalitate sau
numai asupra unor componente. pe fondul general al climei deltei.
Extinderea asociaţiei de SCIRPO-PHRAGMITETUM favorizează
dezvoltarea anumitor componente de tipul NYMPHOIDES PELTAT A,
ELODEA CANADENSiiS, UTRICULARIA VULGARIS în special în zonele amenajate. Temperatura scăzută a aerului şi nebulozitatea accentuată în cursul perioadei de vegetaţie determină scăderea ritmului
61
de creştere şi chiar scăderea înălţimii componentelor din asociaţii,
ceea ce are ca rezultat o scădere a producţiilor vegetale. Vîntul este
factor limitativ pentru asociaţiile de LEMNAETUM, SALVINIETUM,
STRATIOTETUM, POTAMETUM LUCENTIS, MYRIOPHYLLETO-POTA\IETl1M ş.a. Chiciura afectează în principal asociaţiile de SCIRPOPHRAGMITETUM şi TYPHAETUM singurele care iş1 păstrează în
timpul iernii stratul I. Din studiile intreprinse se constată că factorul
hidroloqic este unul dintre cei mai importanţi în dezvoltarea asociaţiei. Stabilirea unui nivel de inundare şi existenţa unei perioade de
r0ten\ie determină extinderea sau restrîngerea asociaţiilor studiate în
funcţie de cota terenului
faţă de ni\·elul Mării Negre. Fenomenul
dominant în zonele amenajate în legătură cu factorul hidrologic îl
constituf' extinderea asociaţiilor ele ocupînd toate spaţiile disponibile.
Dinlre asociaţiile care s-au extins în condiţii normale de amenajare
cităm NYMPHOIDETUM
PELTATAE. HYDROCHARITETUM MORSUS-RANAE. SC'IRPO-PHRAGMITETUM. STRATIOTETUM ALOIDES,
SAL VINIETUl\1. UTRICULARIETUl\I. Aceste extinderi se pot observa
şi din repartiţia lor pe cote de teren comparativ în cele trei categorii dE;?
zone studiate (fig. 2). Dintre aspectele cele mai impo!'tan1te ale faotorului
hidrol'lqic menţionăm ritmul de alimentare cu apă al zonelor, depăşi
rea nh·elului necesar, menţinerea inundării peste iarnă, etc, care au
determinat zdruncinarea echilibrului biocenozelor şi implicit scăderea
stabilităţii componentelor sale, apariţia unor schimbări în structura şi
răspîndirea diferitelor asociaţii vegetale care fie pier fie se dezvoltă
explosiv exitin21îndu-şi arealele, evidenţiindu-se pregnant fenomenul de
mon odominanţă.
. An~lizînd c~~parat hidrochimismul şi pedochimismul am (fig. 3)
obţ1~ut .. mformaţ11 în special :isupra limitelor p2 care le pot avea
asoc.1~ţule în cele trei categorii de terenuri naturale, semiamenajate şi
mod1f1c~te. (amenajate) şi modul în care ele se grupează în funcţie de
ace.ste 11m1t~. Am constatat astfel că valorile inferioare ale pH-lui şi valonle supenoare ale alcalinităţii, indică tocmai modul în care asociaţiile
vegetale se succed în delta Dunării (fig. 4-5-6-7). Analiza acestor limite
ne-a arătat că ele sînt mai stl'înse în zonele cu regim liber de inundaţie~ si ~ai largi în zonele cu regim modificat (fig. 8-9-10-11-12) ceea ce
endenţ1ază încă odată în plus că ecosistl"mul acestora au un echilibru
zdruncinat. Se constată că asociaţiile pioniere au întotdeauna limite
c~imice de variaţie strînse şi pier uşor în condiţiile amenajării, pe
cmd asociaţiile mai stabile, ale căror componente sînt în majoritate
cosmopolite şi eurioice în special de la cele palustre se extind. Pentru
priirrna daită analizînd asociaţiile în funcţie de natura faciesului am putut
pune în evidenţă specificitatea asociaţiilor în alegerea terenurilor pe
care cresc scoţllnd în evidenţă în acest fel şi mai mult euriocita1tea
unora dintre ele. De menţionat că în zonele amenajate pedochimismul
este influenţat de om în mai mare măsură decît hidrochismusmul (cazul mai ales al valorilor de calciu, azotaţi, fosfaţi ·şi cloruri).
62
Asociaţiile vegetale nu sînt pasive la acţiunea exercitată asupra
lor de mediul abiotic, ele reacţionînd fie prin contracarare fie prin
modificarea biotopilor în care vegetează. Asociaţiile vegetale joacă un
rol important în desfăşurarea ciclurilor principalelor elemente, acestea
reprezentînd o variantă particulară a ciclurilor bioenergetice (DICE,
1955, ODUM, 1966-72, STUGREN, 1965 ş.a.). Aceste cicluri pot suferi
o serie de modificări, ritmuri, în funcţie de asociaţiile vegetale prin
care trec elemenitele de ex. stocarea în plante a carbonului, fosforului,
azolului se face în mod diferit şi pentru perioade de timp variate Ll
asociaţiile acvatice faţă de cele palustre. Asociaţiile determină modificări ale naturii faciesului, modificare treptată, contribuind la încăr
crea sa în substanţe organice, humice, grăbind acumularea unor elemente. Aşa ne explicăm dezvoltarea pe mai multe tipuri de faciesuri a
unor anumite asociaţii de plante acvatice şi palustre. Iniţial asociaţii
le s-au dezvoltat pe un facies aluvionar, treptat faciesul original s-a
transformat devenind aluvionar mîlos şi mergînd chiar pînă la unul
turbo-humifer, ca în cazul asociaţiilor de SCIPRO-PHRAGMITETl TM.
NYMPHAEETUM ALBO-LUTEAE. HYDROCHARITETUM MORSUSRAN AE. O inf1uenţă puternkă o au asociaţiile acvatice şi palus tre asupra substratului prin fenomenul de colmatare organică şi minerală.
Colmatarea minerală se întîlneşte în apropierea albiei minore a Dunării şi braţelor sale, a canalelor mari şi în vecinătatea locului pe unde
pătrund în incintă apele de alimentare încărcate în special în minerale. Colmat:i.rea minerală se desfăşoară cu o intensitate scăzută în
zonele amenajate datorită acţiunii de filtru pe care o au în special
asociaţiile de SCIRPO-PHRAGMITETUM şi TYPHAETUM ANGUSTIFOLIAE. In zonele cu regim liber de inundaţie fenomenul este de
mai mare amploare, datorită suprafeţei întinse pe care pătrund apele
dar şi aici vegetaţia joacă un rol important. Colmatarea organică se
desfăşoară cu intensităţi variate în cele trei categorii de zone ale deltei - astfel în zonele cu regim liber de inundaţie ea este dependentă
de vHeza de circulaţie a apei, de factorul antropic şi de asociaţie.
In zonele amenajate se disting două aspecte ale colmatării organice. Primul se petrece în zonele în care apa introdusă ră
mîne stagnată în tot cursul perioadei de vegetaţie. DatorHă acestei
stagnări componentele
asociaţiilor
acvatice şi palustre se dezvolt[]
explosiv fapt care favorizează depunerea spre iarnă a unei cantităţi
mari de material vegetal greu biodegradabil. Iarna aci procesul de
mineralizure este deficitar, formîndu-se mîluri sapropelice care se
îngroaşă de la un an la altul acelerînd procesul de colmatare organică.
Al doilea aspect al acestei colmatări din zonele cu reqim modificat
se în1tî1neşte aicolo ul11de în timpul perioadei de vegetaţie se menţine
o circulaţie scăzută a apei. Aceasta împiedică dezvoltarea explosivă
a componentelor natante a diferitelor asociaţii vegetale şi favorizează mineralizarea care decurge continuu şi cu mare intensitate.
ca urmare în aceste regiuni colmatarea organică este mai scăzută
fig. 13.
1
Printre rolurile pe care asociaţiile acvatice şi palustre le joacă
în cadrul delltei nu ar trebui să uităm modificarea hidrochimis·tului şi
pedochimisrtului zonei. ca şi gradul de eutrofizare al bazinelor, ele la
rîndul lor condiţionînd dezvoltarea anumitor tipuri de zoocenoze.
ln general. echilibrul care se stabileşte între vegetaţie, cantitatea
de oxigen dizolvat şi cea de bioxid de carbon este dependentă de factorii de mediu. Intervenţia factorului antropic prin modificarea mediului
duce la stricarea echilibrului atunci cînd nu se cunosc suficient factori de mediu, situaţie în care necesitatea utilizării bioxidului de carbon de către \·egetaţia dezvoltată masiv determină formarea carbonatului de calciu insolubil şi imposibilitatea solubilizării lui în
c:mdi\iile create. Fenomenul se transpune şi ·prin instalarea sau
extinderea unor asociaţii ca de ex. Potametum crispi.
Biotopii aC\·atici ai deltei sînt eutrofi, gradul de eutrofizare fiind
foarte dif erH în funcţie de categoria de zonă în care s-a urmărit. In zonele cu regim liber de inundaţie prncesele de colmatare, intensitatea dezvoltării n~getaţiei ac\·atice. dinamica proceselor fizico-'Chimice sfo-t mai
echilibrate. In zonele amenajate procesul de eutrofizare se desfăşoară
inten.: rolul principal revenind plantelor ca principali producători de
subsLrnţă \'ie şi stoc de material celulozic.
Relaţii
intrafilocenotice ale
delta
asociaţiilor
acvatice
şi
palustre clin
Dunării.
Dintre principalele relaţii \'Om analiza unele dintre cele mai importante printre care remarcăm dimensiunile asociaţiilor, componenta
floristică a asociaţiilor, structura asociaţiilor, repartiţia. Din punct de
H'clere al suprafeţei am constatat că în afara asociaţiei de CARECETUM,
cele mai mari suprafeţe le ocupă asociaţiile de SCIRPO-PHRAGMITETUM, urmate de PYRAGMITETUM-NATANS. Suprafeţe ·întinse ocupă şi
asociaţiile de CHARETUM TOMENTOSAE şi POTAMETUM CRISPI,
care sin t oarecum an tagonis.te în sensul că în timp ce asociaţia de
CI-IARETUM TOMENTOSAE îşi restrîngele limitele în zonele amenajate, mergîncl pină la înlocuirea sa, POTAMETUM CRISPI îşi măreşte
suprafeţele. Suprafeţe asemănătoare ocupă în deltă NYTELOPSIDETUM
OBTUSAE,
NYMPHAEETUM
ALBO-LUTEAE,
STRA TIOTETUM
\LOIDES şi POTAMETUM PECTINATI. Sînt asociaţii care posedă
dimensiuni mai reduse, dar manifestă potenţialităţi de extindere în
wnele amenajate, dintre ele cităm : CERATOPHYLLETUM DEMERSI,
HYDROCHARITETUM MORSUS-RANAE, NYMPHOIDETUM PELTATAE, POT AMETUM LUCENTIS ş.a. Deorece dimensiunile asociaţiilor
sint mult influenţate de mediul ambiant, între suprafeţele ocupate de
asociaţii se produce o diferenţiere
vizibilă în cele trei categorii de
terenuri, existînd pentru majorita\ea asociaţiilor o tendinţă de mărire
a suprafeţelor în zonele amenajate ~dar totodată se manifestă şi reducerea .şi dispariţia alitora). ln zonele cu regim liber de inundaţie extinderea şi restrîngerea arealelor se petrece foarte lent, ea desfăşu-
G4
rîndu-se conform succesiunilor normale ale asociaţiilor vegetale.
Factorul cel mai puternic care a acţionat asupra suprafeţelor a fost
recoltarea mecanizată care mai ales în condiţii nepropice a determinat
succesiuni ecoexogenetice rapide, neîntîlnite în mod normal în zonele
cu regim liber de inundaţie. O acţiune asemănătoare a avut-o şi prezenta unui strat mare de apă, mai ales în prima parte a perioadei de
vegetaţie. Asociaţiile palustre au fost mult mai grav afectate decît
asociaţiile acvatice.
In legătură cu specificitatea componentei floristice a variaţiei
procentuale în asociaţiile acvatice şi palustre studiate de noi am ajuns
la concluzia că amenajrea terenurilor determină influenţe semnificative asupra celor două categorii de elemente structurale, btioformele
şi elementele floristice. Dintre bioforme cel mai evident influenţate
sînt Hydrofitele, iar dintre elementele floristice Cosmopolitele şi
Eurasiaticile. (Fig. 14-16-16-17).
Structura asociaţiilor reprezintă un element în care distingem
anumite particularităţi :(fiig. 18) determinate
de zona în oare stru.diate. In urma studiilor efectuate la asociaţiile principale putem distinge în general asociaţii acvatice care posedă de obicei 1-2 strate
verticale CHARETUM TOMENTOSAE, NYTELOPSIDETUM OBTUSAE, MYRIOPHYLLO-POTAMETUM. La aceste asociaţii cu două strate
cel mai bine dezvoltat este stratul doi respectiv cel al plantelor submerse. Sînt asociaţii care posedă 3-4 strate dintre acestea menţionăm
pe STRATIOTES ALOIDES, NYMPHAETUM ALBO-LUTEAE, asociaţii
natante cu două strate bine conrturiate TRAPETUM NATANTIS şi
NYMPHOIDETUM PELTATE cu cîte trei strate iar HYDROCHARITETUM cu patru strate. Cele trei asociaţii palustre studiate SCIRPOPHRAGMITETUM, TYPHAETUM şi PHRAGMITETUM NAT ANS se
caracterizaează prin prezenţa a patru strate dintre care cel mai iportant la toate este stratul 1. Ţinînd seama de structura orizontală a
asociaţiilor distingem trei grupe de asociaţii : unele care posedă net
fenomenul de monodominanţă şi altele caire nu marnifestă deloc acesl
fenomen. Trebuie remarcat faptul că fenomenul de monodorninanţă
se manifestă pregnant în zonele amenajate mai ia.Ies la asociaţiile de
interes industrial dar şi la cele care le însoţesc. Accentuarea caracterului de monodominanţă constatat în zonele amenajate este deosebit
de importantă pentru valorificarea economică a zonelor respective,
de altfel tocmai acesta este scopul amenajării terenurilor din delta
Dunării.
Dintre asociaţile cu fenomen de monodominanţă cităm pe SCIRPO-PHRAGMITETUM, TYPHAETUM ANGUSTIFOLIAE, PYRAGMITETUM NATANS, TRAPETUM NATAm'LS, POTAMETUM CRISPI. In
afară de aceste asociaţii sînt şi unele care nu· manifestă acest fenomen
riintre ele fac parte CERATOPHYLETUM DEMERSI, HYDROCHARITETUM MORSUS-RANAE, MYRLOPHYLLO-POrnAIMETUM. Priviite :în
secţiune principalele asocliaţii din deltă au următoairel1e aspecte (fig. 18).
Asociaţiile din delta Dunării posedă două feluri de limite şi anume
6'5
limite tranşante şi limite difuze. ln zonele situate în regim liber de
limitele dominate sînt cele tranşante, acestea ne excluzîn<l
totuşi limitele difuze. In zonele amenajate predomină limitele difuze
dependente de factorul antropic. Instalarea, dezvoltarea ulterioară şi
stabilizarea asociaţiilor reprezintă un proces cu caracter specific.
In cadrul diferitelor ecosisteme ale deltei asociaţiile pot fi bine
urmărite mai ales în modul în care sînt dispuse, în care se instalează,
fiind caracteristic. Instalarea asociaţiilor se face fie primar fie secundar, ambele fenomene desfăşurîndu-se şi în prezent în delta Dunării.
cele instalate secundar fiind rezultatul activităţii factorului antropic
cu frecvenţă ridicată. In centrul lacurilor din zonele aflate în regim
liber de inundaţie (ghiolurile Puiu. Roşu, Căzănele. Trei Ezere şi Razelm
se află în special asociaţiile de Characeae. Nyit:elopsidetum obtusae în
ghiolurile Puiu, Căzănele, Dranov, Razelm şi Charetum tomentoasae
în ghiolurile Roş.u şi Razelm). In alte ghioluri, ca ex. Trei Ezere se
află Potametum lucentis
şi Nymphaeetum albo luteae. Alături de
acestea sînt prezente asociaţiile de Potametum pectinati, Potametum
perfoliarti şi Ceratophyletum demersi, fig. 19.
In ghiolurile din zonele semiamenajaite (fig. 20) se constată o restrîngere a asociaţiilor de Characeae şi extinderea asociaţiilor de Potametwn pectinati, Ceratophletum demersi şi Nymphaeetum albo luteae in ghiolurile Lunga din zona Sonrtea-Sireasa şi ghiolurile din
zona Gorgova-Uzlina. lntrucît ghiolurile din zonele semiamenajate
sînt supuse acţiunii ·unor factori de mediu cu influenţe accentuate
ca urmare a zdruncinării ecosistemului, intervenţia unui strat mare
de apă de ex. duce la modificarea structurii asociaţiilor şi a distribuţiei lor spaţiale.
Ghiolurile din zonele amenajate se 1caracterizează prin absenţa
asociaţiilor de Characeae al căror loc a fost luat de asociaţiile de
Potametum crispi, Potametum perfoliati, Nymphaeetum albo-luteae,
Elodeetum canadensis în ghiolurile din zona Obretin. (Fig. 21).
Japşele se caracterizaează prin dezvoltarea cu
precădere a
asociaţiilor de Trapetum natantis, Myriophyllo-Potametum şi Ceratophylletum demersi (fig. 22).
In zonele cu regim liber de inundaţie, întîlnim foarte frecvent
asociaţiile, de Nymphaeetum aLbo-luteae şi Nymphoidetum peltate.
Terenurile inundabile se caracterizaeză în zonele cu regim liber de inunaţie prin dominanţa asociaţilor de Typhaeetum angustifoliae, Sciripo-Pihragmitetrum .şi Carecetum. In zonele amenajaite sint
dominante aceleaşi asociaţii, dar ca urmare a influenţei noilor condiţii de mediu (ne referim la cele normale de exploatare a zonelor
amenajate) ponderea cea mai mare o au asociaţile de Scirpo-Phragmitetrum. In carul unor factori care dereglează biocenozele de pe
aceste terenuri, repartiţia asociaţiilor se schimbă, devenind dominate
alte asociaţii ca de ex. Nymphoidetum peltatae şi Stratiotetum aloi-
inundaţie
66
des (fig. 23). Profilele mai lungi efectuate în timpul tatonărilor ne
arată o repartiţie foarte diferită a asociaţiilor, (fig. 24), în cele trei
categorii de zone. Canalele vechi din zonele libere se caracterizează
prin prezenţa asociaţiilor de Potameitum pectinati, Pottametum natantis, Potametum lucentis, iar spre mare
Potametum 'lucentis şi
Sagittaria sagitifolia f.vallisnetfolia (care nu formează asociaţii de
sine stătătoare). Foarte multe dintre aceste canale vechi au pe mijloc o fîşie lată de cca. 1,5 m lipsită de vegetaţie macrofitică. Uneori pe marginile canalelor sînt prezente asociaţiile de Nymphaeetum
a1bo-lut€ae, Nyrrnphoidetum peHatae şi Hydroohari tetum nol"Sus-ranae
mai ales în zonele deltei maritime (fig. 25). ln canalele noi deschise
prin dragare în terenuri cu Scirpo-Phragmitetum se instalează pe
margini frecvent Nymphaeetum albo-Iutea şi Ceratophylletum demersi
(ultimul putînd ocupa şi centrul canalului). Canalele mari din zonele
semiamenajate se caracterizează prin prezenta pe centrul lor a asociaţiilor de Pota:metum pectinati, Potametum crispi, Ceratophylletum
demersi, iar spre margini asociaţiile de Nymphaeetum albo-luteae,
Hydrochariiteitum sau Trapetum n1atan1tis (canalul Perivolovca, Sontea
SiI'easa). Canalele mai mici sînt ocupa!te de Ceratophylleltum deme:rsi şi Nyunphaee'tum aLbo-liuteae, iar în canalele mai puţin cinculate întîlnim şi asociaţii de Characee (fig. 26). în zonele amenajate
distingem trei categorii de răspîndire a vegetaţiei în funcţie de categoria canalului, principal, secundar sau terţiar şi amplasarea lor
faţă de emisar. In canalele principale din apropierea emisarului se
dezvoltă asociaţiilor de Potametum lucentis, Myriophllo-Potametum,
Nymphoidetum peltatae ş.a. Spre centrul canalelor principale situate
departe de locul de intrare a apelor se dezvoltă asociaţiile de Myriophyllo-Potametum care sînt înlocuite de grupări cu Utricularia sau
chiar cu Utricularietum. Spre mangini întîlnim fre.ovenrt asociaţiile
de Stratiotetum, Salvinietum şi Nymphaeetum albo-luteae (fig. 27).
ln canalele secundare se dezvoltă curent asociaţiile de Utricularietum, Straltiotetum, Nymphoideltum iar în canalele te~iare dominate
sînt asociaţiile de Stratiotetum aloies.
Dunărea se caracterizează prin prezenta unui număr redus de
asociaţii în braţele principale. In locurile în care apa are un curs mai
liniştilt asociiaţii'le se divensif:ilcă. A~i apar Potarrneteum natanitis, Potametum pectinati iar mai rar apare Nymphoidetum peltatae. In braţele Dunării izolate prin săparea
canalului navigaibil (Sulina), adică
pe Dunărea Veche la Mila 23 Sat, întîlnim asociaţii ca Potametum
perifolialti, Trapetum natanltis, Nymphaeetum allbo-lulteae ş.a. (fig. 28).
Un profil efectuat pe o distanţă de 1 km într-o zonă dominantă de
plaur plutitor, ne arată o intercalare monotonă numai de asociaţii
de Phragmitetum natans, Typhaetum angustifoliae şi Stratiotetum
aloides. 1n zonele inundabile, în care dominantă este asociaţia de
Scirpo-Phragmitetum, se constată, dimpotrivă o diversificare a asociaţiilor (fig. ~9). Unul din fenomenele legate de instalarea şi exis67
tenta asoc 1iaţiilor în delta Dunăr1i1i îl reprezintă fenomenul de „sufocare"
intîlnit la asociaţia de Typhaetum angustifoliae şi Charetum tomentosae.
Luînd în considerare fluctuaţiile asociaţiilor am depistat două
categorii principale şi anume : unele care se întîlnesc în deosebi
în zonele cu inundaţie liberă şi care sînt ciclice (la 5 ani odată) şi
al Lele care par sub dnfluenţa factolfilor artifioiaVi, fluctuaţii rapide
aritmice şi care sdruncină totdeauna grav echilibrul ecosistemelor.
Urmarea echilibrului în care se află asociaţiile vegetale cu mediul
lor o constitue homeostazia acestora. In deltă poate fi urmărit, la
diferite asociaţii gradul de homeostazie atins.
Cel mai important
factor care poate zdruncina homeostazia
asociaţiilor
vegetale îl
reprezintă factorul antropic.
Toate cele arătate mai sus ne-au permis să abordăm un alt
aspect ecologic important, cel al succesiunii asociaţiilor acvatice şi
palustre Yăzut prin prisma ecologică, ca rezultat al interacţiunilor
biotop-biocenoză. Am constatat astfel că asociaţiile vegetale acvatice studiate de noi nu reprezintă o succesiune completă, ci numai o
parte a seriei, cea care are loc în mediul acvatic şi palustru. In cazul deltei Dunării ca urmare a intervenţiei omului pot fi depistate
c'.ouă f eluri de succesiuni şi anume : suocesiiuni din zonele
amenajate şi semiamenajate şi succesiuni din zonele aflate în regim liber
de inundaţie (fig. 30-31-32).
Incercînd o nouă rezumare a celor realizate putem afirma urmă
toarele :
In zonele aflate în regim liber de inundaţie răspîndirea asociati il or este strict condiţionată de factorii naturali de mediu. Suprafeţele
ocupale sint mult mai mici decît cele pe care le vom întîlni în zonele
amenajate, intervenţiea factorilor artificiali ca de exemplu recoltarea mecanizată,
circulaţia
intensă a vehiculelor şi păşunatul pot
provoca efecte mul t mai puternice decit în zonele amenajarte în condiţii normale de exploatare. Circulaţia continuă a apei determină în
aceste zone o constantă a parametrilor, în special a celor hidrochimici, ceea ce determină şi un conservatorism pronunţat comparativ
cu zonele amenajate.
Zonele amenajate şi exploatate raţional
permit în contextul
factor1ilor de mediu acvatic dezvoltarea în spedial a •componentelor
din asociaţiile de Nymphaeetum albo-luteae,
Potametum
crispi,
Scirpo-Phragmitetum, Nymphoidetum peltatae, Stratiotetum aloides.
ln condiţii de exploatare neraţională o extindere foarte mare
au Ceraitophyletum demersi şi NymphoLde'tum peltatae.
Urmărirea de fapt a succesiunii asociaţiilor vegetale din delta
Dunării pe o perioadă mai lungă de timp permite cunoaşterea interacţiunilor dintre factorii de mediu şi fitoasociaţii, ducînd prin aceasta
la posibilitatea unei succesiluni dirijate, favorabile omului.
1
1
68
..
ZUSAMMENRASSUNG
Die ausgefiihrte Studien iiber Donaudeltas Biome - ·gedacht als eine evolutive Entitat - haben uns einige Investigartrionen -iiber d:e hauptsăchlichen Deltasokosystemen und ilnsbesondders iiber die Verbreitung des hautsăchlichen Wasser
und Palustren Pflanzenassozi,azionen ermogbcht.
Als Ergebnii'.Ss dieser Forschungen - der entlang 8 Jahren untergenommen
wurden eine besondre Aufmerksam -haben wir den gegenseitigen Abhangil-!keit zwtlschen abiotischen Faktoren und Pflanzenkomponen ten dcr . Biozonoscn
bewiligt.
Obwohl alle Prozessen ~n sehr getrenn:te · Korre1ation sind, wir ha ben
es getrennt studiert, leichter und vorlicher d'.e Phanomănen auszuzeichnen.
Die Notwendigkeit dieser Arbeit erscheint auf dem Abwesenheit einigcr
solcher Weltkenntn:ssen iiber die vergleichende Qkologie der Pfbnzcnassoziazjonen in :natiirlichen und menschlichverănderten Bedinggungen.
Auf Grund der gefundenen Ergebnissen, haben wir in ei:ne modernischc
Maniere ein reiche faktisches Material zu vorstellen versucht de"r die wichtigc
Rolle der MiLieuf,aktoI'en iiber die wichtigen Donaudeltas Wasser und Palustren - Phytozonosen hervorhebt.
"69
. . . .,.,.. UMlrl# Cl'rll "'1 l i '111'11 U 111111.f#IUl/ Jll KNN CI
I/li Hlll4' M(MfAUll. I~~ I' UtlttlM 11111 MV~
• • ,_, 'W.IC~
IWWU/fla _ _ , , . , . .
""'"'*""""' "" ....
....
-
.
I
.„
"fa .
~-·
4
.••
I
·•.
„
I/ IWltN.M/t
lfNlltile
.„
I
.I
--
~,,,.,,,......,
--.,_.,.,,. r.
,~,...,
~/tlllUll • ltl/llU#
llall//ll#U,.,,. ~
........."'' ,;u.,.,,,
~
n::w..,_,,.m.., ..,.;, J
...,„
I
.lf~nitM}f
..,
„,I.I',„„
__ ,,V,.,,,.
.,.
•
~
,.,..,,.,,, .,...,,„
.....
-<»>
;.:_
....a
,,__
Nrlr~•
~,.,,,,,;,.,,,,.„,~
(n.J,..,,.,,,,,lî111t NWI•
..
"-'~III
,,lnUl/t
#Wrl,-rflt,f
o.4MIC1',._.,„, . .
,,,,,~„,,,
,.,.,.,,
-
'!J'
„,,,,
~-
..,.,,,.,...M~nr•
~·
...
I
I
ţ
• ••
„.
I
rf#ll«ltl.41!11'f1Vlt ,....,,,,.,,,,._,
.-„
t
-
lltllJ/J(/IN'I CifJl#I
rr1111t.Nff111 NfllfAITl4JLU.I
„•
I
••Al
•"""1-Mllll# "?'„~.;
l//tlrNl(/tNI lfl<hM
r1111N1Vr
.„
f
„Mt!ICIW.llllll/lt . , . . · MllM
#WTAM,.,.
- -·T
I
1'
&W'tl ........ IAA(tyfW
1194.lllrl,..
~
I .
,,,.li~
/IV.Ul"""'
I•
t
I
I
-
I-=
t'
„•
Ol -
·" '
11#111
··r
„.. ...
t--
'*A-'Ndtllllf 1'11, AKI
ll'~NllHll
~,,,.,,. ""''"''"'
„ ,„„,Nii ""'"''#
l'lfl41Ul'INI • fl11'1/P
lf#""1.MllYN'
IJNNll U
~# ·tllll'AI
llfllll(t!U I N
/llllllllfNJI N //VWJl fT
GIUMIW ,_,,~f
nnuJ/llleM,.. l„Wll
/'IJU/r""'U llVll N lrtlll
,,,.,,„,,_ ...,.,,,,.„,,
„.
••
.„
I
..•
....
IC.l#V · l!WllflWrtfllA
~'"lf/"""111111 """""
""""'1111 t'll „„lt'IH,,.,.,I
„,,,,,,_..,,..
,,.,_,,..,
''""',,,
,,,,.,,..Hrt'Flf MM -111;1.u
N l l'll#
lfll1'1Hn.1t 11.#llln
,,,,..,,..,,.,. IUf ,,._,
All"""1'Pll ""1tAWh
lfrl/#flllnJl""1~
tT~lhlWl'ttrfVlt
#hlr.at
/llNVl(„ l f Nlf'FUI Jf
1'11.,Y'W#
NrUIN
(W~l',.,,,llff'NIJI
•mu#'IUlr,.,,, lillfNM
/l//lfMI,,,.. OHllftl
Fig 2. - Variaţia limitelor cotelor de teren la cele 17 asociaţii acvatice şi palustre
din zonele amenajate, semiamenajate şi libere dlin Delta Dunării.
70
r1111111411r11„.tir'"' '1' '"" ' "1· ..,,. ""
l/'flllff~f„ " ( / ' Îl f (~UNI# #r
1
,..,.~""""'"
' 1/l l f/
I
t
I
I
'
·• , •
IÎI
I
"MID'lf'"'
• *I
/llfl
f
'
.f"ll'IA.!Af f
~
·t. J • ~
I
'
llfJ fllf4I
ICt~Ptf-ANIHJh 'F fVA
V fl„v t 1#fl
14~.f/ ~I
f'PIMl(rt'lf Jl#dl/.V l/lt.14/
l'fNll/Mll llN~
l l # t l1U
C/lllfP' Jtl" ' ''",_ #hfll.11
l(Tll/ltlţ#llll'/'4H
,,...UlfVA
Nl l-U.li
NAf,1111/W
~P,N" lflft/lt
'IM""
nA1INTptlJl9 "11WA" d
lfft'IAtUll.U/ft
(„
tNlllAI • ..,,,,,
~.
Ptt1'11f fll ll
'
.,,,.,,,,.„„
• i ltrlllf'll
"'' '
l!Ttl~#f"N"'
ll/N'f
41„ „14111
• •!. .
lllllAlllN.1.,.,{ft
~
~ "'
··"·
• ':':'"'""' 4;r~~11a1~1
~ll'VI' l t #ll •t VftAI
lf/ltl,H~1u1.,,
#J l~•I
'"'.,.,.,,'"'"°"
IN~ '
„11111 /'0V, Mll#/1
l9til"( fVll
~
#1„ ltF /f/H 1Y•.r4'11!1
,,,1.flOIARI T/ ff/lf (fllif.Wl-M. . .
#Ult'1#A l"f(l1.M,.,
,,,f~llllrllf .
tvt'Fllnl
~'"„,,,,,„..,„,
,,,,.,,/Vlll # (fV ll Nl,IM
OIMFTWll „llllJ!NM' '
"1ft/ltfMll'INI '!'Mf~rlr.I·
lllAN'111' /t..11.,,,,
MA,M/Wlll'VA l!Uf l#I
„,,,,.,,rllf 1/l/llW'IJM.U.
IOAt/llll•#llA#Al/{/lM
llA*"ll~I
Nlf.l!A(
ctl.f/'ÎArflUfllll l'll'lllf.at
lll#TMnlltll KNWM /t
llllNINl'AllJ„flltr l'Nkft:iÎuf· M,.,._
'Pf"'11Tl/lf
Jllf'rTt lflATI
„U/11Îlilll 111Kllfl/ol
iJfvPAAI <V f111ICllU~
#TllUl-'Ul#flllf
/
"MV&A/
_,_ llA'fff'-'
kt( lf.i/6A„.
'• ,Y, • rj I I I
.,.,,.
!
..
J
I
I
.• .
'o
-~'"""""
ICNIM•IWA.lllrl f l , _
~'NllTlllCl/'CJIAI~
n.lllUl(/lltlf
~6Wf"#UJ.
/W-h-
,ll# · "IEAI
. ...,,;,,Irit MINNI
· --rutw1r
l!"9IJI
„--~
~IMfMthl
..,...,„,ntl
--AlfMfHtttl
......hll' .,„,„
_,MNIW
~tU/!I
#1Allffl111 l'#'f'llUll
,,,,,. . ., . ,.,l/IQ
„„,.,,,,,,,,,,,.,,
_ _ _ _„wll
~~
Pig. 4. -
Comp-araţie
lntre
va~orile
I
'
pH-ului la asociaţiile studiate 1n eele trei categorii de zone.
fj
SUCCESiUNEA ASOciATiLOR ACVATÎCE şj PALl.,l.STRE DiN
DELTA DUNĂRii ÎN f"UN!;:TÎE DE LÎMiîA iNrERiOARĂ
~ VALORiLOR . PH-ului APEi
Zone cu inundaţie fiberă
C~AI
,{)CMCRSI
CHARCTUM
TOMCNTOMC
NYll:J.l.D'l5ilJCT!JM
OBTIJSAC
lt/IMf'IK)ÎOCTl/M
PCLTATAC
POTAMrTUM
POTAMql/M
Pr1vvv,1 ri
LUCENT/$
6RVPAPC Cu
vrRicUl ARiA
SC/RPO ·
PNJIU6Uff1Ull
n'PHAntlW
TRAPCTUM
NATANTIS
M'>IRtJffflJM
'l
[J0-1.VTbU
ANSUSrlrtil./AC
PHRAGMITTTl/M
NA TAN.S
'
Zone semiainenajale
7c~'%fffr1
CNARE7//M
TOMCNTTJSAC
RJTAMEl//M
lVCl:NTIS
NrlJ.lirXHA,t;fffflJM
MfA'7SUS-RANAr
POTAMl:TV M
Pl:Cr11orl
a»t~
/)EAIC,tiUI
STRA TN7TT7VM
AlOILJES
IMJ!'kAErTIJM
Al.BO· l VTO.E
TYPWAl:TlJM
.SCll?PO·
PHIU6Mf7T7l/M:
,fNSl)ST1flX.UC
PHl<A~TZ7U41
NATAN.S
l'VTAMflVM
Cl?ISPI
Zone amenqjate
'J[t,,~'J'!;M
.POTAME[lh l/
TRAPrruM
NATANriS
MOlilSl.IS-RAN4C
Fig. 5. -
S CIR PO-
POTAME!VM
CRi S Pi
,aER{~/ATI
ll)AIPIMEF11N
'
At.80-lVlrAE
Tl'PHAQVM
ANOIQ/RJ/.IAC
MYRIOA'IYUORJT.AMFTVM
Succesiu nea
PHRAt;J,ll rtnw
6RVPARC CV
l/TP!Clll .Ali'IJ/
asociaţii l o r
acvatice şi palustre din Delt a
de limita i n ferioar ă a pH-ului apei.
Dunării
în
funcţie
,qt.IPASM.
NATA.NS
/.t,lfAAllA flF
/NTlfl
YA l lJNU (
J / U llh lfAi ll
IA All/(( Af /// /" .# /V#/,1/l/ /N (,Ea T~O UNGQA/1 11/ l llfl
llhl l l
h w l llYF
Al'U N A./llU
Alftlt llll f,/ff a /Jrl"i
.
r
I
~
tj?/
,-p11 „ /lllfJl&lfl N fl/111
, "
..,
"
''
50_.„ „.„ •• . n
'".v„.1 /1t)f/ / VI" JllOl l fi "
f/hl.11/Vlf .IA'&VJ'/l.l"IJIUf.
1'11.lll lJP'fNllNJ
l'()l.l lUIV/1
" Nll.l&IVNIV/f NJl l JllYJ
lfrl"f/'N,l/'L / Vl'I AtU ·tll/.I,
lfTIJR(}CN,lli/ fl l Vh N # llh.IJ ·A.1,.,,1
IAV„A/U
ev
V/A KVI All/A
rRA „UV l1 NIUAN.!
Nrl"fPWth'IJlfV/1
Pl1!AIJll
r
/IO l "IPl lVI' CAII.I'/
~({/lll !IJ l'NN1.lll/1'
IJl h /rlul
,P()/ Ah/JV lf P I A'l"f411
f'IM l h l lV17 l*/, llkA/I
.._. ll{.1 /llf/11//
rrJlrl.-.
t lift l/
tk
101'1'/
lftr/Jl„/'NA.lll/
:..__o_ _:__ __;___ _:__::__ _ _:__ _.:•_ _;.:_~_.L_.:,:a_...:•l,_.....:.;"-..:.:..--"'':.---0,,.--'''---"'-~"'- - ••-„ .... 1,
J t •A_.0 ,-,<r.l,l#rll fE/'l.' fl
ltP,,,,„/ ;lltr .IN1'Wf1/"lfl.lfl
,,.,,,.,,-KArlllPJ 11160 · I V!A(
,P)'~,15/'flfl/Cll'
N.#UMJ
P{JIAh{T' '/1
OltJ',11
fJIA „ l fVH
l'il.4 :1,IN f / I
„ IJJ/10{1/Alll l f lVh ntJAJLAI ·/lllHAI
P(//A/71/"Vh
PIA,OUA ll
rlR./fD'-'lr/J/ /Vlf
""'""'"'h
# / lflllb
1"11 '/ "'1 /tJ
""' " 1'1/ ll/17 „ , 0111,Afl
N l ll11 t'N1/J/,'V '1
l/PA fl(ll/ .~11.„
(41..11 111.'h
IJl!v.f,1(/
./i4/JJf f
IOH/Nl lJ.f4/
U it/ I/
1ir i llN I
!"-"""'"'''
rrllr/6'
~·-~·-__..:.~~-,!.,___!t.__:._....!,_
(K, A ,-0
111/'A/
_:__~
~ -..:.:..._~
11-...:•~
l~...:":___;.:__~··=--...:;_-""-~~
· ·--7G..
.. _. ____ __ ~
PNA ,1&1'11/F/Vlt
(llA„// /,111 ,Y,il / Jltrh .!
-POIA/7/ ,'VI" l' f .R.l"OllA l1
ll r trl'„Aff/4J l'f
..l l ~O ·I Vrif/
JIWRJl &l'://1 1.! 'f
H.ll Ah l
Ff !A„ l lVll
1'1(11/'Ufl
f fllA! lll'k f " / 1111' Vlf/All
f 1'Jl.IJ /VIJ
All&VJTlltlJUI
'""'""'"''VI' "'"''"''"'
l,tfVPAPI (V V//IJ(ll1 „lfllf
(M All/11111 1Qh0//# U/
l'rl/Jllfl?Vh
11KIN//J
tVT/ f llll,-1 1/Jl ! Vh
l lN UI'
41(4 /llll lAll tt,t/t/„
UIJ/1.1 GrlUAAll
L__!•_ __!._..L_.!.._~:.._.....;._...!.._ _:___:'..._
~_c;:..__::__...:•~·-~"~-"-~~·~
· -"--__.'---'---~--- -· -· --~
K 1AM
_.„A.f&hl fl/11/f
' \ „lt,l;/Ql (IV/1 .1101/Jrl
fll'IUl!Vlf A H4'All lFQt Nlr
IFTllJOPNfU / 1#
PDUh/ f'(llP •
l'.lllUll/1/ U lvn NATAIN
'llVMAI
cu
vrR 1cv11111111
ll f/1,#11/,lff/"(lh 11111# · / V /Al
N!Ol/()CHARl rFfVlf
lfQAJW .fANAI
lllllPI /V1' N.tTANll l
l'tl/lflfl/Vh PFll/#Ulln
P'1fAIU IVI'
(".Al>f'„1
l'/11'1/flH()l lJllVh Nl.Nl tl'
UAATOl'Nt'U/ 111" 4/lt/NI/
NrAnuv." 111("1"{11
IVfAlllJV/1 'V(l/ Nlf /1
N,-ll"#A/14//Uh 68/V,/ll/
'1/~HFIVH
Fig. 6. -
l/Yf//'ITIJU/
Comparaţie ·între valorile akalinităţii la asociaţiile studiate în cele trei
cartiegorii de zone.
73
-..1
~
6~ l\SOCÎATiLOR ACVATÎCE şi PA.LUSTRE OiN OE'.LTA DUNĂRii ÎN
ALE ALCAL I NiT!ţij &Pti
L
--CN;~lltW
rul'CJÎ(
~ VALORÎLE L ÎM iTĂ MAXIMĂ
w
_,,._
-...-~
N .l r -111// I
--Oh1M('I ""11
'""'""'"
"""',.,,,.,,.,
orurJ:UI
Fig. 7. -
• A v /#.1#, ltl
POT<11.ftlll'Tilil
Nr~ll.Mt
'r' r.1 rJ r
P< ~"""" l,I"
Pf%1ff.i
''"""",.,_
A'"'r"""'""
--_..,...
.„
~f"IP,('Vl .llJ'IJ/
.,..,~•u.Urt.At
•
..,.,.,()Q
•„,·u o- ,
PO'*~r rvu -
i
/Y.Ph'.JiiW" n .lrN~no~H sr11u1<)_.::._-
4N6it4nn:tuf
.11. 01P('.J
.i1J MJ.„IV1'<11
M/11)1#'114 · ~
Succesiunea as ocia ţiilor acvat ice ş i pa lustre din Delt a
de va loarea m aiaimă l i m : tă a alcalinităţii apei .
Dun ă r ii
în
fu nc ţi e
I
~1~
.,,, #lf14,
~"'"''''"'"
'
,,,,1,„,
HNlll
• •
•
IÎr 1111/ U l/Al
f. /IJ lff
~
~
~
•
'o .
„ ,,, '" „
......
.Jiii
,;,~„N,unv1r
,.,Nflll' lil'lfJNf/;f:
N'JlfN 1'111.llAl "HI•
_,,,,„,,,,, ''i''"""
""'""""li N~'ll'l.11'
*""'trw
"'"'"'"""'
,..~,CI V'lfNVUIJll.1
•tllfN/;f'tlv„
;,l# •iVIAI
l'l'""'•l„TVI tr##!Vl · lllJl.1,
ll/11Uliv"1fr*H 81 llNI'
IMAMITl'Vlf lfJl'1M
'1;/JN/11111 All611/1111W/ll
„ fl llf>.4
1...._;;_.....::__....:.~...r..~:__;:..___;::___:;: ~.!!_~ICO.l-~~_c;:'-_;.;;_~...:..~,;._____;,;.___;;:~_;.:_- ~~ -- · ~ - !°
·--- --1-, ;1•
lldlJIAITlfVI' Al l i · "lllU
''MilllrNf
'1/ll~fl/611.11
1111»1/flfFflllt Al6fl1'1
HNIN
'1NJIJ//llfl!F~
.YN~8,ll.llt1'NVlf lf°i~tJ.1 · 111,,,,lf
""1Ulfl f//lf t//t'f,tffll
*"'""'"'
IVI f.11""'
rMJ1r/'tl1t
''llM#tlrrll~
Ul'1161'A/Tlll/'VI' lltrlllll
llkl,AI/
~'1 "11/~/ J//WJ//
"'"""rt'Cllf
.#/A/"8/lilfl
'''""llfllf
4 >'~11/JKfll f fD
IV/ 11(rr11„ "'H!l*A'1
MtfAl~HlfVl'f
'11.llflfV h
llf.ff,IN,/
( lll J-"J ..-
61'/IUIJIJ •IJ l'fVH llrt/.l.U
1'1ffNfl<f.lr '
.,.,.,„,.,,„
Fig. 8. -
Comparaţie
·Intre valorile su;bstanţelor organice la
cele trei categQrii de zone.
asociaţii1e
studiate ,la
75
( '11/'ll'A/l,i/,f/f
li
',1# / .lf /IU
/Nf,11/
J 7VDl ,i//I
l'itlJAll F rA IOVUN
i ir
<O F 1111 U rtUl ll li' l'llA'I
c...,„
LQ~-=---=--='----=--.:r:...__:=-__;;:=--....:i:.-=----'"---='---"'--"'--'---"'----'-~-~--~-.-- - IA
- - ....
JCIAPO - IWJllAl/1/Tl rllll
JT/UflOTffVlt .U411UJ
IAVPU/ Ol V/llCVOll .I
N TAPNJIOW I 11/~tl ·UlfT.Al
fY/IK.11 T'Vtf
.INfiVlflF#l/,U/
TR.IPffVl'I N..fhlt71/I
/ftlllOl'll/llffl1 'N.llrtfVlf
({/hlfOl"llrll fllllt
PHIUC/ftlf/Vlf
DF/111111
lt'.IUKI
lffOllO(Jl.1,/llfffVlf lfJ.#1/1/ · IUIUI
lftl'l.P#~l/Nfll"'
PFtl.lf.11'
P(JfAl'llfVl'I CJil'lh
l'Cf.#i-tf1; 7
P{llF"l-'Ah
PrJIAl'lfll./t .J.-/Cfl N.ill
'----"~-"'--"'"---''----'--__:;;_-.;::.___;=--__;;:-~„=--___:::__..:.::.___;:i:.__.:;=---~"--='---...:.::-.:::...__:::::...-:1~ - -""'- ---nt
ff,-NA/f'lllf
------------.,-----·--·----···•JI
-'HCl/l/IFllU ,/f
SDPPtl • rlf'1.1&1t .N/v'1
~~:===~~==-========:-""
11'""""""'"1! ,1.4# 111u..,
;cJf,ll1ff(11t NINOJ, ,11/
P()1.1 :i;,
,„
l'I011rl ''
JffOllQf'N.I~ -
"f'll'f "1.'P,flJJ ~.llt.I/
PCUIUI"
f'll·SI''
„
POl.1'1/fV'f
1„11~1
tVf'/HIJ
,,.„ r,11o
"V!'f
'V,..
'Nll.1$." 'f/
JIRA'l~fl/Vlt
·1~
.41 '.I " /
lt# Oli
f'/P.l lt'PA'tlllhl „
11""/J#h
111/rtiOPS,~lh
~IJ'V!.11
•
'"""'„
GIJ.l~l '>I"
'li.I.li
" " '"
/f/JDf.I
„t ·v-
(f„",i//IJl'/W'•,,t•,
„
11,1/I"' I
("'-'Pffl//f
;/11''111.'J ilf
"'1Pklll/~t'1
,SC
~IWI
„
U 41JU
---·---~"-- -·-·'
,11/6() 11/t f"T
llPC-,„~,1 (r
PQMl"/ !1,
hr
0/""f,l.J,
fllAP{/(,I'
1t
„
' I ( ' ""'
„
lffV 'f
O:f./Ft)t,4 f
Plfll,i/(jr, 'lft •
1'>.if,J/llJ
-" • ~PNC Of·~/'/ P/U,11.I/
NYOllX'N.IV1/fh,,r1 /f(/AM'UJ
-.f.1//.1 /
CPVP.llJ/ (V VIPlf'VJ.IAU
N> 'lllJ.~
ot11WAC
"
'---"-,-~-~~~~----~-n_n_'e_'_'w_r~::_'_'~----~--~--„
~·---·-"----,---~--- -~--...a
RJlf".IAUfVM l l.l<EAllV
f'YPNA/ fl/lf
.lft6V.Sfl'6U.ll
SCIRl't1-PNR„61'f/U;ţ/lf
4 7R,i// C!"(fV/1
.ltD, DIS
N111~J.IOIOF7Vlt
~VP.I
,ill/IC"'"i.tH/AI
{'/ tr; fl /lltCVI .IAl 4
fN.IPEIVlf
N,i//.lllf,11
/l"ifl).C'fllilNJ
NUl'fl/VH
C/A,ilfOPNlll(fll"
Prnr.IM'f
/W/1,11611//f 'V/'I N.lf.#N./
MOA()(l,/ARNrfVtr r,'l)IUtJJ • AA!r4/
POIAlfflVlf PrcNN.l/1
l'Of.lhf/V/1
l'CIA/1EfV/f
Pf.tlFOlhl/1
CAl lPt
J(l'lfl'HOl/JEfV/1 PrifAf,i/ f
CNAR06h
l"/ff/Yf(J.f,/f
/'QfA/'fl"TVIY UICfNfll
NTffUOAf!IJFTl/11 1)4fVJ.l l
Fi g. 9. ,,
76
Co mp a raţi e
între va loril e calciului la
gorii de zone
asociaţiile
studiate în cele trei cate-
COhPAl/AflE Î..NTAI
· J"fVDIATE
llAi#IUlE
//li
cai
/'/AtJN(?/Ul U/
TAI/
C.ITEGOHl l
lll'flT{
1N lOl'fl
I.A AJ"OCM.f!ll E
---,,.,_ _
Ol l()llfr
J//'f FN.l o! A T E
•
IDO
Jt'1RA') . PNIU61fl N !Uh
riRVPAIU (V V!lllCVI A~M
.>'TRA !IO!E!V/1 .410/0f"J'
!rPHAE!V/1 A NOfA.fflFOl./AF
N ro;;ocNA-91/l'rVlf lfO!Mv.J ·RA/6',t/F
URA!OPIUUE/Vlf OElfER.SI
fllAPE'J'Vlf
NA/llNT/S
l't'!'/fPfhlUTVh
A l80 ·ii/TAI
lfFRIOPN YllO
PO/AITE/tll'I
PNRA fil'flFEfV/f llUU/14S
NY/1/WOIOETV/'f PFIUUE
POl'AI U/V h
CAISA'
PQ/,llUTV/f
~(Anii/ATI
POTA h/TV/1
PfUI NA!I
lly ,,,, ,
~-''----"-~--"-~-=-~=---''-_:::~...:.:.~~~~~~~~'--~~~~;:_~~-"'~~,--:;•
Sf/APO PN,f.lt;Hl/E/V lf
P(JJ'Jl l U/(//'f PEHFOI MTI
!TPIMfll//1
----~-------==========---
A N&IAJ/IFQl /Af
lfl1'1'HAfF/Vh
At80 · 11//'AI
PNl'IA61'11TETV/f /lf/11/ANrS
PC!Al'IE/lll'f CR/JPI
f lHAlfl!Vlf P/C//NA/t
NT/EUOA!l /JFIU/1 O/ffl/,f', lf
l/YOROCHARITE /V/'I
l'l~R.JtA.r
·R, NAI
URJ/!OPNYl.IETVh Ol(fERSI
S/li.ITIQFF/V lf OF/ff/Ut
.CNJ/IUl'tll'f
FQ/fEN/Q,J,I/
T/li/ PE/ Uh
NA/AN/IJ"
PQ!A /fE/Uh
•VCFk!At
lf9 "'f/I
ill'flTE
1ÎY
IONI"
ll Bf /I E
L.~~-!:'--~~-=-~~--l:.._~~-=-~~~'oo.._~~__::.:~~~.;,:..~~--''--~~.:r--- - --- !*
~~~~~--~~~~~~~~~~~~~~~~------„
l'0/11'17//lf PrcttNJ/ fl
'EAJ/T/IPN"l.l"fV/'1 OFlfUISI
:I
$CIR.PI() l'KRAG/'11!171/lf
.fRAPF///lf NA/AN/1$
PtJUlffTWr J'EAFOl/A/I
r 1PNAFFfJ/f I NGUl'r/FOJ.l;IE
4 /lt/PAA,/'
ev
CllNFfl/l'f
V /RICllUR/,I
TOl!FN!OGAF
P/'f/l.IGlft T/T(//'I
lllA/ A NS
K'lf'Nll lFTV tr JIYJ.TA/ AF
NTO.f#l'N,IA/TFFV lf lr/JIUW AANAT
llTTEl.J,Ql'ff14Frv 11 tl4TV.f'AE
NTl''IT.lrFnll'I llJ.M · I V/,U
P(/UIUTV lf U1Ci',ti'TN"
tJ/'flf/
(ilNTlt.lil
'-r~~-'-~~~.......~~--"'--~~...:.:.~~~o~o~~~~"'--~~_..:;;:'---~~"'-~~~·--·-- -'!'
CIA.1„,NTUFTU/f
A(/T.llrfTV lf
.JCtAPO
JJllUll'I
JilfC!lk.IFI
Jil!IAA~l1/T/TUIJ
.••
"'
NTAIUTlll'f /!Vllr1111.1v
tfl*N.11'/TU/f 4 116U&TIFl11/ll#
#IH/Jil,//lf (lJ u Olt , VJ AJ/fl i
Sf ll.ITlllTf/11/f
ii.Ol /IE'
lfTltPN,IFETl/Jlf il.40 · IV/'AI
NftJROlN.llAI UTVl'I
l'tlllllf'W·.f,IN.111
TAA/fFVh 'it.11/.JINTltS
~NA.l~l'll'FIV/f kJl".llN
Cll!SPI
~6T,/HFrttlf
lfTl/l lJl'Hl'/U/1)
'N.41117Vtr
PtJllllfffVtr
/Dtr/N/l/G,1/
lllTl"lilll'#llEFV„
Krl'l/'"1#/#Ulllf
(}lffU.f..111
"jFITHA'
• Nr111urv11 UC'<Nrt1
Fig. 10. -
Comparaţie
între valorile ma·9iizinului la asociţ1.ţiile studiate în cele trei
categ.ori~ de zone .
77
Ulll('I
JJ
~! &
O l lJIN# M '1/:V~/I U ~Nii;
nlrl Cll'IHAN l i llWF
,,,_,,„ #t ln-1
·-......---~-------'----~---L_„.._________;_,l~-· ~·: ~M"1111MAIDllll MM •I/IT.I„
- - - - - - - - ---· - t.a
nN"lflll'I A.lf/lllllMfl~r
'
IJCll.-0
.ftitAAIAl./'1~1'
· - ·· _Hf
•
6'/IA#Or-U fl"'NA lfll*l'fll ·l&IAN~
N TÂH.ffVIP l'Vll/11, Un
""''~/ ('V VTAICVUAlttl
JUlhil'1111fVlf
, ./dÂf Â./
""11.#"ll'llh CA"1N
'"""-'llllH FfVA IWIAIN
U A.l,.,/'ilf U'1V.lf l "IUM:l:J
IUANJ./WTlll lltlM.llf.Nlll j
,n,uncrrrv" "''l/llU
F.uN!VH llf~UKTN •
N f .111/ ntl JilVrnJMH_
'11nn
Î ll UJ1'
1 ./1'/JIAllWMIF
J:::_ _ _ _ __ __;_i:;___ __ _ _ __
OD1...J:.c_ _ _ _ _ _ _
l f lf,-IUFllJIH AJM · lll,,,F'
( 'l'lf" IFV/'I
,IJM(llTl <lllUI'
-
Atl16'HF"1A IVNKn.r
"'""'u;111
"61,iU,'1V h
.l'Y('flNJ .f;
~Ull"lrOVH
-
--- ·
-· - t.d
--------- ------- ---====--· ~
«NIN 'NlfAIHN ./fV I
,,.,,, ,1.wr1v1r
_:_J•"'.' _______ !"I'
- ---- -· ____,„
----- ... „
llfAf """""
/tl'l'IJAllGltil ~ITNVI'
trllAUl....,MtlF
fAU./"IW /t'tf f "'lf'l ll
"1111./IH
.Jl .41/1111FflM
#rNU NV./INIJNJ M I I/IUi
• "11.tlAfllM (Al/t.l'r
t'rll.lflVllflllllllf llftrfAlll •
~IVH
„AfK/'#U'
-
'"""'rrr.tr Nrll*""
1------ ---------~------------- - ---- -----
1.-------------------------- ----··a.»f
f'&UllrffM .ltlAfAl/fU
n11M.ur1vn
~1u -11m6'
·~---------~----- -- ·----~~·lll
l<li!ll'fl l'WA.11./fl ",.,,,,,
.....
JfTHll#IVNN/lM #NWM"
'"""'4ttJrrtllf "'""'"'
,lftUM/Vlf l#Ul'IN
-OUA"IHt /fJlffA?DLU
NTllK~Nll
NNl/.J,IR
httMUJnl(flf IAK'Jll/N
1'116NAI t'tl UTMNIUAl.A
dttAM-'NYIUN/f IM./An
nJl//lltlllFrt!A Aff/JHT'6IAI,.
un1rr
#t1tr11,111
-._
___~_..___...
_.,_ _______._ioo'----------n~- n
_ (Y,
,j_ _ _ __ __ __ _ _ __ _ __ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _______
Hh
lfl'.9/fJIHrtm AUJil •Ulliu
TAANTl/h NMNIW
!--------------------------- -- ·--· ~
1---------------- ---------- - -··--ltw
·""'1Uat/ll A /tllllM?IFIUM
NTll'Trnltr tUIYIVA.t
l'WIUWftTl/11,/r
11./~l~lll' /lt1lllnlll../l~I •
"----------------------------··
....
I----------------~--.,-------=~
"1f.111/7lllr 'IA'6Uln
./
, Jitll,-Jl/11 Cii IH!f!rV/.llfd
I
lfTl'l,Nt't lJITVh NUÂQI
P(}/illfFnllfU/iJPI
111TllllJNllJU/llf ~N111q.r"
HJl,UlfRllM
~
CJR.1!0.'JIYUOl'lf #FlfF.tltJ
lfYlllllPNfUI PIJIAÎ'Mf'IJI!
ITIUl'/#11l't/4 .fldl#r.1
,~
!~-------------------------- - - ---- „
NT_.,,./ Nit l"f,TIN"1TI
ltlRAI
-
1------------------------1/' '
I
1-'------------..:...,--~------1-----~-----y__.~--'
l:JU/llTV# · ID6./.llPMF •
Fig. ·11 -
78
Variaţia
valorilor de
fosfaţi
1a asociaţiile studiate tn cele trei categorii
de zone.
l'AIM/16A
,MIA/IA
3NM1'
... „A
o
••
iii
„
1"NllUM'f l/URISWllfUF
U~Al'tJAlm lUVI'
,(/Qf,(/JllÂ' I~ 4#11KM/J/M'
tyll lfl" GlllHAll IN IM,
"
„
„
,.
„
,,
,,
"
~llWAJI
lrf)llJQIUA1h;1m t'ltUn l ·Al&ll
SC-IAPO ' l'llUG/NU:&11r
"'AltV'Nllll "'' ""'1n11r
t-~~~~~~~~~--~~~~~~~~~~~~~~~~~--.i
/' ) ·
t-~~~- -~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~,,,,,
I
1"1NAl/lflh IUN · l l l l l
AO!JIUIVl'I CA/.ZW
IMl'All CY1 {11/Ul'llU.IU
ln'lb'rllt'l #l/flA P/U,Jf,U
.l/"lt.lhl!UU# .1111/llU
NfilnlfVl'I KAFlllltll'I
hiANhl lTT411f !Ullllâf
/llrJIA/11/tM
T&IPl/4111
Pl"('rlA'-ifh
IUIAN!AI
60.#RI l"'Nll.IG°ntUft!Jfr
• ftrhMllfVlf 111/Jll•IUrAI
#1.JlllJ(KAAITUV/1 17/VMVl·A.llf.U
M.!AIUl'V/1
1.vcnrr..z
UAll/{)PHTll.EfU/1 QEhE~
I
I
pt)f,lhr(Vtr PfRr.Jl/,f.-1
NJf.flU!f/11 PICllN.ffl
./
l'().'.fh/fV1' CRMPt
_,..,.
" '/U/l{lh AMJWl lFl!l./JI
.rT/U/IQ/l/Vlf ,A /Ol/Jr.I
MIUGANllV/f IUfllh.1
---
. 1unuON1orrv11 MllAUI
f1UlllTVl'f !Uf.AN/1$
tN.IANVll
rtl/TIN~r
10
I/UN fV/I
/
/
,.
••
AAl.llrfl.1
""'li
"
"
1'/t l lJNl 118 [ltr
"
••
"
••
8 YlfhfOIJ1'fV11 Nt.IA/.11
NINIEIV/1 NARll./J"
lllJTAIU!IM l./XINT/.f
./CIAPO PdltltJ11111;v11
11/fOR(}Clf,ll/l/'IVlf llOIAttlS·~.IJ'/11/
#711.P/IAlllV/1 A/80 • /VPll
' llMIDP/111/JUU/f Qlhll/tll
lfl1'11.11Af/IJllV/1
IJ.1flHJI
/'l'ITiAIRl/1 P{U/Nlll l
IRU'.1#1 (V Ulltl(Vl.IAI./
CNAA/lr/11 R/UlffW,/I
/WIU$!f/Tltrll1 Id/AM!
ONArlll# 4.d/ISllFIJUll
,,
„
/./hi/I
„
l/Nf~ t I
„
..
••
"
.10/llW IWMl/ftrffl/11
I
I
-~IMUIV/f f/.81J.Ul1111
JIYIJll«HAAd/7llll
h{/111Qil•NJIN
"11AlilJ"ll/f Ul«lfJ"lr
"IWll!Vlf .tl/&/4TIT4l.l1U
a,a/J1/'l(funt/IJ IN/l.CAV'I
lfUild/WTl.tJI l'O!AllDll#
I
fRAPl"ll/11 /l/./T.INfl.f'
I
I
\
NllV'lflJllJllVlf NIU!AI
/IDIUNQ/1 PIAIOUllV
"1TAlfflVh l'f-rllKAfl
-
IRtlN RE Ctl Vlllltl/Ull.1
l1R.1111JrEIVlf 1'1(}/0U
'NIUIN/TFltflf .Wl.fMI
nnu1J1U1on1111 04r(J.S.f1
t:Mf/U!Vlt 14/fllflo.!,ll
Variaţia
-
./
"'11"'11flVl'I CRM'PI
Fig. 12. -
---
I
I
\
valorilor
./
/
/
azotaţilor
ta asociaţii-le studiate •Î n cele trei categori
de zone.
79
SCHE/'fA
A
/IYTE/YSITÂTI/ /'f!NERALIZĂl?ll IH #Etl//
1'10/JIFICATE '?! NE/100/FICATE
20/'IE fli llECIN
118ER !JL 11'1!/NIJAT/F
{/RCVLAF/ E PEh'/'iAIVDYr A" A PE/ + RECOL r Al'?E
O RCU'LAT/E PERl'fA/YE/YrA.A A PE/
Ctl1'1PONE/Y/E
VEtlE/AtE
iOHPONEN/E
VEuETAL E
<Ot /'fATARE
IJP6AIY/{A.
/"1/NERAt/LARt:
Atl'?08A
/'f/ /VERAL!.ZARE
AER08A-
Z OIVE
A/"1/ f'IAJATC
LON E Al'fE/>'A 7A l "E
_
VOI
or APA J/A61VA /YIA
VOI
ZIJ/YE Al'1E!YA.7ATE _
OE" APĂ 1/"fP/i'OSPATA/
((ll'f /'ONEIVII/
(IJl'IPOIVE/I///
VEtiETAU .
vru E ! A1 i
{Ot /"fArA R E
O.li'(;ANl[Â
/'fl lYERA LIZARE
AER08Ă
/'flNERAULA RC
AEl?Q8A
Fig. 13. -
80
Comparaţie
între procentele hidiofite1or la asociaţiille studi1ate
în cele tre i categorii de zone.
•. JB
~'t-·~
PCTAHCTVI"'/ e111J"'
CLRA rllP HnUTVll D'"'AJI
~
PQTA/'fL7VN ,llFL"Fllf:Ah
JTRAVIJTO ilH 14101170
~
Pt7.JMUVH .1'&/lJl/ATI
TAAPETVH NATA/iii,
NYlfhlOUJCIV/"1 .PEtTATr
'11
tă'
lf.1/'fPNAEETUH AL48·LV1EAE
NYDll/Jl"NAH/TETV l'f /'llJR.Jl/J NA,,,.., '
1'1.1RIOPHrUll POTAHLTlll'/
.....
_..,,
JrtRl'Q - ,-NAAl/'fl TETUH
~
T.IPNAE TVH
no
„
ţ3
'O
~-
/
~
t
t
CA#VVN 11!11EN!"'lJ.JA,/"
'11
PIJTANETUH CRJ;,;.,
'11
l'EAArtJPNJllEfU/"f /JLl'IElf.JJ
.....
'
_5
n .....
ro ....
ro ro
~
i;;
~
NN/"81./AIJ
PQTAl1ETVN
HDH3P1 .eAMţ('
hJl'fPWAUTbH AIM ·LuTFAE
JIJJJROfAR/ TETUH
..........
g
'11 ;::l
.........
ro ro
!!>.
~'li:
;;:
TJPHAETlll'f AN6,WTl /"4UN
Jl"/RPQ
n ro
PNNAlftWTrTvl'I
·~
~
~
~
~
~·
~
~::5·
~
·~
lO
o ro
„
~. P'
~ · o:
-
o.. .....
~
~
t
hqEJiOP.J/DOV N
tJ8ru.SAr
~-„•--u'J
o ro
l/o'APEIU/'f
-
.ro .o. .
6....-VPA.oVE CV U/"R ICUIM.t.f
,-r,11ro11AV
hJ/'1PHt'l/XTUH
P(NA H FIVH
'11
l"EtT.AFAr
l Vl"EhTI ,
HJl!ROClfA NNEJ'Vl'f ,hf?RJltl-
o"'
a.
'11
POIAIVEl'V /'I
NCH NA TI
J O I/PI! · PNRA6Hl lEIUH
N Jl1PHALIVl1
T YPNA ETVl'f
;o
~
~
~
"
:!:
TdNEN/11.Mi'
P OTAl'fE'l/N
~
t
'
NJfflt~PJIDE!ll/lf
IJ4TV.1.N
l'IJTAl'!E!U/'f
JUroY/'l.J
Pt'JI A.l"fETU,.,
PEL'"F//IATI
NJIYPHlll PEIV /'f
PEJTA/7
NNF~IAP
ru U1.ftCUJ.AAIA
l'IY6Rt'lt 'liARJT0Ulf l"f.8~.llfJ~E
N)'l'fPHAEETVl"f A L.40 ·tVTCIU
l'f,1/1/0PHT//P - POIAl'fETVH
JOHPIJ -PNRAGl'fl /FTl/>I
TYPNAEIU/'I
MG~nnJtVM
l"NNADl"llTEllll!
'•
~
~
~
;;::
~
CAl'l"f
~
JT#A//DFE IUN NPl /JLJ
IRAPfli/l"f NA TANlU
6 NU l'Jf/U
::;;
~
~
~„
rEllAFOPh.1/l ETUl'f IEl"'fEA' I
.'J'IA/'fFIUl"I
~
·~
~
NATAN'
~
EHM'n'VI"'
~
A144 • IVIEAC
"'
;;
~
~
AN6V 1TlJ'lJIM'
PJfNA6Nt lErvl'f
'11
'
~
...
~
HATANT/ J
POI AHEIUH
-<fi
@!
nlHENTdiA~
rNA#r!'l/l"f
ro o
N :=.:
;::l
~
lfAIANTl,J
~llAfft'//''fTff?d;f?~'
.... -o
!'o .
~
....
J !llAllOUIVl'f A IOIDE,
TRAPETU/'1
~
~
~·
~
,.__....,„
:::
POTA/'fE ! Ul'f PE{7( NAl'I
S' ro
~
"'
/
~
/
NAfAN i
~
~
~
'-..
I
ANDVJTIFdUAL'
~NRA61VITETU/"f
~
/
~'
/ ~
&ÂuPARr ro ur11irvLANJA
hATANJ
";t
;;:"
;:
~
~
...
...
~
~
~
~
~
~
.h't'r/JN.1~11,J.
~
~
~
~
~
~
.......
~
~
llY/111/Jl'J... VA.L..7V,.Y~
V/1LNl4'011.7f.fJI
lf'.ILAT -lmlY N//.LîTYIUJ.I~~
lll'OIJll
~
'IUV./1'76'
Nll.717/,IN,'NIN
~. . .
-l#Uf7I;" NIU.7Jli!IWJl1H0Jlf
L.tYNU17d
AIHJ.7JA'Jl1~
CUlo'.7.J/11
~nllVYJll;
Nn./JîlklYl#f/· Alih.Jr
UIYLr"N 1-'nJJbVIY~
.W/ l'lJ/l,J.,HINY "11.LJt'N;'IJ
~
~
~
lt
\
11
Jn'l7.IN.7Wl.I VIUJNt'N.J
krtlUll NIJN!'Wl?'1JJ'lll
·~
ICJOJ./.71 /.IHU1'bt'HJt'"JJ
t 1.l/ll'Y./ ...A'
~
UP'fl/ZAYN
Y/,Ytr1/J.N«U7
~
~
!;::
~
"'
~
~
I{
•
~
„
~
l/lltlr1„
-0-1.IJ
a.1f.lto'W' llMU.JJWIWW.r
Mteiw.J
__,..,,,,/,.,,
KIJ'"'~"'J
'.N/#lt' NIU.l./llJYllU'
WNY,/l'k NIJ~J
IJYHllJtYJ~ N/l.otltlr.._,
IU'hQI
i
Jl?./.1'17 . ,,,,,. N AU.JftMININ
~
JWA.a'I N/fljJld/Vl"IMI
rt.JNJJAl li1NIUNr./W
--~N.NWW•
„
I
NllU.L.,,,,,,,.,
~-·-
~"".IYN
-
::
,.,--~
~
' ·'
„
~--
~UNY.nl'N
N'l'UN~
Kl./!N71 -.rn~~.l~
,,,,,,,,„
~~
N.ad"'"'U
N~-n-~kuH_J_
lt'JY,17.N NIU"'71/lll;IW'll
~
JY.UU·#W MUll-11
~
__,J,--~
„
-At•X'
'-"'KN NllDJl-M .
~.-M<UW~
'''
~
t
'
...
_,
CI>
.;:
~
:a"'
C/)
§
·o"'o
C/)
a:I
~
:g
Qi
.c:
Q)
Qi
.s::Q)
V
o
M
ţi.
...
.....
Q)
....i:::
Q)
---=:~=~
t!
•@
M
W'111'.J
I
co
u
o
Qi
.,,..
./'h'N/4'.Z:hf NIUhh'J,,,,,
~
~
K~l'.111.1
_,,,,.,J,,,~
·~
~-
,,.,.~IUi_,
.!o.
~
~Q;
bD
l'JN<FIJN9
A.)
l'OQ'ON J.llN,J,//~N.Jl#'I~"'
Nf'I O
..,
~
r...
o
Cii
WN.7.7AI NAUNY.tlJJ-
~
~
:~
B
N"L.1./IAl,,.,K... •
~
CI>
"O
N'PJJJ.h'JOd
JY.lrî1ft;I J.11.Ul/1/IN;'litll/CN
a"
~
~
~
WALJiYHJ
,;Ql lllY NH.IJ.IQIJYll'ît'
...~
"'[
'
u
~
~
....
o
N
Qi
'
~
~
c::
CI>
~
~
~~
Qj
rl.INYfYJJ' k4î11Wla
~
82
/tl/JPHf!W'
~''"-' Atf/N~~t'ît:V
l'ti'.INJll l.t'l'UJ,Uli'i'/Ut?OJ
r.781'77Y .Vl'IDJl7UY«6
Ct!
M
IO
~
o
u
I
'O>°
~
.I
~
~.
~)
~
~
~
'I
~'~
~~
::
-..
!;::
~
~
~
~
NWJ~T
N40t//INllNJAf
„
JtiM.JJ.lltUllrl
~
~. Clt
~
~
I
_„
NlfJ.IJ~WW
J,Jll'nlîll.7-1
NIU.INY.11111
Qt!NUH"'
'-'/l.Uvt'.JN
J'rtl1J''1 Nll/Jlt/IN~l..Ubl
IMUYNU
.ll'l l//lîl.dl1'11f'
~
.W.1b11 · ttltf NAHh~IN
ft'jY./1.JV NIUJl/1-WJ:1i
~
:;:
NIUîTIJNd~J,
t rNJ N.11
M'IWlllJ
11~.lfllWil.IDl#U
.1rr,1NJNlî NAJ.h!Wf.I
11.ţNVJl'ltl
lhU.JJt'llJ
·~
.....1-.
(!)
_,
E
.....(!)
:a"'
;:J
.....
I/)
~
:;:.
·v"'o
li)
IQ
Nt'MJIWUJ "' 7~-
.s
~
M
.E
Q)
IQJIWll'.V -JNlliU
NNJ.NN,,,...,
l'NttJ-
~
~
JtMî.IJIJ,l~;N„. ~
IP/llAJl~J'
,,,,,,,„
~
~
11111.lt'IMU
JNU.llli./r6Jt'
'-LYMJOfi/
AIA.l.lln'.11#1
1Wl111NN VlfUIWll/lll
~
~
'""'°/? „,.,,,„,,,..llntl,,,
8.lilf,..,., lill'«»t'llttl'NU
llJN~Jlfl
-,
NIUJllt'.J~
11!r114H . NNJl/lrr#l1n.zL1111
,..,...Mfrl"I "l./Ntlllf:J/ltr,IJll
_,
VH.lJNYîN
JWIJl/tlJNIU 1140,..,,
~
_,
o
o..
o
~o
V
(!)
...
Qi
s:l
(!)
~
(!)
M
.
~
.,,.
'l!J'l1IHH-· llllfDW'4HJ
~
~
lf}rN/J.U ; <NIJ.1NYJllJ
iMnP"'6WN· Wlf!X
.A.>lll~JWIJIOWN
~
O!N-iN
1111P'h-n
l'Jll7M1" AMUHlitWd
tlîllt'1w 11111NINU
,„
":tî
M
c.
"'
§
(,)
I
JY.1ÎA1 · #W NllQ~
cO
~O#NAf.1PITWl'.J-
i;'
-~
,,, .1;,,,;,_
_,,,.,~""'
t
ctl
u
NA.iJJW.-,;
l 1.JM7..Nll
~„
.....
(lJ
u
~
·~·
o
bO
(!)
NlµJ/1.1-~-
1
·r:
Nll.Ulnf.1
NS/i/J
ll'n'Jt'ltl
::s
~
\;
'O
.IW'rlll11.1Nl.J
~
~
(lJ
N#J.WFJN
NHD1U~JJ
JYJY.h.N
"'li::
~
NIU.lliN.JI,,/
Ut'A'U.JN
· 1187Y .Nll.U.IYNMIJI
C/,/NîY/11
WhilNY.îN
~
~
• Pt'/11.l#J;
.W~m
·~·
t::
MU'9ftl,J.t
t"TW14.Jll!Un "" Nt4'1Nfl1
~
......
Q.Î
o
N
~HN't'
JH°IN# NN„l'TNTU'lll
te'- t:llUdN NIU.UMYN.JNtlN'#
"
-~
Nl'Ul.llNW#ltl
'Hll/Y
·~
~~ ·
Nlll.MVllJ
• NIU.N'
lilAî-'lltlîN · lll.tNfltlllln1'
~
~
~
....
swt':tYN
lrll'.IN.11
~
~~
TIN't'N~
~.IJINIV6Jl#I
Jt'.hî7N NIU.Jrl1_,,
_,
MWMNN
11/UJJtN~
Mll.lwtuM
t:n
~
83
l
~'1.IN7J.'Pî
k t iJ..7J;YN-'
cii
t"IA'#W'l..i'IKP1 n.J .711N'd'AHJI
~
~
~
~
~
~·
~
'-''1.!Y.7 Ai'd .IJNYLN
ININ./.7..Y NIU~kYAJ./
.7Y7îAI· QY1Y kn0.7Nd'"'1J:N
k d.t7N„ît::v · 11/JMh'llr#'îN
~
~
~
N AL.7NYB1tt'
f'/./Ni'.1/1 1
~
-.;:
o
N
<li
'O
• -"
I..
o
U/1017/llK,iV~ltl
.7'Y./l'jf 74'
tr.t?#.7f/ N ll.L7llfK-'tllY/l'i'.J
llD
....,<li
Cil
...-r11RA?N N'IZOP~.NJdl/7~N
....
' t.L#Y.LYN N /10.#t'll'.I
o
N11.170~111.JîA'N
·c:;
W /1Q.î/N .9YVN-" - OdHl'X"
..'.:;
.7~/1,,J'M
~
' Jt71'6 1Y
J.llU.N OUt'i'. î(
CNY.I YN
UAJ...UN1t19Y~
Q)
~
Qj
~
c:
u
.....
Y/ W'J/1..1/lUA
/1.1 .7/fl'o'lf.rll
J.1/1.17.111"911'~/'1'4 · IMll'f J C
t.IY/711. h7 i
"1/iilJ.'Y.m,,t
' 78 / IU t" N/1.l.1LIJU ~
,JW"ll./N.7J.18î N'n.IJKYNJ
·~
~
~
~
t:;
"
::::i
~
"IJK.7.Jll
~
~
/~
~
"(
~
~
~
~
~
„
~
~
~
~
~
......
~
~
~
JY.7Lll7 · d
lt".WH..11
~
N /U.îNY.11 ;
~Dî.7JYXt#'V~lif
wn.1~ 1UJl1/1'1'.î-'
N/1.1.7~.f
/.fl'U.7NH'9Y~
C/./N.7.7171
-
11.'~/X
N/UJN~.JA,r
-rt'/ ld./J'./'49Ntl' NNJ,,,,-~r1
_,,,,..... ('M.WN Al/lQJWl'K .x7M!U
~
~
'NYJl'N
.ll"CJl!l/1
•'<
~
~
~
~
ie
„
"'
::l
(/)
<li
"'
u
oV)
"'
...."'
MU.7.L/'N!J Y.VN;
NOJ..ll!~o'/1777.llN
,;t/P/Y NilLUQUll'lf.I'
~
"'
V)
"'....
;:::l
Q)
~
~
c:
Q)
u
....o
C;ţ
....
Q)
!.:
Q)
4"t"/ll'..1 J,1/1.LJNYBJ.I
,,,, .,.,,n..1//1'.llf n J .Jd'ltfi'nH9
.7r7.11'1/ · Q6rt' ~AL.7.7t'N„n„DV
Jhl/ Jlt/'1'./0d' - nN'lth't?/NfN
INA// OJa' NR.î..7/.,/,,.U J..;
/./)'710./i'.N 4'11.Ul.tr.tdd
~
"·
~
~
~
~
l..:i
rr
,U..,..., fl'N
..,~
~
"O
o
ai
l .;"C"t4Y.7 V A./J#Y.UV
·~
~
W l f,J•.iHH9Y~N;
f Vt'.JVN
~fl'N/.177.,-
~
~
~
/./A .L..7t7'1Cd 1.J,1,(N
7Vf'tlîkJklU N AON'YN7
t.Jt1r'Tl7/H 74' V A J.JNY..LIJ
~"i
~~
~
~
'11'/ l'IV l41.0U" t'NMl1llf'U#
.J ~IUPll
7t'H l2///< 17.9Nt' lw'/ IOYN#'' î
N/U.7d'V„J
< KYîll"N
...
~·
J./HU #V./17j
.i'./Yîl..7o' J.'l 'l./7t11'(JN##Llt'
Jr'îUl ·'1Y1Y N A./J ,,.,,Y4'.{Jl'
1
tc117,..,-;rg V .91 ; 11m ,".1t'll'..l.1
:;:~
~
~
J./t'/7.7; J.//U.701/IN"J./~N
K!1.lî77111Yllh'IJ'. 7.l
N/J.1..7.ll kWO'/fV (J,tHl.1~
"'
....
"'
o..
E
o
u
~i.IH.KI
...~
~ar-MW
J,J'n,/J.LI KYH.?Q.b'O,<N
C".iU,PT>;
ltl'IU.J./01.lt'.Y.lt"
.71'//4/t./Id 9/.h' J.l'nJJ'l"NJfJ
~
.\
84
c:
l.IY/ ld./i'.7_,, it'AJ7J*',-./QJ
H41Jî/ H!J r.wv • ot(tYt.1 ~
~
~
~
~
„
•' CNWYN . llnil.J/N9~11NJ
(/,LJA',Jr'K NR.L7Jr'H.f
i...:
Oi
ii::
Dl/"El?ITELE /"IJl?HE AIE ASIJCIATllllJI? AC~ATICE .51
PALUST,f'E /Jl/I DELTA ./Jll/IĂ/i'll
.
-
-.: VEL Al'Â
5/;f'AT/PTETl/H Afll/J?E.J
/RAPDP# h'ATAJY7J.)
HJ,q,9,PJl.Yf/li -,PIJ/Al'fE7//l'f
•
h'.J'.P~.u?ITO## Hai?JVS-RAHAE
h'J'H/'h'IJ4:7E$H ,PE//A7AE
1
l'/.YNl"l/AELTPH Afb'll-L'l//z;,f,f
.Jlll?Pd -/'h'/?AGl'llTETl/l'f
{ T.YPHAETUlf. AIY/iV~llFIJL/AE
Fig. 18. -
Diferitele forme ale asociaţiilor acvatice şi palustre din Delta Dunării.
85
r:
Pli'PFILl b$ VE/iETAT!E
~IMt tll li'L'li/N tlBEli'
iit
ClllPLURILE /Jiii
1111/llllAflE
DE
„ .f.
~~
11:
.
~
'~I~~
l-' 1 ~ ...
1t 1 ~ ~
1~ 1 H
;.
~~
r
ICNAKUll"
~
-
I
~
H
1'"AZEU1
t:HIOLllL
I
I
0
'""""~~~r II ~~"i
R
l
I ţ~
I
~~
t :.. '
. „.
,I.
11)
11
~ ~ I s~~s 1ia,
I
I
I
Z
"
E l
/'1
EZERE
_[I
~
l
11111„NAFCTVff
Ai~IJ · i#TCAL
·1
JP
m
ulfltJLl/L
C-ÂZÂIY ELE
I
I II !!~:~ t5I II H
B
I I I :;:~ I ~
I ~~
i
i
1„H"A""''"""lI
1
I
~
„AWfJ
:
i
•• ,.,,..,~1
I
I
I
I
)
l ne!!!
"'""-A/1111;D1HY li
HATAlfl
I
I
r
'
~ww••;a•s>~I
tl /
L
fi
{/
IM. m
Fig. 19. -
86
Profil.e de
vegetaţie
iprin ghioluri din zone icu
inund'aţie li>betă.
PRQFll.E QC
VEGETA,TIC /11 oHllJLUli'ILE /J//Y ZPIYE
SEl'l/AlfEllA7ATE.
·· ·t; .
....
,.
tiHllJLl/L ISACIJVA
GDRCOVA - UZLllVA
PIJTAHCTVlf
PCCTllfATI
I lfHEli~P.sJ/U TP/1
I
06_TUJAC
I
I
I
l.5ACOVA
doo - goo m
811NTEA - SIREASA • ~HIOLIJL
C:NA AE rv l'f
t
l'IY/'fl'HAEETU1'
TPl'fEl'ITi7JAE
j
~L.60 · IVTE.AE
tl
I
fOD
.r··~~
f.~-~\'i
~QNTEA - SIRt:ASA
L IJ/'IOA
-· tiHllJLLIL
...
~
L
m
TA.TARI)
~
l~t~, TAA~ErVH lfATA/'f$1t~f
,Ei ... ,
I~
l"'i
1~'1..1
l~~I
4SA?
l'iq. 20. -
Profile de
veget,aţie
din ghioluri'l e zonei $emi'amenajate.
87
/JE VECE/ATIE IÎY CHllJL!//?I !Jiii Z!J/YE
AitE/tA.JATE
PROrlLE
013-RETIN
l'OTA/'tl:Tl/.l"f
PERr011AT/
l
IJ81?ETIN
- 611/tJLtlL
POTAl'fETUl'f .
I
I
L
08RE7/N
't
SCl/?.PO
' Et.?DEE/Ul'f
lf#RA61V~
CANAIJEIYSE
~~r
O !ll?ETl/V
- Ch'/IJLt/L
/"IAZ/LI/
t
N J' /'f.PH ALETVl'f
:
ALBO - (l//EAE
1
~..YRA61'/1/E
·I
.
.Ttll'f
IYA.TAIYS
i
I
1
1
JP L A u R
.
: K::.~vn=;=nW»~o-=!~~
tTuu
( -
1Hu#ol
~
Fig. 21. -
.5
G
I H
m
I
Profile de
O
I
iso
vegetaţie
/I?
L
_
în ghiolurile din zone amenajate.
/#-
.TAPJ'E .D/N Zt?Nf
A/YEN'A.iÂTE
C ANAL CARAJ'~NAT
PROF/LE L?E VEGETAf"/E
~
"ţ
~
~
~
~
~
~~
TRAPETt/H
„
A/ATAA/T/<.f:
"'
· ~
·~
~ P/YRA6i • S:i
~ -TET/A
~
<6
~ ~
·~
~
~
/YYR/OP#YLLtl-
CERATO-
P"TA/YETt//Y
?#R,M//
'/TETa
TEREA/$t/A$A$/.. J,.f/7cf'A Ct/
.Jtltl/77
~
~ &/RA
c!C/R/717
Ph'RAG/Y/TETt/IY
cf'C/RPtl
,.
tY,</ HA~ ..t7RAG,,fT
,?tJ /?7
O'tl/7?
TE.PE.A//###..
5ll m
'PE/t/./AWR-l
f.'tln?
•Jii
. "
Fig. 22. -
Profile d e
vegetaţie
in
japşe
din zone amenajate.
89
PROFILE IE VEGETATIE ÎN
ZONE AMENAJATE ŞI SEMIÂMENAJATE
·08/UTIN·
~~
UJllH • PKIUl111fl lU1'
• IMl'Wf1'bllVIT
l'EZUl l l
~~
II
I
l f'/rl/U fV1'
ti.UA'h J
.;
~
;
'
:
TrRCN IH U• Ooll
' "" ~
·@lllfllf·
.,_
:„
I
I
'
'
'
-
-
- ---
"""""'-
·-
c
„" .. l
-
.„
....
l'rMllUfVlf
U/(/N~ll
..
I
( q
lOOm
I
H
·CAIU SVHAf·
I CACH
I N U ND A I
'
'
!•
i
<AllASUNAT·
Jf„l l M!lfVlf
I
(
R
c
H
I
~
llO M
N
o•
· S/llEAS' ·
~
::::
~
i;;
n A°L
'm
SSOM
~HTEA
,- .
u
VAlh tlf l rrM
Att!llllJ
AI Dl bfl
u 11rnv11
JCll/l'(J
PKIU&lltrl llllf
"~
„
;;: ~
:t -..
~~
~~
~~
...~
~
~
i:!
!>~ "'
~
~~
:;:~
~~
~
~~
~
l
oi..
Fig. 23. -
90
Profile de
vegetaţie
~-
in zonejle amenajate
şi
t~ -
semiameniaj11.te.
·· - --<·
#'llTF.ID '11.Alll' #nnlf/,l! '4I.ltlJJ mJlfM»
,•
ilf>lllt.MlflKJJAli
UIA~ ~- ;
.
·!
. . . . . AlllK.WAli U/11111
u11--~ ·
----
fli 1#11·
(tl
--
-
lllilfr l/4111 N llf/IMfll 11#11·11/.f#AGI
....,,,,,.
Plg. 24. -
ProfHe de vegetaţie 1în Delta Dunării.
91
"".....
(1)
.D
;:l
.„a:
u
«>
::::;
(1)
c::
o
N
c::
:ci
(1)
"'c::
"'u
c::
·;:::
o.
.
:I
(1)
'O
(1)
::l
......
o
.....
o.
I '1.,
<
92
.PROF/LE PE //EGETAT/E
/N
CAA/ALE .L7/A/ Z ONE
J'E/YJA/YEA/,,/.hfTE
GOR'90//A UIL/Â/A - CAA/AL PER/YOLOVCA
I" O TA/fE TV /'I
A
PE C TINATI
/Y
A
• ~f ~ ~
f
I~~ I~~ I
L
m
i'O
{/?15 PI
POTA/'fETV/"f
~~ ~ ~ I
I
A
/'Y
A
Im
e.J m
t
(orAi"fETVl'f
PECTl/J'ATI
I
J
IVJlfPHAfflY.J
AIM· wr~~
~~
I
I
I
L
A
<'7
m
m
J'ON'TEA J'/REAJ"A -CAA/AL .URAC.#/L FA
I
SCIRP{)
i,,HRA 6 r;f/Tf/"VN
I
I
CE RA TH{) PHJ/
t
E l"t/1'1
O El"!C R 5 t
I
Fig. 26. Profile de
vegetaţie
în canale din zone semiamenajate.
..ORO/"/L LIE l"EGETAT/E PR/ N HA/,,,t/LTE J'ECT/VN/ALE
U..VU/ CAA/..IL PR.J#C/PAL .L7/.V ZGl#Â AHEA/A.fATA~
Ob'RE / /.Al- CA/VAL P.R/ ..VCi PAL
t-JI
.50,f>P/1
f
~MM'~
I
I
I
I
POTAHETVl'f
I VCEH/1:1
~
/'fYR/Ol'HJ/l tl
.l'tl/ Al'fETV/'f
t~ ~
~
I
§ ~
I
I
~
~~I(~
~
~~
~ ,;.
\:;
~
A
f-2-
~Hff,J "'~ ~
I
llATAN:1
I
I
P. AVR
m
„.TRWPJ/111
~ ~
I
1
L
~
~
„
....
~~~
~ ~~
PQU E TVl'f
~~~
~ ~
..,~ ~
c
I
~
I
I
Ztl
.I
~
A
,,y
sm
A
~
\;
'
m
t
.5{1Rl'/l
',
j.l'NAA6'11TETV/1
I
A
Fig. 27. -
Profile de
vegetaţie
prin mal multe secţiuni ·ale unui canal prindpal din
zorua amenajată.
Pl?OfllE DE YEGETAf/E PE IJl//IĂRL
JJU/IÂNE'A VEt"ljE - lf 2J-
·f ~llCUllY/"Z' t PllTAHE711N l'ERnJUAT/
I
I
I
I
.,
I
I
l'EREN
ev
~OCUIN{E
.5AT - LJUh'A.REA VECHE
cJ
50- 70
m
DUNĂREA
VEt"flE - /1 IJ -
EA
BRA_TUL
V
SUL 11"1A
-
/'Ic -
PLANT E
{/
Fig. 28. -
t
Profiile de
I
N
vegetaţie
,pe
Dunăre.
95
~
„„. .
~
~
... . .
'"'
t"...
~
'J
... "'
,,
~
""
~
J,,,.,1./Al ·Q'1 1 ff'
\;:,
_W4./.7Jl ff'N~ H,(N
t
"
".
...
~
„'
""...,
~ ~
~ ~
~
~
'
~
ll:
"....
.....
I"'·
.ct
""'
"'~
~
~
~
~
".....
~
:;:
'
"'~
~
~
>
'li:
~
~
"
~
~
~
O>
QJ
~
;;:;
N/1_,il.Fl l.t~Y#A(,;r
....o
''"/''"
o..
N l'l.1;n11n.r#H
-
lit'I UJ .Ul.llY(YN,-
,,,.,..,,,,,..,
111'1'./tl'N
Mlr. LJÎI N'J'r';,,.,
o)
N
c:n
ii;
uqJfl?l r' ANt.U.lllt'Kd
INYL ...N
Wd.J,ILIN.J1YIYN;
C?6'lf.fW N4/,//t)Q Y,;-, 1r
~
~~
~
~„
'li:
...,
f..
~
~
!
~
~
'î"'N6/6'..7o'
i>NU,T,IN,i'Aţ'
Y6
Q)
QJ
:q: ·
~
c:;
·;::;
o.
"O
~
'-:>
"'c:
o
N
QJ
~
~~
~t ..."'
~~
ţNtt'JYN
~
QJ
"O
-"'
I::
f1YLYN
~
""
' "(
"
fl'l #'ft" TA) l ,-,FA
~
I
:a
o..
"'
....'
o."'
ci._
~
~
~
c:
::l
.TYOP„„.lr A J'K t'
W A/ Jt'N„ ,./
c:::i
tti
::i
~
'
I;
~
1::1,
.....
~
....
~'I:
.....
SUtESIUNIU ASOCIAŢIILOR ACVATICE ~I PALUSTRE
DIN DELTA DUNĂRII ÎN ZONE CU INUNOATIE LIBERÂ
l'HRA6/'f!Tl Tl//1
NATAIYS'
SC IP PO
l'NRA6/1/ T El,Ul1
TRAI'[ TCl/1
N.4TA# rt.S
H Tl11'HAf[ TC/11
llYIUOPH Y/10
PO I A/1i l/1'1
A/80 · llllf.4[
{;R/JPAR[ ru
/ITR / CCll AP/A
~
P OTA/1{' run
PQ TA nfT/111
l VC E NTl.S
PQTAl1i f/1'1
P V !A n f 1(11'7
l ll.J,}'P,
Pl Cf/l'IAfl
CH-'Pf l/111
!Qfl{H/OSAI
QB//ISA!
I
--- - ' <.O
-..J
._~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~-~-~--~-----=-~~-----~---~~~
Fig. 30. -
Suc cesiunile
asociaţiilo·r
acvatke
şi
palustre din delt a
D u n ă rii
în zone cu
irn.mdaţie lib eră.
siffES IU NILf
'~
ro
ASOC IAŢIILOR ACVAT ICE ŞI PALUSTRE OIN DELTA DUN Ă R II ÎN ZONf
AMENAJATE SI SEMI AMENA JATE iN CONOITll NORMALE OE EXPLOATARE
50RP(I
- --
PHRAGl11f[ ruf1
YPJ.1.4E run
---
.4NtilJS !ll'Ot /JJ r
,--·-·-~
/
IV A I AlfS
7
'.
.-------'"--'-----.
\
SfRA llQ!Ef//11
1
4/0IOES
6RtJPA llf
CI/
ufRI CUl API A
fR ll PU//
NllfANf/S
.,,..,.,,,./......
POf/111 [/lJ /1
NY17 P HA(rl lll1
HYOl10CHAlll fr lW1
lUCEN!tS
4 180 /UflAl
i!ORS:.:S ;;,.;lfAI
I
L_
I!
I
.
- --· I
ourt11s1
J'1Vf;/0PNfll Q
""
---
P0 111tff rt'"
I
ClNA/t:,'PNl'/1.!fl./lf
( P l$P1
rorA11 En111
PC/Aht 1t1.1
l'/Rrl}t/A ll
Of(f/N,4 7!
I
I
(HARE'U '"
t~nlN I OS~f
Il
Fig. -
- - -·- -
H
1
N1lfl/ ?1'S1,1,r -l- J
c~;ura1
I
J
-- ---------- -- _
___,;
3 1. Su•ccesiunile asocia ţiil o r ·acvatice ş i palustre din d e lt a Dunării în zo ne
în condiţii norm a le de exploatare.
1
_________
amenaj1art:e
şi
scm inme n aja te
Sut ESIUNI
IN CAZUL ACTIUNl l REC O LTĂ R II MEC ANIZATE
ÎN CONDIŢII OE ErPLOATARE ANOR MALE ÎN
TOATE CAT EG ORII LE OE l ONE
SutESIUNI
IN CAZUL ACTIUNll UNUI STRAT MARE OE
APĂ ÎN PEAI0°AOA or VEGETAT IE ÎN ZON E
AMENAJATE ŞI SEt11Al1E NAJATE
Gll UPAll(
cu
H 111PH010E !/III
PEL!ATA E
Ufl:UCUlAl/IA
S(ll/ PO
P/fl/ACll!f[ f /Jtr
!YPHAE!l/11
S ClllPO
PNllAGlllfE ! UIT
AHGl/Sf! FOU A(
fVPHAFll/tr
All{}l/Sf/FO{IA{
Sfi/A T/O!( T/111
A lOIOFS
Sfl/AT!OTEf/111
1/1010[.J
tr f 11PH010[ !Utr
N ftrPHAff fi/li
l'[l!A!A[
Al BO-
l{/f[Af
P{l!All[T/111
ll/CfH!IS
POfA llf flltr
l UC[N f!S
c.o
c.o
Fig. 32. -
Succesiu nile
asociaţiilor
acvatice
şi
palu stre în
c o nd iţii
de
infl ue nţ ă
n e gativ ă
a fac torilor de mediu.
SINTAXONI SPECIFICI DELTEI DUNARII
G. DIHORU
şi
G. NEGREAN
Din vegetaţia Deltei Dunării, atît de diversă, a fost cercetată cu
precădeI"e cea acvatică, de nisipuri şi cea lemnoasă (C. C. Georges c ru,
1928, 1929, Simon T., 1960, K r au s c h 1965, Şerbănescu G.
1966, Leandru V. 1969, Ivan Doina 1967, Sanda V. &
Pop e s cu A. 1973 etc.). În uruna acestor cercetări au fost analizate
principalele asociaţii, fără a se da atenţie vegetaţiei ruderale, a terenurilor inundate sau chiar a nisipurilor etc., elemente care fac obiectul
acestei lucrări : 1)
Cl. PJantaginetea majoris
Plantaginetalia majoris
Polygonion avicularis
1. Potentillo (supinae) - Petunietum parviflorae.
DIHORU & NEGREAN 1975
2. Artemisio (annuae)
Heliotropietum curassavica
0
DIHORU & NEGREAN 1975
Cl. Artemisictca
Artcmisietalia
Onopordion acanthii
3. Argusio - Petasitetum spuriae ass. nov.
Cl. Cakilctea maritimac
Euphorbictalia pcplis
Euphorbion pcplis
4. Lactuco (tataricae) - Glaucietum flavae ass. nov.
Cl. Molinio-Juncetca
Molinietalia
Molinion caeruleae
.
Din numeroasele informaţii cenologice de care dispunem am
numai şase sintaxoni.
1)
prelucrat
101
5. Vicia (biennis) - Molinietum euxinae ass. nov.
Cl. Isocto-Nanojuncctca
N anocyperctalia
Nanocypcrion flavcscentis
6. Thymifolio ( Lythrum) Dichostyletum hamulosi ass
nov.
Specificul sintaxonilor din Deltă rezultă în primul rind din habitatele c:.i. totul deosebite pentru plante (dune maritime, terenuri umede
sărăturate cu mult material organic, nisipuri joase, umede, terenuri
mlăştinoase umbrite), prin naturalizarea unor specii străine g'jt_u'T}-i<l:
parviflora, Heliotropium curassavicum, Coronopus didymus,
o anum
t_rzflorum ponticum, Zygophyllwn f abago etc.), care creează combinaţii
cu totul deosebite şi prin existenţa altor specii numai în această zonă
( Molinia caerulea euxina, Petasites spurius, Glauciwn flavum, Agrostis
albida, Cirsiwn alatum, Rum.ex dentatus halacsyi etc.) ca şi regimul
inundaţiilor.
Nisipurile din \'ecinătatea mării sînt wnede şi cu procent mare
de material organic adus de Dunăre şi depus de valurile mării, uneori
în straturi groase. La Sulina, acest material organic (mărunţit) este
.:.-unoscut sub numele de kamkâ 2). În lungul depunerilor respective se
observă deseori instalarea anumitor asociaţii de plante, între care mai
frecvent apare cea cu Salsola.
1. Potentillo (supinae) Petunietum parviflorae Dihoru & Negrean 1975 (tabelul nr. 2, fig. 17).
Tabelul nr.
Potcnlillo (supinac) -
Petunietum parviflorae Dihoru & Negrean
Speciile
p
AD
Ac.
%
Polygonion
Petunia parviflora
Heliotropium curassavicum
Polygonum aviculare
P. rurivagum
Coronopus didymus, Euphorbia maculata.
+
+
2
2
1030,0
2,8
0,2
0,2
+
7
6
3
2
0,7
15,5
0,3
0,2
4
0,4
0,2
2-5
+-1
16
4
P/anlaginetea
Plantaqo major
Verbena officinalis
Amaranthus deflexus
Potentilla reptans
Agrostion -
lOQ
+
+
P/antaginelea
Juncus compressus
Trifolium fragiferum
2)
+-2
Localnicii îl includ în chirpici.
+
+
2
Agrostis albida
Chenopodielea
Arnaranthus crispus
Marrubiurn vulgare
Xanthiurn spinosurn
Chenopodiurn InJJrale
Cirsiurn vulgare
Chenopodium ambrosioides
+-2
+
+
+
+
+
4
3
3
2
2
2
15,3
0,3
0,3
0,2
0,2
0,2
Datura strarnonium, Melilotus alba, Solanurn triflorum ponticum, Petunia integri folia.
Chenopodio-Sclcranlhea
Matricaria recutita
Chenopodiurn glaucum
Atriplex hastata
Cynodon dactylon
Digitaria sanguinalis
+-1
+
+
+
+
5
5
4
4
2
2,9
0,5
0,4
0,4
0,2
Amaranthus retroflexus, Arternisia annua, Capsella bursa-pastoris, Chenopodium
urbicurn, <;::onyza canadensis, Cuscuta campestris, Lepidium ruderale, Malva pusilla,
Medicago lupulina, Polygonuni lapathifoliurn, Portulaca oleracea, Solanum nigrum,
Sonchus arvensis.
Nanocyperion-Verbenion
Potentilla supina
Pulicaria vulgaris
+
+
7
4
0,7
0,4
+
+
+
+
+
4
3
2
2
2
0,4
0,3
0,2
0,2
0,2
Bidenlelalia-Bidention
Rurnex palustris
Lycopus europaeus
Apium graveolens sylvestris
Mentha arvensis
Xanthium italicum
-------
- -------
Puccinellio-Salico:N1ietea
Acorellus pannonicus
Plantago coronopus
3
0,3
+
0,2
2
+
Carex distans, Crypsis aculeata, Festuca arundinacea, Heleochloa schoenoides,
Puccinellia gigantea, Spergularia marginala.
Aliae
Calystegia sepium, Leymus sabulosus, Oenanthe aquatica, Polypogon monspeliensis, Solanum dulcamara.
Asociaţie ruderală scundă,
care populează locuTile semibătătorite
din Sulina şi mai restrîns la Letea şi Sfîntu-Gheorghe. lmpreună cu
~dificatorul - de origină sudamericană la alcătuirea asociaţiei participă diferite planrte ruderale şi cîteva hefofile şi halofile.
103
2. Artemisio (annuae) - Heliotropietum curassavicae Dihoru & Negrean 1975 ~tabel nr. 1. fig. 17).
Geneză similară cu precedenta, cu care alternează de regulă spaţial.
Alcătuieşte pajişti întinse, aproape monodominante, în locuri virane la
Sulina şi Letea. 3)
Tabelul nr. 2
Artcmisio (annuae) -
Heliolropietum curassavicae Dihoru & Negrean
Speciile
AD
p
Ac. O/o
Polygonion
J:!eliotropium curassavicum
Petunia parvillora
1-5
+-1
10
4
542,5
7,6
P/anlaginelea
Amaranthus deflexus,
Plantago major
inter media, Verbena officinalis.
Chenopodietea
D_atura stramonium
Solanum triflorum ponticum
Chenopodium murale, Xanthium spinosum.
+
+
2
2
0,2
0,2
+-1
+-1
+-1
+
5
5
5
2,9
5,3
5,3
0,2
C he no pod io-Sc/erant hea
Artemisia annua
Chenopodium glaucum
Cynodon dactylon
Matricaria recutita
2
A_maranthus retroflexus, Atriplex hastata, A. tatarica, Chenopodium album, C. urbicum, <;onyza canadensis, Cuscuta campestris, Digilaria sanguinalis, Lepidium
ruderale, Malva neglecta, Portulaca oleracea, Sysymbrium orientale, Solanum
nigrum.
Nanocyperion
Gnaphalium luteo-album
Potentilla supina
+
+
2
0,2
0,1
Puccine/Jio-Salicornietea
Spergularia marginala
+
3
0,3
Aster, tripolium pannonicus, Artemisia santonicum, Frankenia pulverulenta, Suaeda
maritima.
Calystegielalia
Calystegia sepium, Solanum dulcamara.
) Ace~te-două asociaţii sint analizate detaliat într-o lucrare separată (St. cerc.
biol., 27 ( 1), 1975).
3
104
3. Argusio - Petasitetum spuriae (Borza 31 nom. nud.) Dihoru &
Negrean (as. de Petasites tomentosus Borza 31 nom. nud., Prodan 39
nom. nrud.) (tabelul nr. 3, fig. 18 şi 19).
Tabelul nr. 3
Argusio-Petasilelum
spuriiae
Dihoru
Speciile
Specia de diagnosticare
Petasites spurius
var. puternic
Negrean
AD
p
Ac. O/o
1-4
16
675.0
+
+
+
+
+
+
2
2
nilrofilă
Linaria vulgarris
Tanacetum vulgare
Artemisia vulgaris
var.
&
nilrolilă
Rumex dentatus halâcsyi
Bulboschoenus maritimus
Calystegia sepium
x Agropogon littoralis, Cirsium alatum.
O, 1
4
2
2
var. slab nitrolilă
Onopordion ( - Festucion vaginatae) ! fa:.nftorb10n pep/is
7
Lactuca tata'fica
+-2
6
Scolymus hispanicus
6
Argusia sibirica
+
+
+
Gypsophila perfoliata
Kochia scoparia, Xanthium spinosum
Artemisietea - ! Calystegion
~orpha fruticosa
Cirsium vulgare
! Galega officinalis, Solanum dulcamara, Verbascum nigrum
Chenopodietea-Sisymbrion
Bromus tectorum
~onyza canadensis
Melilotus alba
Cynanchum acutum
Cuscuta campestris
Abutilon theophrasti,
pontica
Centaurea
0,2
0,2
2
+
+
3
+
+
+
+
+
5
4
4
3
2
4
0.4
0,2
0,2
15,6
0,6
0,6
0,2
0,4
0,3
0,5
0,4
0.4
0,3
0,2
calcitrapa
Bidentetea-Bidention
Xanthium italicum
Polygonurn mite
Apiurn graveolens
Althaea officinalis
Rumex palustris
+
+
+
+
+
8
5
4
3
2
0,8
0,5
0,4
0,3
0,2
105
Atriplex hstata, Bidens tripartita, Polygonum lapathifolium, Ranunculus sceleratus
Plantaginetea (! Agropyro-Rumicion)
! Agropyron repens
+
3
0,3
Plantago major
+
3
0,3
Trifolium fragiferum
+
3
0,3
Polygonum rurivagum
+
2
0,2
Cichorium intybus, ! Carex hirta, ! Inula britanica, ! Mentaha pulegium, Petunia parviflora, ! Potentilla reptans, ! Pulicaria dysenterica, ! P. vulgaris, ! Ranu-ncu1'us ·repens.
T hero-Salicornietea
Plantago coronopus
+
4
0,4
Acorellus pannonicus, Salicornia europaea, Suaeda maritima, Spergularia media.
F est uco-Pucci ne li iei a I ia
Puccinellia gigantea
0,4
4
+
Rorippa sylvestris
0,2
2
+
Lotus tenuis
0,1
+
Juncelea maritimi
Hordeum maritimum, Juncus acutus, Polypogon monspeliensis.
Phragmiletalia
Mentha arvensis
Scutellaria galericulata
Phragmites australis
Oenanthe aquatica
+
+
+-1
+
7
4
2
2
0,7
0,4
2,6
0,2
Alisma platago-aquatica, Carex otrubae, Sium latifolium, Stachya palustris.
Feslucion vaginalae
+-2
Apera spica-venti maritima
Agrostis sabulicola
Eryngium maritimum
Artemisia arenaria, Corispermum nitidum, Plantago indica,
timum.
+
+
5
2
2
15,4
0,2
0,2
Polygonum mari-
Aliae
Cynodon dactylon
Medicago lupulina
Salsola soda
Cydonia oblonga
Eupatorium cannabinum
Sonchus a.rvensis
Rumex crispus
+-1
+
+
+
+
+
+
8
5
4
2
2
2
2
8
0,5
0,4
0,2
0,2
0,2
0,2
Bromus squarrosus, B. japonicus, Crepis foelida, Cirsium arvense,
Euphorbia
paralias, Juncus articulatus, Gnaphalium luteo-album, Euphorbia lucida, Digitaria
sanguinalis, Melilotus officinalis, Trifolium pratense.
W6
Locurile în care se găsesc cenozele respective sînt aparent diferite.
se .ştie că este o plantă nitrofilă, Petasites spurius se instalează deseori în locuri aparent sărace, platforme nisipoase. Totuşi aoeste locuri nu prea înaHe - conţin cantităţi apreciabile de kamka. De altfel planta
dezvoltă un sistem etajat de ri:wmi (fig. 14) care îi permit să depăşească
straturile de nisip ce se depun uneori peste kamka. In sprijinul nitrof iliei aoestei specii vin şi cenozele cu dezvoltare luxuri an tă din locurile
unde se aruncă compostul, lingă case.
S-au înregistrat circa 90 specii, dintre care Linaria vulgaris, Tanacetum vulgare, Artemisia vulgaris indică un grad puternic de nitrofilie
(varianta puternic nitrofilă), iar Rumex dentatus halacsyi, Cirsium alatum, Calystegia sepium etc., o nitrofilie mai slabă (varianta mai puţin
nitrofilă). Asociaţia este edificată de frunzele de Petasites spurius fixate
în lungul rizomului, uneori destul de întins, formînd pilcuri dese (lingă
case sau în locuri cu mult kamka) ori dezlînate (pe nisip).
Asociaţia a fost identificată la Sulina.
4. L_gctu.c.o (tatq.ricae) - Glaucietum flavae Dihoru & Negrean (tabelul nr. 4, fig. 20).
Asociaţie psamofilă cu întindere mare în lungul litoralului, xerofilă
(xero:mezofilă) şi cu un aspect deosebit de atrăgător. A fost identificată
mai ales între Portiţa şi Perişor. In profilul ecologic al dunei marginale
a mării se situează de obicei către vîrful acesteia, avînd ca avanpost spre
mare grupuri compacte de Salsola soda.
In Sulina, pe un di,g înţelenit, Glaucium creşte în compania unor
specii ruderale, combinaţie floristică mult diferită de cea arenicolă.
Deşi
Tabelul nr. 4
Lactuco (tataricae) -
GJaucietum llavae Dihoru & Negrean
AD
Speciile
p
Ac. O/o
Specii de diagnoslicar,e
+-4
+
Glaucium f!avum
Lectuca tatarica
var.
arenicolă
4
3
77,7
2
2
2
0,2
0,2
0,2
0,3
(Euphorbion peplis)
+
+
+
Apera spica-venti maritima
Euphorbia peplis
Salsola soda
Argusia sibirica, Centaurea arenaria, Crambe
maritima, Convolvulus persicus, Eryngium
maritimum, Gypsophila perfoliata, Polygonum
maritimum, Secale sylvestre, Stachys maritima, Scolymus hispanicus, Syrenia montana.
var.
ruderală
Onopordion
Marrubium vulgare,
Onopordum
acanthium,
Verbena officinalis.
107
Artemisietalia, Arlemisielea
Anthemis ruthenica, Anthriscus scandicina, Aristolochia clematitis, Calystegia
sepium, Cynanchum acutum, Cirsium vulgare.
Chenopodietea
Anagallis caerulea, Arenaria serpyllifolia, Atriplex hastata, Convolvulus arvensis, H!!lianthus annuus, Lactuca scligna, Melilotus alba.
Agropyro-Rumicion
Carex hirta, !nula britannica, Rumex crispus.
Phragmilelalia
Iris pseudacorus, Lycopus europaeus, Mentha arvensis.
Aliae
+
+
Bromus tectorum
Hordeum maritimum
2
2
0,2
0,2
Althaea officinalis, Bromus mollis, Carduus nutans, Cynodon dactylon, Epilobium adnatum, Galega officinalis, Linaria genistifolia, Medicago falcata, M. Iupulina,
Morus alba, Planlago lanceolata, Prunus cerasifera, Rumex palustris, Rosa canina,
Verbascum blattaria, ~anthium spinosum.
5. Vicio (biennis) -
Molinietum euxinae Dihoru & Negrean (tabel 5)
Este o asociaţie rară, refugiată în biotopuri umede şi umbrite. Numai
cîteva specii (Carex panicea, Potentilla erecta, Orchis laxiflora elegans,
Schoenus nigricans) amintesc de Molinietele din zona montană. In
schimb această subspecie este însoţită de citeva specii caracteristice Deltei (Periploca graeca, Cirsium alatum, Erianthus appressus etc.), astfel
că nu poate fi identică cu asociaţiile cunoscute.
A fost
identificată
în
pădurea
Letea.
Tabelul nr. 5
V irio (biennis) -
S p e c
Molinietum euxinae Dihoru & Negrean
I e
AD
p
Ac.
010
Specii de diagnosticare
Moli ni a caerulea euxina
Vicia biennis
Dii. reg.
Periploca graeca
Holoschoenus vulgaris
108
3-4
+
+
+
2
2
100,00
0,2
2
2
0,2
0,2
Cirsium alatum, Erianthus appressus.
Molinion-Molinietalia
Euphorbia lucida
Symphytum officinale
+
+
2
2
0,2
0,2
+
2
0,2
+
2
0,2
Mentha arvensis, Orchis laxiflora eleg_ans.
Molinio-Juncelea
Pulicaria dysente.rica
Carex distans, Eleocharis palustris.
Molinio-Arrhenatheretea
Carex panicea
Agropyron repens, Poa pratensis, Potentilla erecta, Schoenus nigricans.
Geranion sanguinei
Dorycnium pentaphyllum herbaceum, lnula salicina, Melampyrum
Ranunculus polyanthemos, Vincetoxicum hirundinaria.
cristatum,
Aliae
+
+
+
+
+
+
0,2
Calamgrostis epigeios
2
0,2
Daucus carota
2
0,2
Galium rubioides
2
0,2
2
Populus alba
0,2
Rubus caesius
2
0,2
2
Teucrium scordium
Agrostis sabulicola, Cirsium vulgare, Cornus sanguinea, Filipendula vulqaris,
Festuca arundinacea, Lycopus europaeus, Lythrum salicaria, Quercus pedunculiflora,
Salix cinerea, Samolus valerandi, Thalictrum minus, Vicia cracca.
6. Thymifolio (Lythrum) - Dichostyletum hamulosi Dihoru & Negrean (Tabelul nr. 6)
In Deltă se găsesc o mulţime de forme negative de relief în care
a băltit apa o perioadă limitată, în locul căreia se dezvoltă grupări de
plante anuale scunde.
Combinaţia floristică pe care am înregistrat-o în astfiel de suprafeţe
este deosebită de cea din Euriopa Centrală, aşa incit o considerăm o
vicariantă a acesteia.
Asociaţia a fost notată la Caraorman.
Aceste biotopuri, populate de plante mai tîrziu în sezonul de vegetaţie, oferă posibilitatea cereetării diferitelor specii în stadiul juvenil
(mai ales blastogenie).
în acest stadiu am putut distinge mai multe specii (fig. 1-14).
109
Tabelul nr. 6
Thymilolio (Lylhrum)
Dichoslylelum hamuJosi Dihoru & Negrean
Speciile
AD
p
Ac. O/o
Specii de diagnosticare
J)ichostylis hamulosa
Lythrum thymifolia
+-3
5
+
4
+-2-3
6
6
5
2
37,9
0,4
Nanocyperion
Pycreus flavescens
Gnaphalium luteo-album
Centaurium pulchellum
lsolepis setacea
Chlorocyperus glaber
lsolepis supina
Potentilla supina
+-1
+
+
+
+
+
27,9
3,5
0,5
0,2
0,1
0,1
0,1
Nanocyperelalia
Alisma gramineum
lsoeto nanojuncetea
Juncus bufonius
Aliae
Juncus articulatus
Plantago major
Agrostis albida
Anagallis foemina
Trifolium fragiferum
Xanthium italicum
Agrostis sabulicola
Cyperus fuscus
Veronica anagalloides
Echinochloa crus-galli
Eleocharis palustris
Ploygonum lapathifolium
Potentilla reptans
+-3
2
25,1
+-3
6
57,7
+-1
+-2
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
6
5
4
4
4
17,8
0,4
0,4
4
3
3
3
2
2
2
2
3
0,4
0,4
0,3
0,3
0,3
0,2
0,2
0,2
0,2
Acorellus pannonicus, Apera spica-venti maritima, Carex secalina, Cynodon
dactylon, Lotus tenuis, Lycopus europaeus, Lythrum salicaria, Medicago lupulina,
Mentha arvensis, M. pulegium, Plantago lanceolata, Polygonum rurivagum, Teucrium
scordium, Trifolium repens.
110
Fig. 1
Pu ccine /l ia
gigantea
Fig. 2 -
Agroslis
al bida
---~
l
'
Fig. 3 -
'\
Dichostylis
hamulosa
Fig. 4 -
Juncus
buionius
111
' ' ' ....
.. ,' . ·...
' : . ...
Fig . 5 C hen opodium
glaucum : a plantulă ; b coti ledon ;
c - frun za a doua
Fig . 6 -
C henopodiu m
a - cicatri cea
coti ledoanelor; b cica tricea prime lor
mu~a/e:
frun ·e
Fig . 7 - Gnaphalium
Juteo-album
112
Fig . 8 -
Cirsium alatum
.
Fig.
1O - Cenlaurea
. a
ca l ci l rapa ponllc
.
9 Pol enlil/a
Fig.
supina
I .I>' \ ,l
ir.··1g. 11 -
Eryn g1·um marilimum
112
/
I
Fig. 13 -
Petunia
pa rviflora
)
Fig. 12 -
114
Sa/soia soda
Fig. 14 - Petasites spurius : a - vîrful
primei frunze fără lamină (peţiol), b şi c
- secţiuni la 2 respectiv 7 cm sub vîrf
Fig. 15 -
Fig. 16 -
Petun i a parv ii/ora , locuri virane , Su lina .
Petunia parviflora, printre dalele trotuare lor
115
Fig . 17
H efiol ro piu m curassavicum, locu ri
Fig . 18 -
116
Pe tasil es spurius, nisipuri la Sulina
Fig. 19
Fig. 20 -
Pctasites spurius, pe
lin gă
garduri în Su lina
G Ja 1,;cium il avum, p e un dig vechi la St•lin a
117
BIBLIOGRAFIE
1. BORZA A„ 1931 , Guide VI-eme E.P. I., Cluj .
2. GEORG ESCU C.C., 1928, Rev.
Păd .,
40 (9).
3. GEORG ESCU C.C. , 1929, Rev .
P ăd. ,
21 (2) .
4. IVA
DOI A, 1967, Co ntrib. bot. Cluj.
5. KRA USCH H.D., 1965, Limn olog ica Berlin 3 (3) .
6. LEANDR U V., 1969, Peuce, Tulc e a.
7. PASSARG E, H., 1964, Pf/anzengese l/sc hallen d es nordostdeutschen Flachlands, 1,
Pllanzensoziolog i e, 13, J e na .
8. PRODA
I. , 1939, Flora pentru determinarea
România, Cluj, 2.
şi
9. SANDA V. & POP ESCU A ., 1973, St. cerc . bio!.,
10. Ş ERBĂ
ESCU G., 1966, St. cerc. bio!.,
11. SIMO
T., 1960, Ann a!. Univ . Sci. Budapest. -
12. SOO
R., 1964-1972, Sy n oosis
Hungar iae , Budapest, 1-5.
descrierea plant elor ce C'{esc î n
Botanic ă,
Botanic ă,
25 (5) .
18 (2) .
Biol., 3.
Sys tematico-G eobotanica
fl ora c
vege talionisque
ABSTRACT
Am ong the many syntaxa co nsidered as specifi c fo r the Danube Delta, we
r e fe r to the following :
Cl. Plantagin etea: Pot entillo (supinae) Pelunietum parvifla~ae ass. nova;
Artemisio (annuae) H eli olropie tum curassavicae ass . nova, unique associations in
Europe descri bed on the trodden places in Sulina.
CI. Ch enopodiet ea : Argusio - Peta sit etum spu ria e (Borza 31 nom. nud .) Dihoru
& N e grean (As . Petasites tomcntosus Borza 31 ), on sands rich in organic material at
Sulin a (th e ruderal and psamophil variant).
CI. Cakilet ea marilimae : Lactuco (tataricae) - Glaucietum flavae ass. provis.
Id e ntifi ed at Sulina (ruderal variant), on the beach between Perişor and Portiţa
(psamophi'J va'!"iant) .
C I. Molinio - luncet ea : V icio (biennis) - Molinietum euxinae ass. nova, in
the shadowy marshes at Letea.
CI. lsoeto -::- Nanojuncetea: Thymifolio (Lythrum) - Dichostylelum hamulosi
ass. nova, the eastern vica riant of th,e as. Lythrum tribracteatum - L. hyssopifolia
Slavnic 51, present on the flooded sands at Caraorman.
118
ANALIZA CRITICA A UNOR TAXONI DIN DELTA DUNARU
G. NEGREAN
şi
G. DIHORU
Durpă contribuţiile floristice remarcabile asupra Deltei Dunării, publicate înainte de 1940 (Z. C. Pan ţ u & al., 1935, I. Pro da n, 1935-1939
etc.), aproape nici un taxon deosebit nu a mai fost semnalat de aici.
Totuşi acest ţinut ispititor a devenit ulterior obiectiv de mare interes
pentru cericetările geobotanice (V. V as i u & al., 1963, An a Popov acu cu, 1964, T. Simion, 1960, H. D. K r au s c h, 1965, Doina
Ivan 1967).
Intre anii 1969-1973 au fost colectate cîteva plante care fac obiectul acestei lucrări.
1. Agrostis albida Trin. in Mem. de l'Acad. Se. Petersb., ser. 6 VI, 2
(1845) 244 ; Schischin in Flora SSSR II (1934).
Agrostis stolonifera 1) sensu amplo este o. specie poli tipică (D. G rec e s cu 1898, V. M. K 1 ok o v 1950, I. Pro k ud i n 1965, K. G. W ide n 1971) la care se observă variaţii frapante privind înălţimea şi poziţia tulpinii faţă de sol, lăţimea şi lungimea frunzelor, lungimea ligulelor,
a glumelor (respectiv a spiculeţelor) şi anberelor etc. Deşi toate acestea
sînt variaţii cantitaUve ele sînt atît de exp!'lesi;ve, incit au determinat
descrierea a numeroşi taxoni de care nu s-a mai ţinut seama (K. G. W ide n 1971). Puţine diaigneime au caracter calitativ (prezenţa sau absenţa
aristei, scabritabea ,glumelor şi lemelor etc.).
Taxonomi~tii din vestul Europei deosebesc subspecii ţinî111d seama
mai muJ.t de dimerusiunile ~i culoarea plantelor ca şi de raportul tulpinii
1) ln litere.tură se subliniază că după înflorire panicula se
observaţiile noastre există le. a.cea.stă specie gregară două tipuri
paniculei : a) ramurile primare şi cele subordonate se alipesc de
b) ramurile primare
cele secundare.
rămin
întinse (de obicei patule)
şi
contrage. După
de contragere a
axul principal ;
se string pe ele numai
119
faţă de sol, cei din U.R.S.S. se bazează în special pe dimensiunile glumelor şi anterelor.
In ţara noastră, D. Grecescu 1898, descrie intre altele de pe
litoral var. pontica, taxon cu diagneme destul de bine exprimate, care
ar trebui poate apreciat ca subspecie. O preocupare c:.i rezultate surprinzătoare asupra genului Agrostis revine lui C. Zahar i ad i,
care
descoperă unele diagrame subtile (ined.).
Materialul colectat de noi în Delta Dunării (Letea, pe nisipuri, lingă
bălţi. 11 VIII 1969. leg. G. Negrean)
se încadrează la A. albida Trin.
Din analiza spiculeţelor au rezultat următoarele : glume lat ovate,
brusc îngustate la virf (întinse au
vîrful obtuz), lungi de 1.4 (1.3-1.7)
mm (fig. 1). antere relativ scurte, de
0,88 (0,75-1,00 mm), lema neregulat
patru lobată la virf, cu 5 nervuri
dintre care cea mediană terminată
în mucron dorsal subapical (forma
pilifera f. nov.) 2 tot din acelaşi loc
prelungită în aristă exsertă din spiculeţ (fig. 1 d).
Specia a fost identificată in mai
multe locuri din Deltă (Caraorman,
Letea, Perişor, Sfîntu-Gheorghe, Sulina) şi nu a fost citată pină acum
de la noi.
2. Apera spica-venti (!:..) Beau.
subsp. maritima (Klokov) Tzvel. in
Novosti Sistematiki Viscih Rastenii
(1968). - A. maritima Klokov in
Fig. I - Agroslis albida: a - spiNot.
Syst. Herb. Inst. Bot. Acad. Sd
cule\, b glumă inferioară, c U.R.S.S.
XII (1950) 50 ; Prokudin
glumă superioară, d floare, evîrful lemei întins şi din profil,
I.M. in Viznacinik roslin Ukraini
J - palea
(1965) 76 ; A. spica-venti nonn. auct.
rom. non (L.) Beauv.
Nisipurile maritime reprezintă pentru plante un mediu cu totul
aparte, de aceea modificările lor depăşesc uneori graniţele varietăţilor
speciei, devenind subspecii sau specii de sine stătătoare. Este cazul subspeciei de mai sus care, pe lingă areal (litoralul Mării Negre şi M. de
Azov) şi ecologie (nisipuri maritime) specifice, prezintă şi cîteva diagneme (fig. 2 b) tecile scabre, glumele subegale, cea inferioară de
obicei mai lungă decît lema - care înlesnesc separarea ei de subspecia
tipică (fig. 2 a).
2) Forma pilifera f. nov. glumella inferioris dorsalis aristata.
120
•
I
o
•
~.5 i:
Fig. 2 -
Apera spica venti (a), subsp. marili ma ( b ), spicule te
Fi g. 3 -
Molinia caeru l ea : a -
l e ţului , b gluma
superioar ă , d -
inf e ri oa r ă,
lema , e -
axul spicu c gluma
cariopsa
3. Moli nia caerulea (L.) Mioench subs p. euxina (Pobed .) comb. nova.
M . euxina Pobed. în Botaniceskiie material~ XI (1949). Prokudin
LM. in Viznadnik roslin Ukraini (1965) 83.
· In Herbarul Institutului de ştiinţie biologice Bu cul'eş ti (BUCA) se
află exemplare de Molinia colectate din Delta Dunării de către C. Zahariadi (1933) şi I. Resetilov (1937) . Specimene asemănătoare am colectat
din pădurea Letea (locuri umede şi umbrite dintre dune).
Taxonomia genului Molinia este destul de difidlă deoarece numai
cîteva diagneme sînt calitative (forma 'Wrfului glumelor ş i lemelor,
prezenţa sau absenţa perilor la baza ramurilor paniculei), majori tatea
121
•
15 ][
o
o
•
Fig. 4 -
Fig. 5 -
x Agropogon
Jittora/is, spiculeţ
Molinia cae ru/ea euxina (explicaţii ca
la fig . 3)
fiind c antitative. Din acest moti.v stabilire.a rangului taxonomic al materi a·Lului nostru nu a putut fi făcută cu deplină cert iiturline.
P.lantele colectate din Deltă se caracterizează prin spiculeţe 1 (2)
flore, de 4-5 mm lunigime, axul spiculeţului păros, cu peri lungi sub
floare (fi.g. 4), a n tere de 2 mm lungime, leme de 3,3-3,5 (4,1) mm
lungim1e, ascuţi te, în interior spre vira cu peri de 0,15 mm lungime,
glume asc uţite , cea inferioară de 2,4 mm (2-2,9), cea superioară de
2,8 (2,5-3 ,2) mm .
Dintre speciile cohabitante amintim : Carex panicea, Schoenus ni-
gricans, Juncus gerardii, Potentilla erecta, Carex distans, C. otrubae,
Cirsium alatum, Erianthus appressus, Periploca greaca.
4. X Agropogon littoralis (San.) C.E. HulJbart:l Journ : of Eco:l10gy
3,3 (•19416) 13313. (Polypogon monspeliensis X Agrotis stolonifera s.l.). Plantă ,perenă , înaltă
122
de 'Cinca 30 om, cu
tufă deasă„
panioul spicifonm de cir-
ca 5 x·0,7 cm. Spiiculeţe uniflore, de cirica 2 mm lungime, cu glume scabre, persistente. Lema de cinca 1 mm, emariginată, cinci nervată, cu arisita
lungă de 1,5-2 mm. Anltere inidehi1S1Cente 1 1unigi de 0-1 6 5 mm şi late de
0,2 mm.
Pe nisipuri umede la Sulina, rară (25 VII 1'973)" Taxon nesemnalat
în România. Planta se separă de speciile parentale astfel :
Agrostis
- Glume scabre pe mediană
- Glume scabre pe toată suprafaţa
Polypogon
o Glume căzătoare
o Glume persistente
Agrostis
+ Glume acute
X Agropogon
+ Glume aristate
Materialul se află depus în colecţia Institutului de ştiinţe biologice
(BUCA).
5. Brachypodium distachyum (L.) Roemer & Schultes. A fost menţionat numai de la Sfîntu-Gheorghe (G. Gri n ţes cu, 1927). Analizat,
materialul respectiv (BUCA nr. 8486) s--a dovedit a fi Apera spica-venti.
Se poate deci presupune că Brachypodium distachyum lipse-şte din flora
1
1
ţării.
6. Fustuca arenicola (Prodan.) So6 (F. pallens subsp. arenicola Prodan,
F. glauca subsp. psammophila auct., F. vaginata viar. arenicola (Prodan.)
So6 & Simon, F. vaginata auct., F. cinerea Vill. subsp. arenicola (Prodan.)
Beldie var. arenicola). Microscopice caracteristtică nisipurilor Deltei, variantă a speciei F. vaginata. Morfologia se deosebeşte de aceasta prin
vîl'ful glumelor acut. Probabil noua
poziţie taxonomică
este mai cores-
punzătoare.
7. Centaurea cal'citrapa L. suibsp. pontica (Prodan. & E. I. Nyarady)
Negrean & Dihoru (C. pontica Prodan. & E. I. Nyarady). Se dovedeşte de
C. calcitrapa prin puţine caractere (mărimea antodiului, achenei etc.).
In plus arealul ca şi ecologia peronit dife1"1enţierea ei ca o subspecie. In
3fară de Sulina (11) a fost identificată şi la sud de Sfîntu-Gheorghe la
Ci otic.
8. Chenopodium glaucum L. forma wolfii (Simonkai) Negrean &
Dihoru (Chenopodium wolfii Simonkai). Cu excepţia ·frunzelor, planta
descrisă ca C. wolfii este identică cu C. glaucum. Această formă cu
frunzele înguste şi lungi apare în populaţiile de C. glaucum la Sf'întuGheor.ghe.
9. Solanum triflorum Nutt. subsp. ponticum (Prodan) Negrean &
Dihoru (Solanum ponticum P1"1odan., Solanum triflorum viar. ponticum
(Prodan.) Borza. Populaţiile din Delta Dunării (Caraorman, Letea, Rosetti,
Sfintu-Gheo:rghe, Sulina), ou frunzele sinuate, pot fi apreciate ca o
subspecie independentă.
Dintre speciile menţionate, Molinia caerulea euxina, X Agropogon
littoralis şi Centaurea calcitrapa pontica cresc într-un număr foarte mic
de exemplare şi credem că ar merita un regim special de ocrotire.
• A
fost
colectat
şi
Ia
Medgidia
(1974).
123
BIBLIOGRAFIE
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
13.
14.
15.
16.
17.
18.
BORZA A„ 1947-1949, Conspectus FJorae Romaniae, Cluj.
CLAPHAM A.R. & al., 1962, Flora oi the British Is/es, Cambridge, Ed. 2.
GRECESCU D., 1898, Conspectul F/o~ei României, Bucureşti.
GRINŢESCU G. P., 1927, Rev. Păd., 39 (8).
IVAN DOINA. 1967, Contrib. bot. Cluj.
KLOKOV V.M., HJ50, Not. Syst. Herb. Inst. Bot. Acad. Sci. U.R.S.S., 12 (50).
KRAUSCH H.D., 1965, Limnologica, Berlin, 3 (3).
PANŢU Z.C. & al., 1935, Mem. secţ. şti. Acad. Rom., 11 (2).
POBEDIMOVA E.G., 1949, Bot. mater. 11.
POPOVA-CUCU ANA, 1964, St. cerc. geo!. geo!. geogr., Geografie, 11.
PRODAN I., 1930, Centaureele României, Cluj.
PRODAN I., 1935-1939, Conspectu/ Florei Dobrogei, Bui. Acad. Agron. Cluj,
3; 6; 7.
SIMON T., 1960, Anna!. Univ. Sci. Budapest.-Biol., 3.
SOO R., 1973. Acta bot. Acad. Sci. Hung., 18 (3-4).
TZ\TELEV N.N., 1968. in Novosti Sist. Visşih Rast.
VASIU V. & al., 1963, Hidrobiologia Bucureşti, 4.
WIDEN K.-G., Hl71, The genus Agroslis L. in eastern Fenno-scandia. Taxonomy
ancl distribulion, Helsinki.
• • • Viznacinik roslin Ukraini, Kiev, 1965.
ABSTRACT
The following specifications are made :
New taxa :
- Arrroslis albida Trin., pontic species, identified along the roads, and in
marshy places at Letea and Sulina.
- x Agropogon Jilloralis (Sm.) C.E. Hubbard ( Agroslis sto/onilera x Polypogon
monspeliensis). wet sands on the beach at Sulina and Medgidia.
- Apera spica-vcnli (L.) Beauv. subsp. maritima (Klok.) Tzvel., specific taxon
for the beach sands.
Mo/inia caeru/ea (L.) Moench subsp. euxina (Pobed.) Negrean & Dihoru, pontic
taxon. in the shadowy marshes at Letea.
Criticai taxa :
- Brachypodium distachyum (L.) Roemer & Schultes, recorded in Romania by
G. Grinţescu, is in fact Apera spica-venli.
Centaurea calcilropa L. subsp. P.OCtlica (Prodan & E.I. Nyărădy) Negrean
& Dihoru comb. nova (Ccnlaurea pontica Prodan & E.I. Nyărădy).
- Chenopodium glaucum L. forma wolilii (Simonkai) Negrean & Dihoru, comb.
nova (Chenopodium wo/iiii Simonkai).
Festuca arenico/a (Prodan) So6 (F. pa//ens Host subsp. arenico/a Prodan).
Solanum lril/orum Nutt. subsp. ponticum (Prodan) Negrean & Dihoru, comb.
nova (S. ponlicum Prodan).
124
CONŢINUTUL
lN SILICE IN CENUŞA DIN PHRJ\GMITES
AUSTRALIS (CAV) TRIN ET STEND. DIN DIFERIŢI BIOTOPI
AI DELTEI DUNARII
ILEANA
HURGHIŞIU
Rezumat. S-a determinat conţinutul în silice în cenuşă din stuf la nivelul diferi:elor organe ale acestuia în cursul anului 1970 din ghiolurile Deltei Dunării şi
anume Trei Iezere şi Impuţita, utilizînd metode moderne de investigaţie.
S-a constatat prezenţa silicei in cenuşă in cantităţi mari, în stuful colectat din
diferiţi biotopi ai Deltei Dunării.
Conţinutul în silice în cenwşă suferă variaţii sezoniere, ecologice, individuale şi
de la un organ la altul al plantelor.
Bogate în silice în cenuşă sînt : rizomii, tulpinile, zona nodurilor şi teaca frunzelor.
Se cunoaşte rolul pe care îl are silicea ca material care conferă
rigiditatea caracteristică a fibrelor de stuf precum şi rolul acestui element biogen în circuitul materiilor din ecosistemele acvatice.
Cercetările efectuate de SIMIONESCU GR., ROZMARIN, GH. (4)
prezintă unele date asupra conţinutului în silice din cenuşă în stuful
din unii biotopi ai Deltei Dunării.
Asupra conţinutului în silice al Macrofitelor emerse din Delta Dunării, nu există pînă la cencetările efectuate de noi (2) date comparative
precum şi asupra conţinutului în cenuşa brută din diferite organe ale
plantelor crescute în acelaşi biotop sau în biotopi diferiţi.
Lucrarea de faţă umple această lacună existentă pînă în prezent în
ştiinţă făoînd o comparaţie între plantele de stuf crescute în Delta maritimă şi cele din Avandeltă în privinţa conţinutului în silice în cenuşa
diferitelor organe ale acestora.
125
ŞI
MATERIAL
METODA
In cursul anului 1970, s-a determinat conţinutul în silice, exprimat
prin Si02 0;0 în cenuşă din macrofite emerse recoltate din ghiolurile
Deltei Dunării şi anume Trei Iezere şi Impuţita (din Avandeltă şi din
Delta maritimă).
Cantitatea de silice din probe biologice (în cenuşă) s-a determinat
prin metoda incinerării indicată de DA VIDESCU şi colaboratorii (1).
Materialul vegetal uscat (5 g) s-a incinerat în cuptor electric la 300
şi respectiv 550°C obţinîndu-se cenuşa brută. Aceasta s-a prelucrat ulterior în ,·ederea separării silicei.
S-au efectuat spălări cu acid clorhidric 1 : 1, acid azotic concentrat
şi apă distilată. Precipitatul obţinut s-a filtrat şi incinerat. Greutatea
reziduului obţinut, reprezintă conţinutul în si'lice şi se raportează la
100 g din materialul iniţial.
REZULTA TE
ŞI DISCUŢII
Rezultatele sînt cuprinse în Fig. 1 şi 2 .şi în Tabelul 1.
în silice în cenuşă din Phragmites australis (Cav) Trin.
et Stend.
Conţinutul
Tabela 1
Conţinutul
în silice în cenuşă din Phragmites australis (Cav) Trin. et Stend.
din Delta Dunării Si0 2 in cenuşă %. 1970
iunie
Trei Iezere
Ph. a
Ph. a.
var.
var.
giqantis
flav.
Organul plantei
I
Internod uri
Noduri
48,8
82,4
60,8
78,1
Teacă
Frunze
Răd. adv. rz.
Rizomi
Tulpini z. răd.
adventive
Tulpini aeriene
Tulpini
Inflorescenţe
126
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
90,9
97,0
98,1
93,l
93,1
-
I
T·rei Iezere
Ph. a
Ph. a.
var.
var.
flaves.
gigantis
lmpuţita
Ph. a.
var.
rivularis
-
90,5
90,0
95,3
77,2
80,1
84,5
95.4
72,8
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
35,4
46,3
96,1
··: Ph. a. var. gigantis-Phragmiles aus/.lrolis var. giganlissima
Ph. a. var. flav.-Phragmites australis var. Jlavescens
Răd. adv. rz. -Rădăcini adventive de pe rizomi
Tulpini z. răd. adventive-Tulpini din zona rădăcinilor adventive
Ph. a. var. rivularis-Phragmiles australis va-r. rivularia
Lăstari
Notă
I
76,3
88,7
95,0
63,8
lmputita
Ph. a.
var.
rivu laris
!Septembrie
Cantitatea de silice în cenu~ă din Phragmites australis (Cav) Trin
et Stend la nivelul diferitelor organe este în general crescută existînd
unele diferenţe în funcţie de varietate, biotop şi perioadă de recoltare.
La plantele de stuf recoltate din Avandeltă, din ghiolul Trei Iezere,
de pe plaur, de la o zonă la alta, în funcţie de varietate, s-au constatat
unele modificări în cantitatea de silice din cenuşă în diferite organe ale
acestor plante. Astfel la Phragmites australis var. gigantissinw, în iunie
limitele de variaţie sînt cuprinse între ~7-820;0 , iar la Phragmites
australis var. flavescens, între 77-950;0 silice în cenuşă (Fig. 1 şi Tabelul 1).
100
90
..-
-
-
-
80
70
..-
60
so
l.O
30
20
1o
0-'--__JL....J-L-L.-'--..l_L-4---.1-.J'-'--L.-L-.i-..L...JL.....,a.---......._..L...JL-&-'-_._......._..__~-
inl1Zmod.nod.t1Zacă
fr.
1ntlr:mod nod. teacă tr.
Ph.a.v.gigantissimo
Ph.a v flavcsccns
- - - - - T R E I I E Z E R E - - - - - • S~
I plaur)
rad.adv. riz lulp tulp. ~
riz.
z r. aer.
rganul
.~
odv.
piemiei
Ph._ a vor rivularis specia
._.._ IMPUJITA-----+
( saratl.ra )
loc Ol
colccl.
Fig. 1 - Modificarea conţinutului in Si0 2 în cenuşă % din Phragmites austr,a/is
(Cav) Trin et Stend., în iunie 1970. Ph. a. v. gigantissima-Phragmiles austra/is var.
giganlissima, Ph. a. var. flavescens-Phragmiles auslra/is var. l/avesccns, Ph. a. var.
rivularis-Phragmiles auslra/is var. rivu/aris, internod internoduri, nod noduri, Fr. - frunze, răd. adv. riz. - rădăcini adventive de pe rizomi, riz - rizomi,
tulp. z. r. adv. tulpini din zona rădăcinilor adventiv,e, tulp. aer. tulpini
aeriene, loc de colect. - loc de colectare a probelor.
In septembrie între cele două varietăţi de stuf nu apar diferenţe
semnificative (Fig. 2 şi Tabelul 1). In septembrie stufu1 de sărătură
(colectat din Delta Maritimă) adică din ghiolul lmpuţita conţine între
35-960/0 silice în cenuşă iar cel din zonele de plaur din Avandeltă
127
(ghiolul Trei Iezere), 75-950,10 respectiv 72-950/o. In septembrie (Fig. 2)
s-a constatat o uşoară creştere a cantităţii de silice în cenuşă din
Phragmites australis (Cav) Trin et Stend., colectat din ghiolul Trei
Iezere (Avandeltă) şi anume de la 4 7-82% la 77-950/o la stuful gigant
de plaur respectiv de la 63-95 la 72-950/o silice în cenuşă la stuful
pitic de plaur.
10o
9o
....
- -
8 ().
-
,....
-
~
7o
....
-
6o
50
4o
-
..
30
-
2o
too
'int«n. nod !codi fr
Phroom1tcs o
-
intern nod.i.aca fr.
Phroqm1tes
.,, ·flov
" 010.
TA El IEZERE
(plaur l
a
f r tul pn1 1dstor1 [ oro. p~o ntei
Phrogm1tcs a
v rivuloris
i~PUTITA
r sârotură)
sp12c10
loc
«» rccollart
Fig. 2 Modificarea continutului în Si0 2 în cenuşă ~~ din Phragmiles austra/is
( l.a\') Trin el Send., în seµ tem brie 1970. Phragmites a. v. gig. - Phragmitcs nus1ralis var. gir;w1lissima, Phragmites a. v. rivularis Phrngmitcs nustra/is var.
rivularis, intern. internoduri, nod - noduri, fr. - frunze, org. plantei - orqanul
plantei.
Datele prezentate se aseamana m privinţa ordinului de manme
cu rezultatele obţinute în această privinţă de către SIMIONESCU şi
ROZMARIN (4).
Există însă cantităţi crescute de silice, sub forma bioxidului de
siliciu în cenuşă exprimat procentual (O/o) în diferite organe ale plantelor colectate din biotopi variaţi ai Deltei Dunării.
Dintre organele bogate în silice în cenuşă menţionăm : rizomii, tulpinile, zona nodurilor şi teaca frunzelor.
128
Există unele variaţii sezoniere, ecologice, individuale şi de la organ
la organ în conţinutul silicei în cenuşa din plantele de stuf colectate
din diferiţi biotopi ai Deltei Dunării.
CONCLUZII
1) S-a identificat pI"ezenţa silicei, exprimată sub forma bioxidului
de siliciu în cenuşă (D/0) în plantele de stuf din diferite ghioluri ale
Deltei Dunării Rparţinînd Deltei maritime şi Avandeltei.
2) In privinţa ordinului de mărime a cantităţii de silice prezentă
în cenuşă din stuf, valorile înregistrate de noi se încadrează în limite
normale de variaţie.
3) Există variaţii sezoniere, ecologice, individuale şi de la organ la
organ în cantitatea de silice în cenuşă din plantele de stuf colectate din
biotopi variaţi ai Deltei Dunării.
4) In general s-au identificat cantităţi crescute de silice în cenuşă
în special în rizomi, tulpini, zona nodurilor şi în teaca frunzelor.
5) S-au înregistrat diferenţe evidente între plantele de stuf colectate din Delta maritimă şi cele din Avandeltă precum ~i între Phragmites australis var. gigantissima şi Phragniites australis var. flavescens.
(crescute în acelaşi mediu, de plaur din Avandeltă - ghiolul Trei Iezere).
BIBLIOGRAFIE
1. DAVIDESCU, D. şi colab. 1963. Metode de analiză chimice şi fizice folosite în
agricultură. Editura Academiei R.P.R., Bucureşti.
2. HURGHIŞIU, I. 1973. Influenţa comparativă a unor substanţe anorganice şi organice existente în apă şi sol, asupra creşterii şi dezvoltării macrofitelor emerse
în diferite condiţii de mediu acvatic, Teză de doctorat, Bucureşti.
3. RUDESCU, L., NICULESCU, O., CHIVU, P. I., 1965. Monografia stufului. Editura
Academiei R.S.R., Bucureşti.
4. SIMIONESCU, GR., ROZMARIN, GH., 1966. Chimia stufului, Editura tehnică,
Bucureşti, 1-302.
ABSTRACT
Were identified the silicium content in Ash in a high cantity in the reed
plants grown in various biotope from Danube Delta.
Si!icium content in ash is different from one vegetative period to another,
from biotope to biotope and from one organ to another of the reed plants.
129
CERCETARI ECOLOGICE IN DIFERITE FITOCENOZE
DE PAPURA (TYPHA SP.) DIN DELTA DUNARII
CIOCAN VIRGINIA
In cadrul fitoasociaţiilor din Delta Dunării, stuful (Phragmites australis), papura (Typha sp.), pipirigul (Schoenoplectus lacustris) şi rogozul (Carex sp.), reprezintă elemente floristice cu o largă răspîndire. In
condiţii naturale, proporţia dintre stuf, papură şi alte plante de mlaştină
se schimbă în funcţie de situaţia hidrologică a Dunării. Papura, deşi
creează condiţiile de existenţă şi răspîndire a stuiului, prin afinarea şi
îmbogăţirea solU'lui aluvionar în substanţe de natură organică, nu cedează locul uşor, luptînd pentru păstrarea oricărei suprafeţe (5).
Incercările efectuate în anii precedenţi de a schimba raportul în
favoarea stufului, nu au reuşit să depăşească limita de rezistenţă biologică pentru conservarea speciei, fiind imposibilă realizarea unei monoculturi de stuf. Deoarece numeroasele intervenţii în acest sens, nu s-au
bazat pe cunoaşterea ciclurilor trofice şi a rolului lor în autoreglarea
echi'librului dinamic al bioceno~lor (3), s-a'.l obţinut rezultate inverse
celor aşteptate.
Astfel, în zonele amenajate, în care s-a practkat desecarea periodică
a terenurilor în vederea recoltării mecanizate a stufului, precum şi în
cele afectate de recoltări sau -inundaţii excesive, procentul de papură
a crescut pînă la 400/0.
Intervenţiile omului în Delta Dunării, care au tins să scurteze ciclurile trofice, în vederea creşterii productivităţii lor s-au soldat de
multe ori cu dereglarea echiHbrului ecologic, determinat de atacuri ale
dăunătorilor animali şi vegetali, sau diminuări de producţie. Din această
cauză, în prezent se urmăreşte menţinerea echilibrului ecologic în cadrui
fitocenozelor palustre, în aşa fel incit stuful şi vegetaţia sa însoţitoare
să se dezvolte normal.
Cercetările privind structura fitocenozelor de papură s-au efectua·t
în depresiunea Sontea - Furtuna, zonă ce a suferit modificări impor-
131
tante în ultimul deceniu, în structura şi alcătuirea floristică a fitoasociaţiilor. In zonele cu cotă joasă de nivel din interiorul depresiunii,
afectate de recoltarea mecanizată a stufului şi de inundaţia excesivă şi
de lungă durată din anul 1970, stuful a fost înlocuit de elemente floristice însoţitoare, predominind papura, care rezistă unor amplitudini de
viitură mai mari, caracteristice zonelor din amantele Deltei şi Lunca
Dunării afla tă în regim liber (6 ).
DESCRIEREA ZONEI CERCETATE
Depresiunea Sontea - Furtuna, este situată la nord de braţul Sulina si la sud de grindul Stipoc, intre depresiunile Sireasa şi Matiţa Mcrhei. Unitatea prezintă un grad mediu de colmatare şi este ocupată
în partea centrală de lacuri relativ izolate (Furtuna, Băclăneşti, Văcaru).
Rrt'2aua hidro:;r<ifică :1si~ură o legiJ.tură d2s:u1 de bună cu braţul Sulina,
iar circulaţia apelor se foce bine în jumătatea de sud, dar mai slab în
j'-lmătatea de nord, care fiind blocată pe o latură de grindul Stipoc,
este relativ izolată. Dezvoltarea m:-ii mare a grindurilor fluviatile în
jumătntea de .c;ud, a perm;s aici, formarea unor soluri aluvionare cu
textură uşoară ~i mijlocie, iar spre interiorul depr2siunii, formarea de
lăcovişti de mlaştină (1). Cu excepţia Ostrovului Maliuc, întreaga depresiune beneficiază de un regim hidrologic semiamenajat.
Pri\"ind caracteristicile de floră, în partea de sud a depresiunii se
dr>::vol Ei o vegetaţie de păşune şi păduri de sălcii, iar în rest este bine
d":'.\'0l'.0trt \"·'"'getaţia palustră dură (stuf, papură, pipirig). In prezent,
;: ne-le ·:lstc 1ct o cotă joasă. cum sint acelea din sectorul Păpădia,
Corciontta, Furtuna, Războiniţa, Olguţa etc. sint stuficol neproductive,
elementul flori~:ic dominant fiind papura, ce formează masive întrerupte
pe alocuri de pilcuri izolate de stuf. In zonele cu cotă înaltă de nivel,
asociaţiile stuficole afectate de călcări şi de inundaţia bruscă din 1970,
s-au refăcut în mare parte, fiil)d avantajate de cota de nivel mai înaltă,
de o bună conservare a rizomilor şi în special de regimul hidrologic din
următorii ani, ce s-a caracterizat prin niveluri scăzute, prielnice refacerii
fondului st:.1ficol.
METODA DE LUCRU
Cercetările ecologice, ce au cuprins stratificaţia vegetaţiei, acoperirea solului, frecvenţa şi dispoziţia pe biotop, s-au efectuat în cinci fitocenoze tipice de papură (4), unde caracterele de mediu specifice dezvoltării asociaţiei sint bine imprimate :
1. Typha angustifolia
2. Typha angustifolia+Phragmites australis
3. Typha angustifolia + Schoenoplectus lacustris
4. Typha angustifolia+Carex aoutiformis
132
-"'
a.i
:>
.....
QJ
Vl
.o
o
QJ
'O
.....
o
·~
:§'
Vl
"'
QJ
.....
"'
-s"'
Vl
n.
.:X:
"'
QJ
~
;::J
·v;
QJ
.....
o.
QJ
Cl
133
5. Typha angustifolia +alte specii ierboase
~
fitocenologice s-au efectuat pe suprafeţe de proba (25 mp),
ce au fost determinate construind curba raportului între creşterea ariei
şi numărul de specii înregistrate în fiecare fitocenoză cercetată (fig.
Ridicările
nr. 2).
20
„
"
4
n
16
Fig. nr. 2 -
Curba raportului dintre creşterea artiei
in fitocenozele cercetate.
şi numărul
de specii
Intinderea fitocenozelor a fost determinată prin cercetarea limitelor
dintre fitocenoze, fiind relativ simplă în cazul limitelor bruşte. In cazul
fitocenozelor cu limite difuze, întinderea fitocenozelor s-a determinat
prin efectuarea mai multor ridicări fitocenologice pe suprafaţa de 1 mp
în zona de contact, iar prin determinarea coeficientului de comunitate
(4) al suprafeţelor cercetate (Jaccard 1912), s-a trasat limita dintre
fitocenozele alăturate.
134
Frecvenţa speciilor din fitocenozele cercetate a fost apreciată prin
metoda Raunkier. Acoperirea solului, a fost apreciată prin calcularea
acoperirii „reale", ce exprimă acoperit-ea realizată prin partea bazală a
plantelor. (2) Pentru fiecare specie, s-a determinat media acoperirii realizată de partea bazală a unui individ, iar în funcţie de numărul indivizilor din fiecare specie, s-a determinat acoperirea speciei respective şi
apoi acoperi.rea totală a grupării.
Dispoziţia pe biotop S-'a apreciat prin măsurarea distanţelor dintre
midivizii diferitelor specii (4). Măsurătorile liniare s-au efectuat pe parcursul a 10 m., iar cele radiare, pornindu.,.,se de la o plantă reper, pînă
la oele imediat vecine.
REZULTATE
1.
Stratificaţia vegetaţiei
(Tabel nr. 1).
In componenţa fitocenozelor palustre studiate se pot distinge următoarele straturi :
1. Stratul înalt al ierburolor ce ies deasupra apei (250-300 cm).
2. Stratul scund al ierburilor ce ies deasupra apei (20-100 cm).
3. Stratul i1erburilor plutitoare.
4. Stratul sUJbmers.
In funcţi,e de variaţiile sezoniere ale condiţiilor staţionale din aceste
asociaţii, în special ale nivelurilor de apă, stratul ierburilor plutitoare
şi cel submers, pot dispare, straturi constitutive, fiind numai primele
două.
Fitocenozele 1, 2, 3 şi S sînt comune la marginea ghiolurilor sau în
interiorul stufăriilor, în staţiuni ce se caracterizează printr-un nivel de
apă de pffnă la 1 m .şi un regim al apelor relativ ca1m.
Stratul superior al acestor asociaţii, este dominat de Typha angusLifolia, însoţiită de Phragmites australis şi Schoenoplectus lacustris, specii iubitoare de lumină. !nălţimea acestui strat, înregistrează valori
cuprinse intre 250 şi 300 cm.
Stratul ierburilor scunde ce ies deasupra apei, este akătuit din
specii palustre ca : Iris pseudacorus, Oenanthe aquatica, Stachys palustre, Alisma plantago - aquatica, Senecio fluviatilis, Sparganium simplex, Butomus umbellatus, Lycopus europaeus etc. şi prezintă o înăl
ţime cuprinsă
intre 20 şi 100 cm.
Stratul natant este dominat de Salvinia natans şi Hydrocharis
morsus ranae, în asociaţie cu Nymphaea alba, şi Potamogeton natans.
Stratul submers este alcătuit din speciile : Ceratophyllum submersum, Myriophyllum verticillatum, Potamogeton pectinatus şi alte specii obişnuite acestor staţiuni.
tn anii ou veri secetoase, nivelul apei din staţiunile acestor fitocenoze scade foarte mult, pînă la dispariţie, fapt ce determină uscarea
plantelor natante şi submerse.
135
....
w
0>
Tabel Nr. 1
Stratificaţia vegetaţiei şi frecvenţa
speciilor in fitocenozele cercetate
I - - - - - - -------- ----Zona şi perioada = Depresiunea Sontea - Furtuna,
I..una iulie 1973
Nivelul apei = 0-40 cm.
Tempera~ira
F.b.
E.f.
Număr
suprafeţe
Suprafaţa
=
Specia
2
Cp.
Cosm.
1
------------
30°_c_ _ _ _ __
cercetate
l
7_1 __8_
· __4_· _ _s_ •__6_ 1___
Slr:l
Typha angustifolia
Schoenoplectus lacustris
28
Iris pseudacorns
10
Eua.
Oenanthe aquatica
16
Eua.
Mentha c.quatica
Gnlium palustre
Alisma
plantago-aquatica
Sium latifolium
9_,_-_1_0
1_ _
1
13
1_1 1 _ _1-=._2----
1_ _
~ _ _:'i_ ~-:-~,-~ -~-J_!_~_Q_j~j~I
Eua.
E.
----
--1
Phragmites ausbralis
Cosm.
50
----- - - -,--------,-----------Fitocenoza I _ _ l ______ 2
3
4
5
FD. 0
FD. o
F0.'o
f0/ 0
po;0
Cls. de
Cls. <le
I Cls. de
C!s. de
Cls. de
frecv.
frecv.
frecv.
frecv.
frecv.
Cosm.
fa
~ua.
=
0,25 mp.
Strat II
H.
Hh.
4. rizom
Hh.
4. rizom
=
1
Hh.
4. rizom
Hh.
4. rizom
Hh.
4. rizom
Hh.
4. rizom
Hh.
0,00, (4)
rizom
Hh.
4. rizom
-·
apei
I "A
!)0
III
II
X
60
GO
\'I
!G
TJ
10
I
10
32
IV
56
VI
4G
VI
25
III
V
30
IV
50
60
V
60
VI
VI ___
VI
60
---·---·
,___ , --- '----·----·----·----·---44
j__20_
20
V
IV
II
26
II
_ II_l-=-l-=-l-=-l-=--l-10_j_I_l~I~
-
'
52
I
VI I -
I
-
I
32
I
IV
I
25
I
III
2
3
4
I
s I
-1-
9
10
Stach ys palustre
Eua.
-
Senecio fluviatilis
10
I
___
c~.
Rorippa aphybia
46
V
---=-- -~ ~I~!__!!!_
4.
Cp.
_ _ ,_ _ ,_ _ ,_ _ ,_ _ ,_ _ ,_ _ !_ _ ,_ _ ,_ _
H.
~- ·_II_1_10_1_1_
1
I
Cosm.
-
-Eua.
E.
-----1---
Polygonurn hydropiper
16
__!:ythrum salicari_a_ _
G
Saqittaria saqittifolia
-
--=- --=-1 _.!.9
Rumex hydrolapathum
-
-
I 10
~_!_0
Myosotis palustris
_
Eua.
4. rizom
-Hh.
Cp.
4.
Polygonum sp.
Hh.
4. cesp.
Cosm.
Carex acutiforrnis
~---1-- Hh.
4. rizom
Eua.
Sparganium simplex
Hh.
Bol bochoenus
4. stoloni
Cosm.
rnaritimus
--=-1 ___ 1_ _
Hh.
Butomus urnbellatus
4. rizom
Eua.
- -----1 - - - - - - - - - - - - - - Hh.
Eua.
LycopLs europaeus
4. rizom
Hh.
Cosm.
Echinochloa crus galii
__!_ ~-~E:.__1--·
Hh.
Eua.
o.
Biden• tdp"lita
H.
Eua.
4. nzom
Calystegia sepium
-
II
20
II
75 I VIII
10
_I_
I
1
-~-
I
I -
I
i
-=- _1~ j_!!__ ,~,__!!!_
-
_
16
1 _ _ _ , _ _ __
II
10
_!___6_;_~ -;
50 ;
V
30
III
100
X
10
25
III
25
III
10 I
I
60
VI
10
16
II
10
_: _I . ; - ; ; 1s 11
j--=-!_=.J__ ::=_, __=:_1i--=- --=-l--=-1----=_l~I__!!!_
.
w
8
Cosm.
4. ·rizom
Hh.
4. ri:-om
Hh.
4.
'I
7 :
Hh.
4. rizom
Hh.
4. rizom
Hh.
4.
Hh.
H.
-
I
I 11 I 12 I 13
-II , i- - ---16
20 I II I 10 I I
6
I
:
I-
I - / -
1
-
- I -
I -- I
15
I
II
w
co
1
Hh.
4. rizom
Ch.
4. rizom
Hh.
00
Hh.
4.
Hh.
4. rizom
Hh.
4. stoloni
Hh.
4. rizom
Hh.
4. rizom
-Hh.
--4.
Hh.
4. rizom
2
3
4
Eua.
Symphytum officinale
Eua.
Solanum dulcamara
Eua.
Cirsium palustre
Strat III
Salvinia natans
Eua.
Cosm.
Eua.
-E.- - Cosm.
-----
-Cosm.
--Cosm.
- - - - -----
Potamoqeton natans
Hydrocharis morsus
ranae
Nymphaea alba
Strat N
Potamogeton pectinatus
Ceratophyllum
submeirsum
Myriophylum
verticillatum
Frecventă totală
Frecventă
medie
_ 5_ _ _6_ _ _7_,_B_
9
10
11
12
13
--- --- -- - --- --- --- -- - --- -100- -X20
II
--- --- --- --- --- --- -16- -II- -25- -III
VIII
-85- -IX
- -90- -IX- -76- - --- -- - -!10- - -IX-74
- VIII -34- -IV
- 90 IX -
-
II
16
-
-
-
-
-
-
-20- -li- --- --- --- --- --- -- - --- -- III
26
-
-100- -X- -86100
X
583
48,5
-
-
-
-
-
-
-
IX
-100-
X
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
- - 690
36,3
630
63,0
687
31.2
930
38,7
Fitocenoza 5, este caracteristică unor zone mai înalte de la exteriorul stufăriilor, fără apă, dar cu sol umed. In această fitocenoză se
pot diferenţia următoarele straturi :
1. Stratul înalt al ierburilor palustre, alcătuit din speciile genului
Typha şi Phragmites australis, care în condiţiile acestor staţiuni nu
ating dimensiunile maxime ale taliei lor. !nălţimea acestui strat poate
atinge valori cuprinse intre 150 şi 200 cm.
2. Stratul mijlociu al ierburilor, dominat de specia Carex acutiformis însoţită de o serie de specii palustre ca : Cirsium palustre, Sium
latifolium, Bolbochoenus maritimus,
palustre, etc. poate atinge o înălţime de
Lycopus
europaeus,
Stachys
pînă
la 100 cm.
3. Stratul scund al ierburilor palustre, ce este alcătuit din specii
ca : Myosotis palustris, Polygonum hydropiper, Mentha aquatica, etc.
Fitocenozele studiate prezintă un grad relativ mare de complexitate, numărul de straturi, reprezentînid o expresie directă a complexităţii lor.
2. Acoperirea solului.
reală, realizată
de întreaga grupare
60,250/0 din supra.faţa de probă cercetată. Stratul superior
al fitocenozei, realizează o acoperire reală mică, în medie de 0,650;0.
Stratul ierburilor scunde ce ies la suprafava apei, realizează de asemenea o acoperire mica, ce reprezintă în medie 0,50;0. Stratul natant
al fitocenozei, participă cel mai mult la acoperire, datorită aparatului
foliar ce pluteşte deasupra apei. Acoperirea realizată de acest strat
este în medie de 59,l0/0 şi reprezintă 980/0 din acoperirea lntregii
ln fitocenoza 1. acoperirea
reprezintă
grupări.
ln fitocenoza 2. întreaga grupare realizează o acoperire reală de
30/0. Stratul superior, prezintă o acoperire, în medie de 0,80/0. Stratul
ierburilor scunde, cel mai abundent reprezentat oa număr de specii,
participă slab prin partea bazală la acoperire. Acoperirea realizată de
acest strat este în medie 0,20;0. Stratul natant, prezintă acoperirea cea
mai mare, în medie 20;0, ce reprezintă 660/0 din acoperirea întregii
grupă'I'i.
ln fitocenoza 3. acoperirea întregii grupări este de 0,40/o. Stratul
superior, realizează 470;0 din acoperirea întregii grupări. Stratul ierburilor scunde asigură o acoperire foarte mică, în medie 0,030/o toate speciile din acest strat participind prea puţin, prin partea bazală la acoperire. Stratul natant realizează o acoperire mare de 0,160/c, ce reprezintă 400/0 din acoperirea întregii grupări.
In fitocenoza 4. se constată o acoperire reală de 0,020/o, majoritatea
plantelor partidpind puţin la acoperire. Primul strat, realizează o acoperire mică, oe reprezintă 110;0 din acoperirea totală. Stratul mijlociu
precum şi oel inforior, abundent reprezentat de specii în majoritate
perene, realizează o acoperire mică, în medie de 0,0170/o, ce reprezintă
însă 890/0 din acoperirea întregii grupări.
139
,j::..
o
fito ceaozo
~l~c<;>r;CM!'O .1/.1' P
nr./
/ilo~l?Oro N„ 4
·/iloc•1'0J>c 1t1rS
CJ
Iii
~
Fig. nr. 3 -
Rapo rt ul dintre
şi
suprafaţa
cea
solu lui
r ă ma să
acoperită
l ib e ră.
de baza pla n te lo r
ln fitocenoza 5. acoperirea reală este în medie de l 70/0. Stratul
superior, realizează o acoperire mică, ce reprezintă 50/0 din acoperirea
totală. Stratul ierburilor palustre scunde, foarte abundent reprezenrnt, ca număr de specii, asigură o acoperire ce reprezintă 40;0 din acoperirea întregii grupări. Stratul natiant realizează o acoperire mare, în
medie de 150/o, ce reprezintă 900/0 din acoperirea întregii grupări.
Deşi acoperirea realizată de părţile bazale ale plantelor, din fitocenozele cercetate este mică, spaţiul liber dintre plante nu mai poate
fi ocupat, decît de puţine specii, ce nu au nevoie de multă lumină.
Dacă apreciem „din ochi" acoperirea în toate fitocenozele cercetate, o evaluăm la peste 700/0. Cea realizată de părţile bazale ale plcmtelor este mult mai mică, reprezentînd 0,030/0 pînă la 250/0 din acoperirea apreciată „din ochi".
Frccn'nţa
sr:cciilor (Tabel nr. 1).
ln fitocenoza 1, toate speciile apar în l00/0 din suprnieţele cerretate, iar jumătctte din numărul speciilor se întîlne~te în GG0/0 din suprafeţe, ceea ce indică un grad destul d2 mare de omogenitate.
ln fitocenoza 2, toate speciile apar în 60/0 din suprafeţele cercetate, mai puţin de jumătate din numărul speciilor, mtîlnindu-sc în
52-1000/0 din suprafeţe, c0ca ce indică un grad d::> omog2nitate mni
redus.
ln fitocenoza 3, se constată un griad de omogenitate ridicat, majoritatea speciilor fiind prezente în peste 560/0 din suprafeţe.
ln fitocenoza 4, 74-°/o din specii prezintă frecvenţă mică fiind prezente în 100;0 pînă la 460/0 din suprafeţele cercetate, fapt ce indică o
3.
vegetaţie eterogenă.
ln fitocenoza 5, 650/0 din specii sînt prezente în l00/0 pînă la 400/0
din suprafeţele cercetate, frecvenţa slabă indicînd un grad mare de
eterogenitate a vegetaţiei.
In fitocenozele cercetate, frec\·enţă mare s-a constatat la speciile
dominante şi subdominante : Typha angustifolia, Phrngmites australis,
Schoenoplectus lacustris, Carex acutiformis, Mentha aquatica, Stachys
palustre, Myosotis palustris, Symphytum officinale, Butonius umbellatus, Ceratophyllum submersum, Myriophyllum verticillatum, ce au
apărut în clasele superioare de frecvenţă (V-X).
Specii mai puţin frecvente sînt : Iris pseudacorus, Galium palustre,
Rorippa amphybia, Lythrum salicaria, Rumex hydrolapathum, Bolbochoenus rnaritimus, Lycopus europaeus, Echinochloa crus galii, Bidens
tripartita, Calystegia sepium, Solanum dulcarnara, Cirsium palustre.
Fr·ecvenţă mică prezintă şi speciile : Hydrocharis
morsus ranae,
Nymphaea alba şi Potamogeton pectinatus, apărînd în clasele inferioare de frecvenţă (I-III).
In toate cele cinci fitocenoze, geofitele perene cu rizomi, prezintă
frecvenţa cea mai mare, pe cînd plantele anuale şi bianuale sînt puţin
frecvente.
141
Coefici enţii de comunitate între fitocenozele
cercetate,
calioulaţi
după formula lui Jaccard (K= lOO ·
~) se prezintă astfel : între
a+'
fitoce noza 1 şi 2=34 ; între 1 şi 3= 57 ; între 1 şi 4=34 ; între 1 şi
5= 13 ; între 2 şi 3= 38 ; înrtre 2 şi 4= 50; în tre 2 şi 5= 36 ; între 4
şi 5=50.
Coeficienţii de comunitate, precum şi gradul de omogenitate dovedesc asemănări m ai mari între fitocenozele 1 şi 3, 2 şi 4, 4 şi 5, (fig.
şa nr. 4).
•
nr de Sf
ft/oc 11rl
ftloc nr.3 ·
'
4
j
____ _..... __ ---....
2
I
1
6
,
•
IV
V
VI
VI
'llNJ
f}I
//loc. nr2
filoc. nr/..
.... ""'
"
4
J
2
I
j
V
'"
V/
VII
V/IJ
nt
__ fifoc
nr4
____ jiloc nr 5
6
j
/.,
3
2
\:._
---
- -
______...
Fi g. nr. 4 -
142
Graficul
frecvenţei
speciilor.
cA7.ro o(e
/~c~.
-id
Dispoziţia
pe biotop.
Determinările s-au efectuat în fitocenoza de Typha angustifolia+
Carex acutiformis, pe un biotop fără apă la niveJul solului şi în fitocenoza de Typha angustifoliia, pe un biotop inundat ou un strat de
25 om. apă.
In prima fitooenoză cercetată, distanţa liniară medie dintre indivizii cţiferitelor specii, este de 6,3 om., iar în oea de a doua, de 10,5 cm.
Distanţele riadiare dintre indivizii diferitelor specii, au fost în medie
de 10,6 cm. în prima fitocenoză şi de 15,8 cm. în cea de a doua (fig.
şa nr. 5).
4.
6
""' .....
Fig. nr. 5 -
Distanţele radiare dintre indivizii
diferitelor specii în fitoceno~a .de
Typha angustifolia+Carex aculitormis. 1 Carex SP_.; 2 Typa ~ngustifol1_a;
3 - Phragmites australis; 4 - Schoenoplectus lacustns; 5 - Myosot1s palustns;
6i - Gris speudacorus; 7 - Galium palustre; 8 - Lycopus europae us.
S-au măsurat, de asemenea, distanţele dintre indivizii aceleiaşi
specii, sitabilinldu--se struictura topografică a populaţiiilor. Populaţiile
de Typha angustifolia din fitocenozele cercetate, sînt dispuse în grupuri de 5-25 indivizi. Distanţa medie dintre indivizi s-a constatat a fi
de 12,5 cm„ iar între grupuri de 20,0 cm. (f1g. nr: 6).
CONCLUZII
1. In fitocenozele de papură cercetate, vegetaţia este striatifica:tă,
cele patru stratlll'i existente, dovedind un grad relativ mare de com:plexi ta te.
143
·~cm
· ---
,
•
I
I
I
T
/
...
'
.... -
-
\
I
'
"'
,,,,..
'-.ţ,::
-
/1\
, I
-
.
I
I
\
-- -
·-
I'
•
I
\
-
- .....~---,,,
I
.!
\
-·
„
I
'
'-
~
I
\
\
'I
()
"
Fig. nr. 6 -
Dispoziţia
pe biotop a papurii în fitocenoza de Typha angustilo/ia.
~. Stratul superior al fitocenozelor cercetate este dominat de Typha
angust if alia, specie iubitoare de lumină.
3. In fitoccno;;:ele de papură cercetate, stratul ierburilor plutitoare
şi stral ul submers, pot dispare, în funcţie de variaţiile sezoniere ale
nivelurilor de apă.
4. Acoperirea r2v.lizată de părţile bazale ale plantelor din stratul 1
şi 2 este mică şi reprezintă 0,030/o pînă la 250/0 din acoperirea apreciată .,din ochi''.
5. Deşi acoperirea „reală" este mică, spaţiul liber dintre plante nu
ponte fi ocupat, fitocenozele cercetate fiind saturate.
G. In fitocenozele cercetate, dintre plantele perene cu rizomi,
Typha angustifolia prezintă frecvenţa maximă.
7. 650/o din speciile înregistrate, prezintă frecvenţă mică, apărînd
în clasele inferioare de frecvenţă.
8. Structura topografică a populaţiilor din fitocenozele cercetate,
demonstrează un grad mare de sociabilitate, majoritatea speciilor fiind
policrome.
BIBLIOGRAFIA
1. ALMAZOV, A„ BONDAR, C. ş.a. -
Zona de vărsare a Dunării, Monografia HidroInst. de Std. şi C.ercet. Hidrotehnice, Buc., 1962.
2. BORZA, A., BOSCAIU, N. - Introducere în studiul covorului vegetal, Ed. Acad.,
R.P.R., 1965.
3. BOTNARIUC, N. - Principii de biologie generală, Ed. Acad. R.S.R., 1967.
logică,
144
4. DIHORU, G. -
Elemente structurale, procese ecofiziologice ş1 experimente 1n
pajişti, Ed.
RUDESCU, L. ş.a. -
Acad. R.S.R., 1971.
5.
Monografia stufului din Delta Dunării, Ed. Acad. R.S.R„ 1965.
6. VOINESCU, A., CIOCAN, V„ CIOCAN, N. - Influenta inundaţiilor excesive asupra vegetaţiei însoţitoare stufului, Celuloză şi Hîrlie, voi. 21, 1972.
Re sume
L'article presente Ies resultats des recherches sur Ia structure en dessus du
termin des differentes phytocenoses de masette dans la depression de Sontea-Fortuna,
zone qui a souffert dans Ies dernieres dix anees des importantes modifications de
structure et de composition floristique des phytoassociations.
Les recherches sont orientees sur la stratification de la vegetation, le couvert
du sol, la frequence des especes et la structure topographique des populations.
L'article montre comment, dans Ies phytocenoses de masette observees, la vegetation est stratifiee, les quatre couches existentes presentant un degre assez eleve
de complexite. Le couvert realise par les parties basales des plantes des couches
emerge.es, est petit et represente de 0,03 % jusqu'a 25 % du couvert sommairement
apprecie.
Dans les phytocenoses observees, 65 % des especes enregistrees presentent une
petite frequence, et parmi Ies plantes perennantes a rhizomes, la Typha angustifolia
presente le maximum du frequence. La structure topographique des populations des
phytocenoses observees, montrent un degre eleve de sociabilite, la majorite des
especes etant polycormes.
145
POSIBILITĂTI
DE NUTRITIE SUPLIMENT!'~~A OR-G/\NILĂ
LA MACROFITE EMERSE DIN DELTA DUNĂRII
LUDOWIC P..UDESCU
şi
ILEANA
HURGHIŞIU
Asupra nutri1,iei minerale la rnnrTofit2 ern!:'rsc> C'~.::istă cercetări ::mole
(33), (34), dar în privinţa posibilităţilor de nutriţie organică, pînă în
prezent sînt foarte puţine date numai la alge (2), (3), (4), (15), (19).
Se cunoaşte faptul că în perioadele de maximă cle;~vri Hare a macroIitelor emerse şi anume în perioada de vară. i~mie-septembrie, conţinu
tul în elemente biogene din apa şi solul zonelor stuficole din Delţa
Dunării este scăzut sau chiar lipseşte (32). In aceasti5. oerioadă de carenţă
minerală totuşi macrofitele emerse se dezvoltă în condiţii normale.
C')nform cercetărilor efectuate de noi la macrofitc crne::-e din diferite zone ale Deltei Dunării (29), (30), 01), (32), (56), (37), (58), (59). în
această perioadă există o suplimentare a nutriţiei minerale cu substanţe
organice dizolvate cu molecule mici ca aminoacizi, glucide, acizi organici,
s'Jbstanţe de crestere şi enzime care se asimilează şi repari i;;·p:iză ul teri or
în organismul macro fi telor emerse în diferi te organe ale r,cestor plante.
Algele au posibilitatea de a elimina subst,anţe orranice cu molecule
mici în mediu ca urmare a proceselor de metabolism (5), (10), (12), (18),
(23), (24), (25), (40), (45), (4 7), (52).
Prezenţa substanţelor organice aminoacizi, glucide, hormoni în locurile în oare vegetează stuful au fost semnalate în numeroase lucrări (7),
(10), (13), (18), (29), (30), (32), (39), (50), (56), (57), (59).
Aminoacizii din apă şi sol au fost de asemenea, frecvent oercetaţi
(7), (16), (18), (32), (52), (56).
In lucrarea de faţă prezentăm date originale, eiect~iate în perioada
1970-1973 asupra nutriţiei suplimentare organice la ma:ro:ite eme;-.se
din Delta Dunării.
147
,j:>.
O:>
•Punctul~ r~co/!8tte
Fig. 1 -
Locu l de colec tare a p rob e lo r de mac ro fit e e me rs e din De lt a m a ritim ă ş i
anum e ghi o lu ril e î m p u ţit a , Ro ş uleţ, R o ş u, T rei Ieze re ş i Ma ti\a.
Ava n d e ltă şi
MATERIAL ŞI METODA
S-au efectuat exp2rie nţe de laborator cu plante colec tate d in Delta
ghioluri le impuţ i ta, Roşuleţ, Roşu , Trei Iezere şi Matiţa (Fig. 1).
Det erminările s-au efectuat in perioada 1970- 1973, în timpul care nţe i minerale adică în perioada de d ezvoltare intensă a macrofitelor
emerse (iun ie-sep tem bri e).
S-a u ales pla n te de aceea ş i t alie. Acestea s-au transportat r epede la
labora to r (în pungi d e ma terial plastic, menţinîndu-se · bine umiditatea
r ădă ci nilor adventive ş i a u fo st montate urmă toarel e exp e ri e nţe (Fig. 2
a ş i b) :
D unării,
Fi g. 2 a - Pl a nt e d e stuf t ra ta te cu
aminoacizi m a r ca ţi cu 14c (în ames tec ), b) Pl a nte de s tu f tra tate cu
g lucid e , ami noacizi şi acizi orga ni ci
m a r ca ţi cu 14C, 1 so l uţie de a min oac iz i 14C, 2 - so l uţie d e g lu cide
14 C, 3 solutie d e acizi orga nic i
14C.
a
b
Plantele s-au in trodus cu rădăcinile adventive (Fig. 3 a , b, c şi d)
în soluţii r ad ioactive 14 C car e co n ţine au aminoac izi (în amestec) cu o
r adioac tivitate de 4. 096.05 0 imp/min, gli c ină-l- 14 C cu o r adioactivi tate
de 1 mCi/l, gl u coză 14 C cu o r adioactivitate d e 1,4 mCi / l şi acizi organici (în amestec) proveniţi dintr-un extract din fru nze. Soluţiile respective s-au diluat la 1 1 cu apă di st'ilată. R a dioactivita tea soluţiilor obţinute
care s-au administrat plantelor au fost de 12.429 imp /mi n /ml pentru
aminoacizi în iamestec, 75.218 imp/min/2 ml la glidnă, 79.690 imp/ min /
2 ml la glucoză şi 104 imp/ min/2 ml la acizii organici.
Plant ele intro::lu:se în sol u ţ-iile radioa ctive astfel pregătite au fost
păstrate între 11; 2 - 54 ore. La intervale diferite de timp (11 / 2 , 2, 4, 5, 9,
17, 39 şi 54 o:i;e) s~a scos cîte o pl an tă din so luţia radioactivă !'espectivă,
s-a spăla t cu .apă pentru îndepăr tar ea urmelor de s oluţi e radioactivă
aderen t ă la exterior iar apoi au fost extrase substa nţel e solubile rndioactive din organe întregi şi fragmente ale acestora.
149
a
b
Fig . 3 a) R ădăcini adventive de p e ri zomi de s tuf, b) R ădăci n i a dve ntive de pe tul pini
la stuf, c) Rădăcini adventive de pe ri zomi la pipirig, d) R ădă cini adv e ntive de pe
rizomi la papur ă.
i.50
c
d
Organele ce11cetate au fost rădăcinile adventive de pe t ulpini, t ulpinile şi frunz.e1e . Mărunţirea materialului vegetal s-a făcut cu un omogenizator tip „Birouette".
151
Substanţa solubilă radioacti\'ă
(1 4C) din macrofite emerse
Extracţia substanţei solubile radioactive în alcool 800/o din organe
şi segmente ale acestora s-a făcut prin fierbere timp de 5 min. Soluţia
obţinută a fost filtrată prin hîrtie de filtru Ederol nr. 1. După filtrare
reziduul a fost îndepărtat iar supernatantul alcoolic evaporat la sec pe
baie de apă. Reziduul obţinut a fost reluat cu alcool etilic 800/o (1 ml).
Acesta s-a trecut în cupe de 1 cm 3
s-a exprimat în 0;0 imp/min.
şi
s-a evaporat la sec. Radioactivitatea
Determinarea clementelor biogene din
apă şi
sol
Determinarea elementelor biogene s-a făcut din apa şi din extractul
apos de sol din diferite zone stuficole ale Deltei Dunării. Substanţa organică s-a determinat prin metoda manganometrică. Azotaţii prin metoda
Gram·al-Lajoux (colorimetrie cu acid fenol disulfonic, fosfaţii prin colorimetrie cu reacti\· sulfomolibdenic iar siliciul prin colorimetrie cu molibdat de amoniu ~i acid oxalic (32).
Rezultatele sînt exprimate în mg 02/1 pentru substanţa organică din
apă, în mg 02/100 g pentru substanţa organică din extractul apos din
sol şi în mg/l pentru apă şi mg/100 g pentru extractul apos din sol în
cazul azotaţilor, fosfaţilor şi silicei.
Rezultate
şi discuţii
Rezultatele sînt prezentate în tabelele 1-4 ş1 in figurile 4-9.
În tabelul 1 se arată rezultatele obţinute asupra conţinutului în
elemente biogene din apa zonelor stuficole ale Deltei Dunării în perioada 1970-1972 şi anume din diferite ghioluri ale Deltei maritime şi ale
Ayandeltei. S-a constatat o modificare a cantităţii acestor elemente biogene în general în sensul reducerii acestora în perioada de toamnă,
cantitatea lor fiind insuficientă pentru a asigura nutriţia minerală în
lunile august-septembrie.
Din tabelul 2, care cuprinde date asupra conţinutului în elemente
biogene din solul diferitelor zone stuficole ale Deltei Dunării în cursul
anului 1972 şi anume din diferite ghioluri ale Deltei maritime şi Avandeltei se constată că elementele biogene din sol au în general valori
mai mari decît în apă. Se constată însă, de asemenea, o evoluţie asemă
nătoare a acestora în perioada de toamnă şi anume reducerea evidentă
a lor, deci prezenţa unei carenţe minerale.
În tabelul 3 şi 4 şi în figurile 4-5 se prezintă rezultatele procentuale ale radioacbivităţii din substanţa solubilă şi legată din diferite
organe ale lui Phragmites australis (Cav) Trin et Stend. adică raportul
între fracţii la nivelul aceluiaşi organ precum şi raportul între organe
la nivelul aceleiaşi fracţii.
Din tabelele 3 şi 4 rezultă că există o repartiţie diferenţiată a radioactivităţii între fracţia solubilă şi cea hidrolizată dependentă de soluţia
iniţială radioactivă administrată, de organul în care s-a asimil.at şi acu15'2
Tabela 1. Modificarea conţinutu·lui în elemente biogene din apa zonelor stuficole
ale Deltei Dunării în perioada 1970-1972
I
Hl70
VI
------- - UM
,_i::r:_ei _Iezer~
R
oşu Ph. a. j Ph. a.
gig. , flav.
Determinări
IX
I
I
I
Trei Ieze re
.
r.h. a. p h. a.
gig.
fi av.
Roşu lmpu- Roşu-
\ita
I
le\
--
.
lmg0
/1~6- ~/~ -~ ~
~ - 4~.o 29,3
- -2 , - - - - 1 - - - .
--- -- -
Substanţa organică
Azotaţi
mg/I
-Fosfaţi
--
mg/I
Sili ce
mg/I
1,3
7,2
1,8
2.4
3,7
--
6,2
L5
4,3
--1-----0,12
2,75
13
1,401 0,02
36
O
43
1,0G
0,12
7
1
0,37
0,12
40
J
G7
Hm
VI
Determinări
IX
UM
Jeţ
3,9
lmpu- \
Roşu
l'C1
5,8
Azotaţi
mg/I
0,4
-
0,4
Fosfaţi
mg/I
0,03
-
0,06
Sili ce
mg/l
--
11,0
0,3
0,4
0,6
---
0,3
13
33
12.4
0,4
--
0,14
0,05
O, 11
--
I 16
11
15
--
12,4
13,6
--
0,05
Jeţ
ţita
~
'1,2
mg02/
1
;:f
Roşu-
-- -- --
-Substanţa organică
Roşu-
u
lmpuţi ta
Roşu
0,15
-27
30
1972
Determinări
UM
::1
V"-
Sub,tan\a o•g
Awla\i
Fosfaţi
I Siiice
Notă:
ankă
__
I:s
o.
l'C1
I
I;vi·.....
I Trei
~I
:.:: I Ph. a.
-
:s
o.
I
;;:;.
l'C1 ,,.,. _
Ph. a. Ph. a.
~ .§ S ii~ gig._ flav.
1
I7
·"i _ll.11_ _16.5_
~l.Q.6_1~1_1.2__ __!L1~1.'2., _1.c1._l--°.c3_ ~
I
-i-------1I
I
I
I
mg/I 0,55 0,15 1,60 1,25 10,0
mg /I 5
Trei Iezere
~
12:1!._I~1 _42..l _13,.4._ _16.5_ .~ l.Q.6_
1
mg/I _1,.5_
I
Iezere
Ph. a.
~ \~ flav.
~ .§ S ~ ~
mgo,1: 5,2
IX
VI
2
12
1
24
5,35 0.02 0,12 0,13
30
2
1G
19
~~
I 52
Ph. a. gig. - Phragmites australis va-r. gigantissima
Ph. a. flav. - Phragmites australis var. Jlavescens
153
Tabela 2. Modificarea
conţinutului în elemente biogene
Dunării în cursul anului
ale Deltei
din solul zonelor stuficole
1972
U.M.
Determinarea
Substanţa
organică
Azotaţi
----
Fosfaţi
Notă:
Ph. a. gig. - Phragmiles m·stralis var. gigunlissima
Ph. a. flav. - Phragmitcs auslra/is var. i/avesccns
Tabela 3. Variaţia relativă a radioactivităţii în substanţa solubilă şi legată la
nivelul organelor de Phragmites aust.ralis (cav) Trin et Stend. (raportul între
fracţii la nivelul aceluiaşi organ)
' ______'Y"-!_~/min______ ,
Fracţia hidrolizată
I
Timpt!l I
'30111 li a
I
ric
raiioaclivi1
arlministratf1
a bsoriJ lieo.
solubilă
Aminoacizi
Glucide+
, Acizi
----- .------·----- ----1
11·.2
C' 11 c OZil-
----
gC-(U)
4
'
Acizi organici
4
1•1i
Glicină-I14C
4
154
Frac;ia
ore
~
14C
Organul pLmtei
organici
Riirlc"icini arlventive
1
15,8
de pe tulpini
47,0
23,6
Tulpini
45,5
11 9
Frunze
52 5
- ----- - - - - - - - Rădăcini adventive
1,2
de pe lt!lpini
31,2
!O.O
Tulpini
46,7
Frunze
14 3
44,0
Răd.:icini adventive
35.1
38,2
rle pe tulpini
38,5
17,9
Tulpini
14, 1
Frunze
- Rădăcini
-- adventive -42.4
-2, 1
d,e pe tulpini
85,2
19,0
Tulpini
13,3
27,l
Frunze
28.4
Rădăcini adventive
5,3
de pe tulpini
29,3
12,6
Tulpini
8,9
16,4
29,2
Frunze
I
1--·--
I
proveniţi
clin
sinteza
proteinelor
37,2
30,9
35 G
'
67,2
43,3
41.7
26,7
43,6
43,5
12,7
67,7
44,5
65,4
78,5
54,4
.
Tabela 4. Variaţia relativă a radioactivităţii substanţelor solubile şi legate
Pe organe la Phragmites australis (Cav) Trin et Stend. (raportul între organe
la nivelul aceleiaşi fracţii)
----Substanţa
radioactivă
administrată
%-
imp/min
----------
, ___
F_ra_cJia i_1i_d_ro10_a_ti\_
Timpul
de
Organul plantei
absorbţie
frac\ia Glucicl2+
solu bilă.
A'i1.i
orrJilnici
ore
Aminoaci1i
proveni li
din sinteza
proteinelor
- - - - ------Rădăcini
Glucoză-
14C-(U)
4
Acizi organici
14C
4
adventive
de pe tulpini
Tulpini
Frunze
-- -------Ri\dăcini adventive
de pe tulpini
Tulpini
Frunze
I Răclăcinj Mh·cnlivc
, de pc tulpini
Tu!pini
Ii
----1
11,12
Frur12
4
fl2,5
flR,7
lG,G
1.3
0,9
iO,O
1.3
92,G
G!-t
G,7
31.L
Tulpini
Fru nzr:- -
---
Ri:i di1cini adventive
rle p0 tulpini
Tu !pini
Frunze
.u
O,G
7 Ul
~_,,
:J
1
I
·Ll
l ,H
--- -
()
:J.!,2
3fJ.2
H,G
'~.s
-
-
I --
I
0,3
32.'l
''-'.
11 G,7
~~1c~1~i~l:~;~~~~riuv0- -~4~ 1
-
Glicinii-1'4C
87,2
11.5
25,7
C5,B
11,5
:FJ,il
57.7
::l,3
n__:,s
77,J
G.<I
3-tl
1,-1
3. l
21,'.J.
1,7
01,G
1
m;.ilat această radioactivitate precum şi de timpul de asimilare ~i repartitie a soluti-ei radioactive.
· In fig{ira 4 se prezintă rezultatele procentuale ale radioactivităţii
obţinute la plantele de stuf tratate cu glicină-l- 14 C după păstrarea acestora în soluţie radioactivă timp de 11; 2 şi 4 ore (radioactivitatea fiind
exprimată în 0;0 imp/min., raportul între organe la nivelul aceleiaşi
fracţii). Se constată că majoritatea radioactivităţii este cuprinsă la 11; 2 ore
în glucide+ aci2ii organici la tulpini şi frunze şi în fracţia solubilă la
rădăcini. Urmează radioaotivitatea detectată în fracţia solubilă la tulpini
şi frunze şi numai în ,procent scăzut cea identificată în aminoacizii proveniţi din sinteza proteinelor. La 4 or€ majoritatea radioactivităţii s-a
detectat în fracţia so1ubilă atî·t la rădăcini. cît şi la tulpini şi frunze.
Urmează radioactivitatea găsită în glucide+acizi organici şi un procent
foarte scăzut în aminoacizii proveniţi din s~nteza proteinelor.
Din figura 5 care cuprinde rezultatele procentuale ale radioactivităţii
exprimată în imp/min (raportul între fracţii la nivelul aceluiaşi organ)
se constată că la plante!€ tratate cu acizi organici 14 C, după 4 ore de
155
păstrare a acestora în soluţia radioactivă , maj or itatea radioactiv i tăţii s-a
detectat în ami n oacizii pr oveniţi d in sinteza proteinelor în tulpini şi frunze , urmează radioacli vita ea găsi ă în fracţia so lubilă la frunze şi cea
di n glucide şi acizi organici la tulpini . In rădăcin i l e adven tive r adi oacti-
\ itat ea a fos identificată în procen te apr oxim ativ egale la fracţia s olubilă,
AC . ORGAN ICI 14c ...
(extract din frunze )
I
14,1%
4 ore
/
/
.______.I Am inoac iz i
•
•
prote1c1
R=Răd . adv . de pe tulpini
17//hi
Glucide + ~
Fra ct ia
Ac. organ 1c1
solubila
T=Tulpin"1
F-==Frunze
111111111
•
I
Fig. 5. - Variaţia relativ ă a radioactivit ăţii su b s tanţelor solubile şi legate ex prim ată
în % imp/mi n la plante le de stuf tratate cu acizi orga nici (raportul între fracţii
la n ivelul ace l uiaş i orga n).
156
Gli CI NĂ-1 - 14c
65,8 °/o
1112ore
4 o re
I
I Aminoacizi
111111111
pro te ici
R =Ră d. ad v .de pe t u l p i ni
Glucid e+
Ac. organ i ci
T=Tulp i ni
W/Z1
Fracţia
solubilâ
F=Frunze
glucide+acizi orga nici ş i în aminoacizii prov eniţi din sint€za proteinelor.
Aceste substanţe orga nice administrate s-au identificat ulterior în
plante la nivelul diferitelor organe sub forma aminoacizilor liberi (Figur ile 6-7) precum ş i ca aminoacizi rezultaţi din sin teza proteinelor
F ig. 6. Aminoacizi li beri identifica ti în diferite or ga n e a le plantelor
de stuf colec tat e din g hi olul R oşu ,
sep tem brie 1971.
Fiq. 7. - A min oa ci zi liberi
la s tuf, plante colec tat e din
g h io lul Ro ş uleţ septembrie
1971, M - ma rtori , R.adv.t.
r ădăcin i adve ntive
de
pe tu lpin i, R.adv.rz . - r ă
d ă cini ad v entive de pe rizom i, Rz rizomi, L l ă s t a ri, F frun ze, I i nflor escen\ e , I l euci n ă ,
J' - izol e uci n ă , 2 - fenilalani n ă , 3 - valin ă , 4 m e t io nin ă, S' triptofan,
5 - tirozin ă , 6 - prolin ă ,
7 - a lanin ă , 8 - treonin ă,
9 acid glutamic, JO glicocol, 11 - se rin ă , 12 acid aspartic, 13 - arginin ă, 14
li z in ă ,
158
-
16 -
histidină,
cistei n ă ,
dsti n ă.
15
17 -
(hidrolizaţi) prezentaţi în cromatogramele din Figura 8 a, b şi c. In
cazul aminoacizilor liberi identificaţi în diferite organe ale plantelor se
constată prezenţa acestora în cantităţi variate, observîndu-se o acumulare a acestora în rizomi, tulpini şi în frunze. La aminoacizii proveniţi
din sinteza proteinelor (hidrolizaţi) s-au constatat în general dife!1enţe
la plantele la care s-a administrat o soluţie radioactivă sau alta, conţi
nînd fie aminoaci~i, glucide sau acizi organici, precum şi de la un organ
la altul al plantelor. In general s-au identificat prin cromatografie pe
hîrtie în sistemul de developare butanol-acid acetic-apă (4 : 1 : 5), prezenţa aminoacizilor din grupul aspartic şi glutamic.
Substanţele organice administrate au fost absorbite prin rădăcinile
adventive ale plantelor la nivelul hidropatelor şi ulterior transportate
spre cilindrul central de unde au pătruns în circuitul sevei în tulpini.
Aceste substanţe organice administrate după absorbţie suferă transformări metabolice în sensul sintezei glucidelor complexe, a proteinelor
(Fig. 9), pornind în aceste sinteze pe căi noi, neelucidate încă, de la
forme superioare de energie acumulată. In diferite varietăţi de stuf
s-au identificat prin metoda electroforezei pe hîrtie efectuată în soluţie
tampon veronal-veronal sodic pH 8,6, în unele organe ale plantelor
între 1-3 fracţiuni de proteine solubile.
Se administrează plantelor aminoacizi liberi iar în acestea după
un anumit interval de timp s-au detectat proteine ca rezultat al sintezei
acestora din aminoacizii administraţi. De asemenea, se administrează
glucide simple astfel glucoză iar după un interval de timp în diferite
organe ale acestor plante s-au detectat glucide complexe.
Datele originale obţinute de noi, prezentate în lucrări anterioare
(32), (33), (58), precum şi în lucrarea de faţă ne arată clar că există la
macrofitele emerse din Delta Dunării o nutriţie suplimentară organică
în perioadele de carenţă minerală, care contribuie la creşterea şi dezvoltarea normală a plantelor în aceste perioade critice de lipsă sau
insuficienţă a hranei minerale.
In procesele de sinteză a substanţelor organice complexe din molecule mici organice, în comparaţie cu sinteza din substanţe biogene, asistăm la alte căi metabolice, mai complicate în care se începe sinteza de
la o fază avansată, de la substanţe organice cu molecule mici, care
reprezintă forme superioare de energie acumulată.
Aceste cercetări pe lingă că oferă un interesant aspect teoretic al
procesului de nutriţie al macrofitelor emerse, a circuitului materiilor
din diferite ecosisteme acvatice, dar permite evidenţierea unor perspective practice de îmbunătăţire a condiţiilor de viaţă în perioadele de
carenţă minerală prin administrarea suplimentară a nutriţiei organice
cu substanţe cu molecule mici ca aminoacizi, glucide, substanţe de
creştere, acizi origanid, enzime.
159
.:·.····
·:::·.·:·:·:··
.[+t~ <-/ . :-~~:::·:~::::i/\: ?fii:i{:i::
I·
IM ·'t :i .·
::;~/
:1.
··.-:-„.z.···
„....;:~ ..,
'
.
.,,.S :;., .
,.
·~
...
'
.......,.~
„ I<:
:~
- - .~'
R&.i ~~d,„
~--··· · ··""'
..:;.
·:::.
,....
:.
·~:~
,_.,;"·...'
:':/((
160
:fi
~:
(;ft;
s ~r
··::„
.
A<: . ;:i ~;r
Fig . 8 a) Aminoacizi prove n i li di n si nteza prote ine lo r
la pla nt e le de stuf tratate cu
gkci de
şi
am ino ac1 n
1•c.
/J) Aminoacizi i:roveni ti di n
si nt eza
prote ine lo r (hidroli za\i) la pl a nte le de stuf trata te cu ac1z1 o rga n1 c1 14c.
;) A mi noacizi proveniţi din si nteza prot e in e lo r la plante le de
s tu f t ratate cu aminoacizi ş i
acizi o rga nici 14 C. a ş i b pla nte tra tate cu so luţiil e r a dio ac tiv e res p ec tive timp d e
1 1h ore ia r c pl a nte tratate cu s o l uţi ile radioac tive timp
de 4 o re, M - marto ri, Răd.
adv .
r ă d ăc ini
adve ntive,
f ulp - t u lpini, L - l e u c in ă ,
Fa - fe n i l a l a n i n ă, Va l - valin ă , M e t me tionin ă, Tz t iroz in ă , Pro! prolin ă , Ala
- alani n ă , Ac.gl. - acid glut a mic, Glie - gli coc ol, Sers e ri n ă , Ac.asp ac id asparli c, A rg a rginin ă, Hist hi s tidin ă, Liz li zi n ă ,
Cist
- cistină.
A
I
II
lII
a
b
B
I
II
III
a
c
b
c
I
II
III
a
c
Fig. 9. - Proteine solubile la diferite varietăţi de stuf, iunie 1970. A - Ph'f,a gmiles
australis var. giganlissima (stuful gigant de plaur), B Phragmit es australis var.
ilavescens (stuful pitic de plaur), C - Phragmites auslralis var. rivu laris (stuful de
sărătură), a rizomi, b - tulpini, c - frunze, I, II, III fracţiunile de proteine
identificate.
161
CONCLUZII
1. S-a constatat că în perioadele de carenţă minerală, adică de
a elementelor biogene, există posibilitatea suplimentării
macrofitele emerse din Delta Dunării cu substanţe organice
cu molecule mici ca aminoacizi. glucide, acizi organici, auxine, enzime.
2. Subs,tanţele organice administrate sînt asimilate prin rădăcinile
adventive la nivelul hidropotelor .şi ulterior translocate în diferite
organe unde au loc sinteze complexe.
3. Aminoacizii liberi administraţi în organismul plantelor sînt transformaţi în proteine, iar glucidele simple în glucide complexe.
4. In procesele de sinteză a substanţelor organice la macrofitele
emerse în cazul suplimentării nutriţiei cu substanţe organice cu molecule mici, se porneşte de la forme superioare de energie acumulată pe
noi căi de sin teză mai complexe.
5. Dovedirea existenţei nutriţiei organice cu molecule mici la
macrofitele emerse din Delta Dunării, deschide noi perspective practice
în vederea suplimentării hranei minerale cu aceste molecule mici de
materie organică care reprezintă forme superioare de energie acumulată.
insuficienţă
nutriţiei la
BIBLIOGRAFIE
1. ABDERHALDEN, R., 1952, Die Hormone. Ed. Springer, Berlin.
2. AHMAD, M.R., WINTER, A., 1970, The effect of Weak Auxins on the growth of
Blue-Green Algae. Hydrobiologia, 36, 2, 305-397.
3. ALGEUS, S., 1951. Note on the utilization of glutamine by Scenedesmus obliquus.
Physiologia PI., 1, 458-460.
4. ALGEUS, s., 1951. Effect of B-alanine and pantothenlc acid on growth of Scenedesmus obliguus. Physiologia PI., 4, 495-497.
5. ALLEN, M.B., 1956, Excretion of organic compounds by Chlamydomonas. Arch.
Mikrobiol. 24, 163-168.
6. AUDUS, L.J., 1963, Plant growth substances. Jnterscience Publishers Inc., New
York.
7. BAYNE, T.M.B., RODAT, J.W., KATZNELSON, H., 1956, Detection of free aminoacids in soii. Soii Sci., 82, 521-524.
8. BELSER, W.L., 1959, Bioassay of organic micronutrients in the sea. Proc. nation.
Acad. Sci. U.S.A., 45, 1533-1542.
9. BENNET-CLARK, T.A., KEFFORD, N.P., 1953, Chromatoqraphy of the growth substances in plant extracts. Nature, 171, 645-647.
10. BERNATOWICZ, ST., PIECZNYSKA, K., 1965, Organic matter production of macrophytes in the Lake Tattowisko (Mazurian Lake land). Ekologia Polska,
Seria A, 13, 9, 113-124.
11. BLOCK, R.J., DURRUM, E.L., ZWIEG, G., 1955, A manual of Paper Chromatography
and Paper Electrophoresis. Academic Press. New York.
12. BLUM, J.L., 1969, Nutrient t:hances in Water Floiding the High Salt Marsh. Hydrobiologia, 34, 1, 95.
162
13. BLUMENTAL, S.A„ SWAIN, F.A„ 1956. Comparison of aminoacids obtained by
acid hydrolysis of lake sediments, Central Minnesota. Buii. geo!. Soc.
Am„ 67, 1637.
14. BOYSEN-JENSEN, P„ 1935, Die Wuchsstofftheorie. Jena.
15. BRANNON, M.A„ 1937, Algae and growth substances on growth and cell division in green algae. Am. J. Bot. 26, 271-279.
16. BREHM, J„ 1967, Untersuchungen uber den Aminosaure-Haushalt holteinischer
Gewaser, insbesondere des PluB-Sees. Arch. Hydrobiol /Suppl.. 32, 3,
313-435.
17. BRIGGS, G.M. DAFT, F.S„ 1955, Water-Soluble Vitamins. Ann. Rev. Biochem„
24, 339.
18. BRIGGS, M.A., 1962, The presence of free sugars, peptides and aminoacids in
fillered lake waters Life Sciences 8, 377-380.
19. CONRAD, H., SALTMAN, P., EPPLEY, R„ 1959, Effects of auxin and gibberellic
acid on growth of Ulolhrix. Nature, 184, 556-557.
20. DATSKO. V.G., 1948, Dissolved orqanic matter and its accumulation în sediments.
Dokladî Akad. Nauk SSSR, 59, 523.
21. DA VIDSON, F.F., 1950, The effect of auxin on the growth of marine algae. Ann.
J. Bot„ 37, 501-510.
22. DENFFER, D„ BEHRENS, M„ FISCHER, A„ 1952, Papierelektrophorestische Trennung von Indolderivaten aus Pflanzengeweher. Naturwiss, 39, 258.
23. FOGG, G.E., 1952, The production of extracellular nitroqenous substances by a
blue-green alga. Proc. R. Soc. London, 139, 372-397.
24. FOGG, G.E., 1962, 1962, Extracellular products. In: Lewin R.A. Physiology and
biochemistry of algae, 457-489.
25. FOGG, G.E., WESTLAKE, D.F., 1955, The importance of extracellular products
of algae in fresh waters. Werh. Internat. Ver. Limnol, 12, 219-232.
26. FRIED, R„ LADY, H„ 1955, Water-Soluble Vitamins. Ann. Rev. bioche. 24, 393.
27. GUPTA, A„ KUSUMLATA, B„ 1964, Effect of alga! growth hormones on the
germination of poddy seeds. Hydrobiologia, 24, 430-434.
24. HOLODNII, N.G„ 1939, Fitogormoni. lzd. Akad. Nauk, Kiew.
29.
HURGHIŞIU,
I„ 1972,
Cercetări
comparative asupra
substanţelor
de
creştere
din
Phragmiles auslralis (Cav) Trin et Stend Typha anguslifolia L şi Scirpus
lacuslris L. Celuloză şi Hîrtie, 12, 608-612.
30. HURGHIŞIU,
I„
1973,
Cercetări
comparative
asupra
aminoacizilor
liberi
din
Ph,"Qgmites australis (Cav) Trin et Stend., Typha angustifolia L„ Typha
Jatifolia L. şi Scirpus Jacustris L. Studii şi Cercetări de Biochimie, 16, 1.
17-22.
31. HURGHIŞIU, I„ 1973, Change of the growth substances content in Phragmites
australis (Cav) Trin et Stend„ developing under various ecological
rnnditions. Rev. Roum. Biol., Serie Botanique, 18, 4, 211-218.
32.
HURGHIŞIU,
I„ Influenţa comparativă a unor substanţe anorganice şi organice
existente în apă şi sol asupra creşterii şi dezvoltării macrofitelor emerse
în diferite condiţii de mediu acvatic. Teză de doctorat, Bucureşti, 1973.
33. HURGHIŞIU, I„ 1974, Proteinele solubile din Phragmites aust·ra/is (Cav) Trin et
Stend. Hidrobiologia, sub tipar.
34. ILIES, C„ 1968, Unele observaţii privind asimilarea din apă şi repartiţia 32 P în
diferite organe ale stufului comun. Celuloză şi Hîrtie, 1968, 17, 3, 97-105.
35. ILIES, C„ 1969, Cercetări privind asimilarea şi repartiţia la stuful comun (Phragmites comunis L) a sărurilor minerale aplicate pe sol cu ajutorul 22 P.
Celuloză şi Hîrtie, 18, 6, 267-271.
163
36. IWASAKI, H., 1965, Nutritional studies of the edible seawed Porphyra tenera.
I. The influence of different B12 analogues, plant hormones, purines and
pirimidine on the growth of Conchocelis., PI. CelL. Physiol., 6, 325-336.
37. KANAZA WA, T., 1964, Changes of amino acid composition of Chlorella cells
during their life cycle. PI. Cell. Physiol., 5, 333-354.
38. KESER, M., 1955, Papierchromatographische Untersuchungen uber das Auftreten
freier und gebunder Aminosauren in hoheren Pflanzen. Planta, 45, 273288.
39. KRAUSE, H.R., 1962, lnvestigation of the decomposition of organic malter in
natural waters. F.A.O. Fisheries Biol. Report, 34, 1-14.
40. KEOGH, A., LANGE, E„ SMITH, W., 1930, On the organic matter given off by
algae. Biochem. J., 24, 1666-1671.
41. KROGH, A., 1931, Dissolved substances as food of aquatic organisms. Bio!. Rev.,
6, 412-442.
42. KROTKIEWICZ, P.G., 1963, Vlianie gibberellina na rost obîknovennogo i suchodlnogo trostnika. lzd. A.N. SSSR, 1. 283-285.
43. KYLIN, A„ 1942, Influence of glucose, ascorbic acid and heteroauxin on the
seedlings of U /va and Entcromorpha. Kgl. Fysiograf Sallskop i Lund
Forch., 12, 135-148.
44. LARSEN, P., 1950, Growth substances in higher plants. In: Laibach F., Fischnich,
O. Pflanzenwuchsstoffe in ihrer Bedeutung fur Gartenbau, Land und
Forstwirtsch af t. Stuttgart-Lud wings burg.
45. LEFEVRE, M., JAKOB, H„ NISBET, M., 1949, The action of substances excreted
in culture by certain species of algae on the metabolism of other algal
species. Proc. Internat). Assoc. Limnol., 10, 259-264.
46. LEOPOLD, D.C.
47. LUCAS, C.E., 1958, Externai metabolites and productivity. Rapp. et Proc. Cons.
Intern. Explor. Mer. Verb„ l, 144.
48. MERZ, R.C., ZEHANPFENNIG, R.G„ KLIMA, R.J., 1962, Chromatographic assay
of extracellular products of algal metabolism. J. Wat. Pollut. Control.
Fed„ 34, 103-115.
49. NITSCH, I.P., NITSCH, C., 1955, The repartition of natural plant grokth substances
by paperchromatography. Beitr. Bio!. Pflanzen, 31, 337.
50. OHLE, W„ 1935, Organische Kolloide in ihrer Wirkung auf den Stoffhaushalt
der Gewasser. Naturwiss. 23, 480-484.
51. OVERBECK, J„ BABENZIEN, H.D„ 1964, Uber den Nachweis von freien Enzymen
im Gewasser. Arch. Hydrobiol., 60, 107-114.
52. PETERSON, W.H„ FRED, E.B„ DOMOGALLA, B.P., 1925, The occurence of aminoacids and other organic nitrigen compounds in lake water. J. biol.
Chem„ 63, 287-295.
53. POVOLEDO, D„ 1961, Ulteriori studi sulle sostanze organiche disciolte nell'aqua
del Lago Maggiore a Frazionamento e separazione delia proteine dai
peptide e dagli aminoacidi libiri. Memorie Ist. Ital. ldrobiol., 13, 203222.
54. PROV ASOLI, L„ 1958, Effect of plant hormones on U Jva. Biol. Buii., 114, 375384.
55. REICHARDT, W., OVERBECK, J., STEUBIN, G.L., 1967, Free dissolved enzymes
in lake waters. Nature (Lond) 216, 1345-1347.
56. RUDESCU, L., HURGHIŞIU, I., 1972, Die Aufnahme von freien Aminosauren aus
dem Wasser und Schiam zur Ernahrung des Schilfrohres (Phragmites
communis), das sich in verschiedenen oklogischen Bedingungen entwickelt hat und die Umwandlungderselben in den Organen der Pflanze.
Hidrobiologia, 13, 135-149.
164
57. RUDESCU, L., HURGHIŞJlT, I., 1973, CerceUiri comparative între Delta Dunării,
împrejurimile Capitalei şi Bucuteşti, în privinţa conţinutului în substanţe
de creştere din apă, sol şi stuf (Phrngmitcs nustra/is (Cav) Trin et Stend.
Hidrobiologi!!, 14.
58. RUDESCU, L., HURGHIŞIU, I., POPOVICI, GH„ 1973, Asimilarea şi repartiţia
substanţelor radioactive 14c la Phragmites aust ra/is (Cav) Trin et Stend.
Hidrobiologia, 14.
59. RUDESCU, L., HURGHIŞIU, I., 1974, Cercetări comparative asupra enzimelor libere din apă, sol şi Pllragmites nustra/is (Cav) Trin et Stend„ Hidrobiologia, sub tipar.
60. SAUNDERS, G.W., 1957, Interrelation of dissolved organic matter and phytoplankton. Bot. Rev„ 23, 38Q-409.
61. TERPSTRA, W„ 1953, Extraction and identification of growth substances. Diss.
Utrecht.
62. TURBA, F„ 1954, Chromatographische Methoden in der Protein-Chemie, Berlin.
63. UCHIDA, T„ EGAMI, F„ 1967, Melhods in enzimology. Academic Pres N.Y. London, 12, 228.
64. WILLIAMS, G.L., 1949, Growth regulating substances in Laminairin agardllii. Science, 1l O, 169-1 70.
Summary
Investigations have been carried on in the period 1970-1972 about the possibilitus of supplimentary organic nutrition of emerse macrophyte from different lakes
in the Danube Delta.
Modern investigation method heve been used : that of radioactive isotopes and
of paper chromatography.
The results obtained shown that during the periodds with insuficient mineral
supplies, corresponding to the maximum development of vegetation (June-September)
there is a possibility of a supplimentar nutrition of the plants with solved small
molecules organic matters such as : aminoacids, glucids, organic acid and growth
substances.
These radioactive soluble organic substances have be identified in some
organs of the emerse macrophyta, such as roots, stems ant leaves. The absorbtion
and assimilation of solved small molecule organic matters was provet in samples
collected two hours after administration of these substances.
The absorbtion and assimilation of organic matter is selective : glucides and
aminoacids are absorb.ed in a higher proportions than organic acids. These organic
matters have been identified mainly in roots and stems and is smaller quanthes
in leaves.
165
MODIFICARILE ASOCIAŢIILOR' FLORISTICE PALUSTRE
DIN INCINTELE STUFICOLE INDIGUITE CA URMARE
A DESECARILOR ŞI A LUCRARILOR SILVOTEHNICE
C.RADUCA
Problema înlăturării vegetaţiei palustre din bazinele piscicole a
constituit obiectul unor permanente preooupări pentru asigurarea valorificării cit mai complete a terenurilor aflate sub apă.
In ultima vreme, în Delta Dunării, pe lingă exploatarea stufului
se pune tot mai mu1t problema valorificării superioare a tuturor terenurilor neproductive sau cu productivitate scăzută din incintele îndiguite.
ln afara problemei Tefacerii zonelor stuficole cu o productivitate
scăzută, în cadrul pro.gramului de valorificare complexă a incintelor
îndtguite, există preocuparea introducerii unor plante agroalimentare şi
celulozice.
Introducerea acestor culturi presupune desecarea completă a unor
zone îndiguite şi întreprinderea unor măsuri active pentru înlăturarea
asociaţiilor floristice palustre specifice acestor terenuri.
Observaţii amănunţite cu privire la evoluţia şi succesiunea floristică
în regim de desecare, ca urmare a instalării unor cul turi experimentale de plop şi salde, au fost efectuate în perioada 1966-1973, în bazinul experimental nr. 1 Maliuc, în suprafaţă de 28,547 ha.
Microrelieful acestei suprafeţe este destul de variat şi reproduce
toate situaţiile de microrelief ale incintelor stuficole îndiguite. Cota maximă a terenului 2,68 m r.M.N., cota minimă 0,35 m r.M.N. iar cota medie
de 1,58 m r.M.N.
Din punct de vedere hidrologic bazinul experimental se află sub
influenţa nivelului exterior. In această situaţie nivelurile interioaTe au
putut fi dirijate după necesitate prin sistemul de drenuri şi de evacuarea
apei prin pompare.
Din punct de vedere climatic, Ostrovului Mali.uc, ii este caracteristică
clima zonei centrale a Deltei Dunării (staţia meteorologică Gorgova), caracterizată prin :
1
167
Fig. 1. - Bazinul expe rimental nr. 1 Mali uc d u p ă instalarea
pl a ntaţiilor
experi mentale.
tem peratura medie anuală l0,6°C;
precipitaţii norma le 327,6 mm, cu un maxim în 1una iunie (50,6
mm) şi cu un minim în septembrie (12,8 mm) cu primăvara mai săracă
în precipitaţii deoît vara şi toamna ;
- Vii ntur·i predominante din Nord şi Nord Vest ca frecvenţă şi
viteză, cele mai sl·a be sînt vîruturile dinspre Est şi Vest, atît ca frecvenţă
cît şi ca viteză ;
- iumiditatea aerului ridicată da torită în parte şi evapotranspiraţiei.
Inai n tea începerii observaţ.iilor (1966) terenurile din baziniul exper imen tal au .aparţinut următoarelor categorii :
21,027 ha
suprafeţe stuficole produotive
- asociaţii de papură
2,060 ha
168
-
teren s·t ufkol depreciat, neproductiv
teren agricol
luciuri de .aoă (.iapşe, canale, gropi)
0,800 ha
2.710 h a
2,510 h a
To tal 28,547 ha
Din punct de vedere floristic bazi nul se
ată şi abundentă as o ciaţie floristică palus tră,
car.acteri zează
printr-o varidominînd cea de :
- Phragmi tes - Phragmitetum
- Typha - Typhetum
Phragmites + Typha - Phragmitetum + Typhetum
- Phragm·itJes +Carex - Phra.gmitetum+ Car icetum
- Phraigmi tes +Car ex+ Pha1'aris
Phragmi te turn+ Caricetum +
+Phalaricetum, t oate cu infiltraţii în pI'oporţii va riabile de al te elemente
palustre .
Penitru analiza componenţei floristice au fost efectuate două r elevee
rn zonele cele mai reprezentative ale bazinulu i. Separarea asociaţiilor s-a
făcut pe baza abundenţei dom i nanţe i , consider.arte global, apreciind
valoarea lor după scar.a Braun-Blanquet (1951).
Releveul nr. 1 - terenuri de co tă jo asă, j apşe şi mircrodepresiuni
opturate cu :
- Phragmites communis Trin
5·5
T y pha angustifolia L. inel. T. stenophilla L.
2·2
Polygo num lapath ifoli um L.
2·2
Fig. 2. -
Asociaţie
de Phragmitetum în bazinul nr. 1 Maliuc, înainte de înce pere a
pregătirii ter~nului pentru plantare.
169
2·1
- Alisma plan tago L.
1·1
- Lysimachia vulgaris L.
1·1
- Carex acutiformis Ehrh.
1·1
- Carex pseudocyperus L.
2.1
- Carex hirta L.
- Oenanthe acvatica (L.) Lam.
+·+
- Nymphaea alba L.
+·+
- Scirpus lacustris L.
+·+
- Sagittaria sagittifolia L.
+·+
Releveul nr. 2 - terenuri înalte de grind :
Phragmites communis Trin.
5·5
Carex acutiformis Ehrh.
4·4
- Phalaris arundinacea L.
3·4
- Euphorbia palustris L.
1·1-2
- Iris pseudacorus L.
1· l
- Senecio palustre (L.) D.C.
1·1
- Lythrium salicaria L.
l ·1
- Lysimachia vulgaris L.
1·1
- Scirpus lacustris L.
+ ·+
- Calystegia saepium (L.) R. Br.
+ ·+
- Stachys palustris L.
+ ·+
- Galega off icinalis L.
+ ·+
- Lythrum virgatwn L.
+ ·+
- Galium palustre L.
+ ·+
- Symphytum officinale L. .
.
.
.
.
.
. + ·+
In această situaţie, în vederea schimbării folosinţei acestor terenuri
prin introducerea unor plante de cultură, în cazul de faţă introducerea
unor specii lemnoase repede crescătoare - plopi şi sălcii - s-a procedat
la desecarea incintei şi pregătirea terenului pentru plantare care a constat din :
- recoltarea stufului şi a vegetaţiei însoţitoare cu agregate folosite
în tehnologia recoltării stufului ;
- desfundarea terenului prin arătură la 30 ... 35 cm adîncime;
- discuirea în ambele direcţii, imediat după arătură şi primăvara
înainte de plantare.
După 3 ani de desecare consecutivă a terenului şi a lucrărilor de
pregătire a so1ului pentru plantare şi de îngrijire a culturilor experimentale prin cultivaţii, precum şi a concurenţei plopilor şi sălciilor, au
apărut modificări marcante în compoziţia fitoasociaţiilor.
In ambele relevee se constată un firesc regres al formelor palustre,
care în linii mari, prezintă acelaşi facies floristic general. In această
perioadă condiţiile hidrologice au fost asemănătoare pentriu ambele relevee. Ca urmare a acestor modificări, s-a produs o diminuare a formelor
iniţiale ca de exempLu :
- Phragmites communis Trin.
.
+·+
- Typha angustifolia şi stenophylla L.
+·+
- Alisma plan tago L.
+·+
170
Fig. 3. -
Fig. 4. -
Efectuarea arăturii la 30-35 cm adîncime, cu plugul P.K.B.-75,
de tractor D.T.-54, toamna 1966 (foto original).
Aspectul
arăturii
la 30-35 cm adîncime. Se
a rizomilor de stuf.
observă
marea
acţionat
abundenţă
171
Lysimachia \ ulgaris L.
+ ·+
Euphorbia palustris L.
+ ·+
LythI'um salicaria L.
+ ·+
S ci rpus lacustris L.
+ ·+
S tach ys palustris L.
+ ·+
Carex acutiformis Ehrh.
+ ·+
Ph aiaris arundinacea L.
+ ·+
Iri s psedaco î'US L.
+ ·+
- Calystegia saepium (L.) R.Br.
+ ·+
- Sium palustre L.
+ ·+
In compoziţia aces to r asociaţ ii floristice şi - au făcut a pariţia şi alte
forme hidrofile ş i de u cat, între care acelea răs pîndite cu ajutorul vîntului (anemochore) şi animaleilor (ecto:uoochore), ca :
Erigeron canadensis L.
- Cirsium palustre L.
Linari a vulgari s Hil.
Tragopogon sp.
Fi g . 5.
Apariţ \ a un ei masive asociati i de
Cirsium palustre L. Ia 2 ani dup ă instalarea
culturilor, va r a 1968 (foto original).
172
Gypsophila sp.
Bidens tripart itus L.
X·a ntium struma rium L.
Rubus caesi us L.
Equjisetum arvense L.
Vi.ceia sp.
Agropyrum repens L. Beauv.
P.otentila reptans L.
Althea officinalis L.
Trifolium medium L
Medfoag o lupulina L
Rumex crispus L.
Fig. 6.
Asociaţie de Agropiron re pens L.
Beauv. în amestec cu alt e e lemente floristice
(ioto original).
-
Chrysantheum vulgare L.
Alopeourus geniculatus L.
Lyoopus europeus L.
173
-
Symphytum officinalis L.
Poa palustris L.
Men tha acvat ica L.
Thalicthrum flavum L.
Sisymbri um officinale (L.) Scop.
Rorippa p alustris L.
A triplex sp.
Matricar ia inodora L.
R anunculus scelerntus L.
S tellar ia acu atica (L.) Scop.
Fig. 7. (L.) Scop.
Asociaţie de Sisymbrium
ap ă rut ă in culturile de plop,
(foto original).
Polygonum amphibium L.
Polygonum hydropiper L.
Galega officinalis L.
Senecîo vernarîs W. et K.
Galium palustre L. ş.a .
174
officinale
vara 1969
Fig. 8. -
Asociaţie
de Stellaria aquatica (L.) Scop. (foto origin al).
Este de remarr0at faptul ca m zonele unde nu a fost posibilă o
drenare oorespunzătoare a terenului, acestea rămîn inaccesibile pentru
utilajeil e de întreţine.re a culturilor instalate. Pe aceste terenuri aJSociaţiile de Phr·a gmitetum au continuat să rămînă încă la un nivel destul de
ridicat de 3 . 3).
Aioeaistă siituaţie nu este valabilă pentru alte elemente floristice ca
de pildă Typha sp. şi Iris pseuidaioorus, care datorită desecării terenului
precum şi a cultivaţiilor şi-au diminuat simţitor frecvenţa, trarn:;formîndu-se în fonne încincite.
In urma observaţiilor efectuate în bazinul exiperimentail nr. 1 Mali'UC,
se pot trage următoarele oonduzii :
- terenurile irucintelor îndi1g uite ou apă mul,tă la suprafaţă şi ou
bioacumulări intense. caraicteristica asociaţiilor
pal'llStre, este dată de
Phragimites communis specie aproape exdusi;vistă, cu indicele de abundenţă ma~e . Speciile care însoţesc, în maj-oritatea halofile, cr esc mai
ales la marginea asociaţiei. In unele locuri, ca urmar·e a unor modificări
microstaţionaile îşi fac aipariţia şi al te aisociaţii 'Vegetale ;
- dese.carea incintelor îI11di.g uite duce la o înlocuire a speciilor
halofile şi instalarea unui număr mare de specii mezohalofile şi chiar
mezofile;
0
175
- asociaţiile floristice Phragmitetum şi Typhetum pot fi modificate
prin lucrările de pregătire a solului pentru plantare şi de îngrijire a
culturilor. Ca efect al acestor lucrări asociaţiile de Phragmitetum dispar
practic după 3 ani de la instalarea culturilor;
- un rol deosebit de impol'ltant pentru dezvoltarea în continuare
a asociaţiilor floristice noi, este de atribuit, atît lucrărilor de îngrijire
a culturilor cit şi condiţiilor microstaţionale create de masivul arboricol
instalat prin cultură ;
- desecarea unor incinte îndiguite din Delta Dunării completată de
o concomitentă intervenţie agrotehnică, repetată şi perseverentă duce la
o totală transformare a faciesului floristic existent. Prin aceasta se creează premisele pentru alte folosinţe productive a unităţilor stuficole
îndiguite.
Re sume
La mise en valeur des certains terrains des enceintes de roseau endiguees
du delta du Danube, par des cultures de saule et de peuplier, demande le dessechement complet des certaines zones endiguees et des precautions actives pour l'evincement des associations floristiques palustres specifiques des ces terrains.
L'article presente Ies resultats des observations visant:
- la composilion des associations floristiques palustres â la date du commencement des experimentations.
- Ies changements des associations f!oristiques et leur succession comme une
suite du dessechement des enceintes et des travaux d'installation et de surveillance
des cultures de saule et de peuplier.
176
INFLUENŢA
ERBICIDELOR' OMNIDEL ŞI HUNGAZIN
ASUPRA VEGETAŢIEI DURE: STUF ŞI PAPURA
APLICATE IN CONDIŢIILE DELTEI DUNARII
lng. STOINA TIBERIU
Una din principalele metode de sporire a producţiei piscicole este
amenajate.
In condiţiile Deltei Dunării, abundenţa vegetaţiei dure în special a
stufului (Phf1agmites comunis) şi a papurei (Typha angustifolia) constituie o mare dificultate pentru sporirea producţiei piscicole. Crearea luciului de apă pentru dezvoltarea planctonului şi bentosului trebuie să
fie asigurat în vederea hrănirii speciilor de peşti din eleşteele amenajate.
Problema combaterii vegetaţiei dure pentru eleştee cu suprafeţe
de cîteva zeci de hectare a fost soluţionată cu ajutorul cosirii mecanice,
pentru suprafeţe de mai mult1e zeci de hectare s-a combinat cosirea
mecanică cu cosirea biologică prin populare în eleştee cu specii de peşti
fitofagi. Pentru suprafeţe de ordinul sutelor şi miilor de hectare, problema distrugerii vegetaţiei dure se impune cu necesitate întrucît cosirea mecankă nu este eficace şi de durată, ca şi numărul extrem de
mare de cositori şi de mecanici care duc la cheltuieli ce fac exploatarea
mărirea suprafeţelor
nerentabilă.
O rezolvare a acestei probleme este posibilă prin metode chimice,
cu ajutorul erbicidelor.
In cadrul Institutului nostru s--a studiat combaterea vegetaţiei dure
prin mertode chimice şi s~a ajuns la primele rezultate după o pr,ealabilă
încercare cu circa 40 substanţe diferite. Dintre erbicidele încercate,
cele mai bune rezultate s-au obţinut cu substanţele Omnidel şi Hungazin.
Omnidelul este un produs alifatic halogenat şi anume 2,2 diclopropionatul de sodiu cu diferite denumiri comerciale ca : Dalapon, Dowpon,
Basinex etc.
Hungazinul este un produs similar cu Simazinul, adică face parte
din clasa triazinelor şi este după formula chimică : 2 clor-4,6 bis etilamină sin triazină.
adică
177
r~
/)OZO
$
~
/O
POo/k
20
JO„/~
.Jo 60 !'$"
.IO„/Ao
$0
SJ
--'°
(/O
20 .JO kl Cl/1"/Jci._
6f T../"
~
60
«J lfJO
90 IDO 00 !00
7
"
-
-/K
~
.%
~
----------- --- -- - - - - -------...,,.~----....·---„
I•
,
„.
t
I
60
'
'I
1
-
'•
J
178
I
l
••J
I
I
tO
20
'
••'
'
I
\
I '
I
I~
I
I
I
'
I
I
1"
'I
•
s
,,
'
I
,_
-
2S
•
IA,. ~s
.H
Din punct de vedere al acţiunii asupra vegetaţiei aceste substanţe
sînt sistemice. Substanţa fiind absorbită in special prin partea aeriană
şi mai puţin prin partea terană şi inclusă in circuitul plantei. După
absorbţia substanţei de către plantă, se produc modificări fiziologice
atît la nivelul păr,ţii terane, cîit şi la nivelul suprafeţei foliare.
Modifică'rile fiziologice ale plantelor după tratament au repercusiuni
mari in ceea ce priveşte dezvoltarea lor ulterioară.
S-au urmărit in timp evo1luţia ambelor plante stuf şi papură at.ît
în parcele experimentale de zeci de mp, cit şi in parcele de suprafeţe
de sute de hectare pentru cele două substanţe.
Datele obţinute s-au prezentat sub formă tabelară şi sub formă
de grafic.
In primele 15 zile de la tratament în special la stuf, dar şi la papură
se remarcă o defoliere accentuată urmată de uscarea plantelor. Procentul de defoliere atinge valori de 70-750/0 pentru Omnidel cu doza
de 30 kgjha şi 50-550/0 pentru Hungazin tot pentru doza de 30 kg/ha.
La 30 zile după tratament, procentul de defoliere atinge valori
maxime de 1000;0 pentru stuf şi papură tratate cu Omnidel şi 60-650/0
pentru cele tratate cu Hungazin.
Procentele de defoliere sînt în funcţie de dozele întrebuinţate, aşa
după cum sînt reprezentate in grafice.
In perioada de creştere plantele tratate urmează aceleaşi fenomene descrise anterior, însă la tulpine apar fenomene de înfrăţire sau
de regenerare a părţii aeriene.
Cel mai important lucru în aplicarea tratamentului este stabilirea
perioadei ·optime de distribuirea erbicidelor.
Pentru a evita refacerea parţială a plantelor pentru anul în curs
se recomandă ca perioadă optimă de distribuire, perioada în care planta
ajunge la maturitatea ei şi cînd procesele fiziologice încep să producă
acumulări de substanţă de
rezerva m rizom. Se produce în acelaşi
timp distrugerea părţii foHare pe suprafaţa ei cea mai mare şi oprirea
procesului pentru dezvoltarea ei în anul următor.
ln felul acesta s-a aplicat pe o suprafaţă de 100 ha. substanţa
Omnidel şi s-a reuşit a se obţine în anul următor tratamentului luciul
de apă dorit.
Trebuie subliniat faptul că substanţa Omnidel se aplică in doză
mică şi numai în amenajările in curs de pregătire, deci pe teren uscat.
Tratamentul pentru un eleşteu se face numai o singură dată.
Formele benctonice şi planctonice, ca şi microorganismele din sol
şi apă au fost supuse tratamentului cu Omnidel în doze mult mai mari
decît cele aplioate şi ţinute sub observaţii severe de laborator, dar
efectul lor nu a prezentat intoxicaţii sau distrugerea acestor forme.
ln felul acesta sperăm în rezolvarea practică a unei probleme de
cea mai mare importanţă pentru piscicultură.
179
bozâ
zile
20,Ao
JOKJ/iJo
IOJP/k
l.f
l
/O
12
PO .)O
PO 35
ţ.f
20 /O jJ
20 JO
w
40 /j 47
f 5 63 /O
60
t}O
.5t7
Ct/r.60
I
#
,,
oe/ol/ere
/o
f{)(}
- - - - - - - - - - - - - - - - - -- - - - - - - - - - - - - - - - - - -
~
;fi
-- - - - - - - - - -
2o
I
,.
I
t
~
180
A:J
I~
20
25
J
I
I
t
I
r
I
I
l
I·
::<;
I
.Jf
hm,()
1;r~
RESUME
Le probleme ce combattre la vegetation dure: roseau et jonc, important
pour les bassins piscicoles de centaines et de milliers d'hectares est possible par
les methodes chimiques.
A l'aide des substances Omnidel et Hungazin on a executi differents traitements sur des surfaces experimentaux et en a suivi cronologiquement l'evolution des plantes.
Les effects de necrose et defoliation ont prouves leur efficacite maximum
apres 20-30 jours pour Omnidel a doses differentes et de
40 jours
pour
Hungazin.
planctonique et
Les deux substances ne sont pas toxiques pour la vie
benthanique, ainsi que pour les microorganismes du sol et de i'eau.
181
REZULTATE PRELIMINARE PRIVIND CULTURA RACHITEI
IN INCINTELE STUFICOLE INDIGUITE DIN DELTA DUNARII
Biolog C. RADUCA. Dr. lng. N. DRAGOMIR, lng. M.
INAŞCU
Problema valorificării unor terenuri neproductive sau slab productive din incintele stuficole îndi.guite din Delta Dunării se înscrie ca
o sarcină majoră trasată de conducerea partidului şi statului nostru în
etapa actuală.
Sarcina principală a sectorului de cercetare este de a stabili folosinţele complementare sau înlocuitoare, care în
condiţii hidroameliorative, pot asigura o exploatare intensivă şi rentabilă a acestor terenuri.
Deoarece refacerea zonelor stuficole depreciate s-a dovedit un
proees îndelungat şi imperfect, s-a .pus problema introducerii unor culturi intensive de plopi, sălcii şi răchite.
ln prezent cea mai mare parte a culturilor de răchită sînt localizate în luncile rîurilor interioare, pe terenuri bine aprovizionate cu
apă şi bogate în substanţe nutritive.
Răchitele, fiind prin excelenţă plante
de cultură, reacţionează
foarte viguros la toate măsurile menite să le stimuleze creşterea, dar
în aceeaşi măsură suferă prejudicii şi îşi reduc productivitatea atunci
cînd sînt lăsate la discreţia liberu1ui joc al factorilor naturali.
In literatură se menţionează că răchitele nu pot vegeta (cel puţin
nu pot constitui obiectul culturiilor destinate producerii de mlădiţe)
în condiţiile naturale specifice terenuirilor struficole. Cultura lor in
incintele stuficole îndiguite contează pe crearea unor condiţii staţionale
ameliorate prin evacuarea apei din incinte şi prin menţinerea artificială a unui nivel freatic coborît.
Experimentările privind cultura răchitei în incinte stuficole îndiguite au început în anul 1971, în incinta Maliuc şi sînt exeootate în
colaborare de Staţiunea experimentală pentru cuLtur.a plopului şi salciei Măgurele şi l.C.P.D.D. Tulcea, laboratorul Silvocinegetic.
183
Cercetările
întreprinse urmăresc să stabilească :
a. Posibilitatea valorificării unor terenuri din incintele stuficole
îndiguite, prin cultura răchitei.
b. Condiţiile staţionale din incintele stuficole îndiguite, în raport
cu exigenţa răchitei.
c. Sorturile de răchită cele mai indicate, în funcţie de ţelul de
producţie.
d. Tehnica de lucru, pregătirea terenului, îngrijirea culturilor,
epoca şi tehnica de recoltare.
Culturile experimentale s-au executat în primăvara 1971 în bazinul nr. 2 Maliuc - Mila 26 Sulina. Microrelieful acestui bazin este
foarte variat şi reproduce situaţiile de microrelief din incintele stuficole îndiguite, care ar putea fi luate în consideraţie pentru cultura
răchitei.
Cercetarea solurilor acestei incinte s-a executat pe bază de analize
pedologice şi ţinîndu-se seama de criteriile cunoscute pentru alegerea
staţiunilor în raport cu exigenţele răchitei. Au fost analizate 34 probe
de sol recoltate din 7 profile pedologice. Rezultatele acestor determinări
(tabelul nr. 1) arată că solurile au un conţinut sărac pînă la normal cu
humus (0,8 ... 6,6), mediocru pînă la normal aprovizionate cu N., slabă
aprovizionare cu P. (1,4 .. .4,0), foarte sărace pînă la mijlociu aprovizionate cu K. (5,2 ... 19,0), sînt bogate în carbonaţi iar pH corespunzător
pentru eul tura salciei.
Nivelul apei freatice la începutul perioadei de vegetaţie a fost de
0,7 ... 0,9 m r.M.N., iar la sfîrşitul sezonului de vegetaţie de 1,2 ... 1,6 m
r.M.N.
Rezultate preliminare ale culturilor experimentale instalate.
I.Pregătirea
terenului pentru plantare.
S-a experimentat pe parcele mici prin desfundarea terenului cu
cazmaua la adîncimile de : 20 ; 30 ; 40 ; 50 cm ad.încime. Sortul experimentat: Salix alba var. vitellina (R. 768). Schema de plantare:
60X20 cm.
După 2 ani de la plantare rezultatele se caracterizează prin :
- procente de menţinere : 84 ... 910/0 ;
lungimea medie a mlădiţelor : 1,8 ... 2,1 m ;
- diametrul mediu al mlădiţelor: 1,0 ... 1,3 om;
- numărul mlădiţelor la tulpină : 5... 7 bucăţi la cioată. (Tabelul nr. 2).
Sub rezerva rezultatelor ce urmează a se definitiva pe parcursul
cercetărilor, se remarcă că pregătirea terenului la 30 om adîncime asigură un procent de menţinere ridicat şi creşteri viguroase.
184
2. Desimea culturilor.
Experimentările au constat în 2 teste cu sorturile : Salix rigida
(R. 630) şi Salix viminalis {R. 705). Terenul a fost pregătit prin arătură
la 30 cm adincime. Variantele experimentale : 4, astfel : 60X10 ;
60 X 20 ; 60 X 30 şi 100 X 1 O cm.
Din datele prezentate în tabelul 3, în cadrul aceluiaşi sort nu se
.remarcă diferenţe
semnificative de la o schemă de plantare la alta.
3. Clone de
răchită.
Din cele 20 clone testate în 5 teste clonale, după 2 ani de experimentare (tabelul 4) se constată că toate clonele au procente ridicate
de prindere şi de menţinere (81. .. 950/0) .şi o vegetaţie activă.
Valorile medii ale testelor se prezintă astfel :
- diametrul mlădiţelor : 0,86 ... 0,94 cm Salix rigida ; 0,90 ...
1,10 cm - Salix viminalis; 1,20 ... 1,30 cm - Salix alba var. vitellina;
1,46 ... 1,66 cm - Salix fra,gilis şi 1,80 ... 2,20 cm Salix triandra ;
- lungimea mlădiţelor: 1,97 ... 3,95 m;
- numărul mediu al mlădiţelor pe tulpină : Salix rigida 7... 8 ;
Salix viminalis 4 ... 5 ; Salix alba var. vitellina 5 ; Salix fragilis 5 ... 6 ;
Salix triandra 4... 5 ;
- producţia de mlădiţe tone la ha, masă verde : Salix rigida
20 ... 22,9 tjha; Salix viminalis 16,5 ... 19,3 t/ha; Salix alba var. vitellina 19,4 ... 24,6 t/ha; Salix fragilis 22,8 ... 31,9 tjha şi Salix triandra
42 ... 56 tjha.
Din analiza varianţei la cele 5 teste clonale, în cadrul sorturilor
Salix r1gida, Sailix alba var. vitellina, Salix triandra, danele nu s-au
detaşat cu creşteri semnificative faţă de media testelor.
La sorturile Salix viminalis analiza varianţei a pus în evidenţă
clona R. 705 cu înălţimi semnifiicativ mai mari, iar dona R. 792 cu
înălţimi semnificativ mai mici. Clona R. 728 (Salix fragilis) s-a detaşat
cu valori distinct semnificative în ceea ce priveşte grosimea mlădiţelor
şi semnificativ mai mici în ceea ce priveşte lungimea mlădiţelor. Comparaţiile au fost făcute faţă de media testului.
Răchitele fiind plante prin excelenţă de cultură, sînt foarte sensibile la condiţiile staţionale şi la măsurile silvo-tehnice ; astfel în
condiţii favorabile, aceleiaşi răchite, pot produse nuiele subţiri şi mijlocii dacă sînt plantate mai des.
In ceea ce priveşte productivitatea - tone masă verde la hectar tabelul 4, se constată că Salix triandra deţine recordul cu : 42 ... 56 t/ha
urmată de Salix fragilis cu : 22,8 ... 31,9 t/h, Salix alba var. vitellina
19,4 ... 24,6 t/ha, Salix rigida cu : 20,0 ... 22,9 t/ha, iar Salix viminalis
a realizat o producţie în general mică ·(16,5 ... 19,3 1t/ha), în raport cu
posibilităţile acestui sort.
185
CONCLUZII.
Experimentările intreprinse timp de 2 ani, au permis stabilirea unor
concluzii provizorii, printre care se menţionează :
1. Condiţiile staţionale ale terenurilor din incintele stuficole sint
favorabile înfiinţării unor răchitării. Condiţia instalării şi menţinerii
acestora fiind asigurarea unui nivel freatic de 0,3 ... 0,5 m sub cota
medie a terenului.
2. Pregătirea terenului prin arătură la 30 cm adîncime, asigură un
procent de menţinere ridicat şi cr~teri viguroase.
3. Luînd drept criteriu cultura mlădiţelor pentru împletituri, se
consideră că, la înfiinţarea unor răchitării, în terenurile din incintele
s.tuficole îndiguite, se pot folosi următoarele sorturi :
a. Pentru producerea de nuiele de calitate superioară, pentru împletitura fină (nuiele cojite) : Salix rigida, Milhleb (R. 630, R. 643, R. 634)
~i Salix \'iminalis (R. 705, R. 750, R. 751, R. 792) ;
b. Pentru producerea de nuiele necojite folosite la împletituri de
coşuri sau pentru legat la vie şi pomi : Salix alba var. vitellina L. Stokes (R. 768, R. 704, R. 640, R. 690) ;
c. Pentru producerea de nuiele pentru îffipletituri grosolane : Salix
fragilis L. (R. 799, R. 728, R. 756, R. 700) şi Salix triandra L. (R. 441,
R. 442, R. 54 7 şi R. 548).
Re sume
L'article presente Ies resultats des premiers essais pour la determination des
possibilites d'utilisation plus productive des certains terrains des enceintes endiguees dans le delta du Danube, pour la realisation des cultures d'osier destinees â
la productlon des verges pour la vannerie et de matiere premiere ligneuse pour
l'industrie de Ia cellulose et du papier.
On y trouve les resultats des experimentations orientees sur:
- Ies terrains de culture et les criteriums pour Ieur selection.
- Ies modalitees de preparation des terrains pour l'instalation de la culture.
- la determination des schemes de plantation, en rapport avec le but de la
production.
- la verification de vingt clones d'osier selectionees, desquelles on a choisi
Ies plus indiquees pour ces terrains.
186
Tabelul nr. 1
Caracteristicile chimice ale solurilor din bazinul nr. 2 Maliuc
experimentale de răchită şi salcie.
Nr.
.:-rt.
o
K20in
NH4Cl
mg/100
gr. sol
D/o
3
4
s
6
7
pH
2
Humus
P2 Os
total
D/o
Umidit.
corectat
O/o
8
9
10
CaCo3
0-12
8,15
3,39
0,103
0,139
4,00
18,8
7,10
0,49
2.
12-35
8,10
4,42
0,057
0,133
2,16
16,0
6,80
5,32
40-50
8,05
4,26
13,40
5,62
4.
55-65
8,50
1,29
19,60
4,77
5.
70-80
8,55
0,12
15,90
2,28
6.
0-12
8,25
2,83
0,154
0,133
2,08
12,8
10,40
3,49
7.
12-30
7,75
7,92
0,071
0,144
2,80
15,2
7,70
5,01
30-40
8,00
1,65
9,50
4,61
9.
45-55
7,92
3,81
6,30
5,24
10.
60-70
7,90
3,27
9,00
4,17
11.
0-16
7,90
4,26
0,137
0,144
2,00
19,0
7,80
4,18
12.
16-38
8,10
1,65
0,103
0,125
1,45
15,0
8,60
4,87
40-50
8,10
1,33
9,00
4,77
14.
60-70
7,75
4,89
0,80
5,78
15.
80-90
7,90
1,17
8,20
3,79
8.
13.
O:>
-.J
l
D/o
P20 5 în
lactat
mg/100
gr sol
N
total
D/o
Adincimea
cm
1.
3.
-
Nr. profil
localizare
în culturile
Profil 1 Maliuc
Profil 2 Maliuc
Profil 3 Maliuc
o:>
o:>
continuare tabelul nr. 1
o
l
2
3
4
5
6
7
8
9
10
16.
0-22
7,76
0,84
0,122
0,ll!l
1,96
12,0
fl,flO
2,89
17.
30-40
8,10
0,54
0,064
0,121
1,62
13,8
!J,80
2,63
50-60
8,10
0,27
11,30
2,75
65-75
8,10
1,12
10,50
4,36
20.
85-95
7,fl2
2,13
7,00
4,88
21.
110-12{)
7,75
3,!l6
22.
0-30
7,80
4,20
0,109
0,133
2,72
15,00
0,80
4,72
30-5{)
6,55
6,5!l
0,068
0,125
4,25
15,0
-
4,55
50-60
7,75
2,31
25.
0-23
8,10
1,80
0,098
0,133
2,08
26.
23-45
7,!JO
1,62
0,883
0,127
2,08
50-60
8,00
28.
75-85
29.
18.
l!l.
Profil 4 Maliuc
0,50
6,11
23.
Profil 5 Maliuc
10,60
2,35
5,2
9,20
1,49
14,2
11,60
4,47
1,50
!l,30
4,4!l
7,60
4,35
2,20
3,82
100-110
8,25
3,75
14,00
1,09
30.
0-23
8,10
1,53
0,184
0,155
obs.
11,0
11,50
1,87
31.
23-40
8,37
1,47
0,092
0,113
obs.
5,4
11,80
1,29
60-70
8,10
1,89
10,40
2,8!l
33.
110-120
8,00
2,43
9,20
4,04
34.
130-140
7,75
4,20
2,50
5.05
24.
27.
32.
Profil 6 Maliuc
Profil 7 Maliuc
Tabelul nr. 2
Reuşita,
dimensiunile şi numlirul mllidiţelor de Salix alba var viteIIina - R. 768
într-un test pentru studiu preglitirii terenului instalat în primlivara 1971
în bazinul nr. 2 Maliuc.
V1rsta tulpinii 2 ani.
Schema de plantare 0,60X0.20 m.
Adîncimea
de pregătire a terenului cm
Nr
crt.
Procentul
de menţine re
o
Lungimea
Numărul
m
de
Min. Max. Med. Min. Max. Med. pe
2
3
4
s
84
0,6
1,6
1,3
20
1.
Diametrul
cm
f,
1,3
mlădiţe
tulpină
9
7
8
2,7
2,1
7
2.
3()
91
0,6
1,3
1,0
1,3
2,3
1,8
6
3.
40
87
0,4
1,3
1,0
1,2
2,3
2,0
6
50
86
0,7
1,4
1.1
1,5
2,5
2,1
5
4.
Măsurătorile
executate între 10-15 noiembrie 1972.
Tabelul nr. 3
Reuşita,
dimensiunile şi numărul mlădiţelor de Salix rigida
într-un test pentru studiul schemelor de plantare, instala în
în bazinul nr. 2 Maliuc.
şi Salix viminalis
primăvara 1971,
V1rsta tulpinii 2 ani.
Nr.
CI't.
Sortul
şi
clona
o
1.
Salix rigida
2.
3.
R. 630
4.
Scheme
plantare
m
Proc. Diametrul
Lungimea Nr. de mlăde
m
cm
diţe pe tulmentinere Min. Max. Med. Min. Max. Med. pină
2
3
0,6x 0.1
82
o,6X0,2
84
s
(i
7
8
9
0,7
1,4
1,1
1,6
2,3
2,0
5
0,7
1,3
1,1
1,6
2,4
2,0
7
4
to
0,6X0,3
83
0,7
1,3
1,0
1,7
2,1
1,7
8
l,OXO,l
91
0,7
1,3
0,9
1,7
2,0
1,9
6
5.
Salix vimi-
o,6Xo,1
91
0,3
1,5
1,1
0,8
2,6
2,2
3
6.
nalis R. 705
o,BX0,2
80
0,7
1,4
1,1
1,2
2,9
2,3
4
7.
o,6X0,3
8-5
0,9
1,3
1,1
1,2
2,9
2,4
5
8.
1,oxo,1
93
0,8
1,8
1,3
1,6
3,0
2,3
3
Măsurătorile
executate între 15-20 noiembrie 1972.
189
-
Tabelul nr. 4
CD
o
Reuşita,
de
dimensiunile, producţia pe hectar
1971 - bazinul nr. 2 Maliuc.
şi
numArul
mlădiţelor
în testele clonale
rlichită,
V1rsta tulpinii 2 ani.
Schema de plantare 0,60X0,20 m.
Nr.
crt.
Clona
nr. reg.
Procent
de
o
1
2
menţ'nere
Diametrul
cm
3
%
Semnif.
4
Productia de
mliidite
Lungimea
5
m
6
O/o
Semnif.
7
8
t/ha
!}
Clasificarea
clonelor după
Numărul
mlădi\elor
O/e Semnif. Diam lunri. pord. la
10
11
tulpină
12
13
14
15
I
I
II
7
Sa/ix rigida
1.
R.643
91
0,94
104,4
2,12
104,4
21.4
2.
R.634
85
O,!JO
100,0
2,03
100,0
20,0
!J4,4
II
II
III
7
3.
R.630
85
0,90
100,0
2,00
98,5
22,9
108,2
II
IV
I
7
4.
R.617
86
0,86
95,5
1,9!)
98,1
20,4
!JG, 4
III
III
IV
8
100.0
:',03
100,0
21.2
100,0
X
0,90
DL5%
0,28
0,34
5,32
DL 1%
1.03
0,51
8,05
DL 0,1 %
1,67
0.83
12,93
100, l
Sa/ix vimina/is
1.
R.705
95
1.10
110,0 X
l,!)5
96,5
1!J,35 106, 1
I
IV
I
4
2.
R.750
96
1.00
100,0
2,07
101.9
18,45 101,2
II
II
III
5
3.
R.751
96
1.00
100,0
2,12
104,4
l!J,07 104,6
II
I
II
5
4.
R.792
91
l,!)7
97,0
IV
III
IV
5
2,03
100,0
X
0,90
90,0
1,00
100,0
o
16,05
88,4
18,23 100,0
Continuare labei nr. 4
o
1
2
3
5
4
6
7
9
8
DL5%
0,09
0,22
l l.76
DL1%
0,14
0,35
17,80
DL 0,1 %
0,23
0,54
28,60
11
10
12
13
14
15
Salix alba var. vilellina
l.
R.768
90
1.32
102,3
2,20
97,3
24,6
108,4
I
1II
I
5
2.
R.704
80
1.32
102,3
2,44
107,9
23,3
103,0
I
I
II
5
3.
R.640
84
1,30
100,7
2,36
104,4
23,3
103,0
II
II
II
5
4.
R.690
85
1,20
93,0
2,06
91,1
19.4
83,7
III
IV
III
5
1.29
100,0
2,26
22,65
100,0
I
I
II
6
II
III
IV
5
III
III
5
X
100,0
DL5%
0,24
0,37
5,48
DL 1 %
0,37
0,56
8,31
DL O,!%
0,59
0,89
13,25
Salix lragi/is.
<.D
1.
R.728
87
1,66
2.
R.700
90
1.46
3.
R.756
85
4.
R.779
88
X
3.20
104,9
96,7
2,95
96,7
1,46
96,7
2,95
96,7
26,5
94,0
II
1,46
96,7
3,11
101,9
31,9
113,3
II
1,51
100,0
3,05
109,9 XX
100,0
X
31,6
112,0
22,8
80,7
28,18 100,0
o
II
I
6
i:.o
~
o
1
2
3
4
5
6
7
8
14
15
12
13
5G,G5 119,2
I
I
I
4
9
DL5%
0,08
0,12
4,IG
DL!%
0,12
0,18
6,30
DL 0,1 %
0,19
0,30
10,13
10
11
Sa/ix lriandra
I.
R.441
89
2,20
2.
R.547
81
1,91
98,3
3,G2
96,8
43,87
92,3
II
III
III
4
3.
R.548
93
1.87
9G,2
3,52
95,9
41.Cl2
88,2
III
IV
IV
3
4.
R.442
85
1,79
92, I 00
3,G7
100,0
47,77 100,5
IV
II
II
4
X
1,94
113,2 XX 3,85
100,0
3,G7
104,7
100,0
47,55 100,0
DL5%
0,09
0,2G
!3,9G
DL!%
0,14
0,39
21,14
DL 0,1 %
0,23
0,63
33,97
Notă:
-
Măsurătorile
Producţia la
efectuate intre 10-15 noiembrie 1972.
hectar după recoltare (10 martie 1973).
CONTRIBUŢII
LA
CUNOAŞTEREA VEGETAŢIEI
PSAMOFILE
DIN DELTA DUNARII
de : A. POPESCU
şi
V. SANDA
Teritoriul situat .intre ceile trei braţe ale Dunării, la vărsarea acestora
în mare, este caracterizat printr-o vegetaţie extrem de bogată şi tot pe
atI"t de interesantă. Numărul mare de specii ce vegetează în această
regiune este rezultatul condiţiilor de mediu foarte variate. Lacurile şi
canalele cu aipă pe:ronanentă şi cu o adîncime de pină la 2,5 m sînt
populate de nwneroase specii acvatice, submerse şi natante. Terenurile
periodic inundate oferă condiţii optime de dezvoltare planteilor palustre
care suportă băltirea apei o bună parte din ciclul lor vegetativ.
NisipurHe mai mult sau mai puţin umede, precum şi cele foarte
usoate de pe .grindurile Letea şi Caraorman adăpostesc o floră şi vegetaţie
caracteristiică. Nelipsite sînt din Deltă, terenurile sărăituroase şi în special nisipurile cu diferite concentraţii [n săruri, ce se întind în lungul
litoralului. Plantele halofile, adaptate la aceste oondiţii, sînt numeroase
atât ca număr de specii, dar iŞi oa număr de indivizi, contribuind în bună
măsură la fixarea rterenurilor tinere ca geneză, şi formarea solurilor pe
aceste focuri.
Atraşi de aoeaistă bogăţie naturală, numeroşi botanişti aiu cercetat
flora .şi vegetaţia Deltei Dunării. Z. Panţu .şi cola1boratorii (1935) fac
primele cercetări mai amănunţite ale florei Deltei Dunării. R. Zitti descoperă in anul 1954 planta Heliotropium curassavicum L„ iar doi ani
mai tîrziu regăseşte la Sulina planta Petunia parviflora Juss. ce fusese
semnalată pentru prima dată de D. Brandza în anul 1887. După felul
cum se comportă în prezent cele două specii aduse de curînd de către
vapoare şi răspîndite la Sulina, se pare că s-.au naturalizat aici şi sînt
într-o continuă expansiune, deoareoe sînt răspîndite şi la Letea.
Recent, E. C. Vicol (1970) semnalează în Deltă taxonul Bidens frondosus L.. iar A. Popescu specia Senecio borysthenicus An:drz. (1972).
193
Vegetaţia Deltei Dunării a fost, de asemenea, obiectul a numeroase
cercetări, dintre care : V. Vasiu şi colaboratori (1963) studiază pajiştile
naturale, I. Tarnavschi şi Doina Ivan (1970) fac o caracterizare a vegetaţiei Deltei Dunării, iar I. Tarnavschi şi G. Nedelcu (1970) cercetează
vegetaţia acvatică şi palustră a acestor locuri. Contribuţii importante la
cunoaşterea vegetaţiei acestui teritoriu aduc Gh. Şerbănescu (1966),
V. Sanda şi A. Popescu (1973) et.c.
In general, vegetaţia acvatică şi palustră a fost studiată mult mai
ea fiind şi cea mai reprezentativă, dar şi mai uşor accesibilă. Intrucît în Delta Dunării sînt suprafeţe apreciabile acoperite de
nisip în diferite grade de fixare, ne-am propus ca în lucrarea de faţă
să ne ocu,păm cu vegetaţia acestor terenuri.
Grindurile cele mai reprezentative sînt Letea şi Caraorman, unde
sînt suprafeţe apreciabile cu nisip zburător, lipsite de vegetaţie, sau cu
un început destul de slab de_ fixare. Procesul de fixare este anevoios,
deoarece puţinele specii adaptate la condiţiile foarte vitrege oferite de
nisipurile nefixate, ca : lipsa de substanţe nutritive, permeabilitatea
foarte mare a acestora, ce face ca plantele să nu aibă apa necesară
dezvoltării lor, precum şi temperatura extrem de ridicată a substratului
în lunile de vară, determină uscarea vegetaţiei în cea mai mare parte.
Vînturile frecvente şi cu intensitate uneori destul de mare, spulberă
nisipurile făcînd ca multe dintre plantele ce vegetează pe aceste locuri
să fie acoperite sau dezrădăcinate, după care în marea lor majoritate
se usucă.
Deosebit de interesant este totuşi procesul, destul de lent, de ocupare a terenurilor de către plante. Cele mai rezistente specii din grupul
plantelor psamofile ce cresc mai frecvent aici sînt ! Festuca vaginata
amănunţit,
var. arenicola, Carex colchica, Syrenia montana, Corispermum nitidum,
Centaurea arenaria, Fumana procumbens, Artemisia arenaria, Tamarix
ramosissima, specii care au un sistem radicular foarte dezvoltat, pentru
a putea reţine cantitatea de umiditate necesară proceselor vitale (Fig. 1).
Nisipurile mai umede se prezintă într-un grad mai avansat de înţelenire,
aici găsim specii de : Agropyron, Agrostis pontica, Calamagrostis epigeios etc. ce au o capacitate de solificare destul de pronunţată. Nisipurile
permanent umede sînt populate cu specii de Carex şi Juncus, iar pe
cele sărate abundă Salicornia europaea, Suaeda maritima, Bassia sedoides, Spergularia marginata etc., plante halofile adaptate la aceste
condiţii.
CONSPECTUL
ASOCIAŢIILOR
MOLINIO-JUNCETEA Br.-Bl. 49, 51.
HOLOSCHOENET ALIA Br.-BI. 30
Molinio-Holoschoenion Br.-Bl. 30
1. H oloschoenetum vulgaris Br.-Bl. 30
PUCCINELLIO-SALICORNIETEA Ţopa 39
SALICORNIETALIA Br.-Bl. (28) 33
194
IDENTIFICATE
Fig. 1. - Tamarix ramos1ss1ma sp ecie fixato a re a ni sipurilor de pe in su la Saca lin.
Fig. 1. - Tamarix ramo si ss ima a sand fixing speci es o n th e Saca lin isla nd .
Thero-Salkorni·o n Br.-Bl. (30) 33 , P .Lgn. 53
2. Suaedetum maritimae So6 27
3. Salicornietum europaeae W·e ndelbg. 43
PUCCINELLIET ALIA So6 40
Puccineillion limosae (Klika 37) Wendelbg. 43 , 50
4. Puccinellietum limosae Raipaiics 27
5. Plantaginetum maritimae R a paics 27 deltaicum San da e t Popescu73
6. Plantaginetum coronopi Tx. 37
7. Bassietum sedoidis (Ubrizsy 49) So6 64
8. Agrostetum ponticae P op escu et Sand a 73
Cy perio-Spergulari on Slavnic 48
9. Acorelletum pannonici Soo 39
Juncion maritimi Br.-Bl. 31
10. Juncetum maritimi (Rubel 30) Pign . 53
11. Juncetum acuti ass . nova
CORYNEPHORETEA Br.-Bl. et Tx. 43
FESTUCETALIA VAGINATAE So6 57
Festucion vaiginate 806 29
subal. Festucion vaginatae So6 s. str. 40
12. Festucetum vaginatae (Rapaics 23) So6 29 arenicolum (Simon 60)
comb. nova
195
13. Calamagrostetum epigeios Eggler 33 subas. arenosum rubass. nova
SECALINETEA Br.-Bl. 31 em 51
CENTAURETALIA CYANI Tx., Lohm. et Prsg. 50
Aperion spic.a-venti Kruseman et Vlieger 39 corr. Soo 50
14. Aperetum spica-venti Soo 53 subass. ponticum Popescu et Sanda 72
AMMOPHILETEA Br.-Bl. et Tx. 43
EL YMET ALIA ARENARII Br.-Bl. et Tx. 43
Elyrnion gigantei (=Sabulosus) Morariu 57
15. Secaletum silvestre Şerbănescu 70
DESCRIEREA
ASOCIAŢIILOR
1. Holoschoenetum vulgaris Br.-Bl. 30 (Tabel nr. 1)
Ocupă suprafeţe
întinse pe grindul Carao:rnnan, instalindu-se în
microdepresiunile cu un spor de umiditate în sol sau acolo unde apa
Tabel nr. 1
Holoschoenetum vulgaris Br.-Bl. 30
Numărul
releveului
Suprafata (m p.)
F.b.
E.f.
2
3
4
100
80
100
100
lnăltimea vegetaţiei (cm)
40
so
100
so
Acoperirea (0/0)
70
7S
70
8S
Localitatea
Caraorman
Caracteristică asociaţiei
G
Eua
Holoschoenus vulgaris
3-4
3-4
4
3-4
3-4
V
Elymion gigantei
H
H
Pt
Pt
Centaurea arenaria
Elymus arenarius
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+ +
V
+
+-1
III
IV
+
+-2
+
+-1
IV
IV
Feslucion vaginalae
H
TH
Th
Ct
Pt
Eua
Euphorbia seguieriana
Syrenia montana
Secale silvestre
H
Pt
Agrostis pontica
+
+
+
+
Puccine/Jion Jimosae
1-2
Al
lnsotitoare
G
Cs
Cynodon dactylon
IV
Specii într-un singur releveu: Alyssum alyssoides (4), Apera spica-venti (1 ),
Carex colchica (4), C. hirta (4), Delphinium consolida (4), Odontites serotina (4),
Polygonum arenarium (4), Picris hieracioides (4), Salix alba (2), S. rosmarinifolia (3),
Tamarix ramosissima (2), Verbascum chaixii var. orientale (4 :
1).
+
196
bMteşte în
răsp:îndel?te
.timpul pr imăverii. N€fiind consuma t de către a nim ale se
de<;tul de r epede pe nisipuri.le cu un grad redus de sărătu
raTe. Sis temul său radic ular e.ste foarte dezvoltat, contribuind astfel la
fixarea sUJbstratu1ui , dar avî nd tu.Lpinile destuil de r1gide, par tici pă în
măsură mai mkă la formarea solului . Speciile cele m ai frecvente ce
intră în .componenţa . asociaţiei sînt cele a r enkole din tr e car e menţionăm :
Elymus arenariu s, Centaurea arenaria, Syrenia montana, S ecale silvestre etc.
2. Suaedetum maritimae Soo 27 (Tabel nr. 2, rel. 1- 6) .
Specia caraicte r iistică fiind o p1 an tă t ipic halo filă, se inistaJeeză de
regllilă pe nisipurile maritim e, um ede ş i cu un procent ridi'o at de săruri.
Creşte în m asă pe nisipurile di n apropierea apelor mării, dar în partea
de sud~est a Deltei (Sfîntu Gh eorgh e ş i insula Sacalin) , formează adevă
rate pajişti pe su,prafeţe oorrsider.abile (Fi.g. 2) . Gradul ri dic at de să ră
t unare al substratului d eterm ină instailarr-·e a în caidrul acestei a s o ciaţii
a unui n'Llim ăr îns·e mnat de specii haJ ofile dintre care me nţionăm : Sali-
cornia europaea, Bassia sedoides, Salsola soda, Acorellus pannonicus,
Puccinellia limosa, Chen opodium glaucum, Cakile maritirna etc.
Fig. 2. -
Suaeda maritima, formînd fitoc enoze compacte pe nisipuril e
de
Fig. 2. -
pe
insula
s ă rat e
Sacalin.
Suaeda maritima, forming compact phytocoe nos es on the Sacalin island
salty sands.
197
Tabel nr. 2
Suaedetum maritimae Soo 27 et Salicornietum europaeae Wendelbg. 43
Numărul
P.b.
E.f.
releveului
1
2
4
3
5
6
7
8
9 LO
Suprafata (m.p.)
100 100 200 300 200 200 100 100 100100
lnăl\imea
30 30 40
vegetatiei (cm)
Acoperirea
(O ' 0 )
50 BO
Localitatea
ao
40
70
Sac alin
40
75
25 35 15 20
65 60
Sf. Gheorghe
20
50 50 uO
Sacalin
Caracteristice pentru asociatu
Th
Ct
Suaeda maritima
Th
Cs
Salicornia europaea
3
4
1 +I
4-5 3--4 3-1 4 l
+ ++
3 3--4 3 3-4
+ l
T hero-Salicornion
Th Eua(Md)
Salsola soda
+ + + +
+
+ +
Puccinellion+Puccinellietalia
Th
Eua
Bassia sedoides
Th
Eua
Acorellus pannonicus
G
Cs
Bolboschoenus maritimus
H
Pt-Pn Puccine!Lia limosa
Th
Eua
Chenopodium glaucum
Th Cp(Md) Alriplex hastata
+t +t + I
+t+
+1+1+
+1+ + +
+ + +
+
+
+ + + +
+
+ ++
+ +
+ +
+
+ +
Pucc i ne 11 io-Sal ic or nietea
Th
+ +
+
Atl-Md Spergularia marginala
Alriplicion Jilloralis
H
Eua
+
Tournefortia sibirica
+
Elymion giganti
H
Md
Polygonum maritimum
Th
Pt
Cakile maritima
+ +
++ + +
lnsotitoare
G
M
Cs
Phra;:imites communis
Eu a-CI Tamarix ramosissima
+
+
+ +
+
+ ++
Specii într-un singur releveu : Elymus arenarius (3), Eryngium maritimum (8),
Fagopyrum convolvulus (10), Lactuca tatarica (8), Rum.ex hydrolapathum (10), R. maritimus (4), Solanum dulcamara (10), Typha angustifolia (10).
198
3. Salicornietum europaeae Wende1bg. 43 (Taibel nr. 2, rel. 7-10)
Ca -şi asociaţia precedentă orupă nisiipuri'le ou gradu1 cel mai ridicat
de săTăturare, unde puţine specii pot supr.aivieţui. Alături de specia caraoterJstiică mai sî.nt întJîlnite : Suaeda maritima, Bassia sedoides, Salsola
soda, Spergularia marginata, Puccinellia limosa, Polygonum maritimum,
AcoreUus panonnicus etc. FitooenoZJe deosebit de frumoase ce ooupă suprafeţe înrtinse se găsesc la S.fiîntlu Gheorighe, dar mai ales pe Insula
Sacalin (Fî1g. 3).
4. Puccinellietum limosae Ralpa!ÎICS 27 (Taibel nr. 3, rel. 1-5).
Asodaţia de Puccinellia limosa este răspinidită frecvent pe grindurile sărăturoase şi cu exces de um]ditate. Cele mai întinse suprafeţe
întîlnite de noi aiu fost lingă bra~ul Sfîntu Gheorghe, în pundrul Ivancea,
dar şi în partea de nord a Insulei Saoalin. In componenţa fitocenozelor
participă un nillmăr destul de mare de specii hal-0f ile sau suportam halo-
Fig. 3. Fig. 3. -
Fitocenoze de Sa/icornia europaea, întinse pe mari suprafeţe pe insula
Sacalin.
Salicornia europaea phytocoenoses, covering large surfaces on the Sacalin
Lsland.
file dintre oare cităm : Aeluropus littoralis, Chenopodium glaucom, Juncus acutus, Juncus gerardi, Spergularia marina, Trifolium fragiferum,
Rumex maritimus etc. !n stadiile tinere specia caracteristică este consumată de animale.
199
5. Plantaginetum maritimae Rapaics 27 deltaicum Sanda et Popescu
73
Nisipurile maritime din dreptul oraşului Sulina, inllil!date de apele
numai în timpul viiturilor mari, sînt populate în cea mai mare
parte de specii halofile. Suprafeţe apreciabile sînt acoperite cu fitocenozele de Plantago maritima, care se găsesc localizate în jaipşe umede,
unde alături de specia caracteristică mai vegetează, Plantago coronopus,
Agrostis pontica, Polypogon rrwnspeliense, Juncus gerardi, J. acutus,
CentauriU?n pulchellum (Tab. 3, rel. 6-8).
6. Plantaginetum coronopi Tx. 37 (Tab. nr. 3, rel. 9-10)
Plantago coronopus este cunoscută pînă în prezent numai din Delta
Dunării, de la Sulina. unde creşte abundent pe nisipurile maritime de
aici. Creşte destul de frecvent în amestec cu Plantago maritima, dar în
microdepresiunile cu un surplus de umezeală formează asociaţii bine
încheiate. Dintre speciile mai frecYent întîlnite în cadrul asociaţiei amintim : Juncus maritimus, Plantago maritima, Juncus gerardi, Samolus
valerandi, Centaurium pulchellum, Puccinellia limosa etc. Asociaţia de
Plantago coronopus a fost recent semna:lată de noi (1973) pentru prima
dată în vegetaţia României.
7. Bassietum sedoidis (Ubrizsy 49) Soo 64
Această asociaţie a fost întilnită numai pe insula Saoalin, în partea
sa nord-vestică, vegetind pe nisipuri umede şi sărate, mărginind banda
de Acorellus panonnicus. Numărul mare de indivizi ai speciei caracteristice împiedecă instalarea şi a altor plante. Totuşi în cadrul asociaţiei au
mai fost notate : Atriplex hastata, Acorellus panonnicus, Juncus gerardi, Salicornia europaea şi Suaeda maritima, ultimele două avînd un
număr mai mare de indivizi (Ta.bel 3 rel. 11-12). Majoritatea speciilor
se găsesc spre marginea fitocenozei, spre locurile mai umede, unde se
instalează pe suprafeţe apreciabile Acorellus pannonicus.
8. Agrostetum ponticae Popescu et Sanda 73
Descriisă de noi de pe nisipurile mariitime dintre Mamaia şi Năvo
dari (1973), .asociaţia este destul de răspîndită şi în Delta Dunării, unde
vegetează tot pe nisipuri cu diferite grade de sărătn.u:are. Pajişti întinse
întocmeşte această specie pe grindul Letea, ocupînd supra!feţe întinse
între satul Letea şi pădure. In anii cu predpitaţii mai abundente Agrostis pontica se dezvoltă foarte bine, planta fiind recoltată ca fin. FUrajele provenite însă de pe aceste terenuri sînt de calitate mediocră, din
cauza tulpinii destul de rigide pe care o are Agrostis pontica. In componenţa aisociaţiei se întiltlesc numeroase specii ca : Holoschoenus vulgaris, Cynodon dactylon, Medicago falcata var. romanica, Juncus atratus, Apera spica-venti etc. (Tabel nr. 4).
9. Acorelletum pannonici Soo 39
De~i destul de frecvent pe litoral şi în Delta Dunării, Acorellus pannonicus nu a fost găsit întocmind asociaţii decît pe insula Sacalin, unde
se întinde pe mari suprafeţe (fig. 4). Vigurozitatea plantelor şi densitatea
Dunării
200
Tabel nr. 3
Puccinellion /imosae (Klika 37) Wendelbg. 43,50
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
100
200
100
100
100
100
100
100
80
100
100
100
25
20
15
20
15
10
20
15
15
35
35
Acoperirea (0/0)
75
90
g5
f!O
70
65
80
75
70
60
70
Localitatea
Sacalin
Numărul
Suprafaţa
releveului
(m.p.)
lnăltimea vegetaţiei
F.b.
(cm)
25
E.f.
Caracle:"islice pentru
95
Ivancea
Sulina
Sacalin
asociaţii
Pt-Pn Pucinellia limosa
H
Cp
Plantago maritima
H
Th-TH Ec(Md) Plantago coronopus
Eua Bassia sedoides
Th
4-5
4-5 4-5 4-5
+
3
3-4 3-4
4
+ + +1
+
+
+
+
+
4
4
3
3
+
+
+
+
Pucc i ne I I ia-Sal ic or nie I ea
Th
Th
Cs
Polygonum a viculare
All-Md Horcleum marinum
+
+
+
+
+
Puc cine I ion+ Puccine I lietalia
Th
Th
H
I...:>
o
Md
Eua
Eua
G
Cs
Th Cp(Md)
Pt
H
Th
Md
H
Md-Ec
Th
Eua
L epidium ruderale
Chenopoclium glaucum
Aeluropus littoralis
Bolboschoenus marilimus
Atriplex hastata
Agrostis pontica
Polypogon monspeliense
Lotus tennuis
Acorellus panonnicus
+ + +
+ + +
+
+
+
+1
+
+
+1
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
~
o
I:\)
T hero-Salicornion +cy per io-Spe rgu/arion +Bec kmannion
Cs
Salicornia europaea
Th.
Th All-Md Spergularia marginala
Suaeda maritima
Th
Ct
Eua Trifolium fragiferum
H
Th
Spergularia marina
Cs
Cs
G
G
H
+
+
+
+
+
+
Juncion gerardi+Juncion maritimi
G
Juncui maritimus
+1
Eua Juncus gerardi
+
Cs Juncus acutus
Eua Samolus valerandi
lnsotitoare
Cs
G
Phragmites communis
Th Eua(Md) Atriplex tatarica
Th Euroslb Rumex maritimus
G
Cs Cynodon dactylon
Th
Cs
Xanthium spinosum
H
Eua Plantago media
Th-TH Eua (Md l Mal va pusilla
Th
Cs
Echinochloa crus-galli
H Eua(Md) Plantago major
Th
Eua Centaurium pulchellum
Th
Cs
Juncus bufonius
Th Euci-Ct "Pamarix raroosissima
Eua
Th
Apera spica-venti
+
+1
+
+
+1
+
+1
+
+t
+1
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+1
+
+
+
+
+
1
+
+
+t
t-2
+
+t
+1
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+t
l
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
I
+
+
+
+1
+
+z
+
+
+
+
+
Specii într-un singur releveu: Agrostis stolonifera (3), Crypsis aculeata (I), Calystegia sepium (1), Datura
stramonium (2), Erigeron canadensis (6), Euphorbia seguieriana (6), Elymus arenarius (6), Gnaphalium luteo-album
(2), Geranium moile (3), Juncus articulatus (9), Matricaria chamommila (2), Medicago falcata (3), Mentha pulegium
(5), M. verticillata (9), Pulicaria dysenterica (9), Rumex rnarilimus (8), Silene conica (6), Sonchus arvensis (9), Salsoia soda ( 11 ), Sparganium neglectum ( 12), Triglochin palustre ( 1).
+
Tabel nr. 4
Agrostetum ponlicae Popescu et Sanda 73
Numărul
Suprafaţa
P.b.
E.f.
releveului
2
(m.p.)
lnălţimea vegetaţiei
(cm)
Acoperirea ( %)
Localitatea
3
4
~
6
200150100
200 10(100
6( 80 70
6l 100 40
100 95 90
80 100 80
Le t e a
K
AD
Sulina
Caracteristică asociaţiei
H
Pt
Agrostis pontica
s
4
s
4-5
s
V
4 4-5
Juncion gerardi+Beckmannion
G
Eua
Juncus gerardi
+ +
+
H
Eua
Trifolium fragiferum
+ +
H
Eua
Juncus atratus
+
+
+
III
+
+
IV
+
II
+
II
+ +
II
II
Festucion vaginatae+Festucetalia vaginatae
G
Eua
Holoschoenus vulgaris
H
Eua
Silene otites
H
Eua
Calamagrostis epigeios
Th
Eua
Apera spica-venli
+
+ +
+
+
+
+
Aperion
+1
+1 +-+1
+
11
Elymion gigantei
Ch
H
Eua
Pt
+
Artemisia arenaria
Centaurea arenaria
+
+
+ +
II
+
II
+
+ - +l
III
+
III
+
II
Festuco-Brometea+Festucetalia valesiacae
Th
H
Eua
End
TH
Th
Ec
Medicago falcata v. romanica
Verbascum chaixii
Eua
Crepis rhoeadifolia
Th
Eua
Bromus tectorum
Picris hieracioides
+ +
+
+
+1 +
+ +
+ +
+
+ +
+
III
II
lnsotitoare
H
E
Th-TH Eua
Th
Poa compressa
Medicago lupullna
Eua(Md) Melilotus albus
+ +
+1+
+ + +
+
II
+• +l
+
II
III
203
G
Cs
Th
Md
TH
E
TH
Cs
Cy nodon d ac ty lon
Tri~one ll a
coeru lea
+ +
+
+1 +
O cno th era biennis
a nthi um s lrumarium
-,..-
+
...L
I
+
+t + -
+ 1 IV
+- + I
II
+
II
+
II
Sp eci i înlr-un singu r re lev e u: Agropyro n bessar abicum (6), Aren aria serpyllifoli a (3), Altha ea offici nalis (2), A gropyro n re pe ns (2 : I), Bromus squarrosus (3),
Ca rex hirta (2), Cent au rium p ulc h e ll um ( ! ), C. spica tum (2), Daucus carota (5) , Campanu la sibi ri ca (5), Coronilla varia (5), Ca rex distans (6), Elymus sabu losus (6),
Ery ngium maritimum (6 ), Erigeron can adensis (6), Eupho rbia segt!ie ri a na (6:
1),
Equis elum ramosissi m um (2), G! ecoma hederacea (5), Gypsophila tricho toma (6) ,
Gnaphalium lu teo-a lbu m ( ! ), Hyp er icum p e rfora tu m (5), J un cus a rt icu latus (2),
J . bufonius ( ! ), J . ma ritim um (6), Lycopus europ ae us (5), Lin ari a genistifolia (3),
Me nt ha v e rt icil la ta (2), Minuartia viscosa (6: + 1), O ctontites seroti n a (3) , P oa
prat e nsis (5), Pot e ntill a su pi na (I ), Pu lica ria dyse nleri ca (2), Phra gmites commu n is
(4), Potenlilla re plans (5), Pl anta go ma rit ima (6) , Ru mex crispus (! ), Sonchus a rve n sis (2), Scute ll a ria hastifolia (5), Si! en e con ica (6: + I), Sc oly mus hi spani cus (6),
T euc rium sco rd ium (2), T ypha laxm a nnii (4). Vicia villosa (!), V e rba sct< m bla tlari a (2), Vero n ica orchidea (5), Xanlhium strumarium (1).
+
Fig. 4. - Aco r el/us panonnicus, alcă t ui nd p ajişti pe insu la Saca lin.
Fig. 4. - Acorel/us pannonîcus, maki n g up mead ows on the Saca lin island.
204
Tabel nr. 5
Acorelletum pannonici So6 39
Numărul
Suprafaţa
F.b.
E.f.
2
3
100 100
150
releveului
(m.p.)
lnălţimea vegetaţiei
(cm)
Acoperirea (O/o)
25
25
25
80
85
90
s
Localitatea
4
' 100
6
100 100
30
3020
90
no so
AD
K
ac a l i n
Caracteristică asociaţiei
Th
Eua
Acorellus pannonicus
4-5 4-5 4-5 4-5 4-5
4
4-5
V
Puc ci ne /I io-Salicornic t ea
Th
Atl-Md
Spergularia marginata
+ -i-1 + +
+ +-+1
V
+ + +
+ ++
+1
++-+I
+
+
+ + + + +
+
+ + + + + ++
V
+
Puccinellion limosae+Puccinellietalia
Th
Eua
Bassia sedoides
G
Cs
Bolboschoenus maritimus
H
Pt-Pn
Puccinellia limosa
Th
Eua
Chenopodium giaucum
IV
V
V
Thero-Salicornion
Th
Ct
Th
Cs
Suaeda maritima
Salicornia europaea
+
+
+ + + +
+
++
li
V
Bidention+ Bidentetea
Th
Eua
Polygonum hydropiper
Th
Eurosib
Rumex maritimus
Th
Cp
Ranunculus sceleratus
Th
Eua
Bidens tripartitus
HH
Eua
Lycopus europaeus
Ch
Eua
Solanum dulcamara
Th
Eua
Bidens cernuus
HH
Cp
Po!ygonum amphibium
+ +
+
+
+
+ + + ++
+ + + + + ++
+
+
++
+ +
+
+
+
+
+
+ + + ++
+
+ +
III
V
V
III
III
II
IV
li
Magnocaricion
HH
Cp
HH
Cs
HH
Cs
+
+
+ ++
Phragmition + Phragmiteta lia + Phragmitetea
Phragmites communis
+-+l
+ +1 + + +
Typha angustifolia
+-+I
+ +1+ +
Sium erectum
IV
V
IV
205
HH
HH
HH
HH
Cp
Alisma plantago-aquatica
Eua
Oenanthe aquatica
Eua
Sparganium neglectum
Eua
Schoenoplectus triqueter
+
+
+
+
+
+
+
+
++
+
+
++
+ + + +
III
m
III
V
Nanocyperion
H
Cs
Heleocharis parvula
+ + +
1 +1
1 + -1
V
lnsotiloare
HH
Eua
Alopecurus ventricosus
+ +
+
li
Specii într-un singur releveu : A triplex hastata (2), Carex pseudocyperus ( 1),
Cyperus fuscus (5: +t ), Epilobium hirsutum (5), Fagopyrum convolvulus (5), Echinochloa crusgalli (5), Juncus bufonius (1 ), Lythrum salicaria (4), L. virgatum (5),
Lactuca tatarica (5), Myosotis palustris ( 1), Melilotus albus (5), Mentha aquatica (5),
Petasites spurius (2), Polygonum maritimum (5), Rorippa palustris (6), Sium lancifolium (5), Sagittaria sagittifolia (6), Tamarix ramosissima (4), Trifolium fragiferum (5).
lor. pe nisipurile din partea de nord a insulei Sacalin. presupune că
aici găseşte condiţii excelente de dezvoltare. Acorellus pannonicus fiind
o plantă halofilă se dezvoltă pe substrat bogat în săruri, şi ca atare în
componenţa fitocenozelor sale participă un număr mare de plante halofile cum sînt : Spergularia marginata, Bassia sedoides, Chenopodium
glaucus, Puccinellia limosa, Salicornia europaea etc. Dar, tot aşa de
bine se dezvoltă şi acolo unde concentraţia de săruri din substrat este
mai mică şi ca urmare cresc în număr mare speciile clasei Bidentetea,
dintre care enumerăm : Ranunculus sceleratus, Bidens tripartitus, Bidens cernuus, Polygonum hydropiper (Tabel nr. 5). Deosebit de interesant este prezenţa în cadrul asociaţiei a speciei Heleocharis parvula,
uneori în cantitate destul de mare, plantă cunoscută numai de la Sulina.
Prezenţa acestei specii pe insula Sacalin presupune că este mult mai
răspîndită în Delta Dunării. Instalarea speciilor nehalofile, caracteristice clasei Bidentetea, este favorizată de apele dulci ale braţului Sfintu
Gheorghe, care depun cantităţi însemnate de aluviuni peste nisipurile
maritime.
10. Juncetum. maritimi (Riibel 30) Pign. 53
Ocupă microdepresiunile cu substrat bogat în săruri şi umiditate
sporită, acoperind suprafeţe apreciabile la Sulina, dar mai ales pe insula
Sacalin. Juncus maritimus creşte foarte viguros, iar densitatea mare a
indivizilor împiedecă instalarea şi a altor specii în cadrul fitocenozelor
respective. Numai pe marginea asociaţiei se pot întîlni cîtev:a specii,
dintre care menţionăm : Puccinellia limosa, Atriplex hastata, Juncus gerardi, Carex extensa, Samolus valerandi etc. (Tabel nr. 6, rel. 1-2).
206
11. Juncetum acuti ass. nova
Juncus acutus, atît de răspîndită pe nisipurile litoralului românesc,
este aproape nelipsită în cadrul asociaţiilor de sărătură umedă. Prezenţa
ei în cantitate mare alături de Juncus maritimus, ne-a determinat să
descriem ai.sociaţia Juncetum acuti-maritimi (1972, 1973). In Delta Dunării, în microdepresiunile de pe grindul Caraorman, se întîlnesc suprafeţe foarte mari unde vegetează în masă Juncus acutus. Fitocenozele de
Juncus acutus se caracterizează prin prezenţa unui număr mare de specii, în general halofile sau suportant halofile, Juncus maritimus lipsind
cu desăvîrşire din aceste locuri. (Tabel nr. 6, rel. 3-8). Dintre speciile
întîlnite mai frecvent în aceste microdepresiuni umede, unde creşte asociaţia Juncetum acuti cităm : Carex divisa, Samolus valerandi, Juncus
articulatus, Agrostis pontica, Pulicaria dysenterica, Carex extensa şi
Drepanocladus aduncus.
12. Festucetum vaginatae (Rapaics 23) 806 29 arenicolum. (Simon
60) comb. nova
Este o asociaţie caracteristică nisipurilor nefixate sau cu un început
slab de fixare. In acest sens, Festuca vaginata var. arenicola, are un rol
deosebit de însemnat în fixarea substratului. Puţin pretenţioasă la condiţii'le de mediu, Festuca vaginata var. arenicola reuşeşte să formeze
fitocenoze deosebit de interesante, .realizînd o acoperire de .pînă la 700/o.
In cadrul asociaţiei participă un număr restrîns de specii în totalitate
psamofile. Dintre cele mai frecvent întîlnite amintim : Carex colchica,
Artemisia arenaria, Secale silvestre, Asperula setulosa, Syrenia montana
(Tabel nr. 7, rel. 1-5). Fitocenozele notate pe grindurile Letea şi Caraorman aru o compoziţie floristică asemănătoiare.
13. Calamagrostetum epigeios Eggler 33 subas. arenosum subas.
nova
Specie cu o mare aplitudine staţională, Calamagrostis epigeios se
întîlneşte pe nisipurile aluviale din luncile rîurilor, pe rupturi, terenuri
argiloase, unde întocmeşte fitocenoze cu participarea unor specii mezofile caracteristice ordinului Molinietalia.
In Delta Dunării, precum şi pe nisipurile litomlului dintre Mamaia
şi Năvodari, specia caracteristică creşte în compania unui număr restrîns de taxoni, .care în majoritate sînt psamofili (Fig. 5). Compoziţia
floristică complet diferită faţă de cele cunoscute în literatură ne-a
determinat să descriem fitocenozele de pe nisipurile din Dobrogea şi
Delta Dunării ca subasociaţie nouă - arenosum. (Tabel nr. 7, rel. 6-9).
Dintre speciile cele mai reprezentative cităm : Agrostis pontica, H oloschoenus vulgaris, Juncus atratus, Carex distans, Apera spica-venti, ssp.
maritima. Asociaţia creşte în general în microdepresiuni unde apa băl
teşte în timpul primăverii, substratul nisipos fiind bogat în depuneri
aluviale.
207
Tabel nr. 6
Juncion
Numărul
E.f.
l
releveului
Suprafaţa
F.b.
maritimi Br.-Bl. 31
(m.p.)
lnăltimea vegetaţiei
(cm)
Cs
Juncus maritimus
G
Cs
Juncus acutus
6
8
7
10020010') 100 100 100 80
250
100100 120 110 110 120 120
130
Localitatea
G
5
95 100 90 95
Acoperirea (O/o)
Caracterislice pentru
3 4
Sacalin
95
95
95
95
Ca r a o r m a n
asociaţii
5
5
4
3-4 3
3
„
4-5
Juncion gerardi
H
Eua
Carex extensa
H
Eua
Samolus valerandi
G
Cp
Juncus gerardi
G
E
Carex divisa
+1
+
+1
+ + +1
+
+1 + +
+
+
Puccinelion Jimosae+Puccine//ietalia
H
Pt-Pn
Puccinellia lirnosa
Th
Cp(Md)
Atriplex hastata
+1+1
++
+ 1 + + +
+
+
H
Pt
Agrostis pontica
H
Md-Ec
Lotus tennuis
H
Cp
Juncus articulatus
1-2 1-l l
H
Cp(Md)
Galium palustre
H
Ec
Pulicaria dysenterica
+ + +
+ +
+ + + + + +
Molinio-Juncelea
1
+ +
Magnocaricion
G
E(Md)
Carex hirta
H
Eua(Md)
Teucrium scordium
HH
Cp
Dryopteris thelipte,ris
+ + + + +
+ + +
+ +
Phragmilelea+Phragmilion
HH-G Eua
Cp
HH
Lythrum salicaria
HH
Cs
Cladium mariscus
G
Cs
Phragmites communis
208
+
+
Schoenoplectus tabernaemontani
+
+ +
+++
+
+
+
+
+ + +
HH
E
Mentha verticillata
HH
Eua(Md)
Lycopus europaeus
HH
Cs
Typha angustifolia
+ + +1
+ + +
+i +
+ +
Insoţitoare
Md
Potentilla reptans
G
Cp
Agropyron repens
HH
Eua
Lythrum virgatum
M
Eua
Salix purpurea
H
+ + +1 + + +
+
+
+ +
+ +
+ +
Specii într-un singur releveu : Aster tripolium (2), Alopecurus ventricosus (2),
Agrostis stoloniefra (3: 1-2), Bidens tripartitus (2), Bolboschoenus maritimus (6),
Carex distans (2), Carex vulpina (3), Carex elata (4), Epilobium hirsutum (4), HeleochMis uniglumis (8), Mentha pulegium (5), Periploca graeca (4), Plantago lanceolata (5), Rumex maritimus (2), Ranunculus repens (4), Salicornia europaea (2), Spergularia marginata (2), Sonchus arvensis (1 ), Suaeda maritima (2), Senecio fluviatilis (4), Salix cinerea (6), Tamarix .:ramosissima ( 1 ), Trifolium fragiferum (7).
Tabel nr. 7
Festucion vaginatae So6 29
Numărul
Suprafaţa
F.b.
E.f.
releveului
1
(mp)
înălţimea vegetaţiei
H
Pt-Pn
H(G) Eua
4
5
G
7 8
9
100100 100 100 150 100150100
40
40 45 40 70 120 120 120 120
60
65 70 70 60 100 90 !JO !JO
Acopew-irea (%)
Caracteristica
3
150
(cm)
Localitatea
2
Letea
Caraorman
Letea
Caraorman
asociaţiilor
Festuca vaginala var. arenicola
3-4 3-4 4
4 3-4
5 5
Calamagrostis epigeios
4 4-5
Festucion vaginatae+Festucetalia vaginatae
H
Eua
Euphorbia seguieriana
H
Pt
Dianthus polymorphus
G
E
Carex colchica
TH
Pt
Syrenia montana
Ch
N
Eua
Artemisia airenaria
Md
N
Md-Ct
Fumana procumbens
Ephedra distachia
+ + ++ +
+ + ++ +
+ 1 + +1 +1
+ + ++ +
+ + ++
+
+
+
+l +
209
G
H
Eua
Eua
+ +
Holoschoenus vulgaris
Inula salicina
+1 1 +1
++
+
Ammophilelea
Th
Ct
H
Ch
Pt
Pt-Blc
+ + ++ +
+
+
++ +
+
Secate silvestre
Elymus arenarius
Asperula setulosa
Aperion
Th
Eua
++
Apera spica-venti
Puccinellion Jimosae+Beckmannion
H
Pt
H
Eua
+1 + 1 1
Agrostis pontica
Juncus atratus
+
+
+
Molinio-Juncelea
H
E-Md
Carex distans
Fcsluco-Bromelea
Pt
H
Md(Ec)
Ch
TH-H E
Eua
H
TH-H E
TH(H) Eua
Centaurea a.renaria
Teucrium chamaedrys
Seseli tortuosum
Linum austriacum
+ Fesiucelalia valesiacae
+
+
+ + +
++
++
Verbascum chaixii
Picris hieracioides
++
++ +
+ +
lnsofiloare
H
E(Md)
Hypericum tetrapterum
HH
Cp
Eua
Lythrum salicaria
Teucrium scordium
H
++
+++
++
Specii tntr-un singur releveu: Alyssum alyssoides (4), Agropyron repens (6),
Bromus squarrosus (7), Campanula sibirica (7), Cynodon dactylon (9), Delphinium
consolida (4), Daucus carota (6), Elaeagnus angustifolia (7), Helichrysum arenarium (4), Inula britannica (9), Juncus articulatus (8), J. acutus (9: +1), Lythrum
intermedium (7), Linum tauricum (5), Medicago falcata var. romanica (6), Mentha
verticillata (9), Odontites serotina (9), Onosma arenarium (S), Periploca graeca (7),
Potentilla reptans (7), Phragmites communis (8), Polygonum aservium (8), Scabiosa ucranica (4), Silene otites (6), Sonchus arvensis (8), Typha laxmannii (8), Veronica
orchi,dea (7), Xanthium strumarium (9).
14. Aperetum spica-venti So6 53 subass. ponticum Popescu et Sanda 72
Asociaţia este destul de răspindită pe nisipurile în curs de fixare.
Speciile din cadrul asociaţiei sînt în general psamofile şi destul de re-
duse oa
210
număr.
Dintre acestea
cităm
: Agrostis pontica, Trifolium fragi-
Fig. 5. -
Calamagrostis epigeios,
Fig. 5. -
dominant ă
în microdepresiunile grindului Letea.
Calamagroslis epigeios, dominant in the Letea bault ridge
microdepressions.
ferum, Centaurium pulchellum, Bromus squarrosus, H oloschoenus vulgaris (Taibel nr. 8). Fitocenozele din Delta Dunării (staţiunile de la Let.ea, Sulina şi Caraorman) .au în general aceeaşi compoziţie floristică ca
ce1e de pe nisilpurile maritime dintre Mamaia şi Năvodari (A. Popescu
şi V. Sanda, 1972). Speciile halofile şi suportant halofile participă în
număr apreciabil! în cadrul acestei aisodaţii.
15. Secaletum silvestre
Şerbănescu
70
Este una dintre cele mai reprezentative ,asociaţii a1e n isipurilor nefixate din ,partea de est a Români,ei. Specia de bază, populează ri,dicătu
rHe de nisip extrem de sărace în săruri minerale şi care se usucă foarte
repede după terminarea sezonului ploios. Avînd o perioadă de vegetaţie
relait1v scurtă, fitocenozele de Secale silvestre î<Şi încheie cidu1 vgeetativ
odată cu instalaI"ea sezonului secetos. Speciile .arenicole domină în cadrul asociaţiei, dintre care acrnint1m : Gypsophila trichotoma, Centaurea
arenaria, Elymus arenarius, Polygonum arenarium, Agrostis ~tica,
Apera-spica-venti, Bromus tectorum (Tabel nr. 9) etc.
211
Tabel nr. 8
Aperetum spica-venli So6 53 subas. ponlicum Popescu et Sanda 72
Numărul
releveului
Suprafaţa
F.b.
E f.
2
(mp)
lnăltimea
vegetaţiei
(cm)
Localitatea
[ua
Caracteristica asociat:ei
Apera spica venii ssp. maritima
Fcstucion vaginalae
G
Eua
Ho!oschoenus vu lgaris
Eua
Th
Erigeron canadensis
Euphorbia seguieriana
Corynephorclea
TH-H
E
Bromus squarrosus
Fcstucela/ia
valesiacac+FeslucoVcrbascum chaixii
Th
Ec-Md
Arenaria leptoclados
Th
Eua
Crepis rhoeadifolia
Puccincllieta/ia
H
Pt
Agroslis pontica
H
Md
f\!entha pulegium
H
Eua
Juncion gcrardi+Beckmannion
Trifolium fragiferum
G
Cp
Juncus gerarcli
i nsot ii oare
Th
E a
Cenlaurit'm pulchellum
G
Cp
Agropyron repens
H
M<l
Potentilla reptans
H
Eua
TH-H
Th
\' erbascum blattaria
!nula britannica
Cs
Xanlhium strumarium
5
100
20
30
25 15
25
80
00
85 90
80
AD
K
Letea Caraorman Sulina
Th
H
4
100 150 100100
Acoperirea ( %)
Th-TH Adv
3
2-3
4
4 3 3-4
2-4
+ + ++
+
+ + +
+
++ + +
+ + + +1 + +-+1
V
IV
III
III
V
Brometea
+
++
+
+
+
+
+
+
+ +
II
II
II
+l +l +1
+-+1
V
+
+
+
li
+
+ +
+ +
III
+
+ +1 + +
+ +
+ ++
+ +
+ + ++
+
+
II
+
+
IV
II
III
+
+
II
IV
+
II
+-+l
Specii într-un singur releveu: Alyssum alyssoides (3), Bromus tectorum (3),
Carduus leiophyllos (2), Carex distans (5), Gnaphalium Juteo-adbum (2), Juncus acutus (5), J. articulatus (5), Medicago falca ta var. romanica ( 1 ), M. minima (2), M.
lupulina (4), Mentha verticillata (4), Minuartia viscosa (5: +1), Plomtago lanceolata
(2), P. maritima (5), Polypogon monspeliense (5), Plantago coronopus (5), Secale
silvestre (3), Trigonella coerulea (1), Trifolium campestre (2), Tamarix ramosissima
(5), Vicia dasycarpa (2).
212
Tabel nr. 9
Secalelum silvestre Şerbănescu 70
2 3 4 5
Numărul releveului
- - - - - - - - -- - - - - - - - - - - - - - - - - - Suprafaţa (m.p. ),_ _ _ _ _ _ _ _ _ _
1O_O_l_O_O_l_O_O_lO_O_lO_O
F.b.
E.f.
lnălţi~ea vegetrtţiei (cm)
40 60 40 40 45
AD
K
60_70
50 _60
75_
Acoperirea ( %,_!_)_ _ _ _ _ _ _ _ _ _
__
__
Letea
Localitatea
Caraorman Sulina
Caracteristica asociaţiei
Th
Ct
Secale silvestre
Pt
Centaurea arenaria
3
3 3 4 4 3-4
V
E/ymion gigantei
H
+
+ +
+ +
+
H
Pt
Gypsophila trichotoma
H
Pt
E:ymus arenarius
+l
Th
Eua
G:yngium maritimum
+ + +
t
+1
II
-1
Il
III
II
FestL•cion vaginalae
H
Ecia
Th-TH Adv
Euphorbia seguieriana
Erigeron canadensis
Th
Pt-Pn
Polyqonum arenarium
G
Eua
Ho~oschoenus
Eua
Apera spica-venti
vulgaris
+ +
+ +
+
+ +1
+
+
+ +1 +-+t
+
+
+-+I
+
V
III
II
ii
Aperion
Th
+I+ +-+l II
Puccinellielalia
H
Pt
+
Agrostis pontica
+ +
II
Festuco-Brometea
Th
Th
Eua
Ec
Bromus tectorum
Th
Eua
Crepis rhoeadifolia
G
Cs
Eua
Alyssum alyssoides
+ ++ 1 + +-1
+ +
+
+
+
+
+
V
II
III
!nsoţiloa;e
Th
Th-TH Eua
Cynodon dactvlon
Sisymbrium sophia
Melandrium album
TH
Md
Scolymus hispanicus
Th
Md
Delphinium consolida
+ + + +-2
+
+ +
+ +
+
1-7 + t
+ +
V
II
II
+ + +
II
+
II
Specii într-un singur releveu : Artemisia arenaria ( 1), Anthemis austriaca ( 1),
Bassia sedoides (2), Chenopodium album ( 1 ), Corispermum nitidum (2), Gnaphalium
luteo-album (2), Hesperis tristis (2), Juncus maritimus (4), Linum austriacum (3),
Minuartia vise os a (4), Plan tag o indica ( 1 ), P. media (2), Sonchus arvensis (2), Silene
conica (4: +l), Trigonella coerulea (1), Vicia villosa (2).
213
Nis ipurile din Delta Dunării, de.<? i sin t sărace în ceea ce priveşte
mimerale necesare plantelor, sînt populate de un număr miare
de fitocenoze. Cele 15 asociaţi i identificate de noi sîn t numa~ o par,t e
din vegetaţia .psamofilă şi halofilă .a Deltei Dunării.
Vege ta ţia nisipurilor din Deltă, în special a celor din Del ta maritimă , oe conţin un procent ridicat de sărăturare, este mult asemănătoare
cu cea a litoralului dobrogean cuprins între Capul Midia şi Mamaiia.
Compozi ţia flori stică a asociaţiilor în cea ma i mare parte asemănătoare,
iar fi tooenozele aproa p e acel~ i în ce1e două locuri menţionate, se explică prin natura substratului pe oare se dezvoltă vegetaţia.
Deosebit de in teresantă este vegetaţia de pe inoola Saoa!lin oare
ofe ră co nd i ţii variate de dezvoltare a fitocenozelor. Influenţa pe de
o parte a a pelor m ări i , bogate în s ăruri minerale, 1ar pe de altă parte
a a pelor dulci aJ.e braţulu i Sfi ntu Gheorghe, a creat posibilitatea instal ării un ui moziaic vegetal pe o suprafaţă relat iv restrlnsă.
Rezervaţiil e naturaile de la Letea şi Sacalin păstrează în bune
co ndiţiuni vegetaţia naturală, fiind foar te puţin influ en ţ;aită de om, poate
fi conse rvată în continuar e pentr u genera ţi il e viitoare.
Teritoriul de la est de o raş u l S ulina, cupri ns între braţul cu acelaşi
nume şi mare, deş i este relativ mic, cu prinde un număr fo arte mare de
specii. Aici cresc : P elunia parviflora ş i H eliotropium curassav i cum cunoscute de la Sulina ş i Letea, Pl antago coron opus, singura staţiune din
ţa r a noastră, Convol v ulus p er sicus, plant ă r a ră pen tru fl ora ţării (Fig.6) etc.
substanţele
Fig. 6. - Con v ol vul us persicus p e plaja oraşului Sulina.
Fig. 6. - Conv olvu/us persicus, on the beach of the town Sulina.
2 14
Propunem oa suprafaţa respectivă să fie declarată rezervaţie naturală, pentru menţinerea acestor specii de valoare ştiinţifică deosebită.
Suprafaţa menţionată nu este folosită în prezient în scopuri agricole,
astfel că nu se pune problema sooaiterii sale din circuitul economic.
BIBLIOGRAFIE
1965 BANU C., RUDESCU L., Delta
Dunării,
Edit.
Şt., Bucureşti.
1965 KRAUSCH H.D., Vegetationskundliche Beobachtungen im Donau-delta, Limnologica (Berlin), t. III, nr. 3, p. 271-313.
1916 PALLIS M., The structure and history of plav: the floating fen of the Delta
of the Danube. The Journal of the Linnean Society. Botany. t. XLIII, p. 233290.
1935
PANŢU
Z.C., SOLACOLU TH., PAUCA A .. Contribuţiuni la flora Deltei Dună
rii. Acad. Rom. Mem. Secţ., Şt. Seria a III-a, t. XI, mem. II, p. 73-129.
1972 POPESCU A., SANDA V., Investigations on the vegetation of maritime sands
between Mamaia and Năvodari. Revue de Biol. Serie de Bot. t. XVII, nr. 2,
p. 99-111.
1973 POPESCU A., SANDA V., Cercetări asupra vegetaţiei litoralului dintre Ma·
maia şi Năvodari, St. şi cerc. de Biol. Seria Bot. t. XXV, nr. 2, p. 113-130.
1969 SANDA V., ŞERBĂNESCU GH., Citeva unităţi fitosociologice hidrofile şi higrofile semnalate intre grindurile Crişan şi Caraorman (Delta Dunării). Hidrobiologia, t. X, p. 97-107.
1973 SANDA V., ŞERBĂNESCU GH .. PEICEA l.M., Cercetări asupra vegetaţiei acvatice din Delta Dunării. Hidrobiologia, t. XIV, p. 143-154.
1973 SANDA V., POPESCU A., Cercetări privind flora şi vegetaţia din Delta Dunării. St. şi cerc. de biol. Seria Bot. t. XXV, nr. 5, p. 399-424.
1960 SIMON T., Contribution a la connaisance de la vegetation du Delta du Danube.
Ann-Univ. Se. Budapest. Sectio Biol., t. III, p. 307-337.
1966 ŞERBĂNESCU GH., Cercetări asupra stufăriiior din lunca şi Delta Dunării.
St. şi cerc. de biol. Seria Bot. t. XVIII, nr. 2, p. 143-151.
1970 TARNA VSCHI l.T., IVAN DOINA, Scurtă caracterizare a florei şi vegetaţiei
din Delta Dunării. S.S.B., Comunicări de Bot. A VI-a Consf. Naţ. de Geob.
(Dobrogea, Delta Dunării, 1968), Bucureşti, p. 141-149.
1970 TARNAVSCHI I.T., NEDELCU G., Contribuţie la studiul veqetaţiei acvatice şi
palustre a Deltei Dunării. S.S.B., Comunicări de Bot. A VI-a Consf. Naţ. de
Geob. (Dobrogea, Delta Dunării, 1968), Bucmeşti, p. 159-175.
1954 ZITTI R., Heliotropium curassavicum L. in R.P.R., Bul.
Agron., Geol. şi Geogr., t. VI, nr. 4, p. 1217-1220.
Şt.
Secţia
de
Şt.
Biol.,
1956 ZITTI R., Petunia parviilora Juss. in R.P.R., Comunic. Acad. R.P.R., t. VI, nr. 4,
p. 571-575.
1963 VASIU V., POP M., FLOCA FL.,
biologia, t. IV, p. 515-543.
Pajiştile
naturale din Delta
1970 VICOL E.C., Bidens lrondosus L„ în flora României. Studii
Seria Bot., t. XXII, nr. 4, p. 297-301.
şi
Dunării.
Hidro-
Cecr-c. de Biol.
215
Summary
The paper comprises a number of 15 associations, characteristic of the Danube
Delta sands. The investigations of the psammophilous vegetation of this territory,
less studied as against the aquatic and swampy ones, offer the possibility of signalling
numerous associations, thus contributing to a more thorough knowledge of the
natural richess of this region.
Of the 15 analysed associations in tbe present paper, 5 are psammophilous
(Holoschoenetum vu/garis, Festucetum vaginatae arenicolum, Calamagrosletum epigeios subass. arenosum, Aperetum spica-venli subass. ponticum and Seca/elum silvestre) and 10 halophilous of various tinges.
Two associations (Bassietum sedoidis and Acorelletum pannonici) are recorded for the first time of the Danube delta, while Juncelum aculi is newly descri-
bed for science.
By comparing the psammophilous ond the halophilous vegetation of the maritime delta with that of lhe littoral one between the Midia Cape and Mamaia, a
fairly marked similarily is recorded, baving at the basis the existence of salty
sands, of maritime origin.
216
FLORA OF THE DANUBE DELTA
G. DIHORU,G.NEGREAN
This paper represents a synthesis of floristic informations concerning the
Danube Delta, e:xtracted from the more than 200 works were completed with
personal researches performed between the years 1956-1973.
The territory to wich we refer (434, 500 ha) comprises the proper
Danube Delta (251,000 ha), the lacustrian complex Razelm-Sinoe and
the Dranov Zone.
The relief hrus the relationship between water and dry ground and
is represented by poods, canals, sand banks („grinduri") etc. The average
annual temperatrure is ·of ll-12°C (18° the vegetation period) while the
precipitations are below 400 mm annually. These factors with floods,
the substratum, .the influence of man and anni:mals, conditions the development of aquatic, paludosus, halophilou.s, ruderiail, psammophilous
plain.ts.
Among the first who herborized in the Delta were: V. Janka and
brothers Sintenis, while those who published important floristic works
were : A. Kanitz, D. Brandza, Mari.etta PaUis, Z.C. Panţu & al., I. Prodan etc. Numerous researches with a geobotanicail charaderr followed.
The speciific of Delta flora is iexpr·essed by the phitogeogr.aphioal
types complementary to the eurasiatic one, namely the adventive ones
~) Petunia parviflora, H eliotropium curassavicum, Solanum retro)lerum subsp. ponticum, Bidens frondosa ; as well .as some euxinic ones
(20/0) - Agrostis maeotica, A. albida, Apera spica-venti subsp. maritima,
Centaurea calcitrapa su1bsp. pontica, Molinia caerulea suibsp. euxina,
Senecio borysthenicus, Syrenia montana; balkanic ones (60/0) aind submediberranean (230/0).
The bioforms are distributed thus : most of them in the Hemicryptophytes (350/0), surprising many in Therophytes (230/0) and Hydrohelophytes (ll0/0).
217
LIST OF SPECIES
Abuli/on theophJrasti Medicus: Tu (163), !Le !Su.
Acer campestre L.: Le (182), Ca (169).
A. negundo L. (cult.): De (76).
A. tataricum L. (cult.): De (109).
Achi/Iea asplenilolia Vent.: !Ro.
A. coarctata Poiret: CH (163).
A. collina J. Becker: CH (48), !Su.
A. millefolium L. : !Su.
A. pannonica Scheele: !Ca.
A. setacea Waldst. & Kit.: CH (163).
Acorel/us pannonicus (Jacq.) Palla: Le !Ca (125), Le-Ro-Cd (206), !Su !CH !Ci.
Acorus calamus L.: De (182), (8), (188).
Adonis Jlammea Jacq.: Ju Ma Mh (188).
Aegopodium podagraria L. : De (95).
Aeluropus Jilloralis (Gouan) Pari.: Le (128), !Su (194), !Ro (188), !CH (215), Pş (221),
Ca (152), CV (71), St (71), Sm Co (164), Cd (214).
(L.) Beauv. subsp. pectinatum (Bieb.) Tzvel.: De (163), CH
(164, 188).
A. elongatum (Host) Beauv. (Triticum elongatum Host): Li (90), LS (156), !Pş (221 ),
LR (192), !Le Ca (152), CH (48), Po (188), Le-!Ro-Cd (206); subsp. ruthenicum
(Gris.) Anghel & Morariu: LB (49, 188).
A. inlermcdium (Host.) Beauv.: Le Ro (128), GS (73), Ca (8), CH (48).
A. junceum (L.) Beauv.: Su Le (182), Ca (8).
A. litorale Dumonl.: Le (Herb. C. Zahariadi), !Pş.
A. rcpens (L.) Beauv.: !Le (128), Sf Ro-Le (68), Ca SG (172), Pş Ci (221), Ml (55),
!Su !Ro.
Agroslemma gilhaqo L.: Le (128).
Agroslis albida Trin.: !Ca !Le !Pş !SG !Su.
A. gigantea Roth: !Ca.
A. nweotica Klok. (A. alba Auct. var. pontica Grec.): !Su (177), !P!t.
?A. sabulicola Klok.: !Ca !Le !Pş.
A. stolonifera L. (A. alba auct.): Le Pe (128), Tu (95), Ca (135), GS (74), SG (105),
Ru St (71), Pa (79), Pş (211), Lk (178), Cr Vu (178), Le-Ro-Cd (206).
A. stolonizans Bess. : De (202).
A. len11is Sibth. (A. vulgaris With.): Mi35 (128).
Aila11//1us a/lissima (Miller) Swingle: !Le !Su.
Ajuga genevensis L.: Le (128).
A. reptans L.: Pe (189).
Aleea pa/lida (Willd.) Waldst. & Kit.: Tu (90), CH (48).
Aldrovanda vesicu/osa L.: Ca Su (163), Le (128), GM (182), Su (188), Ma (63), Mi23
(95), GP (149), Pa (212), Pş (211), He GI Lk (208), Cs Dr OM (117); var.
duried Gasp.: Ca Tu (163).
Alisma gramineum Gmel.: De (188), !Ca !Su.
A. Janceolatum With.: De (188).
A. plantago-aquatica L.: SG Le (128), Tu (95), GM (182), !Su (35), OM (85), PR (103),
Pş (211), He (208), Pe (43), Mi23 (85), Pa (79), !Ca (110), Ml (55), !Bu.
Alliaria petiolata (Bieb.) Cavara & Grande: HM (99), !Le (43).
Allium gullatum Steven: !Le (19), Ca (56), Pş Ci (221), LR (90), !Ro.
A. oleraceum L. : CH (21 ).
A. podolicum Blocki (A. paniculatum var. longispathum Red.): !Le (18), !Ca (125),
Agropyron cristatum
!Pş.
A.
A.
A.
A.
scorodoprasum L. (inel. var. arenarium (L.) Aschers. & Graebn.): Ca Le (66).
sphaerocephalum L. (A. descendens L.): Tu (62), !Le (10), CH (104).
U".sinum L. subsp. ucrainicum Oxner: Le (128).
vineale L.: CH (112).
218
Alnus glutinosa (L.) Gaertner: Le (90), Ca (158), Er (99), SG (109), HM (83), Cd (201),
!Su.
Alopecurus aequalis Sobol. (A. fulvus Sm.): Le (66), Tu (163).
A. geniculatus L.: Tu (163), (188).
A. pratensis L. : De ( 109).
A. ventricosus Pers.: Le SG GS (128), !Pş !Su.
Althaea oflicinalis L.: Le (128), Tu (163), 'Mi23 (95), HM (99), Cd (64), Ml (226),
SG (105),
Pş
(211), Cr Vu (178), !Ca !Ci !Su.
Alyssum a/yssoides (L.) L.: Le (194), !Pş.
A. borzaeanum E.I. Narady: Ca Le (152), CH (10).
A. desertorum Stapf. (A. minimum Willd.): Ca (163), !Le (10), CH (163), !Su Tu Ju
(188).
A. hirsutum Bieb.: Le (182), CH Tu (188).
A. linilolium Stephan: LR Tu Ma (188).
A. minutum Schlecht. : Le ( 19), Pe (43).
A. tortuosum Willd. : CH (90).
Amaranthus a/bus L.: Tu (112), !Le (95), CH (48), !Su.
A. caudatus L. (cult., escap.): Pe (53), !Su.
A. a~ispus L.: !Su.
A. blitoides (Lesp. & Thev.) N. Terrac.: Tu (112), !Le !Su.
A. def/exus L.: !Le (188), !Su.
A. Jividus L.: !Le !Ro.
A. paniculatus L. : !Le.
A. retrollexus L.: !Le (18), CV (73), Ma (226), !Su.
Ammophi/a australis (Mabile) Porta & Rigo (A. arenari~): Su (163, 188).
Amorpha fructicosa L.: OI (194), !Ca (105), Le (208), HM (83), !Bu !GM !Su.
Anacamptis pyramidalis (L.) L.C. Rich.: Pe (43), Le (128).
Anacharis canadensis (L c. Rich.) Planchon (Elodea canadensis L.C. Rich.): Su (10),
Lk.îS6), !Le (128), 1 GPt cz (188), Tu (155), LR (213), CC Cr (178), Ct (85), Pa
(145), Sa (104), Rs TO (177), Cs OM Dr (117).
Anaga/lis arvensis L.: !Le (128), !Ca !Ro !Sf !Su.
A. foemina Miller: !Le (18), !Ca.
Anchusa arvensis (L.) Bieb. subsp. orientalis (L.) Nordh. (Anchusa ovata Lehm.,
A. orientalis (L.) Reichenb. fii., non L.) : LR (90), Ju ( 188).
Anchusa azurea Miller (A. italica Retz.): Tu Ju (188), f. bivestila Guşuleac: Ju
(188).
A. ollicinalis c. (inel. A. procera Besser ex Link): Le (128), ICH (112), !Cd.
Androsace maxima L.: Tu (62), So (188).
Angelica sp. PR (103), !Bu.
Anetum graveolens L. (escap.) Le Pe Ro SG Su (119).
Anthemis austriaca Jacq.: !Ca.
A. rulhenica Bieb.: !Le Ro (128), Ca (163), Tu Mu (188), CH (164), !Su.
Anthericum ramosum L.: !Le (128).
Anlh>.riscus cauca/is Bieb. (A. scandicina (Weber) Mansf.): CH (112), !Le !Su.
A. sylveslris (L.) Hoffm. (Chaerophyllum sylvestre L.): Le (43).
Apera interrupta (L.) Beauv.: SG (128).
A. spica-venli (L.) Beauv. subsp. maritima (Klok.) Tzvel. (as A. spica-venti): !Le
(66), Pe (43), Ro (128), !Ca !Pş (221), GS (74), CH (48), !Cd (73), !SG
(as Brachypodium distachyum (L.) Roem. & Schult.) (67; 188) (BUCA Nr.
8486), !Po !Su.
Apium graveolens L. (Sium graveolens): SG (128); var. syJvestre Presl.: !Su !SG
(188).
A. nodiIJorum (L.) Lag. (Helosciadum nodiflorum (L.) Koch): De (Li) (128).
Apocynum see Trachomitum
Arabis hirsuta (L.) Scop.: Pe (43), !Le (128), Ca (163).
Arctium Jappa L.: Ml (55), Pe (53), Pa (79), !Le !Su.
A. minus Bernh.: !Le !Su.
A. tomentosum Miller (Lappa tomentosa) : SG (32).
219
Arenaria 1eploclados (Reichenb.) Guss.: CH (90).
A. rigida Bieb. (Minuartia rigida): Le (128).
A. serpyllifolia L.: Le Pe (128), Pş Ci (221), CH (48), !Su !Ca.
Arislolochia clematilis L. : Le (43), HM (99), Ca (8), !Su.
Argusia sibhca (L.) Dandy (Tournefortia sibirica L., T. arguzia Roemer & Schultes):
!Su (19), Pe (43), SG Le (128), LS (155), CH (164), !Ci !Po.
Armoracia rusticana P. Gaertner, B. Meyer & Scherb. (A. lapathifolia Usteri, Cochlearia armoracia L., C. rusticana Lam.): Ma (19), Ml (73), !Le.
Arrhenalhe~um e/alius (L.) J. & C. Presl (Avena elatior): De (116), Ml (153 cult.).
Ar/emisia absinthium L.: !Le (128), !Sf.
A. annua L.: Tu Ze (19), De (164), !Le (188), !Su !Ca.
A. arenarîa DC.: !Le (185), !SG (32) (BUCM nr. 10.144, IC Constantineanu), !Su
(182).
A. austriaca Jacq.: De (90), CH (164).
A. campestris L. subsp. /ednicensis (Roch.) Jăv.: !Ca !Le.
A. pontica L.: CH (90), De (8).
A. santonicum L. (A. maritima L., A. salina Willd., A. monogyna Waldst. & Kit.):
Ca !Le (169), SG (73), Pş St (221 ), CH (184), LR Sm Co (164), CV (74), Cd LS
(8), !Sf !Ro.
A. scoparia Waldst. & Kit.: De (90).
A. vulgaris L.: !Le (128), Cr (35), Ml (180), !Ca.
Arundo donax L.: De (172) !Le (cult.).
Arum maculatum L. : De (95).
Asarum ewopaeum L.: Le (128), Ca Ju (188).
Asparagus officina/is L. (A. collinus Schur): !Le (128), CH (48), !Su; var. sarmaticus
(G. Grint.) Borza : Ca (68).
A. pallasii Miscz.: CH (188).
A. pseudoscaber Grec. (A. polyphyllus Steven, A. maritimus auct. rom.): Ca Li
(90), !Le Ro (62), Su (185); f. oec. halophilus Zahariadi: !Ro !Ca (188).
A. tenuilo/ius Lam.: Le (194), HM (99), Su (105).
A. verticillatus L. : Le (51 ).
Asperula cynanchica L.: Le Ro (128), !Ca (105), var. hirlillora Nyăr.: Tu Ju (188).
A. setu/osa Boiss. (A. graveolens): Ca (90), !Le (56), Pe (43), Su (182).
A. taurina L.: Le (128).
Aster canus Waldst. & Kit.: De (8).
A. sedifolius L. var. anguslilolius Rachel: CH (48).
A. tripo/ium L.: !Le (19), Sm Co (164), SG (128), CV St Cd LR LS CH (8), Pş (221),
Ml (55), Cr Vu (178), !Su (177); subsp. pannonicus (Jacq.) So6: Sm Co (156),
LS (8).
Astragalus asper Jacq.: CH (112).
A. cicer L.: Le (128).
A. contorlup/icatus L.: Mi35 (128).
A. cornutus Pa!las: Su-Le (188).
A. dolichophyl/us Pallas: LR (90).
A. g/ycyphyllos L.: Le (128), HM (99).
A. hamosus L. : CH (90).
A. onobrychis L.: Tu Ma (188).
A. ponlicus Pa!las: Mh (42).
A. varius Gmel. (A. virgatus Pallas): Tu (63), Pe (43), !SG Le (128), Ci !Ca Pş (221),
Cd (87), !Ro; f. dobrogensis (Prod.) A. Nyărădy: !Le.
Astrodaucus Jittoralis (Bieb.) Drude (Daucus littoralis Willd., D. bessarabicus DC.):
Po (90), CH (19), Le (128), Su (182).
Atriplex hastata L. (A. latifolia): De (125), CV St Cd SG LS CH LR (8), !Su (33),
Cr (35), Ml (55), Vu (178), !Ci !Ca !Le; f. salina Wallr.: (182).
A. hortensis L.: Pe (162) (escap.).
A. litoralis L. : CV (73 ), Le (95), Ba (170).
220
A. nilens Schkuhr: Su (35).
A. oblongifolia Waldst. & Kit.: Ml (33), CH (40).
A. i!'C>Sea L. : Su ( 177).
A. tatarica L.: !Le Ca Li (152), CH (40), Ba (170), Cr Vu (170), !Su.
Avena Jatua L.: Tu (62).
Azo/la caro/iniana Willd.: De (100), !(?)Bu.
A. Ji/iculoides Lam.: De (125).
Ba/lata nigra L.: !Le (120), CH (40), Pe (165), !Ca.
Bassia hirsuta (L.) Aschers. (Kochia hirsuta (L.) Nolte): LR (90), Srn Co (164), LS
CH ( 100), Pş Le Ci SG (221 ).
B. sedoides (Pallas) Aschers.: De (192), CH (40). !Po.
Beckmannia eruciformis (L.) Host: Su (163), De (109; 100).
Berberis vu/garis L.: Le (19), Ca (125), Pe-Le (43), HM (120); var. baleana Borb.:
HM (03), Le (210).
Bl:!lrteroa incana (L.) DC.: CH (40).
Rerula erecta (Hudson) Coville (B. angustifolia Koch, Siurn erectum Hudson, S. angustifolium): !Le (120), Tu (95), !Su (10), PR (103), Lk (170), Ca CC Cr Vu
(170).
Bidens cernua L.: De (163), Ml (226), Le (200).
B. frondosa L.: GM (222).
B. tripartita L.: De (10), Tu (163), Ml (55), Cr Vu (170), He (200) !Ca !Su.
B. vulgata Greene: De (113; 200), Le (217), Bu (117), !(?)Tu.
Bi/derdykia dumetorum (L.) Dumort. (Polygonum dumetorum L.): Le (56), De (164).
B. convo/vulus (L.) Dumort. (Polygonum convolvulus): Le (56), !Su.
Blackstonia pe::foliata (L.) Hudson subsp. serotina (Koch ex Reichenb.) Vollmann
(B. serotina (Koch ex Reichenb.) G. Beck): SG (50).
Blysmus compressus (L.) Link: De ( 102).
Bolboschoenus maritimus (L.) Palia (Scirpus maritimus): !Le Pe (120), !Pş (221 ),
Tu (62), Ca (135), !Su (163), SG !CD (95), Ml (55), Cr Vu (170), He (200).
Botriochloa ischaemum (L.) Keng (Andrnpogon i.): Le Ca (125).
Brachypodium distachyum see Apera.
B. sylvalicum (Huds.) Beauv.: HM Ca (99), Le (133).
Brassica elongata Ehrh. : Ma Ju ( 100).
B. rapa L. (B. campestris L.): Su (19), Lu (102).
Briza media L. : Tu (62).
BL~omus commutatus Schrader: Sf (120), Le SG (221), !Su.
B. inermis Leyss.: !Le (120); Ml (226, cult.).
B. japonicus Thunb.: Le SG GS Cd Mil5 (120), CH (112), !Su.
B. mo/lis L. (B. hordeaceus L.): SG MilS (120), Le CH (102), Pş Ci (221), Ca (71),
!Su.
B. ramosus Hudson: De (95).
R. secalinus L. : !Su.
B. squarrosus L.: !Le (120), CH (163), SG !Ca Pş (221); f. co/oratus (Baumg.) A. &
G.: Ca (66); var. balşiensis (Prod.) Todor f. Ietae Prod.: Le (165, 100); var.
puberu/us Beck: Le (100).
B. tectorum L.: SG (120), Ml (226), !Le (66), Ca Pş (221), CV (73), CH (164), !Su !Le;
f. nudus Klett & Richter: Su (163); f. Jongipi/us (Kumm. & Sendtn.) Borb.:
MilS GS (120).
B~yonia alba L. : De (90).
Bug/ossoides arvensis (L.) I.M. Johnston (Lithospermum arvense L.): SG !Le (120),
!Ca (163), Le-Ro (74), CH (112), Cd (100).
B. glandulosa (Velen.) R. Ferdandes (Lithospermum glandulosum Velen.): CH (104).
B. purpurocaerulea (L.) I.M. Johnston (Lithospermum purpurocaeruleum L.): Le (134).
Bupleurum rotundilolium L.: Ma (90), Tu (163), CH (220).
Rutomus umbel/atus L.: Le (120), PR (103), He Mi23 !GM (200), !Su.
Cakile maritima Scop. subsp.
euxina (Pobed.) E.I. Nyarădy: Tu (62), Su (102),
Ju (100), CH (40), LS (164), Li (0).
Calamagrostis arundinacea (L.) Roth : Pe (43), Ca Le (207).
.221
C. epigeios (L.) Rotb: Tu (62), SG Le (128), Pe Dr Ro (172), HM (99), Cd (196),
!Ca.
,
C. pseudophragmites (Hali. fii.) Koel. (C. litorea): Mi35 (169), Le (128), Pş (221),
Ca (144).
Caldesia parnassifolia (Bassi) Pari.: De (188).
Calepina irregularis (Asso) Thell.: Tu (188).
Cal/a palustris L.: De (182, 188, 8).
Ca/litriche pa/ustris L. (C. vernalis Koch): De (5).
Caltha pa/ustrjs L.: De (163).
Calys~egia sepium (L.} R. Br.: So (155), Le (128), Tu (163), Ju (188), Ml (226),
Cr (105), !GM (222), Lk (55), PR (103), Lu (102), Vu (128), !Bu !Su.
C. so/danei/a (L.) R. Br.: Po SG Mi15 (128).
Camelina alyssum (Miller) Thell.: Le Ro (188); f. dentala (Fr.) K. Maly: Le Ro
(188).
C. macrocarpa Wierzb.: Le Ro (128).
C. microcarpa Andriz.: Le SG (128), Ml (73), !Ca.
C. saliva (L.) Crantz: Le (163).
Campanula rapunculus L.: Ca (188), f. lamberliana (Boiss.) Jav.: Ca (188).
C. sibirica L.: !Le (128), Pe (43), Ca (8).
Campharosma annua Pallas (C. ovata): Le Ca Li (152), GS (71).
Cannabis ruderalis Janisch. : !Le (30), !Sf.
C. saliva L.: Le (18), SG (95).
Capsei/a bursa-pasloris (L.) Medicus: !Su Cd (128), Ml (55), !Ca.
Cardamine impaliens L.: Le (128).
C. pa/uslris (Wirnrner & Grab.) Peterm. (C. pratensis var. palustris): Pe (BUCA,
C. Zahariadi ).
C. pralensis L.: Le Ca (163).
Cardaria draba (L.) Desv. (Lepidium draba L.): Le (129), Su (33).
Carduus acanlhoides L.: Su Cd (128), CV (53).
C. nulans L.: Ml (226), CH (48), !Ca !Le !Po !Ro.
C. lhoermeri Weinm. (C. leiophyllus Petrovici): Le Su (163).
Carex acuta L. (C. gracilis Court.): De (172), So (188), !Su.
C. aculilormis Ehrh.: Pe (185), Le (194), Mi23 (95), De (168).
C. bueckii Wimm.: De Le SG (172), Ca (144), Pa (117).
C. colchica J. Gay (C. ligerica J. Gay, a. arenaria L.): Pe (43), !Le (128), !Ca SG
(221), Ro Cd Sf (87), HM (128), !Su.
C. contiguo Hoppe (C. muricata L.): Le (95).
C. dioica L.: De ( 174).
C. dislans L.: Li (90), LS (155), SG !Le Pe (128), !Ca (163), !Pş (221), !Su (177).
C. dislicha Hudson: De (172).
C. divisa Hudson: De (156), Tu (163), !Le Ca SG (39), Ru (71), Ro-Cd (41).
C. elata Ali. (C. stricta Good., C. hudsonii Bennett): De (5), Ca (163), GM (182),
Le OI (194), Su SG (172), Lk (178), Go GI Uz Pa Rş !Bu (117).
C. extensa Good.: SG-GS (128), Po (156), Le !Ca (8), !Pş.
C. llacca Schreber (C. glauca Scop.): De (90).
C. llava L.: De (69).
C. graci/is Curtis: De (172), So (188).
C. hirta L.: Tu (63), !Le (128), OI Mi35 (194), SG Pş (221), !Ca !Su.
C. hordeislichos Vili.: LG (49).
C. liparocarpos Gaudin (C. nitida Host): De (174), Ro (98), Cd (209), !Le.
C. melanoslachya Bieb. (C. nutans Host): Iv (74), CH (48), De (174).
C. olrubae Podp.: !Le !LG.
C. panicea L.: !Le IGL.
C. paniculata L.: De (125, 177), Le GM (128), SG (172).
C. praecox Schreb. (C. schreberi Schrank): De (182).
C. pseudocyperus L.: Le GM MM (128), He (208), Ru (117), IS (91), PR (103), Ca Rş
TO Ml (204), !Bu !Pş !Su.
C. riparia Curtis: De (155), Le (194), SG (172).
222
C. rostrata Stokes: De (174).
C. secalina Wahlenb.: !Ca.
C. stenophyl/a Wahlenbg. : De (172).
?C. supina Wahlenbg. (as C. supina Wahlenbg.-C. titida Host): De (172).
C. tomentosa L.: De (172).
C. vesicaria L.: De (16B).
C. vu/pina L.: Le (12B), De (16B).
Carpinus betu/us L. : De (95).
C. orientalis Miller : CH (219).
Carthamus lanatus L.: CH (219).
Catabrosa aquatica (L.) Beauv.: Le (66), Pe So (12B).
cenraurea adpressa Ledeb. (C. scabioc;a var. adpressa): !Le (10), !Ca; f. integri/o/ia
Prodan: De (18B), f. kiih/i Prodan: De (18B) !Le.
C. arenaria Bieb.: !Ca (19), Le (125), Cd (77), SG Ju (1B5), CH (48), !Pş !Su.
C. ca/citrapa L. subsp. ca/citrapa (?) Li (128); subsp. pontica (Prodan & E.I. Nyârady)
Negrean & Dihoru: !Su (159b, BUCA nr. 81236 (TYPUS), !Ci. (as C. pontica
Prodan & El Nyâr.).
C. dillusa Lam.: Li (12B), CH (164), !Su.
C. iberica Trev.: Tu (159b).
C. jacea L.: !Le (89); var. lacera Koch: !Le !Su.
C. ju,:ineaefolia Boiss. : Le ( 112).
C. micranthos S.G. Gmel.: Le (112), !Su.
C. pallida Friv.: Le (112).
C. phrygia L. : Ru (55).
C. scabiosa L.: Le (12B), Ro (146).
C. so/stitialis L. : CH (4B).
C. spinu/osa Roch.: Ca Le (125).
C. stenolepis Kern.: SG (105).
C. stoebe L. (C. rhenana Boreau): Le (155), De (15B).
Centaurium erylhraea Rafn. subsp. erythraea (C. umbellatum auct.): !Le (128),
Su (105).
C. pulchel/um (Swartz) Druce (Erythraea rramosissima (Vili.) Pers., E. pulchella
(Swartz) Fries): !Le (18), Tu (62), !Ca (135), !Su (177), !Ro; f. subcurtum
Wittr.) Ronn.: Cd (77); var. albiflorum Boiss.: Le (1B).
C. spicatum (L.) Fritsch (Erythraea spicata (L.) Pers.): !CH (90).
?Cephalanthera rubra (L.) L.C. Rich (as Cephalaria rubra): De (164, 136).
Cepha/aria transsilvanica (L.) Schrader: Tu Ma (188), De (1 see 90).
Cerastium dubium (Bast.) O. Schwarz (C. anomalum Waldst. & Kit., Stellaria viscida
Bieb.): Sf Iv (74), De (19).
C. gracile Dufour: CH (48).
C. semidecandrum L.: De (163), CH (184).
Ceratocarpus arenarius L. : LR (90), CV (73), Iv (74), Mu ( 118).
Ceratophyllum demersum L. subsp. demersum: De (90) Mi 23 Le (95), Lu (102), Lk
CC Cr (178), Ră Pu (199), Cz Ia (B5), OM (85), Pa (145), Su (199), GI GM He
(208), Dr Cs (117), DV TO (177). subsp. platyacanthum (Cham.) Nyman:
Lk (90).
C. submersum L.: GM (182), Mi23 (95), Go Rş (115), OM (117), MM (85), Pe (43),
IV (115).
Chenopodium album L. subsp. album: Ml (55), !Ca !Le !SG; subsp. striatum
(Krasan) J. Murr. (C. strictum Roth): !Su (88), CH (48) !Le; var. borbasii
Murrr.: Su (8B); f. elegans Murr: Ca (164).
C. ambrosioides L.: !Ca !Le !SG !Su.
B. botrys L.: Su (90).
C. bolryodes Sm. (C. album subsp. concatenatum Thuill.): var. striatilorme Murr:
Su Le Cd (88).
C. glaucum L.: Pe (43), !Le Ro Cd (128), !Su (163), !CH !Ju !Ca; f. lypicum Beck:
Tu Su SG (18B); forma wo/liii (Simonkai) Negrean & Dihoru (Chenopodium
wolffii Simonkai): !SG.
223
C. hybridum L.: !Ca !Le.
C. murale L.: Le (BUCA nr. 2274, T. Săvulescu & T. Rayss), Pe (BUCA nr. 2265,
T. Săvulescu & T. Rayss).
C. opuliiolium Schrader: CH (48).
C. polyspermum L.: Pe Ro Su (148), Ml (55).
C. rubrum L.: Le (95), Ml (226), Ca (178).
C. suecicum J. Murr: (C. album forma suecicum (Murr) Prod.): Mh (188).
C. urbicum L.: Le-Li (128), !Le !Su.
C. vu/\'aria L. : !Su.
Chlorocyperus glaber (L.) Palia (Cyperus glaber): !Le (128), !Ca !Su; var. contractus A. & G. : Le (52).
C. glomeratus (L.) Palla (Cyperus glomeratus): Ma (90), Tu (62), Le (128).
C. longus (L.) Palla: !Su.
Chondri/la juncea L.: Ca !Le (125).
Chorispora tenclla (Pallas) DC: Tu (188).
Chryspogon gryllus (L.) Trin. (Andropoqon gryllus): !Le Ca (56), CH (219).
Ciclm·ium intybus L.: Le (90). Ca (125), CV (73), CH (48), Ml (55), !Su !Ro.
Cicula virosa L.: De (90). Tu (63), Le MM (128), Ml (55), Cs Ru (117), Lu (102),
So (188), Rş (34), !Bu !GM 'Su.
Cirsium alatum (S.G. Gmelin) Bobr. (C. dobroqensis E.I. Nyarady, C. setigerum
Ledeb.): 'SG Cd !Ro (121), !Le (188), !Su (37), !Ca !Pş.
C. ar\'ensc (L.) Scop.: De (19), !Le (128), Pe (53), Mi35 OI (194), Ml PR (103),
Cr Vu (178). !Su !SG !Ca; var. sclosum (Bieb.) Brev.: Le (128); f. ruderale
Beck : Ca ( 188); var. incanum (Fisch) Ledeb. f. decipiens El Nyarădy: Le
(188).
C. ranL'm (L.) Ali.: CH (90).
C. pah•stre (L.) Scop.: De (158).
C. vu/ga:e (Savi) Ten. (C. Janceolatum (L.) Scop.): Po (159), SG Ci Pş Le (221),
OI (194), !Ca !Le !Su.
Cladium mariscus (L.) Pohl.: Li (125), Ca !Le SG (66), !Su GP (188), Pe-Le (43),
'Bu Ru Rş (117).
C/emalis vita/ba L.: Le (56), Pe (128), Mi35 (134), Ca (42), HM (128).
Clinopodium vulgare L. : Su (73).
Conium maculatum L. : De (90), Le (185). SG (32).
Consolida ambigua (L.) P.W. Ball & Heywood (Delphinium ajacis L.): Ma (90).
C. orientalis (J. Gay) Schrădinger (Delphinium orientale, D. sintenisii Uechtr.): Ma
(90), Le ( 11 ).
C. regalis S.F. Cray (Delphinium consolida L.): !Le !Ca (125), Cd (128), CH (164),
CV (73).
Conval/aria majalis L.: Le Ca (66), HM (99), Pe (185), Ro (98), !Le.
ConvoJvuJus arvensis L.: OI (194), CV (73), So (155), CH (48), Ro-Cd (41), !Le (40),
!Su; f. pumi/us (Choisy) Heqi: De (188); var. Jinearifolius Choisy: Ju (188).
C. cantabrica L.: Le (163), Ju Tu-Ma (188), CH (219), !Le.
C. lineatus L.: Le (128), Ju (188), CH (112).
C. persicus L.: SG (138), Mi15 (128), Ro Sf (87), LeCa (8), !Su (105), Cd (55), !Pş
!Po.
Conyza canadensis (L.} Cronq. (Erîgeron canadensîs L.}: De (163), OI Mi 35 (194),
Tu (95), !SG Pş !Ci (221 ), Ml (55), !Le (216), CH (48), PR (103), !Su !Ca
!Sf !Ro.
Coriandrum sativum L.: Ro (112) (escap.).
Corîspermum canescens Kit.: Le Ca (56).
C. marschalliî Steven: Le (128), De (163).
C. nitidum Kit.: Ca !Le (125), !Su (182); var. purpurascens Host: De (163).
Cornus mas L.: Le (56), Ca (169), HM (128).
C. sanguinea L.: De (90), !Le (56), Ca (169), Pe (149), Pe-Le (43), HM (128).
Coronilla varia L.: (128) (BUCA, C. ZahMiadi), St (221), HM (99), Ml (180), CH (48),
!Ca.
Coronopus didymus (L.) Sm. (Senebrîera didyma Pers.): !Su (90).
224
C. squamatus (Forsk.) Ascherson (C. procumbens auct.): CH (90).
Corylus avellana L.: Le (56), Ca (169), HM (216).
Corynephorus canescens (L.) Beauv.: Su (163, 188).
Cosmos bipinnatus L.: !Le (escap.).
Coloneaster inlegerrimus Medicus: SG (128).
Crambe maritima L.: CH Po (90), LS (164), Su (182), SG (221), LR (6), Ju (188),
!Po !Su; var. pontica (Stev.) 0.E. Schultz: LS (188).
C:alaegus monogyna Jacq.: !Le (43), !Ca (125), Pe (53), HM (128).
C. Jaevigata (Poiret) DC. (C. oxyacanlha L.): Ro (148).
Crepis rhoeadiio/ia Bieb.: !Ca !Le (125), Li (128), !Su (163).
C. setosa Hali. fii.: Ca Le (163), OI (194), SG Pş Ci (221); f. dobrugica (Babe.) El
Nyarady: Ma (188).
C. teclorum L.: Le (128); var. gracilis Wallr.: CH (188).
Cruciala Jaevipes Opiz (Galium cruciata (L.) Scop.) : Le Ca (99).
C. pedemontana (Bell.) Ehrendf. (Galium pedemontanum, G. retrorsum DC) : f. rellexum Presl.: Le (128).
Crupina vu/garis Cass.: CH (219).
Crypsis aculeata (L.) Ait.: LS LR (90), Ca !Le (125), Cd (95), CV St (221). !Su (105),
Cr Vu (178),GS (177), !Po.
Cucuba/us bacciler L.: De (90), Le (18).
Cuscula approximala Bab.: CH (188).
C. campeslris Yuncker (inel. C. basarabica Buia): CH (188), /Petasites spurius,
Polygonum maritimum : !Su; /Malva neglecta: !Le.
C. epilhymum (L.) L.: Tu (163).
C. europaea L.: De (164), Mi23 (95).
Cydonia oblonga Miller: De (187), Pe (148) (cult.).
Cynanchum aculum L.: Li LS (90), !Su (62), SG (128), !Le !Ca (125), Tu (188), Pş
Ci (221), HM (99), CH (184), !Cd !Ro !Sf, Cr Vu (178).
Cynodon daclylon (L.) Pers.: !Le !Ca (125), Pe Cd (128), Li (152), CV GS !SG (74),
CH (48), LS (164), St (71), GS Ba (72), Cr Vu (178), Le-Ro-Cd (206), !Po !Sf
!Su, !Pş !Ci !Ro.
Cynoglossum ollicinale L.: !Le Su Cd GM (128), Ro (53).
Cyperus escu/entus L.: De (4).
C. fuscus L.: !Ca (19), !Le (95), !Su !Le; var. virescens: Ca (19).
Dactylis glomerata L.: HM (99); Ml (226-cult.).
D. polygama Horvatovszky: De (95).
Dasypyrum villosum (Cosson & Durieu) P. Candargy (Haynaldia villosa (L.) Schur):
!Su.
Datura stir;amonium L.: !Le (128), !Ca !Su.
Daucus carota L.: !Le (128), Pş Ci SG (221), Ml (226), CH (48), !Su !Sf; f. glabrescens (Post.) Todor: Le (188).
D. gultatus Sibth. & Sm. subsp. zahariadii Heywood (D. setulosus): Le (95).
Descurainia sophia (L.) Webb (Sisymbrium sophia L.): !Le Pe !Su Cd (128), !Ca
CV (163), Mi (226), CH (21 ).
Dianthus bessarabicus (Kleopow) Klokov (D. diutinus Kit. subsp. hajdoae Prodan
var. Juxuriosus El Nyarady; D. polymorphus Bieb., Piro. parte; D. polymorphus subsp. polymorphus var. bessarabicus, var. Juxuriosus & var. platyodon): !Ca CH (90), !Le (125), !SG (128), !Pş !Ro Sf (221), Cd (87), Pe (43).
D. capitatus Balbis: De (90), Pe (43); f. minor Boiss.: CH (90); subsp. andrzejowskianus Zapat: CH (188).
D. giganteus D'Urv.: Ca Le (56), Pş Ci SG (221).
D. pallens Sibth. & Sm. : CH (219).
D. pontederae Kerner subsp. kladovanus (Degen) Stoj. & Stefanov : SG (67).
D. pseudarmeria Bieb. : CH (219).
Dichostylis hamulosa (Bieb.) Nees (Cyperus hamulosus Bieb.): !Le (13) BUCA
nr. 78463, C. Zahariadi; Su BUCA nr. 47324, leg. A. Hulea det. C. Zahariadi ;
!Ca.
D. micheliana (L.) Nees: Le (163), Pi (188).
225
Digitaria ischaemum (Schreb.) Miiblbg. (D. humifusa L.C. Rich) : Tu-Ma (62).
D. sanguina/is (L.) Scop.: Tu-Ma (159), !Le (95), !Ca !Su.
Diplotaxis erucoides (L.) DC. : Su (90).
D. muralis (L.) DC.: Su (188); f. pseudoviminea (Scbur) EI Nyă.ră.dy: Tu (188).
D. tenuilo/ia (L.) DC.: !Le !Su.
Dipsacus Jaciniatus L.: De (18).
D. pilosus L. : Tu (62).
D. sylvestris Hudson: De (90).
Darycnium pentaphyllum Scop. subsp. herbaceum (Vili.) Rouy: !Le.
Ecballium elaterium (L.) A. Rich.: Su (90), SG (128).
Echinochloa crus-galli (L.) Beauv.: Le !Ca (125), CM (184), Mi23 (95), MI (226), Cr
Vu (178), !Su.
Echinophora tenuilo/ia L. subsp. sibthorpiana (Guss.) Tutin: Ju (188) !CH.
Echinops sphaerocephalus L. : !Le.
Echium ila/icum L.: LS (188), CH (219).
E. vulgare L.: Le (128), Ca (221).
Elaeagnus angustilolia L.: De (76) (cult.).
Eleocharis acicularis (L.) Roemer & --Scbult.: Tu (63), Le (208), !Su (163), Sn (117),
!Ca.
E. crassa Fisch. & Mey. : De (202).
E. palustris (L.) Roemer & Schult. (Scirpus paltistris): Le Su-Cd SG (128), CV (221),
!Ca (135), Pe (43), !Le !Su.
(Roemer & Schult.) Link (Heleocharis pygmaea): Su (121) 'FRE 930,
El Nyârâdy BUCA nr. 100498, IS (BUCA 126795, A. Popescu & V. Sanda).
E. uniglumis (Link) Schult.: LG (49), !Le.
Elodea see Anaclwris
Ephedra distachya L.: De Po (90), Su (62), Pe (43), CH (48), SG (16), Ro (98),
HM (128), !Ca !Le (125).
Epilobium hirsutum L.: De (18), Le (128), SG (32), OM (117), Rş (105), !Bu !GM !Su;
var. adenocaulon Hausskn.: De (188).
E. palu st re L. : De Le (208), De (177).
E. parvi/lorum Schreber: De (18), Le (128), Sn Bu (117), !Su; f. umbrosum Hausskn.:
De (188).
E. roseum Schreber: De (18).
E. te~ragonum L. subsp. tetragonum (E. adnatum Griseb.): De (19), Tu (163), !Ca
!Su; subsp. Jamyi (F.W. Schultz) Nyman: Tu (62).
Epipaclis /alilolia (L.) Ali.: Le (128).
E. palustris (L.) Cr.: De (90, 188), Le (128), SG (172).
Equisetum arvense L.: OI (194), Ca Cr Vu (178).
E. fluviatile L. (E. Jimosum, E. heleocharis): Le (128), GM (182).
E. hyemale L.: !Ca.
E. palustre L.: Le (128), Pe (43), PR (103), !Su; f. longiramosum Klinge: Le (128).
E. ramosissimum Desf.: !Le Su-Cd SG GE (128); var. allissimum R. Br.: Ca (66).
E. telmaleia Ehrh. : Tu (62).
Eragroslis poioides Beauv. (E. minor Host): Le Ca (125), !Su.
Erianthus see Sacchcuum.
Erigeron acer L.: !Le (18), !Ca (125), !Su.
E. canadensis see Conyza.
Erodium cicularium (L.) L'Her.: Le Tu-Ma Ju (127), !Su.
?E. hoelflianum C.A. Meyer (E. neilreichii Janka var. hoefftianum): Ca (187 see
90).
Erophila verna (L.) Cbevall.: Sf Iv (74); var. glabrescens (Jord.) E.I. Nyară.dy:
Su (188).
,r, Eruca vesicaria (L.) Cav. subsp. saliva (Miller) Tbell.: Le-Ro (128), De (164).
Eryngium campestre L.: !Le (128), !Su.
E. marilimum L.: Li (90), !Su (62), SG Ca (188), Cd (77), !Po !Pş.
E. planum L.: Tu Mb (188).
E.
226
parvula
Erysimum cuspia.:rrtlm (Bieb.) DC. (Syrenia cuspidata): Le (182), Ca (221).
E. diflusum Ehrh. (E. canescens): Pe-Le (43), Le (83) BUCA C. Zahariadi, CH Tu
(188), SG
Pş
Ci Ca (221).
E. hieracilolium L. : Le ( 163 ), Ju ( 188).
E. repandum L.: Ma CH (163), Ml (55), !Su.
Euclidium syriacum (L.) R.Br.: Tu (188).
Euonymus europaeus L.: Le (56); var. grandilolia Form. (E. vulgaris Miller, subsp.
bulgarica Vel.): Le (163 see 128).
E. verrucosus Scop.: Le (128), HM (83).
Eupatorium cannabinum L.: De (18), !Le (128), HM (99), Tu (95), Pe (53), Ca Rş (105),
PR (103), !Bu !Su.
Euphorbia agr:aria Bieb.: Le (128).
E. amygdaloides L.: Le (128).
E. chamaesyce L.: De (90); subsp. massiliensis (DC.) Thell.: Su (164).
E. esula L. subsp. tomassiniana (Bertol.) Nyman (E. virgata Waldst. & Kit.): Le
(128).
E. lalcata L. : CH (90).
E. Jeplocaula L. : Le (90).
E. lucida Waldst. & Kit.: !Le (128), !Ca HM (99), Ml (55), !Su.
E. macu/ala L.: !Su (198), Le (95).
E. myrsinites L.: Le Ca GS Pş IS (116).
E. nicaeensis All. (E. stepposa Zoz ex Prokh.) : De Li ( 188), Le Ca GS Pş IS ( 116),
Su Pe Ro Tu (189).
E. paralias L.: De (125), !Su SG (128), Ro (112).
E. palustris L.: De (90), Pe (43), SG (128), Ml Su (180), Cr (35), Vu (178), Ru (117),
Pa (79).
E. peplis L.: Li (90), !Su (18), Sm Co (155), !Po (159), LS (8), SG BUCA, G.P. Grinţescu, !Pş.
E. peplus L.: Le (216).
E. salicifolia Host: Oe (125), Ml (55).
E. seguierana Necker (E. gerardiana): Ca !Le (56), SG Su-Cd (128), !Pş (221 ), !Ro
Sf (87), Pe (43), CH (48), Ro-Cd (41 ), HM (128), Cd (209), !Su.
E. serrulata Thuill (E. stricta L.): De (163).
E. variegala Sims: !Le (escap.).
E. villosa Waldst. & Kit. ex Willd. (E. procera Bieb.): Pe (43).
Euphrasia nemorosa (Pers.) Wallr.: Le (128).
E. slricta Wolff ex J.F. Lehm.: De (163 by 128).
Fagopyrum see Bilderdykia.
Falcaria vulgaris Bernh. (F. sioides): Le (112), CH (48), Pe (164).
Festuca arenicola (Prodan) Soo (F. pallens subsp. arenicola Prodan, F. glauca subsp.
psammophila auct., F. vaginata var. arenicola (Prodan) So6 & Simon, F. vaginala auct., F. cinerea Vill. subsp. arenicola (Prodan) Beldie var. arenicola) : !Le
(163, 194, 188), !Ca SG (39), Pe (43), Cd (209, 188).
F. arundinacea Schreber : !Le SG (128), Pş Ci (221 ), !Su ; f. a'lislata Schur : !Le.
F. callieri (Hack.) Markqraf: CH (48).
F. ?duriuscula L.: CH (90), Le (128).
F. gigantea (L.) Vill.:
Le (194).
F. pralensis Hudson: Ml (226, cult.).
F. pseudovina Hackel (var. angustifolia): Le (196).
F. rupicola Heuff.: CH (48).
F. vallesiaca Schleich. f. Jongifolia (Răv.) Beldie: CH (188).
Filipendula vulgaris Moench (F. hexapetala, Spiraea filipendula): Pe (43), ! Le (128),
HM (99).
Fimbrislylis annua (AU.) Roemer & Schult.: De (13).
F. dichotoma (L.) Vahl: ! Su.
Fragaria viridis Duchesne: (F. collîna Ehrh.): Tu (62).
Prangula alnus Miller (Alnus frangula): ! Le Ca (125), HM (128).
Prankenia hirsuta L. (F. hispida DC.): I CH LS (90), LR (156), GL (188).
227
F. pulverulenta L.: CH (90), Sm Co (155), LS Li Ca (109), Le (205), ! Su.
Fraxinus americana L.: De (39) (cult.).
F. anguslifo/ia Vahl subsp. oxycarpa (Bieb. ex Willd.) Franco &
Rocha
I)
Afonso
(F. oxyphiylla, F. angustifolia subsp. pannonica): Le cu (19), Pe (43), HM
(128), ! Su.
F. exce/sior L. : Le (28), Ca (99).
F. ornus L.: Le (16), Ca (106).
F. pal/isiae Wilmott (F. holotricha auct.): ! Le ! Ca (125), Pe (43), HM (128).
F. pcnnsy/vanica Marshall (cult.): De (39), Mi 35 (194).
Fumana procumbens (Duna/) Gren. & Godron (F. vulgaris, Helianthemum procumbens): Ca (90), ! Le (56), Pe (128), Cd (207), Ro (98), HM (83).
Fumaria oilicina/is L. : Ca Le (F. vulgaris Bub.).
F. sch/eicheri Soyer-Willemet: Le (128).
Ga/ega olficina/is L.: De (18), SG (128), Ml (33), Pe (53), Tu (214), Fo (55), ! Ci
!Bu !Le :Su.
·
Galinsoga parvii/ora Cav.: ! Su.
Galium aparine L.: Le C<1 (56), Mi 35 (194), HM (99).
G. humilusum Bieb. (Asperula humifusa): CH (164), ! Su.
G. mo/lugo L.: Le (128), Ml (55); var. anguslifo/ium Lees f. obornyanum R.Br.:
Le (188).
G. odoratum (L.) Scop. (Asperula adorata): Le (128).
G. palustre L.: De (90), SG Su-Cd ! L~ GM CM (128), Ol (194), Tu (95),
So
(155), Ru (71), Ml (54), PR (103), Lk ! Ca (178), He (208), ! Su; f. scabfum
(Neilr.) EI Nyarady: ! GM.
G. rubioides L.: ! Le (18), Tu (62), Pe (188), HM (99).
G. spurium L. f. vail/antii (DC.) A. Paucă: CH (90, 188).
G. sy/valicum L.: HM (99), Le (134).
G. ulir;inosum L. (G. aquaticum auct.): PR (103).
G. \·crum L.: De (90), Le (128), Tu (62).
Genista tinctoria L. : Ro ( 1}2).
Gentiana cruciala L. : Le 128).
Geranium asp/wdcloides Burm. fii.: ! CH (59).
G. disscctum L.: Le (126).
G. divaricatum Ehrh.: Le (18).
G. palustre L.: LB (90), Su 185).
G. plweum L.: Le (127).
G. pusil/um L.: ! Le (126).
Geum urbanum L.: Le (128), HM (99), ! Su.
G/aucium l/avum Crantz (G. luteum): ! Su (163), ! Ci-Pş-Pr-Po.
G/echoma hedewcea L.: ! LI! (128), Ca CV (163), HM (99).
G. hirsuta Waldst. & Kit.: Tu (62), De (99).
G/editsia lriacanlhos L.: De (39) (cult.).
G/yceria l/uitans (L.) R.Br.: De (202), SG (105).
G. maxima (Hartm.) Holmberg (G. aquatica, G. spectabilis): De (18), I Le (9), Tu
SG (95), Dv (185), Ml (55), He (208), ! Ca (144).
Glycyrrhiza echina/a L.: De (18), Mi 35 (194), Tu (96), Ml (226), ! Su; var, subinermis Uechtr. & Sint. : Tu (90).
G. glabra L.: Ju (185), De (69).
Gnaphalium Juteo-album L: CH ! Ca (19), ! Le (128), I Su (188), 1 Ro.
G. uliginosum L.: De (19), SG (105), ! Su (177).
Gonio/imon besseranum (Schultes ex Reichenb.) Kusn. (Statice besseriana): LR (90),
CH (48).
G. collinum (Griseb.) Boiss.: Ju (188).
Graliola olficina/is L. : De (18), Le Pe Mi 35 (128), Ol (194), ! Su.
Groen/andia densa (L.) Fourr. (Potamogeton densus): Bu LR t117).
~ypsop_hila glomerata Pallas: Mh-Dv (19), Le (128), Ju (188).
G. panicu.laia L.: De (90), Li Le (19), Cd (128), I Ca (56), Ro (98), I Le (207).
G. perlo/1ala L. (G. scorzonerifolia): Le Ca (125), Li (90), Tu Po (163), ! Su (182),
228
St (221), SG (188), Ro (98), Pe (43), CV GS (177), !Pş.
HaJmione pedunculata (L.) Aellen (Obione pedunculata (Grufb.) Moq.): Sm Co
(156), CH LS (215), Pe (188), Le (95), GS (74).
H. verrucilera (Bieb.) Aellen (Obione verrucifera, O. portulacoides): LR LS (215),
Sm Co (164), GC (109), CH (209) ! SG.
Halocnemum strobilaceum (Pallas) Bieb. (Artrocnemum glaucum): Sm (156), CH
LS (215), LR (16), GC (109), IS (91 ).
Haynaldia see Dasypyrum.
Hede·ra he/ix L.: De (90), Le (56), Ca (169), HM (83).
Heleochloa alopecuroides (Pill. & Mitt.) Host: Ml (226), De (202).
H. schoenoides (L.) Host: (Crypsis schoenoides): ! Le (164), De (190), ! Su.
Helianthemum Jedilolium (L.) Miller (H. niloticum Pers. var. lasiocarpum): LB (90).
H. nummularium (L.) Miller (H. vulgare): Ca (90), ! LE (125).
Helianthus annuus L.: !Po !Su. (escap.).
Helichrysum arenarium (L.) Moench: Le Ca (56), Cd Sf (87);
subsp. ponticum
Velen.: ! Le (188), ! Ca.
Heliotropium curassavicum L. : ! Su ! Le (227), ! Ca.
H. dolosum De Not.: !Po.
H. europaeum L. : ! Su ! Ro-Cd.
H. suave6lens Bieb. : Tu (62).
Hcracleum sphondylium L. subsp. sibiricum (L.) Simonkai: De (90), Le (43), CH (112).
Herniaria glabra L.: LB (188).
H. hirsuta L.: Po (188).
Hesperis tristis L. : ! Le.
Hibiscus trionum L. (H. ternatus): Tu (62), ! Su.
Hieracium bauhinii Schultes: Le (128).
H. echioides Lumn.: ! Le (128); f. setigerum: Tu (90).
H. piloselloidcs Vill. (H. praealtum Vill.) : Le Ca ( 125).
H. umbe1Jatum L.: De (163), Le (216); f. JinarJilolium Wallr.: ! Le (188).
Hippophae rhamnoides L.: De (90), ! Le I Ca (125), Cd (56), ! Pş (75), SG Su-Cd (128),
Ro Sf (77), HM (83), ! Su; var. minor: De (216).
Hippuris vulgaris L.: ! Le ! GM (128), Pe CC (187), SG (95), He Mi 23 (208), IS (92),
! Ca ! Su.
Holcus lanatus L. : ! Su.
H. vulqaris Link (H. niqricans, Scirpus holoschoenus) : ! Le ! Li (90), Pe (43), Ca (8),
SG (128), HM (83), Le-Ro-Cd (206), !Su; (var. romanus): Le (10), !Ca SG (66).
Holosteum umbellatum L.: De (163); f. glabra Kuntze: Tu (163).
Hordeum bulbosum L.: De (163, 188).
H. marinum Hudson subsp. marinum (H. maritimum With): CH (90), ! Su (163) ! Le;
subsp. gussoneanum (Parl). Anghel & Velican (H. hystrix Roth) : C
(21 ).
H. murinum L. subsp. murinum: CH (156), GS (74), ! Su; subsp. Jeporinum (Link)
A. & G.: Tu (186).
Hottonia pa/ustris L.: Lk (155), Pa (117).
Humulus Jupulus L.: Le (56), Pe-Le (43), Ca (169), HM (128).
Hydrocharis morsus-r~iae L.: De (19), Ju So (155), Tu (63), Ca (66), Pe (43), GM Le
SG (128), CM (186), LR (5), GS (188), Lk (178), Mi 23 He GI (208), CC (178),
Pş (211), Rş Go (115), TO DV Sb (177), ! Bu.
Hymenolobus procumbens (L.) Nutt. (Hornungia procumbens, Capsella procumbens,
Hutchinsia procumbens): CH (90), Su (156), SG (128).
Hyosciarnus niger L.: Le (128).
Hypericum elegans Stephan: Tu Mh (188), De (95).
H. perloratum L.: ! Le (128), Pe (53); var. angustilolium DC.: Tu (188).
H. tetrapterum Fries (H. acutum Moench): De (90), ! Le (128).
!nula britannica L.: Tu (163), Mi 23 (95), ! Ca (135), Ml (180), Pe (53, Cr Vu (178),
! Le ! Su ! Ro.
I. ensilolia L. : HM (83), CH (219).
I. germanica L.: CH (219).
229
I. salicina L.: De (19), Tu (163), ! Le (216), ! Ca; var. lineata EI Nyăirady: SG (188),
! Le; f. sursumhirta EI Nyarady: SG (188); var. denticulata Borb.: Le Ro
(188) r var. subhirta CA Meyer I. ramosissima EI. Nyarady: Ro Pe (188).
Iris germanica L.: De (3) (cult.).
? I. graminea L. : De (95 ?).
I. pseudacorus L.: De (90), Le ! GM (128), Ca (110), Tu Mi 35 (194), He (208), PR
(103), Lk (178), Mi 23 (86), IS (92), ! Su ! Bu.
I. pumi/a L.: CH (48).
I. variegata L.: Le Ro Ca (66), Pe (43).
lsolcpis se/acea (L.) R.Br.: !Ca !Le.
Isolepis supina (L.) R.Br.: ! Le (188) BUCA C. Zahariadi, ! Su ! Ca.
lsoeles se/acea Lam. (I. echinospora Durieu): De (5).
Juncellus serolinus (C.B. Clarke (Cyperus serotinus): De SG (95), ! Ca.
Juncus acutus L. subsp. tomasinii (Pari.) Aschers. & Graebn.: ! SG (163), Pe ! Le Sf
! Su (188), Su-Ro-Cd (206); f. acutus: Le (188); subsp. tyraicus Pacz.: Cd
(188), ! Le.
J. articulalus L. (J. lamprocarpus): De (18), MM Cd ! Le (195), ! Su (194), ! Ca (135);
f. pallidlllorus (Becker): ! Le; var. l/uitans (Vest.) I. Grint.: De (188).
J. bufonius L.: ! Le (195), ! Ca ! Su.
J. compressus Jacq.: ! Le (193), ! Su ! Ca.
J. conglomera/vs L. : Le (89), Ca Pş (221 ).
J. eflusus L.: Tu (194), Sa (104); var. paucillorus Michel: Li (188).
J. gerardi Loisel.: Li (90), Ca Ma (163), Le (195), SG (95), Pş (221), ! Su (188), St
(71), Ro(98), CH (219), Le-Ro-Cd (206), Cr Vu (178), GC GS (177); var.
maximus A. & G.: ! Le.
J. marilimus Lam.: Li (90), Le-Pe Sf Su-Cd (128), ! SG Iv (74, LS (188), Le (66),
Ro-Le-Cd (206), Pş (211 ), IS (91 ), ! Su GS CV ( 177) ! Po; var. ponlicus (Steven) A. & G.: SG LE (188).
J. naslanlhus Krecz. & Gontsch (J. ranarius Aschers. & Graebn., J. mutabilis Savi):
J. subnodu/osus Schrank: De (31 ).
Su (188).
J. lenuis Willd.: CH (48).
Jurinea mol/is L.: CH (48).
Knaulia macedonica Griseb.: Tu Ma (188).
Kochia JaniJ/ora (S. G. Gmelin) Borbas (K. arenaria Roth, K. hirsuta) : IS (90), LR
(19), Le Ca (56), Sm Co (164), Ro Sf, Cd (87), CH (219), ! Le.
K. prost.rata (L.) Schrader: Li (90), Le Ca (152), CH (48).
K. scoparia L. : I Su.
Koe/eria g/auca (Schkuhr) DC.: Le Ca (221 ), Le (188), HM (83) Cd (207); ? var.
brachystachya Uechtr. & Sint. : CH (90); var. dacly/oides (Rochel) Domin:
Le (196, 188); var. bessarabica Domin: Le (196, 188), Pe (43).
K. degeni Domin (K. brevis): LR (90), Le (66, 188).
K. macrantha (Ledeb.) Schultes (K. gracilis): Le (128).
K. pyramidata (Lam.) Domin: Le (128), Pe HM (188).
? K. sabuletorum Czern. : ! Le (66).
Lacluca saligna L. : De (90), ! Su.
L. serriola L.: Tu (194), CH (48), Ml (35).
L. tatarica (L.) C.A.Meyer (Mulgedium tataricum DC): I Po (90), ! Su (163), IS (32),
CH (219), I Ci ! Le.
Lamium amplexicaule L.: De (163), Iv (74); f. nanum Gams: Le Su (188).
Lappula marginala (Bieb.) Giirke (L. patula (Lehm.) Menyh.): ! Le.
L. squarrosa (Retz.) Dumort. subsp. squarrosa (L. echinata Fritsch, Echinospermum
lappula (L.) Lehm.): Le Ca (125), Ro (128), I Le.
Lapsana communis L.: Mi 35 (194).
Lathy,rus hirsutus L:: De (19).
L. paluslris L.: De (90), ! Pe Le (128), ! GM I Su, Lk (178), Le BUCA C. Zahariadi;
var. latifolius Lamb.: Le (128).
230
L.
L.
L.
L.
pannonicus (Jacq.) Garcke: Le (128): var. mme/icus Velen.: Le (188).
pratensis L.: So (155), Le (128).
salivus L.: De (188 cult.).
sylvestris L.: Ml (180), De (182) i var. platyphyllus (Retz.) Aschers.: De (!JO),
Le (19), Ca (158).
L. venetus (Miller) Wohlf. (L. variegatus Gren. & Godr.): Le (128).
L. vernus (L.) Bernh.: Le (128).
Lemna gibba L.: De (18), Ru Tă He Cs Sn (117).
L. minor L.: De (18), Le GM (128), Ca (66), Ml 23 (85), IV (115), Lk OM Sn (117).
L. Irisu/ca L.: De (18), Ca (66), I Le (128), Mi 23 (95), Su DV (177), Sa (104), IU (115),
CC (178), Pa (145), Lk (178), Lu (102), GI (208), Cs OM (117).
Leontodon asper (Waldst. & Kit.) Poir.: Ca (106).
L. autumnalis L. : Su ( 177).
Leonurus marrubiastrum L. (Chaiturus marrubiastrum): Ma (19), I Po.
Lepidium campestre (L.) R. Br. (Thlaspi campest1ris L.): Ca (90).
L. cartilagineum (J. Meyer) Thell. subsp. crassilolium (Waldst. & Kit.) Thell. De (164),
Le (95), ! CH.
L. lalilolium L.: De Li (90), Le Pe Ro SG (128), Ma I Ju (188), I CH (112), Ro-Cd (55),
Po BUCA I. Prodan.
L. perloliatum L.: Tu (62), Le (128), CH (112).
L. ruderale L.: I Le Pe (128), I Su.
Leucanthcmella serolina (L.) Tzvel. (Chrysanthemum serotinum, Tanacetum sero-
tinum, Pyrethrum uliginosum): Tu-So (90), Mh-Iv Ca (19).
Leucant/1emum vulga~e Lam. (Chrysanthemum leucanthemum L.): Su (53).
Leucojum aestivum L.: De-Su (90), Ca (66), SG (67), Su-SG (10), Tu (188).
Leuzea see Rhaponticum
Leymus racemosus (Lam.). Tzvel. (Elymus glganteus Vahl): SG Le Ca (221) i var.
sabulosus (Bieb.) Tzvel. (Elymus sabulosus Bleb., E. arenarlus L. subsp) sabulosus (Bleb.) (Beldie) 1 LI (90), I SG I Le MIA5 (128), Pe (43), Ro (98) 1
! Ca (66), LS (164), I Su (105), HM (83), De (188), I Pşl Po.
Ligustrum vulgare L.: Le Ca (126), HM (83).
Limodorum abortivum (L.) Sw.: Le (128) BHCA nr. 39965 G. Grinţescu.
Umonium bellidifolium (Gouan) Dumort. (Statice caspla Willd.): LI (90), Le Ca (125),
Sm Co LR (155), LS (156), Sf (128), CH (10).
L. gmelinii (Willd.) O. Kuntze (Statice gmaliniJ Willd.): LR (155), Le Ca (125),
Sm Co (156), Sf GS Rş Su SG (74), Ro-Cd (55), !Pş.
L. lalilolium (Sm.) O. Kuntze (Statice latifolia): Ma LR (90), Li-Le (128), Ju (188),
!Le IRo.
L. meyeri fBoiss.) O. Kuntze: De (202).
L. vulgare Miller (Statice limonium L.): Le (19), Pş (221), SG (95), Ca Li (152),
Le-Ro-Cd (206).
Limose//a aqualica L. : De (202).
Linaria arvensis (L.) Desf.: Ro Cd Sf (87).
L. genistifolia (L.) Miller subsp. genistilolia: !Le !Ca (125), SG (188), CH (48), !Pş 1
var. procerit Slms: De (163) i subsp. dalmatica (L.) Maire & Petitmengln
(L. dalmatica): Le (128).
L. vulgaris Miller: !Le !Su.
Linum a~str!acum L.: De (90), Pe (43), !Le (128), Cd (77), !Ca (105), !Le !Pş 1 var.
lat1folium Uechtr. & Sint. : De (90).
L. hirstum L.: De (90), !Le (128), Cd (205), f. angustilollum (Ledeb.) Borza: Le
(188).
L. perenne L.: LI (90), Tu (62), Pe (188), Cd (205), Ro (98), Ca (177).
Liparis loeselii (L.) L.C. Rich. (Pseudmchls loeselli, Sturmia loeselii) : De (90, 188),
SG (172).
L~thospermum ollicinale L.: Le (128), Su-Cd (163), HM (99), Pe (53).
L1thospermum other species see Buglossoldes
LittorelJa unillora (L.) Aschers.: De (5).
Lolium perenne L.: De (172).
231
Lorant/Jus europaeus Jacq.: Le (18), Ca (125), Pe-Le (43), HM (83).
Lotus anguslissimus L.: Tu (188).
L. cornicu/atus L.: Pe (128), St (221 ), Ro (71 ), Iv (74), !Su, Ml (55 cult.).
L. tenuis Waldst. & Kit.: LB (90), LS (215), CH (48), MI (35), MI (55), !Ca !Su
( 177), !Le.
Lyclinis coronaria (L.) Desr. : Tu Ju (188).
L. I/os-cucu li L. : De ( 163 ).
Lycium barbarum L.: !Le.
Lycopersicon cscu/cntum Miller: !Su (escap.).
Lycopus curopacus L.: De (18), !Le (194), Tu SG (95), Ca (190), HM (99), Lk Cr Vu
(178), Ru (117), He (208), PR (103), !Bu !Su.
L. exaltatus L. fii.: De (18), Mi35 (128), Le (43), Tu (95), Ca (190), OM (117).
Lysimac/1ia nr1mmularia L.: De (18), Le (128), Tu (163), Pe (194), HM (99); f. cordilolia (Opiz) Domin: !Le.
L. rn/garis L.: De (18), Pe-Le (43), Mi35 Le CM MM (128), Tu (163), PR (103), Ml
(55), Lk (178), Ca (190), !Bu !GM.
Ly//irum /1yssopilolia L.: Ca (90), Le (128), Pe (163).
L. sa/icaria L.: De (126), !Le Pe (128). Tu (163), So (188), OI Mi35 (194), PR (103),
Cr-Ca !Ca (178), !Bu; var. intcrmeclium (Ledeb.) Koehne: Tu (163); var.
lomcnlos11m DC.: Le Pe So (188).
L. t/1ymilolia L.: !Ca !Le; var. c-~cclum Lange: Le (177).
L. tribacteatum Salzm. ex Sprengel: !Su !Le.
L. \'irgatum L.: De (18), Ml (180), Tu (163), Mi23 (95), Ca (178), !Su.
Malus sy/1·csl ris Miiler (M. communis Lam., Pyrus malus L.): Le (128), Ca (169)
HM (83).
MaJ\'a neglecla Wallr.: !Le (112), !Ca !Su.
M. pusil/a Sm.: !Su.
M. sylvestris L. var. o~iocarpa Boiss.: CH (48), De (109).
Murrubium percgrinum L.: Ro (112), CH (48).
M. vulgurc L.: Le Su-Cd (128), CH (112), SG (105), !Ca !Le !Sf !Su.
Marsilca quadrifo/ia L.: !Su (128), GM (182).
Matricaria rerntita L. (M. chamomilla L.): CV (163), !Ca !Le !Su .
.Mcdicago Jupu/ina L.: Le SG Su-Cd Li (128), Pş (221), Ml (226), CH (164), Cr Vu
(178), !Ca !Ci !Le !Sf !Su.
M. marinn L.: SG (Mi15) (128).
M. minima (L.) Bartal.: Le-Sf (128), Ca (163), Pş (221), !Le; var. mo//issima (Roth)
Koch: De (163); var. \'iscicla Koch: !Le (128).
M. rigidu/a (L.) Ali.: CV (73), CH (21 ).
M. saliva L. subsp. saliva: Ml (226 cult.); subsp. lalea/a (L.) Arcangeli: Le !Ca
( 125), ! Pş ; var. romanica Prod. : Cd (77) ; var. lililormis El Nyarâdy: Le
(163).
Me/ampyrum arvense L.: Le (18), Ca (158).
M. cristatum L.: !Le (128); subsp. ronnigeri (Poev~l.) Ronn.: Ca (188).
M. sy/valicum L.: De (134).
Me/ica altissima L.f. inlerrupta (Reichenb.) Papp: Tu (129).
M. ciliata L.: De (116), Le (130); var. l/avescens Schur: CH (112).
M. transsi/vanica Schur: Le (128), CH (48).
Meli/olus alba Medicus: Le Ca (125), Pş (97), Cd Sf Ro (87), MI (226), ICa ICI !Le
IPş !Su; f. micranl/Jus (Grec.) I. Grint.: Le (188), CH (48).
M. a/lissima Thuill.: Le (163), Ml (226).
M. arenaria Grec.: De (221).
M. dentala (Waldst. & Kit.) Pers.: De (90), Ml Lk (180), Mi23 (95), !Su.
M. olficina/is Medicus: De (155), Ml (226), !Le (95), !Su.
M. po/onica (L.) Pallas : De (202).
Melissa ollicinalis L.: SG (105).
Menlha aqualica L.: De (125), Su-Cd Pe (128), Ol (194), HM (99), !Le (208), Lu (102),
232
Pş (211), Ca (110), PR (103), Lk Cr Ca CC Cr Vu (178), Ml (55).' !Su !Bu;
var. Janigera (Briq.) Guşul.: Le (188); var. tomentosa Uechtr. & Smt.: Tu-So
(90).
M. arvensis L.: Su (35), He (208), !Ca !Ci !Le.
M. Jongiiolia (L.) Hudson: Ml (226), !Le !Su.
M. pulegium L.: Iv (74), Tu (95), Cr Vu (178), !Ca !Su.
M. spicata L.: !Le !Su (escap.).
Menyanthes trifoliata L.: GM (163), Su (188).
Merendera sobolifera C.A. Mey.: CH (184).
Mercurialis annua L. : Su (90).
Milium eifusum L. : Le (43 ).
M. vernale Bieb.: !Le (128), Pş Ci (221 ).
Minuartia setacea (Thuill.) Hayek: Pe (193), !Le.
M. viscosa L.: CH (48).
Molinia caeru/ea (L.) Moench subsp. euxina Negrean & Dihoru Pe (187) BUCA nr.
62266 C. Zahariadi, !Le BUCA nr. 77147, leg. I. Resetilov det. C. Zahariadi.
Morus alba L.: Mi35 (194), Go (55), !Le !Su.
Muscari racemosum (L.) Miller: Le (66).
Mycelis mura/is (L.) Durn. (Lactuca rnuralis): Le (90).
Myosotis arvensis (L.) Hill: Ca (163).
_
M. scorpioides L. (M. palustris (L.) Hill): De (18), SG (67), RO Su-Cd (128), OI Le
(194), !Ca CC Lk (178), PR (103), Sn OM (117), He (208), !Bu !Su.
M. sparsiilora Mikan ex Pohl: Tu (163).
Myosoton aquaticum (L.) Moench (Malachium aquaticum, Stellaria aquatica): Le
(19), GM CM (128), OI Mi35 (HM), So (155), PR (103), Ml (55), !Ca !Le !Su.
Myosurus minimus L.: Tu (163).
Myricraia germanica (L.) Desv.: De (182).
Myriophyl/um spicatum L.: De (90), Le (128), Ju (188), Mi23 (95), Pe Pe (187),
Sa (171), SG (86), Pa (145), Cr CC (178), Ră (200), Rş Sb Pu (199), Cz Ct Re
(85), GM Lk GI He (208), DV TO Su ( 177), Dr OM Sn ( 117), !Pş-Po.
M. verlici/latum L.: De (90), Le (128), Pe (187), GM (182), Ma (188), Mi23 (95), Pş
(211). Go (115), Ră Sb (199), Pu Su (200), Rş (199), Lu (102), IU (115), Gl
Lk He (208), TO DV (177), OM (117).
Myrrhoides nodosa (L.) Cannon: Le (128).
Najas marina L. (N. major All.): De (125), Sf Lk (163), GM (182), Mi23 OM (85),
Fo Go (117).
N. minor AU.: Su-SG Lk Le (163), Mi23 (95), Cr (178), Rş (199), TO (177).
Nasturtium officina/e R.Br.: De (18, 208, 177), Sn He (117).
Nelumbo nucifera Gaertner: Ml (6) (cult.).
Nepeta cataria L.: Le (18), Ca (158), !Su.
Nigel/a arvensis L. : Ma (90).
Nonea atra Griseb.: Tu (62), CH Ju (188).
N. pul/a (L.) DC.: Le (128).
Nuphar Iutea (L.) Sibth. & Srn.: De (19), Le (128), !GM (182), Mi23 (95), So (155),
PR (103), Lk (178), Lu (102), Go (115), DV Rş (177), IS (92), He (208), LR (213),
Ml (55), Pa (145), !Bu; var. tenellum: De (188).
Nymphaea alba L.: De (19), Pe Pe-Le (43), !Le (128), Tu (90), So (155), !GM (112),
!Su (10), DV Rş (177), Cs OM (117), GI He Mi23 (208), SG (86), Lk (178),
Lu (102), Ct (85), IS (92), Pa (145), PR (103), LR (213), Go (115), Ca (110), !Bu;
var. minoriflora (Borb.) Aschers. & Graebn.: De (188).
Nymphoides pellata (S.G. Grnelin) O. Kuntze (Lymnanthernurn nyrnphoides) :
De
(90), !Su (10), GM (128), Pe Tu SG (185), Ml (67), GP (149), Mi23 (95), Ca
(110), Pa (145), DV Cr (55), Rş (117), CC Cr-Ca (178), GI Lk He !Le (208),
TO (177).
Obione see Halimione
Odontites verna (Bellardi) Durnort. subsp. serotina (Durnwt.) Corb. (O. serotina):
Le (128), Ca (135), Tu (188), Su (105), !Pş.
2'33
Oenanthe aqualica (L.) Poir. (O.
phellandrium): De (90), Pe (187), OI (194), GM
(182), Mi23 (85), PR (103), Lk (178), Le He (208), ICi !Su.
O. listulosa L. : Cs OM He Sn (117).
Oenothera biennis L.: Le (19), Pe-Ro (128), Ca Ju (188), HM (39), !Pş.
O. parvii/ora L. (O. muricata Murr. var. parviflora): Ca ( 163), Le (188), De (112).
Onobrychis arenaria Kit.: Tu Ma (62).
O. viciilolia Scop.: Ml (226 cult.).
Ononis arvensis L. (O. hircina Jacq.): !Le (128), Pe (53), f. spinescens Ledeb.: Ca
(90), Le Tu (188).
O. spinosa L.: Pe (147), !Ca.
Onopordum acanthium L.: Ca (90), CH (164), Ml (226), !Le !Su.
O. tauricum Willd. : CH (164).
Onosma arenaria Waldst. & Kit.: !Le !Ca (125), SG (128), Ro Pe (128), Ca (207),
!Pş.
O. setosa Ledeb.: Su (163).
O. visianii G.C. Clementi: SG Le Tu Ma (188), var. ca/ycinum: Le SG (188).
Ophyoglosum vu/gatum L. : Ca Le (66).
Orchis corioplwra L.: Le (128); var. fragrans (Poli.) Vis.: Le (128, 188).
O. Jaxi//ora Lam. subsp. e/egans (Heuff.) So6 (0. elegans): Pe (43), Ma-Tu (163);
?subsp. Dalustris (Jacq.) A. & G. (O. palustris): De (90), Le GS (128), Pe (43),
Ca (8), SG (67).
O. morio L.: Le (163), Pe-Le (185).
O. traunsteineri Saut.: De (90) (188 ?).
Oriqanum vulgare L.: MI (55).
Or/oya grandiflora (L.) Hoffm.: Ca Li Le (152).
Ornithogalum kochii Pari. (0. tPnuifolium, O. gussonei): Le (163).
O. nnnum Sibth. & Sm.: CH (184).
O. pyramida/e L. (O. pyrenaicum): Tu (62, 188).
O. umbellatum L. subsp. divergens (Soreau) Aschers. & Graebn.: Le (66) (by 188
is an error).
Orobanche arenaria Borkh.: Tu (188).
O. cernua Loefl. (inel. cumana Wallr.): De Po (163).
O. Iutea Baumg.: Le (128).
O. ramosa L.: De Tu (163).
O. reticulata Wallr. (inel. O. pallidiflora Wimme;r & Grab.): De (89).
Oxa/is corniculata L. : !Su.
Palimbia rediviva (Pallas) Thell.: De (202).
Panicum capillare L. (Milium capillare): Pe (43).
P. miliaceum L.: De (163), Le (188).
Papaver dubium L. (P. laevigatum Reichenb.): Le (128), Pe BUCA C. Zahariadi.
P. hybridum L.: Ma (89), Tu-Ma .63).
P. rhoeas L.: De (90), Le (128).
P. somniferum L.: Pe (186) (cult).
Paslinaca saliva L. : Su (89); subsp. saliva: !Le.
Perip/oca graeca L. (inel. var. angustifolia Uechtr. & Sint.): De (89), !Le (18), !Ca
(125), Su (163), Ro-Pe (82), HM Cd Mh (20).
Petasites spurius (Retz.) Reichenb. (P. tomentosus DC.): !Su (90), Le (19), SG Mi35
Su-Le (128), Cd (163), Ca (8), Pe (183), !Ci !Pş.
Petrorhagia prolilera (L.) P.W. Ball & Heywood (Tunica prolifera): Tu (62), Le (89),
Cd (64).
Petrosimonia oppositifolia (Pallas) Litv.
(P. crassifolia, Halimocnemis crassifolia
C.A. Meyer): LR (90), LS (215).
P. triandra (Pallas) Simonkai (P.
volvox (Pall.) Bunge), Halimocnem.is volvox
C.A. Meyer) : Li (90), LR LS (16).
Petunia parviflora A.L. Juss. : !Su (90) P. vulgaris Juss. ; 19 P. vulgaris) 78, 164,
13, P. intfil)ŢjfQlia (Hooker) Schinz & Thell. (as P. violacea Lindley) (228 P.
parv1Tfora), !Le !SG.
Peucedanum arenarium Waldst. & Kit. : Ca-Lk. Po (90).
234
P. latifolium (Bieb.) DC.: Ca CH (90), !Le.
P. palustre (L.) Moench: De (99).
Phleum paniculatum Hudson (P. asperum Jacq.): Mu (62), Tu (159).
P. phleoides (L.) Karsten (P. boehmeri): !Le (196), Pe (43).
P. pratense L.: Le (128).
Ph/omis herba-venli L. subsp. pungens (Willd.) Maire ex De Filipps (P. pungens):
Ca (188), Le (112).
Phragmites australis (Cav.) Trin. ex Steud. (P. communis, P. vulgaris): De (19),
etc.; var. stolonilera (G.F. Meyer) Hegi: De Po (163); var. rivularis Ledeb.:
GP (150); var. l/avescens Custer: Po (90); var. gigantissima.: TO Rş (81).
Picris hieracioides L.: !Le (18), !Ca !Sf !Pş.
P. sonchoides Vest. var. letae E.I. Nyarady: Le (188).
Pinus nigra Arnold: De (109) (cult.).
Plantago altissima L.: De (163).
P. cornuli Gouan: Ca (90), Le-Ro-Cd (206), (?) !Le.
P. coronopus L.: !Su (15).
P. indica L. (P. ramosa, P. arenaria): De Li (90), Le (19), Ca (125), SG (188), Cd
(205), CH (48),!Le !Ro !Sf !Su.
P. lanceolata L. subsp. lanceolata: !Le SG (128), Pş Ci (221), !Su (177); var. Januginosa Koch: Le (128), CH (48), Cd (77); subsp. sphaerostachya Mert. & Koch
var. dubia (L.) Wahlenbg.: De (188).
P. major L.: Su-Cd Le Li (128), Mi23 (95), LR (156), !Ca (131), Cr Vu (178), Ml (54),
!Le !Sf!Su; subsp. winteri (Wirtg.) W. Ludwig: Le (95); subsp. pleiosperma
Pilger f. sabulosa Grec. : Tu (62); var. intermedia : Le (216).
P. maritima L. (P. salsa Pall.): De (90), Le (18), Ro (128), !Su (188), SG (95), LR
(156), LS (8), GC (109), Cd (77), Le-Ro-Cd (206),
!Pş.
P. media L.: !Le SG Ci Pş (221), !Su (177), var. longilolia G.F. Mey.: Tu (188).
P. tenuil/ora Waldst. & Kit.: Le (95), Su (105).
Platanthera bilolia (L.) L.C. Rich: Le (128), Pe-Le (43).
Poa angystifolia L.: Pş SG Ci Le (221 ), CH (48).
P. annua L.: Cr Vu (178), !Ca !Le !Su.
P. bulbosa L.: CH (164), Le Ca Li (152), Pş (221), !Su; f. vivipara: Le (66).
P. compressa L. : !Le.
P. nemoralis L.: Le (133).
P. palustris L.: Le CM (128), OI Mi35 (194), Tu (163), HM (99), Pa (117), He (208),
Ru (71 ), Ca (144).
P. pratensis L.: De (109), !Le.
P. silvicola Guss.: De (45), !Ro !Sf.
P. trivialis L.: Le (128), HM Ca (99), MI (55).
Podospermum canum C.A. Meyer: Cd (55).
P. laciniatum (L.) DC. (Scorzonera laciniata L.): Le (128), Ro-Cd (55), !Su.
Polycnemum arvense L.: Tu (62), Le (112).
Polygala comosa Schkuhr: !Le.
P. major Jacq.: Tu (62).
P. vulgaris L.: SG Le (128).
Polygonatum Jatilolium (Jacq.) Desf. : Le (66), Pe (185).
P. multillorum (L.) Ali. : HM ·(99).
P. odoratum (Miller) Druce (P. officinale, P. vulgare): HM, Pe-Pe (43), Le (133),
Ro (189).
Polygonum arenarium Waldst. & Kit.: De (90), !Ca (19), !Le (56), Ro-Pe (188), SG
(221 ), Sf Cd (87).
P. amphibium L.: De (18), Le (128), GM (182), Lk Ru Ml (55), PR (103), Cr-Ca (178),
GI (208), Mi23 (85), DV (177), Ca (144), !Su; f. terrestre (Leyss.) I. Grint.:
De (128), So (155), Ml (35).
P. aviculare L.: !Le (128), Ml (55), Cr Vu (178), !Ca 1 var. erectum (Roth)
Hayne:
Li (90).
P. graminilolium Wierzb.: Le Li (128), (?) !Su.
P. hyd1Topiper L.: De (90), Mi23 (95), Ml (226), Lk (180), Cr Vu (178), He (208).
235
Rş Ca (125), OI Le (181 ), Tu (188), SG
(95), Ml (226), CM Dr (186), !Ca !GM !Le !Su; var. tomentosum (Schrank)
Beck: De (163); var. brillingeri (Opiz) Beck: De Ca Rş (188), SG (172);
var. danubia/e (A. Kern.) Schust.: Tu (188), De (163).
P. marilimum L.: !Po (90), !Su (177); var. confusum Rouy: Po (188).
P. minus Hudson : De (90).
P. mite Schrank: Le (128), Tu (95), !Su.
P. oxyspermum Meyer & Bunge ex Ledeb. subsp. ;oii (Bab.) D.A. Webb & Chater:
Le-Li (128), !Su.
P. patulum Bieb.: Le Po (188-incl. P. kitaibelianum): Le (165), CV (73), CH (48).
P. persicaria L.: De (18), Mi35 (194).
P. ruriva111m Jordan (P. bellardi Ali.): Li (90), LS Po (156), !Ca !Su !Sf.
Polypogon monspelicnsis (L.) Desf.: Cd (128), !Su (163), !Le Ca Li (152), SG (105),
!Ci !Pş.
Popu/us alba L.: De (90). Pe-Le (43), SG !Le (128), Ro Cd Sf (87), !Ca (99), Ml
(226), Pe Tu (185), HM (83).
P. cancscens (Aiton) Sm.: De (188), Le Ca (99), SG Cd (95), HM (83).
P. nigra L.: Le (18), Ca (125), HM (83).
P. trcmula L.: !Le (39), Ca ( 125), Cd SG (95), HM (83).
Portu/aca grandif/ora L.: !Le (escap.).
P. oleracea L.: De (90), !Le (95), !Ca !SG !Su.
Potamogcton aculifolius Link: So (163), Mi23 OM (85), De (202).
P. compressus L.: Le (128), LR (188), LS LG LZ (213).
P. c:ispus L.: De (90), Tu (62), Pe (43), SG (128), GM (182), Ca (173), Pa (145),
PR {103), Rş Ră Su Sb '·199), Lk OM (117), LR (213), DV (177), CC(l78r
f. obtusilolius Fieber: De (188); f. geneniferus Reichenb.: Le (128).
P. f/uitans Roth: SG (128), PR (103), Cr (178), Ct Ia (85), GM He (208), Tt (117).
P. gramineus L.: De (155), Tu (163). Ca (144).
P. Jucens L.: De (90), Le (128), Mi23 Le-Cd (95). GM (182), Ca (110), Pa (145),
PR ( 103). Pş (211 ), Lk ( 178), O:Vf ( 117), GI He (208), DV Rş ( 177) ; var. ovalifolius Meri. & Koch : Le Ca Su (66 as var. nitens); var. acuminatus Schumach.~
De (125). So (155). MM (128), GP (188).
P. nntans L.: Tu (62), Le MM GM LM (128), SG (188), Mi23 (95)m GP (149), Rş (105),
Cr (178), He GT Lk (208), !Bu.
P. obtusifolius Mert & Koch: LR (161 ), GP (149).
P. pectinatus L.: !Su (66), Le SG (128), Mi23 (95), Ju (155), LR (164), Go Rş (115),
GP (24), Sa (104), LG (210), Lk He GM (208), TO DV (177), CC Cr (178).
Is Pu Sn (117), Rii (199), MM (85), Sb (199), LZ (213), IU (115), Pa (145),
!Pş-Pr !Pr-Po; var. scoparius Wallir.: De (188); var. pseudomarina A. Bennell f. salina Voch: De (125); var. interruptus Kit.: Ju (155), LR (156).
P. perfoliatus L.: Tu (62), SG (128), Le (66), GM (182), Mi23 (95), !Su (188), Ca
(135), Ml (35), Is (117), !LR (213), OM (85), Pu (199), Rş (200), Ct (85),
!Bu.
P. pusîllus L.: Le (128), Tu (188), Ca (111 ), GM He Lk GI Mi23 (208), Pu Su (199).
Rş DV ( 177), Is ( 117) ; var. tenuissimus Meri. & Koch : Ca (66).
P. trichoides Cham. & Schld.: De (202).
P. zosterifolius Schum.: LR Le (128).
Potentilla anserina L.: SG (128), Le Ca (8), !Su (177); f. sericea Koch: Li (128)P. argentea L. : Le (128).
P. erecta (L.) Răuschel (P. silvestris Nj:!cker): !Le (128).
P. pedala Nestler: CH (112).
P. palustris (L.) Scop.: HM (99).
P. recto L.: Le Mi35 (128), !Le CH (48).
P. reptans L.: !Le SG Su-Cd (128), Tu Mi23 (95), Ci Pş (221), Ru (68), !Ca (135),
MI (35), Cr Vu (178), !Su (177).
P. supina L.: Tu (18), !SG Pe Cd !Le Mi35 (128), PR (103), !Ca !Ro !Sf !Su.
P. taurica Willd.: CH (219).
Prunella vuJgaris L.: Tu So (62), De (164), !Su.
P. lapathilo/ium L. (P. tenuiflorum Presl):
236
Prunus cerasifera Ehrh.: Pe (120 cult.), !Su (escap.).
P. domestica L.: Pe Ro Le (148) (cult.).
P. spinosa L.: Le (18), Ca (158), HM (83); var. dasyphylla Schur: Le Ca (169), CH
(48).
P. tenella Batsch (Amygdalus nana L.): CH (219).
Pteridium aquilinum (L.) Kuhn (Pteris aqilina) : Ca (90).
Puccinellia brachylepis Klok. : De (202).
P. convoluta (Hornem.) Hayek (P. festuciformis auct., Atropis festuciformis auct.):
CH (188), !Le (95, 188), De (182), !Ca !Pş !SG !Su; var. pseudobulbosa E.I.
Nyă.ră.dy: CH De (188); var. procera E.I. Nyă.rady: Le (188).
P. distans (L.) Parl. (Atropis salinaria (Simonkai) Degen, Festuca distans L.): SG
(128), Pş (221), LR (118), Le Ca Li (152), Ro-Cd (73), CH (219), !Ro !Su.
P. /imosa (Schu1r) Holmberg: Le !SG Ro-Le (128), Po Co Sm (156).
Pulicaria dysenterica (L.) Bernh.: De (125), SG (188), !Le (95), !Ca (125), Su (35),
!Ci.
P. vulgaris Gaertn.: Tu (163), SG (105), !Ca !Le !Su.
Pulsatilla montana (Hoppe) Reichenb.: Ca (188), Ma (90).
Pycreus flavescens (L.) Reicehenb. (Cyperus flavescens): !Ca
(19), Tu (63), !Su
(105), !Le.
Pyrus pyrasler Burgsd. (P. communis L.): !Le Ca (125), HM (83).
Quercus lrainetto Ten. (Q. conferta Kit.: Le (56), Ca (158); var. spectabilis Kit.:
Ca Le (163).
O. pedunculiflo:a C. Koch: !Le Ca (56), Pe (188), Ca (179); var. atrichoclados
(Borb. & Bornm.) Schwarz: HM (10).
O. robur L. (Q. pedunculata): Ca (19), !Le (39), HM (83); f. pi/asa Schur: De (163);
f. macrophylla (Lasch.) Schwarz: Le (61).
Radio/a linoides Roth: CH ( 184).
Ranuncu/us acris L.: De (163).
R. aquatilis L. (Batrachium divaricatum (Schrank) Schur): Le CM SG (128), Tu (163),
GM (5).
R. bulbosus L. : Tu (62).
R. circinatus Sibth. Batrachium foeniculaceum (Gi!ib.) V.
Krecz. : Le So LM GM
(83), Lk (163), MM (5).
R. licaria L. : Pe ( 185), HM (99).
R. llammu/a L.: De (18).
R. lalerillorus DC. : Tu Ma (62).
R. lingua L.: De (90), Le (128), SG (67), Tu (188), Sn (117), !Ca (190), Pe (185),
Lk (178), He (208), !Le-Ro, !Bu !GM.
R. oxyspermus Bieb.: Ma (90), Tu (163).
R. pe/talus Schrank (R. petiveri): De (202).
R. polyanthemos L.: !Le (128).
R. repens L.: Le (128), Tu (163), Ca (190), !Su.
R. rionii Lagger: !GM !Su.
R. sardous Crantz: Tu Ju (163).
R. sceleralus L.: Le Pe SG (128), Ma LR Ju (163), Tu (188), PR (103), !Ca !Su.
R. lrichophyllus Chaix (Batrachium trichophyllum): De (90), Tu (163); var. rigidus
De (125), IC (117).
Raphanus raphanislrum L.: De (99).
R. sativus L.: !Su (escap.).
Reseda inodora Reichenb.: Ma (90), Ju Tu (188).
R. lulea L.: Le (128), Mh (188).
R. Juteola L.: Tu (188).
Rhamnus calharticus L.: Le (56), Pe (128), !Ca (169), HM (83), CH (219).
Rhaponticum serratuloides (Georgi) Borbă.s (Leuzea salina Sprengel): LR Ju (90),
Po (19), De (192), Ro (185).
Ribes aureum Pursh (cult.): !Su (185), Le (44).
Rindera umbellala (Waldst. & Kit.) Bunge (Mattia umbellata): Mu (163), Tu (159).
237
Robinia pseudacacia L.
Rochelia disperma (L.
lata Reichenb.):
Rorippa amphibia (L.)
(cult.J: Sa (155), Le (39), !Su.
fit.) C. Koch: subsp. retorta (Pallas) E. Kotejowa (R. stelluPe (43), !Ju.
Besser (Nasturtium amphibium): De (90), Le GM (128), CM
(188), OI (194), Mi23 Le He (208), Ml (55), Lk (178); f. auriculata (DCL) Borza:
Tu GP (188), f. heterophyllum (Baumg.) E.I. Nyarady: De (163); f. lyratophylla Borb.: Tu (188).
R. austriaca (Crantz) Besser (Nasturtium austriacum): De (18), Tu (188), PR (103).
R. islandica (Oeder) Borb. (R. palustris, R. officinale): De (158).
R. prolilena (Heuff.) Neilr. (Nasturtium proliferum): De DV (90), Dr (19), Iv (188);
var. brevicarpa (Crantz) Besser: De Dr (188).
.
R. sylvestris (L.) Besser (Nasturtium sylvestre): De (18), SG (128), OI (194), M123
(95), Cr Vu (178), ICa IL"e !Su.
Rosa corymbilera Borkh. (R. dumetO\IUm Thuill): Le (56).
R. canina L.: Le (56), Ca (99), Pe (189), HM (83), !Su.
R. loelida Herm. (R. lulea Mill.): Pe (185).
R. judzillii Besser : Ca (BUCA, G.P. Grinţescu).
Rubia linctorum L. : LR (90).
Rubus caesius L.: De (125), !Le (56), Ca (99), OI Mi35 (194), Tu (95), PR (103),
HM (83); var. aqualicus Weihe & Nees: De (163).
Rumcx acetosu L.: Le (128); f. lissus (Koch) Beck: Ju (188).
R. conglomeratus Murray: De (18), Mi23 (95), Ca (106).
R. crispus L.: ILe SG (128), Tu (163), Ml (55), ICi ISu.
R. dentatus L. subsp. lialacsyi (Rech.) Rech. fil,: De Tu (188), De (95), ICa !Su.
R. hydrolapathum Hudson: Tu (63), !SG Le Pe (128), !Su (188), Lk (178), DV (177),
Mi23 IGM GI He (208), IBu !Pş.
R. marilimus L.: De (90), Le (128), Su (188), SG (95), Pe (185).
R. obtusilolius L.: Su Ml (55).
R. palustris Sm. (R. limosus): De (90), ILe Pe (128), SG (32), Tu (163), Ml Ru !Su
(55), !Ca ICi.
R. palienlia L.: CH (112).
R. pulcheir L.: Tu (188).
R. sanguineus L.: Su (105).
R. stenophyllus Ledeb.: ICa !Su.
R. tuberosus L. subsp. tuberosus: !Le.
Ruppia maritima L. (R. rostellata Koch): Le Su (90), Ju (155), Pe (43), GM (182).
Saccharum ravcnnae (L.) Murray (Erianthus ravennae (L.) Beauv.): Ca (164, 188),
De (188).
S. strictum (Host) Sprengel (Erianthus strictus (Host) Bluff, Nees & Schauer non
Bald., E. adpressus (Kit.) Jâv.): !Le (125) (BUCA nr. 73.540 leg. C. Zahariadi).
Sagillaria lancilolia L. (S. angustifolia Lindl.): DV ( 117).
S. sagillilolia L.: De (90), Tu (63), CM Cd (128), CM Dr (186), Mi23 (Le-Cd (95),
Ml _(55), !Ca (110), OM Ct (85), He (208), Pe (43), Ru Cr (178), CC Cr-Ca
(178), IBu; f. vallisncriilolia (Coss. & Germ.) Ţopa: Ca (66), Tu (188), GI
(117).
Salicornia curopaca L. (S. herbacea): LB (90), Pe (43), Le-Ro SG !Le (128), Sm
(188), CV LR St (173), CH (209), IS (91), SU GS (177), !Ci IRo; var. stricta
(Willd.) G.F.W. Meyer: De (125); var. major Uechtr.: LB (90), LR (164).
S. µ,rost raia Pall as : De ( 125 ).
Salix alba L.: Le (56), Ca (169), OI Mi35 (194), Tu (95), PR (103), Ml (34), HM
(83), !Bu !GM !Su.
S. aurita L.: De (182), !Le.
S. cinerea L.: De (89), !Le (18), !Ca (158), Pe (43), !GM (128), Ml (226), PR (103),
SG (99), IPL (7), HM (83), Lk (178), IBu.
S. lragilis L.: Le (56), Ca (169), Tu (95), HM (83).
S. pentandra L.: De (182).
S. purpurea L.: Le (56), Tu (159), Pe (43), ICa (169).
S. rosmarinilolia L. (S. repens): ILe ICa (125), Pe (43), Ro Cd SG (87), HM (83);
238
var. argentea Sm.: De (90), Le (18).
S. triandra L. subsp. disco/or (Koch) Arcangeli : De (90), Le (18), Ca (158), IPL (7);
Ml (55), !Bu; var. amygdalina L.: Le Pe (128), Tu (163), Ca (7).
S. viminalis L.: De (169 cult.), De (188).
Sa/soia hali L. subsp. kali: De (90), Le (18), Ca (158), SG Li (95); subsp. ruthenica
(Iljin) So6 (inel. f. hirsuta & f. angustifolia): LR (156), Le (128), Mu (118),
CV (73),
!Ci-Pş
!Su.
Sa/soia soda L.: Li (90), Le SG (221 ), !GS (72), !Su (177), !Pş !Po.
Salvia aethiopis L.: De (112).
S. glulinosa L.: Le (163).
S. nemorosa L. subsp. nemorosa: CH (165); subsp. tesquicola (Klokov & Pobed.)
So6: CH (48), !Su.
S. vertici//ata L.: Tu (188).
Salvinia natans (L.) All.: De (90), Su Pe (128), Mi23 Le SG (95), !GM (182), So
(155), Ml (96), Ca (144), PR (103), LR (213), Pa (145), Cr CC Lk (178), Rş Go
(ll5), Pş (211), Lu (102), Ct Ia (85), He GI (208), TO DV (177).
Sambucus ebulus L.: !Su.
S. nigra L.: Le (56), Pe-Le (43), Ca (99), HM (216).
Samolus va/erandi L.: Ca (19), !Le SG (128), !Cd (77), Pş (211), Le-Ro-Cd (206),
!Su !Ro-Cd.
Sanicu/a europaea L.: Le (128), De (95).
Saponaria officinalis L.: Cd (64).
Saxifraga tridactylites L.: De (163), Tu Su (188).
Scabiosa columbaria L.: Ca (106).
S. ochro/euca L.: !Le (128), !Ca; var. po/ymorpha (Baumg.) Simonkai: Le (128).
S. ucranica L.: !Le (18), !Ca (125), Tu (62), HM (83), Cd (209), !Pş.
Schoenoplectus Jacustris (L.) Palia (Scirpus lacustris), S. palustris): !Le Pe !GM
CM (128), GI (149), GT (96), Tu (63), !Su (105), SG (185), !Ca (110), Pş (211),
Cr Ml (55), He Mi23 Lk (208), Cr Ca (178), TO (204), !Bu.
S. liltoralis (Schrader) Palla (Scirpus littoralis): De (125), LR (213), !Su (177),
!SG.
S. tabernaemontani (Gmel.) Palla: Cd Mi23 SG (95), !Su (36), Ca (178).
S. triqueter (L.) Palla (Scirpus triqueter): Pe (43), GM (182), !Tu (163), !Su.
Schoenus nigricans L.: !Le (128).
Scirpus radicans Schkuhr : Sn Go Su ( ll 7).
Sc/eranthus annuus L. subsp. annuus var. divaricatus Beck: Tu (188); subsp. po/ycarpos (L.) The ll. : Le ( 128), Tu ( 188).
Scleroch/oa dura (L.) Beauv.: Le (128).
Scolymus hispanicus L.: !Su (10), !Ci.
Scorzonera hispanica L.: Pe (43); var. strictiformis: Le (142).
S. pa!vif/ora Jacq.: LR (90), Le (128), CH (21), !SG.
Scrophu/aria nodosa L.: Tu (163), HM (99).
S. umbrosa Dum. (S. alata auct.): Ca ( 19).
Scule//aria a/lissima L.: Le (11, 182).
S. ga/ericulala L.: !Le (18), Tu (128), Ca (158), !Su.
S. hastifolia L.: De (18), Tu (62), Le (128), OI Mi35 (194), Su (35).
Seca/e cereale L.: Cd (180), Ro-Cd (55) (cult.).
S. sy/veslre Host (S. fragile Bi~b.): De Li (90), Pe (43), !Le Mi15 (128), !Ca (163),
SG (66), !Su !Pş.
Senecio borysthenicus Andrz.: Ro (142), !Ca !Le.
S. erucilolius L.: Le Ca (125), Sf-Cd (128), Tu (163), Pe (188); var. lenuifo/ius
(Jacq.) DC. (var. angustifolius DC.): Le (163).
S. doria L. (S. macrophyllus Bieb.): Le (185).
S. pa/udosus L.: De Dir (90), !Ca (19), !Le Pe SG CM (128), So (155), Lk (178),
Ru (117), !Bu !Su; var. lomenlosus (Host.) Koch: De (125), Pa (29).
S. verna/is Waldst. & Kit.: Le Su-Cd Ro (128), Ro-Le (74).
Seseli campestre Besser: CH Po (90), !HM (188).
S. pallasii Besser (S. varium Tifev.): Ma (62).
239
S. tortuosum L.: !Le (112), CH (48).
Setaria glauca (L.) Beauv.: De (163), Le (95), Ml (226), CM
S. verlicillata (L.) Beauv.: De (162); f. ambigua (Guss.)
S. viridis (L.) Beauv.: Ml (226).
Siderilis montana L.: Le (112), !Su.
Silene alba (Miller) E.H.I. Krause (Melandrium album): !Le
S. botysthenica (Grunner) Walters (S. otites L. subsp.
!Le (188), !Ca
(186), !Su.
Boivin: !Su (47).
(128).
parviflora (Ehrh.) Hay.):
!Pş.
S. compacta Fischer : Ca (90).
S. conica L.: Li (90), Pe (43),
Le SG Mil5 (128), !Ca (188), Ch (48), Ro (185),
Ro-Cd (55).
S. densiflora D'Urv.: Pe (43), Ju (188), Pe-Le (185), CH (48).
S. dichotoma Ehrh.: So (188).
S. galii ca L. : CH (21 ).
S. multi//ora (Waldst. & Kit.) Pers. : Ca (90).
S. olites (L.) Wibel: Ca Le (125), CH (164); var. macrophylla Otth: CH (90).
S. thymilolia Sibth. & Sm. (S. pontica Brandza) : Le Ca (8).
S. \'ernalis Waldst. & Kit.: !Pş.
S. viscosa (L.) Pers. (Melandrium viscosum): Ca (90), !Le (19).
S. rn/garis (Moench) Garcke (S. inflata): HM Ca (99), De (69).
S. wolgensis (Willd.) Besser (S. otites var. volgensis): De (188).
Sinapls alba L.: Tu (163), !Le.
S. orvensis L.: De (188); f. orientalis (Jusl.) Godr.: Tu (163).
Sisymbrium a/lissimum L. (S. pannonicum Jacq.): !Le (128), LS (188), Ju (10), Ro
(BUCM nr. 2711. T. Săvulescu & T. Rayss).
S. /oese/ii L.: Le (128), CH (48), Ml (55), !Su.
S. oflicinale (L.) Scop.: Ml (226).
S. oricntole L.: CH (164), Tu (188), !Ca !Le !Su.
S. polymorphum (Murray) Roth (S. junceum Bieb.): De Po CH (90), !Le (163), Ca
(188), 1 Pş.
Sium Jalifolium L.: Le (18), Tu (62), MM (128), Su (188), Ml (55), He (208), !Bu
!GM.
S. sisarum L. (S. lancifolium Bieb.): LR (90), Le (128), !Su.
? SmiJax aspera L. (S. exce/sa L.) L: Le (22, 108).
Solanum dulcamara L.: Tu (62), ! Le Su-Cd Li (128), OI (194), HM (99), SG (67),
IPL (7), Ml (55), GM (222), PR (103), Lk CC (178); var. per.sicum (Willd.)
Ghişa (var. indivisum Boiss): Tu (62).
S. Jycopersicon L.: Pe (53), I Su (escap.).
S. nigrum L.: OI (194), Ml (226), Tu (95), ! Ca ! Le ! Su.
S. trilolium Nutt. subsp. ponlicum (Prodan)
Negrean & Dihoru (S. ponticum
Procjan, S. triflorum var. ponticum (Prodan) Borza): Ro (15), !Le (95), !Ca
I SG ! Su.
Solidago canadensis L.: De (163).
S. gigantea Ait. subsp. ser.alina (Ait.) McNeill: De (163).
Sonchus arvensis L.: Le Sf (128), Mi 35 (194), Ml (35), Pe (53), ! Ca ! Ci-Pş, ! Bu
Sonchus arvensis L.: Le Sf (128), Mi 35 (194), Ml (35), Pe (53), ! Ca ! Ci-Pş, ! Bu
! GL ! SG J Pş, ! Su; var. uliginosus (Bieb.) Grec.: De (126).
S. asper (L.) Hill subsp. asper: SG (128), Tu (163), OI Mi 35 (194), ! Le (95), Ca (105);
var. pungens Bosch : ! Su ; subsp. g/aucescens (Jordan) Ball : ! Ci.
S. o/eraceus L.: Le (185), Ml Lk Fo (55), ! Su ! Tu.
S. palustris L.: Le (90), Tu (95), ! Bu Cs OM Uz Rş (117).
Sparganium emersum Rehm. (S. simplex Hudson): Iv (74), Sn OM (117).
S. erectum L. (S. ramosum Hudson): De (90), Le GM Pe (128), Mi 23 Cd-Le (95), Su
(105), Tu (62), Ca (110), He (208), PR (103), Cr-Ca CC (178), ! Bu.
S. neglectum Beeby: Cd (128), Su (188).
SpergularJa marina (L.) Griseb. (S. salina): De (90), Le (18), Ju (188), CV GS (177).
S. media (L.) C.B. Presl (S. marginala): Li (90), ! Le Pe I SG (128), IS (155), CV Cd
St LR (8), CH (188), ! Su (185), Cr Vu (178), ! Ca I Ci ! Po ! Ro-Cd.
240
S. rubra (L.) J. & C. Presl (Spergula rub(ra): Sm Co LR (156), CV St Cd SG LS
CH (8).
Spirodela polyrrhiza (L.) Schleiden (Lemna polyrrhiza): De (90), Ca (66), Pe (43),
Le-Cd (95), GM (182), Mi23 (85), CC (178), Lk GI {208), DV Sb (177), ! Su.
Stachys maritima Gouan: I Po.
S. palustris L.: Le Mi 35 (128), Tu (163), OI (194), IPL (7), Ca (135), Ml (55), PS (103),
Lk (178), He (208), ! Bu ! Le! Su.
? S. patu/a Griseb. : CH (21 ).
S. recta L. (inel. f. angustata Borb., f. laxa Prod„ S. nitens Janka): Le (112) (128)
(188).
Stellaria media (L.) Vill.: Tu (163),! Le ! Su.
Stipa capiJlata L.: Ca Le (56), CH (48), ! Le.
S. joannis Celak. (S. pennata L.): Le Ca (56), Pe Pe-Le (43), SG (128), Pş Ci (221).
S. pulcherrima K. Koch: Le (66).
S. sabu/osa (Pacz.) Sljussarenko: Le (46, 188).
Stratiotes aJoides L.: De (90), !Su (10), SG Mi 23 ! Le MM GM (128), GE (188),
GP (149), So (155), Pa (145), Go Pu Rş (115), Cr-Ca CC (178), Re (85),
Ră
(200), Lk GI He (208), DV Sb (177), Ru Cs OM Pu (117).
Suaeda maritima (L.) Dumort.: De (90), ! Le (128), Ju (188), CV St Cd SG LR LS
CH (8), Sf Cd Rş Iv (74), Sa Co (156), IS (93), ! Su GS (177), ! Ci ! Pş.
S. prostrata Pallas : De (202).
S. splendens (Poiret) Gren. & Godron: LR (90).
Symphytum oilicinale L.: Tu (62), GM ! Le CM Su GP (128), HM (99), Ml TO (55),
SG (32), IPL (7), Lk (178).
? Sy;renia cana (Piller & Mitterp.) Neilr. (S. angustifolia): Le (19), Ca (105).
S. montana (Pallas) Klokov: Cd (177), ! Le ! Pş.
Tamarix ramosissima Ledcb. (T. pallasi, T. gallica): Li De (90), Le (56), Sf SG
(128), ! Su (163), Ca (158) Ml (226), Cd (64), So (62), CV (73), ! Ca (37),
IS (91), Cr Vu (178), HM (83), ! Bu ! Pş.
Tanacetum vulgare L. (Leucanthemum vulgare, Chrysanthemum vulgare, C. tanacetum): Ml (194), Mi 35 OI (194), Tu (95), ! Le ! Su; var. tenuisectum Beck:
Pî (188), Su (90).
Taraxacum bessarabicum (Hornem.) Hand.·Mazz. : Le (89), CH (21 ), I Po ! Su.
T. olficinale F. Weber: Le Ro (128), Iv (74), ! Su (177).
T. serotinum (Waldst. & Kit.) Poir.: CH (48).
Taxodium distichum (L.) L.C.M.Richard: De (169) (cult).
Tetragonolobus marilimus (L.) Rothm. (T. siliquosus, Lotus siliquosus) : ! Ca (90),
Pt Le (128), CH (112).
Teucrium chamaedrys L.: !Le (128), SG Pş Ci (221), Cd (77), !Ca; f. ramosum
E.I. Nyarady: Le ( 188).
T. palium L.: CH (112).
T. scordium L.: Pe (43), Le (13), Ca (14), SG Pş Ci St (221), Mi 23 (95), Le (208);
subsp. scordioides (Schreber) Maire & Petitmengin: I Le (128), Cd (77), Cr
Vu (178), ! Ca.
Thalictrum aquilegifolium L. :' Tu (62).
T. ilavum L.: Le Pe (128), HM (99); var. rulinerve (Lej. & Court.) Jav.: De (188).
T. Jucidum L.; Le (89), Pe (53); var. angustilolium (Jacq.) EI Nyarady: Le (128).
T. minus L.: ! Le (89), CH (48); subsp. majus (Crantz) Rouy & Fouc. (var. elatum
(Jacq.) Schinz & Thell.) : Ma (90), ! Le (112).
T. simplex L. : CH Ca (90).
Thelypteris palustris Schott (Nephrodium thelypteris, Aspidium thelypteris, Filix
thelypteris, Polystichum thelypteris, Dryopteris thelyptris): De (90), Ca (19),
SG (67), Pe (43), Lu (102), ! Le (208), PR (103), OM Uz Go ! Bu (117), ! GM
MM ! Su (128).
Thesium arvense Horvatovszky (T. ramosum Hayne): Le (18),
Ca (188) i va11:.
caespitans Ledeb.: Ca SG (90), Le (188).
Thlaspi arvense L.: Le (128).
241
T. perlo/iatum L.: Le (128).
Thymelaea passerina (L.) Cosson & Germ.: CH (21), ! Le.
Thymus glabrescens Willd.: IP (188).
T. pannonicus All. (T. marschallianus Willd.): IP (188).
Tilia cordata Miller (T. parviflora Ehrh.): Le (90), Ca (169).
T. tomentosa Moench: Le (58), Ca (99), HM (83).
Torilis arvensis (Hudson) Link (T. helvetica Gmel.): Ca (90), CH (48), ! Le ! Su.
T. ucranica Sprengel (T. mic.rocarpa Besser): Tu (62).
Tournelorlia see Argusia
? Trachomitum venetum (L.) Woodson (Apocynum venetum L.): Po (90).
Tragopogon dubius Scop. (inel. T. major): Le (128).
T. 1/occosus Waldst. & Kit.: ! Cil (19), Pe (43), ! Le (128), Ro (188), Su (182),
Li (8).
T. pratensis L.: Mi 35 Le SG (128).
Tragus racemosus (L.) All.: ! Le Ca (125), Pp (188).
Trapa natans L.: De (90), Le SG (128), Dv (62), Tu ! Su (188), Mi 23 (95), GM (182),
Ml GT (96), So (155), Pr (103), He GI Lk (208), IS (92), Pa (145), Pe (187),
CC (178), Er (115), Lu (102), Ct (85), To Rş DV (177), !Bu.
Tribu/us te~reslris L.: (18), Sm Co (155), Su (105), ! SG.
Trilolium angu/atum Waldst. & Kti.: De (8).
T. arvense L. : Ca Le (221 ).
T. campestre Schreber (T. procumbens L.): Le (128), CH (48), ! Ca.
T. dillusum Ehrh.: CH (114).
T. dubium Sibth.: De (163).
T. Jragilerum L.: De (18), Tu (62), ! Le Pe Mi 35 (128), LR (156), Cd (77), ! Ca (134),
Mi 23 (95), ! Ci Pş SG {221 ), St (71 ), Iv (74), ! Su (36), Cr Vu ( 178), ! Bu ;
subsp. bonannii (C. Presl) Sojak (T. neglectum C.A. Mey.): Cd GS LE
Su (216).
T. hybridum L. subsp. hybridum: De (163), Ml (55); subsp. elegans (Savi) Aschers. & Graebn.: Tu (62), Mi35 (128), St (214).
T. micranthum Viv.: De Li (163).
T. ornilhopodioides L.: De (8).
T. pal/idum Waldst. & Kit.: De (8).
T. pratense L.: Ml (226 cult.), ! Su.
T. repens L.: De (109), Ml (226 cult.), Lu (102), I Su (177).
T. resupinatum L.: De (69).
T. retusum L. (I. parvillorum Ehrh.): LR (90), CV (139).
T. striatum L. : De (8).
T. sullocatum L.: Le (128).
Triglochin maritimum L.: SG (95), Cd (64).
T. palustre L.: LS (90), !Le (128), Cd (77), ISu.
Trigonella coerulea (L.) Ser.: Le (185).
T. gladiola Steven: LR (188), !Su.
T. monspeliaca L.: Le (95).
T. procumbens (Besser) Reichenb. (T. besserie.ne. Ser.): Le Pe Ro (128), Tu (188),
CH (48), !Ce..
Tropaeolum majus L.: Pe Su (147) (cult.).
Turgenia latilolia (L.) Hoffm. : Ma (90), Tu (63).
Typha angustilolia L.: De (90), Su-Cd Le (128), GM (182), Ml MM (35), Ru (71),
GT (96), PR (103), Lu (102), Cr Vu Lk (178), Rş TO (204), Ca (110), He GI
(208), SG (86), IS (91), DV (177), IBu !Le !Su.
T. australis Sebum. & Thonn. (T. llllgustata Bory & Chaub.): Rş (125), Le (66),
Tu (161), GP GI (150).
T. latilolia L. : De: (90), Ml1 (34), Mi23 (85), IS (91 ), He Le (208), Pa (145), PR (103),
GM (222), Rş DV (177), !Bu !Le !Su.
T. Jaxmanii Lepech. (T. stenophylla Fisch. & Meyer): Ca (90), SG !Le (172), !Ci-Pş
ISu.
242
T. schuttleworthii Koch & Sonder: PR (103).
Typhoides arundinacea (L.) Moench (Phalaris arundinacea, Baldingera arundinacea):
Tu (62), !Ca (66), So (155), Le SG (128), OI Mi35 (194), Lk Cr Vu (178), Ru
Pa Sn (117), !Bu.
U/mus minor Miller (U. foliacea, U. glabra, U. campestris, U. procera): Le Ca (125),
HM {83).
U. Jaevis Pallas: De (188).
Urtica dioica L. {U. pubescens): De (125), !Le {15), Tu (188), Mi35 (194), Ml (54),
Pa (79), PR (103), !Ca.
U. kioviensis Rogow.: Le (217).
U. urens L.: !Le {128), !Ca.
Utricularia bremii Heer: De (5), ISu.
U. neglecta Lehm.: Rş-Ca (125), Mi23 Ca-Le (95).
U. minor L.: De (125).
U. vu/garis L.: De (90), So (155), Le SG Mi23 {128), GM (182), !Su (163), GS (188),
Pa (79), Rş (86), Pş (211), CC (178), Sb (199), TO DV (177), Lk GI He (208),
Cs OM (117).
Vaccaria pyramidata Medicus: Le (128), Ma (188), !Cd-Ro.
Valeriana officinalis L.: Pe-Le (43), !Le (128), HM (99), !Ca.
Valeriane/la carinata Loisel.: De (163), Pe (43).
V. coronala (L.) DC. (V. lasiocephala Betke): De (19).
V. dentala Pollich: Tu Mu (188).
V. Jasiocarpa (Steven) Betcke (V. eriocarpa Desv.) : De (90), Tu (62).
V. locusta (I:..) Latterade: Le (128).
Vallisneria spira/is L.: Pe (43), De (164), Ca (111), Pa (145), LR (213), Dv (117).
Verbascum banaticum Schrader: Le Ro SG (128), !Ca (221), Cd (207), CH (21),
!Le !Pş.
V. blattaria L.: De (125), Le Su-Cd Li (128), Ml (35), !Ca !Le !Ro !Su; f. bJattariforme (Griseb.) Hal.: Le Pe Se (128).
V. chaixii Vili. subsp. orientale Hayek (V. orientale Bieb.): Le (182), Tu Ju (188).
V. Janatum Schrader (inel. var. hinkei (Priv.) Murb.): Le SG (128).
V. Jychnitis L.: Cd (77), HM (216).
V. nigrum L.: L5 (18), Ca (158), SG Pş Ci (221 ).
V. ova/ilolium Donn ex Sims subsp. ovalilolium (V. crenatifolium Boiss.): Pe (43),
Ju (188).
V. phlomoides L.: !Le (128), CH (48).
V. phoeniceum L.: Ro Le (128), HM (99), !Su.
V. speciosum Schrader: CH (188).
Verbena officinalis L.: !Le (128), Tu (62), !Ca !Sf !Su.
Veronica anaga/lis-aquatica L.: Le (128), CH (48), PR (103). Lk (17$!), He (208),
!Su.
V. anagal/oides Guss.: !Le (19), Su-Cd, Pe SG Ro (128), !Ca.
V. beccabunaa L.: De (8), He (208), !Su.
V. catenata Pennell (V. aquatica Bernh., non S.F. Gray): !Ca.
V. cnamaedrys L. : Tu (62), Le ( 128).
V. longilolia L. (V. elatior, V. maritima): De (90), Le (10), Mi35 Sl (128); var.
transsi/vanica Schur : Tu (62).
V. orchidea Crantz: !Le (163).
V. scardica Griseb. (V. velenovskyi (Uechtr.): De (163).
V. scutellata L.: OI (194), Ca (178).
V. spicata L.: Le Ca (125).
V. triphyllos L.: Le (95).
Viburnum opulus L.: De (90), Le (56), Ca (99), HM (83).
Vicia biennis L.' (V. picta Fisch. & Mey.): De (161), Tu (188), Ml (55), !Le !Ca
I Ci.
V. cracca L.: !Le (128), Ca (221).
V. grandillora Scop. var. sordida (Waldst. & Kit.) Griseb.: Tu (188).
243
V. hirsuta (L.) S.F. Gray: Le (128).
lalhyroides L.: Tu (188).
narbonensis L.: CH (188).
pannonica Crantz subsp. pannonica: Le (128).
peregrina L.: Ma (90), Tu (188).
saliva L. subsp. saliva: De (163); subsp. nigra (L.) Ehrh. (V. angustifolia L.):
Le (128); var. segelalis (Thuill.) Ser.: !De.
V. lenuilolia Roth: Ju (188).
V. letrasperma (L.) Schreber: De (90).
V. villosa Roth: !Le (128), CH (48), !Ca !Le.
Vinca herbacea Waldst. & Kit.: CH (48).
Vincrtoxicum hirundinaria Medicus (Cynanchum vincetoxicum): !Le (18), Su-Cd SG
V.
V.
V.
V.
V.
(128), HM (99), Ro (98), Cd (55).
V. nigrum (L.) Moench: Le (65) (BUCA ,G.P. Grinţescu).
Viola ambigua Waldst. & Kit.: Tu (185).
V. canina L. : Tu (188).
V. hirta L.: Tu (62), Le (194).
V. adorata L.: Le (128).
V. palustris L. subsp. palustris: De (188).
V. suavis Bieb. var. suavis : Le ( 188).
Viscum album L. (on Salix): De (8).
Vitis vini/era L. subsp. sylvestris (Gmel.) Hegi: De (90), !Le Ca (125), HM (83),
Pe-Le (43).
Wolliîa arrhiza (L.) Wimm.: Tu (161), De (172).
Xant/1ium italicum Moretti: !Le SG Pş Ci (221), !Ca (135), Ml (226), Tu Dv Pa CV
Ro Sf Pe (218), !Su.
?'\:. orientale L. (X. macrocarpum DC.): Ca Le (126), Cd (77).
X. spinost•m L.: De (125), Pe (128), !Le (95), CH (48), !Su (105), Cr Vu (178),
!Ca !Po.
X. strumarium L.: De (125), !Le (128), OI (194), St (221), Mi23 (95), Ml (55),
Ca Cr Vu Lk (178), !Su.
Xeranthrmum annuum L.: Le (90), CH (48).
X. loetîdum (Cass.) Moench (X. cylindraceum): Tu (90).
Zanîchelfia palustris L. (Z. peclicellata Wahlenbg.): LS (90), LR (4), Pe (43), GM
(182), Le (128), Ju (155), IS (93), LZ LG (213), Cs (117), !Pş !Pr-Po; var.
major (Boenningh.) Koch: LS LR Le (188).
Z. proclanîî I. Şerbănescu: LR (171).
Zostera marina L.: LS (188), Li (8).
Z. nana Roth (Z. minor cavo!) Mo!te: LS (90), LR (8), LG (188), Li (8).
Zygophyl/um labago L.: De (80), !Le (177).
HYBRIDS
XAgropogon Jiltoralis (Sm.) C.E. Hubbard (Agrostis X Polypogon): !Su.
CarexXxanthocarpa Degl.: Le (188).
CentaureaXorheiensis Prod.: Le (188).
C.Xtauscheri A. Kern. : De (159).
CirsiumXpannonîcîlorme E.I. Nyarady: SG (188).
Praxinus holotrichaXornus: Le (11).
GaliumXochroleucum Wolff: Le (163).
JuncusXbrueggeri Domin: Su (188).
J.Xroyeri P. Fourn.: Le (195, 188).
LycopusXintercedens Rech. (L. intermedius Hausskn.) : De (95).
OrchisXtimbalîi Velen.: Le (128, 188)PetuniaXhybrida Hort. ex Vilm.: !Le ISu (escap.).
PotenlillaXletae Prod.: Le (188).
244
PopulusXcanadensis Moench (inel. ev. marilandica, regenerata, serotina): De (109)
(cult.).
RorippaXhungarica Borb.: De (11).
SalixXrubens Schrank: Tu (163).
S.xundulata Ehrh. (S. lanceolata): De Le Tu (1631.
S.Xvelenovskyi Servit: Tu (163).
VerbenaXhybrida Hort.: !Ca {escap.).
SPECIES WHOSE PRESENCE SEEMS
TO BE INCREDIBLE
Corydalis bulbosa (L.) DC. subsp. marscha1Jiana (Pallas)) Chater: Ca (188).
Dianthus collinus Waldst. & Kit.: Le (155).
D. seguieri Vili.: De (18).
Salix appendiculata Vill. (S. grandifolia Seringe): De (125).
S. herbacea L. : Le (8).
Polygonum arenarium Waldst. & Kit. subsp. pulchellum (Loisel.) D.A. Webb
&
Chater (P. pulchellum Loisel.): Po ?Le (165).
DOUBTFUL
N AMES
Allium pellatum: (182).
Bromus mollis-inermis: ( 172).
Festuca arenaria: Le HM (83).
Glechoma nummularia: De (100).
Fraxinus hybridus: (43).
Rumex amphibium: (109).
Sagittaria Jitoralis: (202).
Salicornia canina : (225).
Salix americana: (169).
Schoenoplectus palustris: (182).
Zanichellia maritima : Cr ( 178).
SIGNS AND ABBREVIATIONS
Ba Babina
Bu Busurca
Ca Caraorman
CC Ceamurlia-Cuibida
Cd Cardon
CH Cetatea Histria
Ci Ciotic
CM Canalul Matiţa
Co Corbea
Cr Crişan
Cs Carasuhat
Ct Cotcicova
CV Chilia Veche
Cz Căzănel
De Delta (general)
Dr Dranov
Dv Dunavăţ
DV Dunăre Veche
Er Erenciuc
Fo Fortuna
GC Grindul Chituc
GE Gîrla lui Erali
GI Gîrla lmpuţita
GL Grindul Lupilor
GM Gîrla Madgearu
Go Gorgova
GP Gîrla Porcului
GPt Ghiolul Potica
GS Grindul Sărăturile
GT Grindul Tătaru
He Heracle
HM Haşmaşul Mare
Ia lacub
IP Insula Papura
IPL Iacob-Puiuleţ-Lumina
IS Insula Sahalin
IU Isacova-Uzlina
Iv Ivancea
Ju Jurilofca
LB Lacul Babadag
Le Letea
LG Lacul Goloviţa
Li Litoral
Lk Litkov
LM Lacul Matiţa
245
cult. Cultivated
escap. Escaped
- Between
Preceding the name of a locality
indicates that the species were
also identified by the autors.
LP Lacul Porcu
LR Lacul Razelm
LS Lacul Sinoe
Lu Lungu & Meşter
LZ Lacul Zmeica
Ma Malcoci
Mh Mahmudia
Mi Mila ...
Ml J\Ialiuc
M'.'-1 Muti\a-Merhei
Mu Murighiol
OI Ostrovul Ivanovo
Ol\1 Obretinul Mare
Pa Pardina
Pe Periprava
Pi Pirlita
Po Portiţa
Pp Popina
Pr Perilcaşca
PR Podul Roşu
Pş Perişor
Pu Puiu
Rct Rciducu
Ro Rosetti (Satul Nou)
Ro Ro')u-Roşulet
Ru Rusca
Sa Sarinasuf
Sb Stamhulet
Sf Sfiştofca
SG Sfintu-Gheorghe
Sl Sulimanca
Sm Smeica
Sn ~omei:I
So Somova
St Stipoc
Su Sulina
Tci Ghiolul Tătaru
TO Trei Ozere
Tt Tatanir
Tu Tulcea
Uz Uzlini:i
Vu Vulturul
Ze Zebil
N O T E : For the species recorded from the same place in several works, only
the first work is mentioned.
FLORA DELTEI DUNARil
Rezumat
Lucrarea reprezintă o sinteză a informaţiilor floristice privind Delta Dunării,
extrase din cele peste 200 lucrări, completate cu cercetări personale efectuate
între anii 1956-1973.
246
BIBLIOGRAPHY
1. ALEXI A.P., 1882, Transilvania, Sibiu, 13.
2. ANTIPA G., 1910, Anuar. lnst. Geol. Rom. 4.
3. ANTIPA G., 1914, Anuar. Acad. Rom., Seri-a 2, Mem. secţ. şti.
4. ANTIPA G., 1916, Pescăria şi pescuitul în România, Bucureşti.
5. ANTONESCU C.S., 1951, Plante de apă şi mlaştină, Bucureşti.
6. ANTONESCU C.S., 1963, Biologia apelor, Bucureşti.
7. ANTONESCU C.S. & RUDESCU L., 1956, Ocrot. Nat. 2.
8. BANU C.A. & RUDESCU L., 1965, Delta Dunării, Bucureşti.
9. BÂRCĂ G., 1948, Ameliorarea integrală a insulei Letea, Bucureşti.
10. BORZA A., 1921-1947, Bul. Grăd. bot. Cluj (Schedae).
11. BORZA A., 1931, Guide VI-eme E.P.I., Cluj.
12. BORZA A., 1942, Bui. Grăd. bot. Cluj, 22(1-4).
13. BORZA A., 1947-1949, Conspectus Florae Romaniae, Cluj.
14. BORZA A., 1965, Stud. cerc. bio!., Botanică, 17(4-5).
15. BORZA A. & NYARADY E.I., 1931, Bul. Grăd. bot. Cluj, 11(3-4).
16. BORZA A. & al., 1960, in Monografia Geografică a R.P.R., Bucureşti, I.
17. BOTNARIUC N., 1960, Delta Dunării, Bucureşti.
18. BRANDZA D., 1884, Vegetaţiunea Dobrogei, Bucureşti.
19. BRANDZA D., 1898, Flora Dobrogei, Bucureşti.
20. BROWICZ K., 1966, The genus Periploca, Arboretum Kornickie.
21. BURDUJA C. & al., 1969, Delec. semin. hort. bot. Bucurest.
22. CĂLINESCU R., 1935, Dunărea - Călăuză turistică, Bucureşti.
23. CĂLINESCU R., 1940, Bui. soc. reg. rom. geogr. 59.
24. CĂLINESCU R., 1942, Curs de Biogeografia României (litogr.), Bucureşti.
25. CĂLINESCU R., 1954, Călătorind prin Delta Dunării, Bucureşti.
26. CĂLINESCU R., 1956, Natura, 8(5).
27. CĂLINESCU R., 1958, Curs de Biogeografia R.P.R. (litogr.), Bucureşti.
28. CHIHAIA I.P., 1879, Revista Sciinţifică, 10(13): 198-202.
29. CIOClRLAN V., 1970, St. cerc. biol., Seria Botanică, 22(5): 371-381.
30. CIUTA G„ 1955, Rev. Păd., 70(9).
31. GLAPHAM A.R. & al., 1962, Flora of the British Isles, Cambridge, Ed. 2.
32. CONSTANTINEANU I.C„ 1920, Ann. Sci. Univ. Iassy, 10: 314-460.
33. CONSTANTINESCU O„ 1965, St. cerc. bio!., Botanică, 17(2).
34. CONSTANTINESCU O. & DIHORU G„ 1963, Comunle Acad. R.P.R„ 13(10).
35. CONSTANTINESCU O. & DIHORU G., 1968, St. cerc. bio!., Botanică, 20(2).
36. CONSTANTINESCU O. & DIHORU G., 1969, St. cerc. biol., Botanică, 21(1).
37. CONSTANTINESCU O. & NEGREAN G., 1972, Herbarium Mycologicum Romanicum (Schedae), fasc. 38-41.
38. CONSTANTINESCU O. & NEGREAN G., 1973, St. cerc. biol., Botanică, 25(4):
279-286.
39. COSTIN E., 1960, in Cercetări forestiere şi cinegetice în Delta Dunării, Bucureşti.
Condiţiile
40. COSTIN E., 1961,
Letea din Delta
Dunării
41. COSTIN E., 1964,
litorale din Delta
42.
43.
44.
45.
46.
47.
48.
49.
ecologice ale culturilor forestiere de pe grindul
(autoreferat),
Condiţii
Bucureşti.
ecologice ale culturilor forestiere de pe nisipurile
Dunării, Bucureşti.
CRETZOIU P., 1933, România Pitorească, 1.
CRISTESCU A.N., 1931, Bui. Soc. student. şti. nat., Bucureşti, 2: 46-56.
DIHORU G., 1963, Comunic. de bot., Bucureşti, 2(2).
DIHORU G., 1965, Natura - Biol., 17(6).
DIHORU G., 1969, St. cerc. biol., Botanică, 20(2).
DIHORU G., 1971, St. cerc. biol., Botanică, 23(4): 309-318.
DIHORU G., lnsemnări floristice pe ruinile Cetăţii Histria (ined.).
DIHORU G. & DONIŢĂ N., 1970, Flora şi vegetaţia Podişului Babadag, Bucureşti.
50. DIHORU G. & SANDA V., 1962, Comunle Acad. R.P.R., 12(11).
247
51. DONIŢĂ N., 1969, in CĂLINESCU R. ~edit.), Biogeografia României, Bucureşti.
52. DOBRESCU C. & al., 1965, Anal. Univ. laşi - Biol., 11(1).
53. DRĂGHIA I., 1968, Trav. Mus. Hist. Nat. G. Antipa, 9.
54. ELIADE EUGENIA & ANDREI M., 1970, Comunic. de bot., Bucureşti: 109118.
55. ELIADE EUGENIA & ROMAN T., 1963, Anal. Univ. Bucureşti - Biol., 12(38):
61-70.
56. ENCULESCU P., 1924, Zonele de vegetaţie lemnoasă din România, Bucureşti.
57. GEORGESCU C.C., 1928, Rev. Păd., 40(9).
58. GEORGESCU c.c„ 1929, Rev. Păd., 41(2).
59. GEORGESCU C.C. & MORARIU I., 1948, Monografia stejarilor din România,
ICEF, Bucureşti.
60. GEORGESCU C.C. & TUTUNARU V., 1967, Comunic. de bot., Bucureşti.
61. GEORGESCU C.C. & al., 1942, Rev. Păd., 54(9-10).
62. GRECESCU D., 1898, Conspectul Florei României, Bucureşti.
63. GRECESCU D., 1909, Suplement la Conspectul Florei României, Bucureşti.
64. GRIGORESCU E. & BAUER A., 1967, Comunic. de bot., Bucureşti: 111-114.
65. GRINŢESCU G.P., 1913, Bull. sect. sci. Acad. Roum., 1.
66. GRINŢESCU G.P., 1922-1927, Publ. Soc. Nat. Rom., 5; 6; 9.
67. GRINŢESCU G.P., 1927, Rev. Păd., 39(8).
68. GRINŢFSCU G.P„ 1935, Bui. Grăd. bot. Cluj, 15(1-4).
69. GRUMĂZESCU CORNELIA & POPOVA-CUCU ANA, 1969, in Geografia Văii
Dunării Româneşti, Bucureşti.
70.
71.
72.
73.
74.
75.
76.
77.
78.
79.
80.
81.
82.
83.
84.
85.
86.
87.
88.
89.
90.
91.
92.
93.
94.
95.
96.
97.
98.
99.
GRUMĂZESCU
GRUMĂZESCU
H. & STANCESCU C., 1963, Probi. Geogr., 10.
H. & al„ 1964, St. cerc. geo!. geof. geogr„ Geografie, 11.
GUŞTIUC L., 1957, Anal. Lucr. şti. Inst. agron. Galaţi.
GUŞTIUC L. & al., 1960, Lucr. Inst. agron. Iaşi.
GUŞTIUC L. & al., 1962, Lucr. Inst. agron. Iaşi.
HARALAMB A., 1960, Ins!. polit. Braşov, Lucr. şti., Seria silvic., 4.
HARALAMB A., 1963, Hidrobiologia, 4.
HARALAMB A. & CRETZOIU P., 1937, Rev. Păd„ 49(3).
HA YEK A., 1924-1933, Prodromus F Jorae Peninsulae Balcanicae, Berlin, 1-3.
HNIDEI L„ 1972, Hidrobiologia, 13: 275-279.
HOREANU C„ 1973, Anal. şti. Univ. Iaşi - Biol., 19(2) : 475-477.
HURGHIŞIU ILEANA, 1973, Rev. roum. biol., Bot„ 18(4): 211-218.
IANA SOFIA, 1959, Anal. Univ. Bucureşti - şti. nat., 22.
IANCULESCU M., 1970, Comunic. de bot., Bucureşti: 193.
IOAN P., 1926, Rev. Păd., 38.(5).
IONESCU-ŢECULESCU VENERA, 1966, Limnologische Berichte der X.Jubilăumstagung Donaulorschung, Bulgaria, Sofia, X 1968.
IONESCU-ŢECULESCU VENERA, 1972, Rev. roum. biol.-Bot., 17(1): 9-18.
IORDAN MARGARETA & OLARU V„ 1966, Ocrot. Nat., 10(1).
ISSLER E., 1931, Bui. Grăd. bot. Cluj, 11(3-4): 65.
IVAN DOINA, 1967, Contrib. bot., Cluj.
KANITZ A„ 1879-1881, Plantas Romaniae hucusque cognitas, Cluj.
KISS J.B., 1969, Peuce, Tulcea: 479-494.
KISS J.B„ 1972, Buvar (Budapest), 27(5): 283-286.
KISS J.B., 1974, Natura - Biol., 26(1): 78--80.
KLOKOV V.M., 1967, Ukr. Bot. Jurn., 24(1).
KRAUSCH H.D., 1965, Limnologica, Berlin, 3(3).
KOHLMANN H.D., 1965, Hidrobiologia, Bucureşti, 6.
LAZĂR M. & MARIN E., 1968, Delec. semin. hort. bot. laşi.
LAZĂR M. & al., 1968, Delec. semin. hort. bot. laşi.
LEANDRU V., 1960, ln Cercetări forestiere şi cinegetice ln Delta Dunării, Bucureşti.
100. LEANDRU V„ 1969, Peuce, Tulcea.
101. LEANDRU V., 1970, Comunic. de bot., Bucureşti.
102. LEONTE V., 1942, Anal. Inst. cerc. piscic. România,
248
Bucureşti,
l: 67-88.
LEONTE V., 1947, Anal. lnst. cerc. p1sc1c. România, Bucureşti, 3: 48-79.
LEONTE V. & al., 1962, Bui. Inst. cerc. piscic., 21(1).
LUNGEANU I., 1969, Delec. semin. hort. bot., Bucurest.
LUNGEANU I. & RUEMMELE M., 1966, Delec. semin. hort. bol. Bucurest.
MIHAI G. & COSTIN E., 1963, Hidrobiologia, Bucureşti, 4.
MIHĂILESCU-FIREA SILVIA, 1961, Acta Bot. hort. bot. Bucurest.: 147-156.
MITITELU D. & al., 1968, Lucr. şti. lnst. pedag. Galaţi, 2.
MIRICĂ G. & al., 1964, St. cerc. Inst. cerc. proiect. piscic.: 5-100
MIRI CĂ G. & al., 1966, Bui. Inst. cerc. piscic., 21'1 ).
MORARIU I., 1963, Lucr. şti. Inst. Politehn. Braşov, 6.
MORARIU I., 1969, St. cerc. biol., Botanică, 21 ( 1).
MORLOVA IRINA, 1971, Delec. semin. hort. bot. Inst. Agron. Bucureşti 1970:
55.
115. MORUZI CONSTANŢA & VASILIU G.A., 1956, Anal. Inst. cerc. piscic., 1: 289307.
116. MUNTEANU I. & al., 1964, Stud. tehn. econ. Comit. Geol., Pedologie, 4(14).
117. NEAGU-GODEANU MARIOARA, 1973, Fitocenozele acvatice şi palustre din
Delta Dunării în condiţii naturale şi amenajate (Tez5).
118. NEDELCU E., 1968, St. cerc. geol. geof. geogr., Geografie, 15(2).
119. NEGRU Ş., 1967, Trav. Mus. Hist. Nat. Grig. Antipa, 7.
120. NEGRU Ş., 1968, Trav. Mus. Hist. Nat. Grig. Antipa, 9.
121. NYARADY E.I., 1931, Bui. Grăd. bot. Cluj, 11(3-4): 97-98.
122. NYARADY E.I., 1934, Bui. Grăd. bot. Cluj, 14(3-4).
123. OLARU V. & al., 1967, Lucr. şti. Inst. pedag. Galaţi, 1.
124. OLTEAN M., 1968, Hidrobiologia, Bucureşti, 9.
125. PALLIS MARIETTA, 1916, Linnean Soc. Journ., Bot., 43.
126. PANŢU Z.C., 1920, Publ. Soc. nat. Rom., 4.
127. PANŢU Z.C., 1931, Geraniaceele din România, Mem. sect. şti. Acad. Rom.
128. PANŢU Z.C. & al., 1935, Mem. secţ. şti. Ac ad. Rom. 11 (2).
129. PAPP I., 1932, Bui. grăd. Bot. Cluj, 12(3-4).
130. PASCAL P., 1964, Farmacia, Bucureşti, 12(10).
131. PAŞCOVSCHI S., 1967, Succesiunea speciilor forestiere, Bucureşti.
132. PAŞCQVSCHI S. & DONIŢĂ N., 1967, Vegetaţia lemnoasă din silvostepa Româ-
103.
104.
105.
106.
107.
108.
109.
110.
111.
112.
113.
114.
133.
134.
135.
136.
137.
138.
139.
140.
141.
142.
143.
144.
145.
146.
147.
148.
149.
150.
151.
niei, Bucureşti.
PAŞCOVSCHI S.
PAŞCOVSCHI S.
& LEANDRU V., 1958, Tipuri de pădure din R.P.R., Bucureşti.
& LEANDRU V., 1963, Hidrobiologia, Bucureşti, 4.
PAŞCOVSCHI S. & ŞERBĂNESCU G., 1965, Stud. cerc. bio!. Bot. 17(6).
PAUCĂ
ANA, 1963, Curs de Geobotanică (litogr.), Bucureşti.
PAX F., 1919, Pilanzengeograiie von Rumanien, Halle.
PETRESCU C., 1915, Ann. Sci. Univ. Jassy, 9(3-4).
PETRESCU C., 1916, Bull. sci. Acad. Română, 5(2) : 72-77.
PETRESCU I.G., 1957, Delta Dunării, Bucureşti.
POP E., 1931, Bui. Grăd. bot. Cluj, 11(3-4): 78-93.
POPESCU A., 1972, Acta Bot. Hort. Bucurest. 1970-1971, Bucureşti 1972: 589592.
POPESCU ECATERINA & DRĂGĂŞANU S., 1968, Hidrobiologia, Bucureşti, 9.
POPESCU ECATERINA, 1962, Bui. Inst. cerc. piscic. 21(4).
POPESCU ECATERINA & al., 1956, Anal. lnst. cerc. piscic., 1(4): 51-104.
POPESCU-GORJ A., 1967, Trav. Mus. d'Hist. Nat. G. Antipa, 7.
POPESCU-GORJ A. & DRĂGHIA I., 1965, Trav. Mus. Hist. Nat. G. Antipa, 5.
POPESCU-GORJ A. & DRĂGHIA I., 1968, Trav. Mus. Hist. Nat. G. Antipa, 9.
POPESCU-MARINESCU VIRGINIA & ZINEVICI V., 1967, Hidrobiologia, 8.
POPESCU-MARINESCU VIRGINIA & ZINEVICI V., 1968, Hidrobiologia, 9.
POPESCU-ZELETIN I., 1967, in Limnologia sectorului românesc al Dunării, Bucureşti.
152. POPOVA-CUCU ANA, 1964, St. cerc. geol. geof. geogr., Geografie, 11.
153. POPP N., 1962, Meteorol. hidro!. gospod. apelor, 6(2).
154. POPP N., 1962, Celuloză şi hîrtie, 11(3).
249
155. PRODAN GY., 1917, Magyar Bot. Lapok, 16: 77-109.
156. PRODAN I., 1922-1923, Bui. Grăd. bot. Cluj, 2-3.
157. PRODAN I., 1922, Lucr. Inst. geogr. Univ. Cluj, 1.
158. PRODAN I., 1923, Flora critică a Dobrogei, Constanţa.
159. PRODAN I., 1925, Flora nisipurilor din România, Bucureşti.
159b. PRODAN I., 1930, Centauree/e României, Cluj.
160. PRODAN I., 1931, Bui. Minist. agric. Domen., Bucureşti, 6(11-12).
161. PRODAN I., 1933, Bui. Fac. agron. Cluj, 4(1).
162. PRODAN I.. 1935, Bul. Grăd. bot. Cluj, 15(1-4).
163. PRODAN I., 1935-1939, Conspectul Florei Dobrogei, Bul. Acad. Agron. Cluj,
3; 6; 7.
164. PRODAN I., 1939, Flora pentru determinarea şi descrierea plantelor ce cresc
in România, Cluj, 1-2.
165. PRODAN I., 1957, St. cerc. Biol. Cluj, 8(1-2): 69-93.
166. PRODAN I., 1957, Bul. şti., Biol. Agric., Botanică, 9(4).
167. PUŞCARU V., 1972, Ocrot. Nat. 16(2).
168. PUŞCARU-SOROCEANU EVDOCHIA & al., 1963, Păşunile şi tinetele din R.P.R.,
Bucureşti.
169.
170.
171.
172.
173.
174.
175.
RĂDULESCU M., 1942, Rev. Păd., 54(11-12).
RĂDULESCU M., 1949, Rev. Păd., 64(3 ).
RESMERIŢĂ I., 1969, Natura, 21(4).
RUDESCU
RUDESCU
RUDESCU
RUDESCU
L.,
L.,
L.,
L.
1965, in Rudescu & al. Monografia stufului, Bucureşti.
1967, in Limnologia sectorului românesc al Dunării, Bucureşti.
1967, in Limnologie der Donau, Stuttgart.
& BANU A.C., 1969, Bib/iographie roumaine du Danube inlerieur,
Bucureşti.
194.
195.
196.
197.
198.
199.
200.
SANDA V., 1969, St. cerc. bio I.. Botanică, 21 (3 ).
SANDA V. & POPESCU A., 1973, St. cerc. biol., Botanică, 25(5): 399-424.
SANDA V. & ŞERBĂNESCU G., 1969, Hidrobiologia, Bucureşti, 10: 97-107.
SANDA V. & al., 1972, St. cerc. bio!., Bot;inică, 24(6): 511-524.
SANDU-VILLE C., 1967, Ciupercile Erysiphaceae din România, Bucureşti.
SĂVULESCU T., 1933, Graminaceae (litogr.), Bucureşti.
SĂVULESCU T., 11939, Călăuza pentru excursiuni în Delta Dunării.
SĂVULESCU T., 1939, Der Biogeographische Raum Rumăniens, Ann. Facult.
aqron. Bucureşti, 1.
SĂVULESCU T., 1952, Bul. şti. Acad. R.P.R., 4(2).
SĂVULESCU T„ 1953, Monografia Uredinalelor din R.P.R., Bucureşti, 2.
SĂVULESCU T., 1957, Ustilaginalele din R.P.R., Bucureşti, 2.
SĂVULESCU T. & RAYSS TSCHARNA. 1934, Materiale pentru I/ora Basarabiei,
3, Acad. Rom., Stud. cercel. 24, Bucureşti.
SĂVULESCU T. & al. (edit.), 1952-1972), PJora României, Bucureşti, 1-12.
SCOBIOLA-PALADE XENIA, 1966, Trav. Mus. Hist. Nat. G. Antipa, 6.
ŞERBĂNESCU G., 1966, St. cerc. biol., Botanică, 18(2): 143-152.
ŞERBĂNESCU I., 1959, Plantele din pădurile noastre, Bucureşti.
ŞERBĂNESCU I., 1965, St. tehn. econ., Comit. Geo!., Pedol. (15).
SEVCENCO VICTORIA & POPA ELENA, 1958, Anal. Univ. Buc. - Şti. Nat., 20:
131-136.
SIMON T., 1960, Anna!. Univ. Sci. Budapest. - Biol., 3: 307-325.
SOLACOLU T., 1920, Publ. Soc. Nat. Rom., 4: 85-97; 98-103.
SOLACOLU T., 1922, Publ. Soc. Nat. Rom., 5: 101-136.
SORAN V., 1951, St. cerc. şti. Cluj, 2(1-2).
SORAN V., 1952, Comunle Acad. R.P.R., 2(5-6).
STAMATE C., 1969, Peuce, Tulcea: 277-288.
STAMATE C., 1970, Zoocenozele de pe plantele submerse din diferiţi biotopi
201.
ŞTEFUREAC
176.
177.
178.
179.
180.
181.
182.
183.
184.
185.
186.
187.
188.
189.
190.
191.
192.
193.
(Delia
maritimă şi
avandelta)
(Teză).
T.I. & MOHAN G., 1969, Anal. Univ. Buc. -
139-147.
202. SZEMES G., 1967, in Limnologie der Donau, Stuttgart: 70-131.
250
Biol. veget., 18:
T ABACARU T., 1968, Delec. sem.în. hort. bot. Iaşi.
1971, Comunic. de bot., Bucureşti, 12: 539-544.
TARNAVSCHI I.T. & IVAN DOINA, 1966, De/ec. semin. nori. bot. Bucurest.
TARNAVSCHI I.T. & IVAN DOINA, 1970, Comunic. de Bot.: 141-150.
TARNAVSCHI I.T. & LUNGEANU I., 1968, De/ec. semin. hort. bot. Bucurest.
TARNAVSCHI l.T. & NEDELCU G.A., 1970, Comunic. de Bot.: 159-175.
T ARNA VSCHI l.T. & al., 1970, Comunic. de Bot. : 7-13.
TEODORESCU-LEONTE RODICA, 1966, Bui. Inst. cerc. piscic., 25(1).
TEODORESCU-LEONTE RODICA, 1969, Peuce, Tulcea: 299-303.
TEODORESCU-LEONTE RODICA & al., 1956, Anal. Inst. cerc. piscic., 1(4):
1-50.
213. TEODORESCU-LEONTE RODICA & al., 1956, Anal. lnst. cerc. piscic., 1(4): 105
-122.
214. TODOR I., 1959, 1966, Schedae ad Gramineas & Leguminosas R.P. Romaniae,
Centuria I, II.
215. ŢOPA E., 1939, Bui. Fac. şti. Cernăuţi, 13.
216. ŢOPA E., 1960, Contrib. bot. Cluj: 137-140; 239-245.
217. ŢOPA E., 1972, Acta bot. horti. Bucurest. 1970-1971: 109-112.
218. TUDOR G. & al., 1969, Peuce: 175-183, Tulcea.
219. TURCU G., 1972, De/ec. semin. hori. bot. Inst. agron. Bucurest. 1971.
220. TUTIN T.G. & al. (edit.) 1964-1972, Flora Europaea, University Press, Cambridge, 1-3.
221. VASIU V. & al., 1963, Hidrobiologia, Bucureşti, 4: 515-543.
222. VICOL E.C., 1970, St. cerc. biol., Botanică, 22(4): 297-301.
223. ••• VIZNACINIK ROSLIN UKRAINI, 1965, Kiev.
224. ZAHARIADI C., 1940, Bui. Sect. Sci. Acad. Roum., 23(2).
225. ZBARCEA I. & al., 1961, M,eteorol. Hidrol. Gospod. Apelor, 4.
226. ZIEMIANKOWSKI V. & ŞERBANESCU G„ 1967, Comunicări de bot„ 5.
227. ZITTI R., 1954, Bui. şti. Acad. R.P.R. - Biol., 6(4): 1217-1220.
228. ZITTI R., 1956, Comunle Acad. R.P.R„ 6(4) : 571-674.
203.
204.
205.
206.
207.
208.
209.
210.
211.
212.
TARIŢA GHEORGHIŢA,
251
CONTRIBUŢII
LA
CUNOi\ŞTEREA
MICROMICETELOR
DIN DOBROGEA
de ADRIAN VOLCINSCHI
In această Notă prezentăm 14 specii f;>Î trei varietăţi de micromicete,
din grupul Deuteromycetes, noi pentru micoflora României, Materialul
a fost colectat din rezervaţia naturală „Pădurea Hagieni", situ a tă în
sud-estul Dobrogei*), în perioada 1967-1971.
Cercospora rhamni Fuck., Symb. myc., 354 ; Sacc., Syll. Fung. IV,
466 ; Lindau in Rab., Kr. Fl. IX, 115. Se manifestă pe frunze prin pete
brune, în dreptul cărora se diferenţiază conidioforii neramificaţi, septaţi,
olivaceu-verzui, grupaţi în fascicule. Conidiile filiforme, u~or dilatate
spre bază, subhialine. 3-5-septate, de 90-120 X 3,5-4 fl, ceva mai mici
faţă de dimensiunile indicate în diagnoză (120-130 X 4 P).
Pe frunze de Rhamnus cathartica L. f. densepubescens Simk.,
11.IX.1971.
Camarosporium berberidis Cooke, Grevillea, XIII, 97 ; Sacc., Syll.
Fung. X, 841 ; Allesch., in Rab., Kr. Fl. VII, 261. Picnidii subcuticulare,
mici, globuloase, de culoare neagră. Picnosporii elipsoidali, iniţial hialini
şi uniseptaţi, apoi brunii, triseptaţi şi strangulaţi în dreptul septelor, cu
un perete longitudi,nal numai în celulele centrale, de 20-25 X 6-9 1-1.
Pe .ramuri şi pedunculii uscaţi ai fructelor de Berberis vulgaris L.,
7.VI.1971.
Diplodia paliuri Becc., Erb. cr1tt. ital. Ser. I, n. 1290 ; Sacc., Syll.
Fung. III, 334. var. microspora Săvul. et Sandu, Hedwigia, Bd. 75, 205.
Pknidii dispersia.te, scufundate în scoarţă, uşor proeminente; picnosporii
oval-alungiţi, bicelulari, contractaţi în dreptul septei, bruni, de 16-22 X
X9-10 1-1.
Pe ramuri uscate de Paliurus spina-christi Mill., 25.X.1971.
*) Cadrul natural [10], p. 107-108.
253
Ciuperca a fost descrisă în 1934, pe aceeaşi plantă gazdă, de la
Ecrene-Caliacra (R. P. Bulgaria) şi nu a fost semnalată pină în prezent
pe teritoriul ţării noastre.
Diplodina galii (Niessl) Sacc., Syll. Fung. III, 412 ; Allesch., in
Rab., Kr. Fl. VI, 687; Bîzova et collab., Fgi. imperfecti, V-2, 315. Picnidii risipite, sferic-elipsoidale, brune întunecate, de 100-125 µ diametru, cu ostiol circular, de 21µ, la început acoperite de epidermă, apoi
descoperite. Picnosporii elipsoidali, hialini, cu cite două picături de ulei.
la maturirtate bicelulari, de 8-10,5 X 3,5-4 µ_
Pe tulpini uscate de Galium mollugo L., 11.IX.1971.
Hendersonia fructigena Sacc., Mich. I, 212 ; Syll. Fung. III, 428.
Yar. crataegi Allesch., Berichte d. Bayerisch. Bot. Ges., V, 20 ; Sacc .•
Syll. Fung. XIV, 954 ; Allesch., in Rab. Kr. Fl. VII, 203. Picnidii izolate.
pseudoparenchimatice, negre, prevăzute cu papilă. Picnosporii fusiformi.
uşor îngustaţi spre bază, 3-septaţi, nestrangulaţi sau foarte puţin strangulaţi, fără picături de ulei, brunii, de 15-18 X 3,5-4 µ_ Filamentele
bazale filiforme, hialine, de 20-24X1 µ, dispuse în palisadă.
Pe fructe de Crataegus monogyna. Jacq., 29.IX.1968.
Phoma amygdali Oudem., Contrib. Fl. Mycol. Pays-Bas, XVII, 233 ;
Sacc., Syll. Fung. XVI, 859 ; Allesch., in Rab., Kr. Fl. VII, 786. Pknidii
mici, uşor proeminente, de cca 100 µ diametru, cu numeroşi picnospori
unicelulari, elipsoidali, hialini, fără picături de ulei, de 4-5 X 2,5-3 µ_
Pe ramuri de Amygdalus nana L., 12.VIII.1971.
Phoma crataegi Sacc., Mich., I, 248 ; Syll. Fung. III, 78 ; Allesch .•
in Rah., Kr. Fl. VI, 202; Bîzova et collab., Fgi. imperfecti, V-1, 210.
Picnidii subepidermice, mici, negre, aproape sferice, cu ostiolul proeminent, străpungind epiderma. PicnospC>Tii numeroşi, foarte mici, hialini.
de 3,5-4Xl-1,5 ~ 1 (după Saccardo 4Xl,5 µ,după Diedicke 2-4X0,5-1,5 µ).
Pe ramuri de Crataegus monogyna Jacq., 14.VII.1967.
Phoma cuginiana Trav., Ann. Mycol., I, 228 ; Sacc., Syll. Fung.
XVIII, 252. Picni dii dispersate, sferic-comprimate, negre, de 300-400 X
X 200-300 µ diametru. Picnosporii cilindric-elipsoidali cu extremităţile
.
'
ascuţite, cu cite două picături mari de ulei, hialini, de 7-9X2-3 µ•
ceva mai mici faţă de dimensiunile indicate în diagnoză (8-11X2,5-3,5 µ).
Pe ram'll'ri de Paliurus spina-christi Mill., 25.X.1(971.
Phoma oleracea Sacc., Mich., I, 91. var. dipsaci Sacc., Syll. Fung.
III, 135; Allesch., in Rab., Kr. Fl. VI, 274. Picnidii numeroase, asociate.
împlintate în scoarţă, sferic-comprimate, cu peretele :p6€'Udoparenchimatic, brune [ntuneoate, de 80-115 µ diametru. Picnosporii ~„dlari, hialini.
de 3,5-5Xl,5 µ,cu cite două picături de ulei.
Pe tulpini uscate de Dipsacus silvester HUJds., 25.X.1971.
Phyllosticta asperulae Sacc. et Fautrey, Bull. Soc. Myc. FTance,
1900, 22 ; Sacc., Syll. Fung. XVI, 840 ; Allesch., in Rab., Kr. FI. VII, 755.
Formează pe frunze ·pete brune gălbui, cu marginea neprecis delimitată.
Picnidiile amfigene, numeroase, sferic-comprimate, brune, cu peretele
254
pseudoparenchimatic, de 130-180 µ diametru. Picnosporii bacil.ari, mici,
hialini, de 4-5X1-1,5 µ_ Filamentele bazale hialine, de 20-25X1 µ,
dispuse în palisadă.
Pe frunze de Asperula cynanchica L., 10.IX.1971.
Phyllosticta rosarum Passer., Erb. critt. it., II, n. 1092 ; Sacc„ Syll.
Fung. X, 109 ; Allesch., in Rab., Kr. Fl. VI, 84 ; Bizova et collab., Fgi.
imperfeoti, V-1, 98. Pe foliolele frunzei apar pete circulare, mici, brune
negricioase la periferie ~i cenuşiu albicioase spre centru. Picnidiile
punctifoTme, asociate, de culoare neagră, de 80-120X50-100 µ_ Picnosporii unicelulari, hialini, cu cite două picături de ulei, de 4,5-5 X
X 2-2,5 µ (după Saccardo 5 X 2,5 µ, după Diedicke 4-5 X 2,5 p).
Pe frunze de Rosa canina L., 12.VIII.1971.
Phyllosticta westendorpii Thilm., Pilzflora Sibiriens, n. 804 ; Sacc.,
Syll. Fung. III, 26 ; Allesch., in Rab., Kr. Fl. VI, 23. Se caracterizează
prin pete colţuroase, cenuşiu albiciNIBe, înconjurate de o margine roşia
tică. Picnidiile epirfile, mici, de 60-80 ~1 diametru, negre. Picnosporii
foarte numeroşi, ovali, hialini, prevăzuţi cu 2-3 picături de ulei, de
7,5-11 X3-4 µ.
Pe frunze de Berberis vulgaris L., 10.VII.1971.
Placosphaeria galii Sacc., Syll. Fung. III, 245 ; Allesch., in Rab.,
Kr. Fl. VI, ,540 ; Bîzova .et col:laib., Fgi. imperfeoti, V-2, 54. Picnidii
globuloase, brune intunecat.e, adincite în stromă şi grupate cite 2-3
(după Saccardo 2-5), de 130-160 ~' 1diametrn, cu ostiolul papilat şi
proeminent. Piicnoopoirii unicelulari, hialini, cilindrici, cu extremităţile
rotunjite, de 7,5-10X2-2,5 µ, prevăzuţi .cu cite 3-4 picături mici de
ulei.
Pe .tulpini uscate de Galium verum L., 5.VI.1971.
Pyrenochaeta berberidis (Sacc.) Brun., List. Sphaerops., 23 ; Sa:cc.,
Syll. F'ung. XI, 503 ; Allesch., în Rab„ K·r. Fl. VI, 486. Picnidii globuloase, negre, aproape superfidale, asociate, mici, prevăzute la virf cu
peri scurţi. Picnosporii bacilari, hialini, foarte subţiri, de 3-4 X 0,5-0,7 µ.
Pe ramuri ide Berberis vulgaris L., 7.VI.1971.
Septoria aparines Ell. et Kelleirm., Journ. of Mycol., V, 143 ; Sacc.,
Syll. Fung. X, 374; Allesch., in Rab., Kr. Fl. VI, 786. Picnidii brune
negricioase, ~udoparenchimatice, mici de 110-120 µ diametru. Picnosporii, filiformi, conitinrui, cu extremităţile ascuţ~te, fără picături de ulei,
curbaţi, hialini, 45-75X1,5-2 µ.
Pe tulpini de Galium aparine L., 25.X.1971.
Stagonospora galii Faruitrey, Rev. myc., 1892, 177; Saicc., Syll. Fung.
XI, 534 ; Allesch., in Rab., Kr. Fl. VI, 974. Picnidii dispersate, negre,
acoperite de epidermă. Picnosporii hialini, cHindrici, cu extremităţile
trunchiate, cu rpilcături de ulei, biioelulari, de ·18-21,5 X 4 µ.
Pe tulpini uscate de Galium aparine L .. 25.X.1971.
Zyt.hia albo-olivacea v. Hohn., F'raigm. zur Mycol., 1903, 31 ; Sacc.,
Syll. Fung. XVIII, 408. Picnidii superficiale, olivacee, aproape sferice
255
si cu ostiolul circular, mic, de 6-7 µ diametru. Picnosporii unicelulari,
hialini, bacilari, de 2-3,5 X 0,5 µ. Filamentele bazale foarte fine, hialine
şi scurte.
Pe ramuri decorticate de Carpinus orientalis Mill., 25.X.1971.
Materialul micologic prez·entat se găseşte în ierbarul Catedrei de
Biologie vegetală, Universitatea „AL I. Cuza" Iaşi.
BIBLIOGRAFIE
1. ALLESCHER A., în RABENHORST : Kryplogamen-Flora von Deulschland. Leip-
zig, VI, 1901 şi VII, 1903.
2. BIZOVA Z.M„ VASIAGHINA M.P., DEEVA N.G„ KALlMBETOV B.K., PISAREV A N.F„ SVARŢMAN S.R. - Nesoverşennie gribi (Fungi imperlecli, Sphaepsidales, în Flora sporo\'Îh rosienii Kazahstana, Alma-Ala, V-1, 1967 şi V-2,
1968.
3. BONTEA VERA - Ciuperci parazite şi saprolile din R.P.R., Bucureşti, 1953.
4. LINDAU C. - în RABENHORST: Kryplogamen - Flora von Detuschland, Leipzig, IX, 1910.
5. OUDEMANS C.A.J.A. Enumeralio Syslemalica Fungorum. Haga, I-V, 1919
-1924.
6. RĂDULESCU E., NEGRU AL., DOCEA E. - Septoriozele din România. Bucureşti,
1971.
7. SACCARDO P.A. SYLLOGE FUNGORUM. Padua, III, 1884; IV, 1886; X,
1892; XI, 1893; XIV, 1899; XVI, 1902 şi XVIII, l!J06.
8. SĂVULESCU TR. Her/Jorium l'•Iycologicum Romanicum. I-XLV, Bucureşti,
1928-1974.
9. SĂVULESCU TR., SANDU-VILLE C. - Beilrag zur Kenntnis der Micromycelen
Rumiiniens. Hedwigia, Bd. 75, 1935.
10. VOLCINSCHI A. Conlributii Ja cunoaşterea micromicetelor din rezervaţia
naturală Pădurea Hagieni, judeţu/ Constanta. I. An. şt. ale Univ . • AI. I. Cuza"
din Iaşi, Secţ. II, Biologie, T. XVIII, fasc. 1, 1972.
Resume
Dans celte Note l'auteur presente 14 especes et 3 sous-unites dP micromycetes
nouvelles pour la flore mycologique de la Roumanie. Toutes Ies especes sont recoltees de la reserve botanique de Hagieni, Distr. Constanţa.
256
MICROMICETE DIN
PODIŞUL
CASIMCEA (DOBROGEA)
de M. MITITIUC
şi
CL. BOREANU
Podişul Casimcea datorită poziţiei sale geografice, a climatului constepă, influenţat de Dunăre şi Marea Neagră, la 1care se adaugă şi existenţa pe mari suprafeţe a substratului de şisturi verzi, şisturi
cristaline şi calcare la zi, se caracteri3ează printr-o floră bogată şi variată
tinental de
(7, 8, 9).
Cu ocazia oercetărilor complexe asupra florei şi vegetaţiei în perioada 1968-1974 s-a colectat şi material de mkrnmkete. In Nota de faţă
prezentăm un număr de 56 specii, dintre care : 1 PhycomLcetes, 12 Ascomyoetes, 15 Basidiomyoetes şi 28 Deuteromycetes. Dintre acestea 7 specii : Diplodina arenariae Ma:ss. pe Arenaria rigida M.B., Diplodina millefolii (Oud.) Allesch., pe Achillea kitaibeliana Soo, Diplodina veronicae
Brun., pe Veronica jacquinii Baumg, Hendersonia caricicola Hollos., pe
Carex caryophyllea Latour., Phoma alliicola Sacc. et Roum., pe Allium
tauricum M.B., Ramularia inulae (Sacc.) v. Hohn., pe /nula conyza D.C.
şi Rhabdospora norvegica .Fautr., pe Potentilla argentea L., sînt noi pentru
flora mioologică a R. S. Româniia, iar 25 specii cunoscute în micoflora
ţării le indicăm pe plante gazxiă noi.
PHYCOMYCETES
Peronospora ochroleuca Ces., conidiofori şi conidii
tulpini de Turitis glabra L., Războeni, 29.V.1970.
pe
frunze
şi
ASCOMYCETES
Erysiphe cichoracearum D.C., conidiofori, conidii şi cleistotecii pe
(runre şi tulpini de Sonchus asper (L.) Hill., malul lacului Ta.ş.aul,
~rn.VII.1970.
257
Erysiphe communis (Wallr.) Lk., conidiofori, conidii şi cleistotecii
pe frunze de Diplotaxis tenuifolia (Jusl.) D.C., Cheia, 20.IX.1970. Plantă gazdă nouă.
Erysiphe depressa Raben., conidiofori, conidii şi cleistotecii pe frunze de Arctium lappa L., malul lacului Taşaul, 11.IX.1970.
Erysiphe galeopsidis D.C., conidiofori, conidii şi cleistotecii pe frunze şi tulpini de Nepeta cataria L., Cheia, 8.VII.1970, Phlomis pungens
L., Cheia, 29.IX.1970, Marrubium vulgare L., Cheia, 8.VII.1970, Leonurus cardiaca L., Cheia, 20.IX.1970 şi pe Stachys germanica L., Palazu
Mic, 31.VII.1973.
Erysiphe martii Sav., conidiofori cu conidii pe frunzele şi tulpinele
de Lotus corniculatus L., Taşaul, 29.VII.1970.
Erysiphe pisi D.C., conidiofori, conidii şi cleistotecii pe frunze şi tulpinele de Medicago lupulina L. var. willdenowiana Koch, Cheia, 2.VII.
1970, plantă gazdă nouă şi pe Vicia sativa L., Cheia, 3.VII.1970.
Erysiphe verbasci (J acq.) Blumer, conidiofori şi conidii pe frunze
de Verbascum phlomoldes L., Cheia, 2.VII.1970.
Erysiphe umbelliferarum de Bary, conidiofori şi conidii pe frunze
şi tulpini de Torilis arvensis (Huds.) Link., Cheia, 24.V.1972.
Triclwchladia astragali (D.C.) Neger., conidiofori, conidii şi cleistotecii pe frunze şi tulpini de .1lstragalus cornutus Pall., Gura Dobrogii
spre Palazu Mic, 3.VII.1970. Plantă gazdă nouă.
Uncinula aceris (D.C.) Sacc., conidiofori, conidii şi cleistotecii pe
frunze de Acer campestre L., Cheia, 20.IX.1970.
Leptosphaeria caricis Schroet., peritecii cu asce şi ascospori pe tulpini şi teci uscate de Carex cxtensa Good., Taşaul, 20.VII.1970. Plantă
gazdă nouă.
Sphaerotheca euphorbiae (Cast.) Salmon, conidiofori, conidii şi cleistotecii pe frunze de Euphorbia dobrogensis Prod., Stinca (Mahomencea),
15.VI.1971. Plantă gazdă nouă.
BASIDIOMYCETES
Melampsora euphorbiae (Schub.) Cast., uredosori şi teleutosori pe
frunze de Euphorbia dobrogensis Prod., Cheia, 20.VI.1970.
Melampsora euphorbiae-dulcis Otth, uredosori şi teleutosori pe
frunze de Euphorbia virgata W. et K. var. orientalis Boiss., Pantelimonu
de Jos, 20.IX.1970. Plantă gazdă nouă.
Puccinia absinthii D.C., uredosori şi teleutosori pe frunze de Artemisia annua L., Cheia, 16.X.1970.
Puccinia bupleurii-falcati (D.C.) WinteT, teleutosori pe frunze şi
tulpini de Bupleurum asperuloides Heldr., Sidonnan, 13.IX.1969. Plantă gazdă nouă.
Puccinia centaureae D.C., uredosori şi teleutosori pe frunze Centaurea diffusa Lam. f. brevispina (Briss) Jor., Cheia, 16.X.1970. Plantă
gazdă nouă.
258
Puccinia glechomatis D.C., uredosori şi teleutosori pe frunze de Glechoma hirsuta W. et K., Cheia, ll.IX.1970.
Puccinia poaruni Niels„ teleutosori pe frunze de Poa compressa L.,
Topolog, 17.VI.1971. Plantă gazdă nouă.
Puccinia pimpinellae (Str.) Mart., teleutosori pe frunze de Pimpinella targium Vil!., Pal,azu Mic, 3.VII.1970.
Puccinia taraxaci (Rebent.) Plowright. teleutosori pe frunze de Taraxacum levigatum (Will.) D.C„ Topolog, 28.IV.1970.
Puccinia (urticae) caricis (Schum.) Re'.~·ent.. teleutosori pe frunze de
Carex distGns L„ malul lacului Taşaul, 25.VI.1971.
Uromyces heimerlianus Magnus, teleutosori pe frunze şi tulpini de
Vic:a pannonica Cr .. izvomele Casimcei-Beipunar, 18.VI.1973.
Uroniyces lathyri-latif ol ii Guyot. teleutosori pc frunze de Latlzyrus
nissolia L., pădurea Topolog, 11.VII.1970. Planto. .8:-~zdă no'Jă.
Uromyces onobrychidis (Desm.) Lev., uredosori ci teleutosori pe frunze de Onobrychis gracilis Bess„ Gura Dobrogii, 5.VIII.1970. Pbntă gazdă nouă.
Uromyces scirpi (Cast.) Burril., ured.Jsori ~i tel"utosori pe frunze de
Bolboschoenus maritimus (S.) Palla, malul lacului Taşaul, 25.VI.1971.
Uromyct>s vicia-fabae (Pers.) Jorstad. ure::losori şi teleutosori pe
frunze de Vicia grandi.flora ~c::-p. Topolog. 10.VII.Hl70. Vicia hirsuta
(L.) S.F. Cray. var. eriocarpa (Gn:n. et Godr.) Rouy, Topolog, 17.VI.1971,
plantă gazdă no:.iă şi pe Vicia sativa L„ Topolog, 17.VI.1971.
Ustilago avcnae (Pers.) Jărs., clamidospori în spice de Avena. sativa
L„ Casimcea, 2.VII.1970.
DEUTEROMYCETES
Cladosporium herbarum (Pers.) Link, conidiofori cu conidii pe tulpini şi frunze de Agropyron brandzae .Panţu et Solacolu, Palazu Mic,
3.VII.1970. Plantă gazdă nouă.
Diplodina arenariae Mass. Picnidiile subepidermale, cu osteolum erumpent, globuloase, uşor turtite de 150-250 ~L în di,ametru. Picnosporii alungiţi, rotunjiţi la ambele capete, uniseptaţi, hialini de 20-25 X 5-6,5 µ. Pe tulpini uscate de Arenaria rigida M.B„ Beidaud,
14.VII.1972.
Speci a este citată pentru prima dată în flora micologică a R.S. România.
Diplodina atriplicis Vestergr., picnidii cu picnospori pe tulpini uscate de Atriplex rosea L. var. littorea Beck, Casimcea, 15.X.1970. Plantă
1
gazdă nouă.
Diplodina millefolii (Oud.) Allesch. Picnidiile sferice uşor turtite,
brun-negricioase de 150-160 µ în diametru, dispersate în mod neuniform pe suprafaţa tulpinilor şi ramuTHor uscate. Picnosporii alungiţi,
rotunjiţi la ambele capete, biicelulari, hialini de 7-9 X 2-3 ţ.L. Pe tulpini ~i ramuri uscate de Achillea kitaibeliana So6, Stînca (Mahomencea),
259
comuna Casimcea, 8.VIl.1970. Specie nouă pentru flora micologică a
R.S. România.
Diplodina veronicae Brun. Picnidiile sferice sau aproape sferice,
negre, h început acoperite de epidermă apoi erumpente de 100-150 µ
în diametru. Picnosporii ovoidali sau ovoidali-alungiţi, prevăzuţi cu o
septă transversală, hialini de 8-10X2,5-3 µ.
Pe tulpini uscate de Veronica jacquinii Baumg., V. Alecsandri,
9.VI.1970. Specia este cit.ată pentru prima dată în flora ţării.
Hendersonia caricicola Hollos. Picnidiile dispersate neuniform pe
suprafaţa organelor atacate, globuloase sau W?Or tu~tite, brun-negricioase de 210-250 µ în diamebru. Picnosporii fusiformi, drepţi isau W?Or
curbaţi, brun-gălbui preYăzuţi ou trei septe transversale, de 20-25X
X4-5 ~1.
Pe frunze uscate ;de Carex caryophyllea Latour, pădurea Topolog,
28.IV.1970. Specia este nouă pentru flora micologică a R.S. România.
Plwma alliicola Sacc. et Roum. Picnidiile superficiale, globuloase,
dispersate neuniform pe ~:..iprafaţa tulpinelor, negre de 100-140 µ în
diametru. Picnosporii alungiţi, 1rotunjiţi la ambele capete, hialini, de
4,5-5 X 1,5-2 µ.
Pe tulpini uscate de Alliwn tauricum M.B., Stinca, corn. Casimcea,
16.IX. 1972. Specie nouă în flora R.S. România.
Phoma herbarum West., picnidii cu picnospori pe tulpini uscate de
Thymus marschallianus Willd. ssp. marschallianus f. longifolius (Lyka)
Ronn . Palazu Mic, 16.V.1973. Plantă gazdă nouă.
Phoma scutellariae Săvul. et Sandu, 1picnidii cu picnospori pe tulpini
uscate de Scutellaria orientalis L. ,·ar. pinnatifida Rchb„ Casian, 16.V.
197:~. Plantă gazdă nouă.
Phyllosticta cruenta (Fr.) Kickx., picnidii cu picnospori în pete, pe
frunze de Polygonatum latifolium (Jacq.) Desf., Osumbei-Corugea,
28.JV.1970.
Ramu/aria ajugae (Niessl.) Sacc., conidiofori cu conidii pe frunze
\'ii de> Ajuga genevensis L„ pădurea Topolog, 20.V.1972.
Ramularia inulae (Sacc.) v. Hohn. Petele la început aproape sferice,
greu vizibile, apoi neregulate, brune, limitate la nervuri, brune-oenU1Şii.
Con idioforii se diferenţiază sub formă de fascicole pe faţa inferioară a
frunzelor, drepţi sau uşor curbaţi, pînă la 100 µ lungime şi 4-5 ii grosime.
Conidiile ciHndriice rar ovoidale sau elipsoidale, fără septe rar cu
1 sau 2-3 septe transversale, hialine, de 20-25 X 3-5 µ.
Pe frunze vii de !nula conyza D.C., pădurea Topolog, 14.IX.1972.
Speciie semnalată pentru prima dată in flora micologică a ţării.
Rhabdospora norvegica Fautr. Picnidiile sferice sau ovoidale, brunnegriicioaise, acoperite ide epidermă la început apoi erumpenrte, dispersate
neuniform pe suprafaţa organelor atacate. P1cnosporii filiformi, ascuţiţi
la ambele capete, ou picături de ulei, hialini de 60-70X1,5-2 µ.
Pe 1tul:pini uscate de Potentilla argentea L., Războeni, 10.VI.1971,
specie nouă pentru flora micologică a R.S. România.
260
Septoria apiicola Speg., pknidii cu picnospon m pete pe frunze de
Apium graveolens L., malul lacului Taş.aul, 27.IX.1970.
Septoria bidentis Sacc., picnidii cu picnospori în pete pe frunze vii
de Bidens tripartita L., malul laicului Taşaul, 11.X.1971.
Septoria dianthi Desm., picnidii cu pknospoTi în pete pe frunze de
Dianthus nardiformis Janka. Cheia, 2.VII.1970. Plantă gazdă nouă.
Septoria macropoda Pass., pi:cnidii ou picnospori în pete pe frunze
vii ·de Schlerochloa dura (L.) P. Beauv., Sairi·ghiol, 20.V.1972.
Septoria riparia Pass., picnidii cu picnospori în pete pe frunze vii
de Carex divulsa Stokes, malul lacului Taşaul, 11.IX.1971. Plantă gazdă
nouă.
Septoria salviae-pratensis Pass., pknidii cu picnospori in pete pe
fl'unze vii de Salvia austriaca Jacq., pădurea Osumbei-Corugea, 29.V.
1970. Plantă gazdă nouă.
Septoria viciae (West.) Pass., picnidii cu picnospori în pete pe frunze vii ide Vicia lathyroides L. var. typica, Războieni, 30.IV.1870.
Periconia pycnospora Fr., conidii pe frunze de Helicotrichon compressum (Heuff.) Henrard, pădurea Topolog, 29.V.1972. Plantă gazdă
nouă.
Scolecotrichum graminis Fuck .. conidiofori cu conidii pe frunze de
Poa compressa L., pădurea Topolog, 17.VI.1'971.
Vermicularia dematium (Pers.) Fr., acervuli pe frunze şi tulpini de
Dianthus rhemanii Bloki var. ramificans (Zap.) Borza, Cheia, 5.VIII.1970.
Plan tă
gazdă nouă.
Vermicularia graminicola West., acerv:..ili pe frunze şi tulpini de
Helictotrirhu.m compressum (Heuff.) Henrard, pădurea Topolog, 20.V.1972.
Plantă gazdă nouă şi pe Hierochloe adorata (L.) P. Beam·., HorumbeiLuminiţa,
27.IX.1970.
Vermicularia herbarum West., acervuli pe frunze de Hypocheris
maculata L„ Vasile Alecsandri, 10.VI.1971, plantă gazdă nouă şi pe
Dianthus capitatus Borb., Hagiomer, 9.VII.1970.
Vermicularia liliacearum West., acervuli pe frunze şi tulpini de
Muscari racemosum (L.) Mill., pădurea Topolog, l 7.Vl.1971, pe Anthericum ramosus L., Cheia, 2.VI.1970 şi pe Nectaroscordium dioscorides
(Sibth. et Sm.) Zahar., V. Alecsandri, 9.VI.1971. Pl·antă gazdă nouă.
Materialul micologic prezentat r;e găse~te în ierbarul Catedrei de
biologie vegetală.
BIBLIOGRAFIE
1. ALLESCHER A. în Rabenhorst - KryptogamenFlora von Deutschland, Leipzig, VI. 1901, VII, 1903.
2. BENUA K.A., KARPOVA J.E. Parazitnie gribi IacuţiL Novosibirsk, 1973.
3. BLUMER S. - Echte Mehltaupilze (Eryspaceae). Jena, 1967.
4. BONTEA V. - Ciuperci parazite şi saprofite din R.P.R., Bucureşti, 1953.
5. GUTTEVICI S.A. - Gribi iz roda Phyllosticta, soboronîe v Krîmu. Len.ingrad,
1962.
261
6. HOLM LENNART - Etudes taxonomiques sur Ies Pleosporacees. Uppsala 1962.
7. HOREANU CL. - Studiul florei şi vegetaţiei Podişului Casimcea. Teză de doctorat. Iaşi. 1975.
8. HOREANU CL. - Vegetaţia pajiştilor xerofile din Podişul Casimcea (Dobrogea).
Peuce V. St. şi corn. de Stt. nat. Muz . • Delta Dunării" Tulcea, 1976.
9. HOREANU CL. - Vegetaţia lemnoasă din Podişul Casimcea (Dobrogt>a). Peuce
V. St. şi corn. de St. nat. Muz .• Delta Dunării" Tulcea, 1976.
10. 0UDE\1ANS C.A.J. Enumeratio systematica Fungorum. Haga, I-V, 19191924.
11. S~CCARDO P.A. - Sylloge Fungorum. Padua, I-XXV, 1882-1931.
12. SAVULESCU TR. - Monografia Uredinalelor din R.P.R., Buc., II, 1953.
13. SĂVULESCU TR. - Ustilaginalele din R.P.R. Bucureşti, II, 1957.
14. SANDU-VILLE C. - Erysiphaceae din România. Bucureşti, 1967.
15. SANDU-VILLE C. - Ciuperci Pyrenomycetes - Sphaeriales din România. Bucureşti, 1971.
16. VASSILJEVSSKIY N.J. el KARAKULIN B.P. - Funqi imperfecli parastici. Pars
I, Hyphales. Mosqua-Leningrnd, 1937.
Re sume
Les ilUteurs rresentent un nombre de 56 especes de Micromycetes, dont:
Phycomycettes, 12 Ascnnwrelr's, !G Basidiomycetes et 27 Deuteromycetes.
Du materiei prl>s(•nte, 7 espcces sonl nouveiles pour la flore mycologique de
la Roumanie, et 26 especes connues dans celte flore sont siqnalees sur 26 especes
de plantes-hâtes nouveiles.
Les especes signalec:>s pour la premiere fois dans Ia flore roumaine sont Ies
suivantes :
1. Dip/ndina arcn(Jfiac \lassal.: all<'que Ies tiges de Arenaria rigida M.B., â Ia
surface desquels se forment Ies corps de fructification, representes par des pychidics et pycnospores. lkcollee 10.VI.1971 a Beidaud.
2. Diolodina mil/cfolii (Oud.) Ailesch. devc;loppe son cycle
biologique sur
Ies tiges de A.c/1i/lca ldtni/Jcliana Soo. Rec01lee au stade de pycnidies ou pycnosores
3.VII.1(170 sur le pâlurage de la Stinca.
3. Dh/0clina ,·cmniacue Brnn. - irlenlifiee au stade de pycnidies avec pycnospores s•ir Ies tygcs seches ele Veronica jacquinii Baumg. Recoltee 9.VI.1971 dans
la for<'t \-asile Alecsandri.
4. Hcnrlcrsonia ccririco/a Hollos. - attaque Ies tiges et Ie feui!les de Carex
caryophyl/C"a Latour., identifiee au stade de pycnidies et pycnospores, 28.VI.1970,
dans la foret Topolog.
5. Plwma clliico/a Sacc. el Rocm. - sur Ies tiges de Allium tauricum M.B.,
au sta :le de pycnidies l'IVec pycnospores. Recoltee 16.IX.1972 sur Ie pâturage de
Rahmanu.
6. R/;abdospora norvegica Fautr. - sur Ies tiges de Potentilla argentea L., sur
la surfaces rlesquels Ee developpent Ies fructifications, representees par pycnidies
et Ies pycnosores. Recoltee 1OVI.1971 sur le pâturage du village Războeni.
7. Ramu/aria inL'lae (Sacc.) v. Hoehn. parasite sur Ies feuilles de Inula
conyza D.C., ou apparainent Ies conidiophores â conidies. Recoltee 14.IX.19Y2 dans
la forCt Topolog.
La reste des especes rnnt presentees dans l'ouvrage en ordre systematique,
avec l'indication, pour chaque espece, de Ia plante-hote, du mode d'attaque et le
lieu de la recolte.
262
STRUCTURA APARATULUI VEGETATIV DE LA LOTUS
CORNICULATUS L., CU REFERIRE SPECIALA
LA UNELE OBSERVAŢII DE ORDIN ANATOMO-ECOLOGIC
de C. TOMA, IULIA LAZESCU, ANGELA TONIUC
Ghizdeiul (Lotus corniculalus L.) se întilneşte în flora spontană din aproape
întreaga Europă (26), crescînd de la şes pînă în regiunea montană ( 1 500 m alt.);
ca plantă de cultură are o vechime de peste 200 ani, cultivîndu-se singură sau în
amestec cu diferite graminee perene. Ca plantă de nutreţ este apreciată pentru
marea ei productivitate şi mal ales pentru adaptabilitatea el la condiţii variate
de sol.
Dată fiind importanţa practică a ghizdeiului şi marea varietate de staţiuni
în care creşte planta, am considerat utilă abordarea studiului anatomic al acestei
specii şi în ţara noastră, folosind pentru aceasta material provenit din mai multe
staţiuni (incepînd din Delta Dunării pînă în regiunea montană).
Prin cercetarea anatomică asupra speciei Lotus corniculalus L„ avem în vedere
pe de o parte prezentarea în detaliu a structurii tuturor organelor vegetative, în
lungul lor (evidenţiind astfel fenomenul simetriei longitudinale anatomice, urmă
rind trecerea de la structura primară la cea secundară, surprinzînd astfel unele
momente ale procesului de histogeneză), iar pe de altă parte reliefarea variaţiilor
de structură ale acestora în funcţie de staţiunea de provenienţă a materialului.
REFERINŢE llSTORICE. Aşa cum am arătat şi cu altă ocazie (36), literatura
referitoare la anatomia leguminoaselor este relativ bogată, în ultimii 10 ani fiind
efectuate numeroase studii şi în ţara noastră, asupra speciilor de Trifolium, Onobrychis, Coroni/Ja, Ononis, Oxytropis, Vicia, Lalhyrus, Cylisus, Melilolus (34, 35,
36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43 şi literatura). Pentru lucrarea de faţă ne-au interesat
mai ales lucrările efectuate asupra speciilor ce conţin în organele lor celule cu
tanin şi care aparţin cu deosebire genurilor Coronilla (36, 37, 39, 40, 41) şi Onobrychis (34, 35, 36, 38, 43).
Date referitoare la diferite particularităţi histo-anatomice ale unuia sau altuia
dintre organele vegetative de la Lotus cornicu'Jalus am întîlnit în diverse lucrări :
unele se ocupă de Dicotiledonate în general (19, 28, 33), altele doar de Leguminoase
(9, 14, 18, 22, 23, 25, 27, 50). Puţini sînt autorii care se ocupă în mod special de
genul Lotus sau de tribul Loteae ; unii se ocupă de sistematica acestul gen sau
a grupei Lotus corniculatus (între caracterele de bază luate în atenţie fiind şi alcă
tuirea ~pidermej): Bor sos (5, 6), Hansen (13), 2 e r to va (48, 49) şi U j he 1 y i
(45); alţii studiază rădăcina de diferite vîrste (Mihai 1 o vs k ai a 24), structura frunzei la diferite specii (Schmidt - 31, Vui 11 e mi n - 47). Asupra eparat1.11ui sei;reto-excretpr {peri, celul~ t1:minjfer~. celule cristalifere) au lucrat Bac -
carini (1), Russel (29), Trecui (44), Borodine (4),
Morvillez (25).
Pe t i t (28) şi W a tari (SO), studiind ţesutul conductor la diferite Leguminoase sau
Dicotiledonate în general. amintesc şi de unele specii de Lotus, subliniind prezenta
a 3 fascicule vasculare în peţiol. Autori ca Cum bi e (9) şi Leu pin (18), ocu·
pîndu-se de structura unor plante din fam. Leguminosae, amintesc în treacăt şi
despre unele Loteae. Tratatele de sinteză asupra anatomiei Dicotiledonatelor (21,
32) reiau informaţiile autorilor menţionaţi mai sus.
O categorie specială de lucrări o constituie cele de anatomie ecologică, în
care se prezintă structura organelor vegetative sub influenţa diferiţilor factori
ecologici : altitudine (2, 3, 7), lumină ( 10, 17, 20, 30, 46), apă (7, 11, 20), sol (8) etc.
Studii asemănătoare s-au făcut în ultimii ani şi la noi, în atenţie fiind luate unele
specii de Melilotus•). Din cele de mai sus rezultă deci că există deja anumite
informatii cu privire la structura organelor vegetative de la Lotus corniculatus, dar
că acestea sint, cel mai adesea, disparate.
MATERIAL
ŞI
METODA DE LUCRU
Procedlnd ca şi tn cazul altor specii de leguminoase, în lucrarea de faţă
rezultatele cercetărilor noastre cu privire la histo-anatomia organelor
vegetative de la Lotus corniculatus L., acordînd o ·atenţie deosebită raportului dintre ţesuturile lignificate şi cele celulozice, în funcţie de care se poate aprecia
valoarea furajeră a ghizdeiului.
Materialul de studiu a fost recoltat (în stare de înflorire) din următoarele
staţiuni şi localităţi : Crişan Delta Dunării. rezervaţiile naturale Valea lui David
şi Repedea laşi, Sighet Maraqiureş, Schitu Rarău şi Piciorul Humăriei Ceahlău. Orqanele vegetative au fost fixate, conservate, secţionate, colorate etc.
după procedeele utilizate de noi şi in alte lucrări. Rădăcina a fost secţionată cel
puţin la 3 niveluri, începînd de fla bază pînă la virf. Tulpina a fost secţionată Ia
4 niveluri: pedunculul inflorescenţei. un internod terminal, un internod mijlociu
şi unul bazal. 1Frunza a fost secţionată atit la nivelul peţiolului (mijlocul acestuia),
cit şi la mijlocul foliolei terminale, detaşînd totodată şi epiderma văzută de faţă,
a~a cum am procedat şi atunci cînd ne-am ocupat de speciile de Onobrychys (34),
Coronilla (37) şi Trifolium (42). Datele referitoare la numărul de celule epidermice şi de stomate t>e unitate de suprafaţă sînt trecute în tabloul I. Desenele au
fost făcute după imagini obtinute la microscopul L-Zeiss cu ajutorul oglinzii de
proiecţie (Projektionszeichenspiegel) şi qrupate în 10 planşe (I-X). De asemenea,
s-au făcut şi 12 microfotografii, pe care le-am grupat în alte 4 planşe (XI-XIV).
prezentăm
REZULTATELE CERCETARII
Rădăcina
(PI. I, II, XI, XII)
a) Provenienţa ,,Crişan - Delta Dunării" (Pl. I, II : c, XI : fig. 23, XII : fig. 1-2). Rădăcina principală tînără all"'e o structură triarhă.
Trecerea la structura secundară se fa.oe ide timpuriu, axul organului
fiind ocupat de lemnul format iniţial. La o Tădăcină subţire, scoarţa este
•1 Toma C. şi Buznea Aurora - Contribuţii Ia studiul anatomo-ecologic al
speciilor Meli/otus a/bus Medik. şi Melilotus olficinalis (L.) Medik. I. Rădăcina şi
tulpina. ln: .PEUCE" (Stud. şi comunic. de st. nat. Muz. .Delta Dunării" Tulcea,
t. V, 1976); II. Frunza. ln: Stud. şi cercet. Muz. şt. nat. Piatra Neamţ, t. II, 1974.
264
încă persistentă,
pe seama straturilOT ei interne difell."enţiindu-&! felogenul. Li:berul şi lemnul secundar alcătuiesc, fiecare, cite un inel. In liberul secundar se distinge o zonă i n te T n ă (formată înde.osebi din
tuburi ciuruite şi celule anexe) şi una ex ternă, mult mai groasă
(formată din celule de parenchim şi fibre sclerenchimatice, solitare sau
grupatie cite 2-3 la un loc, cu pereţii foarte îngroşaţi dar nelignificKţi).
Liberul este străbătut de dbeva (3-5) raze medulare+ late. In lemnul
secundar calibrul vaselor descreşte spre cambiu, iar frecvenţa lorr pe
unitate de suprafaţă creşte în aceeaşi .direcţie. Multe din celulele parenchimului lemnos au pereţii uşor îngroşaţi şi li:gniificaţi, iar fibrele de
lemn sînt asemănătoare celor din liber.
La o rădăcină mai în vîrstă, deci mai groasă, în scoarţă se disting
2-3 periderme {oare vor forma mai tîrziu un veritabil ritiJdom). Fibrele
mecanice sînt, mai adesea, grupate în regiunea mijlocie a inelului liberian. Inelul lemnos ia o dezvoltare considerabilă, conţinînd numeroase
vase, dispersate fără nici o ordine ; ele sînt solitare sau, mai adesea,
grupate în lanţuri scurte, radiare, oblice sau tangenţiale. Libriformul
predomină 1asrupra parenchimului lemnos. Axul rădăcinii este ocupat de
\·ase şi parenchim lignificat. Numărul razelor care fragmentează inelul
lemnos este considerabil crescut faţă de ni\'elul analizat anterfoir. La
aceeaşi rădăcină, în treimea mijlocie, fibrele liberiene sînt ma'i frecvente şi grupate mai multe la un loc, fiind dispersate pînă în vecinăta
tea lemnului. Acesta din urmă ia o dezvoltare foarte mare, în el distingîndu-se o :wnă inter~ă (cu vase mai mici) .şi alta externă (cu vase mai
mari). Libriformul formează zone tangenţiale, care determină şi vasele
să aibă o poziţie asemănătoare, adică în lanţuri tangenţiale scurte. Această dispoziţie a vaselor creează impresia unOT „inele anuale". In realitate
însă, deşi rădăcina cercetată are cîţiva ani, cu greu se pot distinge inelele anuale de lemn secundar.
Intr--0 rădăcină foarte groasă, deci de mai mulţi ani, remarcăm o
scoarţă secundară bine dezvoltată, cu 3-6 periderme subţiri ; celulele
dintre zonele de sUJber rămîn vii, deci nu se poate vorbi de un ritidom
reprezentat numai prin celule moarte. Ultimul felogen se formează deja
pe seama liberului secundar, aşa incit între celulele ultimelor două
periderme se disting şi fibre liberiene. Liberul secundar alcătuieşte un
inel gros, ICU fibre mai frecvente în zona sa internă. Uneori se disting
şi celule cristalifere. Lemnul secundar alcătui,eşte un inel foarte gros.
Parenchimatizarea axului .rădăcinii, deveni tă vizibilă încă de la nivelul
anterior, este netă .a1cum, cînd se vede unirea celor 3 raze .principale,
parenchimatice, în centrul rădăcinii. La acest nivel sînt vizibile inelele
anuale, datoTiită vaselor de toamnii care s1nt întotdeauna mai mici şi
mai irare, separate de mult parenchim ~de tip metatiraheal) şi de puţin
libriform.
265
Din cele de mai sus rezultă că Cl'eşterea în grosime a rădăcinii se
în special pe seama activităţii cambiului, .oare produce lemn
secundar în cantitate foarte mare; pe măSUTa creşterii în grosime a
rădăcinii, cantitatea de parenchim se măreşte atit în liber, în lemn, cit
şi în razele medulare. In comparaţie cu ghizdeiul cultivat, cel spontan
(cercetat de noi) nu formează parenchim de rezervă la periferia inelelor
anuale; această afirmaţie este valabilă mai ales pentru plantele ce
cresc pe terenuri mai uscate.
b) La provenienţa „Schitu - Rarău" (Pl. I : a), fibrele liberiene au
o dispoziţie şi frecvenţă uniformă în toată grosimea inelului de liber,
lipsind doar în zona internă, subţire, de liber conductor. In lemn se
disting cel puţin 3 raze medulare care ajung pînă în apropierea axului
şi altele mai scurte, toate parenchimatice. Libriformul alcătuieşte zone
tangenţiale sau pachete compacte.
c) La provenienţa „Valea lui David Iaşi" (Pl. I. : b, XI : fig. l,
XII : fig. 3), felogenul ia naştere pe seama unui strat de celule din zona
mijlocie a liberului secundar, aşa incit se disting numeroase periderme,
între cele mai interne aflîndu-se fibre liberiene şi parenchim liberian.
In comparaţie cu alte provenienţe, fibrele liberiene, ca de altfel şi cele
lemnoase, sînt mai numeroase şi cu pereţii moderat lignificaţi; aceasta
se pune în legătură cu staţiunea (avînd caracter stepic) în care creşte
r,12nta. Celulele cristalifere sînt rare. În lemnul secundar sînt vizibile
3 inele anuale, dintre care cel mijlociu este foarte gros, cu vasele şi
fibrele mecanice dispuse în lanţuri tangenţiale.
realizează
Tulpina (PI. III, IV, V, VIII, XIII, XIV)
Provenienţa
.,Schitu - Rarâu" (Pl. III, V : a, VIII). Conturul
transversale diferă în lungul tulpinii : neregulat-circular în pedunculul inflorescenţei, sinuos-circular (cu citeva coaste mai proeminente) în treimea superioară a tulpinii, eliptic-circular în treimea mijlocie şi, din nou, neregulat-circular (cu cîteva coaste mai proeminente)
în treimea sa bazală. Epiderma : celule izodiametrice, cu pereţii interni
şi externi mai bombaţi ; aceştia din urmă devin tot mai groşi şi mai
cutinizaţi spre baza tulpinii. Perii tectori sînt tricelulari. Celulele anexe
ale stcmatelor proeminează peste nivelul epidermei, spre baza organului, deterr:i~inînd formarea unei camere substomatice mari. Scoarţa: 5-6
straturi de celule rotunjite, bogate în cloroplaste, lăsînd meaturi sau
lacune mici între ele ; ultimul strat are celule bogate în grăuncioare de
amidon, mari, dispuse regulat, alungite tangenţial în dreptul fasciculelor
vasculare. Uneori se disting şi cordoane de fibre sclerenchimatice. Fasciculele vasculare, în număr de 11, au dimensiuni d1ferite (de regulă
alternînd unele mici cu altele mari) ; toate au, la periferia liberului,
cite un cordon de elemente de contlll" poligonal în secţiune transversală,
cu pereţii foarte subţiri şi celulozici la vîrful tulpinii. In treimea mija)
secţiunii
266
locie şi, mai ales, în cea bazală a tulpinii, ooesbe elemente devin veritabile fibre periciclice, cu pereţii foarte îngroşaţi, dar nelignificaţi, cu
tendinţă de gelificare a membranei secundare. Inelul de cambiu devine
continuu chiar din internodurile superioare. La nivelul pedunculului
inflol"'escenţei (foarte tînăr) vasele de lemn se află încă în curs de
formaT.e, .avînd pereţii foarte subţiri şi încă neliignificaţi, alcătuind şirill"i
radiare scurrte; fasciculele mid sînt lipsite de vase lemnoase la acest
nivel. Spl"'e baza tulpinii, între vasele de lemn secundar se distinge
libriformul, bine dezvoltat. Conformaţia ţesutului conductor se păstrea
ză+de tip fascicular pînă la baza tulpinii. Razele medulaire sînt late,
celulele lor avînd pereţii îngroşaţi şi lignificaţi în treimea inferioară a
tulpinii, incit formează împreună cu lemnul fosdculelor vasculare un
inel de contur sinuos. Măduva ·este pal"'enchimatic-celulozică, spre baza
tulpinii formîndu-se o mică lacună centrală. Pe flancurile fasciculelor
vasculaI"e (în dreptul cordoanelor de fibre periciclice) şi chiar în stratul
cortical hipodermic sînt vizibile celule cu tanin.
b) Provenienţa „Piciorul Humăriei-Ceahlău" (Pl. III, V : d, VIII,
XIII : fig. 1). Conturul secţiunii transversale este+romboidal. Scoarţa
are celule foarte mici în comparaţie cu cele ale epidermei ; pe alocuri, între
celule sînt vizibile lacune aerifere. Fasciculele vasculare, în număr de
10; cele mai multe sînt looalizate în dreptul celor 4 coaste principale.
Liberul este mai dezvoltat <lecit lemnul.
c) Provenienţa „Repedea-Iaşi" (PI. III, IV : f, VIII, XIV : fig. 2).
Conturul secţiunii transversale este circular-costat în pedunculul inflorescenţei, hexagonal-costat în treimea superioară a tulpinii şi neregulat-costat, în rest. Stratul intern al scoarţei este aproape continuu, formînd un adevărat endodermoid. Spre baza organului, celulele scoarţei,
ca şi cele cu tanin, devin vizibil alungite tangenţial. In treimea mijlocie
a tulpinii, lemnul alcătuieşte deja (împreună cu razele medulare sclerificate şi lignificate) un inel foarte gros, cu mult libriform ; vasele devin
tot mai rare spre cambiu şi sînt dispuse mai ales pe flancurile fasciculelor iniţiale. Liberul formează şi el un inel, de grosime mai mare în
dreptul fasciculelor iniţiale. Multe dintre celulele razelor medulare şi
ale liberului conţin cristale simple de oxalat de calciu ; frecvenţa celulelor cristalifere creşte spre baza tulpinii.
d) Provenienţa „Valea lui David-Iaşi" (PI. III, IV : b, VIII, XIII :
fig. 2-3, XIV : fig. 3). Conturul secţiunii transversale este + sinuoscircular, cu coaste puţin proeminente. Celulele epidermice ne apar foarte
alungite tangenţial în treimea mijlocie şi cea bazală a tulpinii, cu peretele extern puternic cutinizat. Endodermoidul este aproape continuu,
iar lacunele aerifere corticale sin t mari. Zonele de liber ale fasciculelor
vasculare pătrund în excavaţii ale zonei de lemn. Elementele libriformului au pe!"'eţii extrem de îngroşaţi, iar vasele de lemn snit nwneroaise,
dispersate în toaită grosimea inelului sinuos ; acesta din urmă este foarte
gros spre baza tulpinii, unde frecvenţa vaselor descreşte spre liber.
267
e)Provenienţa "Sighet-Maramureş" (Pl. III, V : e). Conturul secţiu
nii transversale este circular-costat, gradul de p:roemin.aTe a coastelor
descrescînd spre baza tulpinii. Endodennoidul este foarte vizibil, iar
fibrele periciclice au pereţii foarte îngroşaţi în tot lungul organului.
Liberul şi lemnul f armează două zone concentrice încă din treimea
superioară a tulpinii. Celulele cristalifere din
liber şi razele medulare
sînt rare, iar lacuna centrală este mică.
f) Provenienţa „Crişan-Delta Dunării" (Pl. III, IV : c, VIII, XIV :
fig. 1). Conturul secţiunii transversale este + ciroular, cu coaste puţin
proeminente. Scoarţa este mai groasă decît la celelalte provenienţe, între
celule fiind vizibile lacune aerifere mari. Fasciculele vasculare, în număr de 13, sînt dispuse pe un inel sinuos. Nu departe de vîrful tulpinii,
liberul şi lemnul formează 2 zone concentrice.
La provenienţa „Ceahlău" am analizat şi rizomul (Pl. I : dr), de contur circular-sinuos în secţiune transversală. Epiderma şi parte din
scoarţă se exfoliază în urma formării
unui periderm subţire. Elementele cordoanelor periciclice au pereţii extTem de îngro.şaţi, i.iar celulele
cu tanin sint mari. Liberul nu formează un inel; printre elementele lui
obişnuite se găsesc şi puţine fibre de sclerenchim. Lemnul alcătuieşte
un inel gros, bogat în libriform.
Frunza (PI. VI, VII, VIII, IX, X)
1. Peţiolul (Pl. VI, VII, VIII). Contl..lrul secţiunii transversale
este + semieliptic (Ceahlău), semilunar (Rarău), cordiform sau triunghiular (celelalte provenienţe), cu faţa adaxială concavă.
Epiderma are celule cu pereţii externi foarte îngroşaţi la provenienţele „Valea lui David-Iaşi", „Repedea-Iaşi" şi „Crişan-Delta Dună
rii". Mate.rialul provenit din regiune montană are celule cu pereţii vizibil mai subţiri şi necutinizaţi. Parenchimul fundamental este celulozic,
între celulele lui fiind vizibile meaturi sau chiar lacune aerifere mari
(mai puţin la provenienţele „Valea lui David" şi „Repedea"-laşi). Numă
rul fasciculelor vasculare variază de la 3 (Sighet, Valea lui David) pînă
la 6 (Ceahlău), dimensiunile lor fiind întotdeauna mai mari la plantele
provenite din Delta Dunării şi de la Sighet. In toate cazurile, fasciculele prezintă la periferia liberului cite .un cordon de fibre sclerenchimatice, cu pereţii foarte îngroşaţi la provenienţa „Valea lui Daivid". In
liber, celule cristalifere se întîlnesc cu totul în mod excepţional (Crişan,
Repedea, Ceahlău, Rarău). Pe flancurile cordoanelor de sclerenchim, ale
liberului şi lemnului, la faţa externă a sclerenchimului şi la cea internă
a lemnului, se găsesc celule cu tanin (mai numeroase la plantele provenite din regiunea montană). La celelalte provenienţe, celulele cu tanin
sint mai rare şi numai pe flancurile fasciculelor.
268
TABLOUL I
Date referitoare la numărul de celule epidermice şi de stomate•), precum şi la
indicele stomatic al frunzei
3.
Numărul
4. Celulelor
epidermice
-...
Staţiunea
5. Stomatelor
6. Epiderma 6. Epiderma
9. Indicele stoma tic
6. Epiderma
i:I
u
I
I
·c
::s
u
I
·c
C1)
§'.ro
..;
z
U)
~
.o
t-
2
1
1.
Schirtu-Rarău
2.
Valea lui
3.
Crişan-Delta Dunării
4.
C1)
dJ
·c
§'•ro
...... •ro
........c'""'
. 'ro°
U)
o:>
t-
.o
I
CI.>
C1)
a
.o
.5.o1d
o:>
§'
U)
r:...:
'a°
o
·c::
C1)
c...... •ro'""'
ctj
cei o
0,1511
0,1971
10
0,2153
0,1822
11
9
0,1803
0,1698
38
13
11
0,1940
0,1833
31
29
8
7
0,1702
0,1627
32
29
15
7
0,2258
0,1707
58
43
14
37
34
14
39
35
Piciorul
HumărieiCeahlău
41
5.
Sighet-Maramureş
6.
Repedea-Iaşi
David-laşi
...
•..!.
I
'i:
') Pe unitate de suprafaţă (cimp microscopic,
oe. 15X ob. 40 X; 8=0,0565 mm2).
la microscopul
L-Zeiss :
Tabl. I - Donnees concernant le nombre de cellules epidermiques et de stomates,
de meme que de !'indice stomatique de la feuille. 1-numero courant; 2-station (provenance du materiei) 1 3-nombre 1 ~ellules ~pidermiques ; 5stomates; 6--epiderme; 7-superieur; 8-inferieur; 9-indice stomatique ; 0 ) a l'unite de surface (champ microscopique, au microscope L-Zeiss: oe. 15xob.
40x; S-0,0565 mm2).
2.Limbul. a) Epiderma văzută de faţă (PI. IX, Tabl. I) este formată
din celule poligonale. Epi d e r m a su pe r i o ară (E.s) : celule cu
pereţii laterali d:riepţi (Rarău, Va1ea lui David) ori mai mult (Repedea,
Ceahlău) sau mai puţin (Sighet) ondulaţi, cu ondulaţii de amplitudine
mică şi rare. Epiderma i n feri o ară (E.i): celule cu pet'eţii laterali ondulaţi la toate provenienţele cercetate ; amplitudinea ondulaţiilor
este vizi'bil mai mare la provenienţele „Sighet" şi „Repedea". Adesea,
pereţii laterali ne apar chiar îndoiţi în zLg-mg, cu unghiurile îngroşate.
Stomatele sînt prezente în ambele epiderme. Pe faţa inferioară a limbului celulele epildeormioe sînt mai mari (respectirv mai puţine pe unitate de Slllprafaţă). Numărul stomatelO'r rurmea·ză aceeaşi riegulă, cu
excepţia provenienţei „Schitu-Rarău", unde stomatele au ,aceeaşi frec-
269
venţă
în ambele epiderme. Numărul cel mai mare de celule epidermice
pe unitate de suprafaţă (în ambele epiderme) se întîlneşte la provenienţa „Schitu-Rarău". Cele mai mari celule
s-au evidenţiat la provenienţele „Sighet" şi „Repedea-Iaşi".
b) Secţiune transversală prin limb (Pl. X). Provenienţa „RepedeaIaşi" (f). Ţesutul palisadic : 2-3 straturi de celule scurte şi largi ; din
loc în loc, celule mari cu tanin, saculiforme. Ţesutul lacunos : 3-4 straturi de celule, cele hipodermice avînd uneori o dispoziţie + perpendiculară pe epidermă. Provenienţa „Schitu-Rarău" (a). Ţesutul palisadic :
2-3 straturi de celule foarte scurte. Celulele cu tanin sînt mai rare,
prezente mai ales în jurul fasciculelor V·asculare. Provenienţa „Piciorul
Humăriei-Ceahlău" (d). Ţesutul palisadic : 1
strat de celule scurte.
Ţesutul lacunos : 1-2 straturi, cel hipodermic mind celulele dispuse +
perpendicular pe epidermă. Celulele cu tanin sin t foarte frec\·ente atît
între celulele palisadice. cit şi în jurul fasciculelor vasculare. Provenienţa „Valea lui David-laşi" (b). Ţesutul palisadic: 2-3 straturi de
celule mai lungi decît la celelalte provenienţe, ocupînd 2/3 din grosimea mezofilului. Celulele cu tanin sînt foarte rare. Provenienţa „SighetMaramureş (e). Ţesutul palisadic : 2 straturi de celule mai lungi decît
la toate provenienţele cercetate. Celulele ţesutului Jacunos au şi ele o
poziţie + perpendiculară faţă de epiderme, incit structura frunzei este
bifacilă-inegal
ecYifacilă.
Celulele L'U tanin sînt foarte rare. Proveni('nţa „Valea lui David Iaşi" (b). Ţesutul palisadic: 2-3 straturi de
celule lungi şi strîmte, ocupînd aproape 2/3 din grosimea mezofilului.
Celulele cu tanin sînt frecvente în toate ţesuturile.
Aşadar. în toate cazurile, limbul are o structură bifacilă, cel mai
adesea dorsiventrală. Ţesutul conductor este reprezentat prin numeroase fascicule mici, cu excepţia celui median care este ceva mai mare
şi proeminează la faţa inferioară a limbului. Toate fasciculele sînt înconjurate de o teacă parenchimatică incoloră.
CONCLUZII
Cercetînd material provenind din staţiuni foarte diferite (începînd
cu Delta Dunării, pină în regiunea montană), se pun în evidenţă atit
structura detaliată a tuturor organelor vegetative, cit şi variaţiile de
structură ale acestora în funcţie de locul în care au crescut plantele. In
felul acesfa se subliniază fenomenul de simetrie longitudinală anatomică; surprinzîndu-se unele aspecte ale procesului de histogeneză,
se
reliefează raportul dintre ţesuturile lignificate şi cele parenchimatic-celulozice, în funcţie de care se poate aprecia valoarea furajeră a ghizdeiului.
Rădăcina. Structura primară este triarhă. In comparaţie cu ghizdeiul cultivat, cel spontan nu formează parenchim de rezervă la periferia
inelelor anuale; afirmaţia este valabilă mai ales pentru plantele ce cresc
pe terenuri foarte uscate. După structura rădăcinii se poate aprecia
270
vîrsta plarrtelor dintr-o populaţie de pajişte, ceea ce oferă indicii despre
longevitatea acestei valoroase leguminoase furajere, perene, despre
rezistenţa sa la îngheţ sau secetă.
Tulpina. Numărul şi dimensiunile fasciculelor vasc<Ulare variază,
cele mai mari aflindu-se în dreptul coastelor, 1alternînd (de regulă) cu
cele mici. Pe flancurile fasciculelor, ca şi la faţa internă a lemnului,
se găsesc celule cu tanin (mai numeroase la materialul prov enit din
regiune montană). Cu deosebire la plantele de regiune montană, ţesubul
conductor se păstrează de tip fascicular în tot lungul organului. Cantitatea de fibre din liberul şi din lemnul secundar, ca şi numărul vaselor
din acesta din urmă, este mult mai mare la plantele de la Valea lui
David-Iaşi (staţiune cu caracter stepic). Celulele
epidermice păstrează
pereţii subţiri în tot lungul tulpinii la
materialul din Delta Dunării.
Celule cristalifere sin t vizibile în liberul şi razele medulare ale tulpinii
plantelor de la Repedea-Iaşi şi Sighet; frec\·enţa acestora cre~te spre
baza tulpinii.
Frunza are o structură bifacială, dorsiventrală sau inegal-ecvifacială (provenienţa „Sighet"). In mezofil se găsesc celule cu tanin. Frunzele pl antelor din regiunea montană au foliole mai subţiri, la materialul
din Ceahlău ţesutul palisadic fiind reprezentat doar printr-un strat de
celule scurte'. Foliolele sînt amfistomatice, numărul celulelor epidermice
şi al stomatelor (pe unitate de suprafaţă) variind atît pe cele două feţe
ale limbului, cit şi în funcţie de provenienţa materialului cercetat.
Particularităţile substratului pe care cresc plantele, expoziţia aparatului vegetativ aerian faţă de lumină, umiditatea atmosferică etc., influenţează asupra structurii organelor studiate. La plantele recoltate din
staţiuni bine iluminate şi cu substrat sărac în apă, se evidenţiază trăsă
turi de xerofitism : rădăcinile sînt mai subţiri şi cu raze medulare mai
numa-oase, epiderma are pereţii externi mai îngroşaţi şi cutinizaţi, cantitatea de fibre liberiene şi lemnoase, ca şi densitatea vaselor pe unitate de suprafaţă, este mai mare. Cele mai mari deosebiiri de stn1dură
s-au pus în evidenţă între plantele din Delta Dunării şi cele de la
1
1
Repedea-laşi.
BIBLIOGRAFIE
Contr1buto alla conoscenza dell'apparechio albuminoso-tanico
delle Leguminosae. Malpighia, t. VI, 1892 : 255-292, 325---356, 537-563.
2. BONNIER, G. - Notes sir des cultures comparees des memes especes ci diverses altitudes. Bull. Soc. Bot. de France, t. XXXIV, 1887 : 468-483.
3. BONNIER, G. - Recherches experimentales sur J'adaptation des plantes au climat alpih. Ann. des Sci. nat., Bot., 7e ser., t. XX, 1895 : 217-360.
4. BORODINE, J. - Sur la repartltion des cristaux d'oxalate de calcium dans Ies
Jeuilles des Legumineuses el des Rosacees. Bull. Congr. internat. de Bot. et
1. BACCARINI, P. -
d'Hortic., St. Petersbourg, 1885: 69-71.
5. BORSOS, OLGA ~ Quantitative anatomica] investigations on Lotus comiculatus L. Agg. I. Acta bot. Acad. Sci. Hungar, t. XV, 3-4, 1969; 227-252.
6. BORSOS, OLGA - Comparative anatomica] investigations on Lotus corniculatus
L. Agg. II, Acta bot. Acad. Sci, Hungar., t. XVII, 3-4, 1971 : 321-346.
271
7. CHERMEZON, H. - Recherches anatomiques sur Ies plantes Jittorales. Ann. des
Sci. nat., Bot., 9e ser., t. XII, 1920: 117-313.
8. COST ANTIN, J. J. - Etu comparee des tiges aeriennes el souterraines des
jlicotyledones. Ann. des Sci. nat., Bot., 5e ser., t. XVI, 1883 : 5-176.
9. CVMBIE, G.B. - Anatomica/ studies in lhe Leguminosae. Trop. Woods, t. CXIll,
1960: 1-47.
10. DUFOUR, L. - InIJuence de la /umie~e sur Ia forme el la structure des feuilles.
Ann. des ScR. nat., Bot., 7e ser, t. V, 1887 : 311-413.
11. EBERHARDT, PH. - Influence de l'air sec el de l'air humide sur la forme el sur
la structure des vegetaux. Ann. des Sci. nat., Bot., 8e ser., t. XVIII, 1903:
61-153.
12. ESAU, KATHERINE - Anatomy of seed plants. New York-London, 1960.
13. HANSEN, H.W. Developmental morphology of Lotus corniculatus L. Yowa
State Col. Journ. Sci., t. XXVII, 1953: 563--600 (cf. 12).
14. JANNICKE, W. Beitrăge zur anatomischen
Systemalik. II. Papilionaceae.
Bot. Hefte (Marburg), l, 1885: 51-80.
15. KOSTYTSCHEW, S. Der Bau und Dickenwachstum der Dikotylenstămme.
13eih. z. bot. Cetralbl., Bd. XL, 3, 1924; 295-350.
16. LESAGE, P. - Recherches experimentales sur Ies modifications des feuilles chez
lcs plantes marilimcs. Rev. gener. de Bot., t. II,
1890: 55---65, 106-109,
163-178.
17. LESAGE, P. - lnfluence du bord de la mer sur la structura des feuilles, These,
Rennes, 1890.
18. LEUPIN, O.K. Beitrăge zur Anatomie des Laubb/attes pharmazeutisch-inters.\(zntcr Pailionaccae. lnaug. - Diss., Basel. 1932.
19. LOHRER, O. - Beitrăge zur anatomischen Systematik. N. Wurzeln. Bot. Hefte
(Marburq), 2, 1887: 1-8.
20. LUQUET, H. - Rechcrches sur la structure anatomique des especes xerophiles de
la Limagne. Archives de Bot., t. II, 6, 1928: 97-110.
21. METCALFE, C.R. and. CHALK, L. - Anatomy ol the Dictotyledons. Oxford. 1950.
22. MIHAILOVSKAIA, I.S. - Vozrastnîe anatomiceskie strukturî slerjnevîh kornei
nckotorîh vidov Leguminosae. Bot. jurn., t. XLV, 6, 1960: 875-880.
23. MJHAILOVSKAIA, I.S. Formirovanie vnutrennih struktu·~ kornei u
traveanistî/1
bobnvih rosienii. V .Morfoghenez rastenii", t. I. 1961: 639-643.
24. MIHAILOVSKAIA, l.S. - O vozraste osobel popuJeaţii Lotus corniculatus. L. Bot.
.lu rn., t. LII, 3., 1967 : 379-385.
25. MORVILLEZ, F.M. - Recherches sur J'appareil conducteur loliaf..·e des Rosacees,
des Cluysobalanees et des Legumineuses. These, Paris, 1919.
26. NY ARADY, A. - Lotus L. In Flora R.P. Române, Bucureşti, t. V, 1957: 230-236.
'1:1. PETERSEN, E. - Zur vergleichenden Anatomie Ies Zentralzylinders der Papilionaccen-Keimwurzel. Beih. z. Bot. Centralbl., Bd, XXIV, 1, 1908: 20-44.
28. PETIT, L. - Le petiole des Dicotyledones au point de vue de /'anatomie compcree el de la taxinomie. These, Bordeaux, 1887.
29. RUSSEL, W. Contribution ci l'etude de J'appareil secreteur des Papilionacees. Rev. gener. de Bot., t. II ; t 890: 341-344
30. RUSSELL. W. - lnfluence du climat mediteraneen sur la structure des pJantes
communes en Frances. Ann. des Sci. nat., Bot., 8e ser., t. I, 1895: 322-354.
31. SCHMIDT, W. - U ntersuchunqen iiber cl1e Rlat-und Samenstruktur bei dcn
Loteen. Beih. z. Bot. Centralbl., Bd. XII, 3, 1902: 425-482.
32. SOLEREDER, H. - Systematische Anatomie der Dicotyledonen. Stuttgart, 1899.
33. TIEGHEM, PH. VAN - Recherches sur la symetrie de structure des plantes
vasculaires. Ann. des Sci. nat., Bot., se ser., t. XIII, 1870/1871 : 5-314.
34. TOMA. C. - Recherches d'histo-anatomie comparee sur les especes d'Onobrychis Adans. qui vivent en Roumanie. 1. La feuille. 1. Le Jimbe. Lucr. ses. şt.
a Staţ. de cercet. marine „Prof. Ioan Borceau Agigea (1-2 noiembrie 1966),
laşi, 1968: 138-149.
35. TOMA, C. - Cercetări de histo-anatomie comparată la speciile de Onobrychis
272
Adans. ce cresc 1n România. III. Tulpina. An. şt. Univ. laşi, sect. II a, t. XIV,
2, 1968: 281-289.
36. TOMA, C. Cercetări de morfologie
şi histo-anatomie la unele leguminoase
(Onobrychis Adans., CoroniJJa L„ Trilolium L.). Teză
de doctorat, Bucu-
r,eşti, 1969.
37. TOMA, C. - Cercetări de histo-anatomie comparată Ia speciile de Coronilla L.
ce ci~esc în România. I. Frunza. 1. Limbul. Comunic. de Bot. ale S.S.B., t. X,
1969: 63-71.
38. TOMA, C. - Cercetări de histo-anatomie comparată la speciile de Onobrychis
Adans. ce cresc în România. II. Rădăcina. Comunic. de Bot. ale S.S.B„ t. IX,
1969 : 24-31.
39. TOMA, C. - Cercetări de histo-anatomie comparată Ia speciile de CoronilJa L.
ce cresc în România. I. Frunza. 2 .. Peţiolul. Comunic. de, Bot. ale S.S.B„ t. X,
1969: 73-78.
40. TOMA, C. - Cercetări de histo-anatomie compcrată la speciile de Coronilla L.
ce cresc în România. III. Tulpina. Comunic. de Bot. ale S.S.B., t. XI, 1969 :
39-47.
41. TOMA, C. - Cercetări de histo-anatomie cornparată la speciile de Coronilla L.
din România. II. Rădăcina. Stud. şi Cercet. de biol., ser. Bot., t. XXI, 5, 1969:
329-334.
42. TOMA, C. - Studiul epidermei foliate la genul Trifolium L. din România, An.
şt. Unfv. laşi, sect. II a, t. XV, L 1969: 41-47.
43. TOMA, C. Recherches d'histo-anatomie comparee sur Ies espcces d'Onobrychis Adans. qui vivent en Roumanie. I. La leuille. 2. Le petiole. Acta Botanica Horti Bucurestiensis, 1968 (1970): 31-40.
44. TRECUL, A. - Du tannin dans Ies Legumineuses. C.iR. Acad. Sci. Paris, t. LX,
1865 : 378-382.
45. UJHEL YI. J. - Etudes taxonomiques sur Ie groupe du Lotus corniculatus L. sensu
lato. Ann. Hist. Nat. Musei Nat. Hungarici, Bot., t. LII, 1960: 185-200.
46. VESQUE, J. ET VIET, CH. - De l'influence du milieu sur la structure anatomique des vegetaux. Ann. des Sci. nat., Bot., 5e ser„ t. XII, 1881 : 167--176.
47. VUILLEMIN, P. - Sur la structure des leuilles de Lotus L. Bull. Soc. Bot. de
France, t. XXXVII, 1890: 206-214.
48. 2ERTOVA, ANA - Studie ilber die tschechoslowakischen Arten der Gattung
Lotus L. I., Preslia, t. XXXIII, 1961 : 17-35.
49. 2ERTOVA, ANA - Studie ilbe~ die tschechoslowakischen Arten der Gattung
Lotus L. II. Sbornik narodn. Muz. v Prage, 1962, tXVIII, 4, 107-119.
50. WATAlU, S. - Anatomica/ studies on some Leguminous-leaves, with special
relerence to the vascular system in petioles and rachises. Journ. Fac. sci.
lmp. Univ. Tokyo, sect. Botan., 33, 1934: 225-365.
Resume
Les auteurs etudient Lotus corniculatus L. provenant de stations Ies plus differentes (en commencant par le Delta du Danube et terminant par la region monta-
273
gneuse), dans le but de mettre en relief tant la structure detailee de tous Ies
organes vegetatifs, que Ies variations de la structure de ceux-ci, en fonction de la
station ou ont ete recoltees Ies plantes. En procedant ainsi, on met en evidence le
phenomene de symetrie anatomique longitudinale et en meme temps on surprend
aussi certains aspects du processus d'histogenese. Une attention speciale est accordee au rapport entre Ies tissus lignifies et ceux cellulosiques, en fonction de
quoi on peut apprecier la valeur fourragere de la plante.
La racine. La structure primaire est triarhe. Le cambium produit du bois secondaire en tres grande quantite ; a mesure de la croissance en epaisseur, la quantite
du parenchyme augmente tant dans le liber et le bois, que dans Ies rayons medullaires. Compare avec celui cultive, L corniculalus spontane (etudie par Ies autresauteurs) ne forme pas le parenchyme de reserve a la peripherie des anneaux annuels;
cetle affirmation est valable surtout pour Ies plantes qui cro'l.ssent dans Ies terrains
secs. Les vaisseaux de bois secondaire forment des zones (bandes) tangentielles, ce
quî cree l'impression qu'au cours de Ia meme saison existent plusieurs anneaux
annuels.
La lige. Le nombre et Ies dimensions des faisceaux vasculaires varient, ceux-c•
ayant, pourtant, tous â l'exterior un cordon de fibres pericycliques. Sur Ies flancs
des cordons de fibre pericycliques et de liber, de meme que sur la face interne du
bois, sont presentes des tubes a tannin. Chez certaines provenances (en particuller, chez celles de montagne), le tissu conducteur, de type fasciculaire, se conserve sur toute la longeur de !'organe; chez Ies autres provenances ii devient annulaire pas loin du but de l'organe.
Le leui//e a a structure bifaciale dorsiventrale ou inegale equifaciale. Autour
des faisceaux vasculaires et entre Ies cellules du mesophylle existent des cellules
a tannin. Dans !'epiderme se distinguent des stomates et des poils tecteurs tr'tcellulaires sur Ies deux faces du limbe. Certaines cellules du mesophylle contiennent
des cristaux d'oxalate de calcium.
Les particu!arites du substrat sur lequel croissent Ies plantes, l'exposition de
l'appareil vegetatif aerien, l'humidite atmospherique etc. influencent sur Ia structure
des organes etudies. La quantite de fibres du liber et du bois secondaire, de meme
que la densite des vaisseaux a !'unite de surface sont visiblement plus grandes
chez Ies plantes recoltees dans des stations a cacatere steppique (par. ex. Valea lui
David-Jassy). Les racines des plantes croissant sur le substrat sec sont plus minces
et ont plus de rayons medulaires. Le degre d'epaississement et de cutinisation de la
paroi epidermique externe differe beaucoup chez Ies provenances etudiees, etant
tres developpe chez le materiei recolte dans Ies prairies de Valea lui David et
de Repedea-Jassy.
274
VARIAŢIILE
NUMARULUI ŞI DIMENSIUNILOR CELULELOR
EPIDERMICE IN INTERNODURILE SUCCESIVE ALE
TULPINII DE MELILOTUS (M. ALBUS MEDIK. ŞI
M. OFFICINALIS (L.) MEDIK.)
de C. TOMA, LEONTJNA TOMA, AURORA BUZNEA
Literatura referitoa.Te la ritmuri biologice în general, la fenomenele
periodice în biologia vegetală, este relativ bogată, cercetările şcolii de
la Clermont Ferrand (Franţa), condusă de prof. Lucian Baillaud, fiind
edifioatoa.re în acest sens ; în lista bibliografică am cuprins doar pe
acelea cu caracter mai general, avînd valoare de sinteze pentru dmneniul abordat (1, 2, 3). Asupra ritmurilor şi ciclurilor biologice în general, la noi în ţară scriu I. Ceauşescu şi Gh. Năstăsescu (4), în lucrarea
citată fiind abordate probleme mai cu seamă din domeniul fiziologiei
vegetale.
Relativ la problema periodicităţii lungimii internodurilorr, ca şi a
variaţiilor număr'lllui şi dicrnensiunilor celulelor epidermice în internodurile succesive, cercetările s--au efectuat în special asupra speciei Vicia
faba L. (6, 7, 8, 9, 14). Dacă pentru plaintele lemnoase datele referitoare
la 1această problemă sînt mai numeroase (5, 10), pentru plantele ierboase
literatura de spedalita:te este încă defidtară.
Ocupindu-ne de analiza vari,aţiei numărului şi dimensiunilor celulelor epidermice în internodurile succesive de la Onobrychis viciifolia
Scop. şi Trifolium pratense L., am arătat (11) că se c01I1s,tată, de regulă,
un antagonism intre diviziunea celulelor şi creşterea dimensiunilor lor
şi am dovedit caracterul periodic al fluctuaţiilor lungimii, lăţimii şi numărului de celule în lungul tulpinii.
In contribuţia de faţă analizăm, pe linia aceloraşi preocupări (11/,
material spontan de Melilotus (M. albus şi M. officinalis), ~ecoltat (în
staire de înflorire) din următoarele condiţii ,ecologice (Tabl. 1-11) : dune
maritime (Agigea-Constanţa), Delta Dunării (Cri~an, Miali'lllc-Tulcea),
regiune montană (Bicaz) şi de cimpi1e (Iiaşi). Am folosit acela~i maitedal
275
pe c-0re iaim studiat şi structura organelor yege.tative de la cele două
specii [12, 13]. Datele obţinute în urma analizei făcute sint trecute în
2 tablouri şi 7 grafice.
REZULTATELE CERCETARILOR
M. albus. Plantele recoltate de La Agigea au şi înălţimea cea mai
mare (media lungimii internodurilor : 51 mm) şi numărul cel mai mare
de internoduri : 22. Lungimea internodurilor prezintă fluctuaţii mari în
lungul tulpinii, fără a se putea observa o periodicitate, ca în cazul altor
plante studiate pînă ac;.im ; în general, alternează internoduri mai lungi
cu internoduri mai scurte. Plantele pro\'enite din Delta Dunării şi din
regiunea montană au mai puţine internod.uri, cele dintii fiind mai înalte,
respectiv cu internoduri mai lungi (media : 44 mm). Cu rare excepţii,
ultimele internoduri (spre \'îrful tulpinii) sî.nt de regulă mai scurte,
indiferent de pro\·enienţa m<31terialului.
De regulă. numărul celulelor epidermice creşte spre vîrful tulpinii,
însă dimensiunile lor (cu deosebire lăţimea) scad. Numărul de stomate
creşte de la bază spre \'îrful tulpinii, indiferent de staţiunea de unde
a fost recoltat materialul ; cele mai puţin stomate pe unitate de suprafaţă au foo;;t observate la plantele crescute în Delta Dunării, iar cele
mai puţine, la cele de provenienţă montană.
Nu se pC'ate stabili întotdeauna, ca în cazul altor plante cercetate
de noi (11). o corelaţie intre numărul de celule epidermice pe unitate
de su praf aţă şi dimensiunile acestoM, deşi (în general) lăţimea celulelor
este adesea mai mică la internodurile dinspre vîrful tulpinii.
M. officinalis. Plantele de pe dunele maritime de la Agigea au cele
mai multe internoduri, dar înălţimea totală a lungimii este mai mare
la materialul din regiunea montană, unde media lungimii internodurilor
ajunge la 45 mm.
Spre deosebire de M. albus, materialul provenit din Delta Dunării
are internodurile mai mici (medie : 32 mm). Ultimele internoduri sînt
de regulă mult mai mici <lecit celelalte.
Numărul celulelor epidermice pe unitate de suprafaţă, ca de altfel
şi dimensiunile acestora, prezintă variaţii rek11tiv mici ; lăţimea celulelor
epidermice este înt.otdeauna mai rnar.e la internodurile bazale. Numărul
stomatelor pe unitate de suprafaţă este mai mare în lf2 superioară a
tulpinii.
Indiferent de pro:venieinţa materi:alului, lungimea medie a internodurilor, numărul şi lurngimea celulelor epidermice în 1niternodurile succesive, sînt mai mari la M. albus; lăţimea celulelor epildermice ~i numărul de stamate pe unitate de suprafaţă, iau valori + asemănătoare la
speciile s·tudi:a:te.
Dintr.e parametrii analizaţi, cel mai puţin variază, la provenienţele
luate în studiu, dimensiunile celulelor iep~dernnice şi rmmărul de stoma..te
pe unitate de suprafaţă, iar cel mai mult, lungimea medie a internodurilor şi numărul de celule epidermice pe unitate de sup:riatfaiţă1.
276
In comparaţie cu alte leguminoase cercetate de noi (11), la cele
specii de Melilotus nu se observă o creştere a lungimii ·internodurilor spI'le mijlocul Uulpinii .şi o descreştere spre vîrful acesteia. Datele
obţinute. situiază speciile de Melilotus între Vicia faba (la care întotdeauna alternează un internod lung cu unul scurt) şi Trifolium pratense
ori Onobrychis vicii folia (la care în ternodurile bazale .şi cele terminale
sînt mai sourte).
Din ianaliza graficelor se poate observa, şi mai bine dedt în tablOIUri, că la speciUe de Melilotus avem de-a face cu o cm·bă multiapicală, la toţi parametrii ainalizaţi ; în felul acesita, speciile g.enului Melilotus di.foră cfo cele ale genului Trifolium (deşi ambele aparţin aceluiaşi
trib, Trifolieae), la care noi am reprezentat întotdeauna o curbă mono··
apiioală [11].
La M. al bus se constată (graficele : 1-3) alternanţa unor internoduri scurbe ou al.tele 1U1I1gi, curba avînd 3 (proveni·enţa Bicaz) pînă ia ti
(provenienţa Agigea) 1aipexuri ; alte.Tnanţa internodurilor de Lungimi diferite esite vizibilă mai cu seamă la provenienţa Crişan (grafic 2), la care
apexUTile curbei sm't mai ascuţite, diferenţa de lungime a internodurilor fiind mai mare decît 1a materialul provenit de la Agigea sau Bkaz.
La M. officinalis, curba a:re cele mai multe apexuri (5-6) la m~t.::
rialul crescut Î(1 regiunea montană, la care ~.i 1 fe~nţa de lungime a internodurilor 1succesive .este Iv.arte mare; lia planteLe recoltate de la Maliuc şi Iaşi, curbo. lungimii internodurilor este bi- sau -triapicală (grafie:,~le : 4-7).
două
CONCLUZII
Din analiza datelor înscrise în tablouri
{l-Il) ~i
gr-afice (i-t) se
constată llT1mătoarele :
Plian·tele de p!luven~enţă litorală
duri işi (în special la M. albus) cea
iau cel mai mare număT de internomai mare înălţime a tulpinii. Media
lungimii internodlllI"ilor este mai mare la matenalul de proveniien~
liitooală (M. albus) s1
a;u 1n.ontană (M. officinalisl.
tn general, ultimele iinternodu.ri (iainspre Yîrful bulpinii) sînt mai
scurte, inditferent de specie şi de provenienţa materiiaJ.ului.
De regulă, alternează interrrmduri scurte cu internodUJri lungi. a.c:tfel [1I1Joît curba variaţi.ei lungimii ,Hr.estora este :ntotci:eauna mul.tiiapicala.
P.rin aceaSba, speciile de Melilotus dif.eră de cele de Onobrychis ori de
Trifoliun, deja analizate de noi (11), la care curba respectivă era monnapicală.
Nllimărul de celule epidermi1ce pe 11.mitat~ c!e suprafaţă creşte
regulă Sp!'le vîrful tulpinii, indiferern de staţiunea de p!'IOVenioo.ţă
de
a
materialului.
Nu se poiate sitabili ·întotdeauna •O coirelaţie înt:r~e numă!iUl de celule
epidermice pe umitait' de suprafaţă şi dime111siunile acestora, deşi (în
geneTal) lăţimea celulelor esite adesea maii mică la internodurile (cu mai
multe celule) dinspre wrf'lll tJulp.iJn:ii.
277
Numărul stomatelor pe unitate de suprafaţă creşte tn internoclurile
tulpinale superioare. Indiferent de provenienţăJ plantele de M. albus au
internoduri mai lungi şi celule epi:deirnice mai ·1ungI în lungul acestora.
BIBLIOGRAFIE
1. BAILLAUD, L„ 1964 - Aljercu sur Ies phenomenes periodiques en biologie vegetale. Phyton, t. XI, rase. 1-2: 50-55.
2. BAILLAUD, L„ 1964 - Les rythmes dans la vie des p/anles-.--La Biologie medicale, t. LIII : 237-265.
3. BAILLAUD, L.. 1966 - Pi>riodicile de 24 h dans la succesion des e-ntre-noeuds
ff' long des tiges a croissance rapide. C.R. Acad. Sci. Paris, t. CLXIII : 597600.
4. CEAUŞESCU, I. şi NASTASESCU, GH., 1968 - Ritmuri şi cicluri biologice. Na:.
tura, ser. Biologie, nr. 5: 19-32.
5. HEGEDOS, A., 1962 - A szălăhajtâs egyf's internodiumainak hossznovekedese:Bot. Kozl. (Magyar), t. XLIX, nr. 3-4: 197-200.
6. MILLET, B., 1964 - Contribulion a J'etude de /a croissance el des mouvemenls ·
sur des p/antes de Vicia laba cullivees en serre ou en condilions unilormes.
Ann. des Sci. Univ. Besanc;on. 2e ser., Bot., t. XX : 47-62.
7. MILLET. B.. 1964 - Pcriodicitc de Ia longueur des entre-noeuds de la Feve
(Vicia laba). Phyton. t. XI. rase. 1-2: 66-68.
8. MILLET, B., 1965 - Varialions periodiques du nombre el de la Jongueur des
cellules epidermiques dans Ies entre-noeuds succesils de Ia Feve (Vicia laba
L.) C.R. Acad. des Sci. Paris, t. CCLXI: 3455-3458.
9. MILLET, B., 1965 - Les varialions du nombre el de la longueur des cel/ules
cpidermiques dans Ies entre-noeuds de /a Feve: essai d'analyse malhemalique des donnees. Ann. des Sci. Univ. Besanc;on, 2e ser., Bot., t. III, fasc.
2: 29-32.
JO. SEREBREAKOV, I.G., 1952 Morlo/oghia vegetalivn1h organov visşih raslenii.
Gosud. Izdat. „Sovetskaia Nauka", Moskva.
11. TOMA, C şi COLAB., 1971 - Variaţiile numărului şi dimensiuni/or celulelor
epidermice în internoduri/e succesive a/e diferite/or soiuri de Onobrychis vicii/o/ia Scop. şi Trilolium pratense L. crescute 1n condiţii experimentale. Lucr.
şt. Inst. Pedag. Galaţi, t. V: 229--245. 6.
12. TOMA, C. şi BUZNEA, AURORA, 1976 - Contribuţii Ia studiul analomo-ecologic al speciilor Meli/otus a/bus Medik. şi Me/i/olus olficinalis (L.) Medik.
1. Rădăcina şi tulpina. PEUCE (Rev. Muz .• Delta Dunării" Tulcea), t. V.
13. TOMA, C. şi BUZNEA, AURORA, 1974 - Contribuţii Ia studiul analomo-ecologic a/ speciilor Melilolus a/bus Medik. şi Melilolus olficina/is (L.) Medik.
IT. Frunza. Stud. şi Cercet. Muz. St. Nat. Piatra Neamţ, ser. bot.-zool., t. II:
149-160 ..
14. ZAHN, E., 1947 - Vntersuchungen iiber die Ze/lzahl und Zellănge. in der Epidermis der Inlernodien von Vicia fdba L. Beih. z. bot. Centralbl., Bd. XXXV,
Heft 3: 69.
' ''
Re sume
Analysant Ies donnees inscrites dans Ies tableaux (I-II) et dans Ies graphiques
(l-7), on constate que:
Les plantes â provenance . littorale ont le plus grand nombre d'entre-noeuds et
(particulierement chez M. a/bus) la plus grande hauteur de la tige. La moyenne
278
de la longueur des entre-noeuds est plus grande chez le materiei ayant provenance
littorale (M. a/bus) ou montagneuse (M. oflicinalis).
Generalement, les derniers entre-noeuds (vers le sommet de la tige) sont plus
courts, sans egard a l'espece et a la provenance du materiei.
Le plus souvent, des entre-noeuds courts alternent avec des entre-noeuds longs
et c'est ainsi que la courbe de variation de leurs longueur est toujours pluriapicale. C'est la la difference entre Ies especes de Melilotus et celles d'Onobrychis ou
de Trilolium que nous avons deja analysees (li), chez lesquelles, la courbe est
monoapicale.
Le nombre des cellules epidermiques sur l'unite de surfa~e s'accroît-generalement-vers le sommet de la tige, sans egard a l'espece et a la provenance du materiei.
On ne peut pas etablir toujours une correlation entre le nombre de cellules
epidermiques sur l'unite de surface et leurs dimensions, quoique-generalement-la
largeur des cellules est souvent plus petite chez Ies entre-noeuds (ayant plusieurs
cellules) vers le sommet de Ia tiqe.
Le nombre des stomates sur l'unite de surface s'accroit dans Ies entre-noeuds
superieurs de la tige. Sans egard a Ia provenance, Ies plantes de M. a/bus ont des
entre-noeuds plus longs et des cellules epidermiques plus longues, le long de
ceux-ci.
EXPLICAŢIA
GRAFICELOR
Graficele: 1-7: Variaţia lungimii, lăţimii şi numărului de celule epidermAce în
lungul tulpinii de Melilotus. 1 - M. albus, prov. (provenienţă) Agigea ; 2 M. albus, prov. Crişan ; 3 - M. albus, prov. Bicaz ; 4 - M. officinalis, prov.
Agigea ; 5 - M. officinalis, prav. Maliuc ;
6 - M. officinalis, prov. Iaşi;
7 - M. officinalis, prov. Bicaz.
- - - - - lungimea medie a internodurilor
. . . . . . . lungimea medie a celulelor epidermice
-.-.-.- lăţimea medie a celulelor epi''dermice
- - numărul mediu de celule epidermice
EXPLICATION DES GRAPHYCUES
Graphyques : 1-7. Variation de la Iargeur, de Ia longueur et du nombre de cellules epidermiques Ie long de Ia tige de Melilotus; 1-7 : voir Ies explications en
roumaine (prov.-provenance).
- - - - - longueur moyenne des entre-noeucts
. . . . . . . longueur moyenne des cellules epidermiques
-.-.-.-. Iargeur moyenne des cellules epidermiques
- - nombre moyen de cellules epidermiques
Lungimea internodurilor (în mm)-longeur des entre-noeuds (en mm)
Lăţimea celulelor (în Jµ)-largeur des cellules (en µ)
Lungimea celulelor (în µ)-longueur des cellules (en 1-t)
Nr. celule-nombre de cellules
Nr. de ordine a internodurilor-nombre d'ordre des entre-noeuds
279
"
„
„
,
~
...
u t.ltl#r
-1'
„
III
I
',..°'
I
I
I
I
,..
I
„
"
I
91
I
I
I
„
I
,.,
\
'
„
,..
I
"'
„
„
H
I#
1•
„
"
"
„
<a
••
;.;
.'I
,.
„
/ \ \ .i
I
7
V
I
\
\
'
'\
' ' ... /
I
\
v
t
o
/
/'.
/
\
·~. :..-...
/
·~
'.
\
/
- ·-,.
'v
' \„ .....
I
Hr
I
tlt' ortltnt'
"
'' ''
" 1s
~ //}/A1'1Juo'vr,/ir
Graficul 1
280
·,
11
tT
fi
I
l'O
11
U
I
,,
>o
„,
„,
A;"""""
/\
' '' \
'"
I
I
,„
I
,„
„
,„
,,.... ... .../
,,'
I •
I I
I
10•
„,
I
I
„ ,"
I
I
I
.)
„
•'.
„
I
I
I
J
•
'--· -,
I
V
I
\
-·-"
/
,,
•
•
I
Graficul 3
„
_,,
r.
N1r.c.i.b-
\
\
I
i
I
.'II
I
„
"
I
I
I
I
IC·
„
1.,,
,.
I
I
\
'
\v
\
.\
.
\
'); / .
/
„
„
„
,1
/.
n
..,
I
I
I
! ' ...
\
''
u
I
·,.
I
I
/
I
/.
\ ' " I. ,
I'
'I
„
I
~
\
'
"
I
I
I
I
'
/
/
i· .....
I
„
/
I
\
„
I
I
I
I
~,
I . ·I
I
,.
I
I \
I
\ ..
~
I
H
.,,
I
I
I
I
~
/
- _I
„~
r
, '!I
..,
.,.. /V' ..........
............
„
H
'
....... .........
.......... . ..... ·
........
I
„
·" \
·--.....1
„
\
\
,,
t\
I \
\
\
.,-·''-....._/
\,
„
„
/
„"
•
"
"
' /
8
„
,
~
-'------=----~~:__J
O
7
8
9
f'tl
'1
tl
t1
fli
,Yr (f', Qrt#/11' ~ 111ler111711'vr1/tJ/°
tS
lf
"
li
1'
;w
lt
ll
U
PI'
Graficul 4
283
,,,
hr 1ekJr
~
li
I
"'
/J2
I
!I
I
I
·2~
I
I
uo
I I
I
I
I
I
I
I
I
I
„
tvz,t"";l y ;'
c~
.,
.,
..,,
„
,.
„
„
,.
I
I
I
I
I
I
I
96
I
I
91
I
I
I
I
I
I
I
I
r- -- I
I
:\
I
'
\
I
I I
I
7.2
\
I
Jl
110
.\···
I
I
\/
„
I
I
•J
JJ
'"„
I
/
60
~"
28
„
,,
2'.
2<
n
J6
7
\
,
„
;o
,~
„
„
,,
r;
-;
,.
,..
1.t
10
JO
8
'
a
o
"
;
l
4
5
IVr. de Ol'ollJR
'
~
7
8
.9
'0
1/lleModur1lor
Graficul 5
284
fi
fi
''
l-f-
I~
10
17
tl- - -
-
I
i1
/ I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
1fJ
I
I
I
I
I
I
I
I
I
108
I
\
\
I
I
I
I
~
I
I
I
\
I
___
I ./
\.~:/
I
I
76
:it
:· V·.
I
I
I
I
I
I
A
I\
I
I
I
I
f QQ
I
I
I
..„
I I
I I
V
n
~
.. .. . .
M
s2
I
X
I
I
22
20
+o
116
"
-·- · ~
\
12
\
"'*·-·
'"
\
8
'"
\
8
°'- ·-·" \.
' ·- ·- ·--/
/
10
/
8
6
•
8
lt
o
li
/.
l
.1
•
5
6
7
8
fi
lf1
N
/,?
;_,
r+
IF
li
Q
#I' o'e (Jl't/iJ'Je-~ 111/t>mtNhrilo/"
Grafkul 6
285
I
,1
"'"
,1
91
,1
I I
I·
I\
„
~
\.
I
li
I I
I I
I
I
I
"
I
I
I
'·
f.1
.
I
11
.V
.\ /.
. V
/I
I I
I I
I \
I I
.,
..
\;
~
I
I
I
I
I
I
. I
I .
1· . I
I I
I
J
I
\
I
„.1
: I
I
./ \
I I I
I I I
\.I
I
li
I
~ ·.
I
I
,:
.
I
I
I
I
I
.I
,„
"
' /.
-?
·.11 '"
. I
11,
1,
I
••
„,
,...."\
/
„
- ._/ ·
\
\
\_,_/
I
~ -j:'Plft
'
I
Q
Q'-~~~~~~~~, ~7~-B~-9~~~„~~~,~~,, ~~
~-~~~""-""--"
~-2'>
~-o~--
Nr
286
(/e ()/ YP/J l' .7 Ml l'/',P QtTt/N4r
Uraficul 7
I
Q
TABLOUL I ·
- -- --~
l
Pro v':>11:'ti11fi'
I 2 3
!rilel'IJO d
2
1
Lungimea
'il?/emodu/ui 4-)
Nr. celulelor5)
~5
so 55
<!/•
~~
\)
. 6) 7 8
---·
-·
?9 5tl
g 10 11 12
IJ
14 15" ! () l? l'8 19 20 l i 22 ~iii
~„
&7 74 {)'4 63
· ~5
----
>---·
-·- ---
3
ss 't't 80 56 47 2..., lf!j ,9
"f5 50 30 !/./)
ol•
51
,.., fff) fft, 63
'"16
28 27 26 ;g
!I B .9 12
'l' f (J 10 6
~
't9. 79 62 5~ 7'1 $~- 66 98 .9·(; 85 66 97 sg 6~~ 88 71 to2JB1
·r-0 ~1m91mM ce!v.';>:i /~0r e;t<lwmic~ 24 80 22 29 27 28 '53 '"5it. 27 25" 26 32 26 3l.1 40 '"$(} Ml 32 31
' ~~-'t'ime~ ce/vie· l't- 17 f~ 10 tfi f 3 !l 14 12 li /j 15 f 1 12 .f1 10' 1.'' 9 11
·'·
~ N~()r ~1'tlerm1(v>'lt
(f 7 12 10
s f omd(e B) f 2 ' 6 4 4- 4- 5 6 ll ()
i:J1
6
'1
7
7
-- ·-- i----· - · - 8t: .
L ur1,11/m?a
.(2 11 33 . .;I
fnt e'rnodului 52 35 40 65 f 8 69 ~4 11 80
I I
,,
Nr. celu/elor 9~ 'tlJ S9 ~6 34
I
32 f ~ 98 1'2 51 1·!J ''f'
epider.n/ce .
Lvng/rr,eJ cehii?5() 58 4-3 37 4; 39 't7 „~g 3~ 40' +·~
I
I
lor e,1J1d@t>m/ce 'f3 28
...... L.i1/mpa cu/vieg a':i
lor' P,P1dermice · 16 27 14 12 12 10 12· f O 10 9 13
~ Nr. slomate 3 3 ~ 3 2 2 4 6 8 5 s 5 6
II
---·· ·Lun_zrmecJ
I
/f}(e nodulu/ 55 SB 40 32 47 't-1 48 35 34- 32 30 20 20 1'6 i
(~
e;;/derml~e
.
4-~
f) ·
„,
-~-
..... -...-.„ .....
.I
-r
#
+2
41
I
~
13 '
I
~ I
i-- ~-r·- ·-r·
Nr„ c elulelor
76 79 7()7 96 86 108 88 10j 107 f17 12~
Lungimea cehry.1de1"m1ce 31 32 26 27 24- 26 23 27 25 24 23
~ ll"/or
/,j//mgc; N'/o~
~ lor Pj)lde/'mice 12 12 13 fi 11 9 12 f9 9 g 7
'l:l NI". domole
3 3 8 ·8
6 6 6 10 10 g
Luagimea
6() 50 59 55 33 59 33 28
int ernodului 'i57 ~7 ~
Nr. ce/vie/or 1,§f 5ft. 82 65 58 75 61 73 81 Bit 88
e_p1derm/ce
.Ql L<M91mea cw'(/- 32 30 26 38 31 30 35 33 33 33 28
I ~ le/or e;;1<7'e/'111ice
ufime<J <'f'i ule- f/rf8 1+ 14 13 12 11 f4- 10 ·10 11
/or e,P1't/€ w»1ee
. .....
#r-slomfJle
3 3 6 5 3 4 5 6 8 8 7
e,o/derm/ce
+
·t
1.~!i 191
36
10'1
131
26' 2! 22
26
ff
8 7
8
14 10
- ··-- -·- ,__.
''? f 5 g 't4
44 60 56 47 t:.~
36 38
85 9? 95 64 88 71 1()2 81 7~ 110 1()11 7g ,
33 ,J() 30 40 30 3tl 32 31 28 27 26 331
10 fJ 11 11 ·10 1l. 9 f f 11 8 9 .fi
g B 7 3 6 7 12 10 7 10 fi) 7
~ ·
! ~:5
I
.
,1-f'roYP()anCP
s-Nombre Q'p ce!/vles ij1<tet>mipv11s(<Jt1m1crCJSc()l"Z"iss: oc.truop. ~ ;S=o,o9~1mm.Y
2-Cnlre-noevd
6- L0t1jVl'(/I" tks C'e#v/es ~/del'mplles / en IA/
.
J.-NO(M/Je
7-Lerfeur des re//"les o/Ji<7'el'mipves le/J !1
.
4·L OJJJVPVI' d11 l'enlre-/Jot<ltY { en mm) 8- Nombre de slomCJCes (<lv n11crosco~e Ze/ss oe. f(J.( o~. 1,a; S =(J,tJ9PI mnl}
Ta bl. I. Da te nume rice privind va riaţi a lungimii (în p ), l ă lim ii (în p ) ş i n umă r u lui
de ce ~ u l e e picl e ri:iice şi de s tomate (pe unitate d e suprafaţă ), în lungul internodunlor s uccesiv e ele JVJ. a /b us ; lungimea inte rnodului în m m.
('
!'
)
.:
.,
TABLOUL II
~
fnler.'IOd
I
2 J f
J 6 7 8 9 10 7! 12 13 14
!§
16 17 18 19 2Q 21 22 29 24 ~~,
J
;
I
~(~!/,~iv, +1 '1-5 H 't! +7 45 3J 45
& c.>lvlelor 61 45 't9 71 46 37 42
~o'(){'ml<f! <}
.(h T'
e....,..,,..,,..,.,
l'<W 29 30 30 )Q 28 28 30
1„7-., c-..lw'~- 17
~ ~~..,,..,.,.
21 20 17 18 2Q 18
~
~
Alr. st-~'9 2 2
3 3 2 1 2
lvr1y1mN
32 36 ~9 25
25
29
55
KJ/('YYlOl/ul-1
Nr. ....U/~/or 9'r 64 79 79 78 73 7f
\.>
'?'°""""""'
. ~ fv;i„,,_""""
2! 21 18 !9 21 26 ~1
:
-.:::
~
,w.; ~
14,H>N"""4>-
IJ 19 M- 11 12 13 10
""~""
,y„ sto,.,,,t.- 7 3 4 4 3 4
~:7t:„";Z"' 15 ~o 69 6 13 15 12
,Yr CPN l,.,b.~3 76 58 7f 91 o!l 1QJ
e,,o~ ~
'
.(;; funp,,,,,.. ""'*- 28 27 25 29 ~9 39 18
*""" 'l"I'- ~ ~-""""''"
!'f 1~ f! fi
/or (",P' a'9"".n~
!Yr I lom.ole 2 5 3 7
f;:;-1,.:::,r;:,,/v, 't5 60 J7 4J
Af ,_i<,,~,&r
68 82 53 64
e,p1(1fÎ/rm1rt ·
~3 3't 54 l;.5 f ] 40 H Ir! 17 64
+3 5f 6(} 64 61 56 64 86 9(} 75
28 25 25 26 29 25 26 27 30 J+
f7 !â 11 76 ,,
'~ ft,. 1! 9 f!
2 5 t,. 4- 4 4 5 8 9 7
33 15 20 2~ Ir! 55 33 J2 i2! 15
7f 85 76 81 57 ~ 87 !Jl ,77 67
'tO 27 30 29 38 4-3 38 20 38 39
1! f! fJ li f! 12 10 9 110 8
5 6 3 6 3 3 7 13 5 6
10 39 45 63 30 26 16 31
'2f 13S 99 115 11f 99 81 8!
18 16 30 ?! 27 29 28 27
g !J 7 7 7 9 I! g
({) Nr sl~te
'"'
slo~fP
15 14 13 tJ l't fi 12 fi
J J 3 f 4 3 f 6 O f
/t,. 15
f ·~'~'~
1~r1~.4JOt<Vt:l
J ~ {f"Jf' t/U
5"
129
91
26
-
70
6
-45
72
31
a
~1538 37
67 67 60 72 69 66 68 82 88 76 78 177 69 ,84
~:;;ţ',,-'.':',~ 2f 25 26 J 28 30 31 28 2 29 29 I 32 J2 C8
Nr
"
1f
23 91 25 '36 28 29 2f 42 30 38 33 31 21 42 125130 28 136 34
10 : !f 10
13 16' 17 " 11 15 15 12 9 12 10 11 11 f2 111
'
1 2 2 4 4 3 4 6 4 3 3 4 4 9 5 I 6 19 7 6 9
wjia
.t;;::;:~
~ ~1~,t
9
3 4
32
79
31
90 64 84 2'i 73 63 f ) 36 70 59 30 55 42 39 18 12
59 8J 56 89 77 68 50 7g 57 10~ 55 I193 183 67 68 84-
.);Z"l. ., H •2 32 31 H H 27
~
59 17' 8831 6230
63 S9 62 67
34 29 33 36 't-8 32
IZ fi f't 11 9 10
o6 6 6 3 ~
g 12
8 5 5 9 9 5 6 10 6 6 6
g
i.7:;::;::.1:.. 23
.~ 5:."~z 13
"I
28 3(} 37 11 9 20 21 36
„ / ..,„h'01,-„-u"
112
11/ 12 112
515 4
l i-n ,,..,,,...n1u," o' /" ' .„,,,.}
J 1.JU m rN' l\.q,'t" /t"IJI
„11~/"t" "" u/lulr.J ~p1c""'"' f t/'
• Lo.yr ~:/r tles a l'C//e J tfa'1""'r""'f'J1J f r" /Y
7
Oe" " ' '
f2
5"
90 33 24124
1! 9 20 21 33
'3 31
90 87'. 79 os 6'r 73 67 59 71 88 76
29; J1 Jf 31 3 3J J6 4-8 32 31 28
li g 10 9 12
10 ,10.L~
8 7 8
8 6 3 4 3 7
i
~12
~ .;.q, J. q,o J1 (./A1d1.1) 7-/~'Yew dO C't'"/lvlt"'S e_t;HJ', rnufvTS(l'l,A/
d· l.'AAbrt q, J/()H]Jt„ ( <1" m1CYT7JfC'/~ Z'1JJ or. fiJroJu';f „
·0.09 "'11'1f41 il
Ta b!. 11. Id e m. /\I. o fl icinalis.
Tab !. I - II. Donn ees nume riq ues co nce rn a nt la v a ria tio n d e la long uc ur, d e la Ja rge ur, du nombre de ce llul es ep id e r miques e t de s to ma tes Ie Jon g des e ntr enoeu ds s uccesifs de M . a /b us (Ta b!. I) e t de M. offi c i nalis (Tab!. II ).
CONTRIBUŢII
LA STUDIUL ANATOMO-ECOLOGIC AL SPECIILOR
MELILOTUS ALBUS MEDIK. ŞI MELILOTUS OFFICIN ALIS (L.)
MEDIK.
I. RADACINA ŞI TULPINA
de C. TOMA, AURORA BUZNEA
ln oontinuarea
preocupărilor no,astre pentru cunoaşterea cit mai
a structurii organelor vegetative de l:a Leguminosae în
general (30) şi de la Trifolieae în special (31, 32, 33), în Nota de faţă
prezentăm rezultatele oercetărilor noastre cu privire la a111a.tomia ecologică de la două specii de Melilotus (M. albus şi M. officinalis), comune
în toată ţara, de la litoralul Mării Negre, pînă în etajul subalpin (10).
M. officinalis me atît importanţă meliferă, furajeră, cit şi medicinală (22,
27), iar M. albus este in special o plantă furajeră şi meliferă (13, 23).
Analizînd un bogat material, provenit din diferite staţiuni din ţară,
ne propunem să reliefăm atît diferenţele de structură în lungul organelor, deosebirile de structură dintre cei doi tJaxoni, cit mai ales variaţiile histo-anatomice în funcţie de staţiunea de provenienţă a ·oe.lor două
specii, deci influenţa diferiţilor factori ecologici asupra s•tructurii rădă
cinii şi tulpinii, aşa cum am prooedat şi .atunci cînd ne-am ocupat de
structura fI"Uilzei (33).
Referinţe istorice. Cu privire la anatomia Trifolieelor (1, 2G, 31, 32,
33, 34) sau a Leguminoaselor Îiil general (5, 14, 17, SO) informaţiile sînt
ceva mai complete, în schimb structur.a rădăcinii şi (Ulpinii de la speciile
de Melilotus este încă foarte puţin cunoscută (2, 12, 16, 19). Referiri
generale .asupra ,anatomiei unor leguminoase apropf.d:te de speciile pe care
noi le analizăm găsim şi în literatura referi•toare 1a Dicoti1edonate în
general (3, 7, 8, 11, 15, 20, 21, 25, 29). O bună parte din lucrările citate
1a bibliografie se referă 1a influenţia diferiţilor taotori ecologici asupra
structurii plantelor (4, 6, 9, 18, 24, 28, 35) : în aceste l'llCI"ări sint citate
ca exemple şi unele leguminoase. niciodată ir.să specii de Melilotus.
Din analiza literaturii de care am dispus, rezultă că anatomia celor
două specii de M elilotus nu a fos,t cercetată pină acum din punct ecologic, ceea oe de fapt iişi propune in mod deosebit prezenta Notă.
aprofundată
287
Material şi metodă. Plantele de la cele două specii de Melilotus au
fost recoltate în stare de înflorire, fixarte şi conservate în alcool de 70°.
Materialul provine de pe dunele maritime de La Agigea-Constanţa, din
Delta Dunării (Maliuc şi Cr1şan : pe malul braţului Sf. Gheorghe), de
la Grădina botanică din Iaşi (numai· M. officinalis) şi din regiunea montană (pe malul Lacului de acumulare de la Bicaz, lingă baraj). In toate
staţiunile menţionate, plantele creşt.eau în locuri deschise, + unifonn
iluminate; substratul variază de la nisipos pînă la pietros. Rădăcina
principală a fost secţionată şi studiată La un singur nivel (în treimea
ei bazală}, iar tulpina matură la patru niveluri (începînd cu internodul
terminal, cel mai tînăr, şi terminînd cu cel ba2al, cu struotuTă secundară
tipică). Procedînd în acest mod, am reuşLt să surprindem diferite momente ale procesului de histogeneză, să evidenţiem fenomenul de simetrie longitudinală anatomică, ca şi la alte leguminoase (30, 31, 32).
Colorarea şi desenarea secţiunilor s-au făcut după procedeul şi ou aparatura descrisă în unele dintre lucrările noastre anterioare (30, 31, 32).
Descrierea structurii se face numai pe baza citiTii preparatelor cu secţiuni trc:nsYer.s:ale prin rădăcină şi tulpină.
REZULTATELE CERCETARILOR
Rădăcina
M. albus (Pl. I, II). La nivelul cercetat, rădăcina are structură secundară. rizoderma şi scoarţa primară fiind exfoliate. Suberul este relativ subţire : 3-5 straturi de celule
turtite tangenţial. Ţesutul conductor este reprezentat prin două inele : unul de liber (mai subţire) şi
altul de lemn (mult mai gl'los). Liberul secundar este diferenţiat în trei
zone : a) internă (subţire, lingă cambiu), formată din tuburi ciuruite,
celule anexe şi (foarte rar) fibre liberiene ; b) mijlocie (mai groasă),
alcătuită din parenchim liberian şi numeroase fibre, izolate sau (mai
+
adesea) grupate în fascicule mai mari sau mai mici, de con:bur nNegula t în secţiune transverSi3lă ; c) externă (foarte groasă), oonstituită în
cea mai mare parte di!). parenchim liberian, în oare s[nt dispersate
foarte puţine fibre, izolate sau grupate în fascicule mici, de asemenea
de contur neregulat. Mul,te celule de parenchim liberian conţin cristale
simple de oxalat de ralciu. Fibrele liberiene sînt mici şi de contur
poligonal în secţiune transversală, cu pereţii îngroşaţi, parţial .şi slab
lignificaţi, dar gelificaţi. Inelul de liber secundar este străbătut de
numeroase raze medulare, mai înguste sau mai largi, acesteia din urmă
formînd un aidevărr-art parenchim de dilatare, în care sînt tfrecvente
celule ox,alifere.
Comparînd sitruotura ţesutului liberian al rădăcinii la plante de
pro;venienţe diferite, subliniem următoarele partkul1arităţi : la materialul crescut pe dune maritime şi (mai puţin) pe malul Dunării, suberul
are oeLule mai mici, celule oxali!:fere mai frecvente şi fibre ide scleren-
288
chim mai n'll!meroase (pereţii acestora ifiind mai îngroşaţi) ; l1a materialul
de regiune mOlrutană, fibrele sînit mai puţin frecvien te şi rareori grupate
în fasdcule ; inelul liberian este mult mai gros deC'iit la ceilelal1te provenienţJe. Lemnul secundar prezintă ·şi el o anlllmită zooali!tate, diferenţiindu-se cel puţin două zone : ia) centrală, cu vase numeroase dar de
calibru rielativ mic, dispuse în şiruri ra:diiare
regulate, dntre care se
găseşte Bbriform şi parenchim lemnos {celule cu pereţi celulozici) ; b)
externă (cea mai .groasă), cu vase de calibriu mai mare, izolate sau grupate [n f,ascicule mid, dispersate ipînă în aip!iopierea liberului ; între
vase se află libri:form •Şi parenchim lemnos (oelule cu peTeţi + lignificaţi). Ca ·şi liberul, 1emnul este ~trăbătut de numeroase raze medulare,
mai în guste (1-2 celule) sau mai largi (6-8 celiule), cele mai multe
ajiungînd pînă în axul rădădnii (unele din oeluLel'e lor avînd cristale).
Compairînd struc1Jura 1emnuJui lia plante de prio1venienţe diferite, subliniem rurmăboarele particul·ariităţi : vasele de 1emn sin t mai numeroiase şi
cru calibru mai mare tn rădăcina pliantelor de staţiune litorală, sînt
mai nare şi de oalibru mai mic, la cele de staţiune montană ; canrt:itativ,
Hbriformul este mai bogat tot la plantele de re~iiune montană, fibrele
fiind giruipate în fascicule iee alternează cu zone de pa:rienchim lemnos
(oelule cu pereţi ceLuloziici) ; numărul mic de fibre liberiene este compensat de numărul mare de fibre lemnoase; cantiitatea mică de libriform
în Tădăcina plantelor de staţiune li1toraJă este compensată de abundenţa
panenchimului Uigniifiicat. După strllictura sa anatomică, materialul din
Delta Dllrrl.ării ocupă o poziţie in'berirned1ară, iatî't oa grosime a rădăcinii,
cit şi oa raipor.t între librif.<Y.rm şi parenchimul Lemnos Hgnificat.
M. officinalis {PI. I, III). Rădăcina este mai groasă ca la specia
preoodentă ,şi, indi1ferent de staţiunea de provenienţă a materiialulu:i, arie
inelul de liber mai dezvoltat decît la M. albus, .grosimea lui apropiindu-se de cea a l emnului. Exoerptîn:d materialul de la Mailiuc, suberul
este mai gros şi format di:n celule mai mari. Zona liberiană. de lîngă
cambiu CUJprinide rareori fibre de sclerenchdim şi este foarte subţire 11a
materialul provenit din Delita Dunării. Cit priv·eşte raportul dintre canti1ta tea de parenchim liberian şi oea de fibI'le, menţionăm că acestea din
ur:mă sînt mai mari şi relativ maii dispersate, dar ou 'pereţii mult mai
îngro~ţi, l1a plainbele de la Agigea şi Ma1liuc ; la materialruil din celelalte s·taţillllni fibrele s[,nt cev:a mai mici şi grupate în fascicule
compacte pînă spre !ruber.
Alcătuil"'ea lemnului este asemănătoare cu cea de la M. albus, cu
deosebirea că doar la materialul din Deltă se di~biinge o •anumită zonalirtate : în axul rădă.dnii v;aisele sînt numeroase şi de oalibru mijlociu,
cu mult libriform între 1e1e : L')Ona mijlocie are vase puţine şi cu 1umen
foairte miic, libriform din abundenţă şi cu fibre grUJpaite în fasoirule oompacbe. ln ambele Zione, parenchimul lemnos .şi oel al razelor medulare
este coootiMl.it din oelule cu rper.eţii foaTte .subţiri şi celuforzici. Zona externă prezÎll'lltă vase numeroase şi iau lumen mare (dispersare î111 toată
grosimea .inelului lemnos), cu librdcform relativ puţin între ele ; în schimb,
+
1
1
+
289
parenchimul (lemnos şi oel al razelor medulare) are celule cu pereţii
îngro.şaţi şi lignirficaţi. Rădăcina plantelor de la Agigea are inelul lemnos fragmentat în numeroase sectoare înguste, cu vase rare şi de calibru
relativ mare, între care abundă fascicule compacte de librilfoirm. Materialul de la Agigea este oeva maii rtînăr (deşi a fost recoltat tot în
stare de înflorire), dovadă făcind parenchimuJ lemnos, rare rămîne celulozic în toată grosimea rădăcinii ; în plus, fibrele de lemn (deşi numeroase) nu au pereţii lignificaţi. Prin cantitatea de libriform şi calibrul
vaselor de lemn, rădăcinile celor două specii cercetate se aseamănă la
materi,ale de
prm:enie-nţă continentală.
Tulpina
Melilotus albus (Pl. IV-VII). Conturul secţie.mii transversale diferă
în lungul tulpinii. fiind costat la vîrf (A) .şi aproape circular la baza (D).
Spre vîrful tulpinii conturul apare
pent.agonal, în dreptul coastelor
principale aflindu-se cordoane colenchimatice corticale, iar în dreptul
valeculelor, clorenchim. La nivelurile mijlocii conturul devine neregulat, cu coaste mai puţin proeminente, ajungind oa la baza tulpinii să
fie circular. cu deosebire la materialul de provenienţă litorală.
Epiderma : celule cu pereţii interni şi, mai ales, cei externi îngroşaţi, grosimea acestora crescind spre baza tulpinii şi fiind întotdeauna
mai mare la materialul de la Agigea ; cuticula este subţire la toate
provenienţele, devenind ceva mai groasă la internoduriile bazale; frecvenţa perilor tectori (întotdeauna mai numeroşi <lecit cei glandulari)
viadază puţin la ·indirvi:zJi de provenienţe diferite ; ei s[nt totuşi ceva mai
frecvenţi la tulpina plantelor crescute pe substrat nisipos ; stomatele
se găsesc înto'bdeal\lila la nivelul ex,tern al epidermei. Cordoanele de
colenchim angular vin în contact cu fasciculele conductoare abia sub
internodul tenninal. Gradul de [ngroşare a pereţilor celulari scade căitre
baza tulpinii, unde şi celulele clorenchimuiJ.ui sînt turtite tangenţial (in
special la materialul de pe Htoral şi din deltă). Se poate stabili o
corelaţie strînsă intre dezvoltarea încă evtdentă a colenchimului la nivelul :bazal .al rtulpinii şi conturul încă 005Wt al bulpinii ,la acest nirvel
(provenienţa Bicaz : Pl. IV, C ; Pl. VII, D). Clorenchimul : 5-6 straturi
de oelule parenchimatice, de regulă mai mici decît cele epidermice (în
special la materialul din deltă şi din regiunea montană). La partea
internă scoarţa se tennină cu un endodermoid, format din celule alungite tangenţial, foarte rar conţinînd cristale simple de oxalat de calciu
în dreptul unor f ascicuJ.e vasculare mari {'în special la planitele de ipe
litoral). Ţesutul conductor este de tip fascicular la vîrful tulpinii, însă
fasciculele sînt foarte apropiate între ele, incit liberul pare că este continuu, inelar. NumăT'Ul fasci~elolI' variază de la o prorvenienţă la alta,
aju'll!gind la 22-24 (ma1terialul 1din deltă). La nirvelul superior al rtulpinii
(mai ailes la p1ain.001e de regiune monJtană) lemnul primar se află încă
în curs de dirferenţiere. Cambiul devine inelar( deci apare şi în pozi-
+
290
ţie interf1ascilculară) foarte aproape de virful tulpinii, ceea ce constituie
un indilciu că, la M. albus, trecerea de la structur.a primară la cea secundară a:rie loc destul de timpuriu. Lemnul : şiruri radiru-e de vase, mici
spre măduvă şi mari spre liiber ; între vase se găsesc raze inb°'axilernice
de parenchirrn celulozic primar (raireori cu resturi de protoxilem), ale
cărui celule difecr-ă net de cele ale măduvei atît prin formă, cit mai ales
prin d~mensiurni. Razele medulare: ceiule poHgonale, fără meaturi (sau
acestea sînt foarte mici), cu pereţii celulozici, foarte subţiri. La perirferia fasdculelor 0001Jduictoaire (în special a celor mari, din dreptul coastelor) se formează (ocmc01I11irtent cu liberul) cordoane de fibre periciclice
(sclerenchimati1ce) ; la vîrlul tulpinii a1oeste elemente au contur poligonal in secţiune t:riansvensaJă şi sffnt mai mari deci't cele ale liberului,
avi'Illd pereţi celulozici, foarte subţiri. Măduva este parenchiimatic-celu1,oe:i:că, cu celule mall"i, .arviînrl spaţii aerifere vizibile îrntre eJe·.
Nu departe de interm-Olduil. terminail, structura ţesutului conductOT
devine secunidiară : li:berul devine inelar, i•ar lemnul împreună cu razele
medulare (a1e căror celule au acum pereţii ingroşaţi şi lignificaţi) alcă
tuJ,eşte un inel ,giros, puternic sclerifirat şi lignifica1
t ; în lemn începe
deja formarea libriifo:rimuLui (iou fibre încă moderat îngroşate şi 1liignificate), iar celulele de parenchim lemnos dintre vase au pereţii îngroşaţi
şi lignificaţi ; fibrele peridclfoe au pereţii vizibil mai îngroşaţi <lecit la
nivelul aniteriocr.
In ,treimea mi j1ocie, şi mai ales cea bazală a tulpinii, lemnul formea:ză un inel foarte gl"los, cu .foa:rte mult ldbrifonn, printre ale cărui
elemen'te se găsesc dispersate (pînă la li!ber) puţine vase, de calibru
viariabil. Poziţia fa.sciiculelor conductoare din 'Structura primară este
vizibilă încă, datorită zonelor de parenchim celulozic primar, de la partea internă a lemnului.
In internodurile bazale, fibrele ipericiclioe au pereţi extrem de îngroşaţi, sla.Jb liigni[iicaţi, da.ir gelificaţi (o:i deiosebi.l"te
la ma.teri1alul din
deltă). Ubriformul are, de ,asemenea, celulle cu pereţii foarte îngroşaţi
şi ligmif'iicaţi {mai puţin la materi1alul de regiu!Ile montană) ; se distinge
uşor desprinderea sub formă de inele a păturii ,gelifiicate (Pl. V-VI :
C, D). Zona perimetlulară : celule
mici, cu pereţii moderat îngroşaţi
şi ligni1Bcaţi, chiar 'În treimea suiperioară a tJulpinH ; 1I1azele sînt, de asemenea, foarte sderitfiicate şi BgniificaJte. Măduva rămîne celulozică în
tot lungul ,tulpinii ; exoeiptind niivelul superio:r aJ tr..Jlpinii, în măduvă
se formează o lacună centrală (întotdeauna mai mare l,a materialul din
regilune montană), ce descreşte ca mărime că'tre baza ol'ganului.
In sfîrşit, menţionăm şi prezenţa celulelor cristalifere, ,a:tJît în endode:rimoiid, oit mai ailes 1a fiaţia internă a unor fasciicule conduct0t31'e mari;
ele sîint 1oeva mai frecvente la 1maiber'ialul de pe liiboral şi din deltă. Celule
cristalifore am fatîlnQt şi în liberul1. tJulipinii de la ma1berialul din deltă,
în spedal în i!Il!ternodurile bamle '(Pl. VI : D).
Meltlotus officinalis (PI. VIII-XII). Conturul secţiunii transversale prin internoldul ·terminai este aiproape penibalgonal (pr<YVenienţă :
Agig.ea) sau hexagicmal (provenienţă : Bioaz). Coastele devin ma.ii puţin
1
1
+
291
YizibHe în internodurile mijlocii şi lipsesc aproape complet în treimea
inferioară a tulpinii (exceptînd mal;e["ia.lllll din regiune montană, la care
tulpina rămiîne costată pînă la bază).
Epiderma : celule mai mici, în comparaţie cu M. albus, în special
în coastele tulpinii ; pereţii extierni sînt foa!'lte îngroşaţi la toţi indirvizii
analizaţi, indiferent de staţiunea de provenienţă a materialului; în treimea mijlocie şi cea inferioară a tu\l.pinii (mai ,ales între coaste) celulele
sînt turti te tangenţial ; cuti cula este groasă, re~ezentînd 1/3 sau chiar
1 /2 din grosimea peretelui extern. Colenchimul este mai puţin dezvoltat la materialul de la Agigea, unde (în schimb) predomină elementele
de sclerenchirm (fibre periciclice, libriform etc.) ; acest ţesut se păstrează
bine dezvoltat în tot lungul tulpinii la materialul din regiunea montană'.
Există o relaţie strînsă între gradul de dezvoltare a cordoanel0ir de colenchim şi cariacterul costat al tulpinii (Pl. VIII). Clorenchimul :
3-5 straturi de celule, de regulă mai mici decît cele epiderimice (ou
deosebire la materialul de la Bicaz). Celulele endodermoidului conţin
uneori cristale de oxalat de calciu (în special la plantele de la Agigea).
Ţesutul conductor este de tip fascicular în internodul tenniinal ; fasciculele au dimensiuni
asernănătoarre, însă variază oa număr. Cambiul
apare inelar încă din internodul terminaL
La celelalte niveluri analizart:e, liberul şi lemnul formează cite un
cilindru (inel) ; lemnul : 2-7 şiruri J'ladiare de va5e, dispersate într-un
parenchim abundent, şi m.rnneroase fibre de lemn (cu pereţii îngro'Şaţi,
lignificaţi şi gelificaţi) ; elementele de parenchim şi cele ale razielor medulare sînt, de asemenea, lignificate şi gelificaite. Vasele de lemn sînt
mai numeroase şi de cali:brn mai mare la plantele crescute la Agigea
şi
Iaşi. Fibrele periciclice sînt mari şi au pereţii foarte îngroşaţi la
materialul de la Agi,gea ; spre baza tuilpiniI fibrele au contur toit mai
neregulat (în secţiune transversală) şi între ele apar vizibile spaţii iaeriifere. Zona perimedulară (uneori ou celuLe cristaliifere) rămfo.e ce1uloziică
pînă aproape de baza tulpinii, la plantele reooHate din deiltă ~i din regiune montană ; la materialul de pe litoral (şi mai puţin cel de la Iaşi),
celulele icristalifere alcătu!iesc cite un arc la faţa internă ,a fascicuJelor
mari. Măduva este parenchimatiică, celulele avîind pereţi celulozici,
subţiri. ln axul tulpinii se formează o laicună mai mare (provenienţă :
Bkaz) sau mai mică (provenienţă : deltă).
Deosebiri de structură legate de staţiunea de provenienţă a materialului cercetat. M. albus. Materialul din regiune montană are .tulpina
costa'tă pînă la bază şi lacună centrală mare ; celuleilie epidermice au
pereţii externi mai ~bţiri ; peridchtl are fibre mai rubţiiri ; liibrtiformul
are oelu1le cu pea-eţi moderat îngroşaţi şi numai rareori gelificaţi ; celu1ele criL5tallifere sînt foarte raire. Materialul din dJel1tă are celule epildermice alu1ng[te tangenţial şi cu pereţii externi îngroşaţi în internodurile
bazale ; elementele colenchimului sînt subţiri, iar cele ale periciclului
sînt lungi şi groase, cu pereţii gelificaţi ; liberul conţine celule crista1
1
+
+
lirfere. Mate!l"ialul de pe litoral are tJulpina mai groasă, necosrtată în 1/2
infordoară, cu ce1lule epidermice foarte mari şi cu pereţii ex terni foarte
îngroşaţi ; atît elementele periciclului, cît şi cele ale libriforunului, au
pell"eţii extrem de îngroşaţi şi geJirficaţi ; vasel]_e de lemn sînt inume!'oase
şi ,au caHbru mare; celule oxaliifere multe.
M. officinalis. CeLule epidermice cu pereţii relativ subţiri, la materialul din regiune montană ; celule cristalifere mai frecvente la materialul de pe li'boral şi de la Iaşi ; tulpina .estJe mai lignifiica1tă (în tot
lungul ei) la aceleaşi două provenienţe, unde şi cantitatea de libriform
este mai ma:rie, iar fibrele meca111ice -au pe!l"eţii mai intens liignif ieaţi.
Tulpina ou cele mai pronunţate coaste (inclusiv la internodurU.e bazale)
are şi cele mai groiase cordoane de colenchim (provenienţa : Bicaz).
Vasele de lemn sînt mai numel"oase şi de calibru mai mare la materialul de provenienţă litor.a1ă, urmat de cel de l·a la!şi ; griadul mai mare
de dezvoltare a ţesutului conductoc lemnos se pune în legătJură cu substr<l!tul mai săT1ac în apă al st,aţiunilor în care cresc plantele de la cele
1
două proven'i1enţe.
In urma analizei sitructurii rădăcinii şi tulpinii, ca şi a celei a
frunzei (33), de M. albus şi M. officinalis, la plante or:escutie în condiţii
ecologice diferite, se desprÎ!Ild eoncluzii referi·toa1re la diferenţele histoanatomi1ce a tuturor organelor vegetaitive, în funcţie de altitudine, intensitatea luminii, fe1ul substratului, se fiac diferi-be corelaţii între dezvoltarea ţesuturilor parenchimatic-celulozice şi a celor scleritfiicat-lignifi1oatie.
BIBLIOGRAFIE
1. BELU S. -
Endoderma e periciclo ne/ genere Trilolium, in rapporte colla teoria
della sie/ia di V. T ieghem e H. Dou/iol. Atti delie R. Ac ad. delie Scienze di
Torino, Mem. ser. II, t. XL VI. 1896: 353-443.
2. BOTTUM FR. R. - Histologica/ studies in lhe root ol Melilolus a/bus. Bot.
Gazette, t. CIII, 1941: 132-145.
3. BOUREAU ED. Anatomie vegetale. T. I-III, 1954, 1956, 1957, Paris.
4. CHERMEZON, H. - Recherches anatomiques sur Ies planles littorales. Ann. des
Sci. nat., Bot., 9e ser„ t. XII, 1910: 117-313.
5. CUMBIE B.G. - Anatomica! sludies in lhe Leguminosae. Trop. Woods, t. CXIII,
1960: 1-47.
6. EBERHARDT PH. - Inlluence de J'air sec el de l'air humide sur la forme el
sur la slructure des vegelaux. Ann. des Sci. nat., Bot„ se ser„ t. XVIII,
1903: 61-153.
7. ESAU KATH. - Plani Anatomy. New York-London, 1965.
8. FLOT L. - Recherches sur la zone perimedullaire de Ia lige. Ann. des Sci. nat.
Bot., 7e ser., t. XVIII, 1893: 37-112.
9. GREVILLIUS A.Y. - Morphologisch-anatomische Studien iiber die xerophile
Phanerogamenvegelation der Insel Oe/ani. Ein Beitrag zur Kenntnis der oberirdischen vegetativen Organe xerophiler Pflanzen. Bot. Jahrb. f. syst., Pflanzengeschichte u. Pflanzengeographie, Bd. XXIII, 1897: 24-108.
293
10. GRINŢESCU I. Melilotus (L.) Adans. În Flora R. P. Române, t. V, 1957:
136-145.
1 I. HABERLANDT G. - Physiologische Pf/anzenanatomie. 6. Aufl. Le~pzig, 1924.
12. HANAUSEK T.F. - U /Jer dinc Bas I/a ser des Steinklees, Melilotus sp. Archiv d.
Chemic u. Microskopic, Bd. X. 2, 1917: 91-93 (rez. in Bot. Centralbl., Bd.
CXXXVII. 16, 1918, p. 244).
13. IONIŢA M. SI COLAB. - Plante de nutreţ, păşuni şi fineţe. Bucureşti, 1968:
205-208.
14. JĂNNICKE A. - Beitrăge zur anatomischen Systemalik. II. Papilionaceae. Bot.
Herte (Marburg), Heft I. 1885: 52--80.
15. KAUSSMANN B. - Pllanzenanatomie. Jena, 1963.
16. LEE C.L. Anatomica/ changes in sweet clovcr shoots infected with woundtumor virus. Amer. Journ. Bot., t. XLII, 1955: 693---698.
17. LOHRER O. Bcitrăge zur anatomischen Systemalik. IV. Wurzeln. Bot. Hefte
(Marburg). Heft. II, 1887: 1-8.
18. LUQUET A. - Recherches sur la slructure analomique des especes xerophilles
de la Limagne. Archive de Bot., t. II. 6, 1928: 97-110.
19. MARTIN J.N. - The librilorm fibres in thc roots of sweet c/over, Meli/otus
a/bus Desv. Iowa State Col. Journ. Sci., t. XI, 1937: 353-363 (cf. 20).
20. P.!ETCALFE C.R., CHALK L. Anatomy of the Dicotyledons. T. I: 101-147,
Oxford, 1950.
21. MOROT L. - Recherches sur le pericyc/e. Ann. des Sci. nat., Bot., 5e ser„
t. XX, 1885: 217-309.
22. RACZ G. SI COLAB - Plante medicinale şi aromatice. Bucureşti, 1970.
23. ROŞCA D. - Curs de plante de nutreţ, păşuni şi tinete. T. I, 1964: 330-333,
Li togr. lnst. agron. I aşi.
24. RUSSELL W. - lnl/uence du climat mediterraneen sur la slructure des plantes
communes en France. Ann. des Sci, nat., Bot„ se ser., t. I, 1895: 323-354.
25. SOLEREDER H. Systemalische Anatomie der Dicoly/edonen. Stuttgart, 1899 :
288-319.
26. SOPER KATH. - Root anatomy of grasses and c/overs. New Zeal Journ. agric.
Res., t. II. 1959 : 329-341.
27. TAUBERT P. - Leguminosae. In Engler u. Prantl : Die naturlichen Pflanzenfamilien, Bd. III, 3, 1894: 70-388.
28. TEODORESCO C.E. - Aclion indirecte de la Jumiere sur la lige el des feuiJ/es.
Rev. gener. de Bot., t. XI. 1899 : 369-435.
29. TERPILO I.N. - Analomiceskii al/as Jekarslvennîh raslenii. Kiev, 1961 : 34-35.
30. TOMA C. Cercetări de morfologie şi histo-analomie /a unele
leguminoase
(Onobrychis Adans, Coronilla L., Trifolium L.). Teză de doctorat, Bucureşti, 1969.
31. TOMA C. - Recherches de hislo-analomie comparee chez Ies especes de Trifo/ium L. de Roumanie. Jll. La racine. An. şt. Univ. laşi, secţ. II a, t. XVI,
1, 1970 : 63-72.
32. TOMA C. - Recherches de histo-analomie comparee chez les especes de Trifolium L. de Roumanie. /l. La lige.
Acta Botanica Horti Bucurestiensis,
1970/1971: 187-204.
33. TOMA C., BUZNEA AURORA Contribuţii la
studiul analomo-ecologic al
speciilor Melilolus a/bus. Medik. şi Melilolus ollicinalis (L.) Medik Jl. Prunza.
Stud. şi cercel. Muz. şt. nat. Piatra Neamţ, t. II, 1974: 149-160.
34. VECHOT AL - Etudes analomiques sur
la tribu des Trifoliees. These, Paris, 1920.
35. VESQUE J„ VIET CH. - De J'influence du milieu sur la slructure anatomique
des vegetaux. Ann. des Sci. nat., Bot., 6e ser., t. XII, 1881 : 167-176.
294
Resume
Les auteurs etudient la structure de la racine et de la tige chez deux especes
de Melilotus, sur du materiei resuite de differentes conditions ecologiques : le littoral de la Mer Noire (Agigea: dunnes maritimes), le Delta du Danube (au bord
du Danube-le bras Sf. Gheorghe : Maliuc et Crişan), region de champ (Jassy) et
region montagneuse (au bord du Jac d'acumulation de Bicaz). La tige a ete sectionnee et analysee â 4 niveaux et la racine â un seul niveau (dans la 1/3 basale).
A la suite des recherches effectuees, dans l'ouvrage on presente Ies differences de structure le long des organes, les differences histo-anatomiques entre les
deux taxons et, particulierement, Ies variations de structure en fonction de la
station de provenence des deux especes, c'est â dire, l'influence des divers conditions ecologiques sur la structure de la racine et de la tige.
En ce qui concerne la structure de la racine, on constate que, par comparaison
â d'autres provenences, les plantes provenues du litoral ont des fibres liberiennes
taux d'oxalate de calcium sont freguents; le bois a de nombreux vaisseaux â
gros lumen, entre lesquelles les fibres ne sont pas si nombreuses ; mais leur petit
nombre est compense par l'abondance du parenchyme ligneux lignifie. La frequence
des vaisseaux â gros lumen est rapporte au substratum (sablonneux) pauvre en eau.
Chez la tige, nous avons poursuivi le passage de la structure primaire â la
structure secondaire et c'est ainsi que nous avons reussi â surprendre des divers
moments du processus de la histogenese.
Les plantes de la region montagneuse ont la tige cotifere sur toute sa longueur; cette constatation est rapportee au developpement des cordons de collenchyme, â la peripherie des grands fascicules, jusqu'â la base de l'organe.
Le materiei de provenance littorale a des cellules epidermiques â parois
exterieures fort epaissis, de nombreuses cellules cristaliferes, vaisseaux de bois
nombreux et â grand lumen etc.
295
CONTRIBUŢII
LA STUDIUL HISTO-AN ATOMIC AL SPECIILOR
DE L YCOPUS L. DIN ROMANI A
de C. TOMA, ANGELA TONIUC
Genul Lycopus L. este reprezentat în flora ţării noastre (9) numai prin două
specii (din cele 11 cite se cunosc): L. europaeus L. şi L. cxaltatus L., diferind între
ele (3, 4, 9) după modul cum sînt divizate frunzele (mai adînc la L. exaltatus, sau
numai dinţat-serate la L. europaeus). Ambele specii cresc în zăvoaie, pe marginea
apelor, în locuri umede sau mlăştinoase (in special L. exallatus), în gropi, şanturi
etc., de la cimpie pînă în regiunea montană.
In contribuţia de faţă analizăm, comparativ, din punct de vedere histo-anatomic, toate organele vegetative (rădăcina; tulpina; rizomul, stolonul, tulpina aeriană principală şi ramificaţiile acesteia; frunza) ale celor două specii de Lycopus,
avînd în vedere mediul in care ele trăiesc şi posibilitatea evidenţierii caracterelor
de structură prin care cei doi taxoni diferă între ei. Organele analizate au fost
secţionate la mai multe niveluri, astfel că am putut urmări trecerea de la structura primară la cea secundară, surprinzînd anumite momente ale procesului de
histogeneză.
Din analiza literaturii de specialitate, referitoare la structura plantelor de apă
în general sau a speciilor de Labia/oe îndeosebi, se constată că asupra genului
Lycopus există foarte puţine informaţii. In lucrările autorilor care se ocupă de
studiul anatomic al plantelor acvatice (1, 2, 5, 6, 7, 8, 10, 14), speciile genului
Lycopus nu apar citate deloc, iar în lucrări monografice asupra Labiatelor ( 12).
familiilor gamopetale (16) sau Spermatofitelor in general (15), genul Lycopus este
amintit numai atunci cînd este vorba de alcătuirea perilor lectori şi secretori.
Franc;:ois (8), analizind sub raport morto-anatomic o serie de plante acvatice, prezintă structura stolonului de L. europaeus crescut in apă (la nivelul diferitelor internoduri). subliniind prezenta perilor tectori şi secretori, a lacunelor aerifere mari
şi a endodermului cu briele lui Caspary.
Solereder (13), şi, apoi, Metcalfe şi
Chalk (11 ), amintesc, in sintezele lor asu.pra anatomiei Dicotiledonatelor, de
L. europaeus doar atunci cînd analizează topografia
colenchimului la diferite
Labiate. Relativ la L. exaltatus, nu am găsit nici un fel de referiri în literatura de
care am dispus.
Materialul de studiu (recoltat în stadiu de înflorire) provine din locuri mlăşti
noase - L. exallalus (Ungheni-Iaşi) sau de pe substrat cu umiditate mare, uneori
chiar apătos - L. europaeus (Sulina-Delta Dunării). Fixarea, conservarea şi prelu-
297
crarea ulterioară a organelor vegetative s-au făcut după procedee utilizate în mod
curent în cercetările de anatomie vegetală. Desenele au fost efectuate după imagini
obtinute la microscopul L-Zeiss, cu ajutorul oglinzii de proiectie (Projektionszeichenspieqel).
REZULTATELE CERCETARII
LYCOPUS EUROPAEUS L.
Rădăcina
(PI. I, A)
La exterior, rădăcina este protejată de 1-2 peridenne, cu suber·
(2-3 stratuiri) şi felodenn gros (8-12 straturi de celule uşor
alungite tangenţial) ; în acesta din urmă, din loc în loc sînt vizibi~e
sclereide (solitare sau fonnînd grupe mici. Liberul formează un cilindru + colenchimatizat, de grosimea scoarţei. Lemnul formează, de asemenea, un cilindru (dar mult mai gros <lecit cel liberian), în cMe vasele
ne apar dispersate fără nici o ordine, pînă în vecinătatea cambiului ;
printre vase predomină elementele de 1ibrHorm.
subţire
Tulpina (PI. 1-111)
1. Rizomul (PI. I, B ; Pl. II, A). Conturul secţiunii transversale
esle + circular. Epiderma : celule cu pereţii externi cutinizaţi ; din loc
în loc, peri pluricelulari (tectori şi secretor'i). Scoarţa : foairte groasă, cu
numeroase spaţii aerifere între celule; endoderm, cu brnele lui Caspary.
Cilindrul central începe cu un periciclu în cea mai imaire parte parenchimatic ; doar în drepbul fasciculelor vascuiJare mai mari el este reprezentat prin cordoane de fibre sclerenchimatice. Ţesutul conductor este
de tip fascicular, numărul şi dimensiunile fasciculefor variind sensibil ;
în cea mai mare parte, lemnul este de origine secundară, cu elemente
de sclerenchim către zona generatoarei. Razele medulare sînt foarre
largi, iar măduva (parenchimatică) prezintă frecvente şi mari spaţii aerifere. Intr-un rizom mai gros, epiderma începe să se exfolieze ; rele mai
multe raze medulare au celule C1U pereţii lignificaţi (deşi + subţiri) ;
între vesele de lemn predomină librirfo["JTlul ; spaţiile aerifore, corticale
şi medulare, sînt vizibil mai mari.
2. Stolonul (PI.I, C ; Pl. II, C). Conturul secţiunii transversale
este + patratic, în cele patru coaste prindpaile ,aflîndu-se oolenchim
angular. Epiderma : oelute cu pereţii externi îngroşaţi şi outinizaţi. St.ornatele proeminează peste nirvelul epidennei. Perii (secretori şi itectori)
sînt mai frecvenţi dedt pe rizom. Exceptînd muchiile stolQIIlului, scoarţa
este bine deZJvolbată, parenohinnatică; endodermul, ou brlele lui Casipa.ry,
lasă din loc în loc celUile de pasaj. PedciclUil este reprerentat prin numeroase co!'ldoane de fibre sclerenchima.ice, locali:t.aite îndeosebi în dreptul
fasckulelor vas•culare iniţi1ale. Aşadar, ţesutul conductor este, iniţial, de
298
tip fa:scicuJ.ar ; curînd, liberul formează un cilindru subţil".e, întrerupt pe
alocuri, i•ar lemnul un ci:li1I1Jdru mult mai gros şi oontinuu (datorită formă.rii de vase secundare şi în dreptul raZJeLor medu1a>re). În măduvă se
formează o lacună centrală. În porţiunea s·a bazală, stoaonul are aspect
romboiidal în secţrune 1transversală, fără colenchim în coasle ; pe Ungă
cele patru coaste priindpale, stolcmu:l este brăZJdat, la aoest nivel, de
numeroase coaste mai puţin proeminente. Stomate1le proeminează mult
peste nivelul epidermei.
3. Tulpina aeriană. a) Axul principal (Pl. I, D ; Pl. II, B) a fost
secţionat la trei niveluri. La nivelul super1or, conturul secţiunii transversale este patra.tic, cu patru ooaste foarte proeminente şi altele mai
mici ; în cele clintii se găsesc cordoane de colenchim angular. Epiderma :
celule cu pereţii externi foarite îngroşaţi şi cutini:oaţi (ou :rielief cu ticular carncteriistk) ; perii tectori şi secretori sînt frecvenţi. Scoarţa, asimilatoare, este sUJbţire în comparaţie cu cea de la rizom şi stofo.n, bogată
în spaţii aerifere mari ; ea se ·termină cu un endodernwid continuu, ale
cărui celule sînt bogate în grăuncioare de amidon. Periciclul este reprezentat prin co!'doane de fibre sclerenchimatice în drept'Ul fasciculelor
vasculare. Treoereia de la structura primară la cea secundară se face de
timpuriu, chiar din apropierea vîrfrului tulpinii, ·aşa incit liberul şi lemnul formează două zone conoentrioe de contur sinuos, cea lemnoasă
fiind întotdeauna mult mai groasă. Elementele liberului sint vizibil
co1'enchimatizate, iar V•asele de lemn sînt dispersate, fără nici o ordine,
în toată grt0simea zonei.
La nivel'llTi[e mijlociu şi bazal, frecvenţa perilor scade, periciclul
sclerenchimatic ne apare mult friagmenta:t, i·air intre vase pr;edomină libriformul. Co:lenchimatizarea scoarţei din muchiile tulpinii se atenuează, iar pe aloCUTi se distinge un periderm .cu lenticele. Spaţiile aerifol'le din scoarţă, şi mai ales din măduvă, sînt mult mai mari, formînd
adevărate oanale.
b) Ramificaţiile laterale (Pl. I, E) sînt puternic costate, disti1ngîndu-se totJuşi patru iaoaste principale, fiecare din e•le •avînd cite o proeminenţă de forma iunei aripi; doar aces.tea din urmă conţin colenchim
angular. Perii sînt foarte frecvenţi, iar cutioula celulelor epidermice ieste
groasă. Numai 'lLilele stomate proeminează peste nivelul epidermei. Spre
bază, riami!fioaţiile laterale a1e tulpinii sînt mai puţin costaite. Perii deVilil tot mai rari, iar s.tomatele ne apar vizibil ;proeminente deasupra
epidermei. Endodermoirdu1l este vizibil şi continuu, cu celulele mrult alungite tangenţia'1
Frunza (PI. III)
a) Epiderma văzută de faţă (Pl. III, A). Epiderma superio1ară : celule
de conbll!r poliigonal, cu pereţii laterali drepţi sau uşor curbaţi. Epiderma
inferioară : celule de conbur neregula•t, cu pereţii later·ali sinuoşi.
299
b) Secţiune transversală prin limb (Pl. III, B). Indiferent că este
vorba de stolon (P.l. III, BJ) sau de tulpina aeriană (Pl. III, B1-2), frun~a
are o structUiră bifacială (dorsi-ventrallă sau, mai adesea, inegal-ecvifacială). Perii, în majoritate tectori, sînt mai frecvenţi pe faţa superioairă
a limbului, iar stomaitele mai frecvente pe faţa lui inferioară, proeminînd peste niYelul epidermei. Mezofilul e5te format dintr-o palisadă
bistfla.tificată sub epiderma superioară şi din ţesut lacunos, bi- oiri tristra tificait, în rest ; cel mai adesea, stratul hipodermic inferior este format din celule tot de tip palisadic. Nervura mediană şi nerV'llrirre secundare proeminează la fak! inferioară a limbului ; în dreptul loir, mezofilul nu este de tip palisadic, iar sub epiderma Slliperiooră sînt \"izibile
celule de colenchim angular. Fasciculele vasculare mari prezintă 1a periferia liberului cite iun arc de fibre sclerenchimatice, cu pereţii îngroşaţi, dar nelignificaţi.
LYCOPUS EXALTATUS
Tulpina
aeriană
L.•J
(PI. IV : A, B1)
Contunul secţiunii trans\·ersale este patratic, frecare coastă princia\·înd cite o aripă \"izibilă, cu colenchim angular. Endodermul este
format din celule cu brîele lui Caspary vizibile. Perii sînt relativ rari,
predominînd cei tectori. In scoarţă (inclusirv ân cordoanele de colenchim ale aripilor) sînt frecvente sclereide. Hipodermul di111itre coaste
este, de asemenea, colenchimatizat. Spre baza organulu1, aripile coastelor principale se atenuează, numărul sclereideloir corticale creşte, iar
lemnul secundar conţine mai mult libriform. Spaţiile aerLfere din scoarţă
şi mădrU\·ă sînt mari şi numeroase. Multe celule din măduvă conţin
cristale simple, aciculare.
pală
Frunza (PI. IV, B 2)
Limbul foliar este mai subţire <lecit la L. europaeus, celulele palisadice fiind mai scurte. Sub epiderma inferioară rareori se găs€6c celule de tip palisadic. ln dreptul nervurii mediane, parenchimul de s:ub
ambele epilderme este puternic col:enchimaitizat.
CONCLUZII
ln urma ana/lizei organelor vegetative de la cele două specii de
Lycopus, se subliniază fenomenul de simetrie longiitudinală anatomică,
se surprind unele momente ale procesului de histogeneză, se reliefează
*) Vom menţiona mai ales particularităţile de structură prin care această specie diferă de L. europaeus L.
300
trăsăturile
de struc1ruiră prin care cei doi taxoni cercetaţi de noi diferă
între ei.
La L. europaeus, r ă d ă c i na are feloderm cu sdereide din loc î111
loc. R i z o m u 1 are contur circular în secţiune transversală şi scoarţă
foarte gnioasă, cu .numeroase spaţii aerife1r1e ; celulele endodermului prezintă brîele lui Caspary, iar ţesubul conducto1r este de tip fascicul,ar.
S to 1onu1 are contur patr,aitiic în secţiune transversală, cu colenchim
angular la cele patru colţuri. Stomatele proeminează mult peste nivelul
epidermei, iar endodermul 1are, de asemenea, brîele lui Casipary. Ţesu
tul conductor €'S'te de tip inelar, i1ar în măduvă se formează o lacună
centrală. Căitre bază, stolonul are co111 tur romboidal în secţiune transversală, făiră colenchim la colţJuri. T u 1 p i n a a e r i a n ă p r i n c i pală a:re contur patriatic în secţiune triansversală, ou co~enchim la cele
patru colţJuri. Scoarţa este srubţiil"e 1şi se termină cu un endodermoid.
Structura cilindrului centnal este tipic secundară. R a m i f i ca ţ i i l e
1at·era1 e ale tuLpinii aeriene au cele patru muchii proeminent-aripate ; doar acestea din urmă au colenchim. F r u n z a are o stirucbură
bifadală, dorsiventrală sau, mai adesea, ine 1gal-ecvifadală.
La L. exaltatus, tu 1 pin a ,aer i ,an ă princip a 1 ă are muchiile
aripate (aripile av1nd colenchim), iar scoarţa se termină cu un endoderm avinJd brîele lui Caspary. Perii teetori şi secretori sînt mai mri,
iar în scoarţă (indu1siv în cordoanele de colenchim) se află sclereide.
Hipodermul dintr:e coiaiste este, de asemenea, colenchimatiizat. Multe celule medui1are conţin cristale simple, adcU1lare. F r u n z a are, adesea, o
structură bifacială-dorsiven trală.
Din ceroeitairea struoburii organelor vegetatirve de La cele două specii,
materialul analizia't prezintă puţine caractere specifice plantelor acvatice, acestea observîndiu-se mai bine la L. exaltatus.
rezultă că
BIBLIOGRAFIE
1. ANDREI, M. - Cercetări anatomice comparative asupra epidermei unor plante
acvatice. Comunic. de Bot. ale S.S.B„ t. X, 1969: 35-49.
2. ANDREI, M. Cercetări anatomice comparative asupra tcsulu/ui conductor
lemnos la cîteva specii acvatice şi temporar acvatice. Acta Botanica Horti
Bucurestiensis, 1970/1971 (1972): 153-171.
3. BRIQUET, J. - Labiatae. In Engler A. und Prantl K. : Die natii.rlichen Pflanzenfamilien, IV. Teii, 3. Abt., 1897: 183-380.
4. CHAILLOT, M. - Sur la biologie et /'anatomie des Labiees a stolons soulerrains. C.R. Acad. Sci. Paris, t. CLV, 1912: 589-592.
5. COSTANTIN, J. - Recherches sur la structure de la tige des p/antes aquatiques. Ann. des sci. nat„ Bot., 6e ser„ t. XIX, 1884: 287-331.
6. COSTANTIN, J. - Observations critiques sur /'epiderme des leuilles des
vegetaux aquatiques. Bull. Soc. Bot de France, t. VII, 1885.
7. COST ANTIN, J. - Etudes sur Ies Jeuilles des p/antes aquatiques. Ann. des
sci. nat., Bot„ 7e ser„ t. III, 1886 : 94-162.
8. FRANc;:OIS, L. Recherches sur Ies plantes aquatiques. Ann. des sci. nat.,
Bot., 9e ser„ t. VII, 1908 : 25-11 O.
301
9.
10.
11.
12.
13.
14.
15.
16.
GUŞULEAC,
M. - Lycopus L. ln Flora R.P. Române, t. Vili, Bucureşti, 1961 :
334-339.
LAMARLIERE, GENEAU DE - Sur Ies membranes cutinisees des plantes aquatiques. Rev. gener. de Bot., t. XVIII, 1906: 289-295.
METCALFE, C.R., CHALK, L. - Anatomy of the Dicotyledons. Oxford, 1950:
1041-1053.
SCHMIDT, c. - Vergleichende Untersuchungen iiber die Behaarung der Labiatcn und Borragineen. Inaug.-Diss., Freiburg, 1888 (cf. 13).
SOLEREDER, H. - Systematische Anatomic der Dicotyledonen. Stuttgart, 1899:
718-724.
TARNAVSCHI I.T., ANDREI M. Cercetări anatomice comparative asupra
unor specii acvatice şi temporar acvatice. Acta Botanica Horti Bucurestiensis, 1968 (1970): 3-29.
UPHOF, TH. C.I., HUMMEL, K. - Plani Hairs. In Linsbauer K.: Handbuch der
Pflanzenanatomie, Bd. IV, 5, 1962.
VESQUE, J.
Caracteres des principales tamilles gamopetales, lirees de ]'anatomie de la feuille. Ann. des sci. nat., Bot., 7e ser., t. I, 1885: 344-349.
Re sume
Les auteurs etudient comparativement, au point de vue histo-anatomique, Ies
organes vegetatifs de la meme plante, mais provenant des milieux d'habitation differents (sol, air, eau}, et mettent en evidence Ies caracteres par lesquels different
Ies 2 especes etudiees : L. europaeus L. et. L. exallatus L. L'analyse des organes
dans toute leur longueur permet de surprendre aussi certains aspects du processus
d'histogenese; de meme, est souligne le phenomene de symetrie anatomique longitudinale. Le materiei (recolte au stade de floraison) provient des endroits marecageux (L. exallatus de Ungheni-Jassy) ou du substrat a grande humidite (L. europaeus de Sulina-Delta du Danube).
Chez L. europaeus, la racine a, par endroits, le phelloderme a sclereides. Le
liber forme de bonne heure un anneau ± collenchymatise. Les vaisseaux de bois
sont disperses dans toute l'epaisseur de l'anneau sclerifie et lignifie.
La lige. Le r h iz om e a le contour + circulaire en section transversale et
J'ecorce tres epaissie, avec de nombreux espaces aeriferes; J'endoderme a Ies points
de Caspary. Le pericycle n'est sclerenchymatise qu'au niveau des grands faisceaux
vasculaires. Le lissu conducteur est de type fascicule. Le st o I o n a le contour
quadratique en section transversale, a collenchyme angulaire a tous Ies 4 angles.
Les stomates sont tres proeminents au-dessus de !'epiderme ; !'endoderme a Ies
points de Caspary. Le pericycle forme de nombreux cordons periliberiens. Le tissu
conducteur est de type annulaire, tandis que dans la moelle se forme une lacune
centrale. A la base, le stolon a l'aspect rhomboidal en section transversale, sans
collenchyme dans Ies angles. La t i g e pri n ci p a I e, aerienne, a le contour quadratique en section transversale, avec du collenchyme dans Ies angles. L'epiderme
est fortement cutinise. L'ecorce est mince et se termine par un endodermoide. La
structure du c-ylindre central est typiquement secondaire. Les ramific a t ion~
I a tera I e s de la tige aerienne ont a leurs 4 angles des ailes proeminentes ; seules Ies ailes ont du collenchyme.
La feuille a la structure bifaciale-dorsiventrale ou, plus souvent, bifaciale inegalement-equifaciale.
302
Chez L. exallatus, la t i g e aer 1 e n ne principale a Ies angles ailees (Ies
ailes ayant du collenchyme) et l'ecorce se termine par endoderme avec des points
de Caspary. Les poils tecteurs et secreteurs sont plus rares, tandis que dans l'ecorce
(inclusivement dans le collenchyme) se trouvent des sclereides. L'hypoderme d'entre
Ies cotes est visiblement collenchymatise. Vers la base de la tige Ies sclereides
corticales sont plus frequentes, et Ies ailes des cotes principales s'attenuent. L'ecorce et la moelle ont de nombreux espaces aeriferes; beaucoup de cellules medullaires contiennent des cristaux aciculaires d'oxalate de calcium. La f eu i 11 e a
souvent une structure bifaciale-dorsiventrale.
De ce qui a ete expose plus haut, il resuite que le materiei etudie ne presente que peu de caracteres specifiques pour Ies plantes aquatiques, ceux-ci s'observant mieux chez L exallatus.
303
PI. I
-"'.<-'l-·-
+--i cb
~~q=.-1t-d11
Ic
:tr---lt-"-11-rz.
md
w!
L
srJI
; lb
:<ff'f.-'-,+ --1H-- i./1n
PI. I - Sche me al e s ec ţiunilor transv e rs a le prin r ă d ăc in a (A ), rizomul (B) , s tolonul (C) ş i tulpina aer ia n ă (O-a xul principal; E-r a mifi c aţi e lat e ral ă ) de L .
europaeus. ep-epidermă; p.t-păr lector; sb-suber; fg-felogen; fd-feloderm; col- colenchim; scld-~ cl e r e id e corticale ; par. co rt- pare nchim co rtic al; end-endoderm; f.per- fibre periciclice; i.lb- ine l de libe r; i.c b- inel
de cambiu; i.lm-inel de lemn; Ic- lacune aerife re ; rz.md- raze medular e ;
md-măduv ă.
PI. I. - Schemas des secli ons transv e rsales ele Ia ra cine (A) , d u rhi zorne (B), du
stolon (C) e t de Ia tig e ae ri enn e (O- axe princip a l; E- rarn ifi c ati on la teral e )
de L. cwopocus. e p-epide rm e ; p.t- poil t ec teur ; s b-su be r; fg - phe llogene ;
fd-phe llod erm e ; col- collenchy rne; scld-scle reides cor ti ca les ; par.co r t- parench y me corti cal; end- endo de rm c; f.p er- fibres pcricycliq ues ; i.l b- anne au d e liber; i.cb- annea u d e cambium; i.lm-anne au ele bois ; lc- lacunes
ac riferes ; rz.incl - ra yons me clullaires; md-moe lle.
PI. II
L
FJ. 11. Detalii de s tr uc t ură a le tu lpin ii ele L. eurormeu5 (secduni trans ve1sale ).
A- ri zom; B-tulpina aer ian ă -axu l principa l (B,-ni , ·ei baLal; B,-nivel s ubterminal; B3-stomate şi peri); C- s tolon (C-stomată; C,-pă r lec tor). c b ,
end, ep, f.per, ib, le. Im , par.cor t, p.t: v ezi PI. I; cam. bst--came r ă subs lomati că ; hp. col- hi poderm colenchim ati za l ; s t. --str-mată.
PI. 11. Details ele s lructure ele la tige de L. europaeus I ection tra ns ,·ers a lcs ).
A- rhi zo me; B-lige aerie nn e-ax e pr incipal (B -niveau ba-,al; B;-nive au
sous-terminal; B3- stomates el poils); C-'>tolon 1C-- tomate; C;-poil tecteur). c b, enel, ep, f.pe r, lb, Ic , Im, par.cort. p.t · ,-o·r PI. I; c.am bst--c ha m bre
sous- storn a tiq ue ; hp. c ol- hypoel e rme eoliene!!~ matise; :::.~-:::.tomate.
PI. III
structur ă
a le lim bului fo !i ar de L. europaeus. A-epide rma (ide fa ţ ă ; B-secţi un e t ra ns ver sa l ă între dou ă
nervuri (1-frunza tulpinii ae ri en e principale; 2-frun za unei ra m ifi c aţii la terale; 3-frunza stolonului) ; C-s e c ţiun e tran sv er s al ă în dr e ptul
nervurii
mediane. cb, col, Jb, Im, p.t : vezi PI. I; e p-e piderm ă (i -inf e rioar ă ; s-superioară); par- parenchim; p.s-păr secretor;
ţ . lc-ţ e sut
Ja cunos ; ţ . p s d
ţesut palisadic.
PJ. l!I. -
De ta lii de
inferioară;
2-s up e ri oa r ă ) v ăz ut ă
PI. III. - De tails de structure du Jimb e foliair e de L. euro paeus. A-epide rm e (i infe rieur; 2-supe rieur) vu de fa ce; B-section transversale entre deux ne rvures (1- feuill e de la ti ge a eri enne principale ; 2-fe uill e d 'u ne ramifi c a lion late ral e ; 3- feuille du stolon) ; C-section transve rsale au niv eau de la
n e rvure me di ane. c b, col, lb , Im, p.t : voir PI. I ; ep-epide rm e (i- i nfe ri eur ;
s-su pe ri e ur) ; par- paren ch y me ; p.s- poil sec r eteur i ţ.l c-ti s su Jac uneu x ;
ţ . psd-tissu palissadiqu e.
·
P. IV
o
o
I:>
~
"'
cf'
\)
<P-
o
c
PI. IV. - Structura tulpinii aeriene principale şi a frunzei ele L. cxaltatus. A-scheme (I-nivel bazal ; 2- nivel mijlociu; 3, 4-nivel sub te rmi n al); B-eletalii:
1-tulpin ă (la-nivel bazal; lb-nivel mijlociu; le-nivel subterminal); 2frunză (2a-epielerma superioară văzu t ă ele fa\ă; 2b-epielerma inf e rioar ă vă
zu t ă ele fa ţă; 2c-secţiun e
tran sve rsal ă
între două nervuri ; 2el-secţiune
transversal ă în dreptul n ervu rii mediane). ep, col, par.cort, f.per, i.lb, i.cb,
i.lm, md, Ic, p.t: vezi PI. I; col: vezi PI. II; ep.s. ep.i, ţ.lc, ţ.psd, par: vezi
PI. III.
PI. IV. - Structure de la tige ae n enne principale et de la feuille de L. cxaltalus.
A- schemas (1-niveau basal; 2-niveau moyen; 3, 4-niveau sous-te rminal);
B-details: 1-tige (la-niveau basal; l b-niveau moyen; l c-niveau sousterminal) ; 2-feuille (2a-epiderme superieur vu de face; 2b-cpiderme inferi eu r v u de fa ce ; 2c-section transversale entr e deux nervu res ; 2d-section
transversale au niveau de la nervure mediane). ep, col, par.cort, f.per, i.lb,
i.cb, i.lm, md, le, p.t : voir PI. I ; h.col : voir PI. II ; ep.s, ep.i, ţ. J c, ţ.p sd,
par : voir PI. III.
OBSERVAŢII
REFERITOARE LA TAXONOMIA
UNOR SPECII DE AJUGA L.
de C. BURDUJA
ŞI
COROLOGIJ\
şi FLORIŢA
DIACONESCU
Speciile genului Ajuga L. din secţia Chamaepitys Benth. subsecţia
lvae Briq. iau constituit şi constituie încă subiecte de discuţie şi cercetare taxonomică şi areaJ.ogică.
Analiza materialului provenit din Moldova, Dobrogea şi Transilvania şi aflător în ierbarul Universităţii Iaşi a scos în evidenţă inexactitatea încadrării lui taxonomice şi arealogice de către unii autori. Faptul a fost semnalat de C. Zahariade (12) şi de Dihoru Gh. şi Doniţă N.
(3).
Pentru a face un pas mai deparite în clarificarea acestor probleme,
s...,a 'analizat şi material ierbarisHc provenind din diverse părţi ale Europei (aflat în Herbarul Universităţii din Cluj şi atribuit la Ajuga chamaepitys (L.) Schreb. şi A. chia Schreb.
Referinţe istorice. Ajuga chamaepitys (L.) Schreb. descrisă de Linne ca Teucrium chamapitys, este separată sub numele actual de Schreber în 1794.
Ajuga chia Schreb. a fost descrisă în 1773 de Schreber, .apoi a fost
numi1 tă Teucrium chium de către P·oiiret în 1812, binomul acesta cade
însă în sinonimie şi numele corect al p1antei rămîne A. chia Schreb.
In 1934 Turrill (cf. 12) semnailează forme intiermediare între aceste
două specii iar în 1940 Shostakowici (cf. 8) confirmă constatarea, descriind pe Ajuga pseudochia drept specie deosebită atît pe baza omamenbaţiei semin~elor"') cit mai a!~es 1aooentuând asupra piilozităţii organelor
vegetative. C. Zahiari,ade (12) acordă pe drept cuvînt, mai mare importanţă în diagnoză, ornamentaţiei seminţei ca fiind un caracter calitativ
•) Rectificare : unitatea reproductivă
(fruct) este in realitate, sămînţă.
denumită
în
literatura
de
specialitate
„nuculă"
305
mai stabil faţă de pHozitartea Ol'lganelor vegetartirve care variază foarte
mult sub influenţa fact.ori:lor ecologiei.
Constatări taxonomice. Aşadar considerind morfologia seminţelor
drept caracter mai C0U1sita1nt şi mai pregnant dar Lurrnd în consideraţie
şi pilozitatea organelor vegetative, s-au putut stabili următoarele :
- dintre cele 15 foi de herbar cu material dat ca A. chia, numai
5 conţin plante corect determinate (Alpii Taurici---Cilida, 127586*):
Herbarium graecum fără localitate, 128663 ; Vaud-Elveţia, 11613 ; Atena, 143962; Atena, 143961). La acest material seminţele au dimenskmi
cuprinse intre 3 şi 3,5 mm, ambele capet;e sînt rotunji,te, ornamentaţia
este sub formă de cooste trans\·ersale proeminente separarte prin şanţuri
largi foarte rar întrerupte de traverse (Planş,a III, fig. nr. 1). Pilozitatea
organelor vegetative este foarte abundentă iair habitusul general este
îndesuH daitorită intemodurilor scurte. Florile sint relativ mari (Planşa
I, fig. le)·.
.
Celelalte 10 foi de herbar conţin material ce se cere atiribuit la
A. pseudochia sau sînt forme intermediare intre A. chia şi A. pseudochia.
Ba chiar există material de A. chamaepitys dat sub A. chia (Ex. Herb.
Zederbauer, din Al'lgaeus, 153231);
- dintre cele 88 foi de herbar examinate, cu material dat sub
A. chamaepitys, numai 18 conţin maiterial corect determinait şi anume
cel provenit din : Badeu. 21803; Viena. 12860: Flora Herzef!ovinensis,
12850 ; Kvetna-Ukorska (Jugoslavia), 580726; Lipsea. 21811 ; Brno 1925;
Surrey, 1881 Harleem-Olanda, 506; Bohemia, 446175 ; Montpellier,
589:155 ; Valencia. 507 : Istria. 1908: HaUe. 11609 : Flora Hri.mga:riae,
21831 : idem. 89189 : Cluj, 12864 ; Bekes-Ung., 21808: Fînaţele Clujului, 215582 ; Timit?oara, 17240. La A. chamaepitys, pilozi,tatea poate vari.a de la moderată pînă la glabrescenţă (Pl1an.şa I, Hg. 3 a, b) : seminţele
s'int reniforme, mai scurte (2.5-2,8 mm), cu întreaga suprafaţă dorsală
neregulat foveolată (Planşa III. fig. 6).
Materialul de pe restul foilor de herbar se prezi'l1'tă în felul urmă
tor : 35 foi conţin exemplare de A. pseudochia provenit din : Herb.J anka, 12855; Mus. Nat. Trans .. 12856; Ju,gosla;via. 12847; Hungaria,
150473; Herb. Sicul um, 21810; Nenetia-H.aiia, 120314: FI. Hungariae.
133945: Istria. 503: Odesa. 21813; Hajdu-Ungaria, 11608; GomorUng., 11607 : Herb. Sao, 12854 : Veneţia. 11600 ; idem, 11601 : Eisleboo,
11602; Hungaria, 11605 ; idem, 270854 ; Potur-România, 572531 ; Cluj,
497 : idem, 21806 ; idem, 12863 : Mangalia, 500959: Cenialdrul M;:i.re.
215457 ; Murfatla.r, 500954 ; Constanţa, 500953 ; idem, 500957 ; Mărcu
leşti, 218698; Timişoal'a, 215699; De2'mir. 193894: Caliocra (R.P. BuJgiaria), 193893, 193891 ; Apahi1da. 197106; Topa:lu, 192895; Cenadul Mare, 215458 ; Runc-Turda, 215459. La acest materia l, pilozitatea este
v;ariabiaă, seminţele au dimensiuni intermediare intre cele de A. chia şi
A. chamaepitys dar sînt sensibil îngustate la bază; ornamentaţia este
1
1
0
306
)
Numărul
de înregistrare al foii de herbar din Herb. Univ. Cluj.
+
sub formă de coaste transversale înguste
indooui•te, cu traverse oblice
care întrerup des ş.anţJUrile înguste (P1'anşa I, fiig. 2 ; Planşa III, fig. 4).
- pe 21 foi de herbar exemplaire~e sînt forme intermedi•aa'e intre
A. chamaepitys .şi A. pseudochia. Seminţele prezintă zbîrcituri in reţea
n:eriegu.lia•tă, pe jUJmătatea superioară a feţei do·rsale şi riduri transversale
pe cea inferiioară (Planşa III, fig. 5). Pla1ntele provin din : Neustadt,
12851 ; Floira Csanadeusis, 12849 ; Mus. Heiib. Trans„ 12857; Mtae Carolinaie, 12858 ; Ca.rniiolia, 21812; Ungarria, 1867 ;
?
120315 ; Viena,
143956 ; Mantes, 11611 ; Germ.aniia, 11610 ; Cluj, 87325 ; Geneva, 568135;
Dalmaţia, 143958; irdem, 11603;
?
12864; idem, 12865; Măcin,
12848 ; Siibiru, 21802 ; Cluj ? 21807 ; Finaţele Clujutlui, 216846 ; Valul lui
T:r>ai:an, 124965 ;
- o altă categorie de fo:rime tntermediare date sub A. chamaepitys
originare din Viena. 19,03 ; busitania. 1888 ; Lausanne. 120313 ; Thuringia, 120314 etc. prezintă caractere de A. chamaepitys cu înclinaţii vizibile spre A. chia exprimaite prin foveo~e disrpuse ordornart în .şiruri
transversale schiţînd şanţrurhle ciarad:eri1stiee de la A. chia, despărţite de
coaste proeminente (Planşa III, fig. 7) ;
- în sfîr.şit plantele de la Kursk (U.R.S.S.), 21814, 11614 ; Caliac:ra, R.P·. Bulgaria, Coman-Vlaşoa, 500943 sînt forme i1I1teirmediare între A. chia şi A. pseudochia cu piaozitate variabHă dar cu seminţe mai
mari şi mai aidînc brăzdate ca cele ale speciei A. pseudochia (Planşa III,
Hg. 2, 3) ;
- materi1alul din colecţia muzeului Universi1tăţii din Iill?i determinat în întregime oa A. chamaepitys şi prorvenind din Agigea, Ostrov
(Constanţa), Apahida, Cheia Turzii (Cluj), (Flora Romaniae ExsiccataCluj nr. 2031), Aroneanu, Corpou-vii, Ruseni-Crisrteşti, Valea lui David
(Iaşi) şi Galbenu (Brăil!a) aparţine în realitate speciei A. pseudochia
Shost. ia~ materialele originare de la Cklig şi Cimitirul evreiesc - Iaşi
reprezintă forme intermediare de A. pseudochia spre A. chia.
- materialul din Oi.tenia (7) jud. Dolj, satul Urzicuţa, determinat
ca A. chamaepitys este în realitate A. pseudochia cu înclinaţii spre Jl.
chamaepitys. De asemenea A. chamaepitys f. grandiflora de la Schela
Cladovei şi Gura Văii (cf. 11) ar putea fi (cf. 12) tot A. pseudochia.
Constat~ri arealogicc. După localităţile de p;rnvenienţă a materialului analizat .aparţinîind la cele 2 specii, se constată că harta concepută
de Turrill corespunde mai bine distribuţiei speciilorr, except,înd arealul
speciei A. chamaepitys (Planşa II, l)'. C. Zahariadi în harta sa pare să
fi dat o extindere prea mare arealului speciei A. pseudochia spre vestul Buropei II"estrîngind ar.ealu[ speciei A. chamaepitys doar la pa;rtea
central-atlantică a Europei ; de asemenea nu redă îin hartă suprapunerea
ariealelor (Planşa II, 2).
Gene:nalizând se poate anticipa asupra arealelor (care necesită cercetări intense fo oorntinuare) acestorr specii, următoanele :
A. chamaepitys se află ffn EUTopia Centrală şi atlantică, aijungînd
şi în ţara noastră pînă în T,ransilvania (Fînaţele CJujuluii, 215582) şi
Banat, lipsind în mod cert din Moldorva şi Dobrogea.
+
307
A. pseudochia se întinde în Europa es.t-nordestică cu iradieri în
Europa -centrală. Arealele acestor două specii se suprapun pe o mare
întindere.
A. chia este răspîndită în bazinul est-mediteranean, Asia anterioară, Caucaz (în ansamblu), provinciile Volga inferioară şi D01rml inferior
(cf. Fl. U.R.S.S.) precum şi în bazinul medfteranian vestic (cel puţin
ca iradieri, conform maLerialului cercetat) (Planşa II, 3).
Referitor la răspindirea speciei A. chia în România, se poate afirma certa ei absenţă în Dobrogea, Moldo\'a şi Transilvania şi probabila
ei prezenţă în Oltenia, în staţiuni speciale (Schela Cladovei, Gura Văii,
cf. 11). Se paTe că în Moldo\'a s-a atribuit acestei specii, exemplare de
A. pseudochia cu înclinaţii spre A. chia. Rezultă necesi1atea unor ce'l"cetări temeinice ,asupra problemei şi în ţara noastră.
Sugestii asupra filiaţiei pc baza variabilităţii morfologice. Pilozitatea organelor vegetative descreşte de la A. chia prin intermediul speciei
1-1. pseudochia, pînă la forme aproape glabre ale speciei A. chamepitys
care au fost descrise ca A. glabra sau A. chamaepitys glabriuscula (Herb.
Cluj, 89189, KYetna-Ukorska, 580726) şi se dovedesc determinate corect).
Mărimea corolei descreşte în acelaşi sens. Forma perilor de pe
faţa internă a corolei, măciucaţi sau obtuzi la A. chia şi A. pseudochia
sînt numai ascuţiţi la A. chanwepitys.
Setul de cromozoni este de 30 la A. chia şi 28 la A. chamaepitys.
Sin t necesare cercetări asupra setului de cromozomi la A. pseudochia.
Ornamentaţia seminţei de la crestele mai proeminente şi şanţurile
mai spaţioase de la A. chia, evoluează la A. pseudochia în creste mai
subţiri şi şanţuri mai înguste intersectate de traverse oblice sau pei"pendiculare pe lăţimea lor, pentru a ajunge la A. chamaepitys la o suprafaţă mărunt foveolată.
Sensul modificărilor tuturor acestor caractere poate fi considerat
ca indicînd linia de filiaţie a acestor taxoni, fiind [n concordanţă cu
principi,:.il evoluţiei organismelor exprimat prin reducerea numerică şi
dimensională. Se mai poate menţiona ca o dovadă despre un proces
evolutiv, seminţele incomplet dezvoltate şi rămase mai mici, provenind
acelaşi O\'ar cu seminţe normale ,atH de la A. chia c~t şi de la A.
pseudochia care prezintă configuraţii asemănătoare seminţelor normale
de la A. chaniaepitys. Cazuri de atare seminţe se întilnesc în V€['ticilele
din
de la
extremităţile inflo.rescenţielor.
Contribuţia prezentă
are un caracter preiiminar de a prune problema. In consecinţă considerăm că cercetările wterioare vor trebui să
pună de aool'ld datele la care ne-am referit măi sus, cu opinia formulată
(cf. 2) de Smejka!l.
BIBLIOGRAFIE
1. BORZA, AL. -
Conspectus Florae Romaniae regionumque aflinium. Cluj, 1947.
Svod dopolnenii
izmenenii c „Plora U.R.S.s.•. (T.I
I-XXX}, Leningrad, 1969.
2. CEREPANOV, S.K. -
308
3. DIHORU, GH., DONIŢĂ, N. - Flora şi vegetaţia Podişului Babadag. Ed. Acad.
R. S. România, Bucureşti, 1970.
4. FEDOROV, AN. A. (editor) - Chromosome numbers of flowering planls. Leningrad, 1969.
5. HA YEK, A., MARKGRAF, FR. - Prodromus florac Peninsu/ae Ba/canicae, 2 Bd.
Berlin, 1931.
6. HEGI. G. - JJJustrierte Flora von Millel-Europa, Bd. V /4.
7. PĂUN, M. et colab., - Schedae ad „Floram Olteniae Exiccatam", Cent. VIII,
Horto Botanico Craiovensis, nr. 717, Craiova, 1974.
8. PiSIEANKOVA, V.V. - Ajuga în B.K. Şişkin şi S.V. luzepciuk, Flora U.R.S.S.,
XX, Moskova-Leningrad, 1954.
9. PRODAN, I. - Flora pentru determinarea şi descrierea plantelor cc cresc în
România, Cluj, 1939.
10. RĂVARUŢ, M. Ajuga ... în Tr. Săvulescu
Flora R. P. Române, VIII,
Bucureşti. 1961.
11. ROMAN, N. Flora şi vegetaţia din sudul Podişului Mehedinţi. Ed. Acad.
R.S. România, Bucureşti. 1974.
12. ZAHARIADI. C. Taxonomie de quelques phanerogames meconnues ou rnres de Ia flore de Roumanic. Rev. roum. de bio!. ser. botanique 9, 3. 191207, Bucureşti, 1964.
Re sume
L'ouvrage porte sur Ies especes de A. chia Schreb., A. chamaepitys (L.)
Schreb. et A. pseudochia Shost. encadrees dans la section Chamaepitys Benth.
sous-section lvae (cf. Flora U.R.S.S., XX).
On a anali se le materiei de l'herbier de l'Universite de Clu i ( 103 feuil\es)
originaire de !'Europe (particulierement centrale, occidentale et meridionale) et de
l'Asie Mineure, ainsi que du materiei provenant de Roumanie qui se trouve en
partie dans I'herbier indique cidessus et dans l'herbier de l'Universite de lasi. On
a insiste surtout sur l'ornementation des semences.*)
L'analyse montre qu'entre Ies especes de A. chia Schreb. et A. chamaepitys
(L.) Schreb. ii y a une riche serie de formes intermediaires qui ont ete reunies, du
moins partiellement, par Shostakovici (cf. 8), dans l'espece A. pseudochia. Certaines formes intermediaires inclinent davantage vers J'une ou l'autre des deux
premieres especes. Parmi 88 feuilles d'herbier (Herb. de Cluj), ayant du materiei
attribue a A. chamaepilys, 18 seulement contiennent du materiei ayant Ies caracteres distincts de celte espece, le reste etant represente par des formes intermediaires. Du materiei de la meme collection, 6ngalement, parmi 15 feuilles attribu6es
a A. chia Schreb., 5 a peine contiennent du materiei ayant Ies caracteres nets de
cette espece.
On peut remarquer une correlation entre ces taxons et leur aire jalonnee
deja assez conformement par Turrill (1934).
•
Les formes intermediaires dans Ies parties du sud-est de !'Europe ont des
semences orn6es par des foveoles, dans la moitie superieure, et par des fossettes
transversales dans la partie inferieure, ce qui montre des affinites avec l'espece
A. chia et l'espece A. chamaepilys. Les formes intermediaires, dans Ies regions
orientales de l'aire, ont des semences ornees de fossettes transversales etroites mais
interrompues par des traverses oblique, sur toute la longueur de la semence ce
qui confirme l'existence de l'espece A. pseudochia Shost.
*) Dans la litterature, Ies semences sont improprement nommees nucules.
309
Pour la partie orientale de la Roumanie, on ne confirme pas l'existence des
especes A. chamaepitys et A. chia, mais seulement de l'espece A. pseudochia; dans
l'Ouest de la Roumanie, il y a - avec certitude - A. pseudochia et des formes
intermediaires entre celle-ci et A. chamaepitys; rarement .paraît aussi A. chamaepitys.
La figure reflete le cercle de variation de l'ornamentation de la semence
(caractere qualitatif plus precis que Ies autres) et suggere la possible filiation des
ces taxons. D'ailleurs Ies autres caracteres (dimension des semences et des corolles aussi que la densite du trichome) vont en diminuant de A. chia vers A. chamaepitys, par la voie des formes intermediaires.
La clarification de la situation et des relations entre Ies taxons en cause
exige la poursuite de cette recherche, d'une maniere approfondie, concernant
tous Ies multiples aspects de la auestion.
EXPLICAŢIA PLANŞELOR
Planşa I 1. Ajuga chia : a) Plantă întreagă; b) fragment de lăstar (mărit);
(mărită). 2. A. pseudochia: a), b), c) idem. 3. A. chamaepitys a), b), c)
c) floare
idem.
Planşa II 1. Harta arealogică localită\ile de provenienţă a materialului
Planşa III Cercul de variatie a
Turill. 2. Idem analizat de autori.
Zahariadi. 3. Harta cu
ornamentaţiei
seminţelor: 1. A. chia (după
pseudochia; 3. A. pseudochia(după Zahariadi); 5. A. pseudoA. chamaepitys-chia; 8. A. chia-chama-
material); 1 Z idem (dupci Zahariadi); 2. A. chia chin; 4. A. pseudochia (după material); 4 Z. idem
c."in-c/wmaepilys; 6.
epitvs.
A. chamaepitys;
7.
EXPLICA TION DES PLANCHES
Planche I - 1. Ajuga chia : a) plante enliere; b) fragment de branche (grossi); c) fleur (~rossie). 2. A. pseudochia: a), b), c) comme pour l'espece precedente.
3. A. chamaepitys. idem.
Planche II - 1. La carte des aires, selon Turill. 2. Idem, selon Zahariadi. 3.
Carte avec Ies localites d'origine du materiei analyse par Ies auteurs.
Planche III - Le cercle de la variation de l'ornementation des semences :
I. A. chia (selon Ie materiei); 1 Z. idem (selon Zahariadi); 2. A. chia-pseudochia;
3. A. pseudochia-chia ; 4. A. pseudochia (selon le materiei); 4 Z. idem (selon Zahariadi); 5. A. pseudochia-chamaepitys; 6. A. chamaepitys; 7. A. chamaepitys-chia;
8. A. chia-chamaepitys.
310
a
b
c
611
Planşa
II
· PLA /'f 0A ll
A. chia.
-:-!J.pseud ochia.
.. . . ·A. chamaepltys...
X
0
A seudochia-
.p
chamaept!ys.
-------- --,, 'III/. Plante mlerm:~~e.
®
-
.
A·rv
~ead och1ach1a.
-::::::===~~
(n1,:,n/es m/erm,.;/re..,_~)
---;iz~
nv
312
Planşa
III
•
'
5
8
1
313
NOI
CONTRIBUŢII
LA
CUNOAŞTEREA
FLOREI DOBROGEI
E.
ŢOPA
ln nota de faţă se insistă asupra efectivului floristic existent, a elementelor
fitogeografice componente, a fitota:xonilor confuzi, dubioşi, rari şi noi, iar 1ca
încheiere se recomandă o serie de plante utile pentru asanarea terenurilor degradate, dindu-se unele sugestii pentru cercetarea, cunoaşterea, protecţia, ocrotirea şi păstrarea integrală a florei dobrogene spontane.
După harta întocmită de E. W. W u 1 f f (1885-1941), intitulată „Ţi
nuturi fitoigeografioe bazate pe repalfltiţia caHtati;vă şi cantitati;vă ,a speciilor de plante pe glob", apărută ca anexă ila 1articoilul său „Versuch
einer Eiruteilung der Welt in Pflan:t')engeographische Gehiete auf Grund
cLer Artenzahl" (The Lenin Acad. olf .Agr. Se. in U.R.S.S. Leniing~ad
1934), prQl\Tincia Dobrogea, situată în sud-estul României, înitire Dunăre,
Marea Neagră şi flI"ontiera ou Bulgaria, în mod teoretic, trebuie să adă
postească peste 2 OOO de specii de cormorfite, în loc de 1 500 de fifo taxoni,
ciţi s-au semnalat pînă im prezent.
Acest teri.toiriu, cu o suprafaţă de 12 760 kmp, scăldat pe brei laturi
de Marea Neagră, Deilta Dunădi şi o salbă de 1acw'i, datorită trecutului său geologic zbuciumat, ca şi a acţiunii îndelungate a aigenţi'lor
externi, adăposteşte o floiră eterogenă, unde printre elementele pontice,
baloanioe, panonice, submediteraineerne, atlantice, medioeuropene, euiropen:e, eurasiatioe, ck.oumpolare işi oosrnopolite, apar endemisme locale,
ca şi o serie de arheofi.te ~i neofite anbroipogene.
In studirul nos.tiru „Vegetaţia halofitelor drn noroul României în legătură cu cea din restul ţării", pentiru flor,a halofilă a Dobrog.ei, restabilim preZielllţa speciilor irainotruiraniene, Halocnemum strobilaceum, con1
siderată dl'1eipt
Arthrocnemum glaucum şi Halimiona (Obione jverrucifera, confundată cu H. portulacoides, ambele de provenienţă medit.eranealilă.
315
In acelaşi studiu, la pagina 40, se semnalează, pentru. Dobrogea,
corn. Corbu şi satul Sinoe, specia halofilă Camphoros11w. annua, ca.re
după F. Pa x (1885-1942) „Pflanzengeographie von Rumanien", Halle
1919, pag. 135, ar lipsi din această proivincie.
In altă lucrare, semnată de noi, intitrulată „Contribuţii critice la
cunoaşterea florei R.P.R'." (Studii şi cerc. şt. ale Acad. R.P.R. filiala
Cluj, III. 1952, 154, 163), cităm pentru flora Dobrogei, ca unităţi noi.
pe Athyrium filix-femina, de la Luncaviţa, jud. Tulcea şi Salvia ringens,
de la Hagieni, jud. Constanţa.
Din altă serie de lucrări, referitoare la unele specii de plante termofile, de provenienţă exotică, ca Peganum harmala şi Zygophyllum
fabago semnalate de D. B rând z ă (1846-1895) în Flora Dobrogei,
Bucureşti, 1898, p. 93, 95 ; Cyperus esculentus citată de G r. Anti pa
(1867-1944) în Pescăria şi pescuitul în România. Acad. Rom. Publ.
Fond. V. Adamachi. VIII. 46. 1916. 763 ; Punica granatuni desooperită
de G h. Gri n ţes cu (1870-1947) vezi Bul. Grăd. Bot. din Clruj.
VII. 1. 1928. 57; 2-4. 1928. 123); Ficus carica şi Sophora (Goebelia)
jaubertii descrise de I. Pro da n (1875-1959) în Ung. bot. Blătter1.
9-10. 1912. 233-235); Zizyphus jujuba pomenită de P. Encrulescu
(1897-1957) în Mem. Inst. Geol. Rom. Bucureşti 1923 ; Populus bolleana şi Cupressus sempervirens sesizate de noi în Rev. Şt. „V. Adamachi'"
5. 1950. 216-217 ; Aota Bot. Horti Bucurestensis 1972. 109-112 ; desprindem, grija depusă de om, în decursul vremurilor, pentru înfrumuseţarea peisajului şi ameliorarea traiului din această provincie.
După „Călăuza excursiei botanice pe litoral şi în Delta Dunării",
apărută în Lucrări ştiinţifice ale Inst. Ped. Galaţi, II. 1968, semnată de
l\Iititelu D., Viţelariu Gh., Pascu P., Moţiu T.,
V i ţ e l a r i u C r . şi G h e o r g h i u - Ţ i g ă n a ş , se dă dendroflora
decorativă de pe litoral, din care spicuim : Acer
negundo, Argenteo
marginatwn, Aesculus carnea, A. hippocastanum, Berberis verruculosa,
Bilderdykkia (Polyginum) balchuanicum, Buxus sempervirens, Campsis (Tecoma) radicans, Catalpa ovata, Cercis siliquastrum, Eleagnus angustifolius, Forsythia suspensa, Ginkgo biloba, Gleditsia triacanthos,
Hibiscus syriaca, Juniperus virginiana, Juglans nigra, Lonicera japonica,
L. tatarica, Morus alba, M. nigra, Malus baccata, Mahonia aquifolium,
Maclura pomifera, Parthenocissus quinquefolia, P. tricuspidata, Physocarpus opositifolia, Pinus nigra, Prunus x blireana (P. cerasifera 'Atropurpurea' x mume), Ribes aureum, Robinia neo-mexicana, R. pseudacacia, Sophora japonica, Spiraea x vanhouttei, Salix babylonica,
Symphoricarpus albus, Taxodium distichum, Thuja occidentalis, Th. orientalis.
Din iniţiativa biologului Dr. V l. Zi e mi an k o w s k i, la Staţiunea de ceiroetări stuficole Delta Dunării şi complexul turistic de la
Maliuc, s-a amenajat un spaţiu verde, unde pe lingă dendrmfloira pomenită de pe litoral, colecţia de la Maliuc, este dublată prin Acer saccharinum, Amorpha fruticosa, Buddleja davidii, Chaenomeles japonica,
Clematis jackmanii, Ficus carica, Jasminum officinale, Juniperus
316
communis 'Hibernica', J. sabina, Laburnum anagyroides, Lonicera caprifolium, Malus floribunda, Morus alba, Pendula, Paulownia tomentos.a,
Picea pungens, Argentea, Platanus orientalis, Populus canadensis,
P. nigra 'Italica', Prunus anneniaca, P. dulcis, P. triloba, Pseudotsuga
menziesii Quercus robur 'Fastigiata', Robinia pseudacacia 'Bessoniana',
R. pseud.' 'Pyramidalis', R. hispida, Periploca graeca, Rosa rugosa, Ribes
nigrum, Sor baria sorbif ol ia, Sal ix matsudana' Tortuosa', Thuja occidentalis 'Fastigiata', Ulmus montana 'Pendula', Wisteria sinensis.
.
In eontinuarre comentăm alţi fitotaxoni noi, sau extrem de rari,
'
.
din Dobrogea, pentru care arătăm istoricul, repartiţia geografică ş1
utilitatea.
Anredera cordifolia (Ten.) Steenis (Boussingaultia cordifolia Ten.),
cunoscută sub nume popular de telegraf (rom.), de jeglevek (ung.). Boussingaultie (germ.) şi bussingolţia (ruşi), din familia baselacee, car,e este
plantă perenală, volubilă, de la stînga spre dreapta, de circa 5 m înăl
ţime, ou Hori mici, albe şi parfumate. Nepretenţioasă la sol şi rezil<;tentă
la boli, se pretează La ornairea forestrelor, balcoanelor, zidurilor, chio,c;;curilor, pergolelor, grilajurilor şi trunchiurilor expuşi la plin soare. Tuberculii, ca şi cei de cartofi, sînt comestibilii. Inrnrulţirea prin seminţe
si tubeirculi.
· Originară din ţinutul subtropical al Americii de Sud (Ecuador, Uruguay). Mai bine de un secol (1835), a fost introdusă în lumea veche,
unde o găsim naturalizată în Insula Azore, Portugali a, Spania, Franţa,
Crimeea ~i Transoaucazia. Noi am identificat-o, cultivată pe lingă case,
alături de gherghine, în Delta Dunării, satele Letea şi C. A. Rosetti.
Rosa rugosa 'Plena', trandafir de dulceaţă japonez, se distinge prin
flori mari, de 11 cm diametru, involte, cu circa 50 petale, roşii, parfumate, cu înflorire remontantă (îndelungată). Petalele bogate în tanin.
flarvone şi cianină (200/0), sînt utilizate la fabricarea dulceţii şi siropului
la prepararea lichiorurilor, extragerea uleiului esenţial (Oleum Rosarum), combaterea unor micoze bucale la sugari, a diareei şi a anghinei.
Apa de trandafir (Aqua Rosae), obţinută prin diluarea uleiului esenţial
de trandafir, în .apa distilată, este folosită şi apreciată pentru menţine~
rea tenului, frăgezimii pielii şi ca antiseptic.
R. rugosa, specia tipică, răspindi,tă spontan de-a lungul coastei răsă
ritene a Oceanului Pacific, în China de nord, Coreea, Sahalin, Ohotsc,
Camceatca, insulele Curile şi Japonia, în performanţa ei ecologică, arealogi'Că, hibridogenă şi genetică, a dat naştere la aproape 80 de forme,
varietăţi, sortuJ"i
şi monstiruozităţi,
printre care se află şi aberaţia
1
R.r. 'Plena'.
R. rugosa, cu flori simple, e
ouJitivaită îin scopuri horticole, peisajere,
apicole LŞi ca amelio1ratoa~e de 'terenuri degradate, cu deosebire la fixarea nisipurilor zburătoare, de aproape 1.000 de ani. Intre anii 1962-1964,
fondul forestier din Români.a a obţiniut...o din Polonia incit cultura
'
'
acestui arbust, fo ţara noastră, ' ocupă pesite 500
ha.
Dat fiind că R. rugosa 'Plena', foţă ide R. rugosa cu flori simple, pe
care am identificat-o la Brăila, Cîmpuluing-Mo1dovenesc, Craioiva, Galaţi,
317
Maliuc, Oradea, Tulcea, constiotuie un adevăTat aur verde, o recomandăm cu toată călducr-a, spre a fi multiplicată şi introdusă cit mai larg în
spaţiile verzi, putînd fi utilizată în acelaşi timp, ca materie primă, pentru industria alimentară, farmaceutică şi cosmetică.
Sophora jaubertii Spach (S. alopecuroides sensu Hayek, non L. ;
S. reticulata v. baxbaumii (Aznav.) Hayek; S. prodanii E. Anderson;
Goebelia prodanii (A. Anderson) Grosh.), rom. oofora lui Prodan şi
rus. gorceac, e o plantă perenală, sistemul radicular pînă la 1,50 m
ad'încime (Dihoru Gh., Florn şi vegetaţia ierboasă din Podişul Babadag.
Disertaţia de doctorat. Bucureşti 1969. 18). Intreaga plantă (2,650/o), in
faza antezei, ca şi seminţele (1,640/o), conţine alcaloizi din seria soforidinei, soforaminei, soifocarpinei şi alopecurine~. Oile şi caprele o consumă numai iarna, în stare uscată. Praful, obţinut din planta uscată,
constituie un puternic insecticid (La r i n I . W. , etc., Cormovăe :rasteniia senocosov i pastbisci SSSR. II. 1957. 527-528). Datorită sistemului ei radicular proflli11d, a toxicităţii şi gustului ei amar, această
buruiană, este extrem de dălllTlătoare culturi'lor de ce!l"eale, pentru care
fapt a fost declaraită ca plan tă de caran tină (B a k a r k i n V . M . ,
Zi ni ce n k o P. M., Karantinni bureane i borotiba z neme. 1940.
63-67).
In mod spontan o găsim răspîndită în Crimeea, Caucaz (TuapseSoci) şi Anatolia. I u 1 i u Pro da n (1875-1959), a semnalat-o sub
numele de Goebelia alopecuroides, la Babadag, în Poiana Chiurum-Tarla,
situată la stînga şoselei ce duce de la Babadag. la Constanţa, între
Km 42---43, şi o recomandă de a fi protejată, ca o raritate deosebită
pentru flora Europei (Pro da n I., Dber die Entdeckung von Goebelia alopecuroides in Rumănien. Ung. bot. Blătter. 9-10. 1912. 233-235).
E. S. Anderson (1897), care, în anul 1934, a vizitat această staţiune, bazat pe talia plantei, ca şi pe o serie gradată în mărimea, culoarea şi pubescenţa frunzelor, o consideră pe nedrept ca unitate taxonomică veche şi distinctă,
m..unind-o, în cinstea descoperitorului ei,
Sophora prodanii (Pro da n I., Consp. florei Dobrogei. II. Cluj 1936.
4-8). In Flora Europaea, vol. II. Cambridge 1968. pag. 85, această
unitate, prelucrată de monogr-afistul P. W. Ba 11 (1932), e reconsiderată, ca S. jaubertii Spach Ill. or. 188:1. 4 : 45. La 20 mai 1973, botanizînd în preajma oraşului Hîrşova, am descoperit această rară şi
interesantă buruiană, într-o staţiune nouă, pe Coasta Call1ara, între lotul
Baba Anghelina şi Pîrîul Biroiu, unde în afară de S. jaubertii, oreşt.eau
laolaltă : Ailanthus altissima, Morus alba, Euonymus vulgaris, Sambucus
nigra, Syringa vulgaris, Asparagus verticillata, Ballota nigra, Cardaria
( Lepidium) draba, Centaurea rhenana, Cynanchum acutum, Euphorbia
gerardiana, Kochia prostrata, Lepidium perfoliatum, Linaria genistifolia, Salvia nemorosa, Sysimbrium loeselii, etc. Ca o abatare fitoifenologică, la Grădina Botanică din Burnm-eşti, în sectorul dobrogean, 1a data
aceasta, S. jaubertii, era în cmteză, pe cind indivizii de pe Coasa Canara,
de la Hî~a, eraru sterili.
318
Lythrum x scabrum Simk. (L. salicaria x virgatum), răspffndită larg
în Eurasia, împrell!Ilă cu ambii părinţi. Datorită caracterelor ambiigue
(fluctuante), ca uirmare a naturii hibridogene, această unitate taxonomică, apaire la diferiţi ootoiri, suib deosebite numiri, inconsecvenţă nomenclatorică care a dat naştere la interpreitări arealogice şi de utilitate
economiică confuză. După flora R. P. România vol. V. 1957. pag. 466,
ea este OU111oscută numai din Orişana. ln Delta Dunării, la Maliuc,
C. A. Rosetti etc. printre trestişmi şi păpurişuri, ea formează pilcuri
compacte, care între lunile iunie şi septembrie, în toiul anitezei, oferă
albinelor nectar şi polen.
Bidens frorUlosa L. (B. melanocarpa Wiegans), clonţul necuratului,
e o "'.Duru1ană anuală, de 1-2 m înălţime, originară din Ameriica de
Norid. lnoepind cu an:ul 177'7, prin diseminarea hidatohoră, epizoohoră
şi antropohoră a achenelor, ea s-a răspîndit şi extins de-a lungul fluviilor şi litoralurHor, ca şi prÎl11 livezi, girădini şi şanţuri, mai întîi în
Silezia, aipoi în F:ranţa, Olanda, Por1rugalia, Germania, Austria, Elveţia,
Italia, Iugoslavia, Ungaria, Polonia, Cehoslovacia şi Vladivostoc. La 22
iulie 1962, cu ocazia consfătuiTii naţionale de geobotanică, efectuată în
Dobrogea, noi am semnalat-o de-a lungul canalului Maghiaru, comuna
C. A. Rosetti, satul Letea. Ulterior, înitre 20-25 septembrie 1971, am
descoperit-o, în trestişuri şi păpurişuri, în proporţie de 5-lOO/o, în
preajma staţiunii experimentale stufkole de la Maliuc şi a Lacului Matiţa, ceea ce denotă că această buruiană este în plină expansiune şi că
în scurt timp va cuprinde întreaga Deltă a Dunării. In urma acestui
dezechilibru biologic producţia stuficolă va fi diminuată şi turismul va
fi îngreuiat. Pentru remedierea acestei calamiităţi se impune de a se
lua măsuri urgente pentru depistarea şi distrugerea acestui neofit dău
nător.
Delta Dunării, litoralul Mării Negre, de
precum şi canaralele (s·tîncăriile) de pe
fie populate cu o serie de plante frumoase,
Allium katawbiense, Anemone coronaria,
A. japonica, Asimina (A nona) triloba, A ucu ba japonica, Baccharis halimifolia, Belamcanda chinensis, Bergenia crassif olia, Broussonetia papirif era, Brunnera macrophylla, Callicarpa japonica, Calystegia pubescens,
Camelia sinensis, Centranthus ruber, Cheiranthus cheiri, Clerodendron
bungei, Codonopsis tangshen, Commelina tuberosa, Cortaderia (Gynerium) argenteum, Corylus maxima, Crocosmia x crocosmiflora, Diospyrus
virginiana, Epidemium alpinum, Eranthis hiemalis, Euonymus fortunei,
E. japonica, Geum coccineum, Gladiolus illyricus, Haberlea rhodopensis,
Hamamelis virginiana, Helleborus niger, Hypericum calycinum, Hyssopus officinalis, Iberis semperflorens, I. sempervirens, Ilex aquifolium,
Iris versicolor, Jasminum officinale, Kniphof'ia uvaria, Lagerstroemia
indica, Lavandula angustifolia, Leycesteria formosa, Magnolia grandiflora, Miscanthus sinensis 'Zebrina', Myrica galle, Nelumbo nucifera, Nymphaea adorata, N. tube10sa, Oenothera missouriensis, Paeonia suffruticoUL, Panax ginseng, Paulownia tomentosa, Phyllostachys aureus, Ph. ni-
Terenurile degradate din
pe Măcin, Babadag, Hagieni,
cuprinsul Dobrogei, trebuie să
variate şi utile, cum ar fi :
319
gr~,
Ph. viride-glaucescens, Podophyllum peltatum, Prunus pumila, P.
lavrocerasus, Quercus suber, Ramon.da serbica, Rosa darnascena, R. rug<,sa 'Plena', Rosmarinus officinalis, Sagittaria latifolia, Salvia officinalis, Schisandra chinensis, Sasa veitchii, Symphytum grandiflorum, Uniola
latifolia, U. paniculata, Viburnum carlesii, V. rhytidophyllum, Vitex
agnus-castus.
Acest important deziderat se poate realiza într-un timp relativ scurt
şi fără prea mari cheltuieli. Datoria noastră este să ni-l însuşim, să-l
planificăm şi să-l realizăm.
Odată cu repopularea judicioasă
a terenurilor degll."adate, se impune
luarea unor mă&uri urgente pentru cercetarea, cunoaişterea, protecţia,
ocrotirea şi păstrarea integrală a florei dobrogene spontane, c811."e pe lingă semnificaţia ei pur ştiinţifică, are şi o inestimabilă valoare istorică,
peisajeră,
sanogenă,
turistică,
educativă,
culturală
şi
economică.
(zusammenfassung)
In dem vorliegenden Beitrag wird im grossen liber die floristische
Gesarnmtzahl, die zusammenfassende Florenelemente, die irrtlimlichen.
Jie zweifelhaften, die seltenen und die neuen Pflanzentaxonen erortert,
urn am Schluss fi.ir die entworteten Erdflăchen eine Anzahl von ăus
serst nlitzlichen Pflanzenartern zu emfehlen und gleiichfalls liber die
dringende Forschung, Bekămpfung, Beschlitzung und Erhaltung der
wesentlichen Flora \"On Dobrudscha zu deuten.
(Summary)
In the present note ; stress are laid on the existing floristic effective, on the phytogeographical elements and on the confused, doubtfoul,
un comun and new ones. In the final part, recommendations aTe ma de
roncerning a series of useful plants, fur the improving of the degraded
lands. In the same time, suggesti ons are given for the knowledge, protection, defence and integral keeping of spontaneous dobrudgean flora.
1
CONTRIBUŢII
LA
VEGETAŢIA SPAŢIILOR
TERASATE
DIN DOBROGEA
de C. BURUDUJA
şi
CL. ROREANU
ceroetă,ri ai.supra vegetaţiei sparterasate (vii şi livezi) de pe versanţii Văii Carasu şi zona Cochirleni.
S-a cercetat atît veg,etaţia teraselor (taluzul, faţa terasei), cit şi enclavele rămase neterasate, neplantate, în strinsă legătură cu tipul de sol.
In zona Murfatlar, Castelu solul este o xerorendzină întreruptă în multe
puncte de apariţia la zi a calcarelor sarmaţiene. Podgoriile de la Cochirleni, Salygni sînt amplasate pe versanţi cu expoziţie NE, SE, NV pe un
sol de tipul cernoziomului în diverse stadii de levi,gare.
Flora şi vegetaţia „renasc" în aceste spaţii protejate contra păşu
natului, beneficiază de o anumită cantitate din ingirăşămintele utilizate
şi în acelaşi ,timp este infliuenţată şi de mi'croclimatul nou creat, prin
amenajarea plantaţiilor horticole.
Influenţele se manifestă pe de o parte, în posibilitatea dezvoltării
luxuriante a o serie de specii locale, pe de altă parte în urma acţiunilor
culturale s-a favorizat răspîndirea buruienilor pe suprafeţele cultivate
şi o invazie variabilă cu o asemenea floră a suprafeţelor neterasate dar
totuşi perturbate de om. Această situaţie creează condiţii favorabiJe
pentru studiul floristic ~i fitocenologie. Are loc o m01dificaire a compoziţiei floristice a asociaţiilor în ,sensul creşterii numărului de specii
însoţHoare sau accidenta1e în comparaţie cu fitocenozele care nu au suferit astfel de influenţe.
Aceste Htocenoz;e influenţate vor putea fi considerate pentru un
interval de timp ca stadii ale dinami'cei vegetaţiei.
S-au identificat un număr de 17 aisociaţii şi 4 S1Ubasociaţii încadrate
în rurmătoriul si<Sbem cenotaxonornic :
1n anii 1968-1970 s-aiu întreprins
ţiilor
321
Cl. FESTUCO-BROMETEA B('l_-Bl. et Tx. 43
Ord. FESTUCETALIA V ALESIACAE Br.-Bl. et Tx. 43
AL FESTUCION RUPICOLAE So6 64
1. As. Festucetum valesiacae dobrogicum Ho-reanu 75
2. As. Chrysopogonetum grylli dobrogicum Dihoru 70
3. As. Botriochloetum ischaemi dobrogicum Horeanu 75 subas. euphorbietosum dobrogensis suba<;s. nov.
4. As. Saturejetum caeruleae Cristurean et Ionescu-Teculescu 70
5. Ceratocarpe-tum arenari (Pu.şcaru et Tucra 60 n.n.)
Al. ARTEMISIO-KOCHION So6 59
6. As. "\gropyro-Kochietum prostrat.ae Zolyomi (57) 58
Cl. CHENOPODIETEA Br.-Bl. 51
Ord. POL YGONO-CHENOPODIET ALIA (Tx. et Lhom. 50) Tx. 61
AL AMARANTHO-CHENOPODION (ALBI) Morariu 43
7. :\s. Amarantho-Chenopodietum (albi) (Morariu 43) So6 47
subas. amaranthetosum blitoides Spiridon 70
subas. xanthietosum italici subass. nov.
8. As. Amaranthus albus-Eragrostis poaeoides Morariu 43
9. As. Digitario-Portulacetum (Timar 53) Borogk. 55
10. As. Tribulo-Tragetum Sao et Timar (54) 55
Al. SISYMBRION OFFICINALIS Tx., Lohm., Prsg. 50
11. As. Xanthio (spinosae)-Amaranthetum Morariu 43
12. As. Cynodon dactylon Rapaics 27
13. As. Descurainetum sophiae Kreh 35, corr. Oberd. 70
14. As. Diplotaxietum tenuifoliae ass·. nov.
Ord. ONOPORDIETALIA Br.-Bl. e1 Tx. 43
AL ONOPORDION ACANTHII Br.-Bl. 26
15. As. Onopordetuan acanthii Br.-Bl. (23) 26
suba<>. carduuetosum acanthoides (Allorge 22) So6 64
Al. ARCTION LAPPAE Tx. 37
16. As. Artemisetum scopariae Borza et Lupşa 63
17. As. Sambucetum ebuli Felfoldy 42
1. As. Festucetum valesiacae dobrogicum Horeanu 75
Fitocenozele acestei asociaţii se păstrează pe taluzul teraselor care
au fost mai puţin alterate, cit şi pe unele porţiuni de mărimi variabile,
rămase neplantate. Prezintă o compoziţie floristică mai săracă decît
în Podişul Casimcea (7, 8) însă posedă marea majocitate a speciilor diferenţiale pentru această asociaţie (tab. nr. 1, a).
Terasele ocupate de fitocenozele acestei asociaţii sint bine consolidate, acoperirea vegetaţiei variind intre 75-950;0 şi adăposteşte numeroase specii au un areal care actual este mereu redus prin extinderea
culturilor aigrfoole.
Spectrul formelor biologice : Phn 0,930/o, Ch 5,560/o, G 4,630/0, H
69,450/o, Th 7,400/0, T 12,030/o.
Spectrul elementelor floristice: Ea 23,150/0, E 1,850/0, Em l,850/0,
Ct 12,960/o, P 18,520;0, Pb 0,930/o, Ppn 6,480/o, Pm 13,890/o, Sm 8,330/0,
322
B 4,630/0, Ms l,850/0, II (Pn) 0,930/0, Cz 0,930/0, Ed 0,930/o, Cb 0,930/0, Cs
1,85°/o.
2. As. Chrysopogonetum grylli dobrogicum Dihoru 70
Apare sub forma unor fragmente de întindere redusă atît pe xerorendrzine (Murfatlar, Castelu) cit şi pe cernoziomuri (Salygni, Cochirleni), dar numai în suprafeţiele neterasate.
Compoziţia floristică a acestor fitocenoze este mult mai săracă decît în Podişul Babadag (4) sau Podiş'..Jl Casimcea (8). (Tab. 1, b).
Spectrul fonnelor biologice: Ch 9,430/0 , G 7,540/0, H 69,780/o, Th
7,540/0, T 5,660/0.
Spectrul elenientelor floristice: Ea 24,520/0, Em 3,780/0, Ct 9,43° 111,
P 16,970/0, Pb 1,890/0, Ppn 7,540/0, Pm 9,430/o, Srn 13,200/o, B 3,780/o, B
(Cz) 1,890;0, Ed 3,780/0, Cs 3,780/0.
3. As. Botriochloctum ischacmi dobrogicum Horeanu 75
Fitocenozele acestei asociaţii ocupă numai taluzul teraselor din Yii
şi livezi, fiind cea mai răspîndită din vegetaţia iniţială (înainte de terasaire).
Este mult mai săracă în specii decît în Podişul Casimcea (8) şi Podişul Babadag (4). (Tabel nr. 1, c).
Numai pe substrat calcaros (Murfatlar, Castelu) la edificarea asociaţiei un rol important revine speciei Euphorbia dobrogensis, la care
se adaugă şi : Silene longiflora, Astragalus monspessulanus var. macedonicus, Astragalus glaucus, Pimpinella tragium, pe care le considerăm
specii diferenţiale pentru subasociaţia euphorbietoswn dobrogensis subass. nov.
Spectrul formelor biologice : Phn 0,840/0, Ch 5,040/0, G 5,880/0, H
53,760/0, Th 14,280/0, T 20,160/0.
Spectrul elementelor floristice : Ea 24,360/0, E 2,520/0, Em 4,200/0,
Ct 10,080/0, P 11,760/0, Pb 0,840/0, Ppn 4,200/o, Pm 10,920/0, Sm 13,440/0,
B 4,200/o, B (Cz) 2,520;0, Btc 0,840/0, Ms l,680/0, Ed l ,680/0, Te 0,840/0,
Cb l,680/0, Cb l,680/0, Cs 2,520;0, Ad 1,680/0.
4. As. Saturcjctum caeruleac Cristurean et Ionescu-Teculescu 70
Asociaţia a fost descrisă din rezervaţia Pădurea Hagieni (3). Apare
numai pe substrat calcaros (Murfatlar, Castelu) la zi, pe versanţi abrupţi
şi care nu au putut fi terasaţi. Este una din cele mai interesante
grupări, în compoziţia ei fiind cuprinse numeroase specii rare (tabel
nr. 1, d). La nucleul de specii indicat pentru caracterizarea asociaţiei
s-ar putea adăuga şi speciile : Astragalus glaucus, Thymus zygioides,
Pimpinella tragium.
Spectrul formelor biologice: Phn 2,280/0, Ch 7,950/0, G 6,820;0, H
62,480/o, Th ll,360/0, T 9,090/0.
Spectrul elementelor floristice: Ea 20,450/0, E 2,280/0, Em 3,410/0,
Ct 12,500/o, P 16,940/0, Pb 1,140/0, Ppn 5,680/0, Pm 9,090/0, Sm 12,500/o,
B 4,54°/o, B (Cz) 1,140/o, Ms 1,140/0, Il (Pn) 1,140/0, Ed 2,280/0, Cz 1,140/0,
Te l,140/0, Cs 3,410/0.
323
5. As. Ceratocarpetum arenari (Puşcaru et Tucra 60 n.n.)
Se găseşte numai pe terasele puternic alteTate, erodate, malul unor
ra\"ene unde loessul apare la zi sau se mai păstrează un sol superficial.
Compoziţia floristică este săracă (tabel nr. 1, f).
Spectrul fonnelor biologice: Ch 12,120/o, G 3,030/o, H 48,480/o, Th
3,030/0, T 33,330/0.
Spectrul elementelor floristice : Ea 30,300/o, Em 3,030/o, Ct 12,120/o.
P 6,060l0 , Ppn 9,090/0, Pm 9,090/o, Sm 12,120/o, Cb 3,030/o, Cs 12,120/o,
Ad 3,030/o.
6. As. Agropyro-Kochictum prostratac Zolyomi (57) 58
Ocupă suprafeţe reduse pe unele teTase cit şi pe marginea unor versanţi abrupţi, locuri bătătorite. Are o compoziţie floristică săracă (tabel
nr. 1, e).
Spectrul formelor biologice : Ch 8,570/o, H 54,280/0, Th 20,000/o,
T 17.140/o.
Spectrul elementelor floristice : Ea 28,570/0, E 2.860/c. Em 2.860/o, Ct
20.000/o, P 5, 71 O/o, Ppn 8.570/o. Pm 5, 71 O/o, Sm 2.860/o, B 2,860/0. B (Cz)
5.710/o, Btc 2.860/o, Cb 2,860/o, Cs 5,710/0, Ad 2,860/d.
7. ,\s. ,\marantho-Chcnopodietum (albi) (Morariu 43) So6 4 7
Este una din cele mai răspîndite ~upări de buruienăiri, cantonată
pe partea plană a teraselor. Cu tot numărul marre de praşile, devine
eYiden tă în special spre toamnă (septembrie-octombrie). Speciile edificatoare ating înălţimi de 1-1,20 m.
în locurile mai uscate. cu solul compact. bătătorit, pe marginea
drumurilor din Yii fitocenozele sînt edificate de Amaranthus blitoides
încndrată în subas. amaranthetosum blitoides Spiridon 70.
În li\·ezi cit ~i pe faţa plană a teraselor în locurile mai joase, bogate în nitraţi apar fitocenoze la a căror edificare un rol important îl
are specia Xanthium italicwn. Alături de edificatoare, majoritatea speciilor sînt din Chenopodietea, situaţie întîlnită şi în Podişul Casimcea
(7). (Tabel nr. 2, 1).
Pe baza compoziţiei floristice constatăm că fitocenozele- de Xanthium italicum din culturi. vii, livezi din Dobrogea nu pot fi încadrate
la as. Xanthietum italici Timar 50, ci mult mai firesc ca subas. xanthieto.rnm italici subas. s. nov. la as. Amarantho-Chenopodietum albi.
Spectrul formelor biologice : G 4,340/0, H 4,340/o, Th 10,850/o, T
80,430/o.
Spectrul elementelor floristice : Ea 28,260/o, E 2,170/o, Ct 2,170/o,
Pm 4,340/o, Sm 6,520/o, Btc 2,l 70/0 , Cb 6,520/o, Cs 36,960/o, Ad 10,850/0.
8. As. Amaranthus albus-Eragrostis poacoides Moriariu 43
Se află cantonată în locuri erodate cu substratul loessoid la zi,
teirase puternic alterate prin amenajare (Cochirleni, Salygni). Compoziţia floristică este mai bogată deoît în Podişul Casimcea (6)1. (Tabel
nr. 2, 2).
324
Spectrul elementelor floristice : Ea 19,980/0, E 2,860/0, Pm 5, 720;0,
B 2,860/0, B (Cz) 2,860/0, Btc 2,860/0, Cb 5, 720/o, Cs 39,980/o, Ad 8,580/o.
Spectrul formelor biologice: G 5,720/0, H 8,580/0, Th 14,280/o, T
71,420/0.
9. As. Digitario-Portulacetum (Timar 53) Bodrogk 55
Fi·tooenozele acestei asociaţii se dezvoltă în locurile joooe, depresionare, mai umede, pe faţa plană a teraselor, cit şi pe marginea drumurilor dintre parcele (tabel nr. 2, 3).
Spectrul formelor biologic~: G 4,440/0, H 6,660/0, Th 11,llo/o, T
77,770/o.
Spectrul elementelor floristice : Ea 26,660/0, E 4,440/0, Ct 2,220/o,
Pm 2.220/o, Ph 2,220;0, Sm 4,440/0, B (Cz) 2.220;0, Btc 2,220/o. Cb 6.660/o,
Cs 37, 770;0, Ad 8,890/0.
10. As. Tribulo-Tragetum So6 et Timar (54) 55
Gruparea s-a identificat pe terase profund alterate şi erodate (Cochiirleni, Salygni) cît şi pe unele enclave neterasate cu un fenomen
avansat de eroziune. Compoziţia floristică a asociaţiei numără 44 specii şi este mai bogată decît îrn alte punote ale Dobrogei (2). (Tabel
nr. 2, 4).
Spectrul formelor biologice: Ch 2,270/0, G 4,540/0, H 18,180/0, Th
20,450/0, T 54,550/0.
Spectrul elementelor floristice : Ea 24,990/0, E 4,540/0, Ct 4,540/o,
P 4,540/0, Pm 9,090/0, Ph 2,270/0, Sm 11,360/o, B 2,270/0, B (Cz) 2,270/0,
Btc 2,270/0, Ed 2,270/0, Cb 4,540/0, Cs 20,480/0, Ad 4,540/0.
11. As. Xanthio {spinosac)-Amaranthetum Morariu 43
Ocupă suprafeţe redruse în loaurile puternic îngrăşa·te, în spaţiile
folosite în scop gospodăresc sau pe unele drumuri dintir-e parcele (tabel
nr. 2, 5).
Spectrul formelor biologice: G 9,090/0, H 6,060/0, Th 15,150/0, T
69,690/o.
Spectrul elementelor flo~istice: Ea 21,210;0, E 6,060/0, Ct 3,030/0,
Pm 6,060/0, Sm 15,150/0, Cb 9,0,90/0, Cs 33,330;0, Ad 6,060/0.
12. As. Cynodon dactylon Rapaics 27
Ccmstitiuie una din asociaţiile foarte frecvente în viile l'?i livezile
Dobrogeii. OCU1pă aitît partea plană a teraselor cit şi taluzul, precum şi
porţiunile de ·drum necălcate dintre parcele. Are o compoziţie floristică
bogată cu numeroase specii din el. Fesbuioo-Brometea (tabel nr. 2, 6).
Spectrul formelor biologice : Ch 2,120;0, G 6,380/0, H 29, 760/0, Th
18,070;0, T 43,670/0.
·
Spectrul elementelor floristice: Ea 28,700/0, E 3,190/0, Em 2,120;0,
Ct 7,44°/o, P 4,250/o, Ppn 2,120;0, Pm 10,630/0, Pb 1,060/0, Sm 10,630/0,
B 2,120/o, B (Cz) 1,060/0, Btc 1,060/0, Cb 2,120;0, Cs 19,130/0, Ad 4,250/0.
325
13. As. Descurainetum sophiac Kreh 35, corr. Oberd. 70
Fitocenozele acestei asociaţii au o slabă răspindire, apărind sub
forma unor benzi între porţiunile înţelenite ale taluzului şi partea plană a terasei care este întreţinută cit şi pe unele terase recent amenajate.
(Tabel nr. 2, 7).
Spectrul formelor biologice : G 5,400/0, H 21,600/0, Th 35,l00/0, T
37.800/0.
Spectrul elementelor floristice: Ea 27,000/o, E 5,400/o, Em 2,700/0,
Prn 2. 700/o. Pm 13,500/o. Pb 2. 700/c. Sm 5,400/o, B 5.400/0. B (Cz) 2. 700/o,
Cb 5,400/o, Cs 18,900/o, Ad 8,100/o.
14. As. Diplotaxietum tenuifoliae ass. nov.
Această grupare ocupă suprafeţe apreciabile pe terasele (taluzul)
de la Salygni. pe \'ersanţi cu înclinare de 40-45°, puternic erodaţi.
Este o asociaţie pioneră, urmînd după cele de Festuca, Andropogon sau
Stipa. S-au întîlnit nlliJl1eroase stadii de trecere de la această vegetaţie
primară şi secundară în funcţie de gradul de perturbare prin amenajare
a teraselor şi de intensitatea procesului de eroziune.
Caracteristice pentru asociaţie sînt speciile : Diplotaxix tenuifolia, Euphorbia seguieriana şi Cleistogenes bulgarica. t n special, specia
Cleistogenes bulgarica este indicatoare de terenuri puternic erodate.
(Tabel nr. 2, 8).
Spectrul formelor biologice: Ch 4,260/o, G 4,260/o, H 21,270/o, Th
19,140/o. T 51,050/b.
Spectrul elementelor floristice: Ea 31,900/o, E 4,260/o, Ct 8,510/o,
P 2,130/0, Pm 8,510/o, Sm 8,510/0, B 2,130/0, Btc 2,130/o, Cb 2,130/o, Cs
21.430/o, Ad 6,380/o.
15. As. Onopordetum acanthii Br.-Bl. (23) 26
Ocupă suprafeţe reduse pe văile unor pîraie temporare. Mai frecîntHneşte subas. carduuetosum acanthoides (Allorge 22) Soo 64,
semnalată şi din alte puncte ale Dobrogei (4,6). (Tabel 2,10).
vent se
Spectrul formelor biologice :
G 5,400/o,
H 16,200/0,
Th 21,600/o,
T 56,700/o.
Spectrul elementelor floristice : Ea 29, 700/0, E 2, 700/0, Ct 2, 700/o,
Ppn 2, 700/o, Pn 8, 100/o, Sm 5,400/0, Btc 2, 70o;0, Cb 5,400/0, Cs 32,400/o,
Ad 8,100/o.
16. As. Artemisetum scopariae Borza et Lupşa 63
Fitocenozele asociaţiei sînt ca111tonate pe taluzul teraselor puternic
erodate şi cu substrat loessoid la zi (Cochirleni, Salygni) (Tabel nr. 2, 9).
Spectrul formelor biologice: G 4,540/0, H 13,630/o, Th 20,450/o,
T 61,340/o.
Spectrul elementelor floristice: Ea 18,180/o, E 4,540/0, Ct 6,820/o,
P 4,540/o, Pb 2,270/o, Pm 11,360/o, Sm 6,820/0, B 2,210;0, B (Cz) 2,270/o,
Btc 2,270/o, Ed 2,270/o, Cb 4,540/0, Cs 22, 720/0, Ad 9,090/0.
326
17. As. Sambucetum ebuli Felfoldy 42
ţiile
Se intîlineşbe sub forma unor pilcuri în locurile mai joase, pe spanelucrate din vii (tabel nr. 2, 11).
Spectrul formelor biologice: G 4,760/0, H 16,660/0, Th 21,420/o,
T 57,120;0.
Spectrul elementelor floristice : Ea 30,940/o, E 2,38°/o, Em 2,380/o,
Ct 4,760/0, Ppn 9,520/0, Sm 2,380/0, B 2,380/o, Btc 2,380/o, Cs 30,940/o,
Ad 7,140/o.
BIBLIOGRAFIE
1. BURDUJA C., HOREANU CL. - Maleriaux concernanl la flore des terrains terrasses (vignobles el vergers) de Dobrogea. Lucr. St. de cerc. marine .Prof.
I. Borcea" Agigea, III, 1969.
2. BURDUJA C., s'lRBU I.. HOREANU CL. - Conlribulion a l'elude de la vegelalion
antropofile de Ia Moldova el Dobrogea. An. şt. Univ.
.AL I. Cuza" laşi,
t. XVII, 2, 1971.
3. CRISTUREAN 1., IONESCU-TECULESCU VENERA Asociaţii
vegetale din
rezervaţia naturală „Pădurea Hagieni". Acta Bot. Horti Bucurestiensis ( 1968),
Bucureşti. 1970.
4. DIHORU GH., DONITA N. - Flora şi vegetaţia Podişului Babadag, Ed. Acad.
R.S.R., Bucureşti, 1970.
5. HOREANU CL. - Contribuţii la studiul vegetaţiei ruderale din Podi5uJ Casimcea. Lucr. St., St. nat., botanică, Inst. ped. Constanta, 1973.
6. HOREANU CL. - Contribuţii la cunoaşterea vegetaţiei anlropofile din Podişul
Casimcea. Peuce III, St. şi com. St. nat. Muz . • Delta Dunării" Tulcea, 1973.
7. HOREANU CL. - Studiul f/orei şi vegetaţiei Podişului Casimea. Teză de doctorat. laşi. 1975.
8. HOREANU CL. - Vegetaţia pajiştilor xerofile din Podişul Casimcea (Dobrogea).
Peuce V, St. şi corn., St. nat., Muz .• Delta Dunării" Tulcea, 1976.
9. MORARIU I. - Clasificarea vegetaţiei nilrofile din România. Contribuţii botanice, Cluj, 1967.
10. POPA CR., colab. - Consolidarea taluzurilor Ia terase plantate cu vii. Lucr. şt.
Statiunea Experimentală Agricolă Dobrogea, II, 1965-1967.
11. SPIRIDON L. - Asociaţii de buruieni specifice cu/lurilor de prăşitoare din
împrejurimile Bucureştiului. Acta Bot. Horti
Bucurestiensis (1968), Bucureşti. 1970.
12. TOXEN R. - Grundrîs einer Systemalik der nilrophilen Unkraulgcsellschaflen
in der eurosibischen Region Europas. M.F.s.A., 2, 1950.
13. UBRIZSY G. - Recherches sur Ia vegelation de mauvaiscs herbes des vignes en
Hongrîe. Acta Bot. Acad. Sci. Hung., t. 13, 3-4, 1957.
Re sume
Dans les annees 1968-1970 les auteurs ont entrepris des recherches sur Ies
espaces terrasses (vignobles et vergers) des versants de la vallee de Carasu et de
Cochirleni. On a etudie tant la vegetation des terrasses (le talus et la face de terrasse) que celle des enclaves restees non terrassees (et non plantees), en etroite
liasion avec le type de sol.
327
La flore et la vegetation „renaissent" dant ces espaces, proteges contre le
pacage, beneficiant, d'une certaine quantite d'engrais utilises et etant en meme
temps influences aussi par le climat nouvellement cree par l'amenagement des
planta tions horticoles.
Les influences se mânifestent, d'une part, dans la possibilite d'un developpement luxuriant d'une serie d'especes locales; d'autre part, ă le suite des actions
culturalles, a ete favorisee la propagation des mauvaises herbes sur les surface
cultivees et une invasion variable par une pareille flore sur les surfaces non terrassees, cependant perturbees par l'homme. Cette situation cree des conditions favorables pour l'etude floristique et phytocenologique. Une modification de la composition floristique des associations a lieu, dans le sens de l'accroisement du
nombre d'especes compagnes ou accidentalles face aux phytocenoses qui n'ont pas
subi pareilles influences.
On a identifie un nombre de 17 associations et 4 sousassociations, a savoir :
Festucetum \'a/esiacac dobrogicum Horeanu 75, Chrysopogonetum gry/Ji dobrogicum
Dihoru 70, Botrioch/oetum ischaemi dobrogicum, euphorbietosum dobrogensis nov.
sousass, Saturejctum cacrulae Cristurean et lonescu-Teculescu 68, Agropyro-Kochiteum prostratae Zolyomi (57) 58, Ceratocarpetum arenari (Ev. Puşcam et
Tucra
59, 63 n.n.), Amarantho-Chenopodictum (albi) Morariu 43, Amaranthetosum blitoides
Spiridon 70, Xanthietosum italici nov. souşass., Amarantus a/bus - Eragrostis poaeoides Morariu 43, Tribu/o-Tragetum Soo et Timar (54) 55, Digitario-Portulacetum
(Timar 53) Bodrogk 55, Cynodon dacty/on Rapaics 27, Xanthio (spinosae) - Amaranthetum Morariu 43, Descurainetum sophiae Kreh 35, corr. Oberd. 70, Onopordethum acanthii Br.-BI. (23) 26, carduuetosum acanlhoides (Allorge 22) Soc 64, Arlemisielum scopariae Borza et Lupşa 63, Sambucetum ebuli Felfoldy, Diplotaxietum
tenuifo/iae nov. ass.
Les associations Festucetum va/esiacae dobrogicum, Chrysopogonetum grylli
dobrogicum, Saturejetum caeru/ae, Botrioch/oetum ischaemi dobrogicum, AgropyroKochietum prostratae, representent des restes de la vegetation de prairie et ne sont
conservees que sur le talus de terrasses, a la diference du reste des groupements
identifies (arvicoles et ruderaux) ayant une large distribution dans la zone etudiee.
Chaque association est analysee sous l'aspect de la composition floristique,
des formes biologiques, des elements floristiques, du degre de distribution, de meme
que de certaines indications concernant le mode de combat des ruderaux.
328
TABEL
Asociaţia
E.f.
75-95
75---90
60-90
50-75
65---85
50-75
Nr. releveelor
18
12
26
13
8
10
Nr. sp. în as.
108
53
119
88
35
33
0;0
Indicatori fitocenotici
A+D K
A+D K
A+D K
I
+
+.4 II
1.5 II
Em
Festuca valesiaca
H
Sm
Chrysopogon gryllus
+.4 V
I
+
H
Ea(Cs)
Botriochloa ischaemum
+.2 III
III
+
3.4 V
1.2 V
Ch
B
Satureja caerulea
+.l II
+
H
Ct(Ea)
Agropyron pecliniforme
+.1 III
+
I
II
+
+.l II
Kochia prostrata
+.l III
+
I
+.2 II
Ct
l
b
H
Ch/Phn
e
d
c
a
Acoperirea veg. la
F.b.
Nr.
T
p
Ceratocarpus arenarius
Th
Pb
Centaurea diffusa
H
Pm
Convolvulus cantabrica
+
III
II
H
Pm
Achilea coarctata
H
p
Euphorbia dobrogensis
H
B(Cz)
Chrysanlhemum millefolium
H
Ed
Dianthus pseudarmeria
brogensis
G
Sm
Carex halleriana
T
p
Ajuga salicifolia
H
Ed
Jurinea mollis ssp. dobrogensis
H
Sm
Th
Il(Pn)
I
+
A+D K
A+D K
I
A+D K
+.l V
+
I
+
+.l IV
+.l IV
+
+.2 V
4.5 V
+.1 II
+
2.4 V
+
I
I
+
I
II
+
3.5 V
Diferenţiale
"'c.o
~
+
I
II
+
+.l V
I
+
+
I
+.! III
+
II
+
II
+
III
II
+
+.l II
+
II
+.3 II
+.1 III
+
+
+
I
+
I
ssp. do-
I
+
I
+
I
+
+
II
+
I
+
+
I
+
I
+
+
II
+
II
Convolvulus lineatus
+
II
+
I
Onosma visianii
+
I
+
+
II
+
w
(Cnnlinuarc tab. 1)
w
o
a
F.b.
E.f.
Ch
Cz
H
p
Goniolimon besserianum
H
n
Onobrychis gracilis
H
Em(B)
Haplophyllum ciliatum
H
Te
Pimpinella tragium
As.
Asocia\ia
Scutellaria orientalis var. pinnatifi da
b: HP Dianthus leptopeta lus
+
+
I
+
I
•
c
b
.
I; as. c : T B(Cz) Galium
e
d
+.1 III
+
+
I
+
II
+
I
+
IV
I
+
I
+
I
+
II
+
+
+
+
II
I
+
+
II
II
1.2
IV
+
II
+
+
+
+
I
+
I
+ II
I
+
+
+
+
I
+.4
lenuissimum
+
I
I.
Pimpine/lo-T hymion zygioidi
H
p
G
p
Gypsophyla glomerala
H
Ppn
Silene longiflora
H
Sm
Astragalus n10nspessutanus
T
n
Bupleurum apiculatum
Ch
B(Ms)
Thymus zygioirles
As. d·
Astragalus glaucus
+
+
+
+
I
II
I
+.l III
+.l IV
+ II
+ I
I
Ch P Astragalus cornutus +I, Phm Sm Ononis collumnae
+
II
+1.
Fcstucion rupicolae
Euphorbia stepposa
+.2
+.l
+.l
IV
Taraxacum serotinum
+
II
Ch
Ct
Thymus marschallianus
Ch
Sm
Teucrium polium
H
Ppn
H
Ppn
T
Pm
Xeranthemum annuum
H
Artemisia austriaca
H
Ea(Ct)
p
H
Ea
V
IV
+ III
Salvia austriaca
+.l
+.l
Astragalus onobrychis
+
V
IV
II
+.3 V
+ III
+.2 II
+ I
+ I
+ II
+ I
+ II
+.3 V
+.2 V
+.2 III
+ I
+.l III
+.l III
+.2 IV
+.l V
+.2 II
+ II
+
I
+
I
+
II
+
I
+
I
+.l II
I
II
(Continuare tab. 1)
E.f.
Asociaţia
H
Ea
Veronica spicata
H
p
Salvia nutans
H
p
Centaurea orientalis
H
p
Linum austriacum
T
B
Daucus setulosus
T
Ea(Ct)
H
H
c
b
a
F.b.
+
+
+
+
+
II
+
I
I
+
II
+
II
I
+
I
Crepis tectorum
+
I
+
Ppn
Inula oculus christi
I
+
II
p
Vinca herbacea
+
+
+
+
+
+
+
+
I
+
I
H
Ct
Adonis vernalis
H
CI
Senecio jacobea
H
Ms( De)
Dianthus giganteus
H
p
Dianthus rhemannii
H
Ct
Veronica prostrata
G
Sm
Allium flavum
H
p
I
I
.
+
I
+
I
+
I
+
+
I
I
H
p
Asperula octonaria
+
I
H
Ct
Astragalus austriacus
+
I
H
B(Cz)
Leontodon asper
+
I
+
I
+
II
+
+
I
+
+
I
I
Asperula tyraica
As. a: H Ct(Ea) Aster villosus
+
f
e
d
.
+
+
+
I
+
+
+
II
.
+
I
+.1 II
I. H Pm Stipa pulcherrima + I.
Fcstucetalia va/csiacac
w
w
H
Ea(Ct)
Stipa ca pi Ila ta
+
+.1 III
I
+
+.1 III
H
Ch
Sm
Teucrium chamaedrysa
+
T
Ea
Sideritis montana
+.1 III
Anthemis tinctoria
I
+.3 V
p
II
+
I
+.1 II
+
II
+
+.2 III
I
+
+.1 III
+
+
+
II
+
II
+
(Continuare tab. 1)
Ci.)
Ci.)
1:..:1
F.b.
E.f.
Asociatia
a
b
c
d
+.1 IV
+ II
+.1 IV
+ II
+ I
+ II
+ I
H
Ct
Linaria genislifolia
H
Ct
Achiliea pannonica
+ II
+.1 II
+ II
+ II
+ I
+ I
+.1 III
+ I
+ I
+ II
H
Sm(Em)
Asperula cynanchica
H
Ea(Ct)
Echinops ruthenicus
H
Ct
Hypericum eleqans
H
Sm
Potcntilla pedala
H
Ppn
Cephalaria uralensis
H
Pm
Linum tenuifolium
H
B
Asperu la tenella
G
p
Allium tauricum
H
Sm
Herniaria incana
+
I
H
Pm
Ranunculus illyricus
H
Ea
Hypericum perforatum
H
Pm
Stipa lessingiana
H
Ppn
!nula ensifolia
+
+
+
+
I
+
+
+
I
+
+
+
I
I
I
+
e
II
II
+ I
+ I
+ II
+ I
+ I
+ II
+
+
+ II
+.1
+.2
+.1
+
+.1
+
+
+
+
I
I
+
+
II
+
+ II
+
Fcstuco-Brometca
H
Ea(Ct)
Poa bulbosa
H
Ct
Euphorbia seguieriana
H
Ea
Medicago falcata
H
Pm
Eryngium campestre
H
Ppn
Salvia nemorosa f subrnollis
H
Cs
Plantago lanceolata
H
p
Slachys patula
+ III
+.I III
+.1 V
+ II
+ IV
+m
+ III
+ II
+ II
+.1 II
+ I
+ II
+
I
III
III
II
I
I
II
I
II
+
I
+
+
II
I
I
II
+
+
+
+
I
+ II
+.1 III
+.1 II
+ I
+
+
+.1 II
(Continuare tabel 1)
F.b.
E.f.
H
Ct(Ea)
Asociaţia
Phn
p
Cytisus austri acus
+
+
+
+
H
Ea(Ct)
Galium verum
+
Th/H Ea
Em
H
Scabiosa ochroleuca
Centaurea micranthos
Coronilla varia
II
I
+
+
I
I
+
II
+
+
I
+
II
+
+
+
I
+
II
I
+
+.1 II
+
+
I
+
Ea
Androsace maxima
+
I
H
Ms(B)
Nonea atra
+
II
H
Ct
Tha lictrum minus
H
p
H
Pm
T
Ea
Medicago minima
H
H
Ea
+
I
II
Scabiosa ucranica
+
+.1 III
I
+
+.1 III
Marrubium peregrinum
+
II
II
Potentilla recta
+
I
Ea
Sanguisorba minor
+
Th
E
Calamintha acinos
Th
Pm
Tragopogon dubius
T
E
Trifolium campestre
+
I
H
Ea
Filipendula vulgaris
H
Ea
Dactylis glomerata
H
Em(Sm)
Chrysanthemum corymbosum.
+
e
d
I
I
T
Th/H Ct
f
II
I
+
II
+
II
+
II
+
I
+
I
+
II
+
+
+.l III
II
+
+
.
+
1
Erysimum diffusum
+
+
I
I
+
+
+
+
+
I
I
I
+
I
.
+
I
+
+
II
+
+
As. a: H Cb Poa pratensis +.1 II, H Sm Stachys germanica
I ; as. c: H Ea Lotus corniculatus + I. H Em Salvia verticillata + I, G Sm Allium rotundum
I. T Sm Orlaya grandiflora
I,
H Cb Potentilla argentea + I, Th E Verbascum Iychnitis + I; as. d: H Ct Campanula bononiensis + I,
T /Th Ct Alyssum alyssoides + III.
+
t.:I
t.:I
t.:I
c
b
a
+
(Continuare tab. 1)
w
w
oi::..
F.b.
Asociaţia
E.f.
b
a
c
d
e
f
lnsotiloare
H
G
Th
G
T
Th
Th
Th/T
Th
G
T
T
T
Th
T
Th
T
T
Ea
Cs
Sm
Ea
Pm
Pm
E
Ea
Ea
Cs
Cs
Pm
Btc
Ea
Ad
Ea
Ea(Ct)
Ea
Cichorium intybus
Cynodon daclylon
Reseda Iutea
Agropyron repens
Nigella arvensis
Crepis rhoeadifolia
Carduus acanthoides
Melilotus officinalis
Echium vulgare
Convolvulus arvensis
Erodium cicutarium
Minuartia viscosa
Onopordon tauricum
Tragopogon orientalis
Erigeron canadensis
Medicago lupulina
Bromus tectorum
Bromus squarrosus
Th
Ad
Artemisia scoparia
lll
+
I
+
II
+
+.1 II
I
+
+
I
+
.
+
I
+
+
II
I
+
II
+.l IV
II
+
+.1 II
+
+
.
m
+
II
+
III
+
+
+
+
+.1 III
II
I
+.I
+
IV
+
+
+
+
+
+ I
+.2 I
+
. .
+
+.2 I
+.1
I
II
+
+
+
+
+
+
+
+
li
I
+
+.t III
+
As.a: H Ea Plantago media + I; as.c: Th jT Ea Meii lotu~ al bus + I, Th Pm Cephalaria tran~silva
nica + I, H Sm Diplotaxis tenuifolia +.3 I, H B(Cz) Asperula humifusa + I, Th /H Ea Chondrilla Juncea
II, T Ea Lappula echinata
I, T Ea Bromus sterilis + !, T /Th [a Descurainia sophia + I, T /Th .Pm
Carthamus lanalus + I, T Sm Delphinium consolida + I, Th Ea Fa!caria vulgaris + I. H. Pm Anchusa italica + I, T Sm Thymellaea passerina + I. T Cb Atriplex patu la + I; as.d: Th Sm Echium italicum + I, T
Ea Scleranthus annus
I; as.e: Th Ea Centaurea snlslitialis + I, H Ea Trifolium repens + I. T Cs Polygonum aviculare
I; as.f: T Cb Eragrostis poioides +.1 III, T Cs Tragus racemosus + II, T Ea Sa!sola
kali ssp. ruthenica
II, T Cs Chenopodium album + I.
+
+
+
+
+
Notă: a-as. Festucetum valesiacae dobrogicum ; b-as. Chrysopogonetum grylli dobrogicum; c-Botriochloetum ischaemi dobrogicum; d-as. Sature.'etum caerulae; c-as. Agropyro-Kochietum prostralae; /Ceratocarpetum arenari.
+.2 II
+.3 III
+
VEGETAŢIA PAJIŞTILOR
XEROFILE DIN
PODIŞUL
CASIMCEA
(DOBROGEA)
de CL. HOREANU
Condiţiile pedo-climatice din Podişul Casimcea debermină în aceasregiune ca vege.taţia să apară mozaicată şi eterogenă, cu deosebiri de
la un sector la altul. O însemnătate deosebită pentru vegetaţie o prezintă substratul geologic (calcare, şisturi verzi, şisburi cristaline) care
apare la zi pe suprafeţe întinse, în special pe versanţi şi platouri. Un
rol important revine şi reliefului, caracterizat prin alternanţa de văi
adinci şi dealuri cu o altitudine crescindă de la sud spre nord. Climatul
continental de stepă influenţat spre vest de Dunăre şi spre sud-est de
Marea Neagră, constituie un alt facto,r imporrtant ce caracterizează ve-
tă
getaţia.
Aproximativ 200;0 din suprafaţa Podişului Casimcea este ocupat de
localizate pe terenurile cele mai accidentate şi degradate, cu
substrat pietros la zi, stincării, improprii altor moduri de folosinţă. Din
vegetaţia ierboasă, suprafaţa cea mai mare o ocupă vegetaţia pajiştilor
xerofile. Aceste pajişti se află într-un stadiu avansat de degradare ca
urmare a unui păşunat excesiv, a distrugerii ţelenei primare, invadate
pe mari suprrafeţe de buruieni ca : Euphorbia stepoosa, E. seguieriana,
pajişti,
Carduus acanthoides, C. leiophyllus, C. nutans, Onopordon
Xanthium spinosum, Eryngium campestre etc.
tauricum,
Vegetaţia pajiştilor xerofile din Podişul Casimcea este reprezentată
asociaţii vegetale, pe care le încadrăm în următorul cenosistem :
de 16
Cl. FESTUCO-BROMETEA Br.-Bl. et Tx. 43
Ord. FESTUCET ALIA V ALESIACAE Br.-Bl. et Tx. 43
Al. FESTUCION RUPICOLAE So6 64
1. As. Festucebum valesiacae dobrogicum ass. nov. reg.
2. A. Stipetum capillatae dobrogicum ass. nQIV. reg.
3. As. Chrysopog.onetum grylli dobrogicum Dihoru 70
335
4.
5.
6.
7.
As.
A5.
As.
As.
Chrysanthemetum millefoliati (Borza 31 n.n.)
Agropyretum pectiniformae Prod. 39 emend. Dihoriu 70
Botriochloe\Jum ischaemi dobrogicum n. nov.
Artemisio (austriacae) - Poetum bulbosae dobrogicum Pop
70
8. As. Elytrigetum inteirmediae Dihoru 70
9. As. Xero-Calamagrostetum epigei Burduja et colab. 69 ined.
10. As. Ceratocarpetum arenari (Puşcam et Tucra 60 n.n.)
11. As. Elymetum asperi Păun 69
Al. ARTEMISIO-KOCHION So6 59
12. As. Agropyro-Kochietum prostratae Zolyomi (57) 58
AL PIMPINELLO-THYMION ZYGIOIDI Dihoru 70
13. As. Koelerio (<legeni) - Thymietum zygioidis Burduja et Horeanu (73 ined.) 76.
14. As. Sclerantho-Festucetum callieri Dihoru 70
15. As. Sedo (hillebrandii) Polytrichetum (piliferi) Horeanu et
Mihai 74
CI. QUERCETEA PUBESCENTI-PETRAEAE Jak. 60
Ord. ORNO-COTINETALIA Jak. 60
Al. ORNO-COTINION
1 G. As. Hierochloetum odoratae Prod. 39
1. As. Fcstucctum Yalcsiacac dobrogicum ass. nov. reg.
(=~\s. Stipo (ucrainicae)-Festucetum valesiacae Dihoru 70 p.p; as. de
Festuca valesiaca E\·. Puşcaru et al. 63 ; as. de Festuca valesiaca+Koeleria gracilis+Thymus zygioides E\". Puşcaru et a}. 63; as. de Festuca
valesiaca+Stipa capillata+Andropogon ischaemum Ev. PuşcaTU et al.
G3 ; as. Festucetum valesiacae Burduja et colab. ap. I. Cristurean et
Y. Ionescu-Teculescu 70; as. Medicagini-Festucetum valesiacae Wagner
40 ap. Dihoru 70).
Sistematka speciilor de Festuca este încă neclară atît în Dobrogea
(10) cit şi ţările vecine, astfel că în literatura fitocenologică se cunosc
numeroase asociaţii edificate de Festuca valesiaca, specie cu o amplitudine ecologică largă (2, 5, 7, 10, 11, 19, 21).
Din Podişul Babadag, GH. DIHORU pe baza unor specii diforenţiale descrie as. Stipo (ucrainicae)-Festucetum valesiacae Dihoru 70, localizată în poienile pădurii. In aceste fitocenoze pătrund numeroase
specii din el. Quercetea pubescenti-petraeae.
In Podişul Casimcea, fitocenozele edificate de Festuca valesiaca ocupă suprafeţe nu prea întinse pe islazuri cît şi în unele poieni din pădurea
de stejar pufos şi cărpiniţă, dar care sînt continu păşunate, atit pe
soluri bălane, cernoziomlllri, xerorendzine şi chiar litosoluri, pe platouri,
coaste (înclinare de 5-20°). Din aceste fitocenoze lipsesc speciile : Vi~
cia dalnwtica, Achillea clypeolata, Cerinthe hispida, Orchis tridentata,
Ononis pusilla, Astragalus ponticus, Knautia rnacedonica eto„ indicate
dr·ept diferenţiale pentru as. SUpo (ucrainicae)-Festucetlllm valesiacae.
336
Fitocenozele din Podisul Casimcea au o afinitate mai mare cu as.
Festucetum valesiacae Burduja et oolab. 56 semnalată de la Hagieni (8),
însă la care nu s-a evidenţiat nuanţa fitogeografică particulară şi caracterul pronUJnţat xerofit.
Comparînd fitocenozele din Podişul Casimcea cu cele din Transilvania (12), Banat (9), Muntenia (7) şi MoldO'\'a (2, 11) se constată următoarele : partiiciparrea ridicată a mezorfitelor şi chiar a mezoMgrofitelor; participarea mai redusă a elementeloT xemfile faţă de predominarea
în exc1usivitate a xerofitelor în Dobrogea, ponderea ridicată a elementelor porrtioe de diforite nuanţe, submediter-aneene şi balcanice, din care
mulbe specii sînt localizate numai în Dobrogea.
în baza unor specii difeirenţiale ca : Sedum hillebrandi, Carduus
leiophyllus, Achillea coarctata, Convolvulus lineatus, Carex halleriana,
Convolvulus cantabrica, Chrysanthemum millefolium, Galium tenuissimum, Seseli varium var. dobrogense, Minuartia glomerata, Micropus
erectus, Jurinea mollis ssp. dobrogensis, Ferulago moeoides, Dianthus
pseudarmeria ssp. dobrogensis, Dianthus nardiformis, Achillea kitaibeliana, Lagoseris sancta, Centaurea besseriana, fitocenozele edificate de
Festruca valesi.aica din Podişul Casimcea s-au încadrat in as. Festucetum
valesiacae dobrogicum ass. norv. reg.
Alături de specia edificatoare, im.clici fitocenologiei, ridicaţi şi constanţă mare au speciile : Thymus marschallianus, Th. zygioides, Achillea
coarctata, Artemisia austriaca, Teucrium palium, Poa bulbosa, Plantago
lanceolata, Botriochloa ischaemum, Bromus squarrosus ş.a. care uneori
pot apare cu valoare de facies, reflectînd îin acela~i Hmp gradul de degradare al pajiştei.
Graidul de încheiere al cm·orului vegetal este variabil de la un loc
la al,tul (60---i900/0) în funcţie de stadiul de degradare.
Vegetaţia aipare stratificată 1şi anume : 1) stiratul bazal cu înălţime
pînă la 30 cm este caract€frizat de Thymus marschallianus, Poa bulbosa,
Sedum hillebrandii, Teucrium palium, Festuca valesiaca etc1. ; 2) stratul
mijlociu cu înălţime de pînă la 65 cm, domiinat de Euphorbia stepposa,
Marrubium peregrinum, Botriochloa ischaemum, Euphorbia seguieriana
ş.a. ; 3) ultimul strat cu o înălţime pînă la 100 cm, este alcătuit din speciile Salvia nutans, Carduus acanthoides, C. leiophyllus etc.
Această asociaţie mult răspîndită în trecut (19, 21), este astăzi redusă la ochiiuiri pe :islaziurHe Casian, Runcu, Sarighiol, Călugăreni, Casimcea, Războieni, Orumbei, V. Aleosandri, Altîntepe, Hagiomer, Topo1og, Lumirniţa, Măgure1e, Stînca, Ha:irdaru, Corugea (taibelul nr. 1, 1).
F.b.: Phmi 0,880/o; Phn 0,88 ; Ch 2,210;0 ; G 7,080/0 ; H 56,190/o;
Th/H 1,760/0 ; Th 8,850/0 ; T/th 1,760;0 ; T 20,64o;0.
E.f.: Ea 21,670/o; E 4,420/o; Em 2,21 o;0; Ct 13,720/0; P 9,730/0;
Pb 2,210/o, P(Cz) 0,880/0; Pipn 4,870/0; Pm .Jl,060/0; Sm 13,270/0; B 2,650/0;
Bp 0,880/o; B(Cz) 2,660/o; Ms 2,210;0; Ed l,330/0; Cs 3,54; A:d 2,650/0.
337
2. As. Stipetum capillatac dobrogicum ass. nov. reg.
+ diverse xerofite Ev. Pu.şcaru et Tucra 59 ;
as. de Stipa capillata Puşcaru e.t Tucra 61 ; as. de Stipa capillata varianta din stepa Dobrogei Puşcaru, et al. 63 ; as. Stipetum capillatae
Andrei et Popescu 67 ; as. Stipetum capillatae auct div. ap. Cristurean
ct Ionescu-Teculescu 70).
Apare fragmentar în unele locUTi ferite temporar de un păşunat
excesiv, pe porţiuni înconjurate de culturi cit şi pe movile multiseculare şi în apropierea viilor terasate.
In fitocenozele din Dobrogea (1, 8, 19, 21) apar numeroase elemente sudice în mare parte cantonate numai în Dobrogea iair altele sînt
chiar endemice. Acest fapt a fost remarcat şi de Ev. Puşcaru et al. (21)
prin delimitarea unei variante din stepa dobrogeană.
Pe baza speciilor diferenţiale : Convolvulus cantabrica, Achillea
coarctata, Convolvulus lineatus, Chrysanthemum millefoliuni. Euphorbia dobrogensis. Koeleria degeni, Colchicum f ominii, Bromus barcensis
var. dobrogensis, Seseli varium var. dobrogense, cit şi a altor specii din
al. Pimpinello-Thymion zygioidi, care imprimă acestei asociaţii un specific regional am conturat asociaţia Stipetum capillatae dobrogicum ass.
nov. reg.
În compozi\ia floristică a asociaţiei s-au înregistrat 102 specii. fiind
mai săracă ca în bazinul Birladului (11) şi mai bogată decît în Colinele
Tuto\·ei (2) şi Culmea Pricopan (1).
De la Gura Dobrogii, E\". Puşcaru et al. (21) semnala suprafaţa de
circa 5-6 ha ocupată de Stipetum capillatae, subliniem că nu am mai
regăsit nici un fragment, explicaţie probabil prin desţelenirile efectuate. (Tabelul nr. 1, 2).
F.b.: Ch 3,920/o, G 4,900/o, H 66,840/o, Th/H 1,960/o, Th 2,940/0,
T /Th 2,940/o, T 12, 740;0.
E.f.: Ea 22,540/o, E 2,940/0, Em 2,940/0, Ct 15,680/o, P 13,720/0,
Pb 1,960/o, Ppn 7,840/o, Pn(B) 0,980/0 , Pm 8,890/o, Sm 9,80%, B 2,940/o,
B(Cz) 0,980/o, Ms 1,960/o, Ed 1,960/o, Cb 2,940;0, Cs 2,940/0.
3. As. Chrysopogonetum grylli dobrogicum Dihoru 70
Fitocenozele acestei osociaţii se prezintă sub formă de fragmente
în poienile pădurii de stejar pufos şi numai în partea nordică a podişului. In fitocenozele întîlnite în Podişul Casimcea se găsesc aceleaşi
specii diferenţiale care au fost indicate de Gh. Dihoru din Podişul
Babadag (10), însă au o compoziţie floristică mai săracă. Se de.osebesc
de fitocenozele de pe dune nisipoase (15) unde apar o serie de specii
psamofile, cit şi o serie de specii halofile (Plantago maritima, Trifolium
fragiferum, Taraxacum bessarabicum etc.). Gradul de aca.peri!l'e al vegetaţiei variază între 70-850/o iar nrurnărul spe.ciilor înre.gistrate într-un
releveu variază între 19--41. (Tabelul m. 1, 3).
F.b. : Ch 4,000/o, G 8,000/0, H 68,000/o, Th 5,530/o, T 14,670/o.
E.f. : Ea 28,000/o, E 4,000/o, Em 2,670/0, Ct 8,000/o, P 6,670/0, Pb 2,670/0,
Ppn 5,430/o, Pm 12,000/o, Sm 14,670;0, Ms(Dc) 1,330/o, B 4,0oo;0, Cb 4,0oo;0,
Cs 5,350/o.
(= as. de Stipa capillata
338
4. As. Chrysanthemetum millefoliati (Borza 31 n.n.)
(=As. de Chrysanthemum millefolium I. Şerbănescu 70)
Asociaţia este semnalată din Dobrogea de Al. Borza (3) însă fără
compoziţie, iar ulterioir I. Şerbănescu (22) o descrie de la Agigea. In
Podişul Casimcea, a:s. Chrysanthemetum millefoliati apare pe suprafeţe
mici pe dl. Taruşan-Măgul'ele, Fîntîina Oii şi Sacr-igMol, cit şi pe movile
seculare la Casimcea şi Dulgheru. Alături de specia edificatoare, constanţă mare au speciile Festuca valesiaca, Thymus marschallianus, Kochia prostrata, Artemisia austriaca etc. (Tabelrul nr. 1, 4).
F.b.: Ch 3,450/0, G 6,890/0, H 62,070;0, Th 5,750/0, T 21,840;0.
E.f.: Ea 29,890/0, E 3,450/0, E 2,300;0, Ct 18,190/0, P 8,040/0, Ppn 6,890/0,
Pm 12,640/0, Sm 8,040/0, B l,150/0, Ms 1,150/0, Ed 1,150/0, Cb 2,300/0,
Cs 3,450/0.
5. As. Agropyretum pcctiniformac Prod. 39 emend. Dihoru 70
Gruparea ocupă suprafeţe reduse la marginea păşunilor, în imediata
vecinătate a culturilor sau pe spaţii desţelenite şi care din cauza substratului pietros la zi au fost abandonate, deci se instalează acolo unde
s-a distrus vegetaţia iniţială. (Tabelul nr. 1, 5).
F.b.: Ch 4,350/0. G 5.800/c, H 59,410;0, Th 7,250/0, T 23,190/0.
E.f.: Ea 33,330/0, E 2,900/0, Em l,450/0, P 10,140/0, Ppn 5,800;0, Pm
13.040/0, Pn(B) 2,900/0, Sm 8,690;0, B(Cz) 1,450/0, Cb 1,450/0 •
6. As. Botriochloetum ischacmi dobrogicum nom. nov.
= Bombycilaeno-Botriochloetum ischaemi Dihoru 70 (Syn. : as. 1\ndropogonetum ischaemi Săvulescu 27 p.p. ; as. Andropogon ischaemi Prad.
39 p.p. ; Androipogonetum ischaemi Prad. 39 p.p. ; as. de Botriochloa
ischaemum Puşcaru et al. 61, 63 as. Andropogonetum ischaerni Andrei
et Popescu 67 ; as. Andropogoneturn ischa:emi K1rist :37 aip. I. Pop. 69).
Asociaţia edificată de Botriochloa ischaemum reprezintă una din
cele mai răspîndi1te grupări ierboase, oeupînd platouri, locuri pietroase,
spaţii cu material rootogolit, versanţi cu diverse înclinări (pînă la 35°),
atît pe substrat de calcare, şisturi verzi cit şi de şisturi cristaline, fără
\Teo preferinţă asupra tipului de sol.
In fiitooenozele de Botriochloa ischaemum din Dobrogea apar un
grup mare de specii diferenţiale şi anrurne : Centaurea dif fusa, Carduus
leiophyllus, Convolvulus lineatus, Convolvulus cantabrica, Tunica prolifera, Micropus erectus, Colchicum fominii, Thymus zygioides, Minuartia glomerata, Euphorbia dobrogensis, Crocus pallasi, Koeleria degeni,
Dianthus nardiformis, Astragalus corniculatus, Achillea leptophylla,
ş.a., în pa\rte semnalate deja din Dobrogea (10, 19, 21), fapt pentru care
denumim asociaţia Botriochloetum ischaemi dobrogicum nom. nov.
(Tabelul nr. 1, 6).
Din Podişul Babadag (10) este descrisă as. Bombycilaeno-Botriochloetum ischaemi Dihoru 70, însă specia Micropus erectus este larg
răspîndită în toate pajiştile din Dobrogea, aicolo unde co'Vorul vegetal
este discontinuu saru este distrus prin călcat şi păşunat, neobservîndru-se
o anrume preferinţă pentru o an:.imită asociaţie. In fitooenozele cu oovo-
339
rrul ,·egetal bine încheiat (85-950/o) specia Micropus erectus lipseşte.
Propunem nwnirrea de Botriochoetum ischaemi dobrogicum ca avînd un
sens mai larg, putîndu-se include toate fitocenozele de Botriochloa ischaemum din Dobrogea.
In compoziţia floristică a asociaţiei s-au înregistrat 179 sp. şi ea
depinde direct de stadiul de degradare.
Pe terenurile plane (Palaz;u Mic, Sibioara, Tirguşor, Nistoreşti, Că
lugăreni, etc.) cu andropogonete intens degradate,
specia Euphorbia
stepposa, alături de Bronws squarrosus şi Cynodon dactylon aru indici
fitocenologiei ridicaţi, imprimînd o notă particulară, motiv penbru care
<tm dclimit<tt subasociaţia euphorbietosum stepposae subass. nov.
F.b. : Phm 0,560/o, Phn 1,120/o, Ch 4,480/0, G 5,040/0, H 51,930/0, Th/H
1.120/o, Th 8,960/o, T /Th 2,240/o, T 24,550;0.
E.f.: Ea 33,990/o, E 4,480/o, Em 1,780/o, Ct 12,320/o, P 10,650/0, Pb
1. 780/o, Ppn 5,040/o, Pm 8,960/o, Sm 12,320/0, B 2,240/o Bp 1,120;0, B(Cz)
3,360/o, Btc 0,560/o, Ms 1,780/o, Cz 0,560/o, Ed 0,560/o, Cb 2,800;0, Cs 4,48o;0,
Ad 1.120/o.
7. As. i\rtcmisio (austriacac)-Poetum bulbosae dobrogicum Pop 70
In Podişul Casimcea fitocenozele acestei asociaţii ocupă suprafeţe
apreciabile şi este instalată pe platouri, coaste cu înclinări diferite
(5-30°), puternic erodate şi degradate ca urmare a unui păşunat îndelurng şi exagerat. In cadrul unor pajişti, în raport cu stadiul de degradare a acestora se întilnesc pe lingă fitocenozele tipice ale asociaţiei şi
citeva subasociaţii : poetoswn bulbosae. (Puşcaru et Tucra 60) Pop 70
euphorbietosum stepposae (Puşcaru et Tucra 60) Pop 70.
In punctele unde solul este mai profund şi pajiştile au fost desţele
nite şi ulterior lăsate pîrloagă se distinge o subasociaţie edificată de
Euphorbia seguieriana, Bromus squarrosus, Carduus leiophyllus, în care
se păstrează un număr mic de specii din vegetaţia primară, fitocenoze
încadrate în subas. euphorbietoswn sequierianae subass. nov.
Pe unele suprafeţe puternic călcate !Şi erodate, cu un sbrat de sol
superficial. spre toamnă devine evidentă subas. tragetosum racemost
subass. nov. edificată de Tragus racemosus şi Eragrostis poioides. (Tabelul nr. 1, 7).
F.b.: Ch 3,860/o, G 1,9i20/o, H 39,220/o, Th 11,570;0, T 42,430/o.
E.f.: Ea 26,850/o, E 5,140/o, Em 0.640/o, Ct 7,720/o, P 7,720;0, Pb 1,280/o,
Ppn 3,860/o, Pm 10,290/o, Sm 10,290/o, B 3,200/o, Bp 0,640/o, B(Cz) 2,570/o,
Ms 1,920/o, Te 1,280/0, Ed 0,640/o, Cb 3,860/o, Os 7,720/o, Ad 2,570/0.
8. As. Elytrigctum intcrmcdiae Dihoru 70
Apare Slllb formă de pîlouri in
pădurilor şi plantaţiHor de salcîm
apropierea unor tlllfărişuri, marginea
(Stî:nca, Topolog). (Tabelul nr. 1, 8)
F.b. : Ch 6,320/o, G 10,860/o, H 41,300/o, Th 17,390/0, T 23,920/o.
E.f.: Ea 19,570/o, E 2,170;0, Em 4,350/o, Ct 10,860/o, P 6,520/o, P (Cz)
2,170/o, Ppn 4,370/0, Pm 10,860/o, Sm 17,390/o, B 4,350/0, Btc 2,l 70/0, 11
2,170/o, Cb 2,l 70/0, Cs 8,70o;0, Ad 2,170/o.
340
9. As. Xero-Calamgrostetum epigei Burduja et colab. 69, ined.
Fitocenoze edificate de Calamgrostis epigeios în Podi 1Ş1Ul Casimcea,
apar pe suprafeţe insulare, în unele locuri unde pădurea a fost defri~ată, plantaţii silvice sau bordurează tufărişurile.
Din Podişul Babadag (10) este semnalată as. Calamgrostetum epigeios
Egller 33, dar ca~şi în Podiişul Casimcea lipsesc speciile caracteristice
el. Epilobetea angustifoliae în schimb domină speciile xerofite. De asemenea 1I1U poate fi comp&ată nici cu asociaţia de la Năvodari (18) încadrată la el. Molinio-Juncetea.
Fitocenozele întîlnite de noi în Dobrogea sînt asemănătoare cu cele
din terasele bazinului vi:tkol Bucium (6). (Tabelul nr. 1, 9).
F.b.: Phm 2,560/0, Ch 2,560/0, G 7,690/0, H 56,400/0, Th 16,660/0,
T 14,ll0/0.
E.f. : Ea 35,900/0, E 7,690/0, Em 3,850/0, Ct 14,l00/0, P 2,560/0, Pb 2.560/c,
Ppn 2,560/0. Pm 5.120;0, Sm 11,540/0, B 2,560/0, Bp 1,280/c, Ms 1,280/0,
Pn(P) 1,280/0, Cb 2,560;0, Cs 3,850/0, Ad 1,280/0.
10. As. Ceratocarpetum arenari (Ev. Puşcaru et Tucra 60 n.n.)
ln locuirile unde vegetaţia secundară este mult deg.radaită prin păşu
nat, călcat, eroziune, pe marginea drumurilor părăsite, ravene se instalează o grupare edifica·tă de Ceratocarpus arenarius (tabelul nr. 1, 10).
Se întîln~te sub formă de fîşii înguste pe islazurile Runcu, Coiumprunar, Măgurele, Topolog, Pantelimonu de Jos, Chei·a, Taşaul, Sibi-oara.
F.b. : Ch 3,020;0, G 3,020/o, H 25,660;0, Th 13,630/0, T 54,550;0.
E.f.: Ea 24,240/0, E 4,450/0, Em 1,510/0, Ct 10,610/0, P 3,020/0, Ppn
3,020/o, Pm 12,120/o, Sm 12,120/0, B 4,550/0, Btc 1,510/0, B (Cz) 1,510/0,
Cb 4,550/0, Ad 4,550/0.
11. As. Elymetum aspcri Păun 69
Apare pe suprafeţe plane sau u~or înclinate (5-10°), pe soluri tasate,
usoate la Sadghiol, Beirdautd, V. Alecsandri, Beipunar pe islazuri, marrginea drumurilor saiu lizi·erilor. Faţă de Usta floristică din Oltenia (16)
în PodiŞ1Ul Casimcea asociaţia apare mult mai bogată (ta.belul nrr. 1, 11 ).
La edifica~ea asociaţiei participă Hordelymus asper, Trifolium arvense,
Trifolium campestre şi Cynodon dactylon.
F.b.: Ch 3,530/o, G 4,710/0, H 30,380;0, Th 14,160/0, T 4 7,220/0.
E.f. : Ea 41,800/o, E 5,900/0, Em 2,360/0, Ct 10,500/0, P 3,530/0, Pb
1,180/o, Ppn 2,360/0, Pm 5,900/o, Sm 10,500/0, B 3,540/0, B(Cz) 1,180/0,
Bp l,180/0, Cs 7,060/0, Ad 1,180/0.
12. As. Agropyro-Kochietum prostratae ZoJyomi (57)58
Apare fragmentar pe coas,te abrupte (15-45°), pe substrat loessoid,
movile multiseculare, malul raV'eneloir şi viiroagelor {Coiumpunar, Mă
gu:I1ele, CaiUa, Corugea, Casimcea). (Talbelul nr. 1, 12).
F.b. : Ch 5,00o;0, G 2,500;0, H 40,000/o, Tih 17,500;0, T 25,00o;0.
E.f. : Ea 37,500/o, E 5,000/0, Em 2,500/0, Ct 22,500/0 , P 10,000/0,
Pb 5,000/o, Ppn 6,000/0, Pm 7,500/0, Pn (B) 2,500/0, Sm 2,500/0, B(Cz) 2,500/0,
Cb 2,500;0, Cs 5,000/c.
341
13. As. Koelerio (dcgeni)-Thymietum zygioidis Burduja et Horeanu
76.
Coastele, coamele dealurilor şi platourile pietroase cu un strat superficial de sol, de pe substrat calcaros, şisturi verzi şi cristaline sint
ocupate de o vegetaţie xerofilă specifică. Astfel de staţiuni au o mare
răspîndire în Podi~ul Casimcea şi anume : între
Sibioara şi Piatra,
Palazu Mic, Tîrgu.şor, Gura Dobrogii. Cheia, Casian, Călugăreni-Casim
cea, Războieni, Sarighiol, Beidaud, V. Alecsandri, Runcu, Stînca Haidaru. Rahmanu, Măgurele, Calfa, Hagiomer, Luminiţa, Fintîna Oii, Topolog etc.
Vegetaţia acestor terenuri pietroase în cea mai mare parte este constituită din fitocenoze edificate de Thymus zygioides şi Koeleria degeni,
cuprinse în as. Koelerio (degeni)-Thymietum zygiodis (tabelul nr. 1, 13).
cu o largă răspindire, prezentînd diferenţieri după natura substratului.
Gradul de încheiere al vegetaţiei variază între 35-800/o. Are o valoare
furajeră slabă, existenţa ei este condiţionată de substratul pietros incit
substituirea ei nu pare să fie posibilă.
Pe substrat calcaros, pe lingă speciile caracteristice (Thymus zygioides, Koeleria degeni) ale a<;ociaţiei, apare un grup de specii din ca.ire
unele evită s·:.1bstratul de şisturi verzi (Pimpinella tragium, Paeonia
tenuifolia, Centaurea napulifera, etc.) iar altele pot apare şi pe şisturi
\'erzi însă cu un rol fitocenotic redus (Agropyron brandzae, Satureja
caerulea, Minuartia adenotricha, Scutellaria orientalis var. pinnatifida
ş.a.). Pe baza acestei particularităţi s-a diferenţiat varianta calcofilwn,
care pare să fie identică cu as. Agropyro-Thymietum zygiodi Dihoru 70.
Tot pe substrat calcaros, pe veirsantul şi platoul calcaros din dreapta pirîului Ca<;imcea. între Gura Dobrogii şi Palazul Mic, cit şi la Sidormcin s-ci deosebit varianta cu Paeonia tenuifolia în care principalul rol
de edificatoare îl au speciile Paeonia tenuifolia şi Adonis vernalis. Este
posibil ca as. Paeonietum tenuifoliae - Saturejetum caerulae Borza 31
n.n. să corespundă cu vairiainta întîlnită de noi.
Pe substrat de ~is1uri verzi, pe lingă speciile caraC'teristice asocia\iei. cipar o serie de specii care lipsesc pe substrat calcaros (Achillea
kitaibeliana, Arenaria rigida, Stachys angustifolia) sau altele care au o
repartiţie şi un rol fitocenotic redus pe acest substrat (Dianthus na.rdiformis, Herniaria glabra, Scleranthus perennis ssp. dichotomus), larg
răspindite însă pe şisturi Yerzi. Am considerat justificată separarea fitocenozelor de pe acest substrat de şishN'i verzi ca varianta cloritofilum,
denumi.re bazată pe bogăţia în dorit oare imprimă culoarea verde rocilor respectivie.
F.b.: Ch 5,920/o, G 10,070/o, H 52,120/o, Th 8,290/o, T 23,700/o.
E.f. : Ea 15,400/o, E 2,370/o, Em 1,180/o, Ct 11,250/o, P 18,950/o. Ptc
l .180/o, Ppn 4, 150/o, Pm 12,440/o, Sm 11,250/o, B 6,580/o, B(Cz) l ,l 80/0,
Ms 1,180/o, II 0,590/o, Pn(B) 0,590/0, Cz 0,590/o, Te 1,180/o, Ed 2,460/0,
.'\lpb 0,590/o, Cb 1, 780/o, Cs 3,550/o, Ad 0,590/o.
342
14. As. Sclcrantho-Festucetum callieri Dihoru 70
Fitocenozele acestei asociaţii ocupă supraf.eţe apl"eciabile în partea
nord-vestică a podişului şi mai rrestrlnse în partea sudică, .tot numai
pe substrat pietros la zi. GH. DIHORU (10) indică ca specii de diagnosticare a acestei asociaţii pe : Festuca callieri, Stachys angustifolia, Achillea kitaibeliana, Silene compacta, la acestea trebuie adăugate şi speciile :
Arenaria rigida, Sedum caespitosum, Scleranthus perennis. Acoperirea
vegetaţiei variază intre 55-800/o, discontinuitatea se datorează blocurilor de şisturi verzi.
Pe substrat calcaros (Palazu Mic, Casian, Cheia) pe lîngă lipsa multor specii de diagnosticare, apar o serie de specii ce nu aipar pe substratul de şisturi verzi, de ex. : Pimpinella tragium, Centaurea jankae,
Minuartia adenotricha, Helianthemum salicifolium ş.a., motiv pentru
care am separat varianta calcofilum var. nov.
Asociaţia Sclerantho-Festucetum callieri ca şi as. Koelerio (degeni) - Thymietum zygioidi cuprind în compoziţia lor floristică cea mai
mare parte din rarităţile floristice ale Dobrogei şi nu se mai cunosc din
altă pal"te a ţării. (Tabelul nr. 1,14).
F.b. : Ch 6,620;0, G 5,380/o, H 56,150/e, Th 9,130;0, T 22,310/0.
E.F.: Ea 17,780/0, E 2,310/0, Em 1,540/0, Ct 6,150/0, P 16,040;0, Pb
2,310/c, Ctc 0,770/0, Ppn 3,890/0, Pm 11,540/0, Pn(B) 0,770/0, Sm 13,080/0,
B 6.150/0, Bp 2,310/0, B(Cz) 1,540/0, Ms 1,540/0, Te 1,540/0, Ed 4,620/0 , Cb
3,250/0. Cs 2,310;0.
15. As. Sedo (hillcbrandii)-Polytrichetum (piliferi) Horeanu et
Mihai 74.
Localizată numai pe stîncării (13) se caracterizează printr-un xerofitism pronunţat şi are o mare bogăţie în elemente pontice şi submediteraneene. Numai pe stîncării calcaroase, pe relieful carstic de la Cheia şi Gura Dobrogii se individualizează şi subasociaţia alyssetosum saxatile Horeanu et Mihai 74 (tabelul 1, 15).
16. As. Hierochloctum odoratac Prod. 39
Hierochloe adorata în Podişul Casimcea, în partea nordică şi nordestică apare frecvent în pădurile rărite de stejar pufos, cit şi în locurile unde pădurea a fost defrişată, în plantaţii silvice, liziere, formînd
fitocenoze pe suprafeţe întinse.
In compoziţia fitocenozelor edificate de Hierochloe adorata se menţin numeroase specii din el. Quercetea pubescenti-petraeae, alături de
ce1e am el. 1' estuco-1:1rometea (taoelUl nr. l, lb).
Această asociaţie are o valoare furajeră redusă, deoarece edificatorul
asociaţiei, Hierochloe adorata nu este consumat de animale.
F.b.: Phm 3,450/o, Phmi 2,300/0. Phn 1,150/0, Ch 6,890/0, H 43,66o;0,
Th 9,190/o, T 29,880/c.
E.f.: Ea 33,320/o, E 10,340/0, Em 3,450/0, Ct 10,340/0, P 2,300/0, Ppn
3,45°/o, Pm 6,890/o, Sm 10,340/o, B 1.150/c, Bp 1,150/0, B(Cz) 2,300/0, B(Pn)
1,150/o, Cb 4,600;0, Cs 9,190/o.
. . Ii: cele 16 asociaţii vegetale s-au înregistrat un număr de 399 spec11, dm care : 24 (6,000/0) sînt specii edificatoare ale asodaiţii1or, 51
343
(12,750/o) sînt diferenţiale regionale sa.!l.l pentru subunităţi, 52 (13,000/o)
aparţin al. Festucion rupiicolae, 22 (5,500/o) reprezintă aL PimpinelloThym1001 zygioidi, 31 (7, 750/0) sînt din ord. FestJucetalia valesiacae, 59
(14,750/o) din el. Festuco-Brome.tea, 35 (8,750/o) aparţin el. Quercetea pubescenti-petraeae, 106 (26,500/o) simt din Chenopodiebea-Secalietea, 7
(1,750/o) la Corynephoretea, 3 (0,750/o) reprezintă al. Aspleniio-Festucion
pallentis •şi 9 (2,250/0) din alte clase.
Analizînd compoziţia floristică a pajiştilor xerolfile sub raportul
participării fonnelor biologice, subliniem că o largă participare au hemicriptofitele, unnate de te"t"ofite. Un alt faipt şi mai irnteresant, este
acela că deşi chamefitele au numai un procentaj de 3,000/o, ele au contribuţia cea mai însemnată la realizarea acoperirii vegetaţiei de pe ·terenurile cu substrat pietros la zi sau stîncării. Proporţia ridicată a terofitelor se datoreşte discon tinruităţii coYorului vegetal şi a stadiului de
degradare a pajiştilor.
F.b. : Ph 2,250/o, Ch 3,000/o, G 8,250/0, H 48,250/o, Th 10,000/0, T /Th
2,250/o, T 25,750/o.
E.f.: Ea 22,500/o, E 5,500/o, Em 1,750/0, Ct 8,750/o, P W,750/o, Pb
1,750/o, P(Cz) 0,500/0, Ppn 3,750/o, Pm 9,250/0, Sm 13,000/o, B 5,250/0,
B(Cz) 2,000/o, Ms 1,500/0, Ed 1, 750/o, Te 0,500/o, Cz 0,250/0, 11 0,500/0,
Pn(B) 1,000/o, Alpb 0,250/o, At(M-Sm) 0,250/o, Cb 2,250/o, Cs 5,500/o, Ad
1,250/o.
Analiza spectrului elementelor floristice relevă următoarele : pe lingă fondul de bază al eurasiaticelor, o propocţie J:"idicaită şi largă participare au elementele pontice de diferi.te nuanţe (25,250/o), submediteraneene (13,000/0) şi balcanice (8,750/o). La acestea se adaugă şi elementele
endemice (1, 750/o), taurice (0,500/o) şi ca'Ucazice (0.250/o). Proporţiile ridicate a elementelor pontice, submediteraneene şi balcanice imprimă vegetaţiei o nuanţă pontico-balcanică pronunţată.
Analizate speciile componente după regimul de umiditate, rezultă
următoarele dat:e : 44,250/o din totalul speciilor sînt xerofile, 33,500/0
xero-mezofile, 10,750/o mezo-xerofile, 3,500/0 mezofile şi 0,250/0 mezo-higrofile. Predominarea speciilor xerofile şi xero--mezofile impune în cazul îmbunătăţirii pajiştilor să fie fo}osirte numai specii xero şi xero-me.rnfile valoroase din punct de vedere furri-ajer.
BIBLIOGRAFIE
1. ANDREI M., POPESCU, A., Aspecte din vegetaţia Culmii Pricopan şi împrejurimi. St. şi cerc. biol., Ser. bot., t. 19, 3, 1967.
2. BARCA, C., Flora şi vegetaţia Colinelor Tutovei (între Tutova şi Siret). Rezumatul tezei de doctorat, Cluj, 1973.
3. BORZA, AL., Die Vegetation und Flora Rumâniens. Guide de la sixieme, Excursion Phylogeographique Internationale, Cluj, 1931.
4. BURDUJA, C., HOREANU, CL., Etudes concernanl la vegelation herbaces du
plateau Casimcea (Dobrogea). Rev. roum. biol. veg. t. 21, l, 1976.
344
Contribuţii Ia cunoaşterea pajiştilor naturale din Moldova
sub aspect agroproductiv. St. şi cerc. biol. şi şt. agr. Acad. R.P.R., Filiala laşi,
5. BURDUJA C., colab.,
an VII, 1, 1956.
6. BURDUJA C., colab.,
Contribuţii la studiul florei şi vegetaţiei spaţiilor terasate
de pe terenul Centrului Viticol „Bucium", Jud. laşi (II), 1969, ined.
7. CIOClRLAN V., Asociaţii vegetale noi din bazinu/ subcarpatic al S/ănicului de
Buzău. Lucr. şt. Inst. Agr. Bucureşti, ser. A, XII, 1969.
8. CRISTUREAN I., IONESCU-TECULESCU V.,
Asociaţii vegetale din rezervaţia
naturală „Pădurea Hagieni". Acta Bot. Horti Bucurestiensis (1968), Buc., 1970.
9. CSOROS ST., colab., Cercetări llorislice şi de vegetaţie între Orşova şi Eşe/nita.
Contributii botanice Cluj, 1968.
10. DIHORU GH., DONIŢĂ N., Flora şi vegetaţia Podişului Babadag, Ed. Acad.
R.S.R., Bucureşti, 1970.
11. DOBRESCU c„ Contribuţii la studiul pajiştilor xerofile din bazinul superior al
Bîrladului. An. şt. Univ .• AI. I. Cuza" laşi, biologie,1 t. 17, 2, 1970.
12. HODIŞAN I., Cercetări Jitocenologice asupra pajiştilor din bazinul Fencşului
(Jud. Alba). Contribuţii botanice Clui. 1968.
13. HOREANU CL., Studiul Ilarei şi vegetaţiei Podişului Casimcea. Teză de doctorat, .Iaşi. 1975.
14. HOREANU CL., MIHAI GH., Contribuţie la cunoaşterea vegetaţiei de stîncării
din Podişul Casimcea (Dobrogea). An. şt. Univ. „Al. I. Cuza" laşi, biologie,
t. 20, 1, 1974.
15. IVAN D., Fitocenozele cu Chrysopogon gryl/us (Torn.) Trin. de pe litoralul
Mării Negre. Contribuţii botanice, Cluj, 1967.
16. PĂUN M„ Vegetaţia pajiştilor de locuri uscate din împrejurimile Balşului. St.
şi cerc. bio!., Ser. bot., t. 21, 1, 1969.
17. POP I., Contribuţii şi studii comparative asupra vegetaţiei litoralului Mării Negre din împrejurimile localităţii Vama Veche (Dobrogea). Contribuţii botanice Cluj, 1970.
18. POPESCU A., SANDA V., Cercetări asupra vegetaţiei litoralului dintre Mamaia
şi Năvodari. St. şi cerc. biol., Ser. bot., t. 25, 2, 1973.
19. PUŞCARU SOROCEANU EV., ŢUCRA I., Pajiştile naturale din Dobrogea sub
aspect tipologic şi agroproductiv. Corn. Acad. R.P.R., t. 9, 4, 1959.
20. PUŞCARU SOROCEANU EV., ŢUCRA I., Succesiunea pajiştilor stepice din Dobrogea sub influenţa păşunatului. Corn. de bot. S.S.N.G. ( 1957-1959), Bucureşti, 1960.
21. PUŞCARU SOROCEANU EV., colab., Păşunile şi Iînetele din R.P.R. Ed. Acad.
R.P.R., Bucureşti, 1963.
22. ŞERBĂNESCU I., La vegetation du Jiloral de la Mer Noire (De Năvodari a
Eforie). Inst. Geol., Stud. teh., econ., Seria C, Pedologie, Bucureşti, 1970.
- Resume
Approximativernent 20% de Ia surface du Plateau de Casimcea sont occupes
par de prairies, localisees sur Ies terrains Ies plus accidentes et degrades a substrat
pierreux mis a jour et beaucoup de rocaille a la surface, ce qui fait le terrain
impropre pour d'autres rnodes d'utilisation.
Les prairies se trouvent a un degre avance de degradation du au pâturage
excessif et au faible entretien. De vastes surface sont invades par de especes de
Carduus acanthoides, C. nutans, C. Jeiophyllus, Euphorbia stepposa, E. seguieriana,
Onopordon tauricum et Xanthium spinosum, qui ne sont pas consornrnees par le
betail.
345
Du point vue floristique et phytocenologique, ces praine sont, pourtant, tres
interessantes, ayant une puissante nuance pontico- submediteraneenne et etant caracterisees par la predominance des elements xerophile (44,75 %) et xeromesophiles
(36,50% ).
Dans coposition floristique de la vegetation des prairies xerophiles on a enregislre le nombre 399 especes. En les analysant du point de vue des elements floristiques, on constate que, en dehors du fond de base des elements eurasiatiques
(22,50% ), une notable proportion et une large participation ont aussi les elements
pontiques s.l (26,00% ), submediterraneens (13,00%) et balcaniques (8,75% ).
A la suite de recherches entreprises dans les annees 1968-1973, l'auteur a
identifiees, 16 associations, 5 sousassociations et 4 variantes, â savoir: feslucelum
1·u/c.\iacac dobrogicum nov. ass., Slipclum capi/alac dobrogicum nov. ass., Chrpsopogonclum gryl/i dobrogicum Dihoru 70, Chrysanthemetum millefo/iali (Borza 31
n.n.), Agropyretum peclinilormae Dihoru 70, Botrioch/oetum ischaemi dobrogicum
n. nov., cuphorbietosum stepposae nov. sousass., Artemisio (auslriacae) - Poetum
bulbosac dobrogicum Pop 70, poelosum bulbosae (Ev. Puşcaru et Tucra 60) Pop 70,
euphorbietosum slepposae (Ev. Puşcaru et Tucra 60) Pop 70, euphorbietosum sguierianae nov. sousass., lragelosum raccmosi nov. sousass., Elytrigetum intermediae
Dihoru 70, Xcro-Ca/amagroslelum Burduja ct colab. 1969 ined., Ceralocarpetum arenari (Ev. Puşcaru et Tucra 59,63, n.n.) E/ymetum asperi Păun 69, Agropyro-Kochietum
proslratatc Zolyomi (57) 58, Koelerio (degeni) Thymielum (zygioidi) Burduja et
Horeanu 1!)76, var. calcofi/L·m Burduja et Horeanu 1976, var. avec Paconia tcnuiio/ia Burduja et Horeanu HJ76, var. c/orilofi/um Burduja et Horeanu 1976, Scleranlho
Fcslucelum ca/fieri Dihoru 70, var. calcofilum nov. var., Seda (hi/lebrandii) Po/ylricllclum (pillileri) Horeanu et Mihai 1974, a/ysselosum saxali/e Horeanu et
Mihai 74, Hierochloelum odora/ac Prod. 39.
En poursuivant la repartition de la vegetation en rapport avec le substrat
sur lequel elle se developpe, on constate de differe:es evidentes. Sur le substrat
calcaire se rencontrent les associations: Koelerio (degeni) - Thymielum (zygioidi)
var. ca/coli/um, var. avec Paeonia lenuilo/ia, Sc/eranlho-Festucelum cal/ieri var.
calcofilum, Sedo (hillcbrandii) Polylrichetum (pi/lileri) sousass. alysselosum saxati/c ele., qui n'apparaissent sur les schistes verts. Specifiques pour Ies schistes
verts sont les associations: Koe/erio (degeni) - Thymietum (zygioidi) var. cloritofilum el Sc/eranlho-Festucelum cal/ieri, tandis que les autres associations sont inrliffCrentes face au substrat.
346
VEGETAŢIA LEMNOASĂ
DIN PODIŞUL CASIMCEA
de CL. HOREANU
Podişul Casimcea aparţine sectorului cu climă continentală modeţinutului de cîmpie sud-estice. districtul de stepă, influenţat în
partea sud-estică şi de climatul de litoral marin. Media anuală a preci-
rată,
pitaţiilor in partea nordică a podişului rar sînt anii cînd depăşeşte
500 mm pentru a scădea în sud la circa 350 mm.
Relieful podişului coboară în trepte de la nord, nord-est spre sudest de la altitudinea de circa 400 m la circa 20-30 m. Solurile prezintă
o succesiune de la nord-est spre sud-est, corespunzător cu descreşterea
altitudinii şi anume de la soluri silvestre, podzolite cenuşii la soluri
bălane, cernoziom castaniu la rendzine.
Condiţiile pedo-climatice determină o anumită repartiţie a vegetaţiei şi anume : vegetaţia lemnoasă apare sub formă de păduri în partea
nordică a regiunii şi numai în anumite situaţii locale apare ca fragmente de păduri sau tufărişuri în partea sud-estică a podişului, pe valea
Casimcei, restul podişului fiind ocupat de o vegetaţie de stepă, restrînsă
în ultimul timp la suprafeţe din ce în ce mai mici prin extinderea
culturilor agricole.
Vegetaţia lemnoasă se caracterizează prin acele trăsături specifice
Dobrogei şi anume : amestecul asociaţiilor mezofile (de tip balcanic) cu
cele xeroterme (de tip submediteranean) ; larga răspîndire a pădurii de
stejar pufos şi cărpiniţă ; larga răspîndire a speciilor Fraxinus ornus,
Cotinus coggygria, Cerasus mahaleb, Pirus elaeagrifolia ; prezenţa elementelor tauro-caucazice (Celtis glabrata, Fraxinus coriariifolia); stratul
ierbaceu bogat în elemente stepice, xerofite, sudice.
In Podişul Casimcea au fost identificate un număr de 7 asociaţii
lemnoase încadrate în următorul sistem cenotaxonomic :
347
Cl. QUERCO-FAGETEA Br.-Bl. et Vlieg. 31
Ord. FAGETALIA Pawl. 26
Al. FAGJON (MOESICUM ?) (So6 64)
Subal. CARPINION (MOESICUM ?) (So6 64)
1. As. Tilio (tomentosaeJ - Carpinetum (betuli) Doniţă 68
CI. QUERCETEA PUBESCENTI-PETRAEAE Jak. 60
Ord. ORNO-COTINETALIA Jak. 60
Al. QUERCION F ARNETTO Horv. 54 (s. 1)
Subal. CARPINO-TILION (TOMENTOSAE) Doniţă 70
2. As. Querco (pedunculiflorae) - Tilietum (tomentosae) Doniţă 70
3. As. Polyquerco-Tilietum (tomentosae) Doniţă 70
4. As. Fraxino (orni) - Quercetum (dalechampii) Doniţă 70
Al. CARPINION ORIENTALIS Hon-. 54 (s. 1)
5. As. Paeonio (peregrinae) - Carpinetum (orientalis) Doniţă 70
Al. SYRINGO-CARPINION Jak. 60
6. 1\s. Galia (dasypodi) - Quercetum (pubescentis) Doniţă 70
Al. PRUNION SPINOSAE So6 (30) 34
7. As. Prunospinosae-Cartaegetum var. geogr. dobrogensis Burduja
et Horeanu 69
1. As. Tilio (tomcntosae) - Carpinctum (bctuli) Doniţă 68.
Fitocenozele acestei asociaţii sint localizate în văile adăpostite, versanţi şi coastele umbrite, cit şi sub formă de benzi în. preajma unor
iz,·oare sau piraie (Topolog. V. Alecsandri, Simbăta Nouă. HorumbeiLuminiţa), Altitudinal urcă pină la 250 m şi coboară pînă la 120 m.
Stratul arborescent bine închegat (acoperire 70-950/0) diferenţiat în
2 etaje şi anume : cel superior. caracterizat de speciile edificatoare
(Carpinus betulus. Tilia tomentosa) şi cel inferior format din exemplare
de Fraxinus ornus, care pe alocuri poate lipsi.
Stratul arbustiv este bine diferenţiat. alcătuit de speciile Crataegus
pentagyna, C. monogyna, Corylus avellana, Cornus mas, C. sanguinea,
Malus silvestris ş.a.
Stratul ierbaceu are o acoperire slabă (10-250/o). Indici fitocenologiei ridicaţi şi constanţă mare au speciile Asperula adorata, Nectaro-
scordium dioscorides, Brachypodium silvaticum, Poa nemoralis, Dactylis
glomerata. Aspectul vernal este dominat de Scilla bifolia, Ranunculus ficaria, Corydalis solida, Anemone ranunculoides, Veronica hederifolia, Nectaroscordium dioscorides, Dentaria bulbifera, Stellaria media
iar pe alocuri Allium ursinum. (Tabelul nr. 1, a).
As. Tilio (tomentosae) - Carpinetum (betuli) Doniţă 68 vlasicum
Sanda et Popescu 71 se deosebeşte de asociaţia din Dobrogea prin lipsa
speciilor Quercus dalechampii, Fraxinus coriariifolia, Veratrum nigrum,
Mercurialis ovata, Galanthus plicatus (12).
Faţă de as. Tilio (argentae) Carpinetum degradatum Dobrescu
et Kovacs 73 descrisă din Moldova (6) în fitocenozele din Dobrogea nu
apar speciile : Fagus taurica, F. silvatica, Salvia glutinosa, Betula verrucosa, Fragaria vesca, Stellaria holostea etc.
348
După N. DONIŢA (15) asociaţia din Dobragea face tranziţie între
pădurile din el. Querco-Fagetea şi cele din el. Quercetea pubescenti-
petraeae.
F.b.: Phm 13,440/0. Phmi 8,400/0. Phn 0,840/0, Ep 0.840/0. Ch 5,880/o,
G 13.440/0, H 42.860/0, Th 4.200/0. T 10,080/o.
E.f.: Ea 37,80 o/o, E 14,28 o/o, Ct 5,88 o/o, P l,680;0 • Pb 1,68 o/o, Ppn
0.84 o/o, Pm 3,36o;0• Sm 11.76 o/o, B l,680;0, B(Pn) 0,84 o/o. Te 0,84 o/o, At
0.84%, Cb 6.72%. Cs 3.36 o/o.
2. As. Qucrco (pcdunculiflorac) - Tilictum (tomc>ntosae) Doniţă 70
Se întîlneşte fragmentar în pădurile din partea nordică a podişului
(Topolog, Horumbei. Hagiomer. Sîmbăta Nouă. V. Alecsandri). Ocupă
Yersanţi cu înclinare mică (5-10°) sau platourile mai înalte. Altitudinal
este situată între 180-320 m. Solul pe care se dezvoltă este brun de
pădure. uneori chiar cernoziom sau xerorendzine mai profunde. Gradul
de încheiere al pădurii este de 70-800;0 • Fitocenozele acestei asociaţii
au stratele bine diferenţiate. Stratul arborescent prezintă două etaje.
Etajul superior este alcătuit de Quercus pedunculiflora, Tilia tomentosa,
fiecare putînd ajunge în unele puncte la dominare. Mai rar apar şi speciile
Fraxinus excelsior, Acer campestre, Acer platanoides, Tilia cordata, Carpinus betulus, Quercus petraea. Etajul inferior, apare format din Carpinus orientalis, Fraxinus ornus, Quercus pubescens, Acer tataricum etc.
Stratul arbustiv este bine delimitat şi bogat în specii ca şi în as.
Tilio (tomentosae) - Carpinetum (betuli).
Stratul ierbaceu atinge o acoperire de 15-25 % şi este bogat în specii. Indici fitocenologiei ridicaţi au speciile : Veratrum nigrum, Brachypodium pinnatum, Poa nemoralis, Dactylis glomerata etc.
Stratul ierbaceu în aspectul vernal este alcătuit de Anthriscus trichosperma, Scilla bifolia, Veronica hederifolia, Asperula adorata, Paeonia peregrina var. romanica.
Aspectul estival se caracterizează prin speciile Veratrum nigrum,
cît şi dezvoltarea în masă a graminelor.
Comparativ cu as. Quercetum pedunculiflorae Borza 37 din R.S.S.
Moldovenească (1) în Dobrogea lipsesc o serie de specii ca : Aconitum
anthora, Fragaria elatior, Serratula tinctoria, Potentilla alba ş.a.. iar
specia Iris halofila este indicată drept caracteristică pentru asociaţie. As.
Querco (pedunculiflorae) - Tilietum (tomentosae) diferă şi de as. Quercetum pedunculiflorae geticum Morariu 44 (10) prin lipsa multor specii
din ord. Fagetalia, cit şi prin prezenţa unui număr mare de specii sudice.
F.b.: Phm 21,47%, Phmi 12,43%, Phn 2,26%, Ch 1,13o;0, G 12,43o;0,
H 39,55 % , Th 2,26 % , T 6, 78o;0. (Tabelul nr. 1, b).
E.f.: Ea 28,85o;0, E 15,82 % , Em 4,52 % , Ct 4,52 % , P 2,260;0, Pb
2,26%, Pm 7,91%, Sm 16.96o;0, B 4,52%, B(Pn) 2,26%, At 1,13%, Cb
3,390;0. Cs 3,39 % .
349
3. As. Polyquerco-Tilietum (tomentosae) Doniţă 70
In regiune. fitocenozele as. Polyquerco-Tilietum (tomentosae) ocupă
suprafeţe reduse în pădurile Topolog, Simbăta Nouă şi Hagiomer, în
expoziţii sud-estice, sud-\'estice, pe un sol de tipul cernoziomului sau
cenuşiu de pădure. Gradul de inchiere al stratului lemnos este variabil
(50-90 %), mai mare acolo unde domină Tilia tomentosa. înălţimea
stratului arborescent este de 8-15 m şi este alcătuit din : Quercus dalechmnpii, Q. pedunculiflora, Q. polycarpa, Tilia tomentosa. Se distinge
şi un etaj inferior al aceluiaşi strat alcătuit de speciile Quercus pubescens. Fraxinus ornus, cit şi exemplare rare de Carpinus orientalis şi
Pirns elaeagrifolia.
Stratul arbustfr bine alcătuit este reprezentat de Camus mas, Cralategus pentagyna, C. monogy11a, Rosa canina, Ligustrum vulgare, Euo11ymus verrucosa ş.a.
Stratul ierbaceu are o acoperire cuprinsă intre 15-35 % şi depinde
de gradul de încheiere al stratului arborescent şi arbustiv. Indici de
abundenţă-dominanţă şi constanţă mare au speciile : Poa pratensis ssp.
angusti.folia. Dartylis glomerata, Poa nemoralis.
Se remarcă prezenţa unui număr ridicat de specii din el. FestucoBrometea. explicat prin faptul că fitocenozele acestei asociaţii se află
în imediata \"ecinătate a fitocenozelor de stejar pufos poienit. (Tabelul
nr. 1. c).
F.b.: Phm 14.55 o/o. Phmi 9.700/o. Ch 2,91 %, G 13,58 %. li 44,620/o,
Th :3.88 °~. T 10.67 %.
E.f.: Ea :31.0-1 °Io. E 1:3.58 %. Em 1.9-10/o. Ct 8.7:3 °Io, P 3,880/o, Pb
1.9-1 %. Ppn 1.9-1 %. Pm 4,85 %. Sm 16.490;0, B 2.91 %, B(Pn) 1,94 %,
'.\Is(Dc) 0.970, 0 • Cb 6. 79 %. 1\t 0.97 %. Cs 1.950/o.
·1 ..As. Fraxino (orni) - Quercetum (ualechampii) Doniţă 70
Apare numai în partea nord-estică a Podişului Casimcea şi anume
in pădurile Topolog. Simbăta Nouă. Hagiomer. Este cantonată pe soluri
brune cenuşii sau xerorendzine, pe versanţi însoriţi, cu o expoziţie nordestică. sud-estică. la o altitudine de 200-320 m.
La edificarea fitocenozelor participă Quercus dalechampii, Fraxinus
ornus în amestec cu Carpinus orientalis, realizind un grad de acoperire
a stratului lemnos de 65-850/o.
Stratul arbustiv este bogat în specii. dintre care mai frecvent se
întîlnesc speciile : Crataegus monogyna, Cornus mas, Viburnum lantana,
Rosa canina, iar sporadic Malus silvestris, Pirus piraster, Cotinus coggygria.
Stratul ierbaceu are o acoperire cuprinsă între 15-350;0, variind
mult în cursul perioadei de vegetaţie.
Se remarcă o asemănare evidentă cu as. Carpinetum orientalis pontico-balcanicum Jak„ Fekete, Gergely 59 (9) pe care N. DONIŢA (5) o
consideră sinonimă cu as. Fraxino (orni) Quercetum (dalechampii).
(Tabelul nr. 1, d).
350
F.b.: Phm 10,08 %, Phmi 7,56 %, Phn 0,84 %, Ch 0,360;0, G 10.92 %,
H 54,60 %, Th 4,200;0, T 8,400;0.
E.f. : Ea 31,92 %, E 11, 76 %, Em 5,040;0, Ct 10,08 %, P 3,360;0. Pb
1,68 %, Ppn l,680;0, Pm 6,720;0, Sm 15,12 %, B 2,52 %, B(Pn) 1,68 %,
Ms 0,84 o/o, Te 0,84 o/o, At 0,840/0, Cb 5,04 o/o, Cs 0,840;0.
5. As. Paeonio (percgrinac) - Carpinctum (orientalis) Doniţă 70
Ocupă suprafeţe întinse în pădurile de la Altîntepe, V. Alecsandri,
Războieni, Hagiomer, Sîmbăta Nouă, Topolog şi suprafeţe mai mici în
partea sud-estică a Podişului Casimcea (Cheia, Mireasa, Gura Dobrogii,
Sidorman). Se dezvoltă altitudinal în partea sud-estică între 40-100 m
şi pînă la peste 280 m în partea nordică. Apare pe coaste pietroase, versanţi (înclinare de 5-35°), platouri. la baza stîncăriilor. pe soluri rendzinice, scheletice, cernoziomuri levigate formate pe calcare şi şisturi
verzi.
In cadrul fitocenozelor as. Paeonio (peregrinae) - Carpinetum orientalis se disting evident 2 strate şi anume :
Stratul arborescent bine închegat, acoperire 70-900;0. mai rar 6065 %, în cazul cînd este redus la tufărişuri, diferenţiat în cele mai dese
cazuri în două etaje. Etajul superior este alcătuit din : Quercus pubescens, Carpinus orientalis, Fraxinus ornus, Cerasus nwhaleb, exemplare
rare de Acer campestre, A. tataricmn, Pirus elaeagrifolia etc. Carpinus
orientalis regenerează din cioate, alcătuind tufe dese, greu de străbătut.
Etajul inferior, alcătuit obişnuit din numeroase specii dintre care mai
frecvent se poate cita : Cornus nws, Crataegus monogyna, Cotinus coggygria, Prunus spinosa var. dasyphylla ş.a. Pe văi apare chiar şi Vitis
silvestris iar Clematis vitalba formează aici tufărişuri de nestrăbătut.
Stratul ierbos este destul de redus datorită umbririi puternice a
stratului arborescent. In locurile mai deschise, poienite o mare dezvoltare are Paeonia peregrina var. romanica (acoperire de 35-70o;0).
Incepînd încă din luna februarie stratul ierbaceu este dominat de
Galanthus graecus (ce apare numai în partea sudică a podi~ului) urmînd
apoi Scilla bi.folia, Corydalis sp .. Anemone rammculoides, Viola suavis.
In luna aprilie dezvoltare mare au speciile Veronica hederif ol ia, urmată
apoi de Mercurialis perennis, M. ovata, Orlaya grandiflora iar în luna
mai de dezvoltarea şi anteza speciei Paeonia peregrina var. romanica.
In perioada de vară stratul ierbos este mult mai redus. dominat de graminee. Acest tip de pădure este păşunat pe mari suprafeţe, fapt care
a contribuit la invazia speciilor ruderale. (Tabelul nr. 1, e).
Pe alocuri se întîlnesc fitocenoze în care Cotinus coggygria şi Fraxinus ornus ating indici fitocenotici ridicaţi şi pe care le-am încadrat la
subasociaţia cotinetosum Doniţă 70.
As. Paeonia (peregrinae) - Carpinetum (orientalis) în trecut era
mult mai răspîndită, mărturie în acest sens sînt tufărişurile sau tufele
izolate de Carpinus orientalis de pe izlazurile Luminiţa, Neatîrnarea,
Beidaud.
I. CRISTUREAN, IONESCU-TECULESCU VENERA în 1970 (4) descriu din rezervaţia Hagieni as. Carpinetum orientalis dobrogicurn ass.
351
no\·. a cărei compoziţie floristică este asemănătoare cu a fitocenozelor
as. Paeonia (peregrinae) - Carpinetum (orientalis) Doniţă 70, mai larg
concepu tă.
F.b.: Phm 3.920/0. Phmi 9.150/o. Phn 1,960/0, Ep 0,650/0, Ch 2,610/o,
G 13.720/o. H 44.44KJ/0. Th 5,220/o. T 18,920/o.
E.f. : Ea 28, 750;0, E 7 ,840/o. Em 3.270/o. Ct 9,800;0, P 3,920/o, Ph
0.050/o. Ppn 4.570/o. Pm 9.150/o. Sm 18.96!()/0. B 3,270/o, B(Pn) 0,650/0 ,
l\1s 0.650/o. ,\t 1.310/o. Cb 5,230/0, Cs 1,960/0.
6. As. Galio (dasypodi) - Qucrcctum (pubescentis) Doniţă 70
Reprezintă o asociaţie cu o largă răspîndire în regiune. în special
î 1 partea nordică şi nord-estică iar în partea sudică numai pe Valea
C'asimcei (Cheia. Mireasa. Gura Dobrogii. Sidorman).
Este cantonată obişnuit pe platouri şi treimea superioară a versanţilor (înclinare 5-20°). de la altitudini de 40-60 m în partea sudică la
circa 300 m în nord. Apare atît pe substrat de şisturi verzi, cristaline
cît şi calcare. Solul pe care se dezvoltă poate fi de tipul cernoziomului,
rendzine superficiale. litosoluri sau regosoluri.
Stratul arborescent este format de Quercus pubescens, Fraxinus
orn11s. Pirns elaeagrifolia etc .. pe alocuri chiar şi Carpinus orientalis.
înălţimea arborilor nu depăşeşte 6-7 m şi au o creştere înceată, cu un
port chircit. Sporadic în Jocurile mai adăpostite se întîlnesc şi exemplan' de Querrns pedunculi.flora.
Stratul arbustiv este bine constituit de speciile Crataegus monogy11a. Corniis mas. Euonymus verrucosa, mai rar Hederea helix, Rosa dumetorwn, Clematis vitalba. Jasminiwn fruticans. Pe unele suprafeţe se
distinge un subetaj format de Cotinus coggygria. Stratul ierbos are o
acoperire variabilă (15-450/0). Menţionăm că în partea sud-estică specia
Galium dasypodwn indicată drept caracteristică pentru asociaţie, lipse~te. probabil datorită stadiului avansat de degradare.
In fitocenozele cu un grad mic de încheiere (stejăret pufos poienit),
specia Paeonia peregrina var. romanica ajunge la dominanţă, constituind subasociaţia peonetosum peregrinae subass. nov., caracterizată şi de
constanţa speciilor Pirus elaeagrifolia şi Cornus mas, aşa cum s-a întîlnit la V. Alecsandri. Altîntepe şi în alte puncte. (Tabelul nr. 1, f).
In locurile poienite şi degradate (Osumbei). redusă pădurea chiar
la lăstăriş s-a observat o invazie masivă a speciei Hierochloe adorata
care realizează o acoperire de 60-850/0.
As. Galia (dasypodi)-Quercetum (pubescentis) are afinităţi evidente
cu as. Achilleo (coarctatae)-Quercetum pubescentis Jak., Fekete 58 citată de la Luncaviţa şi Cerna (9),
însa m care s-a surprins un aspect
poienit. Asemănări evidente prezintă în ce priveşte stratul arborescent
şi cu as. Quercetum pubescentis bessarabicum Borza 37.
F.b. : Phm 4,730/o. Phmi 6,750/o, Phn 2,700;0, Ch 3,380/o,' G 9,450/o,
H 51.970/0• Th 5,400/o, T 15,530/0.
E.f. : Ea 31.730/0. E 6,750/0, Em 2,030/o, Ct 8,780/o, P 6,180/o, Ph 0,670/0,
Ppn 5.400/o. Pm 10,800/o, Sm 14.180/o, B 1,340/o, B(Pn) 0,670/0, B(Cz) 0,67D/0,
Ms(Dc) 0,670/o, Cb 5,400/o, Cs 4,730/0.
1
352
7. As. Pruno spinosae-Crataegetum var. geogr. dobrogensis Burduja
et Horeanu 69
O analiză a asociaţiei Pruno spinosae-Crataegetum (Soo 27) Hueck
din Dobrogea a fost făcută de C. Burduja şi Cl. Horeanu (3), deosebindu-se după compoziţia floristică în legătură strînsă cu substratul două
variante : var. geogr. dobrogensis răspîndită în toată Dobrogea şi var.
arenosum pe nisipuri litorale.
In 1970, Gh. Dihoru (5) descrie ca as. prav. Prunetum nioldavicae,
bazat pe compoziţia floristică bogată în elemente xerofile.
In fitocenozele din Dobrogea lipsesc multe specii mezofile, semnalate din restul ţării, aici devin constante Crataegus monogyna şi Cornus
mas, care pe alocuri constituite singure tufărişuri.
In alcătuirea floristică a tufărişurilor de Prunus spinosa var. dasyphylla se păstrează o serie de specii din pădurea de stejar pufos degradată sau defrişată, ca : Quercus pubescens, Carpinus
orientalis, Pirus
elaeagrifolia, Cotinus coggygria, Fraxinus ornus, Asparagus verticillatus,
Paeonia peregrina etc., cit şi numeroase specii care provin din pajiştile
xerofile (tabelul nr. 1, g).
F.b.: Phm 6,310/0, Phmi 9,470/0, Phn 3,160/0, Ch 4,210/0, G 9,470/0,
H 55, 750;0, Th 5,260/0, T 6,310/0•
E.f.: Ea. 35,770/0, E 7,360/0, Em 2,100;0 , Ct 9,470/0, P 5,260;0. Ppn
7,360/0, Pm 10,520/0, Sm 10,52, B, 2,l00/0, B(Pn) l,050/0, B(Cz) 1,050/0,
Cb 5,260/0, Cs 2,l00/0.
Vegetaţia lemnoasă reprezentată prin cele 7 asociaţii are în structura sa un număr de 294 specii. Din totalul speciilor înregistrate, 14
(4,760/0) sînt edificatoare sau diferenţiale pentru asociaţii, 4 (l,360/0)
dparţin al. Fagion orientalis, 4 (l,360/0} al. Carpino-Tilion şi al. Quercion
farnetto, 3 (l,020/0} din al. Carpinion orientalis s.L 10 (3,400/0) sînt din
ord. Fagetalia, 13 (4,420/0) reprezintă ard. Quercetalia pubescenti-petraeae, şi al. Aceri-Quercion, 21 (7,140/0} se păstrează din el. Querco-Fagetea, 33 (ll,220/0) sînt comune pentru el. Quercetea pubescenti-petraeae
şi el. Querco-Fagetea, 34 (ll,560/0} aparţin el. Quercetea pubescenti-petraeae 22 (7 ,480/o} apar comune el. Quercetea pubescenti-petraeae şi el.
Festuco-Brometea, 50 (17,000/0) sînt din el. Festuco-B:rometea iar 73
(24,820/0) din alte clase.
Numărul ridicat al speciilor din clasa Festuco-Brometea se datorează diverselor stadii de degradare şi poienire a diferitelor asociaţii, în
special a as. Galia (dasypodi)-Quercetum (pubescentis).
F.b.: Phm 7,480/o, Phmi 5,440/0, Phn 1,700/0, Ep 0,340/0, Ch 3,060/0,
G 10,880/o, H/G 1,360/o, H 48,960/o, Th 5,100;0, T 15,640/0.
E.f.: Ea 32,300/o, E 9,860/0, Em 5,780/0. Ct 8,500/o, P 4,760/0, Pb 1,020;0,
Ppn 3,400/o, Pm 9,520/o, Sm 12,580/0, B l,700/0, B(Pn) 0,680/0, B (Cz) 0,340/0,
Te 0,340/o, Ms(Dc) 0,340/0, At(M) 0,680/0, Cb 4,080/0, Cs 4,080/0.
In stratul arborescent şi arbustiv cea mai largă participare o au
elementele submediteranene, medioeuropene şi pentru un grup de asociaţii elementul balcano-panonic.
353
Larga participare a elementelor submediteranene, pontic-mediteranene şi balcanice imprimă vegetaţiei lemnoase un puternic caracter submediteranean cu nuanţă balcanică.
O analiză a speciilor componente în raport cu regimul de umiditate
releYă predominarea
speciilor xero-mezofile (43.180/o) şi xerofile
(17,680/o), care sînt şi cele mai importante prin larga participare la
încheierea fitocenozelor. Urmează mezofilele cu 31,800;0, mezo-xerofilele
cu 10,880/o şi mezo-higrofilele (l,020/0 ). Majoritatea mezofilelor sint
legate de as. Tilio (tomentosae)-Carpinetum (betuli). Vegetaţia lemnoasă
din Podişul Casimcea sub raport ecologic are un pronunţat caracter
xerofil.
BIBLIOGRAFIE
Cercetări lilosocio/ogice asupra pdduri/or basarabene. Bul. Grăd.
bot. Clui. voi. XVII, 1937.
BORZA AL, Contribuţii Ia flora şi vegetaţia din răsăritul României. Contribuţii
botanice Cluj. 1968.
BURDUJA C., HOREANU CL., Observations sur Ies associatlons : a) Cynodon
dacty/on-Stipa capj//ata-Pestuca va/esiaca et b) Prun~ spinosae-Crataegetum
Hucck din Dobrogea. Lucr. şt. St. de cerc. marine
.Prof. L Borcea" Agigea, III 1969.
CRISTUREAN I., IONESCU-TECULESCU VENERA, Asociaţii vegetale din rezervaţia naturală
„Pădurea HagienJ•.
Acta Bot. Horti Bucurestiensis (1968),
Buc., 1970.
DIHORU GH., DONITA N., Flora şi vegetafia Podişului Babadag. Ed. Acad. R.S.R.,
1. BORZA AL.,
2.
3.
4.
5.
Bucureşti, 1970.
6. DOBRESCU C., KOVACS A IT.,
Contribuţii la fitocenologia pdduri/or de „PaCentral Moldovenesc. Rev. pădurilor, 88, II, 1973.
JAKUCS P., Nouveau c/assement ceno/ogiquie des bois châines xerothermes,
Ouercetea pubescenti-petraeae ci. nova de /'Europe. Acta Bot. Acad. Sci,
Hung .. VI, 3-4, 1960.
JAKUCS P., Die phytozonologischen Verhăltnisse der P/aumeichen Buschvălder
Sud os I mitte/europas, Budapest, 1961.
JAKUCS P., FEKETE G., GER GELYI., Angaben zur Vegetation der Mo/dau und
Dobrudscha. Ann. Hist. Nat. Mus. Hung., t. 15, 1959.
MORARIU I., Asupra ecologiei şi sociologiei lui Quercus pedunculillora G. Koch.
Rev. pădurilor, 56, 10-12, 1944.
PASCOVSCHI S., DONITA N., Vegetaţia lemnoasă din silvostepa României.
Ed. Acad. R.S.R., Bucureşti. 1967.
SANDA V., POPESCU A., Cercetdri litocenologice ln pdduri/e din furu/ Bucureştiului. St. şi cerc. biol., Ser. bot., t. 23, 2, 1971.
g ion" din
7.
8.
9.
10.
11.
12.
Podişul
Resum~
Les conditions pedo-climatiquesi determinent une certaine repartition de la
vegetation dans le cadre du Plateau Casimcea, a savoir: la vegetation ligneuse y
apparaet sous forme de foret dans la patrie nord de la region, et seulement dans
des situations locales, sous forme d'lles de vegetatlon ligneuse, ou sous celle de
broussaille dans la partie sud-est de la region, c' est-dire dans le vallee de la
354
Casimcea. La vegetation ligneuse de la reg10n est caracterisee par Ies trailes typique â celle de Ia Dobrogea entiere, a savoir : le melange de groupements mesophiles avec ceux xerothermes, la Iarge participation des especes : Carpinus orientalis, Quercus pubescens; la presence des elements turo-caucasiens: Cellis glabrata, Fraxinus coriariilolia ; l'etage herbeux predomine par des especes steppiques
xerophytes meridionales, etc.
La vegetation ligneuse est represente par Ies associations suivantes: Tilia (tomentosae)-Carpinetum (betuli) Doniţă 68, Querco (pedunculillorae)-Tilietum (tomentosae) Doniţă 70, Polyquerco-Tilietum (tomentosae) Doniţă 70, Fraxino (orni)-Quercetum (dalechampii) Doniţă 70, (Paeonio (peregrinae)-Carpinetum (orientalis) Doniţă 70, Galio (dasypodî)-Quercetum (pubescentis) Doniţă 70, et Pruno spînosae-Crataegetum var. geogr. dobrogensis Burduja el Horeanu.
A leur composition floristiquie participent 294 especes, dont : 32,30 % sont
eurasiatiques, 9,86% europeennes, 18,70% pontiques s.1. et 12,58% submediterraneennes. Les elementes pontiques et submediterraneennes ont une large participation, imprimant â la vegetation ligneuse de la region etudiee un puissant caractere pontico-submediterraneennes. Du total de especes : 31,80 % sont mesophiles,
43,18% xeromesophiles et 17,68% xerophiles.
355
CLASIFICAREA SILVOTEHNICA A ECOSISTEMELOR FORESTIERE
NATURALE DIN SILVOSTEPA DIN NORDUL DOBROGEI
Ing. N.
DRAGUŢ
1. Introducere
Cerinţele mereu crescînde de masă lemnoasă pentru cele mai diverse trebuinţe în economie, determină tot mai mult nu numai economisirea şi valorificarea superioară a acesteia, ci şi sporirea continuă a
productivităţii pădurilor.
In silvostepa din nordul Dobrogei, unde procesul de eroziune este
menţinut în stare potenţială de prezenţa pădurilor naturale, sporirea
producţiei de masă lemnoasă trebuie să se facă, în general, pe seama
refacerii şi ameliorării acestor păduri, şi numai în mică măsură pe
seama pădurilor create artificial.
Gospodărirea ecosistemelor forestiere naturale din silvostepa din
nordul Dobrogei, întîmpină însă mari dificultăţi din cauza răspîndirii
mozaicate în spaţiul fizico-geografic a acestora, ca o consecinţă a reliefului fragmentat şi a zonalităţii climatice. Dacă se are în vedere şi faptul,
deosebit de important, că mai multe tipuri de fitoceneze pot vegeta pe
acelaşi tip de staţiune. şi că un tip de fitocenoză poate vegeta pe mai
multe tipuri de staţiuni, dificultăţile de gospodărire se amplifică.
Pentru ca ecosistemele forestiere naturale să-si exercite cu eficientă
sporită. atît funcţia de producţie, cit şi funcţia de. protecţie - a medi~
lui în general. şi a solului în special - . este necesar ca acestea să fie
revitalizate prin măsuri şi tehnici adecvate, stabilite pe baza cunoaşterii
tipologice a vegetaţiei şi staţiunii, şi a relaţiilor dintre acestea.
Aşadar, aplicarea unei silviculturi raţionale, impune ca prim deziderat clasificarea unitară şi integrală a ecosistemelor forestiere naturale.
descrise şi nedescrise, după principalele criterii tipologice şi silvotehnice
comune, suficiente pentru definirea şi recunoaşterea tipologică a staţi
unilor şi fitocenozelor, şi strict necesare pentru elaborarea soluţiilor şi
tehnologiilor de dirijare controlată a ecosistemelor forestiere. Unicitatea clasificării este impusă, în principal, de aplicarea eficientă a acti-
357
Yităţilor
de cercetare, proiectare, producţie, iar integralitatea clasificării
de necesitatea etapizării în timp şi spaţiu a măsurilor de conservaredez\·oltarc.
O cale de rezoh-are a acestor deziderate. care să permită nu numai
fJUnerea în e\·idenţă a structurii tipologice a fondului forestier, ci şi
stabilirea ~i grefarea măsurilor silvotehnice (soluţii, tehnologii) pe
această structură (clasificare), este aceea a modelării grafice în caroiaj.
Intrucit pentru Yalorificarea superioară a ecosistemelor forestiere,
interesează atît structura fondului vegetal, cit şi structura fondului staţional. clasificarea ecosistemelor trebuie să se facă după ambele aspecte.
2. Sistemul de clasificare sih'otehnică a ecosistemelor forestiere
naturale.
Clasificarea ecosistemelor forestiere naturale, atit după aspectul
Yegetal cit şi după aspectul staţional, se face pe baza produsului, în caroiaj. a cinci factori tipologici şi silvotehnici, comuni şi determinanţi,
care sînt :
- modul de participare în compoziţia fitocenozei a speciilor de
quercinee (P = stejar pufos ; B = stejar brumăriu ; Go = gorun), cu
şapte trepte (a ... g), respectiv cele şapte posibilităţi de participare a celor
trei quercinee ;
- forma de relif. cu trei trepte : D = dealuri late şi doimea superioară a ,·crsanţilor moderat înclinaţi. P = platouri întinse ; V = văi
largi şi partea inferioară a versanţilor slab înclinaţi ;
- reacţia rocii dure, cu trei trepte : A = acidă ; N = neutră ;
B =bazică;
- forma de relief, cu trei trepte : D = dealuri late şi doimea superioară a versanţilor moderat înclinaţi, platouri întinse, văi largi şi
partea inferioară a versanţilor slab înclinaţi ;
- profunzimea solului. cu trei trepte : s = superficial ; m = mijlociu profund ; p = profund.
Modul de corelare a factorilor în caroiaj, pentru fiecare aspect vegetal şi staţional - , se prezintă mai jos.
a. Clasificarea silvotehnică a ecosistemelor forestiere naturale
aspectul vegetal (caroiajul A).
după
Caroiajul acstei clasificări (fig. 1) este definit prin două perechi
de factori : o pereche de factori fitocenotici : „I - participarea speciilor
de quercinee" şi „II - formaţia forestieră", care prin intersecţia lor
împart caroiajul în 21 (1 ... 21) compartimente de rang superior,
fitocenotice ; o pereche de factori staţionali : „III - forma de relief"
şi ,,IV profunzimea solului", care prin intersecţia lor împart fiecare
compartiment de rang superior în cite nouă (1. .. 9) compartimente de
rang mediu, staţionale.
Pentru o mai bună caracterizare staţională - necesară mai ales în
cazul solurilor superficiale şi mijlociu profunde - fiecare compartiment
de rang mijlociu s-a divizat în cite trei compartimente de rang inforior,
în care s-a înscris reacţia rocii dure (A, N, B).
358
li. FOl?HATIA FORESTIERA
qvercete
pure
a
Q..
'"I
_
4
I
q- ~leavn
I
I elemente ~I <a5 I
I
!
I
I
•
6
'
_,
s/eaun
~mente ~I
--
I
I"\
>0,.5
D
-
J- '\
1
p
'I'•
1
1
•
~,~~8.__~9~~1~--+~----+-l~---'-l~~l*-·-~·.o-+---~-----v-1
""' -- - - - -- - - - - .,. - - - -1 - - r - , - - - - - - o
~
~ b
~
~
~
~
~
~
~
C
I
'
--
-,"
I
·--
I
--
I
,_
___ ,
I
;• ... ...
l'I-
I
I
I
'.
r1
'I
I.
•
r•
-
-
'
c.,
+
~
:"'( -- -
~
e"
(-J
•
'
!
- - - - - -· - -1- --
I
+
... ' 1
I
cti
.,,. -
I
<..::i
.._
•
''"
I
I
I' .... ...
~--r--f----
-
:
I
„
~
-- o
I
P
V ~
- - -; ,
~
La ---•
.., • •
I I ~-c..
1•
,_„
I
•
.....
I
I ,_..,
I
l
i /
:• •
~ - -
1
! '
•
V
I. - - -
-
""'{.
p
V
~
c:s
t - -, - - . . - - - --- ct~
„- ~"
••
I
1r - -
D
p
1
• ,_.
"' - - - - - - - .... - - - - .• - - - - r - .... -
~
p
I
........ l
- ------i---r---~
-~
I
i! I
<..::,
i_ - _
"',
I ,„ '
'I
J1
-- - - - - - - - - - - -+ - -·- - r -
~ d
~
-
"+
Q..
;-;
~
......
~
.
""'
v
-~
- - -
~
.....
~
~+ 1--~-+~,......_-....+~~~!~~~~~~-„...+~~~·~~•-~~-~~-~~~D~
I
•
J
111
I
°"
•
I
<l.: (
~
1''.
I
1!
I
' \ 1
P
ct.1-~-+~,~-_,,.._+-~__..,~~4~1---=---+-~~1~~._,_,........,~-.1-.~~~v~
""' 1..-
-
-
-
.~
-
-
--
<50
JIJ-IOO
s
m
-
-
>100
-
I
„ -
-
-
I< §0
pjs
'- -
„
Li0-/c%'
m
r I
._ -
> !OQ I < 51J
p:s
_
.„ -
- -
_
D
50-llJIJ
>100
m
p
IV. PROFU/./Z!ME A SOL(/{ III (cm)
Fig. 1 -
Caroiajul A: clasificarea
după
silvotehnică
a ecosistemelor forestiere naturale
aspectul vegetal.
Modul de reprezentare a celor două perechi de factori în caroiaj,
pune în evidenţă şi exigenţa şi direcţiile de variaţie a principalilor factori ecologici de sinteză : umiditatea, determinată de prima pereche de
factori, care variază în caroiaj, pe diagonală, de la stînga-sus spre dreapta-jos, şi productivitatea potenţială, determinată de a doua pereche
de factori care variază pe aceeaşi direcţie, în interiorul fiecărui
compartiment de rang superior.
359
Acest caroiaJ, care pune în eYidenţă în primul rînd structura şi
poli\'alenţa fitocenozelor forestiere naturale, grefate pe structura fondului staţional, corespunde unei silviculturi extensive - respectiv de
consen·are şi ameliorare a ecosistemelor forestiere spontane.
b. Clasificarea silvotehnică a ecosistemelor forestiere naturale după
aspectul staţional (caroiajul B ).
:\cest caroiaj (fig. 2), este asemănător cu primul : factorii de intare
II. III şi IV1 din caroiajul A. sînt identic amplasaţi şi în caroiajul B.
Deosebirea constă în aceea că factorul de intrare „I - participarea
speciilor de quercinee" şi factorul „reacţia rocii dure", din primul caroiaj. îşi schimbă reciproc locul în al 2-lea caroiaj.
li rORNATIA ,C(JRES T!E.li'A
I
quercete
q-~leaurt
t
şleour1
1-~~~~~~~~~~~
1 elemente Jl<0.5 1 e/emt"/Jte ,1 >IJ,.f
pt/re
a oc
J
2
def
~ 9 - -
I
I
I
D
I
~IL-'...........-+--6'~.........1----+-,---4----2-...-l-l--~,---+-,~-~-=---1-----+--I
~ ~ + ,'~
"'~
1
p
6 I
,,'
I
~ ~.---r----i:t--t----..__'----+~~~---+---t--'--+0··~--~,'-+-----i!--t
g I
I
~ 7
8
V
~
I
- - ' - - - - - - - - - '<...
""'------~
I
I
~
~
~
I
I
D ~
-- - --- - -
~
~
•
~ ~ s
'
~ .....
~
ll.
~
---.
,.
~
I
I
'--!-
I
~„
I
I
' ____
„
~~--+--~.--+---+---+"T-,
1-..;
.")
"
;;;.
'
'
~
I
I
-
'
f: ....~ I
I
I
•
'
l
~
I
}
p c:::i
+-----+---~~--_...._l.__
____
I
oq:
-i~
~
V ~
~~ -- - - - - - - ~ - - .!I·- - ~ - - - - -'- - - - - - - - ::::;::- .:
I
I
I
[J
......-1------<~--l---.-.....>----&--I
~ft:a.----1-1=-=~>-----'-~-+--1
~-I
-•
"""
'/
I
' I
I
{
\
p
ft
~t:;)
~
'-'
~
I
I
I
,
/"" ""\.
" .... I
I
'
~----------,~-------.-_....,~~,-+-----<,,__
~
I
I
I
I
<50
5
50-100 } 100 I < .f{J flJ-100 >100 I
m
4.
-..........
} .________.
_ _._____
P:.s
m
V
<f0
p:.s
f0-100 > !Otl
m
p
IV. PROFt/NZIHEA JOLl/LVI (Cm)
Fig. 2 -
Caroiajul B : clasificarea
după
360
silvotehnică a ecosistemelor
staţional.
aspectul
fores·tiere naturale
Această schimbare de ranguri, între un factor fitocenotic şi unul
ecologic de la un caroiaj la altul, dă posibilitatea de a clasifica
aceleaşi ecosisteme forestiere, atît după aspectul vegetal cit şi după
aspectul staţional, punînd în evidenţă şi raporturile reciproce între
aceste aspecte.
Ca factor ecologic de sinteză, în acest caroia], apare numai productivitatea potenţială, care variază pe aceeaşi direcţie şi în compartimente
de acelaş rang, ca în primul caroiaj.
Dacă primul caroiaj (clasificare) poate avea o utilizare maximă în
dirijarea fitocenozelor forestiere naturale, cel de al 2-lea caroiaj poate
constitui o bază de plecare pentru valorificarea superioară a fondului
staţional.
Aşadar. clasificarea din caroiajul B corespunde în primul rînd silviculturii initensive - respectiv de reîmpădurire a terenurilor goale. preCUIITI şi de substituire contorlată a unor păduri naturale total necorespunzăitoare, cu altele din specii mai productive, adaptabile ecologic.
3. Avantaje scontate ale sistemului de clasificare
Clasificarea silvotehnică a ecosistemelor forestiere prin subordonarea
produselor de mulţimi în caroiaj, permite să se întrevadă o serie de
avantaje printre care amintim :
- pune în evidenţă structura fondului vegetal, necesară în cazul
aplicării silviculturii extensive şi, structura fondului staţional, necesară
în cazul aplicării unei silviculturi intensive ;
- cele două caroiaje pun în evidenţă, nu numai structurile celor
două aspecte (vegetal şi staţional) ale ecosistemelor forestiere, ci şi polivalenţele tipologice. reciproce şi sincronizate, ale acestor aspecte ;
- cele două caroiaje (clasificări) sînt reductibile unul în altul, prin
factori de corespondenţă ;
- pune în evidenţă principalii factori ecologici de sinteză (umiditatea şi productivitatea potenţială) precum şi direcţiile şi sensul de variaţie a acestora, atît pe ansamblul caroiajului ecosistemic, cit şi în interiorul compartimentele de rang superior ;
- permite o interpretare obiectivă a stării structurii tipologice a
ecosistemelor forestiere după cele două aspecte - vegetal şi staţional şi este sugestivă în procesul de stabilire a soluţiilor şi tehnologiilor
optime de dirijare ;
- asigură certitudinea tipologică şi silvotehnică necesară în lucră
rile silvice de cartare, organizare, proiectare şi execuţie ;
- sistemul de clasificare este integrator şi admite, în funcţie de
nevoile de cunoaştere şi dirijare a ecosisteme~r forestiere natur~le,
detalierea (completarea) descrierilor tipologice în caroiaj şi cu alţi factori :
pantă, expoziţie etc.
361
- caroiajele pot include şi ecosistemele din zona forestieră a Dobrogei de nord. dacă se detaliază cu elemente ca : versant, pantă, expozitie. caracteristice în această zonă ;
· - sistemele de clasificare poate fi aplicabil. pe zone fitoclimatice
~i landşafturi. şi altor fonduri forestiere, pe baza factorilor determinanţi
ai ecosistemelor respective ;
- modul de clasificare în caroiaj permite codificarea adecvată şi
rcspecti\· aplicarea sistemului informaţional ;
- cu ajutorul celor două caroiaje se poate pune în evidenţă dinamica certă a fondului Yegetal c:i staţional. dacă se utilizează datele re,·izuirilor decenale ale fondului forestier.
Summary
The careful management of the natural forest ecosystems from the forest steppe
from the north of the Dobrudja, comes upagainst great difficulties, because of the
mosaical sprearling in the geographical space of these - like a resuit in general,
of I he fragmentai relief and of the .climatic zone.
In one has in view also the fact particularly Important, that more kinds of
phytocenoses vegetate on the same kind of site and that a kind of phytocenoses
\'egetates on severa! sites, the difficulties of the careful management amplify.
Thcrefore, the application of a rational sylviculture imposes as a first desideratum the drawing up of a forest technical unitary classification of the natural
forest ecosystems, describable and indescribable, according to the principal typological and sylvotechnical common criterions; the number of these, must be sufficient for the defining and the tvpological recognition of the phytocenoses and of
the sites, and strict necessary for the elaboration of the solutions and of the
lcchnologies of supervised directing of the ecosystems.
A way of solution of this desideratum, which may permit not only the putting
in evidence of the typological structure of the forestry fund, but also the establishement and the graft of the sylvotechnical measures (the solution, the technoloqies) on this structure (classification), it is that of the graphic modeller in the
squares.
Because for the surerior capitalization of the forest ecosystems, interests as
typological structure of the vegetable fund - according to the extensive sylviculture, as and the typological structure of the stational fund - corresponding to the
intensive sylviculture, the classification of the ecosystems is made according to
each from these aspects.
The sylvolechnical classification of the forest ecosystems, as the vegetable aspect, as and the stational aspect it is made on the basis of the produce, in the
squares, of the five ecosystemical and sylvotechnical factors, common and determining, which are :
- the kind of participation of the specieses of quercines in phytocenose,
with 7 degrees representing those 7 posibilities of participation of the tree
species : Ouercus pubescens, Quercus pedunculif/ora, Quercus sesi/iflora ;
- the forest formation, represented through the degree of participation, alongside of quercines, of the species of mixed foliage forests (lime-tree) hombeam,
sycamore maple, elm tree, common maple, ash tree), with 3 degrees: pure quercetums, quercetum - mixed foliage forests, mixed foliage forests.
- the reaction of the petrography underlayer, with three degrees : acid, neutral, basic ;
362
_ the form of relief, with 3 degrees : Iarge and the superior half of the
moderately inclined slopes, wide tablelands, large valleys and the inferior part of
the weacly inclined slopes.
- the profoundness of the ground, with three degrees : superficial (SO cm),
middle profound (50-100 cm), profound (100 cm).
Through the kind of correlation of these factors, it realises compartments
of superior rank, midlle and inferior, as in phytocenotical squares as in that stational.
The distinction bet ween those 2 squares consists in that, the first and the
third factor, changes, reciproca! the ranks, from a square to another one. This
changing of ranks, between a phytocenotical factor and ecologica! one, gives the
possibility not only to classify the same ecosystems, as by the vegetable aspect,
as and by the stational aspect, but reflects and the ty,pological palyvalency between these aspects. More, it renders evident the principal ecological factors of
synthesis the humidity and the productivity potentialities, as wel as the
direction and the sense of variation of these on the ensemble of the squares and
in the compartiments of superior rank.
The application of the system of classification in the careful management of
the forest fund, offers a series of utilities omong which we remind :
- in renders evident the typological ecologica! and sylvotechnical structure
of the vegetable fund, necessary in the case of the application of the extensive
sylviculture, and of the stational fund, necessary in the case of the application of
the intensive sylviculture ;
- it permits an objective interpretation of the situation of the typological
structure of the forestry ecosystems, after those two aspects, and it is suggestive in
the process of elaboration of the solutions and of the oplimum technologies of
management ;
- it assures the stability of the typological cetainty of the classification in
the forest works of classification, organisation, projection and execution ;
- the system of classification is integrative and admits - depending on the
needs of knowledge and directing of the forest ecosystems the completion of
the typological descriptions either in the squares, or in the annex cards;
- the system is applicable also to others forest funds, on the base of the
typological factors determinants of the respective ecosystems ;
- the classification in squares permits adequate codifications for the aplication of the informational system;
- the utilization of the squares with the occasion of the decennial revision
of the forests, situation, renders evident also the structural evolution of the ecosystemical fund.
363
CONTRIBUŢII
LA
CUNOAŞTEREA
GLOSARULUI ETNOBOTANIC
DOBROGEAN
E.
ŢOPA
In „Dicţionarul etnobotanic", editat de Academia R. S. România,
în anul 1968, se enumeră 2 095 de specii de plante, pentru care se dau
peste 11 OOO de nume populare româneşti, 56 macedonene, 35 turceşti
etc.
Menţionăm că din acest tezaur lexical s-au omis cu totul idiomurile
specifice naţionalităţii conlocuitoare tatare.
In investigaţiile noastre efectuate în Dobrogea, între anii 1967-1974,
am semnalat aproape 400 de numiri populare de plante, întrebuinţate
de români, macedoneni, tatari şi turci, dintre care 900/0 sînt noi pentru
glosarul etnobotanic al ţării noastre.
Numirile populare de plante vizate. aduc în mod statistic, pentru
fiecare grai în parte, un spor de 7 expresii româneşti, 80 macedonene,
133 tatare şi 142 turceşti.
Printre informatorii noştri de pe teren, amintim pentru graiul macedonean pe A n a şi M a r i a S i m i t i, corn. Cerna, jud. Tulcea ; tatar
şi turc pe I 1 ie St an, municipiul Tulcea, str. Plugarilor nr. 14 ; tatar
pe M e 1 ia Mur a t, corn. Valul lui Traian, jud. Constanţa.
Nomenclatura ştiinţifică a fitotaxonilor, enumerată în text în ordinea alfabetică, este reprodusă după Flora R. S. România (1952-1972),
Flora Europaea (1964-1972) şi Encke-Buchheim-Zander „Handworterbuch der Pflanzennamen" ed. a 10-a (1972).
Abelmoschus (Hibiscus) esculentus bamenă
(maced.) ; bamiya
(tat.), bamja (tat.) ; bamiye (turc.).
Abies aLba - <;iam (tat. şi bure.).
Acer campestre - jugastră (maced.) ; ak agad (tat.) ; akcia, agaci
(turc.).
Agrostemma githago - meglină (maced.); karamîk otu (tat.); karamuk otu (turc.).
365
.:-lilanthus altissima - nucă divă (maced.) ; ki.illi.ik (tat.) ; yabani
ge,·iz (turc.).
Aleea ( Althaea) rosea - nalbă (maced.).
Allium cepa - ţeapă (maced.) ; saram sic (tat.), sogan (tat. şi turc.).
A. porrum - praz (maced.) ; prasa (tat. şi turc.).
A. sativum - ai (maced.) ; sarmîsak (tat. şi turc.) .
.:-1. schoenoprasum - cucar (maced.) ; bi.iber (tat.); biber (turc.).
Alnus glutinosa - riu (maced.).
Amaranthus albus - ştir (maced.) ; îştîr (turc.).
A. caudatus - strat (maced.) ; ti.ikli.i baba (tat.) ; ti.ili.i baba (turc.).
Anethum graveolens - cupret (maced.); daragurt (tat.), daragut
(tat.) ; derc atu (turc.).
Anredera (Boussingaultia) cordifolia - telegraf (rom. Letea şi C.A.
Rosetti).
Antirrhinum majus - chitcati cască (maced.) ; aseslan aviz (tat.),
aslan auzu (tat.) ; aslan agzl (turc.).
Apiwn graveolens - kereviz (turc.) .
.-lrachis hypogaea - pyndik (tat.).
Armoracia rusticana - hirean (turc.).
Artemisia abrotanum - miscă (maced.).
A. absinthium - pelin (maced, tat. şi turc.).
Athyrium filix-femina - fearică (maced.) .
.11triplex hortense - lobodă (maced.) ; alabotă (tat.).
Avena sativa - uvez (maced.).
Berberis vulgaris - ruji (maced.).
Bergenia crassifolia - anul nou (rom. Constanţa).
Beta vulgaris var. conditiva - şicher (maced.) ; pangear (turc.).
Brassica napus var napobrassica - reapi (maced.).
B. oleracea var. botrytis - enghinar, karnîbahar (turc.).
B. oleracea var. capitata - cucean (maced.) ; kapîsta (tat.), kapusta
(tat.) ; lahna (turc.).
B. oleracea var. gongylodes - alabaş (maced.).
Buxus sempervirens - cimişir (maced.) ; şimşir (turc.).
Callistephus chinensis - pădii (maced.).
Campanula medium - zîl (tat.) ; zil (turc.).
Cannabis sativa - canap (maced.) ; kenevir (tat. şi turc.).
Capsicum annuum - piperchi (maced.) ; bi.iber (tat), ciuşca (tat.) ;
biber (turc.).
C. annuum var. grossum - piperchi drufaliti (maced.)
C. annuum „Wolbeck Guom" - ciuşcă franţuzească, ciuşcă măruntă (rom. Constanţa).
Cardaria (Lepidium) draba - sîyîr nuru (tat.); inek Iaru. (turc.).
Carex riparia - kîndra (tat. şi turc.).
Carpinus betulus - carpin (maced.) ; gi.irghen (turc.).
Carum carvi - chimen (maced.) ; kimion (tat. şi turc.).
Castanea sativa - castani (maced.) ; kestane (tat. şi turc.).
Centaurium minus - toprak odu (turc.).
366
Cerasus avium
crnreş (maced.) ; kiraz (tat.). kirez (tat. şi turc.).
C. vulgaris - vişni (maced.) ; vişne (tat. şi turc.).
Chrysanthemum indicum chitcă tumnaceasă (maced.).
Cicer arietinum - năut (maced.) ; nogut (tat.), nygut (tat.) ; nuut
(turc.).
Cichoriwn intybus - ţicoare (maced.).
Cirsium arvense - polomidă (maced.).
Citrullus lanatus (vulgaris) - ibeniţă (maced.) ; karbîz (tat.) ; karpuz
(turc.).
Citrus aurantium - portokal (tat.).
C. liman - limon (tat.).
Clematis vitalba - corpan (maced.) ; orchen (tat.) ; koken (turc.).
Conium maculatum - kanyrdak (tat.).
Convallaria majalis - ingi (tat. şi turc.).
Convolvulus arvensis - slacică (maced.) ; dargean otu (turc.).
Cornus mas - corn (maced.) kizîlşîk (tat.) ; kîzîlgiîk (turc.).
C. sanguinea - kanlîgia (turc.).
Corylus avellana - Iun (maced.) ; pîndîk (tat.) ; fîndîk (turc.).
Cotinus coggygria - rui (maced.) ; tetre (turc.).
Crocus sativus - căciunchi (maced.) ; oksi.isce (turc.).
Cucumis sativus - crăstăveaţ (maced.) ; salata (tat.), salatâ (tat.) ;
hîyar (turc.).
Cucurbita pepo - ticvă (maced.); kabak (tat. şi turc.).
Cydonia oblonga - gîtuni (maced.) ; hayva (tat. şi turc.).
Cynodon dactylon - şoşca tamîr (tat.) ; ayrîk (turc.).
Dahlia x cultorum - chitea giogăi (maced.) ; şekaik (turc.).
Daucus carota - morcov (maced.).
Dianthus caryophyllus - cărămfii (maced.) ; karanfil (turc.).
Digitalis purpurea - oymak (tat.) ; dichiş yi.isi.igi.i (turc.).
Elaeagnus angustifolius - yde (turc.).
Equisetum arvense - at kuyrugu (tat. şi turc.).
Fagopyrum esculentum - aşîk (turc.).
Fagus silvatica - fag (maced.) ; kain agaciî (turc.).
Ficus carica - ic (maced.) ; ingir (tat. şi turc.}, inzir (tat.).
Fragaria moschata - gelek (tat.) ; cileki (turc.).
F. vesca - peduriţ, pidureţ (maced.).
Fraxinus excelsior - frasim (maced.) ; dîş budak (turc.).
Fuchsia x hybrida - sîrgulî (tat.) ; ki.ipeli (turc.).
Galanthus graecus - babchi (maced.) ; ak bardak (turc.).
Gossypium hirsutum - bumbac (maced.) ; pamîk (tat.) ; pamuk
(turc.).
Hedera helix - eaderă (maced.) ; kelinşec (tat.); ghelingik (turc.).
Helianthus annuus - ţînţo gled (maced.); kun tabak (tat.) ; giln
dondil (turc.).
H. tuberosum - ger alma (tat.); yer almasî (turc.).
Hordeum vulgare - orz (maced.); arpa (tat. şi turc.), gilop (tat.).
367
Hyacinthus orientale - zîmbui (maced.) ; zambil (tat.), zi.imbi.il (tat.
turc.).
Hyosciamus niger - măsilarniţă (maced.).
Hypericum perforatum - kantron ciceghi (turc.).
I pomoea violacea - turuleţ (maced.).
Iris pallida - pirunigă (maced.) ; susan (tat. şi turc.).
Juglans regia - nucă (maced.); gevez (tat.), zevez (tat.); geviz
(turc.).
Kochia scoparia - meturi (maced.) ; sîbîrtcă (tat.) ; si.ipi.irghe (turc.).
Lagenaria siceraria (vulgaris) - saud kabak (tat.) ; susak (turC.J.
Laurus nobilis - dăfiu (maced.) ; defne (turc.).
Lens culinaris - linti (maced.) ; merghimel (tat. şi turc.).
Levisticum off icinale - leuştean (maced.).
Ligustrum vulgare - it agagi (tat.) ; kopek adunu (turc.).
Lilium candidum - susan (tat.) ; zambak (turc.).
Linum usitatissimum - lin (maced.) ; keten (tat. şi turc.).
Luffa aegyptiaca - bureţi de baia (rom. Constanţa).
Lycopersicon (Solanum) lycopersicum - patlageachi roş (maced.);
domat (tat.), kîzil domates (tat.) ; kîrmîzî domates (turc.).
Malus silvestris var. domestica - mer (maced.) ; alma (tat.) ; elma
(turc.).
Matricaria chamomilla - păşti (maced.) ; molla şeşek (tat.), popazik
(tat.) ; papatya (turc.).
Medicago sativa - iongeă (maced.) ; iongea (tat.), yongea (tat.).
Mentha piperita - miuz (maced.) ; nane (tat. şi turc.), năne (tat.).
Mespilus germanica - moşmule (maced.); muşmula (turc.).
Morus nigra - ciărnici (maced.) ; dut (tat. şi turc.).
Myosotis arvensis - untma (tat.).
Nerium oleander - zekkum (tat. şi turc.).
Nicotiana alata - ghege kraligesi (turc.).
N. tabacum - tătun (maced.) ; ti.imbek (tat.) ; ti.iti.in (turc.).
Ocimum basilicum - buşilc (maced.); pesîlghen (tat.); fesliyen
(turc.).
Olea europaea - ziti.in (tat.).
Oryza sativa uriz (maced.) ; pîrîj (tat.) ; pirinci (turc.).
Paeonia officinalis - bajur (maced.) ; kemha (turc.).
Panicum miliacewn - mei (maced.) ; sari darî (tat. şi turc.).
Papaver somniferum - şaş (maced.) ; aşaş (tat. şi turc.).
Pelargonium zonale - măloafcă (maced.) ; muşkata (turc.).
Petroselinum hortense - măgdănos (maced.); maidanos (tat. şi turc.).
Petunia x hybrida - sabah saatî (turc.).
Phaseolus coccineus - baclă (maced.) ; bakla (tat.) ; fasi.ile (turc.).
Philadelphus coronarius - chitea uşănească (maced.); yasemi (tat.
şi turc.).
Phragmites australis - trosca (maced.) ; bal kamîşî (tat. şi turc.).
Phytolacca americana - kîrmîz (tat. şi turc.).
Picea abies - kîzîl ciam (tat.) ; kîrmîzî ciam (turc.).
şi
368
Pisum sativum - bezelia (turc.).
Plantago major - tigăveati (maced.) ; sinirli yaprak (turc.).
Polygonum aviculare - troscăt (maced.) ; caz otu (tat. şi turc.).
Populus alba - tăpolă (maced.) ; kavak (turc.).
Prunus armeniaca - zărzălin (maced.) ; zerdali (tat. şi turc.).
P. cerasifera - prun zorăsliv (maced.) ; gean erighi (turc.).
P. dornestica - prun (maced.) ; duman erîk (tat.), erîk agaşî (tat.) ;
erik agagiă (turc.).
P. (Amydalus) dulcis - puiamb (maced.) ; badem (tat. şi turc.).
P. (Amygdalus) persica - chearsic (maced.) ; şebdaly (tat.), şeptale
(tat.) ; şeftale (turc.).
Pulmonaria officinalis - miara ursului (maced.) ; ayu balî (tat.) ;
ayî balî (turc.).
Punica granatum - calinchi (maced.) ; nar (tat. şi turc.).
Pyrus communis - per (maced.) ; armut (tat. şi turc.).
Quercus petraea - kara pelit (turc.).
Raphanus sativus -- turup (tat.).
Ricinus communis - ricin (maced.) ; hint mayî (tat.) ; hint yagî
(turc.).
Robinia pseudacacia - rug (maced.) ; kral agagia (tat. şi turc.).
Rosa canina - it murnu (tat.) ; kopek burnu (turc.).
R. ceniifolia - trăndafil (maced.) ; gul (tat.) ; gi.il (turc.).
Rubus caesius - muri (maced.).
Rumex patientia - tacăvă-macave (maced.) ; atkulak (tat.) ; kuzu
kulagă (turc.).
Sambucus ebulus - sultan otu (tat. şi turc.).
S. nigra - buzeai (maced.).
Sanseviera trifasciata 'Laurentii' - sabie (rom. Constanţa).
Satureja hortensis - ciubrică (maced.) ; keklik (turc.).
Secale cereale - sicară (maced.) ; şabdar (tat.) ; ceavdar (turc.).
Setaria glauca - dargian (turc.).
Sinapis alba - sinap (maced.) ; karakuş (tat.), sari ardal (tat. şi
turc.).
S. arvensis - rapiţă (maced.).
Solanum melongena - patlageanche vinăţi (mC:tced.) ; mor patlăgean
(tat. şi turc.).
S. tuberosum - pătate (maced.) ; kartop (tat.) ; patatis (turc.).
Sorbus domestica - oki.iz goti.i (turc.).
Spinacea oleracea - spănache (maced.).
Syringa vulgaris - răgăvan (maced.) ; erguvan (tat. şi turc.).
Taraxacum officinale - coaste peaştelui (maced.).
Tilia tomentosa - tei (maced.) ; gii.iche (tat.) ; înlamîr (turc.).
Trifolium pratense - iongea (maced.) ; yongea (turc.).
Triticum aestivum - gron (maced.) ; bidai (tat.).
Tropaeolum majus - chitea patăi (maced.).
Tulipa gesneriana - halagea (maced.) ; lale (tat. şi turc.).
Typha latifolia - rogus (maced.) ; koga (tat.) ; papur (turc.).
369
Ul mus carpinifol ia - olm (maced.) ; kara aga ci (turc.).
Urtica dioica - urzică (maced.) ; arpa (tat.), kîşîtkan (tat.) ; îsîrgan
(turc.).
Verbascum phlomoides - mum ciceghi (turc.).
Vicia faba - cochea (maced.) ; bakla (tat. şi turc.).
V. sativa - urov (maced.) ; fi (tat. şi turc.).
Viola adorata - timinuşchi (maced.); nine kokusu (turc.).
V. x wittrockiana - menauşe (tat.) ; menekşe (turc.).
Viscum album - vase (maced.).
Vitis vinifera - vine, ouă (struguri) (maced.) ; izim (tat.) ; ba ciîbîgî
(turc.).
Zea mays - gîrnişor (maced.) ; milsilr (tat.) ; misir (turc.).
Dobrogea constituie din punct de vedere etnobotanic, un amalgam de graiuri. care sînt departe de a fi epuizate. Datoria noastră este
să le depistăm, să le consemnăm şi să le ţinem la zi.
(Zusammenfassung)
In dem vorliegenden Beitrag werden fiir den etnobotanischen Wortschatz der
Dobrudscha, beinahe 400 Volkspflanzennamen aufgezăhlt, von denen 7 fiir die rumănische, 80 die mazedonische, 133 die tatarische und 142 die tiirkische Sprache
als neu zu betrachten sind.
(Summary)
About 400 popular plant names are being enumerated in the present work.
Seven of them are new for the rumanian glossary, 80 are new for the macedonian
glossary, 133 for the tartarian and 142 for the turkish ones.
370
ŞI
FLORA ŞI VEGETAŢIA HORSTULUI DOBROGEAN
ALE DELTEI DUNARII CE VOR FI REPREZENTATE
IN CADRUL COMPLEXULUI MUZEISTIC TULCEA
ANINA JECU
AVRAM ELENA
Ritmul de dezvoltare al vieţii culturale, în afara căruia nu a rămas
nici judeţul Tulcea. ridică şi pentru Muzeul „Deltei Dunării" probleme
de stringentă rezolvare, legate de marile şi rapidele transformări de
ordin economic şi social.
Intrucît de foarte multe ori în vederea realizării unor obiective cu
termen scurt, adeseori de utilitate socială îndoielnică, au fost sacrificate
numeroase specii de plante şi de animale, au fost deteriorate zone cu
funcţii recreative şi de o inegalabilă valoare estetică, pentru a nu ne
mai referi la importanţa lor ştiinţifică majoră, am găsit necesară organizarea unui complex expoziţional la Tulcea. Datorită conţinutului său
valoros. în ansamblu noul complex muzeistic din Tulcea. este programat
să devină un important obiectiv de ni\·el internaţional. Se va constitui
astfel. o comprimare a realităţii zonei reprezentate prin soluţionarea
specificului într-un spaţiu care să întocmească toate condiţiile de relief
pe care le întîlnim în nordul Dobrogei ca şi în Delta Dunării. Vom căuta
ca prin conservarea elementelor cadrului natural în ceea ce are mai
remarcabil Delta Dunării şi Horstul Dobrogean, să exprimăm în acelaşi
timp şi mediul de viaţă al locuitorilor de pe teritoriul actualului judeţ
Tulcea. Viitorul complex expoziţional se va organiza prin prezentarea
in aer liber, a unor detalii semnificative din natură, cu fauna şi flora
respectivă, în care vor fi încadrate gospodării săteşti, completate cu
piese care să oglindească varietatea de ocupaţii şi meşteşuguri.
Geografic prin Nordul Dobrogei se înţelege unitatea de paleo-orogen
limitată la vest şi nord de Dunăre, la est de Marea Neagră, iar la sud
de linia Hîrşova-Capul Midia care o desparte de Dobrogea centrală.
Poziţia geografică a Nordului Dobrogei, în sud-estul Europei nu
departe de platforma Balcanică şi de stepele din sud-vestul U.R.S.S. se
371
reflectă
puternic în caracterul florei şi vegetaţiei. Teritoriul din nordul
Dobrogei cuprinde lanţul de munţi joşi :
munţii l\Tăcinului în partea de nord-vest cu creste ascuţite Pricopan. Greci şi dealurile : Turcoaia. Piatra Roşie. Priopcea-Carcaliu ;
- podişul Niculiţel şi dealurile Tulcei cu înălţimi de 200-300 m
în zona Isaccea-Niculiţel (vîrfol Coşagul - 330 m) şi munţii izolaţi în
jurul Tulcei (dealurile Consul şi Somova, dealurile calcaroase din împrejurimile Tulcei) cu înălţimi de 150-200 m :
- podişul Babadagului cu înălţimi de 300-400 m la vest şi 100200 m la est.
Teritoriul afectat complexului muzeistic. situat în nord-estul oraşu
lui. este cuprins între oraş şi vechiul aeroport Tulcea. în jurul lacului
Zaghen şi teritoriul parcului .,Monumentul Independenţei", acoperind
în total un spaţiu de 300 ha.
În cadrul complexului se vor prezenta cele două unităţi fizico-geografice, distincte ale judeţului. unice şi bine individualizate din acest
punct de vedere pe întreg teritoriul ţării noastre .
..-\. Horstul Dobrogean, cel mai vechi pămînt al ţării;
B. Delta Dunării, cel mai tînăr pămînt al ţării.
Împărţirea teritoriului complexului în zone reprezentative de horst
şi deltă pentru vegetaţie. corespunde tematicii generale şi tuturor posibilităţilor de organizare a fluxurilor de vizitare, pe tematici diverse ca :
geologie. floră. faună, etnografie etc. întrucît s-a căutat o armonizare
între toate aceste compartimente.
Se vor aduce şi amplasa în teritoriu, potrivit schemei tematice exponate reprezentative din formaţiile geologice şi vegetale, sistematizîndu-le în aşa fel incit să redea specificul local şi natural al nordului
Dobrogei şi Deltei.
Menţionăm că aşezarea geografică a nordului Dobrogei precum şi
geomorfologia sa, au dat naştere unor condiţii staţionale cu totul deosebite faţă de alte regiuni călduroase din ţară. De asemenea, relieful
constituie factorul principal care determină organizarea generală a complexului muzeistic.
Problema formelor de relief existente în regiunea prezentată, în
mare parte este rezolvată datorită configuraţiei terenului, rămînînd să
se aducă ceea ce este mai caracteristic în cele două mari unităţi, în
funcţie de condiţiile ce se vor crea. Existenţa în teritoriu a unei mici
bucăţi de horst, dealul Bididia (Foto 1, Foto 2) cu expoziţie nordică care
ocupă aproximativ 250;0 din totalul teritoriului complexului ca şi terenul de luncă, aproape plan, care se întinde spre nord pînă la stînca
Monumentului şi lacul din mijlocul său, impune utilizarea lor tocmai
pentru a ilustra cele două mari zone ale cadrului natural al judeţului :
horst şi deltă. Deci Horstul Dobrogean va fi reprezentat pe culme şi
versantul nordic al dealului Bididia iar Delta va fi reprezentată în terenul din jurul lacului Zaghen.
372
FOTO 1 -
Dealul Bididia.
Deşi ca relief condiţiile de amplasament sînt acceptabile, din punct
de vedere al condiţiilor ce le oferă pentru instalarea şi menţinerea viabilă a exponatelor vegetale, acestea sînt destul de grele.
Realizarea vegetaţiei se va face cu asigurarea tuturor condiţiilor de
viabilitate pentru toate formaţiile vegetale precum şi respectarea structurii şi înfăţişării naturale.
Respectarea riguroasă a înfăţişării naturale a tuturor asociaţiilor
impune ca în anumite cazuri vegetaţia să fie însoţită de formaţia geologică şi pedologică specifică. Astfel va fi necesar să se a ducă în cadrul
complexului formaţii de roci din zona Măcin şi Babadag precum şi nisipuri din deltă , creindu-se forme tipice marilor unităţi geografice înconjurătoare.
De asemenea, se vor aduce în complex, asociaţiile vegetale din :
- locurile stîncoase, calcaroase ale munţilor Măcin şi Babadag;
- zona de pădure, cu formaţiile cele mai răspîndite;
- părţile joase ocupate de vegetaţia tipkă stepelor.
In realizarea acestor asociaţii vegetale se va ţine seama de faptul
că în nordul Dobrogei, ca de altfel în toată Dobrogea sînt mai multe
categorii de soluri, aparţinînd faciesului bioclimatic danubio-pontic
(N. Florea şi colab., 1964).
373
Reprezentarea celor două unităţi fizico -geografice ale
în cadrul complexu lui expoziţiona l
ju deţului
A. Horstul Dobrogean. Situat în partea de nord a Dob roge i, Horstul
Dobrogean reprezi ntă resturile celui mai vechi lanţ muntos din Eur opa,
lanţul hercinic care a suferit u1timele cutări în pa1eozoic. As pectu l general al horstului este a unei regiuni colinare. avînd creste as c u ţite ş i
zi mţate, d ator ită cutăr il o r şi apariţiilor de roci dure. Acestea sînt singurele caractere de munţi care diferenţia ză Horstul Dobrogean de r estul reliefului în general cu aspect de platou sau peneplenă. Horstul Dobrogean cuprinde aproape întreaga g a mă de condiţi i naturale întîlnite
pe teritoriul ţării noastre (bălţi , sărături, pajişti naturale, terenu r i agricole, locuri ruderale, stîncării etc::.). da că ne referim numai la vegetaţia
ierboasă . Aceste condiţii diverse, ca relief, substrat, expoziţie, um iditate
etc. au determinat formarea anumitor grupări ale plantelor erbacee
cunoscute ca grupe ecologice. Unele dintre ele sînt strict localizate, cum
ar fi cele de stîncării, de sărături, altele au o răspîndire mai largă, ca
cele de culturi, cele de paji şti naturale şi degradate.
In cuprinsul Horstului Dobrogean intră zona cu lmilor î mpă durite ,
zona Măcinului, zona dealurilor golaşe, limesul d ună rean . Se vor aduce
form aţii geologice reprezentate prin roci, stîncării, calcare ş i formaţi uni
\·egetale din munţii Măcinulu i şi Babadag.
FOTO 2 -
374
Dealul B ididia.
Regiunea Horstului Dobrogean reprezentată prin 56,8 ha va cuprinde următoarele componente :
Zona I a culmilor împădurite - 12,6 ha cu cele zece formaţii :
gorunet normal cu cărpiniţă, gîrniţet normal de dealuri, stejar brumăriu
tardiflor, stejar pufos, amestec de stejar brun şi pufos, şleau de deal
cu gorun, teiş, goruneto-şleau, şleau cu stejar pufos.
Zona II Măcin - 9,2 ha, cuprinde afară de formaţiile geologice,
patru tipuri de formaţii vegetale : făgeto-cărpinet, goruneto-şleau, şleau
de deal, vegetaţie de pajişti. Se vor aduce formaţii vegetale caracteristice zonei neîmpădurite cît şi zonei culmilor împădurite a Măcinului.
Din zona neîmpădurită a Măcinului vor fi reprezentate :
pajişti din zona de stepă ;
- pajişti din zona de silvostepă ;
- pajişti din zona forestieră ;
- vegetaţie ierbacee de vîrfuri pietroase şi stîncării masive din
roci eruptive ;
- vegetaţie ierbacee de vîrfuri pietroase din roci calcaroase ;
- vegetaţie ierbacee de stîncării masive din roci calcaroase ;
- vegetaţie ierboasă din jurul tîrlelor ;
- pajişti.
Zona culmilor împădurite va cuprinde :
- gorunet normal cu cărpiniţă ;
- gîrniţet normal de dealuri;
- stejărete de stejar brumăriu ;
- stejăret de stejar brumăriu tardiflor;
- stejăret de stejar pufos ;
şleau de stejar pufos ;
amestec de stejar brumăriu şi stejar pufos ;
şleau de deal cu gorun de productivitate superioară ;
teiş;
- gorunet.
Zona III a dealurilor golaşe - 6,3 ha reprezintă exponate geologice
şi vegetale de pajişti. Părţile joase sînt ocupate de vegetaţia tipică
stepelor, de asociaţii ierboase de stepă din regiunea de cîmpie.
Zona IV a limesului dunărean - 28,7 ha aşezată lîngă luciul de
apă cuprinde şase formaţii şleau cu carpen, cărpiniş, ulmet normal
de luncă, salcîmet, zăvoi de salcie, vegetaţie de pajişte.
Menţionăm faptul că, două aspecte privind direcţia şi frecvenţa
vînturilor au o importanţă deosebită pentru culturile forestiere ce urmează a fi create pe versantul Bididiei. Acesta primeşte în plin ca prim
obstacol cele mai frecvente şi cele mai puternice vînturi. Vînturile cu
frecvenţa cea mai mare sînt cele din direcţia nord, cu oscilaţii fie spre
nord-vest, fie spre nord-est.
Un alt aspect de care trebuie să se ţină seama este acela că dificultăţile de reprezentare ale formaţiilor vegetale în complex constau în
asigurarea şi menţinerea unui regim de umidLtate în sol corespunzător
arealului natural, adică cu cel al silvostepei şi zonei forestiere.
375
Dunării. Cea de a doua unitate fizico-geografică cu impordin punct de vedere ştiinţific care necesită a fi evidenţiată
în ansamblul muzeistic este Delta Dunării. Regiunea deltei va fi reprezentată efectiv prin 99,0 ha.
Exponatele vegetale specifice deltei se propun a fi amplasate în
partea joasă a terenului, în jurul bălţii Zaghen, (foto 3) fiind organizată
în trei landşafte : acvatic, amfibiu şi terestru . Fiecare din lan dşafte
urmează să fie situat în condiţiile corespunzătoare celor naturale începînd de la teren inundabil pînă la uscat. Principala caracteristică a
Deltei din punct de vedere floristic o constituie predominanţa elementelor acvatice.
Exponatele vegetale din landşaftul acvatic căruia îi sînt destinate
16,0 ha cuprind : plaur fixat şi mobil, vegetaţie submersă şi emersă de
ghioluri (nuferi etc.), stufăriş, păpuriş. Teritoriul proiectat a fi afectat
land ş aftului acvatic este permanent inundat.
Landşaftul amfibiu ocupă teritoriul inundabil.
Intre mediul acvatic şi grindurile înalte neinundabile, se găsesc o
serie de terenuri inundabile cu landşaft amfibiu.
Pe cele 15,4 ha repartizate, se vor prezenta formaţii geologice (plaja
nisipoasă) ş i formaţii vegetale : stufăriş, pajişti 'inundabile, zăvoi de
salcie.
Landşaftul terestru deltaic reprezi ntă 67,6 ha. Va cuprinde patru
formaţii pe grindurile fluviatile :
B. Delta
tanţă majoră
8
FOTO 3 -
!376
Lacul Zaghen.
-
pajişte de grind fluviatil ;
zăvoi de salcie ;
zăvoi de plop alb sau negru;
şi formaţii de grinduri fluvio-maritime :
- pădure de haşmac ;
zăvoi de plop alb şi cenuşiu ;
- rarişti de plop alb cu cătină roşie
- zăvoi de salcie de nisipuri ;
-
;
frăsinet de haşmac ;
vegetaţie ierbacee de
dune înalte ;
ierbacee de dllne medii ;
ierbacee de dune joase ;
ierbacee de depresiuni.
De remarcat faptul că în zona grindurilor Letea şi Caraorman există
un complex de factori cu valori extreme, fie în exces, fie în minim. Pe
aceste grinduri de origine fluvio-maritimă sub acţiunea vîntului s-au
format unităţi de mezo şi microrelief, de dune mai mult sau mai puţin
înalte de regulă mobile, şi forme depresionate care vor fi reprezentate
în cadrul complexului. Pe aceste grinduri s-a dezvoltat o floră caracteristică stepelor est-europene cu uşoare influenţe mediraneene.
Grindurile sînt acoperite doar în parte cu păduri de culme. restul
fiind fără vegetaţie forestieră (pajişti).
Vegetaţia arboricolă este reprezentată în general, din sălcii, plop
alb şi negru, pădurile Letea şi Caraorman.
Studiind flora şi vegetaţia Horstului Dobrogean ca şi Deltei Dunării,
am pus în evidenţă specificul fitogeografic al celor două regiuni deosebit de interesante din punct de vedere botanic. Observaţiile repetate
au confirmat existenţa unei strînse legături între distrilmţia vegetaţiei,
relief, rocă şi tipul de sol.
Legătura vegetaţiei cu relieful îmbracă un aspect mai general referitor la localizarea unor grupe de unităţi de vegetaţie pe nivele de
altitudine şi unul special care se referă la corelaţia dintre asociaţii sau
subasociaţii şi forme de relief cu anumite caracteristici. Aproape pentru
fiecare formă de relief există o anumită asociaţie caracteristică. De
aceea pe aceste nivele de relief mozaicarea vegetaţiei este mai mare.
Prin prezentarea la scară mică a cadrului natural şi a specificului
local de horst şi deltă (din judeţul Tulcea) viitorul complex muzeistic
îşi asumă sarcina să devină un păstrător al acestui specific, mereu mai
afectat de transformările determinate de intensificarea activităţii omului, în special în deltă precum şi un puternic centru documentar şi
obiectiv turistic de nivel internaţional.
vegetaţie
vegetaţie
vegetaţie
BIBLIOGRAFIE
CEAUCA, G„ NIŢU, GH. 1n problema 1mpăduririi nisipurilor fluvio-marine din
Delta Dunării, în Revista pădurilor nr. 6 /1969, p. 275--278.
DAMACEANU, c„ AVRAMESCU, N„ CEAUCA, G., LEANDRU, v„ TOMESCU, A. Cercetări privind ameliorarea pădurilor degradate din Nordul Dobrogei, Ed.
agro-silvică Bucureşti, 1963.
377
DIHORU, GH., DONIŢĂ, N. - Flora şi vegetaţia podişului Babadag, Ed. Academiei
R.S.R., Bucureşti, 1970.
DRĂGUŢ, N. Expcrimenle de împădurire în silvostepă cu specii introduse şi
aulohtone, Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti, 1971, p. 283-300.
PASCOVSCHI, S., LEANDRU, V. - Tipuri de pădure din R.S.R., Ed. agro-silvică de
stat Bucureşti. 1958.
Re sume
L'ouvraqe renferme l'etude theorique des possibilites d'adaptation et de conser·
vation du caractere naturel du nord de la Dobroudja, de meme, que celui du Delta
du Danube dans le cadre de l'ensemble du musee de Tulcea.
Destine a devenir un objectif de la museoloqie internationale et un puissant
centre de documentation, le musee de Tulcea sent organisee pour presenter, dans
un rapport assez restreint, Ies plus significatives particularites de la nature illustrees
par la faune et la flore propres.
Dans la premiere partie de l'ouvrage on fait une description sommaire de
l'emplacement et des conditions physiques et geographiques des deux unites qui
seront presentees dans le cadre de l'ensemble de l'exposition: le horst de la
Dobroudja et le Delta du Danube.
,
Une partie speciale renferme la description des modalites de representation
du horst de la Dobroudia et du Delta du Danube, du point de vue de la geologie,
de la flore et de la vegetation.
A. Le horsl de la Dobroudja represenle par 56,8 hectarea va englober:
}ere zone - Ies câtes boisees - 12,6 hectares;
neme zone - Măcin - 9,2 hectares;
IIJeme zone - Ies câtes denudees - 6,3 hectares;
1veme zone - le limbe du Danube - 28,7 hectares.
B. Le Delia du Danube, represent par 99,0 hectares, sera divisee en trois zones:
aquatique, amphibie et terrestre:
- aqualique - 16,0 hectares;
- amphibie - 15.4 hectares;
- terrestre - 67,6 hectare:>.
A la suite des mulliples observations on a confirme l'existence d'une etroite
relation entre la repartition de la vegetation, du relief, de la roche et du type de
sol.
Celte conclusion aura une contribution importante a la constitution de la future
exposition.
378
ASPECTE DE MORFOLOGIE COMPARATA LA BURUIENI
NORMALE ŞI MODIFICATE PRIN TRATAMENT
CU ERBICIDUL 2,4-D
de C. BURDUJA
şi RODICA RUGINA
Scurt istoric asupra cercetărilor de teratologie experimentală. Primele cerceasupra modificărilor morfologice şi histologice, apărute în urma tratamentului
cu erbicidul 2.4-D. au fost efectuate în anii 1944-1946, de către Beal M.J. [4],
Marth P.C. şi Mitchell J.W. [17, 18], precum şi Swanson C.P. [28], evidenţiindu-se
totodată efectele telomorfice ale acestuia.
Prin larga utilizare a erbicidului în agricultură, apar o serie de lucrări cu
caracter agro-botanic [cf. 1], cu care ocazie se semnalează şi unele modificări
anormale la nivelul organelor vegetative şi reproducătoare ale plantelor de cultură
şi buruienilor. Asemenea lucrări apar in ţara noastră în anii 1950 [31 ], 1960 [11 ],
1961 [2].
Descoperirea proprietătilor remarcabile ale erbicidului 2.4-D, deschide o nouă
etapă şi în teratologia experimentală. Formele anormale produse experimental prin
acţiunea erbicidului, sînt studiate comparativ cu cele normale [1, 10]. Unele din
aceste anomalii, provocate pe cale chimică sînt comparate cu cele apărute prin
variaţia factorilor de mediu [5,6] (lumina, traumatismele, în ultimul caz fiind posibilă
uneori chiar transmiterea ereditară).
Numeroasele date pe care le aduce teratologia experimentală, precum şi cea
descriptivă, sînt puse în sprijinul altor discipline ale botanicii. ca sistematica şi
organografia ; se pot clarifica astfel situaţii referitoare la poziţia unor taxoni, în
sistemul natural de clasificare, sau contribuie la elucidarea originii unor organe.
In felul acesta, atît în lucrările mai sus citate, precum şi în unele de sintez5. [6, 7,
13, 16], formele anormale sînt privite ca fenocopii şi nu ca apariţii intîmplătoare.
Ele constituie totodată un material valoros pentru practică, putînd servi ca sursă
pentru producerea unor noi forme de plante [13, 6], mai corespunzătoare necesităţilor
practice.
Pe lingă efectele morto-anatomice, au fost studiate efectele acestei substanţe
şi a produşilor cu acţiune similară, asupra unor procese fiziologice şi biochimice
[11, 15, 27]. S-a arătat că tulburările de la nivelul celulelor, au drept cauze dereglarea biosintezei ADN şi a compoziţiei acestuia, a sintezei proteinelor specifice,
ce conduc la pierderea posibilităţilor de control asupra aparatului genetic (27].
Aceleaşi explicaţii îşi găsesc şi formele anormale apărute sub influenţa unor factori
patogeni (cf. 27).
Referinţe bibliografice numeroase se întîlnesc in literatura teratologică, asupra
fasciaţiei ; am reţinut dintre acestea, lucrările lui Bausor S.C. (3), Danilova M.F.
tări
379
[8] şi Gorter Cr. [14]. Apărută atH în sfera organelor vegetative, cit şi a celor reproducătoare, această modificare este explicată prin perturbarea procesului de creş
tere şi anume prin dereglarea activităţii meristematice.
Material şi tehnica de lucru. Plantele asupra cărora s-au făcut observaţii
(Hibiscus trionum L., Brassica nigra (L.) Koch, Agrostemma gilhago L., Amaranlus
retrof/exus L., A. hypochondriacus L., Se/aria glauca (L.) P.B„ S. viridis (L.)P.B.)
recoltate din flora spontană, însămînţate şi cultivate în Grădina
în cimp.
Erbicidul 2,4-D (2,4-diclorfenoxiacetic) în concentraţie de 20 mg fI s-a aplicat
prin stropire în functie de suprafeţele parcelelor.
După o serie de tatonări, vizînd stabilirea stadiului de dezvoltare cel mai
sensibil la speciile luate în observaţie, administrarea soluţiei s-a făcut la Dicotiledonate în etapa cu 5--6 frunze, iar pentru Monocotiledonate (Gramineae), în etapa
cu 3-4 (5) frunze.
Observaţiile morfologice, fie direct (cu ochiul
liber), fie cu ajutorul lupei
binoculare, începute imediat după administrarea soluţiei, au continuat pînă în faza
de fructificare a plantelor.
Măsurători ale lungimii internodurilor tulpinii s-au făcut pe loturi de 20 de
indivizi. ln acelaşi timp, s-a făcut şi reprezentarea grafică (fotografii, desene) a
materialului analizat.
Exemplare normale sau prezentînd modificări la nivelul organelor aeriene
vegetative şi reproducătoare, după caz, au fost conservate prin uscare (în herbar)
sau alcool 70°.
provin din
seminţe
botanică laşi.
REZULTATE
A. Tulpina. Sub influenţa aceleeaşi concentraţii de erbicid, plante
aflate + în aceeaşi etapă de dezvoltare. prezintă reacţii asemănătoare
dar de amplitudini diferite, în sensul stimulării sau încetinirii creş
terii. Lungimea internodurilor tulpinale la plantele tratate. comparativ cu martorul este un exemplu clar în această privinţă.
Curba de variaţie este monoapicală la Brassica, Amarantus, Setaria, asemănătoare cu a martorului şi poliapicală, deci diferită, la Agrostemma şi Hibiscus. Maximele curbei, la Dicotiledonatele tratate. se
află în partea bazală. diferind de martor şi de Monocotiledonate. Intre
cele din urmă. numai la S. glauca lungimea celor două internoduri terminale este simţitor crescută faţă de martor.
Frînarea regională a creşterii internodurilor la unele exemplare
(plesiasmie), determină apariţia unor pseudoverticile de ramuri şi
frunze (speciile de Amarantus, Hibiscus). Atari pseudoverticile, numai
de frunze, apar şi la Setaria (mai ales S. viridis), ale cărei tulpini
rămîn sterile.
Probabil datorită alungirii celulelor, diferită şi alternativă pe feţe
opuse ale tulpinii (epi- şi hiponastii), ca urmare a stropirii, apare configuraţia în „S" a acestui organ la Hibiscus, Brassica ~i Agrostemma;
la ultima specie, schimbarea de direcţie avînd loc aproximativ la fiecare nod, tulpina apare dezvoltată în zig-zag.
Creşterea locală a numărului de celule determină formarea de excrescenţe (verucozităţi) la Hibiscus, Brassica şi Amarantus, mai ales la
baza tulpinii. Acestea pot fi rare sau apropiate, adesea sub forma unor
380
şiruri
(Amarantus); în ultimul caz, epiderma se crapa, iar nodozităţile
crescînd devin rădăcini. Acest fapt justifică presupunerea că ambele
categorii de nodozităţi, în etapa subepidermală, reprezintă primordii
de rădăcini şi că erbicidul folosit declanşează un proces rizogen.
La unele exemplare tratate de Brassica, Hibiscus şi mai puţin
Amarantus, tulpinile rămîn scurte, simple şi devin mai groase (de
2-3 ori), ca la plantele martor.
Intre exemplarele modificate, apărute la Amarantus şi Setaria,
există şi forme neotenice, pitice. Faptul justifică deducţ.ia că erbicidul
2,4-D acţionînd în sensul accelerării dezvoltării plantei grăbeşte maturizarea acesteia.
B. Frunza. Deosebit de sensibilă la acţiunea erbicidului.
Dezvoltarea heteroblastică a aparatului foliar de la Hibiscus tratat, este deosebită faţă de martor. La unele exemplare, aproape în tot
lungul tulpinii, se menţin frunzele primare, întregi (PI. I : 1), de formă
obovată pînă la + circulară, cu margini serate
şi respectiv
crenate.
Majoritatea indivizilor au însă numai frunze divizate, cu cele mai
diverse forme (PI. I : 2), palmat-lobate (cu 3 lobi, întregi sau dinţaţi),
penat-lobate şi cel mai adesea palmat-fidate, cu segmentele oYate. pînă
la lanceolate, mult mai înguste şi reduse ca număr comparativ cu martorul. Forma limbului la A. hypochondriacus este de asemenea variată:
de la lat-eliptică cu baza asimetrică sau hastată (amintind frunza de
Atriplex hastata), la spatulată şi în sfîrşit circulară ; frecvent, vîrful
este emigrant şi mucronat (Pl. I, fig B : 2). Cu deosebire frunzele de
A. retroflexus sînt asimetrice, falcat-asimetrice, datorită atrofiei unei
jumătăţi a limbului sau alungit-rombice şi lung acuminate, cu marginea fin crispulă. Peţiolul, în toate aceste cazuri este mult mai lung,
îngust şi adînc canaliculat.
Această diversitate morfologică a frunzelor la indivizii diferiţi sau
pe acelaşi individ, mai ales în cazul materialului de Hibiscus, este
comparabilă cu cea de la alte specii, apărută în condiţii diferite de iluminare [6]. Rezultă deci că dezyoltarea heteroblastică a aparatului
foliar, depinde nu numai de vîrsta plantei, ci şi de o serie întreagă de
alţi factori.
Pe lingă modificarea dimensiunilor, forma frunzelor la graminee
apare mai puţin afectată de acţiunea erbicidului. Unele frunze, cu
marginile concrescute, deci de formă alungit-conică, reţinînd mult timp
sau chiar definitiv frunza următoare şi uneori chiar spicul.
Frecvent, la speciile de Amarantus şi mai puţin la cele de Hibiscus,
atît pe axul principal, cit şi pe ramurile laterale, apar frunze cu peţi
olul lăţit într-un plan şi cu limbul bi- sau trilamelar (Pl. I, fig. D, C),
dimensiunile lamelor variind. Lamele se pot separa : de la locul de
inserţie pe peţiol, din apropierea bazei, de la mijloc sau aproape de
vîrf. Nervurile pot fi dezvoltate egal, chiar de la bază (cel mai frecvent), sau una din ele este dezvoltată de la un oarecare nivel al lamei.
Unii autori consideră fenomenul, ca un proces de concreştere, numind frunza gamofilom [10]. Părerea aceasta ni se pare forţată cel
381
puţin în anumite cazuri şi urmează să fie urmărită cu ocazia analizei
structurii.
La unele exemplare de Amarantus are loc sutura bimarginală a
două sau chiar mai multe frunze, rezultînd veritabile urne, adînci sau
larg deschise, cu marginile uneori reflecte, formaţiuni ce sînt situate
de regulă la vîrful unor ramuri laterale, scurte (2-3 internoduri) .
.:\ceastă modificare poate fi privită ca un rezultat al activităţii meristematice simultane, în tot lungul inelului iniţial, conceput de Plantefol [22].
C. Inflorescenţa. Tratamentul aplicat la nivelul inflorescenţei de
Aniarantus are drept rezultat apariţia fasciaţiei de tip lamelar [8, 14].
Mai late sau mai înguste, aceste inflorescenţe se desfac apical într-un
număr de ramuri. de asemenea uşor fasciate (Pl. I. fig. A, B : 3).
La Setaria a avut loc bi- sau triramificarea inflorescenţei de la
bază sau în 1/3 superioară, modificare semnalată şi în flora spontană
[2. 21].
Ramurile sterile (impropriu numite sete) la S. viridis, devin fertile
(purtînd spiculeţe). sau pot concreşte parţial, apărînd astfel modificate
(Pl. III, fig. D).
D. Floarea. 1. Caliciul. cu o oarecare rezistenţă la acţiunea erbicidului prezintă următoarele modificări : filomorfie, gamosepalie, metatipie, (meiomerie) şi hipertrofie.
C'aliculul (Hibisrus), parţial sau în întregime, se transformă în
~runze (nomofile) (Pl. II, fig. A : sp. 1, 2; B : 1 sp. 1, 4, 5) sau devine g<:lmosepal ; ultima modificare apare şi la Amarantus, însoţită
fiind de o reducere a numărului de elemente (meiomerie).
La cîteva flori de Hibiscus. deschise parţial, caliciul este hipertrofiat (Pl. II, fig. :\ : c.i).
urceolat, într-unul din cazuri numai cu
doi dinţi (lacinii). Intrucît\·a. asemenea modificare este comparabilă cu
cea observată [10] la Physalis. Dezvoltarea exagerată a sepalelor la
Brassira este însoţită şi de accentuarea formei glugate, incit unele
piese au aspectul unui coif ce adăposteşte gineceul (Pl. II, fig .. C : sp.
1-4 ; D : sp. 2).
Glumele şi glumelele speciilor de Setaria. sub influenţa tratamentului, iau port de frunze normale (nomofile) (PI. III, fig. C : a). Modificarea este asemănătoare cu cea din flora spontană [21] şi reprezintă
fenomenul de viviparie [29].
2. Corola. Uneori ciclul de petale avortează complet (Hibiscus), modificîndu-se astfel schema florii (heterotaxie), după cum modificată
este şi prin meiomerie, lipsa numai a unei petale (Agrostemma).
La unele flori de Brassica, ca o compenşaţie („balancement organique•· [21]) a caliciului hipertrofiat,
petalele au dimensiuni reduse.
Petalele modificate ale aceluiaşi taxon, ascidiile sau
formele peltate,
amintesc frunzele altor specii [10] şi originea diplofilă a acestora. Apariţia la Agrostemma a unor petale cu unguicula redusă şi cu o ligulă
+
+
382
Fig.A
(~·
~
/, ~
'./
I
'--=:::-V=:=:::-'
"Ji h /
''
i<o~ ~~~~'
~~~,~~
' )'.fb~+~4'~·
~i~ ttHi ~~I ng t.
~
Pl. I. Anomalii la niv elul aparatului veg e t ativ. Fig. A. A. re lroilexus: 1-fasci; 2 -fa l să dicotomie a axului princip a l ; 3-ramificarea apicală a inflor escenţei
fasciate. Fig. B. A. hypochonciriacus: ca în Fig. A, 1 ş i 3: 2-fru nze cu limbu l
[emarginat. Fig. C. A. relroflexus ş i A. hypochondria cus (A.h.) : frun ze bifile.
Fig. D. Idem, frunze trifile. Fig. E. Hibiscus, forme anormale ale limbului: 1-circula r, lobat ; 2-ovat, palmatfidat.
Pl. I. Anomalies de l'appareil vegetatif. Fig. A. A. retroflexus: 1-fasciation;
2-fa ux iourchement (dichotomie) de !'axe princip ale de la tige ;
3-ramifi cation
apicale de l'inflorescence fasci ee. Fig. B. A. h ypo chondr iacus: meme explicati on
que dans la Fig. A, 1, 3; 2-feuilles a echancrure de !'apex. Fig. C. A. r elrofl exus
et A . hypochondriacus (A.h.): feuill es avec le limbe diphylle. Fig. D. Idem, feuille
triphylle. Fig. E. Hibi scus : aspects du limbe anormal : 1-circulaire, lobe ; 2-ovate,
palmatifide.
aţie
383
PI. II. Modificări ale pieselor fl ora le. Fig. A, B. H ibiscus : filomorfie parţială
a caliciu lui ex te rn (c.e); c.i-caliciul intern; sp. 1-5-sepale externe. Fig. C-F.
Brassica: sp. 1-4 sepale gluga te; st-stamine; st. pt-stamină pe ltat ă ; p. 1-4 petale;
ov-ova r hipe rtrofiat; pr m-prolificaţie fl o ral ă mediană. Fig. G. Hibiscus: sinantie
bifl o r ă ; c.i-c aliciu l intern, pleiomer; ov-ovare neconcrescu te.
PI. II . Modifications au niv eau de la fle ur. Fig. A et B. Hibiscus: phyllomorphie des sepales externes (c.e) ; c.i-calice interne ; sp. 1-5-se pales externes.
Fig. C-F. Brassica: sp. 1-4-sepales en form e de capuchon, st-etamines; st. pt-etamine pe ltee ; p. 1-4-pe tales; ov-ovaire hipertrophie ; pr. m-prolification mediane, anthoge netique (surfleur). Fig. G. H i biscus : synanthie biflore; c.i-calice interne; ov -les deux ovai res (on voit le calice commun, ple iomerie).
:~84
qc~
Pl. III. M o dific ă ri ale pieselor florale. Fig. A . A grostemma : a-petale f ă r ă un g ui c ul ă , bazal ş i ventral cu o lig u l ă (lg) ; b-p e tal ă falc a t ă ; c-idem, ventral cu
d ouă aripioare (a p); d-forme ale staminodiilor. Fig. B. Hibiscus : a -petal ă glu g at ă ;
b- p e tală f a lcat ă ; c-p e tale su date în fo rm a unei ligule ;
d-stamine virescente ;
e-androceu de tip papilionaceu ; f-st a mine fa sci a te (se observ ă o petal ă glugat ă ).
Fig. C. S. glauca: a-viviparie ; b-ovar hipertrofiat (ov). Fig. D. S. v iridi s : sete
deveni te fe rtile.
PI. III. Modifications au niveau de la fleur. Fig. A . Agrost emma : a-pe tales
sans l'ongle t e t avec u ne ligule (lg) basale; b-p etale falciforme ; c-idem, a l'onglet
avec deux ailles (ap); d-fo rmes des s taminodes. Fig. B. Hibiscus: a-pe tale en
fo rme de capuchon ; b-pe tale falciforme; c-pe tales soudees, rappelent une „ligule " ; d-etamines virescentes ; e-and.rocee caracteris tique a ux legumineuses papilionacees i f-fasciations d'etamines (on voit une pe tale en forme de capuchon).
Fig. C. S. gJauca: a-viviparie; b-ovaire hypertrophi e (ov). Fig. D. S. virid'js :
fe rtilisation des rameaux ste riles (aretes).
385
bazală, ca şi
faţa internă
prezenţa a două formaţiuni (+ aripi) perpendiculare pe
a unguiculei, ar fi dovezi ale aceleiaşi origini (PI. III,
fig . ..:\ : a, c).
La Brassica se observă şi petale glugate. Atari modificări apar de
asemenea la Hibiscus (Pl. III, fig. B : a, f), pe margini cu mici formaţiuni ce amintesc anterele. De asemenea, în unele flori, petalele concresc în forma unei „ligule" (două petale avortînd), largă, oblică, trilobată. concrescută cu stamine (PI. III. fig. B : c).
Destul de frec\•ent apar la Hibiscus şi Agrostemma petale falcate ;
la ultimul taxon. unele petale devin bipartite (Pl. III, fig. A : a, c), prin
transformarea uşoarei emarginaţii normale într-o incizie adîncă, largă,
mediană. modificare amintind situaţia
de la alte Cariofilacee normale [20. 24].
:3. /l..ndroceul. La niYelul acestui \"erticil floral s-au semnalat urmă
toarele anomalii : meiostemonie, meiociclie, cloranţie, fasciaţie, staminodie.
Lipsa uneia sau a mai multor stamine (meiostemonie) se întîlneşte
frecvent aproape la toate speciile, dar mai ales la Hibiscus, Brassica.
La Setaria, în florile afectate de viviparie, staminele închise în teaca
paleei superioare sînt complet a\·ortate.
Ciclul extern al staminelor la Agrostemma, fiind o apariţie [12)
filogenetică mai tardiYă şi probabil mai sensibil decît cel intern, este
complet avortat în unele flori (meiociclie). Faptul, ar putea fi privit,
ca o re\·enire la starea anterioară dedublării numărului de stamine. Se
poate aminti de asemenea, că taxonii subfamiliei Alsinoidee [24), au
androceul format numai din cinci stamine.
Interesantă este şi modificarea
obsen·ată
la Hibiscus, unde în
unele flori, pe locul verticilului staminal, apar formaţiuni (filoame)
verzi, ramificate, patente, cu mici excrescenţe pe suprafaţa lor (Pl. III,
fig. B : d) ; cloranţia însoţeşte în acest caz, avortarea celorlalte cicluri
florale, în afară de caliciul extern.
Androceul modificat de la unele flori de Hibiscus (concreşteri prin
filamente - fasciaţie), aminteşte întrucîtva pe cel de la leguminoasele
papilionate (Pl. 111, fig. B : e) ; este constituit sub forma unui jgheab
adăpostind parţial gineceul. In alte flori, s-au distins 2 sau 3 lame staminale, concrescute cu petalele în faţa cărora se aflau (PI. III, fig B: f).
Variaţiile morfologice ale staminelor anormale de la Agrostemma
prezintă o serie întreagă de forme de trecere spre petale (staminodii).
In planşa III fig. A, redăm astfel de modificări :
- Filamente şi antere + dezvoltate; în continuarea conectivului
se află o petală cu unguicula în formă de jgheab sau tub, ce aminteşte
pintenul nectarifer de la Viola (fig. A : d).
- Formaţiuni lăţite, mai apropiate de configuraţia petalelor; lamina larg despicată pînă la unguiculă are bazal două anexe ce amintesc anterele (fig. A : a).
4. Gineceul. Dezvoltarea exagerată a acestuia (hipertrofie) la
Brassica este însoţită de obicei + de avortarea celorlalte verticile florale (PI. II, fig. E : ov).
386
La Amarantus, în unele flori devE:nite mascule, se observă în centru o excrescenţă columnară, care reprezintă gineceul rudimentar
(avortat) ; fapt utilizabil în sprijinul ideei apariţiei florilor unisexuate
din cele hermafrodite.
O modificare aparte am întîlnit la Brassica: în locul ovarului. apar
piese asemănătoare petalelor, rezultînd astfel florile numite semiduble ;
ar fi ceea ce unii teratologi francezi [30] numesc „surfleur" şi care de
fapt este o prolifica ţie mediană a florii [cf. Gordon, din 1] (Pl. II,
fig. F : pr. m).
DISCUŢII ŞI
CONCLUZII
In funcţie de gradul de modificare provocat de erbicidul
2.4-D aplicat aproximativ
în acelaşi stadiu de dezvoltare. plantele cu care s-a experimentat se grupează în ordinea crescîndă a sensibilităţii, după cum urmează : Setaria glauca, S.
viridis, Amarantus
+
hypochondriacus, A. retroflexus,
num, Brassica nigra.
Agrostemma githago,
Hibiscus trio-
Unele din formele anormale, apărute prin acţiunea erbicidului
2,4-D au valoare de caractere atavice, care pot servi la stabilirea gradelor de rudenie dintre taxoni. Astfel, avortarea ciclului extern de
stamine la Agrostemma, poate fi privită ca o revenire [12] la starea
anterioară dedublării numărului lor.
Prin modificările suferite, piesele florale par să confirme homologia cu organele foliare. Formele de trecere dintre sepale şi petale
(Brassica) şi petale şi stamine (Pl. III, fig. A : a, d) (staminodiile la
Agrostemma) sînt progresive. Foliarizarea caliciului (Hibiscus) (Pl. II,
fig. A : sp. 1, 2 ; D : sp. 1, 4, 5), transformarea în petale a carpelelor
(Brassica) (Pl. II, fig. F : pr. m), trebuie considerate ca un proces regresiv.
Rudimentul de ovar în partea centrală a multor flori mascule la
Amarantus, ar reprezenta o revenire atavică, pledînd pentru derivarea
florilor unisexuate din cele hermafrodite.
Formele neotenice (pitice) şi care ajung la maturitate înaintea celor normale, justifică deducţia, că erbicidul accelerează dezvoltarea
plantei, dar concomitent încetineşte creşterea, comparativ cu martorul.
Modificările frunzelor (Amarantus, Hibiscus) (Pl. I, fig. C, D, E) şi
în special formarea de frunze bi- şi trifile, pot fi privite ca rezultat
al tulburării activităţii meristematice a inelului iniţial. Formarea rădă
cinilor adventive (nodozităţilor) la baza tulpinilor, conduce de asemenea
la presupunerea, că substanţa noastră declanşează un proces de rizogeneză.
Unele anomalii semnalate în lucrare ~i produse deci prin acţiunea
erbicidului 2,4-D, sînt cunoscute şi în flora spontană, provocate de variaţia factorilor pedo-climatici.
387
Astfel, „setele" de la S. viridis devin fertile (purtătoare de spicuIII. fig. D) ; faptul constituie o dovadă despre originea lor
prin aceasta, că denumirea de „sete" le este improprie, fiind
doar analoage cu formaţiile similare de la alrte graminee.
"\pariţia de nomofile
în locul glumelor şi glumelelor la Setaria
este [29) o vzvzparie în sens strict. Fenomenul a fost considerat însă
pseudoYiviparie [2]. atribuindu-se numele de viviparie, germinării seminţelor în fruct. proces denumit de fapt biotecnoză [29).
Predominarea frunzelor întregi sau numai a acelor adînc divizate
la unele plante tratate de Hibiscus (Pl. I. fig. E) sînt manifestări caracteristice variaţiei factorului lumină ; dezvoltarea heteroblastică a aparatului foliar este deci influenţată şi de alţi factori, decit virsta plantei.
leţe) (Pl.
axială şi
BIBLIOGRAFIE
I. ASTIE.
M. Tc·ratologie spontanee el experimentale. Exemples. Application
l'i'luclc de quelques problemes de biologie vegetale, These,
Paris, 1962.
2. BADEA, I.. CHIRILA, C. - Conlributii la studiul modificărilor analomo-morloJogicc produse la buruieni în urma tratamentelor cu erbicide. Lucr. şt. ale
a
Inst. Agr. Bucureşti, t. 4, 1961: 377-397.
3. BAUSOR, S.C. Fascia/ion and its re/ation lo prob/ems ol growlh. 1. Shape
clwnges in lhe Shool. Buii. Torrey Bot. Club, t. 64. 1937: 383-400; 11. Changes from lhe fascia/ed to the normal state with a discussion on lhe nature
of Ilie S/100/. Idem, 445-475.
4. BEAL, M ..J. - Furlher obscrvalions on lhe le/omorphic ef/ecls of cerlain growlh
requlating substances. Bot. Gaz., Bd. 106, 1944/45: 165-178.
5. BLARINGHEM, L. Anomalie heredilaire provoquee par Jes lraumalismes.
C.R. Acad. Se., t. 140, 1905: 378-380.
6. BOGDANSKY, C. Tcratogenie el teratologie experimentales chez vegetaux.
Ann Biol., si:•r. 3, t. 26. 1950: 653-672.
7. CHOUARD, P. Morphogenese, teratogen~se el evolution. Ann Biot., ser. 3,
l. 28. 1952 : 243-269.
8. Danilova, M.F. - O prirode fastiatii u rastenii. Bot. Jurn., 46, 10, 1961: 1545-1559.
9. DIHORU, GH. Taxonomia speciilor de Set ari a din România.
Stud. şi
Cercel. de Biol., ser. bot., t. 23, 4, 1971 : 308-318.
10 DUPUY, P. - Conlribution a /'etude de que/ques problemes de morphologie et
teratologie experimentales chez Ies Agniospermes. These, Poitiers, 1963.
11. DRIMUŞ, R. Modificările morto-anatomice, fiziologice şi biochimice suferite
ele rapi(a sălbalccă Sin a pi s ar v e ns i s, L., tratată cu erbicidu/ 2,4-D.
Autoreferat, Bucureşti, 1960.
12. EMBERGER L. Les veqetaux vasculaires. in M. Chadefaud et L. Emberger,
Traite de Botanique (Systematique) II, Paris, 1960.
13. FEDOROV AL. A. - Teratoghenez i eqo znacenie dlia formo- i vidobrazovania
u rastenii. Problem vida v botanichi. l, 1958 : 213-292.
14. GORTER, Cr.J. Origin of lascialion, in Handbuch der Pflanzenphysiology,
14. GORTER, Cr.J. Origin of lasciation, in Handbuch der Pllanzenphysio/ogy,
t. 15, 2, 1965 : 330-351.
15. JIRMUNSCAIA N.M. Fiziologhiceschie obosnovanie himicescogo metoda bori.bi s corneotpriscovîmi sorniacami v usloviah Leningradscoi oblasti. Avtoreferat. Leninqrad, 1965.
Traite de Botanique (Systematique). II, Paris, 1960.
16. KOZO-POLIANSCHI B.M. - Znacenie razlicinih metodov v sistematiche rastenii. Problemi botanichi. 1, Moscva-Leningrad, 1950: 28-69.
388
17. MARTH, P.C., MITCHELL, J.W. - 2,4-Dichlorophenoxyacetic acid as dilierential
herbicide. Bot. Gaz., Bd. 106, 1944/45: 224-232.
18. MITCHELL, J.W., MARTH, P.C. - Efiects ol 2,4-Dichlorophenoxyacelic acid on
the growlh of grass planls. Bot. Gaz., Bd. 107, 1945/46: 276-284.
19. MORARIU, I. - Am ar anta ce a e, in Flora R.P.R., I. 1952; Ma Iv ace a e,
Idem, VI, 1958; Set ari a, in Flora R.S.R., XII, 1972.
20. PAX, F. - Car y op y 11 ace a e, in Engler u. Prantl, Die natiirlichen Pflanzenfamilien, Bd. 5, 1 b, 1889 : 61"7"94.
21. PENZIG, O. - Pllanzen Teratologie, Bd. 1-3, aufl. II, Berlin, 1922.
22. PLANTEFOL, L. Helices foliaires, anneau inilia/ el centre generateur des
leuil/es. Studies in Plant Physiology, Praha, 1958: 133-155.
23. PRANTL, K. Crucifer a e, in Engler u. Prantl, Die natiirlichen Pflanzenfamilien, Bd. 3, 2, 1894: 145-206.
24. PRODAN, I. - Car y op h y 11 ace a e, în Flora R.P.R., II, 1953.
25. SCHINZ, H. - Am a r a n t a c e a e , in Engler u. Prantl, Die natiirlichen Pflanzenfamilien, Bd. III, 1 a, 1889: 91-118.
26. SCHUMANN, K. - M a Iv ac e a e, in Engler u. Prantl, Die natiirlichen Pflanzenfamilien, Bd. III, 6, 1895: 30-53.
27. SMIRNOV lu. S., FEDOROV Al. A„ ŞCOLINIC M. I. - Teratologhiceschie izmenenia, vîzvannîe bolişimi dozami stimulatorov rosta i gherbiţidov i ih biohimiceschie mehanizma. Bot. Jurn., 5G, 5, 1971 : 633-645.
28. SWANSON, C.P. Histologica/ rcsponses of lhe kiclncy
bean to
aqucous
sprays of 2,4-D. Bot. Gaz. Bd. 107, 1945/46: 522-531.
29 .• ULBRICH, E. Biologie der Frilchle und Samen (Karpobio/ogie) Berlin, 1928.
30. VUILLEMIN, P. - Les anomalies vegetales. Leur cause biologique Paris, 1926.
31. ZAHARIADI, C., DRIMUŞ, R. - Combaterea prin erbicide a rapiţei să/balcce
din cu/lurile ele cereale. An. ICAR, t. 21, 2, 1950-1951 : 3-38.
Re sume
En fonction du degre de modîfication provoque par l'herbicide utilise (2.4-D),
applique plus ou moins dans le meme stade de developpement, Ies plantes experîmentees, se groupent, par leur sensibilite, en ordre augmentatif: Se/aria gJauca (L.)
P.B., S. viridis (L.) P.B., Amaranlus hypochondriacus L., A. relrollexus L., Agrostemma
gilhago L„ Hibiscus lrionum L. et Brassica nigrn (L.) Koch.
Quelques-unes des formes anormales, l'apparition desquelles etait due ci l'action
de l'herbicide 2,4-D, ont valeur de caracteres ataviques, qui peuvent servir a l'etablissement des degres de parente entre Ies taxons. C'est ainsi que l'avortement du
cycle exterieur d'etamines chez Agrostemma, peut etre regarde comme un retour
[12] â l'etat anterieur au dedoublement de leur nombre.
Par Ies modifications subies, Ies pieces florales paraîssent confirmer l'homologie, avec Ies organes foliaires. Les formes de passage entre Ies sepales et Les petales (Brassica) et entre petales et Ies etamines (staminodes chez Agroslemma) (PI.
III. Fig. A: a, d) sont progressives. La foliarisation du calice (Hibiscus) (PI. II. Fig.
A : sp. 1, 2 ; D : sp. 1, 4, 5) et la transformation en petales des carpeles ( Brassica)
(PL. II. Fiq. F : pr. m) doit etre considere comme un processus regressif.
L'ovaire rudimentaire dans la partie centrale de beaucoup de fleurs mâles
chez Amarantus, pourrait representer un retour atavique, plaidant pour Ia derivation
des fleurs unisexuees des celles hermaphrodites.
Les formes naines de Se/aria, qui arrivent â la maturite avant Ies formes
normales, justifient la deduction, que I'herbicide, bâte le deveolppement de la plante
mais, en meme temps, il ralentit la croissance, par comparaison au temoin.
389
Les modifications des feuilles ( Amaranlus, Hibiscus) (PI. I. Fig. C, D, E) et
particulierement la formation de feuilles di- et triphylles, peuvent etre regardees
comme resultat du trouble de l'aclivite meristematique de l'anneau initial. La formalion des racines adventives (nodosites), ii la base des tiges, conduit egalement
a la supposition que notre substance fait declencher un processus de rhizogenese.
Certaines anomalies signalees dans l'ouvrage et produites par l'action de l'herbicide 2,4-D, sont connues aussi dans la flore spontanee, provoquees par la variation
des facteurs pedo-climaliques.
Ainsi, Ies aretes de S. viridis deviennent fertiles (porteurs d'epillet) (PI. III.
Fig. D); le fait conslitue une preuve a l'egard de leur origine axiale, ce qui indique
que Jeurs dC:•nomination est impropres, etant neamoins une analogie avec Ies formations similaires d'autres graminees.
L'apparition des feuilles avec une gaine, au lieu des glumelles chez Se/aria
est [2Q] une \·ivirJaric dans un sens stricte. Mais, le phenomene a ete considere
pscudnviviparie [2), en attribuant le nom de viviparie â la germination des graines
rlans le fruit, processus nommc, en fait, biotccnose (29).
La predominance des feuilles entieres, ou bien seulement de celles profondement divisees, chez certaines plantes de Hibiscus traitees sont des manifestations
c aractcristiques a la variation du facteur Iumiere; Ie developpement heteroblastique
de l'appareil foliaire est donc influence, non seulement par l'âge de la plante, mais
par d'autres facteurs aussi.
•
390
CONTRIBUŢIE
Li\ STUDIUL ASOCIAŢIILOR SEGETALE
DIN CULTURILE DE PAIOASE ŞI PRAŞITOARE
DIN R\ZINUL BAHLUIULUI (IAŞI)
de C. BURDUJA
şi FLORIŢA
DIACONESCU
Bazinul Bahluiului a fost una dintre cele mai populate regiuni ale
Moldovei încă din vremuri preistorice (6). Densitatea şi permanenţa aşe
zărilor umane pe acest teritoriu se explică prin existenţa întinselor terenuri fertile, potrivite pentru agricultură.
Este de presupus că plantele segetale au fost şi ele prezente în terenurile cultivate din timpuri imemoriale, că s-au stabilit temeinic, fiind
legate de anumite culturi şi de modul de cultivare a pămîntului.
Pe lingă factorii antropici, factorii ecologici au avut şi au un rol
determinant pentru dinamica grupărilor de plante segetale. De aceea
studiul acestor grupări de plante este de mare oportunitate în contextul
problemelor cu care este confruntată în prezent agricultura din ţara
noastră.
Studiul acesta a fost întreprins pe cea mai mare parte din supracultivate din bazinul Bahluiului, observaţiile şi notările fiind
repetate în ani consecutivi. S-a constatat că cele mai răspîndite asociaţii
de plante segetale sînt următoarele :
feţele
I. Bi d e n tete a Tx., Lohm. et Prsg. 50
A. Bidentetalia Br.-Bl. et Tx. 43
a. Bidention tripartiti N ordh. 40
1. Echinochloo-Polygonetum lapathifolii So6 et Csuros 44
2. Echinochloo crus-galli Galinsogetum parviflorae ass. nov.
II. C he n o p o diete a Br.-Bl. 51
A. Sisymbrietalia J. Tx. 61
a. Sisymbrion officinalis Tx., Lohm. et Prsg. 50
3. Chenopodietum urbici (So6 33) Turenschi 69
391
B. Chenopodietalia albi Tx. et Lohm. 50
a. Polygono-Chenopodion polyspermi Br.-Bl. et Tx. 43
4. Lamieto-Veronicetum politae Kornas 50 (Prodan 39)
C. Eragrostidetalia J. Tx. 61
a. Eragrostidion Tx. 30
5. Amarantho-Chenopodietum albi (Sâo 47) Morariu 43
6. Echinochloo-Chenopodietum albi Sâo 40
, J
7. Echinochloo-Setarietum Felfăldy 43
8. Convolvuletum arvensis Felfăldy 43
9. Cirsio arvense-Convolvuletum arvensis ass. nov.
III. Se c a 1 i n e t e a Br.-Bl. 31
D. Centauretalia cyani Tx., Lohm. et Prsg. 50
a. Caucalidion lappulac Tx. 50
~: 10. Caucalidi lappulae-Setarietum Klika 35 .) . , rL".
11. Sinapis arvensis-Bifora radians
12. Fagopyro convolvulus-Convolvuletum arvensis ass. nov.
I.
Descrierea
asociaţiilor
1. E c hi no c h 1oo-Po1 y g o netu m 1 apa t hifo 1 ii este o
grupare pe care am întîlnit-o în cultură irigată de căpşuni şi în general
în grădinile de legume irigate, precum şi în cultură de porumb furajer
pe soluri lăcovişti în bazinul superior al rîului Bahlui şi în culturile
prăşitoare din lunca Bahluiului.
Speciile edificatoare Echinochloa crus-gali şi Polygonum lapathifolii
participă în procente relativ egale. Din el. Chenopodietea participă un
număr relativ mare de specii dar cu indicii de A+D scăzuţi (Tab. 1 b).
2. E c h i n o c h 1 o a c r u s- g a 11 i-G a 1 i n s o g e t u m p a r v i f 1 o r a e.
Ultimii 4-5 ani bogaţi în precipitaţii au favorizat apariţia unei grupări
de buruieni segetale cu Echinochloa crus-galli şi Galinsoga. parviflora
pe terenurile joase sau în locuri umbrite mai ales în bazinul superior
al rîului Bahlui. Solurile sînt în general mai grele, îndeosebi cernoziomuri lăcovişti.
Astfel de agrofitocenoze au fost întîlnite în cultura de porumb la
sud de gara Sîrca, în grădina şcolii din Cotnari - pe sub pomi, şi pe
suprafeţe mari în cultura de porumb furajer la Cepleniţa. In toate aceste
staţiuni combaterea mecanică nu s-a putut aplica frecvent sau cu uşu
rinţă din cauza excesului de umiditate din sol.
In cultura de porumb furajer gruparea apare spre mijlocul verii în
a doua semănătură. In prima semănătură buruienile, care dominau cultura, au fost Bidens tripartita şi Rumex stenophyllus care preferă umiditatea şi mai ridicată a solului din cursul primăverii.
392
Aceste fitocenoze cu Echinochloa crus-galli şi Galinsoga parviflora
cum s-au întîlnit se pare că s-ar apropia relativ bine de Eragrostidion, Eragrostidetalia, Chenopodietea.
Deşi s-au înregistrat circa 34-35 specii
în fitocenoele respective,
este încă necesară o observare şi o urmărire mai îndelungată a compoziţiei cenotice pentru conturare
cît mai exactă. Subliniem faptul că
procentul de specii higro-helofite este destul de ridicat (circa 14,30/o)
(Tab. 1 a).
3. C he no podi e tu m urbi ci sporadică în culturile prăşitoare
(în porumb) şi în pîrloage pe soluri uşoare, cernoziomuri levigate, soluri
nisipoase - dar mai ales pe coluviuni fertile la baza pantelor, uneori
pe terenuri inundabile datorită ploilor torenţiale. Specia de recunoaş
tere - Chenopodium urbicum, în condiţii agriculturale cînd datorită
umidităţii ridicate a solului combaterea mecanică este îngreuiată, realizează o masă vegetală impresionantă fiind mai constant însoţită de
Echinochloa crus-galli şi de unele specii higrofile (Tab. 2).
4. L a m i e t o-V e r o n i c e t u m p o 1 i t a e este o asociaţie care
apare frecvent primăvara prin grădini, vii, pepiniere şi pîrloage, pe cernoziomuri levigate şi carbonatice. în alcătuirea floristică intră circa
40 de specii de buruieni dintre care unele formează faciesuri cu persistenţă mai mare care pot fi considerate drept cromosinuzii ale acestei
asociaţii de terofite-efemerofite. Astfel am putut identifica faciesuri cu
Stellaria media care s-a extins enorm pe aceeaşi suprafo~ă, ca o pîslă
deasă, după ce efemerofitele edificatoare s-au retras. De asemenea, s-a
putut observa un stadiu ulterior mai îndelungat, cu Capse/la bursa-pastoris. (Tab. 3).
5. Am ar an t h o-C he no podi e tu m
a 1 bi este o asociaţie
care se dezvoltă în culturile legumicole şi alte prăşitoare îndeosebi pe
soluri nisipoase, îngrăşate cu gunoi (C.A.P. Sîrca, C.A.P. Uricani, C.A.P.
V. Ursului). în afară de speciile caracteristice - un înalt grad de prezenţă locală şi K îl prezintă Setaria glauca în tot timpul perioadei de
vegetaţie. (Tab. 4).
6. E c h i n o c h 1 o o-C h e n o p o di e tu m a 1 b i. Indivizii de asociaţie se instalează în culturile prăşitoare, pe soluri mai nisipoase. A
fost observată în cultura de soia (Voi n e şti) în grădini de legume
(cultură de castraveţi, V. Urs u 1 u i) în cultura de porumb (B o u r e n i)
dar şi într-o cultură de in pentru sămînţă la C.A.P. Sîrca. Preferă terenuri mai drenate dar cu suficientă umiditate în adîncime. Specia Echinochloa crus-galli prezintă un procent de participare mai mic dar prezenţa locală este destul de ridicată.
In cultura de soia, buruienile sînt mai dese pe rînduri printre indivizii plantelor de cultură unde nu pot fi combătute aşa de uşor prin
mijloace mecanizate. (Tab. 5 a).
7. Echino c h 1 o o-Set arie tu m. In bazinul Bahluiului această
asociaţie a fost identificată atît în culturi prăşitoare cît şi în mirişti pe
soluri uşoare, nisipoase. Dezvoltarea acestei cenoze segetale în culturile
aşa
393
de porumb, cartofi şi soia a fost favorizată de umiditatea ridicată ca
rezultat al precipitaţiilor abundente în anii 1969-1972.
Dintre cele 39 specii care intră în alcătuirea floristică a asociaţiei,
cîteva şi anume Rubus caesius var. arvalis, Falcaria sioides, Anagallis
an:ensis etc. formează faciesuri bine conturate.
In mirişti speciile care dau nota deosebită sînt Setaria viridis, Stachys annua, Delphinium consolida, care se dezvoltă mult după recoltatul plantei de cultură. (Tab. 6).
8. C o n v o 1 v u 1 e tu m ar v e n s i s. Atît în culturi păioase cit şi
în cele prăşitoare şi în viile terasate au fost identificaţi indivizi din
această asociaţie care prezintă o particularitate faţă de cea clasică descrisă în literatură Convolvulus arvensis în bazinul superior al Bahluiului se întovărăşeşte constant cu Cynodon dactylon care apare cîteodată în aceeaşi proporţie cu Convolvulus arvensis.
Nucleul speciilor de recunoaştere este format din Convolvulus arvensis, Cynodon dactylon, Diplotaxis niuralis şi Cirsium arvense. Această grupare segetală s-a instalat şi prosperă pe cernoziomurile carbonatice în anii cu precipitaţii abundente. (Tab. 7).
9. C i r i s o a r e n s e-C o n v o 1 v u 1 e t u m a r v e n s i s. Deoarece
speciile caracteristice şi edificatoare ale acestei cenoze segetale se întovără )esc frecvent şi srtabil în culturile de păioase. gruparea a căpă'tat
cat0goria de asociaţie. Ambele specii sînt perene, se tolerează una pe
alta. ocupă suprafeţe întinse, uneori în exclusivitate. fapte care ar pleda
pentru categorisirea acestei agrofitocenoze ca asociaţie durabilă.
Nu este mai puţin adevărat că încadrarea ei cenot.axonomică ridică
probleme. Majoritatea buruienilor care intră în alcătuirea generală a
cenozei aparţin clasei Chenopodietea, însă toate cu o prezenţă locală,
slabă şi cu habitusul degenerat. Pe de altă parte există în componenţa
ei un nucleu de specii cu indici ridicaţi în ce priveşte A+D, prezenţa
locală şi K, ceea ce ar îndreptăţi încadrarea grupării în el. Secalinetea.
In ce priveşte condiţiile ecologice, se pare că prosperă pe solurile
mai nisipoase dar cu apa freatică la mică adîncime - datorită cărui
fapt ajunge să invadeze şi să înăbuşe planta de cultură. (Tab. 5 b).
10. Cauc a 1 id i
1appu1 a e-S e tari e tu m
este o agrofitocenoză segetală cu Setaria glauca care în bazinul Bahluiului între anii
1969-1971 prezenta particularitatea că specia Caucalis lappula apărea
în foarte puţine releveuri.
In schimb s-au putut deosebi cu claritate faciesuri pregn.ante cu
Falcaria sioides, Rubus caesius var. arvalis şi Chondrilla juncea care ar
putea fi considerate ca variante regionale ale asociaţiei tipice sau ca
aspecte sezoniere de toamnă în timp ce acelea cu Sonchus arvensis, Anagallis arvensis, ca aspecte de vară sau cronosinuzii ale aceleiaşi asociaţii.
O altă particularitate este că s-a întîlnit mai mult în unele culturi
prăşitoare (mac, rapiţă, porumb, floarea soarelui şi sfeclă) şi în mirişti.
Solurile preferate sînt cernoziomuri drenate, localizate pe coamele
largi ale dealurilor. (Tab. 8 b).
394
11. S i n a p i s a r v e n s i s-B i f o r a r a d i a n s. Apare în culturile păioase de pe cernoziomurile levigate din bazinul Bahluiului dar şi
în culturile de soia şi floarea soarelui. Specia Bifora radians se întîlneşte
însă foarte rar (din cele 9 releveuri apare numai în 3) în schimb apare
constant şi cu indici ridicaţi pentru A+D şi prezenţa locală un nucleu
de specii din Eragrostidion şi Eragrostidetalia cum sînt : Hibiscus trionwn, Setaria glauca, Setaria viridis, Stachys annua etc. fără să mai vorbim de cele 18 specii din Chenopodietea aşa că se ridică problema alcă
tuirii floristice deosebite faţă· de cea descrisă de autori din alte regiuni
şi în consecinţă problema reîncadrării fitocenozleor segetale în care
Sinapis arvensis este şi caracteristică şi dominantă. (Tab. 8 a).
12. F a g o p y r o c o n Y o 1 v u 1 u s-C o n v o 1 v u 1 e t u m a r v e ns i s este o grupare de buruieni segetale în culturi păioase şi prăşitoare
scunde (soia) în care nota specifică este dată de Fagopyrum convolvulus
~i Delphinium consolida. Apare pe cernoziomuri mai nisipoase dar cu
suficientă umiditate în adîncime. Speciile de recunoaştere reuşesc să
inYadeze şi să înăbuşe plantele de cultură - la soia din cauza desimii
pe rînduri printre plantele de cultură iar în păioase din cauza imposibilităţii de a fi combătută prin mijloace mecanice. (Tab. 9).
BIBLIOGRAFIE
1. FIJALKOWSKI, D. Communilies of synantropic P/ants in the Town Arca of
Lublin. Ann. Univ. Curie-Sklodowska, voi. XXII 17, Sec. C. Lublin, 1967.
2. KORNAS, J. Zespoly roslinne Jury Krakowskiej I. Acta Soc. bot. Polon,
voi. XX, 2, Warszawa, 1950.
3. MITITELU, D. - Flora şi vegetaţia din depresiunea şi colinele Elanului (Jud.
Vaslui). Teză de doctorat, manuscris, Fac. biol.-geogr. Univ. „Al. I. Cuza",
Iaşi, 1973.
4. MORARIU, I. - Clasificarea vegetaţiei nitrofile din România. Contrib. bot. Cluj,
1967.
5. SOO R. - A magyar floro es vegetâci6, I-III, Budapest, 1964-1968.
6. PETRESCU-DlMBOVIŢA, M. Aşezări din Moldova. Ed. Acad. R.S.R., 1970.
Re sume
La connaissance des associations de mauvaises herbes dans Ies cultures est
importante non seulement en vue de la lutte contre elles mais egalement, en vue
de leur importance comme indicateurs ecologiques.
Les associations etudiees ont ele trouvees â partir du pied des hauteurs (altit.
250-500 m.s.m.) qui limitent le bassin de la riviere Bahlui vers l'Ouest et vers le
Sud et jusqu'â la ligne de faite, vers le bassin de la Jijia. C'est ainsi que le territoire embrasse un peu de l'etage du hetre, un peu de l'etage du chene, et plus
de la zone de la sylvosteppe el de la steppe. Le climat est variable en fonctions
de ces etages de vegetation, etant nn peu plus frais et plus humide au pieds des
hauteurs et, plus excessif dans la sylvosteppe et dans la steppe. Les sols sont
395
assez difterents, a commencer par Ies legerement podzoliques jusqu'aux chernozemiques marecageux, et solonchaks.
On a fait egalement des observations sur la conservation et l'evolution des
sols, en fonction du relief et de l'association segetale, etroitement liee au type de
cultu re.
On a enregistre 12 associations de plantes segetale comme par exemple :
1. Echinochloo Polygonelum Japalhilolii S6o et Csuros 44, en culture de
fraisier irriguee et dans Ies jardins potagers sur des sols marecageux.
2. Echinochloo crus-ga/li - Ga/insogelum parviflorae, sur des terrains bas, en
cultures fourrageres et jardins, sur des sols partiellement marecageux.
3. Chenopodietum urbici S6o 33, en cultures sarclees et sur des terres en
friche, sur des sols Jegers, sur des chernozemes lessives et sur des alluvions fertiles
recentes.
4. Lomiclo - V cronicetum polii ac Kornas 50, frequente durant le printemps
dans Ies jardins, pepinieres, terre en friche, vignobles, sur des cernozemes lessives
et carbonatiques.
5. Amarantho - Chenopodietum S6o 47, en cultures legumieres et d'autres,
sarclees, sur des sols sablonneux fertilises avec du fumier.
6. Echinochloo - Chenopodietum albi S6o 40, en cultures sarclees sur des
sols plus sablonneux.
7. Echinoch/oo - Setarielum Felfoldy 43, en cultures sarclees, et chaumes,
sur sols legers.
8. Convolvulelum arvensis Felfoldy 43, en cultures de graminaceae et plantes
sarclees et dans Ies vignolles terrassees, sur des chernozemes carbonatiques.
9. Cirsio af\'cnsc - Convo/vu/elum arvcnsis n. as. peu etre rencontree non
seulement dans Ies cultures de graminaceae mais aussi dans celles des plantes
sarclees, due a la grande resistance des especes respectives envers la lutte contre
elles. Elle est frequente surtout sur des sols ayant J'eau phreatique peu profonde.
10. Caucalidi-Jappullae - Selarietum Klika 35, en cultures sarclees et chaumes, sur des chernozemes draincs.
11. Sinapis arvensis - Bi/ora radians (Morariu 43) S6o 47, Borza-Boşcaiu 65,
en cultures de graminaceae sur des chernozemes lessives mais aussi en cultures
de plantes sarclees.
12. Fagopyro com·o/\'U/us - Convo/vu/etum arvensis n. as. sur des chernozemes
plus sablonneux mais ayant assez d'humidite dans la profondeur, tant dans Ies
cultures de plantes sarclees que dans celles de graminaceae.
396
Tab. 1
Bidentetea Tx., Lohm. et Prsg. 50
Bidentetalia Br.-BI. et Tx. 43
Bidention tripartiti Libb. 32
a. Echinoch/oo crus-gali
Ga/insogetum parviflornc
>ro
u
ro
'Oi
E o
o :§.c
LI.
Ci.~
<IJ ....
E
<IJ
.~
.....
-1-U ;;::::
o
<IJ....;
<IJ p..
'O. .::::::E
z
,_. <IJ
Vl
·~
E
~
T
K
T
K
300
13
4
160
5
60
-
-
-
80
100
11
70
100
12
90
100
13
90
200
14
u
+
+
+
-
+
IV
V
+.3
4.5
3.5
4.5
4.5
V
2
200
3
80
4
100
Expoziţia
SV
-
-
-
-
-
80
50
6
70
80
80
100
4.5
2.5
3.5
V
25
Inc lina rea (grade)
Gradul de acoperire ( %)
Suprafaţa (m2)
4
Specii
Av
3
200
1
60
--i-1_2_1 _3_
T
2
120
Numărul
releveului
Altitudinea (m.sm)
"5
b. Ecl1inochloo - Po/ygonctum Japa/hifo/ii
So6 et Csiiros 44
de
3
25
200
5
- i -I 7 I a
1
ro
i::
....ro
Vl
i::
GO
-
-
40
c
u
100
- - -10-
- - --- -
-....
ro
i::
ro
Vl
i::
o
- - -15-
recunoaştere
Galinsoga parviflora
1.4
Echinochloa crus-galli
+.5
+
2.4
Polygonum lapathifolium
+
+
+
-
IV
2.5
2.5
2.3
2.3
2.3
V
Bidens tripartita
+
+.1
+.4
-
IV
+
+
+
+
+.1
V
Rumex stenophyllus
-
+
-
-
II
+
+
-
+
+.2
IV
Mentha arvensis
-
+
+
-
II
+
-
+
-
II
Ranunculus sardous
-
-
-
-
-
+
-
III
Rumex conglomeratus
-
-
II
Menta pulegium
+
-
-
+.1
+.1
+
II
Bidcntion, Bidentetalia,
Bidentetea
T
H
Eua
Eua
Rorippa amphibia
w
co
-....)
H
Cp
H
M
5
-
-
-
-
-
-
-
+
·-
+
+
+
-
+
-
+
-
-
II
I
II
"'co
2
CXl
3
4
.
5
I
6
7
8
I
a
I
10
I ,, I
12
-
-
-
I
Tab. I (urmare)
13
1
14
I
15
Chenopodielea
T
Av
1000
Amaranthus retroflexus
+.3
+
1.3
+
T
TH
H
T
H
K
K
K
K
200
40
Chenopodium album
+.2
-
1.3
-
II
+
+.3
+
+
+
+.2
+
III
-
-
+
+.1
+
III
-
-
-
II
+
-
II
G
T
-
+
II
-
\'
1...t
-
II
-
-
-
T
T
TH
G
T
T
T
Solanum nigrum
V
+
+
V
+
-
-
+
III
-
+
-
+
III
+
-
+
-
+
-
+
III
-
+
+
III
-
-
-
-
-
0.6
Convolvulus arvensis
-
+
20
Datura stramonium
+
-
Eua
10
Rorippa silvestris
-
-
Eua
30
Sonchus arvensis
-
+
-
+.4
-
-
+
+.2
+
1.5
+
+
-
-
+
-
-
+
-
-
-
-
-
-
+
+
-
-
-
-
-
+
+
+
-
+
II
-
-
-
+
+
-
-
+
II
+
-
+
II
+
-
-
-
II
+
-
+
II
+
-
+
-
+
-
II
+
-
+
II
-
-
-
-
-
K
K
5
5.5
Digitaria sanguinalis
Setarea glauca
Av
Hibiscus trionum
Eua
Malva silvestris
Eua
K
K
Eua
8
5
1250
5
Tussilago farfara
Sonchus asper
Portulacca oleracea
Matricaria chamomila
-
Din alte clase
T
T
Eua
23
Sinapis arvensis
Eua
5.5
Medicago lupulina
H
K
200
Plantago major
-
+.2
+
+
I
+s
-
III
III
II
-
Specii aflate într-un singur releveu: Amaranlhus bfitoidcs I : +; Diplotaxis muralis 1 : + 1 ; Amaranlhus a/bus 1: +; Agroslis slolonilera 1: +; Polygon um <11·iculnrc 2: +; Geranium pusi/Jum 2: +; Capsei/a bursa pasloris 2: +; Lamium purpureum 2: +; Turnxncum olficina/is 2: +; Cirsium arvense 3: +;
/va xanlhiifo/ia 3: +; Xanlhium slrumarium
3: +; Sa/1·in 1wmorosc1 2: +; Poa pratcnsis 2: +.
Locul şi data releveurilor: a. I. Sirca, cultură porumb 9.IX.IQ71; 2. Cotnnri, grădină 5.IX.196Q;
3.Va/ea Oilor 9.IX.1971; 4. Cepe/nita 1.X.1971. cultură porumb furajer.
Locul şi data releveurilor: b. I. Sîrcn Q.IX.1971, cullur(1 căpşuni; 2. Ccplcni(a Q.IX.1971, cultură porumb
furajer; 3. Sincşli 10.IX.1972, culturii de sfeclă; 4. Sine.~li !O.IX.1972, cultură porumb furajer; 5. Tg. frumos 15.IX.1972, grădină de zarzavut.
Tab. 2
Chenopodietea Br.-BI. 51
Sisymbrietalia J.Tx. 61
Sisymbrion officinalis Tx. Lohm et Prsg. 50
Chenopodietum urbici (Soo 33) Turenschi 69
Numărul
-;
"E
><tl
u
"'
Ei ·ei
o
Q)
E
Q)
MO
o·.o
releveului
Altitudinea
.!:!
.....
.~
M
[ij .Q
ti..
I
2
.$. :::;
r:: c.
Q)
.......
..; ·E ::::
'O
z e:
.§.
Eua
Suprafaţa
4
300
3
45
4
60
5
6
50
50
3-4
_
100
60
90
80
100
100
200
50
5
---;-- - - - ; - - 8 -
-
30
100
7
60
I-
V
lnclinarea
Gradul de acoperire
Specii de
T
100
Expoziţia
3
2
45
1
-
90
Consllmta
100
100
----g -W1--U-\
12
recunoaştere
Chenopodium urbicum
5.5
1.1
4.5
4.5
3.5
4.5
3.4
V
Sisy mbr ion+ Sisy mbr iei alia
TH
Eua
Malva silvestris
T
K
Verbena officinalis
TH
Eua
H
Eua
T
K
TH
Eua
13
Hyosciamus niger
T
K
20
Datura stramonium
3.5
Berteroa incana
Centaurea solstitia!is
5
Sonchus asper
+
+
+
+
+
+
+
+
+
II
I
+
+
II
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
II
III
II
+
+
III
+
+
3.5
IV
+
IV
Chenopodietea
Ci)
co
co
T
K
13
Echinochl0a crus-gal!i
G
Eua
30
Sonchus arvensis
+.2
+
+
+.1
+
+
Tab. 2 continuare
Â
o
o
2
3
5
4
I
(j
I
7
I
8
I
!I
I
10
11
I
12
Chonopocliurn <1lbum
+
-
-
+
+
+
+
IV
Amaranthus retroflexus
-
3.4
-
-
+
+
+
III
Hibiscus trionum
-
+
-
+
-
+
II
G
Atripl0x oblonqifolia
+
-
-
-
+
-
+
li
7
Setaria viridis
-
+
-
-
+
+
-
II
Stachys annua
+
-
+
-
+
+
-
II
1650
Matricaria inoclora
-
+
+
-
-
-
-
I
K
1250
Portu lacca oleracea
+
-
+
+
-
-
-
I
T
K
2.2
Polygonum aviculare
+.1
-
+
+
-
-
-
II
H
[ua
7
Taraxacum officinalis
+
-
-
+
-
+
-
II
T
Av
Xanthium spinosum
+
-
-
-
-
-
I
T
Av
+
+
+
-
-
-
-
-
I
TH
K
-
-
+
-
-
-
I
T
Av
200
Eriqeron canaclensis
+
+
-
+
-
+
-
-
II
H
Eua
100
Artemisia absinthium
-
-
-
-
-
K
10
-
-
+
Eua
10
Rorippa silvestris
+
-
-
+
-
II
H
-
+
+
I
T
+
+
-
I
G
H
2.2
Cynodon dactylon
-
+
-
+
-
-
+
II
-
+
-
+
-
-
+
II
200
T
K
T
Av
T
Av
T
c
T
[ua
T
M
G.3
T
H
T
1000
1.2
Amarathus hypochondriacus
40
Solanum nigrum
Capse Ila bursa-pastoris
Din alte clase
G
Eua
Ranunculus sardous
Tab. 2 continuare
G
Eua
Ranunculus polyanthemos
H
K
Potentilla anserina
H
Eua
Plantago lanceolata
T
Eua
H
M
3
Chenopodium glaucum
Mentha pulegium
+
-
-
-
+
-
-
I
+
+
+
-
-
+
+
III
-
+
-
I
-
+
+
I
+
+
-
-
-
-
-
+;
-
-
-
Specii aflate într-un singur releveu : Anagallis arvcnsis 3:
T rifolium re pe ns 1 : +.l ; Plantago
media 1 : +; Rumex stenophyllus 3 :+;
Locul şi data releveurilor: Cotnari 5.IX.1969, maidan cu aluviuni; P. Iloaiei 18.IX.1969, cultură de
porumb; Grădina botanică laşi 28.IX.1969; P. Iloaiei 13.IX.1973, pîrloagă; Cepleniţa 13.IX.1973, cultură de
oorumb .
.i::..
o
I
~
Tab. 3
o
l\)
Chenopodictea Br.-BI. 51
Chenopodietalia albi Tx. ct Lohm. 50
Polygono - Chenopodion pol.rspermi Br.-BI. et Tx. 43
Lamia - Veronicetum politae Kornas 50 Prodnn :rn
>rtl
::i
c:
u
rtl
·0i
u
<lJ :::
„E oo
E
.~
<lJ „
-µ._J::::::o
____,
o·1.J.. .o
2
<lJ
Numcind relen~u lui
Altitudinea (m.s.m.)
~....; Expozitia
Înclinarea ((]rade)
~
Gradul <le acoperire (0 10)
"' - ----------'Suprafa\a (mp)
"O.:: .e:
i :E
,_
..:
3
Specii de
I
2
3
4
5
50
SO
IS
GO
SV
r!O
40
60
SV
5
7S
SO
60
SV
~-3
GO
S
4
RO
SO
_s_l __6_l_1_
s
6
160
-
-
7S
SO
SO
I 00
--8- _ _
q ___1_0_
7
8
100
S
4
7S
100
80
S
4
7S
100
9
15--20
4.S
+.1
1.3
V
+
V
2.3
V
+
IV
90
N-NE
20
200
rti
C:rtl
-;;; ::.:::
§ U
l i _1_2_l1"3 I4
recunoaştere
T
Eua
Lamium amplexicaule
2.S
+.3
2.3
+.2
22
T
Eua
Lamium purpureum
+
3.4
3.3
2.3
3.3
2.S
T
Eua
Veronica polita
3.S
4.S
3.4
3.3
2.4
1.3
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+.2
+.2
Po/ygono - Chenopodion Clienopodietalia
T
c
G
Eua
T
Eua
T
Eua
T
Eua
Senecio vernalis
30
Sonchus arvensis
Holosteum
10,4
umbellatum
+.1
Thlaspi arvense
+.2
Veronica opaca
+.2
+
+
+
III
+
+
+
+
IV
I
I
Chenopodietea
T
K
3S I Stellaria media
+
+.2
+.1
+
+.1
3.S
IV
Tab. 3 continuare
2
3
s
4
'
1
6
I
1
s
1
9
10
1
11
i2
1
13
1
14
70
Capsella bursa-pastoris
4.5
+.2
+
+
+
+.1
+.5
+.3
-
V
7
0,6
5
40
Taraxacum officinale
+
+
+
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
II
Convolvulus arvensis
+
+
-
+
II
-
I
-
-
-
-
-
+
+
-
Lepidium ruderale
+
-
-
-
Matricaria inodora
-
+
-
Geranium pusillum
-
-
Conium maculatum
+
Onopordon acanthium
-
+
+
+
T
K
H
Eua
H
K
H
Eua
G
Eua
T
M
T
Eua
5
T
Eua
TH
Eua
1,5
1650
T
Eua
TH
Eua
15
TH
Eua
8
H
Eua
100
Lepidium draba
Cirsium arvense
Diplotaxis muralis
Matricaria chamomilla
Artemisia absinthium
-
-
+.3
+
+.1
+
+
+
-
-
+
+
I
-
-
-
-
-
-
I
-
-
-
-
-
+
+
-
-
+
-
-
-
I
+
+
+
+
+
+
+
-
-
-
-
III
-
-
-
-
II
-
-
-
-
-
-
+
I
+
+
+
+
+.!
-
-
-
-
II
+
-
-
-
-
III
-
-
-
-
+
+
-
II
-
-
II
I
I
Din alte clase
.i::.
o
w
G
Eua
T
Av
T
Eua
3
Gagea arvensis
-
Glauci um corn icu laturn
+
+
+
Veronica hederifolia
+
2.5
~
Tub. 3 <ontinuare
o
~
2
3
4
I
T
M
T
M
G
Cp
0,6
1
s
I
6
I
1
8
I
9
I
IO
I
li
I
12
I
13
+
+
-
I
+
-
-
-
I
-
-
-
-
+
I
-
-
-
-
-
Caucalis Iappula
-
-
-
+
Agropyrum repens
-
+
+
-
Specii găsite într-un singur releveu: Erysimum repandum I : +; Chorispora tcncl/a 1: +; Lcpidium
campcstre I : +; Polygonum avicu/are 6: +; Fumaria sch/ciclll'ri 8: +; Poa anuua 6: +; Poienii/a anserina 1: 2,4; Planlago major 1: +.l; Androsacc elongata 1 : +.1; Draba verna 1 : +; ArC'naria serpyllito/ia
1 : 2.3 ;Erodium cicutarium 1 :
Lcpidium pertoliatum 8:
Locul şi data releveurilor : 1. C.A.P. Uricani, 11. V. )(J71 ; 2-3. Pepiniera G.B.I. 22.IIl.1972; 4-5.
Pepiniera GB.I.
30.V. 1973;
6. i\'1axul (Hîrlău) 8.V. 1972; 7 Colnari, B.V. 1972; 8. Be/ceşli, B.V.1972; 9.
Tg. Frumos, 24.IV.1970.
+;
14
-
Papaver dubium
+;
:
Tab. 4
Chcnopodietea Br.-BI. 51
Eragrostidetalia J. Tx. 61
Eragrostidion Tx. 50
Amarantho-Chenopodietum albi (Soo 47) Morariu 43
•ctl
u
•o-4
Ol
;:I
.... u
d o.-.1
Vi
Q)
.so e ·;: :
·.o
Q)
- .S
u:i-
Q) .....;
C1,).....,.. ,O..
Av
T
K
5
6
7
8
!)
IO
Amaranthus retroflexus
2.5
2.5
4.5
2.5
5.5
2.3
1.2
2.5
2.3 2.4 4.5 +2 +
Chenopodium album
3.5
+.3
2.5
4.5
+.4
4.4
3.5
1.3
2.3 3.5 2.3 2.5 2.2 4V
1.4
+.1
+.3
-
-
+.3
+.5
+
+
+.4
-
-
-
+
+
+
z
4
3
200
,-..
!00
100
Inclinarea (grade)
·5 ··-- Gradul
•
de acoperire ( %)
Q) E
,,,~
Suprafaţa (mp)
!OOO
-
12 J3
50 130 130 60 60 60
9 10 11
8
70
100
"O~----
Specii de
T
-
6
120
90
100
60
SE
3
50
Expoziţia
--2
4
120
__!.Q2_
releveului
Altitudinea (m.s.m)
-
3
120
5
150
E
IO
75
50
2
00
-
1
Numărul
7
120
sv
sv
3
60
100
-
3
30
60
I 00
100
-1-1-1-12-
- - - - -
::,G
'-'
o:!
c
rS
....
"'
30 (;Q 85 H5 10 co
u
100 100 100 100 100
-314 15 1fi 17 18
--
recunoaştere
V
Eragroslion+
Eragroslidetalia
1.3 +3
+
2.5 +3 IV
+
-
+
+
+
IV
-
+
-
-
+1
+
II
-
-
-
-
-
+
+
I
1.5
2.5
+
1.4 +2 +
-
-
IV
+.I
1.1
+
+1 -
-
IV
T
K
T
Av
T
Eua
7
Setaria viridis
+.2
-
-
-
-
--
-
T
M
0,3
Stachys annua
-
+
-
-
-
-
l.4
+
l.5
+
-
-
1.2
+
1.2
-
5,5
Setaria glauca
Hibiscus trionum
Chenopodietea
~
o
VI
T
K
1
Av
13
Echinochloa
crus-ga!Ji
Amaranthus
hypochondriacus
-
-
Tab. 4 continuam
,ţa
o
O'l
I
I
2
3
H
K
G
Eua
G
Eua
T
Cp
TH
K
0,6
40
30
11,2
40
T
M
Diplol,1xis muralis
TH
Eua
T
Eua
4
s
I
I1
6
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
- + + -
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
+
-
-
-
+
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
Cirsium arvense
-
-
-
-
Sonchus arvensis
-
-
-
-
+
-
-
+
+
+
-
-
-
Falcaria sioides
+
-
-
Reseda Iutea
-
+
-
Sinapis arvensis
+
+
+
Solanum nigrum
I
-
Convolvulus arvensis
Faqopyrum con volvulus
I
I 12 113 '14 l1s 116 l11l1x
+ +.3 +t 3.5 + + + VI
+ + +2 + - - III
+
+ +3 2.J - + + III
- - - +4 +s II
s
r
9
+
+
+
+
+
10
+.1
-
11
- - + + - + - - - - -
-
I
I
I
I
Din alte clase
23
T
Eua
H
c
Chonctrilla juncea
-
N
E
Rubus caesius
v. arvalis
+
T
Eua
Setaria verticillata
+
-
- - +1 +
- +1 - - - + - -
+
+
-
-
- -
Specii aflate într-un singur releveu: Lepidium drabn 5: +; Cynodon dactylon S: +.3; Galinsoga parvi!Jura 3:
Cannabis saliva 1 :
Anaga/lis arvcnsis 2:
Galium aparinc 2:
Equisctum arvcnse
3 : 3.5; Lilhospcrmum purpurcocaeru/cum 2:
Mcdicago Jupu/ina 3:
Erodium cicutarium 5:
+;
+;
+;
+;
+;
+;
+.
Locul şi data releveurilor: 1. Sirca, cultură sfeclă, D.IX.1071 ; ~. Roureni, cultură porumb, 30.IX.1971;
3. Cotnari, cultură porumb, 30.IX.1971; 3. Cotnari, cullurci porumb,
30.IX.1971; 5. Ccplenifn, vie,
castraveţi,
2.IX.1971 ; 9,
ceri, 17.VI.1971.
1O,
30.JX.1D71;
4.
Scobinfi,
cultură
cartofi,
1.X.1971; 6. Voineştl, culturli soia, 19.IX.rn71; 7. Idem; 8. Uricani, cultură
11. V. U rsu/ui,
cultură castraveţi, 27.IX.1971 ; 12, 13. Sirca, cultură în semin-
+
II
I
I
I
Tab. 5
Chenopodietea Br.-BI. 51
Eragrostidetalia J. Tx. 61
Eragrostidion Tx. 50
b. Cirsio arvense ConvoJvuletum arvensis
a. Echinoch/oa-Chenopodietum albi Soo 40
,..._
Numărul
>ctl
u
ctl
·ei
E o
.. o
o·~
µ..
.o
releveului
Altitudinea (m.s.m)
......
Expoziţia
;::l
c::
Q)
.~
....
E
-~
....
Q)
lnclinarea (grade)
Gradul de
acoperire ( %)
Suprafaţa (mp)
...... ......
o
~
.....
-.--1~,-3-
4
Specii de
2
1
120
sv
3
60
11
o
70
5
3
80
4
100
50
70
80
70
~
~
~
~
o
1
100
60
2
90
80
3
150
E
3
60
4
80
N
3
80
5
60
~
_,
N~
4;
80
";;;
§
~1~1~1~1~1-u-~~~~~_::..
5
6
7
8
~
10
11
12
13
14
15 j 16
recunoaştere
+
+
3.5
4.5
3.4
4.5
4.4
V
IV
3.5
+.2
+
+.1
1.3
V
V
+.2
+
+
+
III
V
+
+
K
13
Echinochloa crus-galli
2.5
+.3
2.5
4.5
4.4
V
+.1
T
K
200
Chenopodium album
2.5
2.3
4.5
3.5
3.3
V
+
G
Eua
40
Cirsium arvense
+
III
H
K
0,6
Convolvulus arvensis
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
2.3
+
+.3
+
Steraia glauca
1.5
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
II
+
+
T
III
Eragrostidion+Erag rost idetalia
T
K
T
Av
Hibiscus trionum
T
Eua I 7
Setat"ia viridis
T
M
Stachys annua
15,5
I 0,3
V
+
+
+
+
III
+.1
2.5
+
V
II
Chenopodietea
~
o-...]
G
Eua
Sonchus arvensis
3.4
IV
+
+
III
+
I IV
~
Tab. 5 continuare
o
~
1 / -2
T
Cp
I
3 \
4
Is
a
I
7
s
I
10
9
I
11
I 12 I
13
I
14
I 1s I 16
-
-
+
+
-
II
-
-
+
+
-
II
Amaranthus retroflexus
-
-
-
-
+
I
+
-
+
-
-
II
11,2 Fagopyrum convulvulus
T
Av
TH
Eua
Falcaria sioides
-
-
+
-
+
II
+
-
-
-
+
II
H
Eua
Lepidium draba
-
-
+
-
-
I
-
+
-
-
-
I
T
K
0,7
Anaqallis arvensis
-
-
+
-
II
-
+
+
-
-
II
TH
T
+
K
40
Soianum nigrum
-
+
-
-
+
II
-
-
+
+
+
Ill
M
Diploaaxis muralis
-
+
-
+
-
II
-
-
+
-
+
[[
T
Eua
Reseda Iutea
+
-
-
-
+
II
+
-
-
-
-
I
Sinapis arvensis
+
-
+
+
-
III
-
+.1
+
+
-
III
Vicia tetrasperma
-
-
-
-
-
+
+.3
-
+
-
III
-
II
1000
Din alte clase
T
Eua
T
Eua
H
Eua
Lathyrus tuberosus
-
-
-
-
-
-
+.3
+.s
-
T
Eua
Gypsophylla muralis
-
-
-
-
-
-
+.1
+
+.2
-
III
T
Eua
Vaccaria pyramidata
-
-
-
-
-
+
-
+
+
-
III
23
2
Locul şi data releveurilor: a: I. Voineşli, cultură soia, 1().JX.1()71; 2. V. Ursului, cultură castraveti
27.IX.1971; 3. Sirca, cultură în seminceri, 17.Vl.1!)71; 4. nourcni, cultură porumb, !J.IX.1971; 5. Tomeşli,
cultură porumb, 3.VIII.1972.
Locul şi data releveurilor: b: 1. V. Ursului,cultură cartofi,
27.IX.1971; 2. Strunga, cultură sfeclă,
18.Vl.1971; 3. Colnari, vie C.A.P., 5.IX.1969; 4. Tg. Frumos, cultură sfeclă, 6.IX.l!J71; 5. Be/ccşli, cultură
porumb, 5.IX. 1969.
Tab 6
Chenopodietea Br.-Bl. 51
Eragrostidetalia J.Tx.61
Eragrostidion Tx.50
Echinochloo - Setarietum Felfoldy 43
><tl
-;
·ei
-s::: ·~
u
u
rtl
Q) ....;
Q) .....
o.
....
so E -~ "el.!:
. E ::::
Q)
.....
() ~ - o ..... ai E
ii. ,Q Ul :;::: z .,,_
Q)
-
---3
l
2
Numărul releveului
Altitudinea (m.s.m.)
1
120
2
120
3
100
Expoziţia
SV
3-4
60
SV
3
70
N
N
N
N
3-4
30
3-4
40
3-4
50
3-4
40
lnclinarea (grade)
Gradul de acoperire
(O/o)
Suprafaţa (mp)
4
Specii de
4
100
5
100
6
100
7
120
8
60
sv
-
3-4
40
25
-
9
60
-
50
10
90
-
25
12
11
80
-
80
80
-
so
100
50
100
100
50
100
200
100
100
100
100
+.2
4.5
- 16
--- - - - - - - -12- -13- - 14 ----15
10
11
8
9
5
6
7
100
recunoaştere
T
K
13
Echinochloa crus-galli
1.4
+
+.2
+.3
+.3
+
1.4
+
+.3
+.3
T
K
5,5
Setaria glauca
4.5
3.5
3.5
3,4
3.4
+.2
1.5
+.4
3.4
1.5
1.5 2.5
-
-
+
-
+
+
-
-
-
-
-
+.5
+
+.2
+.3
+.2
+
+.2
+
+
+.3
Eragrostidion
groslideta/ia
Era-
T
E
Galeopsis ladanum
T
Av
Hibiscus trionum
T
Eua
3
Setaria viridis
-
+
-
-
-
-
-
2.5
2.5
-
-
T
M
0,3
Stachys annua
+
+
+.I
+
+.2
+
+
1.4
+
+
+
-
Amaranthus h ypochondriacus
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
Amaranthus retroflexus
-
-
+
+.2
+
+
+
-
1.4
+
+1
+.4 +2
Chenopodietea
o"""
(ZJ
T
Av
T
Av
-
1000
+.2
Tab. G continuare
~
o
I
2
3
T
K
0,7
G
Eua
T
K
G
H
i
I
4
Anaqallis arvensis
phoenic0a
I5
6
+.5
+
Aristnlochia clcmatitis
-
-
Chenopociium album
+
+
-
Eua
200
40
Cirsium arvensc
K
O,G
Convolvulus arvensis
I1
B
I
9
+.2
I 10 I 11 I 12 I 13 I
+.2
+.3
+
1.3
-
+
+
+.1
+.1
+
+.2
+
+
+.1
+
+
2.4
4.5
-
-
-
+
+
+
+
+
-
-
+.3
-
-
+.1
+
-
-
+
+
+
-
T
Av
Erigeron canaciensis
-
-
-
T
Cp
Faqopyrum convoivulus
-
-
+
TH
Eua
Falcaria sioides
-
TH
Eua
Matricaria inodora
-
-
+
-
-
-
T
K
TH
K
T
K
H
Eua
H
Eua
T
Eua
G
Eua
1650
40
35
7
100
30
-
Polygonum aviculare
-
+
-
Solanum nigrum
-
-
+
-
Stellaria media
-
-
-
-
-
-
Taraxacum officinale
-
-
+
+
+
+
-
-
-
Reseda Iutea
-
Sonchus arvensis
+
+
+
-
-
-
-
Artemisia absinthium
T
Eua
Thlaspi arvense
T
Eua
Sonchus asper
-
-
+
+
+
+
+
+
+
-
-
-
-
11,2
+.4
-
Diplotaxis muralis
+
+.3
-
M
-
+
-
T
-
+.2
+
-
+
+
+.3
+2
+3
+
-
+
+
+
-
-
-
-
-
+
-
+
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
+
+
+
+
+
+
+
-
-
-
-
-
+
+
-
-
-
+
-
+
-
+
-
+
4.5
-
-
-
-
-
-
-
+
-
+
-
-
-
+
-
-
-
-
+
-
I 15 I \h
+
-
+
4.4
+
-
-
+.2
14
-
-
-
+
-
Continuare tab. 6
1
I2 I3
Is
4
6
I
1
s
I
9
I 10 IO ·/
12
I
13
I
14
l
1s
I 16
Din alte clase
T
E
4,1
Delphinium consolida
H
Eua
2
Lathyrus tuberosus
N
E
T
Eua
H
-
Rubus caesius v.
arvalis
+
Sinapis arvensis
-
c
Chondrilla juncea
-
Eua
Plantago major
23
+.2
+
+
+
+
+
-
-
+
+
+
+
-
-
-
Specii aflate într-un singur releveu : Lappu/a echina/a 3 :
spuria
8: +;
Ranuncu/us sardous
12: +;
Digitaria
sanguinalis
+;
+.4
+.2
-
-
-
+
-
+.2
+A
+
+.1
+
+
+.2
+.2
-
+
-
+
+.2
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
+;
Kickxia
Euphorbia helioscopia 4:
Jupu/ina 9: +.
8: +; Medicago
Locul şi data releveurilor: 1,2. Voineşti, cultură porumb,
19.IX.1971;
3.4. Idem,
cultură
cartofi,
19.IX.1971; 5,6. Idem, cultură cartofi, 16.IX.1972;
7. Voineşti, cultură soia,
22.IX.1971; 8. Budăi, mirişte,
9.IX.1971; 9. Idem, 3.IX.1972; 10. Boureni (Tg. Frumos), culturii soia, 30.IX.1971; 11. Colnari, cultură porumb,
3.IX.1971; 12. Idem, 3,IX.1972.
~
-
-
-
~
Tab. 7
N
Chenopodietea Br.-Bl.51
Eragrostidetalia J.Tx.61
Eragrostidion Tx.50
Convolvuletum arvensis Felfoldy 43
::s
•re
u
"S,
-
u
Q)....;
Q) Q.
.~
"C .:: ' -
c: ·-
u..
ICI
Numcirul releveului
Altitudinea (m.s.m.)
...Eo-~o
Q)
E
Q)
...
-µ,,i:;:::
o
~
1
. E ::::
... Q) E
"'~
z
2
1
150
2
150
3
160
Expoziţia
E
f'
[
Înclinarea (gracle)
Gradul de acoperi re
60
7S
so
so
(O/o)
Suprafaţa
(mp)
4
3
Specii de
s
so
s
s
20
10
4
160
E
10
so
so
5
120
-
6
120
-
-
70
60
100
100
--------·---8
()
1o
6
7
7
120
so
A
130
re
s
c:re ~-
-"'
3
30
~
c:
c
u
- I- 100
100
11
12
I
13
recunoaştere
H
K
0,6
Convolvulus arvensis
G
K
2,2
Cynodon dactylon
3.S
+.3
2.S
+.2
4,5
3.4
2.4
3.S
V
+.2
+.2
+.2
2.S
+
3.S
2.3
+
V
+
+
+
+.1
IV
+.3
+.1
+
+.1
IV
Eragrost id ion +Eragrostidetalia
T
K
T
Av
T
Eua
T
M
Setaria glauca
+
-
-
+
Hibiscus trionum
-
+
-
-
7
Setaria viridis
+
-
+
-
-
+
-
II
0,3
Stachys annua
+
-
-
+
+
+
+
-
III
Diplotaxis muralis
+
+
-
+
+
+
+
+
V
Cirsium arvense
+
+
+
1.3
+.1
+
+
+
V
Sonchus arvensis
+
4.S
-
-
+
+
-
-
III
Xanthium spinosum
-
-
-
-
-
+
+
II
S,S
Chenopodietea
T
M
G
Eua
G
Eua
T
Av
40
30
1,2
+
Tab. 7 continuare
2
Is
4
3-
'
-
Reseda Iutea
T
Eua
T
K
T
Av
T
K
T
Cp
Atriplex patula
E
Eua
Veronica polita
2.2
Polygonum aviculare
Amaranthus albus
13
Echinochloa crus-galli
+
+
+.2
I
,I
6
-
-
+
9
I 10
+
+
+
a
-
-
-
+
+
-
-
-
-
11
I 12
13
+
+
II
-
-
I
-
-
+
+
I
-
-
-
-
I
+
-
I
-
+
I
Din alte clase
T
Eua
H
Eua
T
M
23
2
Lathyrus tuberosus
+
+
+
+
Kickxia spuria
-
-
Sinapis arvensis
+;
+
+
IV
-
-
-
-
I
-
+
+
-
I
+;
Specii aflate într-un singur releveu : Euphorbia hclioscopia 1:
Lappula echina/a 3:
Taraxacum
oflicinalis
Echium vulgare
Solanum
nigrum
Galium aparine
Fagopyrum
convolvulus
Fa/caria sioidcs 1:
Anagallis arvcn.sis
Equisetum arvense
Stellaria
media
Erodium cicutarium
Daucus carola
Sonchus asper
Coronilla varia /:
Salvia nemorosa 3: +; Atriplex hastata 8: +.
2: + ;
7: + ;
8: +;
3: + ;
+;
3: + ;
4: + ;
3: + ;
7: + ;
7: + ;
7: + ;
7: + ;
+;
Locul şi data releveurilor: 1,2. Cepe/nita, cultură porumb,
1.X.1971; 3,4. Idem,
vii terasate; 6,6. Buha/nita. mirişte, 1.X.1971; 1. Hirlău, mirişte, 13.IX.1969; 8. fclcşli-Hîr/ău, mirişte, 13.IX 1969 .
.i:..
w
-""""""
Tab. 9
Secalineica Br.-81.31
Ceniauretalia crani Tx., Lohm. et Prsg. 50
Caucalidion lappulae Tx. 50
Fagopyro convolvulu.'> - Convolvuletum arvcnsis
-c
'"u'
"'
N11miirul releveului
Altiturlinea (m.s.m)
Expozi\ia
lnclinarea (qrnrle)
Grarlul
ele acoperire ( %)
::l
Q)
Ol
E
.~
QJ ....
-~~c
E .S
.... o
o·ti.. ..c
----I
QJ ....:
u
.s.:::
. E :=
~
:.:::::
~~g
I
2
3
I
Suprafata (m2)
4
1
120
2
130
3
4
130
GO
GO
so
40
30
1100
1100
I 100
ls
s
~
60
c="'
....,
"'
30
l-1~0--1100
VJ
i:::
o
l - -u- -
G
7
8
9
10
3.S
3.3
3.S
3.S
3.4
V
3.3
+.3
+.1
+.2
+.3
V
Rubus caesius
v. arvalis
1.3
+.1
+
+
+
+
+.1
+
+
Specii de recunoaştere
T
Cp
11,2
Faqopyrum cnnvolvulus
H
K
0,6
Convulvuli1s arvensis
I
Caucalidion Jappulae
+centaur<'talia
+sccalinctca
N
E
T
Eua
o.os
Arlonis aestivalis
T
Eua
23
Sinapis arvensis
T
M
0,6
Caucalis lappula
H
Eua
2
Lathyrus tuberosus
T
Eua
0,6
Avena falua
T
E
4,1
Delphinium consolirla
T
Eua
Vicia Lelrnsperma
+.t
+
+.1
+
+.1
+
+
+
IV
II
+
V
II
+
+
+
+.2
1.1
+.3
+
+
+
IV
li
+.2
V
IV
Tab. 9 continuare
3
2
T
5
4
Vaccaria pyramidata
Eua
7,
6
10
9
8
+
-
-
-
+
II
+.1
+
-
+
+
IV
Din a/le clase
40
Cirsium arvense
G
Eua
T
c
Camelina microcarpa
+
-
-
+
-
II
Eua
Falcaria sioides
-
+
+
-
+
III
T
M
Bifora radians
+
-
-
+
-
II
T
Adv
Hibiscus trionum
-
+
+
-
-
II
G
Eua
Vicia pannonica
+
-
+
-
+
III
T
Eua
5,5
+.1
+
-
+
III
T
Eua
1,5
+
-
+
-
-
II
+.1
-
TH
Medicaqo lupulina
Fumaria schleicheri
Galium aparine
Locul
4. Sirca,
J:>.
Ul
şi
data releveurilor : 1. V. Ursului,
griu, 22.V.1970; 5. Strunga,
cultură
cultură
cultură
orz, I 0.IX.1972 ; 2,3.
griu 22.V.1970.
-
Voineşli, cultură
soia, 10.IX.1971;
I
CONTRIBUŢII
LA STUDIUL ASOCIAŢIILOR DE BRIOFITE
EPIFITE DIN ROMANIA (I)
GH.MOHAN
Introducere
şi
scurt istoric
La fel ca la vegetaţia formată din plante superioare şi cercetările
de criptogame au la bază organizarea comunităţilor.
Structura specifică şi raporturile cantitative a acestor comunităţi
va ţine seamă de vitalitatea şi sociabilitatea diferitelor specii.
Comunităţile criptogamice unistratificate din cuprinsul unor unităţi de vegetaţie mult mai largi, pot fi considerate pe baza unor studii
aprofundate, ecologice, ca asociaţii, alianţe şi sinuzii, identice cu asociaţiile de Spermatofite.
Metodele de cercetare sinecologică, care au la bază cercetarea cauzală a condiţiilor staţionale cu regimul şi manifestările vitale ale acestor comunităţi criptogamice au fost elucidate de valoroasele lucrări ale
lui D u R ie t z, O c h s n e r, Ed. F re y, B ar km an, N a k an i s k i
asociaţiilor
ş.a.
Numărul comunităţilor pure de muşchi
mărit foarte mult în ultimele decenii, încît
sau mixte cu licheni s-au
trebuie să ne mulţumim a
cita cele mai importante lucrări publicate de : A 11 org e (1922), Ed.
F re y (1923, 1933, 1956), O c h s ne r (1926, 1928, 1934, 1954), Du
R ie t z (1930), Du vig ne aud (1939), Bar km an (1950, 1958), H li bs c hm an n (1953, 1955, 1957, 1970), I w a t su k i (1960).
Dintre lucrările cele mai noi care se referă la vegetaţia epifită recomandăm lucrarea lui J. J. Bar km an (1958), intitulată : „Phytosociology and Ecology of Cryptogamic Epiphytes" (Fitosociologia şi ecologia criptogamelor epifite), în care sînt citate pentru Olanda nu mai
puţin de 97 asociaţii din 19 alianţe, fiind cercetate din punct de vedere
ecologic şi sociologic.
417
Studiile ecologice şi sociologice a asociaţiilor epifite de briofite din
ţara noastră au fost începute de T r. Ştefu re ac care în lucrarea
intitulată „Cercetări sinecologice şi sociologice asupra briofitelor din Codrul Secular Slătioara" (1941), citează o serie de asociaţii din Moldova.
Lucrarea de faţă are menirea de a completa numărul asociaţiilor
de briofite epifite citate în literatura noastră briologică, pe baza cercetărilor efectuate în diferite regiuni ale ţării noastre, consultînd o vastă
literatură
de specialitate.
Zona
cercetată
Această zonă cuprinde în primul rînd pădurile din Cîmpia Română
(Păd. Comana, Păd. Mihai Bravu, Păd. Vlad Ţepeş, Păd. Căscioarele,
Păd. Cernica, Păd. Buda, Păd. Pusnicu), o serie de păduri din Dobrogea
ca : Păd. Niculiţel, Păd. Babadag, Păd. Ciucurova-Topolog, Grindul Letea. precum şi zonele împădurite din Masivul Iezer-Păpuşa (Jud. Argeş)
şi Valea Doftanei (Jud. Prahova).
Cercetările au început încă din anul 1969 şi au fost terminate în
anul 1973, perioadă în care am observat, cercetat şi elaborat această
lucrare importantă pentru continuarea studiilor briosociologice din
România.
Metoda de lucru
In deplasările efectuate în zona cercetată pe lingă materialul briologic recoltat, în parte publicat (18), (19), în revistele de specialitate
din ţară, am efectuat pe teren observaţii şi cercetări ecologice, privind
structura ritidomului, umiditatea atmosferică la 0,05 m şi la 2 m, scurgerea apei pe trunchi, înălţimea şi grosimea arborelui, acumularea de
humus la bază sau în neregularităţile ritidomului scoarţei, pH-ul, influenţa curenţilor de aer, expoziţia comunităţilor de epifite, gradul de iluminare a trunchiului în funcţie de forma şi anvergura coroanei etc.
Pentru reprezentarea structurii asociaţiilor epifite de briofite am
efectuat peste 200 de releveuri, trecute în cele 31 de tabele fitosociologice, folosind scările de evaluare a abundenţei-dominanţei ( + -5) şi a
sociabilităţii (1 :- 5) după Braun-Blanquet.
Toate speciile notate în releveu, indicate în tabelele fitosociologice
şi redate în schiţe, au fost apoi recoltate şi verificate 'în laborator privind exactitatea determinării lor.
Prescurtări
folosite în text
şi
tabele
Pdd.-pădure; VJ.-valea; Mas.-masiv muntos; Gr.-grind; P.s.-Pinus silvestris; P.s.-Fagus silvatica; A.p.-Acer platanoides; Q.p.-Quercus petraea; Q.r.Quercu_s robur; A.c.-Acer campestre; B.p.-Betula pubescens; A.i.-Alnus incana;
C.p.-Carpinus betulus; S.f.-Salix fragilis; Q.c.-Quercus cerris;
Q.f.-Quercus
418
frainetto; R.p.-Robinia pseudacacia; T.c.-Tilia cordata; A.g.-Alnus glutinosa;
V.D.-Valea Doftanei; M.I.P.-Masivul Iezer-Păpuşa; P.Cds.-pădurea Căscioarele;
P.M.B.-pădurea Mihai Bravu; P.C.-pădurea
Comana;
P.P.-pădurea
Pusnicu;
P.B.-pădurea Buda; P.Cer.-pădurea Cernica; P.V.Ţ.-pădurea Vlad Ţepeş; P.N.pădurea Niculiţel; P.R.-pădurea C. A. Rosetti; P.Bab.-pădurea Babadag; Gr.L.grindul Letea.
Consideraţii
generale asupra ecologiei
de briofite epifite
asociaţiilor
Trunchiul unui arbore poate găzdui mai multe comunităţi de epifite
în diverse condiţii de mediu, de aceea la relevarea acestor asociaţii de
briofite epifite trebuie să ţinem seama de următoarele condiţii :
vîrsta şi înălţimea arborelui, forma şi anvergura coroanei. diametrul trunchiului la înălţimea de un metru, structura bazei trunchiului ;
scurgerea apei (centrifugal sau centripetal), iar pentru regiunea
montană se va indica înălţimea medie a zăpezii din timpul iernii ;
- acumulările de humus pe arborele purtător ;
- structura ritidomului : grosimea, proprietăţile fizice (neted, rugos, cu crăpături etc.) ;
proprietăţile chimice ale ritidomului, pH-ul ;
- înălţimea deasupra solului şi expoziţia comunităţii de epifite ;
- specia arborelui purtător.
La arbori (după Ochsner) se pot deosebi patru părţi bine diferenţiate, corespunzînd cu patru staţiuni diferite :
a. Coroana, în unghiurile ramurilor căreia se acumulează adesea
humus;
b. Baza coroanei, la arborii izolaţi este acoperită de radiaţia solară
directă şi de aceea adesea este mai umedă decît partea mediană a tulpinii ;
c. Partea mediană a tulpinii, la arborii izolaţi este expusă vîntului
şi soarelui ;
d. Baza trunchiului a cărei vegetaţie captează apa de ploaie pe care
o înmagazinează pentru o perioadă mai îndelungată.
Factorii ecologici care influenţează dezvoltarea asociaţiilor de briofite epifite sînt :
1. Compoziţia chimică a ritidomului
2. Umiditatea relativă a aerului
3. Regimul luminos
1. Analiza compoziţiei chimice a substratului comunităţilor epifite
(a ritidomului) efectuată de J. J. Bar km an, dă valori comparative
ale conţinutului cenuşii în elemente chimice pentru anumiţi arbori.
Din acestea reiese printre altele că Ulmus, Tilia, Populus, au un ritidom foarte bogat în calcar, iar eoniferele au un ritidom extrem de
sărac în CaO.
419
Aproape toate cercetările efectuate asupra pH-ului ritidomului au
indicat valori acide pînă la foarte acide, care au atins în extremă pH=
=2,6.
2. Dependenţa comunităţilor de briofite epifite faţă de factorul apă a
fost determinată prin înregistrarea umidităţii relative a aerului, efectuată de o serie de briologi ca : O c h s ne r 1934, Ho so k a w a 1957,
Tagawa 1959, Nakaniski 1959, Ştefureac 1941 etc.
Din cercetările personale efectuate asupra umidităţii relative a aerului în pădurile din Cîmpia Română şi Masivul Iezer-Păpuşa, am constatat că valorile diferă la 0,05 m şi la 2 m în funcţie de anotimp, climă
şi altitudine.
3. Determinările de lumină efectuate de S j o gren (1961), la numeroase trunchiuri de arbori (în special Quercus robur), lasă să se observe favorizarea regimului luminos din partea sudică.
Comunităţile de epifite, în special cele de briofite cercetate de către
Ho so k a w a şi Oda ni (1957) corespund cu patru staţiuni diferit iluminate, evident diferenţiate.
La baza trunchiului intensitatea luminii este de 10 OOO luxi, la mijlocul trunchiului este de 15 OOO luxi, iar coroana în medie de 20 OOO luxi.
Avind în vedere complexul de factori ecologici care influenţează
formarea şi succesiunea comunităţilor de briofite epifite, putem să identificăm pe anumite esenţe lemnoase o serie de asociaţii pure de briofite,
sau mixte (briofite şi licheni, briofite, licheni şi ciuperci).
Descrierea
asociaţiilor
de briofite epifite
Ordinul A - Lophocoletalia heterophyllae Barkman 1958
Alianţa I Blepharostomion (Ştefureac 1941) Barkman 1958
Sin. Mnio-Plagiothecion Ştefureac 1941
Asoc. 1 - Lophocoleetum heterophyllae Peciar 19·65 (Lophocolea
heterophylla - Koppe 1955)
Această asociaţie epifită am identificat-o la baza trunchiurilor de
Pinus silvestris (de la 0-26 cm) din Masivul Iezer-Păpuşa şi VI. Doftanei, la o altitudine de 1 300-1 450 m, prezentînd permanent o expoziţie
nordică. Asociaţia este higrofilă, hemisciafilă, acidofilă. Speciile caracteristice asociaţiei şi ordinului sînt : Lophocolea heterophylla şi Plagiothecium laetum, iar însoţitoare : Hypnum cupressiforme, Ditrichum heteromallum, Lecanora sp., Cladonia sp., Dicranum scoparium ş.a. Această
asociaţie este şi saprolignicolă întilnită foarte frecvent pe lemn putred
de conifere. (Tab. 1, Fig. 1).
420
'Dabelul 1 Numărul
Suprafaţa
Asoc. LOPHOCOLEETUM HETEROPHYLLAE P eciar 1965
1
2
3
4
5
80
50
70
90
103
N
N
N
N
N
50
45
50
45
45
1300
1300
1450
1300
1300
P.s.
P.s.
P.s.
P.s.
P.s.
2.3
3.4
1.2
2.3
1.2
V
+
1.2
+.i
1.2
-
IV
+.1
+.1
1.2
2.3
1.2
+
-
+.1
+
releveului
(cm 2 )
Expoziţia
Acoperirea
generală
( %)
Altitudinea (m)
Esen ta
forestieră
Car. Asoc.
şi
K
Ord.
Lophocolea heterophylla
Plagiothecium laetum
Insotitoare
Hypnum cupressiforme
Ditrichum h e teromallum
+.1
Lec an ora sp.
-
Cladonia sp.
Atrichum undulatum
+.i
+
+
+
Dicranum scoparium
-
-
Brachythecium velutinum
-
-
-
Lepraria sp.
-
-
-
-
-
-
-
-
+.1
+
+
+
+.1
+
+
+
+
+
V
IV
III
III
II
II
-
I
+
I
LEGENDA
Loph ocolea heterophylla
Hypnum cupressiforme
Di l richum hete roma/Jum
Pla gio th ecium Jaetum
Atrichum und ulatum
C ladonia sp.
Fig, 1 -
Schiţa Asoc. Lophoooleeturrn he.terophyllae
421
.
Asoc. 2 - Orthodicrano - Plagiothecielletum Barkman 1958
Sin. Dicranum montanum Ştefureac 1941
Orthodicraneto-Hypnetum filiformis Wisn. 1929
Drepanium cupressiforme var. filiforme et Orthodicranum montanum Wisniewski 1930
Hypnetum fertilis (Ştefureac) Barkman 1958
Asociaţie identificată la baza trunchiurilor de fag (Fagus silvatica)
(o=35 cm) din Mas. Iezer-Păpuşa şi VI. Doftanei, la o altitudine de
800-1 OOO m, prezentînd permanent o expoziţie NV. Asociaţia este tipic
sciafilă, higrofilă uneori ombrofilă. Speciile caracteristice asociaţiei şi
ordinului sînt : Crthodicranum montanum şi Lophocolea heterophylla,
iar însoţitoare : Blepharostoma trichophyllum, Ptilidium pulcherrimum,
Dicranum scoparium, Plagiothecium laetum, Mnium spinulosum, Tritomaria exsecta ş.a. (Tab. 2, Fig. 2).
Tabt'lul 2 Numărul
Asoc. ORTHODICRANO -
releveului
PLAGIOTBECIELLETUM Barkman 1958
1
2
3
4
45
60
80
55
NV
NV
NV
NV
70
60
so
75
1000
1100
800
1000
F.s.
F.s.
F.s.
F.s.
Orthodicranum montanum
2.3
3.4
2.3
1.2
V
Lophocolea heterophylla
+.l
+
1.2
+
V
+.1
-
+
+.1
IV
+
+
+.1
-
IV
Dicranum scoparium
+.1
-
+.1
+
IV
Plagiothecium laetum
+
-
III
-
-
+
Mnium spinulosum
+
+
III
Tri tomaria exsecta
+
+
-
+
III
Fissidens cristatus
+
+
-
-
II
Cladonia
+
-
-
+
II
Plagiothecium curvifolium
+
+
-
-
II
Parmelia physodes
+
-
-
+
II
Suprafaţa (cm 2 )
Expozitia
Acoperirea
generală
(%)
Altitudinea (m)
Esenţa forestieră
Car. Asoc.
şi
K
Ord.
lnsofiloare
Blepharostoma trichophyllum
Ptilidium pulcherrimum
422
coniocraea
I
I
I
LEGENDA
I
~
!IIIIl1lll
~
~·
El
o
Schiţa
Asoc. OJ:îthodicrano -
Dic ranum scoparium
Plil idi um pulcherrinum
Blepharostana
trichophyIIum
Plagiothecium
curvilolium
M nium spinulosum
D.
Lophoc olea heterophyila
a
T r ito maria exsecta
I /I·
Fissidens cristatus
m
·1= =I
.
~
Pla gi ot hecium Jaetum
X" X
Fig. 2 -
Orthodicranum montanum
Cl adonia coniocraea
Par melia physodes
PlaglothecieHetum
Ordinul B - Hypnetalia cupressiformae (Krus.) Peciar
Sin. Antitrichetalia (Krusenstjerna) Smarda et He. 1944
Dicranetalia Barkman 1958
Alianţa III Hypnion cupressiformis (Ochsner 1928) Felfoldy 1941
Sin. Isothecion Ştefureac 1941
Dicrano-Hypnion filiformis Barkman 1958
Isothecion myosuroides Barkman 1958
Asoc. 3 - Leucodonetum sciuroides Hilitzer 1925
Sin. Leucodon sciuroides Jaeggli 1933
Leucodon sciuroides Stormer 1938
Asoc. cu Leucodon sciuroides Ştefureac 1941
Leucodonetum sciuroides Felfoldy 1941
Leucodon sciuroides Waldheim 1944
Asoc. Anomodon viticulosus cu Leucodon sciuroides Wisniewski 1930
Asoc. Leucodon - Orthotrichum Jaeggli 1933
Asoc. cu Neckera, Leucodon şi Lobaria Lipmaa 1935
Anomodonteto - Leucodontetum Barkman 1950
Asoc. cu Leucodon 1955
Asociaţie identificată pe trunchiurile de Acer platanoides şi Quercus petraea, de la bază pînă la înălţimea de 120 cm, în pădurile Căs423
,to.
Asoc. LEUCODONETUM SCIUROIDES Hilitzer 1925
Tabelul 3 -
rv
.i:.
Subasoc.
1
2
3
4
s
6
7
8
9
10
11
12
13
80
98
9S
84
6S
ss
so
00
68
82
so
4S
ss
SE
N
N
N
NE
N
E
NV
NV
N
s
s
E
60
70
70
80
100
80
75
fJS
8S
100
7S
80
70
Altitudinea (m)
1000 1000 1000
1000
1000
300
3SO
7SO
8SO
1000
300
7SO
800
Esenţa forestieră
A.p.
A.p.
A.p.
A.p.
A.p.
Q.p
Q.p
F.s.
F.s.
F.s.
Q.r.
F.s.
F.s.
Leucodon sciuroides
2.3
3.4
2.3
3.4
4.S
2.3
3.4
3.4
3.4
3.4
4.S
4.S
3.4
V
Radula complanata
+.1
+.1
-
+
+
+.1
+
+
1.2
2.3
+
2.3
1.2
V
Frullania dilatata
+
1.2
-
+
1.2
+.1
+
+
+
1.2
-
+
1.2
IV
Hypnum cupressiforme
+
-
+
+.1
-
+.1
+
+.1
-
+
+
+.1
-
II
Parmelia caperata
-
-
+
-
+.1
+
+.1
-
-
+.l
+
-
+
II
Hypnurn cupressiforrne
var. filiforme
-
+.l
-
1.2
+
+.1
1.2
-
-
+
-
+.l
-
II
Madotheca platyphylla
-
-
+
1.2
+
-
-
+
-
+.1
+
-
+
II
Parmelia sulcata
-
+
-
+.1
-
+
+
-
-
-
-
-
-
I
Cladonia fimbriata
-
-
+
-
-
-
-
+
-
+
-
-
+
I
Numărul
releveului
Suprafaţa
(cm
2)
Expoziţia
Acoperirea
generală
( %)
K
Car. Asoc. şi Ord.
Car.
Alianţei
Tab. 3
Specii diferentiale
ale subasociatiei
+
+
1.2
2.3
-
1.2
+.1
III
-
-
-
1.2
2.3
-
1.2
II
-
-
2.3
1.2
-
-
+
1.2
II
-
-
1.2
1.2
+
-
2.3
-
II
2.3
2.3
-
-
+
1.2
II
-
+.1
1.2
+
-
+
+
+
II
+
-
1.2
+.1
-
+.1
1.2
-
-
II
-
+
+.1
+
-
+
+
II
+
+
-
-
+
+.1
+
+
+.1
-
-
+
II
+
+
-
II
-
I
+
+
-
+
+
I
I
-
+
-
-
+
+
-
-
+
-
-
+
-
I
-
-
-
-
-
I
+
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
1.2
-
+.1
1.2
+
-
1.2
1.2
-
-
+
-
+
+
+.1
+
-
-
-
-
-
-
Leskeella nervosa
+
Pterygynandrum
filiforme
-
Leskea polycarpa
-
Metzgeria furcata
Ramalina polinaria
+
+.1
+
Metzgeria conjugata
-
-
-
+
-
-
+
+.1
-
+
-
Anornodon attenuatus
Anornodon viticulosus
Horn alia
trichomanoides
Neckera crispa
Isotheciurn
rnyosuroides
-
lnsof itoare
Lobaria pulmonaria
Graphis scripta
Lecanora subfusca
ii:.
~
Ol
-
-
-
+
Orthotrichum
stria turn
-
+
-
Syntrichia pulvinata
-
+
1.2
-
+
-
-
-
Evernia prunastri
-
+
+.1
-
-
+
-
-
+
-
-
+
II
I
ol:.
Tab. 3
N
O'l
-
+
-
+.1
-
-
-
-
-
-
-
-
+
+
+
-
+.1
+
-
+
-
-
-
+.1
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
+
-
-
-
-
-
-
-
Neckera complanata
-
-
-
-
-
-
-
Ditrichum flexicaule
-
-
-
-
-
-
Orthotrichum fallax
-
-
+
-
Brachythecium
populeum
-
-
-
+.1
Amblystegium serpens
-
+
-
-
Orthotrichum lyelii
-
-
-
Cladonia pyxidata
-
+
-
-
-
Specii prezente sporadic: Hypnum cupressilorme (10), Camplolhccium Jutesccns (8), Anomodon Jongilo/ius (9), Brachythecium ve/ullnum (2), U Iota crispa ( 11 ),
Madolheca laevigata (8), Bryum capii/arc (12).
-
+
+
-
I
-
-
I
+
-
-
I
+
I
-
I
I
I
12o c m
LEGENDA
Leucodon sciuroides
Anomodon attenuatus
Radula complanata
A nomodon viticulosus
Lesk eela nervosa
Frullania dilatata
/Vf.etzgeria !urcata
N eckera crispa
H y pnum cupressitorme
Fig. 3 -
Schiţa
Asoc. Leucodonetum sciuroidis
cioarele, Mihai Bravu, Comana, Pusnicu din Cîmpia Romană, cît şi
în unele staţiuni de pe Vl. Doftanei şi Mas. Iezer-Păpuşa.
Asociaţia am întîlnit-o la altitudini variate cuprinse între 300 şi
1 OOO m. Este o asociaţie mezo pînă la hemixerofită, cu expoziţie SE,
E, N şi NE, S<liafilă. Speciile caracteristice asociaţiei şi alianţei sînt :
Leucodon sciuroides, Radula complanata, Frullania dilatata, Hypnum
cupressiforme, Parmelia caperata, iar însoţitoare : Leskeella nervosa,
Pterygynandrum filiforme, Leskea polycarpa, Metzgeria furcata, Lobaria pulmonaria, Ramalina pollinaria ş.a. (Tab. 3, Fig. 3).
a) Subasoc. anomodonetosum Peciar 1965
Sin. Asoc. Anomodon viticulosus şi Leucodon sciuroides Wisniewski
1930
Anomodonteto - Leucodontetum Barkman 1950
Subasociaţie identificată pe trunchiurile de Fagus silvatica şi Quercus robur, în pădurile Comana, Cernica, păd. Vlad Ţepeş, păd. Mihai
427
Bravu, din Cîmpia Română, în pădurile Niculiţel şi C. A. Rosetti din
Dobrogea, precum şi în unele staţiuni din VI. Doftanei şi Mas. Iezer-Pă
puşa. Speciile diferenţiale pentru această subasociaţie sînt : Anomodon
attenuatus, Anomodon viticulosus, Homalia trichomanoides, Neckera
crispa, Jsothecium myosuroides (Tab. 3).
Asoc. 4 - Hypnetum cupressiformis Hilitzer 1925
Sin. Asoc. cu Hypnum cupressiforme Hilitzer 1925
Asoc. cu Drepanium cupressiforme Jaeggli 1933
Hypnetum cupressiformis Felfoldy 1941
Asoc. cu Hypnum cupressiforme Waldheim 1944
Asoc. Isothecium vh·iparum - Hypnum cupressiforme Giacomini
1939
Asoc. Antitrichia curtipendula Smarda 1947, subasoc. Hypnum cupressiforme Smarda 194 7
Longifolieto - Hypnetum filiformis (Hil.) Barkman 1958
Asociaţie identificată pe trunchiurile de Fagus silvatica, Quercus robur, Acer campestre. Betula pubescens, de la bază pînă la înălţimea de
80 cm. în pădurile Comana, Cernica. Vlad Ţepeş. Căscioarele, din Cîmpia Română. în pădurile Niculiţel, C. A. Rosetti din Dobrogea, precum
şi în unele staţiuni din VI. Doftanei şi Mas. Iezer-Păpuşa.
Această asociaţie o întîlnim la altitudini foarte variate cuprinse
între 250 şi 800 m. Este o asociaţie mezo-xerofită, sciafilă, cu expoziţie
NV, V, N, S. NE. Speciile caracteristice asociaţiei şi ordinului sînt :
Hypnum cupressiforme, Frullania dilatata, Radula complanata, Leucodon sciuroides. Parmelia caperata, iar însoţitoare : Orthotrichum striatum, Syntrichia pulvinata, Xanthoria parietina. Amblystegium serpens,
Bryum capillare, Mnium cuspidatum, Brachythecium velutinum, Ulota
crispa, Parmelia physodes, Evernia prunastri, ş.a. (Tab. 4, Fig. 4)
a) Subasoc. filiformetosum Peciar 1965
Sin. Drepanietum filiformis Ochsner 1928
Drepanietum filiformis Greter 1936
Asoc. Hypnum cupressiforme var. filiforme Stormer 1938
.A.soc. Drepanium cupressiforme var. filiforme şi lsothecium myurum Frey et Ochsner 1926
Orthodicraneto-Hypnetum filiformis Wisniewski 1930
Asoc. Drepanium cupressiforme var filiforme şi Orthodicranurn
montanum Wisniewski 1930
Dicraneto-Hypnetum filiformis Barkman 1947
Longifolieto-Hypnetum filiformis (Hil.) Barkman 1958
Scoparieto-Hypnetum filiformis (von Krus.) Barkman 1958
Subasociaţie identificată pe trunchiurile de Quercus robur, Quercus
petraea, Quercus cerris, Acer platanoides, Betula pubescens, Alnus incana, de la bază pînă la înălţimea de 105 cm, în pădurile Comana, Cernica, Vlad Ţepeş, Căscioarele, Pusnicu, Mihai Bravu, din Cîmpia Ro428
Tabelul 4 -
Asoc. HYPNETUM CUPRESSIFORMIS Hilitzer 1925
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
80
65
95
52
70
90
88
80
70
75
95
90
NV
NV
V
V
s
N
s
NE
N
s
N
N
70
80
80
60
100
60
65
80
85
75
90
80
Altitudinea (m)
500
450
550
300
250
700
650
350
400
800
550
100
Esenţa forestieră
Q.r.
A.c.
B.p.
Q.r.
Q.r.
B.p.
B.p.
Q.r
Q.r.
F.s.
B.p.
F.s.
3.4
3.4
3.4
2.3
+
-
Numărul
Suprafaţa
releveului
(cm2)
Expoziţia
Acoperirea
generală
Car. Asoc.
şi
( %)
Ord.
Hypnum cupressiforme
3.4
4.5
3.4
3.4
V
+
+.1
1.2
2.3
1.2
V
+
-
+.1
1.2
+
+.1
III
-
2.3
-
1.2
-
III
+.1
-
-
II
+
+
+.1
II
-
I
III
-
-
-
-
3.4
3.4
1.2
+.1
2.3
+.1
1.2
4.5
4.5
Frullania dilatata
1,2
+.1
Radula complanata
+
-
-
+
Leucodon sciuroides
1.2
2.3
1.2
1.2
1.2
Parmelia caperata
+
-
-
-
-
-
+.1
-
Parmelia sulcata
+
+.1
-
-
-
+
-
-
+
Cladonia coniocraea
Cladonia fimbriata
-
-
-
Orthotrichum striatum
+
+
Syntrichia pulvinata
Xanthoria parietina
-
Amblystegium serpens
Bryum capillare
Car.
K
Alianţei
-
+
-
-
-
-
-
+
-
+
-
-
+
+
-
+
2.3
1.2
+
+
-
+
-
-
+.1
+.1
-
-
+
-
-
-
-
+.1
2.3
-
-
1.2
-
+.1
-
-
-
-
-
-
-
+
I
lnsotitoare
,ţ:..
N
c.o
+
+
+
+.1
II
II
I
I
Tab. 4
,i.....
w
o
+.1
-
-
-
+
-
-
-
I
+
-
-
-
+
-
-
-
-
I
-
-
1.2
-
-
-
+
-
-
-
I
-
-
-
-
+
-
1.2
-
-
-
-
I
-
-
-
-
+
1.2
Pterygynandrum fiiiforme
-
1.2
-
-
-
+
-
-
Anomodon attenuatus
-
-
-
-
+
-
+.1
-
Ptilidium pulcherimum
-
-
-
-
-
+.1
-
+
-
Neckera complanata
-
-
-
-
-
-
-
+.1
-
Orthotrichum stramineum
-
-
-
-
-
-
+
-
Brachythecium albica ns
-
-
-
-
-
-
+
-
Dicranum scoparium
-
-
+
-
+
Orthotrichum fallax
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
Ulota crispa
+
-
Parmelia physodes
-
Evernia prunastri
Mnium cuspidatum
-
Brachythecium velutinum
-
+
+.1
-
-
+
-
+
-
-
-
-
I
-
-
I
-
I
-
-
I
-
-
I
-
+
+
-
-
I
-
-
-
-
I
-
-
-
-
Specii prezente sporadic: P/agiochilla asplenoides (5), Leskea po/ycarpa (10),
Mnium undu/atum (8), Metzgeria !urcata (8), P/atygyrium repens (11), Tortella tortuosa (12), Lophoco/ea heterophylla (9), C/adonia pyxidala (10), Celraria pinastrl (7).
+
-
I
-
I
80
LEGENDA
.
~
~
~
G>
~
•
•
Fig. 4 -
• •
Schiţa
f-Iypnum cupressiforme
Prul/ania dilatata
Radula complanata
Orthot richum striatum
Leucodon sciuroides
~
U Jota crispa
EJ.
tB
Parm elia sulcata
~
Cladonia co niocraea
Parm elia capera ta
o
Asoc. Hypnetum cupressiformis
mână, în pădurile Niculiţel , C.A. Rosetti , din Dobrogea, precum ş1 m
unele staţiuni din Mas. Iezer-Păpuşa şi Vl. Doftanei. Această asociaţie
o întîlnim de la altitudinea de 300 pînă la 550 m, cu o expoziţie N, NV,
NE, V, E, şi este tipic xerofită , sciafilă. Speciile caracteristice, diferenţiale pentru această subasociaţie sînt : Hypnum cupressiforme var. filiforme, Graphis scripta, Syntrichia pulvinata, Neckera crispa, iar însoţi
toare : Ulota crispa, Leskeela nervosa, Bryum capillare, Pterygynandrum filiforme, Orthotrichum striatum, Evernia prunastri, Lecanora
subfusca, Atrichum undulatum, ş.a. (Tab. 5, Fig. 5).
Asoc. 5 - Isothecietum myosuroides Hilitzer 1925
Sin. Asoc. Isothecium myurum Hilitzer 1925
Asoc. Isothecium Richards 1938
Isothecium viviparum - Metzgeria furcata Stormer 1938
Isothecium viviparum - Hypnum cupressiforme Giacomini 1939
Isothecium myosuroides Herzog 1943
Isothecium myosuroides Barkman 1949
Neckereto-Isothecietum myosuroidis (Barkman 1949) Barkman 1958
Asoc. Anomodon longifolius şi Isothecium myurum Lipmaa 1935
Asoc. Isothecium myurum Herzog 1943
Asoc. Mnieto horni-Isothecietum myosuroides Barkman 1958
431
Asoc. HYPNETUM CUPRESSIFORMIS suhasoc. FIILIFORMENTOSUM
Pedar 1965
Tabelul 5 -
J:::,.
w
'""
Numărul
releveului
Suprafaţa
(cm2)
1
2
3
4
5
G
7
8
9
10
80
95
85
100
GO
75
85
90
95
95
NV
V
M
NV
NV
NE
NE
N
N
E
70
90
no
75
70
75
80
60
G5
90
Altitudinea (m)
300
350
550
300
350
500
500
300
300
500
Esenţa forestieră
Q.p.
Q.c.
B.p.
A.p.
A.i.
A.p.
A.p.
Q.r.
Q.r.
Q.r.
Frullania dilatata
1.2
2.3
1.2
2.3
+.1
2.3
1.2
-
-
III
Radula complanata
+
+.1
-
2.3
-
2.3
+
-
2.3
-
-
2.3
-
+
-
III
Leucodon sciuroides
II
Parmelia caperata
-
-
+.1
-
-
+.l
-
-
I
+
-
2.3
+.1
-
Cladonia fimbriata
-
-
-
-
Cladonia coniocraea
+
-
+
Hypnum cupressiforme
var. filiforme
3.4
4.5
Graphis scripta
+
Syntrichia pulvinata
Neckera crispa
Expozi\ia
Acoperirea
generală
Car. Asoc.
Car.
şi
( %)
K
Ord.
-
+.1
-
-
-
2.3
+
2.3
-
II
-
-
+
-
+
I
-
-
+
+.1
-
-
-
I
5.5
4.5
4.5
3.4
2.3
3.4
4.4
3.4
V
-
-
-
+
+.1
+
+
+
II
2.3
-
-
-
+
-
-
-
I
-
-
-
-
+
-
-
+
-
-
I
-
Alianţei
Isothecium myosuroides
diferenţiale
subasociaţiei
Specii
-
I nsoţitoare
Ulota crispa
+
Leskeela nervosa
-
Bryum capillare
Pterygynandrum fiiiforme
+
Evernia prunastri
-
Atrichum undulatum
Brachythecium salebrosum
Pleurococcus vulgaris
Anomodon attenuatus
Amblystegium serpens
Parmelia physodes
-
+
+
-
+.1
-
+
+.l
-
-
-
+.1
-
+.1
+.1
+.1
+
-
-
-
+
-
-
+
-
-
-
-
-
+
-
-
-
-
+
+
-
+
-
+
-
-
-
+
-
+
-
+.1
+.l
+
~
(....)
+.l
-
III
-
+
II
-
II
-
+.1
+
-
+.1
-
-
-
-
-
-
+
-
-
-
-
-
-
-
'I
+
+
-
-
+
-
-
+
-
-
-
I
Specii prezente sporadic: Homalia trichomanoidcs (4), Brachythecium populeum (10), Plagiochila asplenoides (B), Hypnum cupressilorme (9), Madotheca platyphylla (7), Ptilidium pulcherrimum (3), Mnium cuspidatum (10), Plagiothecium Jaetum
(6), Ramalina larinacea (5).
(....)
+.1
+
-
I
Orthotrichum striatum
Lecanora subfusca
+
-
I
I
I
I
I
I
105
LEGENDA
; i
illIIIIlil
ml
Hypnum cupressiforme
var. iiliforme
Prul/ania dilatata
Radula complanata
~ Orth otrichum striatum
!=- -=:-j
Leucodon sciuroides
~ U Jota crispa
f": ::;'. I Graphis
scripta
I~! ţj Syntrich ia pulv inata
1•• •
.·J
\1.:.1.q
lsoth ecium myosuroides
C/ad on ia caniocra ea
o
Fi g . S -
Asoc. H ypne tum cupressiformis subasoc. filiformetosum
Aso da ţia a fost id entifi cată pe trunchiurile
de Fagus silvatica,
Carpinus betulus şi Quercus robur, de la bază pînă la înălţimea de
100 cm , în pădurile : Comana, Vlad Ţepeş , Pusnicu, Buda, Cernica,
Mihai Brav u , din Cîmpia Rom â nă , în pădurile Ni c uliţel , Babadag,
C.A. Rosetti , din Dobrogea, precum şi în unele staţiuni de pe Vl. Doftanei ş i Mas. Iezer-Păpu ş a, la altitudini cuprinse între 300 şi 950 m.
Această asociaţie este mezo-xerofilă , sciafilă , cu expoziţie, NE, N , V,
S , şi SV. Speciile caracteristice asociaţiei şi ordinului sînt : Isothecium
myosuroides, Radula complanata, Frullania dilatata, Leucodon sciuroides, Leskeella nervosa, Metzgeria furcata, Plagiochila asplenioides, Metzgeria conjugata, iar însoţitoare : Anomodon viticulosus, Graphis scripta,
Anomodon attenuatus, Leskea polycarpa, Dicranum scoparium, Brachy thecium salebrosum, Neckera complanata, Neckera crispa, Pterygynandrum filiforme , ş . a. (Tab. 6, Fig. 6).
Alianţa IV Anomodontion europaeum Barkman 1958
Sin. Anomodontion viticulosi Felfoldy 1941
Asoc. 6 - Leskeetum polycarpae Horvat 1932
Sin. Asoc. Leskea polycarpa Horvat 1932
Asoc. Syntrichia latifolia-Leskea polycarpa von Hi.ibschmann 1952
.434
TlabeUuJ 6 -
Asoc. ISOTHECIETUM MYOSUROIDES Hilitzer 1925
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
80
100
70
90
85
75
80
70
90
100
NE
NE
NE
N
s
V
V
V
SV
75
80
80
90
95
70
90
95
90
80
Altitudinea (m)
550
500
650
300
950
350
500
500
350
500
Esenţa forestieră
F.s.
F.s.
P.s.
F.s.
F.s.
C.b.
F.s.
C.b.
Q.r.
Q.r.
Isothecium
myosuroides
2.3
3.4
3.4
4.5
4.5
3.4
4.5
3.4
4.5
3.4
V
Radula complanata
1.2
2.3
1.2
3.4
+
+
1.2
l.2
+
+
V
Frullania dilatata
+
1.2
+.1
+.1
+
+.1
1.2
Leucodon sciuroides
-
+
+
+.1
+.1
+.l
f-
-
Leskeelia nervosa
+.1
1.2
1.2
+.1
-
+.1
--
-
Metzgeria furcata
-
+
+.1
-
+.1
1.2
1.2
Plagiochila
asplenioides
1.2
+
+
-
+.1
-
-
+
Metzgeria conjugata
1.2
+
+.1
-
-
-
+
Hypnum cupressiforme
var. filiforme
-
-
-
+.1
-
-
Madotheca
platyphylla
-
-
+.1
-
+
Cladonia coniocraea
-
-
-
-
+
Numărul
releveului
Suprafaţa
(cm2)
Expoziţia
Acoperirea
generală
( %)
NE
K
Car. Asoc. şi Ord.
Car.
""'c...nw
+.1
+
V
-
-
III
+
III
-
III
-
-
-
II
+.1
-
1.2
-
II
+.1
-
-
-
-
II
-
-
-
-
+.1
I
1.2
III
Alianţei
~
w
O'l
-
-
-
-
-
+.1
+
+
-
-
-
+.1
+
Anomodon attenuatus
-
Leskea polycarpa
-
Parmelia sulcata
-
-
-
+
-
I
+
-
-
-
-
II
-
-
+
-
-
II
-
-
-
-
II
-
+.1
+
-
-
1.2
I
+
+
I
I nsot itoare
Anomodon viticulos1\s
-
+.I
+
+.1
-
-
-
-
+
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
+
-
-
-
-
-
+.1
-
-
-
-
-
+
-
-
-
+.1
-
-
Pterygynandrum
filiforme
-
-
-
-
-
+.l
-
-
Brachytecium
velutinum
-
-
-
-
-
-
-
Amblystegium serpens
-
-
-
-
-
-
Ulota crispa
+
+
+
-
-
-
-
-
-
-
-
Peltigera horizontalis
+
+
+
-
-
-
-
Evernia prunastri
-
-
-
Lecanora subfusca
-
-
+
-
Xanthoria parietina
-
-
-
Graphis scripta
Dicranum scoparium
Brachythecium
salebrosum
Neckera complanata
Neckera crispa
Peltigera pol ydactyla
+.1
-
I
-
-
I
-
+.1
-
I
-
+.1
-
I
-
-
-
I
-
-
-
-
I
-
-
-
-
-
I
-
-
-
-
-
I
-
-
-
+
+
-
-
I
-
-
+
-
-
-
I
I
-
I
r
Il
r
I
'~
t
DA
~
Tso lh ecium myosuroi des
ITIIIIIll
Lcs k ee l/ a ne rvosa
Ra ~l u /a
comp/anala
~
Fru/Jania dil atata
~
Ncckera cr i spa
;m
Metzge ria conjugala
D.
Dicranu m scopariu m
~•
A nomodon vilicu l osu s
~
Plag ioc hi l a aspl enioides
D
M ctzg eria !urcata
~
U l o la cri spa
.
~
~~
Fig. 6 -
LEGE
Pe/lig e ra po l ydac l y /a
G raphi s sc r ipca
S ch ema Asoc. Isot hecietum m yosuroi des
Asoc. Phyllantho-Tortuletum laevipilae Barkman 1958, subasoc.
leskeetosum B arkman 1958
As o ci aţie identifi ca tă pe trun chiur ile de Quercus robur, Acer campestre, Acer platanoides, Salix fragilis, de la b ază pînă la înălţim ea de
80 cm , în pădurile : Coma na, Cernica, Vlad Ţe p eş, Căscioarele, Mih ai
Bravu, Pusnicu, din Cîmpia Rom â nă , în pă durile Ni c uli ţe l , C.A. R osetti,
din Dobrogea, precum şi în unele staţiuni din Vl. Dofta n ei ş i Mas. IezerPăpuş a . Această asoci a ţie o întîlnim la o altitudin e cu prin să între 100
şi 1 200 m , este o
as o ci a ţi e m ezo -higrofil ă, sciafilă. S peciile caracteristice asoci a ţi ei şi ordinului sînt Leskea poly carpa, Ort hotrichum fallax,
Xanthoria parietina, Leu codon sciuroides, Hypnum cupressiforme, Radula complanata, Pleurococcus vulgaris, Madothe ca platy phylla, Frullania
dilatata , iar însoţitoare : Orthotrichum diaphanum, S y n trichia papillosa,
Amblystegium serpens, Orthotrichum striatum, Orthotrichum obtusifo lium, Orthotrichum speciosum, Neck era complanata ş . a. (Tab . 7, Fig. 7).
Asoc. 7 - Madotheca platyphylla - Radula-Frullania H erzog 1943
Sin. Ulotetum crispae Ochsner 1928 var. madothecosum Barkm an
1958
437
Tubehu1 7 -
~
w
Asoc. LESKEETUM POLYCARPAE Horvat 1932
co
Numărul
releveului
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
Su praf a ta (cm2)
80
100
135
80
70
75
90
95
85
100
Expoziţia
E
E
NE
N
N
N
N
N
SE
E
50
60
70
65
80
50
80
85
90
80
Altitudinea (m)
300
250
300
180
100
350
250
500
550
1000
Esenţa forestieră
Q.r.
Ac.
Q.r.
S.f.
S.f.
Q.r.
A.c.
A.p.
A.c.
A.p.
2.3
3.4
3.4
3.4
3.4
2.3
4.4
3.4
2.3
3.4
V
Orthotrichum fallax
+.1
+
1.2
+
+
1.2
+.1
-
+.I
-
III
Xanthoria parietina
+
+
+.1
+.1
-
+
+
-
-
-
III
Leucodon sciuroides
+.1
+.1
1.2
-
-
-
+
-
-
-
III
1.2
1.2
+.1
-
1.2
-
III
Acoperirea
generală
Car. Asoc.
şi
(-O/o)
K
Ord.
Leskea polycarpa
Hypnum cupressiforme
-
+
+
-
-
-
-
-
+.1
-
-
-
II
-
-
-
+.1
+
-
-
+
-
+
-
-
+
-
II
Frullania dilatata
-
-
II
-
-
+.1
Madotheca ,platyphylla
-
-
+
-
-
-
-
-
-
II
-
-
-
+
+.1
-
-
I
-
-
+
-
-
-
-
+.1
-
-
I
-
+
-
+
-
+
+
-
-
-
II
Radula complanata
+
Pleurococcus vulgaris
Car. Aliantel
Anomodon attenuatus
Anomodon viticulosus
-
lnsotiloare
Orthotrichum diaphanum
-
-
-
+
-
-
+
-
-
-
-
-
+
I
-
-
+
-
-
-
+
I
-
-
-
+
-
-
+
Neckera complanata
-
+
-
-
+
-
+
Bryum capillare
-
-
Pylaisia polyantha
-
-
-
Parmelia physodes
-
-
+
+
-
-
-
-
+
Eurhynchium swartzii
-
Hypnum cupressiforme var. filiforme
Orthotrichum striaturn
Orthotrichum obtusifolium
Orthotrichum speciasum
oi::.
+
+.l
-
-
-
I
Amblystegium serpens
w
c.o
-
+.l
-
Syn'.richia papillosa
1.2
-
+
-
+
-
-
-
I
II
-
-
I
I
-
-
I
I
-
I
I
-
+
-
+
II
80
m
m
Schiţ a
Orlhol r ichu m fallax
Xantho r ia parielina
D
Leucodon sciuroides
o
Radu l a comp/anala
~
Madol heca platyphy Jla
E2J
Pleu r ococcus vu/g aris
Hypnum cup ressitorme
F rullania dilatata
E. o
-
Fig. 7 -
L es k ea polycarpa
~
~
J..UU,LILWJ."-""'t!JllJJW-
LEGENDA
Anomodon allenuatus
Asoc. Leskeetum polycorpe
Anomodonteto-Isothecietum Lipm aa 1935 var. madothecosum Barkman 1958
Asociaţie id entificată pe trunchiurile de Fagus silvatica, Carpinus
betulus, Acer cam pestre, Quercus robur, de la bază pînă la înălţimea de
150 cm, în pădurile : Comana, Vlad Ţepeş, Pusnicu, Buda, Căscioarele ,
Cernica, din Cîmpia R omână, în pădurile Ni culiţel , C.A. Rosetti, Babadag, din Dobrogea, precum şi în unele staţiuni din VI. Doftanei şi Mas.
I ezer-Păpu şa. Asociaţi a o întîlnim la altitudini ce va ria ză între 250 şi
700 m , cu o ex poziţie N, NE, NV, SV, SE, V, fiind mezo-xerofită , sciafilă , uneori ombrofilă. Speciile caracteristice asociaţiei şi ordinului sînt :
Mado t heca platy phy lla, Frullania dilatata, Leskeella nervosa, Neckera
complanata, Leucodon sciuroides, iar însoţitoare : Hypnum cupressiforme
var. filiforme, Graphis scripta, Pleurococcus vulgaris, Bryum capillare,
Metzgeria furcata, Evernia prunastri, N eckera besseri, Metzgeria conjugata, Plagiochila asplenioides, Amblystegium serpens, Orthotrichum
striatum, Orthotrichum fallax (Tab. 8, Fig. 8) .
Asoc. 8 - Anomodon viticulosus - Leucodon sciuroides Wisniewski
1930
Sin. Asoc. Anomodon viticulosus şi Leucodon sciuroides Wisniewski
1930
Anomodontetum viticulosi Felfoldy 1941
Anomodonteto-Isothecietum Lipmaa 1935
Anomodontetum Waldheim 1944
440
Tabelul 8 -
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
120
75
85
100
90
80
100
75
130
135
V
N
N
N
N
N
NE
NV
SV
SE
90
95
90
90
70
95
85
95
80
80
Altitudinea (m)
550
350
300
320
250
450
700
450
300
300
Esenţa forestieră
F.s.
C.b.
C.b.
C.b.
C.b.
A.c.
F.s.
C.b.
Q.r.
Q.r.
3.4
2.3
2.3
4.5
3.4
3.4
3.4
2.3
V
+.t
+
1.2
+.1
1.2
+
1.2
2.3
V
+
+
-
+.1
+.1
+.1
2.3
IV
2.3
1.2
-
+.1
-
-
-
III
-
1.2
1.2
-
-
III
1.2
-
+.1
+.1
+
III
-
-
-
-
-
II
-
II
Numărul
Suprafaţa
releveului
(cm2)
Expoziţia
Acoperirea
Car. Asoc.
generală(O/o)
şi
K
Ord.
Madotheca platyphylla
3.4
3.4
Frullania dilatata
+
+.1
-
Neckera complanata
+
+
+
1.2
Radula complanata
-
2.3
+
+
+.1
Leucodon sciuroides
1.2
-
-
+.1
-
Anomodon attenuatus
1.2
+.1
-
+.1
1.2
Homalia tirchomanoides
+
-
+.1
1.2
+
-
-
-
Anomodon viticulosus
-
1.2
1.2
-
-
-
1.2
-
-
II
Leskea polycarpa
-
-
+.1
-
-
+.1
-
-
-
-
I
Leskeella nervosa
Car.
.i::..
.i::..
Asoc. MADOTHECA PLATYPHYLLA-RADULA-FRULLANIA
Herzog 1943
Alianţei
.i::..
,i::..
tv
I
Insotitoare
I
-
-
+
-
+
-
-
-
+.t
Graphis scripta
+
-
+
+
+
-
+
-
-
-
Pleurococcus vulgaris
-
-
-
-
+
-
-
+.1
+
-
-
-
-
+
-
+.1
+.1
Metzgeria furcata
-
+
+.1
Evernia prunastri
-
-
-
-
+
-
Neckera besseri
-
1.2
-
-
-
+
+
Metzgeria conjugata
-
-
+
-
-
-
-
Plagiochila asplenioides
+
+
-
-
Amblystegium serpens
-
+
Orthotrichum striatum
-
-
-
+
Orthotrichum fallax
-
-
-
-
-
-
Hypnum cupressiforme var. filiforme
Bryum capillare
+
-
+
1.2
I
li
li
li
li
LEGENDA
~
-
IIIlilI1ll
Madotheca platyphylla
Neckera complanata
Homalia trichomanoides
~
Anomodon allenuatus
~
FruJlania dilatata
~
Leucodon sciuroîdes
Q .
Leskeela nervosa
•
~
Radula complanata
l+++I
Orthotrichum striatum
!ic.xxl
Graphis scripta
-î
o
Fig. 8 -
Schiţa
Asoc. Madotheca platy,phylla -
l{adula -
Frullania
Anomodonteto-Leucodontetum Barkman 1950
Asociaţie identificată pe trunchiurile de Fagus silvatica, şi Acer
platanoides, de la bază pînă la înălţimea de 110 cm, în pădurile : Comana, Mihai Bravu, Căscioarele, Pusnicu , din Cîmpia B.omână , p recum
şi în unele staţiuni din Vl. Doftanei şi Mas. Iezer-Păpuşa. Este o asociaţie mezo-xerofită , sciafilă , cu expoziţie NE, SE ş i E. Speciile caracteristice asociaţiei şi ordinului sînt : Anomodon viticulosus, Leucodon
sciuroides, Radula complanata, Neckera complanata, .M adotheca platyphylla, Frullania dilatata, Hypnum cupressiforme , iar însoţitoare :
Amblystegium serpens, Leskeela nervosa, N eckfira crispa, Mnium cuspidatum, Isothecium myosuroides, Orthotrichum fallax, Peltigera canina, Evernia prunastri, Graphis scripta (Tab. 9, Fig. 9).
Asoc. 9 - Anomodonetum attenuati (Barkman 1950) Peciar 1965
Sin. Anomodonteto - Isothecietum Lipmaa 1935 snbass. anomodontesum attenuati Barkman 1958
Anomodonteto - Leucodontetum Wisniewski 1930
Anomodon attenuatus Cain et Sharp 1938
Anomodon attenuatus Billings et Drew 1938
443
Tabelul 9 -
Numărul
Asoc. ANOMODON VITICULOSUS Wisniewski 1930
releveului
Suprafaţa
1
2
3
4
5
80
120
100
60
95
NE
SE
NE
s
(cm2)
Expoziţia
Esenţa forestieră
Car. Asoc.
şi
SE
80
80
100
80
90
300
700
800
700
800
A.p.
F.s.
F.s.
A.p.
Acoperirea generală (%)
Altitudinea (m)
LEUCODON SCIUROIDES
A.p.
K
Ord.
Anomodon viticulosus
3.4
3.4
4.5
3.4
4.5
V
Leucodon sciuroides
1.2
+.1
+.1
1.2
+.1
V
Radula complanata
1.2
+.1
+.1
+
+.1
V
Neckera corn planata
+
1.2
+.1
+
+.1
-
-
III
Madotheca
platyphylla
-
Frullania dilatata
+.1
-
-
+.1
II
Hypnum cupressiforme
1.2
-
-
-
-
Leskea polycarpa
-
-
+.1
-
+.1
II
Horn alia
trichomanoides
+.1
-
-
-
-
I
Ambsysteqium serpens
-
+.1
-
-
I
Leskeeila nervosa
-
-
+.1
-
+
Mnium cuspidatum
-
+
-
I
Neckera crispa
-
-
+
·-
I
-
.-
I
+
I
+
+
-
I
Car.
II
I
Alianţei
lnsofiloare
Isothecium
myosuroides
+
-
Peltigera canina
-
-
-
Evernia prunastri
-
-
-
Graphis scripta
-
-
-
Orthotrichum fallax
444
-
-
I
I
I
LEGENDA
~
Anomodon viliculosus
l©etd
Leucodon sciuroides
lZl-
Hypnum cupressiforme
l:+!I
Neckera comp/anala
D
ITTil
Madotheca platyphylla
~
Homalia trichomanoides
[Y]
Leskea polycarpa
I
Fig. 9 -
Schiţa
Radula comp/anala
Frullania dilatata
Asoc. Anomodon viticulosus, Leucodon sciuroides
Anomodonteto -
Leucodontetum Barkman 1950
Asociaţie identificată pe trunchiurile de Carpinus betulus şi Quercus robur, de la bază pînă la înălţimea de 120 cm, în pădurile : Comana,
Vlad Ţepeş, Mihai Bravu, Pusnicu, Buda din Cîmpia Română, în pădurile
Niculiţel , Babadag şi C. A. Rosetti din Dobrogea.
Este o asociaţie xerofilă, fotofilă , cu expoziţie N, E, S şi SE. Spe-
ciile caracteristice asociaţiei şi ordinului sînt : Anomodon attenuatus,
Hypnum cupressiforme var. filiforme, Metzgeria furcata, Leskeella nervosa, Madotheca platyphylla, Leucodon sciuroides, Radula complanata,
Frullania dilatata, iar îns1 oţitoare : Bryum capillare, Lepraria sp., Pleurococcus vulgaris, Brachythecium velutinum, Graphis scripta, Ramalina
pollinaria (Tab. 10, Fig. 10).
Asoc. 10 - Pterygynandretum filiformis Hilitzer 1925
Sin. Pterygynandrum filiforme Hilitzer 1925
Antitrichietum curtipendulae Frey et Ochsner 1926 var. pterygynandrosum filiformis Ochsner 1928 ·
Asociaţie identificată pe trunchiurile de Carpinus betulus, Quercus
cerris, Quercus robur, Quercus frainetto, de la bază pînă la înălţimea de
95 cm, în pădurile : Comana, Vlad Ţepeş, Mihai Bravu, Buda, Pusnicu,
Căscioarele, Cernica, din Cîmpia Română, în pădurile Niculiţel, Babadag,
C. A. Rosetti din Dobrogea.
445
Tabelul 10 -
Asoc. ANOMODONETUM ATTENUATI (Barkman 1950) Peciar 1965
1
2
3
4
5
100
110
96
80
65
N
s
SE
E
N
90
75
80
60
70
350
250
300
300
300
C.b.
Q.r.
C.b.
Q.r.
Q.r.
Anomodon attenuatus
2.3
3.4
3.4
2.3
3.4
V
Hypnum cupressiforme
var. filiforme
2.3
-
+.1
+.1
1.2
IV
Metzgeria furcata
+
+
+.1
-
+.1
-
IV
-
-
-
-
II
+
+.1
+.1
-
Homalia
trichomanoides
1.2
-
-
-
-
I
Anomodon viticulosus
+.1
+.1
-
-
-
-
I
-
-
+.1
+.1
+.1
-
+
III
1.2
-
-
-
II
-
+
-
-
-
I
Bryum capillare
-
-
Pleurococcus
vulgaris
-
-
+.1
+
+.1
+.1
Lepraria sp.
-
+.1
+
-
Brachvthecium
velut.inum
-
-
-
+
-
I
Graphis scripta
+
-
-
-
-
I
Ramalina pollinaria
+
Numărul
releveului
Suprafaţa
(cm2)
Expoziţia
Acoperirea
generală
(%)
Altitudinea (m)
Esenţa forestieră
K
Car. Asoc.
Leskeella nervosa
Madotheca
platyphylla
II
Car. Aliantel
Leskea polycarpa
Car. Ord.
Leucodon sciuroides
Radula complanata
Frullania dilatata
I
I
lnsotitoare
446
1.2
III
III
I
I
120
n.
[;+:J
~~
... .
• • . ......
.
o
Fig. 10 -
Schiţa
LEGENDA
Anomodon attenuatus
Hypnum cupressiforme
var. filiforme
Metzgeria !urcata
Leucodon sciuroides
Leskeella nervosa
(E]
-
Madoth eca platyphylla
m
Homalia trichomanoides
~
Anomodon viticulosus
D
Leskea polycarpa
§
Radula complanata
D
Graphis scripta
Asoc. Anomodonetum attenuati
Este o asociaţie xerofilă, fotofilă, cu expoziţie N, NE, NV şi S.
Speciile caracteristice asociaţiei sînt : Perygynandrum filiforme, Lecanora subfusca, Graphis scripta, Madotheca platyphylla, Me tzgeria furcata, Leskeella nervosa, iar însoţitoare amintim pe : Leucodon sci11roides, Bryum capillare, Brachythecium velutinum, Pleurococcus rvulgaris,
Rhamalina pollinaria, Brachythecium populeum, Cladonia fimbriata.
Asociaţia o întîlnim în plină dezvoltare de la baza trunchiului pînă
la înălţimea de 95 cm. (Tab. 11, Fig. 11).
Asoc. 11 - Frullanio - Leskeelletum nervosae (Gams 1927) Pedar
1965
Sin. Leucodontetum sciuroides Gams 1927
Drepanium cupressiforme J aegli 1934
Leucodon sciuroides Jaeggli 1934
Madotheceto - Leskeetum nervosae (Gams 1927) Barkman 1958
Amblystegiella subtilis - Leskeella Herzog 1943
Asociaţie identificată pe trunchiurile de Acer platanoides, Quercus
robur, Quercus cerris, de la bază pînă la înălţimea de 85 cm, în pădurile :
Căscioarele, Mihai Bravu, Comana, Pusnicu, Cernica, Vlad Ţepeş, din
Cîmpia Română, şi în pădurile : Niculiţel şi C. A. Rosetti din Dobrogea.
Este o asociaţie xerofilă, foto-sciafilă , cu expoziţie N, NV, SE, SV.
447
Asoc. PTERYGYNANDRETUM FILIFORMIS Hilitzer 1925
Tabelul 11 Numărul
1
2
3
4
5
60
40
80
75
65
NE
N
NV
s
NE
70
80
100
60
85
300
450
300
500
350
releveului
Suprafaţa
(cm2)
Expozitia
Acoperirea
generală
(% )
Altitudinea (m)
K
Q.c.
Q.r.
Q.f.
Q.c.
C.b.
Pterygyn.andrum
filiforme
3.4
4.5
3.4
2.3
3.4
V
Lecanora subfusca
2.3
-
+.1
+.1
+.1
IV
Graphis scripta
+
1.2
+.1
-
+.1
IV
Madotheca platyphylla
+
+.1
-
+.1
III
Metzgeria furcata
+
+.1
-
-
II
+
-
-
+.1
-
II
Homalia trichomanoides
+
1.2
-
-
II
Anomodon viticulosus
-
+.1
+
-
Anomodon attenuatus
-
+
-
-
-
I
Leucodon sciuroides
+.1
+.l
III
+.1
1.2
-
I
+
-
-
II
+
-
-
+
Radula complanata
-
-
I
Bryum capillare
-
-
+.1
+
1.2
III
Brachythecium
velutinum
-
+
-
-
-
II
-
-
+.1
-
-
l
+
-
-
I
-
-
+.1
-
+
+
-
-
Esenţa forestieră
Car. Asoc.
Leskeella nervosa
Car. Aliantei
II
Car. Ord.
Frullania dilatata
Hypnum cupressiforme
lnsotiloare
Pleurococcus
vulgari!>
Ramalina pollinaria
Pylaisia polyantha
Brachythecium populeum
Cladonia fimbriata
448
I
-
I
I
I
95
LEGENDA
ITIIlIIll
+
~
[ZJ
-
„
C3.
Lesl\ee/a nervosa
~
H omalia lrichomanoides
~
Lcucodon sciuroides
III
Fru llania dilatata
Ul
Radu la comp/analei
~
t:-
Leco nora subfusca
Ma dolheca plafyphylla
~.
~:_
Pt erygynandrum filiforme
Graphis scripta
M el zge ria !urcata
I:
t
·I·
Fig. 11 -
L
. ~~"·"' ·
„x Jil-J!tt~.Blt;wr'~!K~ 7
Schi ta Asoc . Pterygynandretum filiformis
Speciile caracteristice asociaţiei şi ordinului sînt : Leskeella nervosa,
Hy pnum cupressiforme var. filiforme, Frullania dilatata, Btachythecium
velutinum, Radula complanata, Hypnum cupressiforme, iar însoţitoare :
Bryum capillare, Orthotrichum fallax, Ambly&iegium serpens, Isothecium
niyosuroides, Metzgeria furcata , Pleurococcus vulgaris, Syntrichia ruralis, Ulota crispa, Brachythecium salebrosum (Tab. 12, Fig. 12)'.
Asoc. 12 - Homalietum trichomanoidis (Smarda 1947) Peciar 1965
Sin. Neckera complanata - Thamnium alopecurum Smarda 1947
Homalia trichomanoides Smarda 1947
Isothecium viviparum - Metzgeria furcata Stormer 1938 var. Homalia trichomanoides Stormer 1938
Aso'Ciaţie identificată pe trunchiurile de Quercus robur, Quercus cerris, Quercus frainetto, de la bază pînă la înălţimea de 100 cm, în pădu
rile : Comana, Cernica, Vlad Ţepeş, Căscioarele, Pusnicu, Mil1ai Bravu,
Buda din Cîmpia Română, şi în pădurile : Niculiţel şi C. A. Rosetti din
Dobrogea.
Este o asociaţie xero~mezofilă , foto-sciafilă, cu expoziţie S, SE şi SV.
Speciile caracteristice asociaţiei şi ordinului sînt : Homalia trichomanoides, Hypnum cupressiforme var. filiforme, Parmelia sulcata, Radula complanata, Leucodon sciuroides, Frullania dilatata, iar fosoţitoare :
449
Tabelul 12 -
Numărul
Asoc. FRULLANIO -
LESKEELLETUM NERVOSAE (Gams 1927)
Peciar 1965
2
3
4
5
100
95
70
120
NV
SE
N
N
sv
90
80
65
80
70
800
300
300
500
400
Q.r.
Q.c.
Q.r.
releveului
Suprafaţa
80
(cm2)
Expoziţia
Acoperirea
qenerală
( %)
Altitudinea (m)
Esenţa forestieră
A.p.
Q.r.
K
--Car. A soc.
şi
Ord.
Leskeella nervosa
3.4
Hypnum
c11 pressiforme
var. filiforme
Frullania dilatata
Lepraria sp.
Brachythecium
velutinum
+
+
+.1
Radula
complanata
1.2
Hypnum
cu pressif orme
+.1
3.4
2.3
3.4
2.3
V
2.3
2.3
1.2
1.2
IV
+
+
IV
+
+
+
1.2
1.2
III
+.1
II
+.l
IV
+.1
II
+.1
II
lnsotiloare
+
Bryum capillare
Orthotrichum fallax
+.1
I
+.1
Amblystegium serpens
I
+.1
Isothecium
myosuroides
I
+.1
Metzgeria furcata
Pleurococcus
vulgaris
+.1
Syntrichia ruralis
+.1
I
+
I
Ulota crispa
Brachythecium
salebrosum
450
+
LEGE DA
~...:-3
§=
Lesk eella n er v osa
~
H yp nu m cupressiforme
[;
--__ţj
~
~
„
~
o
Fig. 12 -
Schiţa
A soc . Fru!l anio -
F r u llania d i /alata
Brac h yt hec i u m v elutinum
H y pnum cup r essi lo rm e
v ar. fil i fo r me
Le p raria sp.
Radu la co m p /anala
~
O rl hotric hu m t al/ ax
E21
U Iot a crispa
j
Leskee le tu m ne rvos ae
Bryum capillare, Ambly st egium serpens, Mnium cuspidatum, Brach ythecium albicans, Metzgeria fur cata, Ulota crispa, Isothecium m yosuroides,
Parmelia caperata (Tab. 13, Fig. 13).
Alianţa V Amblystegion serpentis Felfăld y 1941
Asoc. 13 - Brachythecietum v elutini P eciar 1965
Asociaţie identifica tă pe tru nchiurile de Quercus robur, Quercus cerris, Quercus frainetto , Carpinus betulus, d e la bază pînă la înălţimea de
60 cm , în pădurile : Comana, Cernica, Vlad Ţ e peş, Mih ai Bravu, Căs
cioarele, Pusnicu, Buda din Cîmpia R o mână , ş i în p ă du rile : Ni c uliţel,
Babadag, C. A . Rosetti din Dobrogea.
:msite o as ociaţie m ezo -higrofiJă , sda filă , cu e.X!po zi ţie N , NV, V
şi E.
Speciile caracteristice asocia ţiei sînt : Brachiythecium velutinum, Bryum capillare, Mnium cuspidatum, A trichum undulatum, iar însoţi t oare :
Isothecium myosuroides, Ulota crispa, Hypnum cupressiforme v ar. filiform e, Leskea · polycarpa, Metzgeria furcata, Pterygynandrum filiform e,
Graphis scripta, Plagiochila asplenioides, Orthotrichum fallax , Parmelia
sulcata. (Tab. 14, Fig. 14).
Asoc. 14 - Amblystegietum serpentis Felfăldy 1941
Sin. Amblystegietum riparii Krusenstjerna 1945
45 1
Tatw.iul 13 -
Asoc. HO:\L\LIETUM TRICHOMA.NOIDIS (Smarda 1947) Peciar 1965
2
3
4
5
80
75
so
100
60
sv
s
SV
s
90
80
70
85
95
Altitudinea (m)
300
150
250
360
500
Esenţa forestieră
Q.r.
Q.c.
Q.f.
Q.c.
Q.r.
Homalia
trichomanoides
4.5
3.4
4.5
3.4
3.4
V
Hypnum
cupressiforme
var. filiforme
+.l
+
+.1
1.2
IV
Parmelia sulcata
+
+.l
+.1
III
Radula complanata
+
+.l
+.l
III
Leucodon sciuroides
+
+.l
III
Frullania dilatata
+
+.l
II
Numărul
releveului
Suprafaţa
(cm2)
Expoziţia
Acoperirea gen°erală (%)
SE
K
Car. Asoc. şi Ord.
Car.
Alianţei
+.l
Anomodon viticulosus
Leskea polycarpa
I
+.1
I nsotitoare
Bryum capillare
Amblystegium
serpens
+
+.1
+
Mnium cuspidatum
+.l
Metzgeria furcata
-i- .1
Ulota criso"
III
II
I
+
Isotheci urn
myosuroides
452
+.1
+
Brachythecium
albicans
Parmelia caperata
+.1
+
+.1
'Dabelul 14 Numărul
Asor. BRACHYTHECIETUM VELUTINI Peciar 1965
2
3
4
5
95
75
90
100
N
V
N
E
NV
70
90
95
75
90
Altitudinea (m)
500
200
250
150
300
Esenţa forestieră
Q.r.
Q.c.
Q.f.
Q.c.
C.b.
2.3
3.4
3.4
3.4
3.4
Bryum capillare
+
+
+.1
III
Mnium cuspidatum
+
1.2
II
Atrichum undulatum
+
releveului
Suprafaţa
(cm2)
100
Expoziţia
Acoperirea generală ( %)
K
Car. Asoc.
Brachytecium velutinum
Car.
V
II
+
Alianţei
Brachythecium rutabulum
+.1
+
Amblystegium serpens
II
+
Car. Ord.
Hypnum cupressiforme
+
1.2
+.1
+.1
IV
Radula complanata
+
+
+
+.1
IV
+.1
IV
Frullania dilatata
Leucodon sciuroides
+
+
+.1
III
+
fnsof itoare
Isothecium myosuroides
+.1
Ulota crispa
+.1
Hypnum cu pressiforme
var. filiforme
1.2
II
II
+
1.2
Leskea polycarpa
+.1
I
Metzgeria furcata
+.1
Pterygynandrum
filiforme
Graphis scripta
Plagiochila asplenioides
Orthotrichum fallax
Parmelia sulcata
+.1
I
+
I
+
+
453
LEGENDA
~
~
Homatia trichomanoides
(;.;I
Fig. 13 -
Leucoclon sciu roides
•
~
Parmelia sulcat a
D-
L esk ea po/ycarpa
Q
•
o
H ypnum cupressiforme
v ar. filiforme
Parmelia sulcata
Radula comp/anala
Amblystegium serpens
Parmelia caperata
Schiţa Asoc . Homali e tum trichomanoidis
LEGENDA
B
Brachylhecium ve/utinum
IZ]
-
Bryum capillare
•-
Fig.
454
14 -
Schiţa
Asoc.
Brachythecietum
Al richum undu /at um
[III
+
Brachyl11ecium rulabu/um
§
Leucodon sciuroides
G:J
Radula comp/anala
mn
o
Mnium cuspidatum
F rul/ania di/alata
I• •I
Hypnum cupressifo rme
E§]
U Iola crispa
velutini
Antitrichietum curtipendulae Frey et Ochsner 1926 var. amblystegiosum subtilis Barkman 1958
Asociaţie identificată pe trunchiurile de Quercus cerris, Quercus frainetto, Alnus incana, Salix fragilis, de la bază pînă la înălţimea de 125
cm, în pădurile : Căscioarele, Vlad Ţepeş, Pusnicu, Comana, Mihai Bravu, Buda din Cîmpia Română, şi în pădurile de zăvoaie de pe Valea
Doftanei şi din Masivul Iezer-Păpuşa.
Este o asociaţie mezo-higrofilă, sciafilă, cu expoziţie NE, E, SE.
Speciile caracteristice asociaţiei şi ordinului sînt : Amblystegium serpens, Hypnum cupressiforme, Brachythecium rutabulum, Leucodon sciuroides, Radula complanata, Frullania dilatata, iar însoţitoare : Isothecium
myosuroides, Orthotrichum obtusifolium, Dolichotheca seligeri, Plagiochila asplenioides. Parmelia sulcata, Pylaisia polyantha (Tab. 15, Fig. 15).
Tabelul 15 Numărul
Asoc. AMBLYSTEGIETUM SERPENTIS Felfoldy 1941
'
1
2
3
4
5
Suprafaţa (cm 2 )
50
65
80
55
75
Expoziţia
E
NE
releveului
E
SE
E
90
80
90
95
100
Altitudinea (m)
350
400
300
150
500
Esenţa forestieră
S.f.
A.i.
Q.c.
Q.f.
A.i.
Acoperirea
generală (O/
K
Car. Asoc. şi Ord.
3.4
-
V
-
IV
-
+.l
+.l
II
-
+
-
-
-
I
-
-
-
I
-
+.1
+
-
II
Orthotrichurn
obtusifoliurn
Dolichotheca seli.geri
+
-
Plagiochila asplenioide.
-
+
-
Parmeli:a sulcata
+
-
Pylaisia palyantha
-
+
-
I
+
-
-
Amblystegium serpens
2.3
3.4
2.3
Hypnum cupressiforme
+
1.2
+
Leucodon sciuroides
+
-
Brachythecium
rut.abulun
Radul complan-aita
+
+
+.l
-
F1rullania dilatata
+.1
Isothecium rnyosuroides
III
lnsoţitoare
-
-
-
I
I
I
I
455
,:,
~~
li>
@
r'25
(
LEGENDA
c;::-:::1
@([/fi>
~ r
~
~
-
~
~
~
~
~l'-
S c h iţa
Amb/yslegium serpens
UIIT.ill
Hypnum cupressiiorme
~
Brachyt h eciu m rutabu/um
§1
_ I
Leucodon sciuroides
CJ
F ru Ila ni a dilat ala
~
l
Fig. 15 -
-=.-'.:;
-
Radula co mp!anala
HJ
0
Ori hol richum oblusifolium
~
Pa rm e/ia su /i cala
.
Do licho l eca se lige ri
As oc. Amblys legie tum serpenlis
Brachythecietum salebrosi F elfoldy 1941
pe trunchi urile de Quercus cerris, Quercus
frainetto, Acer campestre, de la bază pînă la înălţimea de 120 cm , în
pădurile : Căscioarele . Vlad Ţepeş, Pusnicu , Comana, Mihai Bravu, Buda,
din Cîmpia Rom ână. Este o asoci aţie m ez ofilă , sciafilă spre fotofilă cu
expoziţie N, NE ş i NV.
Speciile caracteristice asociaţiei şi ordinului sînt : Brachythecium salebrosum, Anomodon rug elii, Leucodon sciuroides, Pterygynandrum filiform e, Brachythecium velutinum, Cladonia pyxidata, Radula complanata,
Frullania dilatata, iar însoţitoare : Hy pnum cupressiforme var . filiforme,
Ulota crispa, L eskea polycarpa, Metzgeria furcata, Graphis scripta, Parmelia sulcata (Tab. 16, Fig. 16).
Asoc. 16 - Anacamptodietum splachnoidis Ş tefureac, Mohan 1970
Asociaţie id entificată la baza trunchiurilor de Quercus cerris şi Quercus frainetto, ş i Alnu s incana, în jurul scorburilor umplute cu apa rezultată în urma topirii zăpezilor ca ş i îndeosebi a ploilor de sezon, asigurînd condi ţii ecologice cu totul particulare formării ş i dezvoltării acestei asociaţii, care ocupă zona de la baza trunchiului pînă la înălţimea de
60 cm . Această asociaţi e am întîlnit-o în pădurile de la Prundul Comanei ş i în Masivul I ezer-Păpuşa .
Este o asociaţie mezo-higrifilă , sciafilă , cu expoziţie S, SV.
Speciile caracteristice asociaţiei sînt : Anacamptodon spla.chnoides,
Amblystegium serpens, Bryum capillare var. flaccidum, iar însoţitoare :
Asoc. 15 -
Asociaţie id entificată
456
Tabelul 16 Numărul
Suprafaţa
Asoc. BRACHYTHECIETUl\1 SALEBROSI FelfOldy 1941
releveului
60
(cm2)
Expoziţia
Acoperirea
generală
(O/o)
2
3
4
5
85
70
45
so
N
NE
N
NV
N
70
80
75
90
85
400
350
180
Altitudinea (m)
200
Esenţa forestieră
Q.c.
Q.f.
A.c.
Q.c.
Q.f.
Brachythecium salebrosum
3.4
2.3
3.4
3.4
2.3
Anomodon rugelii
1.2
+.1
+.1
+
+.1
150
K
Car. Asoc. şi Ord.
Leucodon sciuroides
Pterygynandrum filiforme
Brachythecium velutinum
Cladonia pyxidata
Radula complanata
Frullania dilatata
Car.
+
+
+
+
+
+
IV
+.1
+.1
+
V
+.1
III
III
II
+.1
II
I
I
Alianţei
+
Brachythecium rutabulum
Amblysteqium serpens
I
+
1nsofiloare
Hypnum cupressiforme
var. filiforme
Ulota crispa
Leskea polycarpa
+.1
+
Parmelia sulcata
+
II
I
+.1
+
Metzgeria furcata
Graphis scripta
+
I
r
+
+
:I
Hypnum cupressiforme, Leskea polycarpa, Amblystegium varium, Amblystegium subtile, Habrodon perpusilus, Platigyrium repens, Leucodon sciuroides, Brachythecium salebrosum, Thuidium abietinum (Tab. 17, Fig. 17).
Alianţa VI Frullanion dilatatae Peciar 1965
Sin. Isothecium Ştefureac 1941
Neckerion complanatae Smarda et He. 1944
Antitrichion curtipendulae (Ochsrier 1928) Barkmann 1958
457
LEGENDA
~.
~
-
Fig. 16 -
S c hi ţa
Anomodon rugelii
D.
Leucodo n sciuroides
~
Pt ery gynandrum iiliforme
-
o
Brachytheciu m salebrosum
Brachy thecium velulinum
I~ ~I
Cladoni a pyxidata
[ZJ
-
Radula comp/anala
llil
F ru llania dilatata
~
A mblysteg ium serpens
I• • I
i:L+:!I
U Jota crisp a
EJ.
Graphis scrip.t a
Lesk ea polycarpa
Ascx: . Brach yth ecietwn salebrosi
Asoc. 17 - Frullania dilatata - Radula complanata Lipmaa 1935
Sin. Frullania dilatata - et Radula complanata Lipmaa 1935
Ulota - Frullania Richards 1938
Frullania asagrayana Cain et Sharp 1938
Asociaţie id entificată pe trunchiurile de Carpinus betulus, Quercus
robur, Acer platanoides, Alnus incana, de la înălţimea de 501 cm ~nă
la înă lţimea de 200 cm, în pă du rJle : Comana, Vlad Ţepe ş, Pusnicu,
Buda, Cernica, Mihai Bravu, Căscioarele , din Cîmpia Română, pădu
rile : Ni culiţel , Babadag, C. A. Rosetti din Dobrogea şi în zonele pădu
roase de pe Valea Doftanei ş i Masivul Iezer-Păpuşa.
Este o asociaţie me1ofilă, sciafilă, cu expoziţie N , NE, NV, SE şi SV.
Speciile caracteristice as ociaţi ei sînt : Frullania dilatata, Radula
complanta, Hypnum cupressiforme var. filiforme, Ulota crispa, Orthotrichum striatum, Leucodon sciuroides, . Parmelia sulcata, Graphis
scripta, iar însoţitoare : Metzgeria furcata, Physcia ascendens, Pleurococcus vulgaris, Brachythecium salebrosum, Platygyrium repens, .Pylai-
458
Asoc. ANACAMPTODIETUM SPLACHNOIDES Stefureac, Mohan, 1970
Tabelul 17 -
l
2
3
4
5
6
40
30
so
60
30
60
s
s
s
sv
s
95
100
100
90
80
95
Altitudinea (m)
100
100
100
100
100
980
Esenţa forestieră
Q.c.
Q.c.
Q.f.
Q.c.
Q.c.
A.i.
Anacamptodon
splachnoidis
Amblystegium serpens
2.4
3.4
4.5
1.2
2.4
3.4
V
2.3
1.2
+
2.4
1.2
IV
Bryum capillare
var. flaccidum
1.3
2.4
-
+
-
+
III
-
-
+
-
+
I
-
-
-
-
+.2
-
I
-
-
-
+
-
-
I
+.2
+.1
1.1
2.3
1.1
1.2
V
Numărul
releveului
Suprafaţa (cm 2 )
sv
Expoziţia
Aooperirea
generală (O/o)
Car. Asoc.
Car. Ord.
Brachythecium
velutinum
Radula complanata
var. propagulifera
Frullania dilatata
K
-
lnsoţiloare
Hypnum cupressiforme
1.2
-
-
+
+
III
Amblystegium varium
-
+
-
+
-
-
II
Habrodon perpusillus
-
+
-
-
-
I
Platygyrium repens
-
-
+.1
-
-
I
Leucodon sciuroides
-
-
-
I
Briachy:theci um
salebrosum
Thuidium abietinum
-
+.1
-
-
-
I
-
+
-
-
-
I
Leskea polycarpa
+
sia polyantha, Anomodon attenuatus, Evernia prunastri, Lecanora subfusca (Tab. 18, Fig. 18).
Asoc. 18 - Raduletum complanatae Stormer 1938
Sin. Neckeraceae Hilitzer 1925
Radula complanata Stormer 1938
Radula complanata Lipmaa 1935
Asociaţie identificată pe trunchiurile de Fagus silvatica, Quercus
robur, Acer platanoides, Carpinus betulus, de la înălţimea de 40 cm
459
Tabelul 18 Asoc. FRULLANIA DILATATA -
I
RADULA COMPLANATA,
I
1
2
3
70
75
65
NE
V
N
s
60
70
60
90
70
Altitudinea (m)
450
300
250
350
500
Esenţa forestieră
C.b.
Q.r.
Q.r.
A.p.
A.i.
Frullania dilatata
2.3
3.4
3.4
4.5
2.3
V
Radula complanata
2.3
+
-
-
IV
1.2
+
+.1
2.3
Hypnum cu pressiforme
var. filiforme
+
III
Ulota crispa
-
+
+.1
-
-
+.1
-
II
Ortholrichum striatum
Leucodon sciuroides
-
-
-
-
-
Graphis scripta
-
-
-
I
Parmelia sulcata
+.1
+
+
+
Metzgeria !urcata
-
+.1
+
-
II
Ph yscia ascendens
-
-
-
+
-
I
-
I
-
+
-
Numărul
releveului
Suprafaţa
(cm2)
Expoziţia
Acoperirea
generală
(Olo)
.
4
5
85
75
NE
K
I
Car. Asoc.
-
II
I
I
f nsotitoare
Brachytheci um
salebrosum
Platygyrium repens
-
Pylaisia polyantha
-
+
+
+.1
Anomodon attenuatus
-
-
Evernia prunastri
-
-
+
Lecanora subfusca
-
+
-
Pleurococcus
vul~aris
-
-
+
-
I
I
I
I
I
I
pînă la înălţimea de 100 cm, în pădurile : Comana. Cernica, Vlad Ţe
peş, Căscioarele, Mihai Bravu, Pusnicu, Buda din Cîmpia Română, în
pădurile Niculiţel,
C. A. Rosetti, Babadag din Dobrogea, precum şi în
de pe Valea Doftanei şi cele din Masivul Iezer-Păpuşa.
Este o asociaţie xero-mezofilă, scia-fotofilă, cu expoziţie N, NE,
NV, SE, SV.
pădurile
460
Asoc. RADULETUM COMPLANATAE Stormer 1938
Tabelul 19 -
1
2
3
4
5
6
90
95
100
85
70
80
NE
sv
NV
NV
N
90
100
70
85
60
75
Altitudinea (m)
700
450
500
350
400
350
Esenţa forestieră
F.s.
Q.r.
A.p.
C.b.
Q.r.
Q.r.
Radula complanata
4.5
3.4
2.3
3.4
3.4
4.5
V
Frullania dilatata
1.2
+
-
2.3
2.3
1.2
IV
LRskePla nervosa
-
-
1.2
+
1.2
III
Graphis scripta
Metzgeria furcata
-
III
Ulota crispa
+
+
Numărul
Suprafaţa
releveului
(cm2)
Expoziţia
Acoperirea
generală
(O/
SE
K
Car. Asoc.
-
+.l
-
-
-
+
-
+
+.l
+.1
-
-
-
Isothecium myosuroide!
-
-
-
+
Hypnum cupressiforme
+
-
-
-
-
-
+
+
+.1
+
+
-
Hypnum cupressiforme
var filiforme
-
-
+
-
+.l
+
III
Anomodon attenuatus
-
+
-
-
+
-
-
-
+
-
-
I
Orthotrichum lyelii
+.1
+.l
I
-
I
-
-
-
Physcia orbicularis
-
+
-
-
II
Neckera crispa
Pterygynandrum
filiforme
Pylaisia polyantha
+
-
Leucodon sciuroides
Metzgeria conjugata
III
III
II
I
I
I
I
lnsoţitoare
+
Leskea polycarpa
Homalia trichomanoides
Ambly,tegium ,e,pen'
Eurhynchium swartzii
1
-
- ·--
+
+
1.2
-
-
-
-
+
-
-
II
I
I
I
I
I
I
461
LEGE DA
.r.-;-n
L!....!....J
Anacamptodon
sp/achnoides
Amblystegium serpens
Bryum capillare
var. f/accidum
Hypnum ci.,pressiforme
Leskea polycarpa
Amblys t egium varium
8
Habrodon perpusillus
!-::::. --::]
Brachyt hecium
sa/ebrosum
Fig. 17 -
Schiţa
As oc. Anacamptodi e tum splachnoidis
LEG ENDA
~
F rullania dilatata
~
Radula comp/anala
iEIJ
D-
H y pnum cupressiforme
var. filiforme
Orthotrichum st riatum
~
Leucodon sciuroides
o.
.
100
~
~
E3
Graphis scripta
Parm e/ia sulcata
Metzgeria !urcata
Brachythecium salebrosum
~
Platygyrium repens
fij.!:J
Py Jaisia polyantha
~
Lecanora sub/usca
50
Fig. 18 -
462
Schiţa
Asoc. Frullania dilatata -
Radula complanata
Speciile caracteristice asociaţiei sînt : Radula complanata, Frullania dilatata, Leskeela nervosa, Graphis scripta, Ulota crispa, Metzgeria
furcata , Leucodon sciuroides, Isothecium myosuroides, Hypnum cupressiforme, Metzgeria conjugata, iar însoţitoare : Hypnum cupressiforme
var. filiforme, Anomodon attenuatus, Neckera crispa, Pterygynandrum
filiforme, Pylaisia polyantha, Physcia orbicularis, Orthotrichum lyelii,
Leskea polycarpa, Homalia trichomanoides, Amblystegium serpens, Eurhynchium swartzii (Tab. 19, Fig. 19).
Asoc. 19 - Pylaisietum polyanthae Gams 1827
Sin. Pylaisietum polyant h ae Felfoldy 1941
P ylaisietum polyanthe typicum FelfOldy 1941
Pylaisietum Waldheim 1944
LEGENDA
f60
IZO
l0r:H:fl
Radu la co mp/anala
~
Fru l/ania dilatata
~
Graphis crispa
[§
Leucodon sciuroides
G::;J
C]
80
H y pnum cupressiforme
N eck ero c ri spa
~
U/ota crispa
mm
Orthotrichum /ye /ii
Leskea po/ycarpa
J.,o
Fig. 19 -
Schiţa
Asoc. Raduletum complanate
Asociaţie identificată pe trunchiurile de Quercus robur, Quercus
cerris, Quercus frainetto, Acer campestre şi Salix fragilis , de la înăl
ţimea de 50 cm şi pînă la înălţimea de 150 cm, în pădurile : Comana,
Cernica, Vlad Ţepeş, Căscioarele, Pusnicu, Mihai Bravu, Buda din Cîmpia Română, pădurile : C. A. Rosetti, Niculiţel, Grindul Letea din Do-
463
brogea. precum şi în zonele păduroase de pe Valea Doftanei şi din
Masivul Iezer-Păpuşa.
Este o asociaţie xero-mezofită, fotofilă, cu expoziţie E, N, SE şi
SV.
Speciile caracteristice asociaţiei sînt : Pylaisia polyantha, Radula
complanata, L eucodon sciuroides, Frullania dilatata, Hypnum cupressiforme, Parmelia caperata, Isothecium myosuroides, Ulota crispa, Graphis scripta, iar însoţitoare : Hypnum cupressiforme var. filiforme, Brachythecium velutinum, Brachythecium salebrosum, Mnium cuspidatum,
Orthotrichum fallax, Bryum capillare var. flaccidum, Amblystegium
serpens, Leskea polycarpa, Cladonia fimbriata, Pannelia sulcata, Pleurococ cu s vulgaris. (Tab. 20 , Fig. 20).
Asoc. 20 - Neckeretum complanatae (Hilitzer 1925) Peciar 1965
Sin. Asociaţia cu Neckera Hilitzer 1925
Neckera pennata - Neckera ~omplanata Koppe 1955
Neckera com planata - Thamnium alopecurum Smarda 1947
Neckera complanata Stormer 1938
Asoc. cu Neckera, Leucodon şi Lobaria Lipmaa 1935
I
I
1- f50
LEGENDA
Py laisia polyanlha
!
Radula comp/anala
r;irm
l.. ·' ·
Leucodon sciuroides
e
F rullania dilalal a
5J
Hypnum cupres silorme
~
U Iola crispa
~
Brachylhecium ve lulinum
LllilL!
I
,}-·!Oa
Mnium tuspidalu m
.. ...·
r3
„1...
•••
·~
L.::.„::::J
Fig. 20 -
464
S c hiţa
Asoc. Pylaisetum polyao.the
Orlhotrichum fallax
Bryum capitlare
var. ila ccidu m
Tabelul 20 -
Asoc. PYLAISETUM POLYANTHE Gams 1927
Numărul ·releveului
1
2
3
4
5
6
80
65
75
100
90
45
E
E
sv
E
N
80
90
90
85
60
90
150
100
250
380
190
Q.r.
Q.c.
·o.r.
A.c.
S.f.
A.c.
Pylaisia polyantha
3.4
4.5
4.5
3.4
4.5
3.4
V
Radula complanata
+
+.1
+
+.1
+
-
IV
Leucodon sciuroides
1.2
+.1
-
+.1
+
IV
Frullania dilatata
+
+
-
-
+.1
III
Hypnum cupressiforme
-
+
-
+
+.1
+.1
III
+
+.l
+.1
-
III
+
III
-
I
-
+
-
-
+
+
-
-
I
Suprafaţa
(cm2)
Expoziţia
Acoperireagenerală
(O/o)
Altitudinea (m)
Esenţa forestieră
SE
K
200
Car. Asoc.
Parmelia caperata
Isothecium myosuroides
Ulota crispa
Graphis scripta
-
lnsotiloare
Hypnum
cupressiforme
var. filiforme
-
-
+.1
+
-
+.1
III
Brachythecium
velutinum
-
+.1
-
+
-
+.1
III
Brachythecium
salebrosum
1.2
-
-
-
+.1
-
II
Mnium cuspidatum
+
+.1
-
+
-
-
-
-
II
Orthotrichum fallax
-
-
-
-
-
-
Bryum capillare
var. flaccidum
+
Amblystegium serpens
+
Leskea polycarpa
-
-
Cladonia fimbriata
-
-
Parinelia sulcata
-
Pleurococcus vulgaris
-
-
+
+
-
+
+
-
.,
-
'.
-
I
I
I
I
I
-
-
I
-.... ·-
-
I
465
Asoc. cu Neckera pennata Cain et Sharp 1938
Asoc. cu Neckera pennata Billings et Drew 1938
Asociaţie identificată pe trunchiurile de Fagus silvatica în zonele
păduroase de pe Valea Doftanei şi Masivul Iezer-Păpuşa. Asociaţia o
găsim răspîndită pe trunchiuri de la bază pînă la înălţimea de 150 cm,
şi este o asociaţie mezofilă, sciafilă, acidofilă, cu expoziţie N.
Speciile caracteristice asociaţiei sînt : Neckera complanata, Metzgeria furcata, Radula complanata, Isothecium myosuroides, Graphis
scripta, H ypnum cupressiforme, Frullania dilatata, Metzgeria conjugata, Ulota crispa, Leucodon sciuroides, iar însoţitoare : Plagiochila asplenioides, Brachythecium velutinum, Anomodon viticulosus, Homalothecium sericeum, Madotheca platyphylla, Neckera crispa, L ej eunea cavifolia, Mnium stellare. (Tab. 21, Fig. 21).
150
~
fOO
Neckera comp/anala
Metzge ria !urcata
a
o.
Graphis scripta
§
Hypnum cupressiforme
[ill
-
F rul/ania dilatata
lttl
Metzgeria conjugata
[ill
Leucodon sciuroides
~
Brachythecium ve/utinum
§
Homalothecium sericeum
.
50
LEGE DA
I
o
IIDI
Radula comp/anala
Mnium ste l/are
o
Fig. 21.
Schiţa Asoc. Neckereitum
complanatae.
Asoc. 21 - Metzgerietum furcatae Stormer 1938
Sin. Metzgeria furcata Stormer 1938
Asoc. Isothecium viviparum - Metzgeria furcata Stormer 1938
Asoc. Neckera complanata - Thamnium alopecurum Smarda 1947
subasoc. Metzgeria furcata Smarda 1947
466
Tabelul 21 -
Asoc. NECKERETUM COMPLANATAE (Hilitzer 1925) Peciar 1965
1
2
3
4
5
85
100
90
75
55
N
N
N
N
N
80
90
70
95
90
500
800
500
700
F.s.
F.s.
F.s.
F.s.
F.s.
Neckera complanata
3.4
3.4
2.3
3.4
4.5
V
Metzgeria furcata
2.3
+.1
1.2
-
+.1
IV
Radula complanata
2.3
+
1.2
2.3
-
IV
Isothecium
myosuroides
-
-
1.2
+.1
-
III
Graphis scripta
+
2.3
+
+
+.1
+.1
-
III
Hypnum
cu pressiforme
-
Frullania dilatata
+
-
-
+
-
II
Metzgeria conjugata
+
-
-
-
-
I
Ulota crispa
-
-
-
I
+
-
+
Leucodon sciuroides
-
-
+.1
+.1
+
-
III
+.1
-
1.2
-
-
II
Anomodon viticulosus
-
1.2
+
-
-
II
Homalothecium
sericeum
+
1.2
-
-
-
I
Madotheca
platyphylla
-
-
+
-
-
I
Neckera crispa
-
+
-
-
I
Lejeunea cavifolia
-
-
-
+
-
I
Mnium stellare
+
-
-
-
-
I
Numărul
releveului
Suprafaţa
(cm 2 )
Expoziţia
Acoperirea
generală
(O/o)
Altitudinea (m)
Esenţa forestieră
K
500
Car. Asoc.
III
I
lnsotitoare
Plagiochila
asplenioides
Brachythecium
velutinum
467
Asociaţie id e ntifi cată pe trunchiurile de Quercus robur, de la înăl
ţimea de 50 cm pînă la înălţimea de 150 cm, în pădurile : Comana,
Cernica, Vlad Ţepeş din Cîmpia Română, în pădurile : Niculiţel,
C. A. Rosetti din Dobrogea.
Este o asociaţie mezofilă , sciafilă , cu expoziţie N, NV şi NE.
Speciile caracteristice asociaţiei sînt : Metzgeria f urcat a , Hypnum
cupressiforme var. filiforme, Radula complanata, Orthotrichum striat um, Frullani a dilatata, Anomodon attenuatus, Leskeela nervosa, Leucodon sciuroides, Neckera complanata, Graphis scripta, iar înso ţitoare :
M nium cu spidatum, Brachyth ecium velutinum, Bryum capillare, Leskea
polycarpa, Madotheca platy phylla, Pylaisia polyant ha, Brachythecium
salebrosum, Pleurococcus vulgaris, Cladonia sp. (Tab. 22, Fig. 22).
f50
LEGENDA
§
Metzge r ia furcata
-
IIIIIill
IDO
o
O rtholrichum striatum
~
Ano modo n allenuatus
„
~
Lcs k ee la ner v osa
~
Graph is scripla
E3
Mnium cuspidat um
~]
Py Jaisia po/yantha
c:-J
Cladonia sp.
--" -!
Fig. 22 -
S c hiţa
1-lypnum cupressiforme
var . filiforme
Radula co mplanata
Asoc. Me tzgeri e turn furcatae
Asoc. 22 - Anomodonetum rugelii Peciar 1965
Sin. : F acies cu Anomodon Rugelii Cain et Sharp 1938
Facies cu Anomodon Rugelii Billings · et Drew 1938
Facies cu Anomodon rostratus Billings et Drew 1938
Asociaţie identificată pe trunchiurile de Fagus silvatica, de la înăl
ţimea de 40 cm pînă la înălţimea de 200 cm, în pădurile : ·de ·pe Valea
Doftanei şi din Masivul Iezer-Păpuşa.
468
TabeluL22 -
Asoc. METZGERIETUM FURCATAE Stormer 1938
1
2
3
4
5
75
80
85
100
90
N
NV
NV
N
NE
80
60
90
80
60
300
350
550
600
450
Q.r.
Q.r.
Q.r.
Q.r.
Q.r.
Metzgeria furcata
2.3
3.4
4.5
3.4
3.4
V
Hypnum
cu pressiforme
var. filiforme
1.2
+.1
1.2
2.3
+.1
V
Radula complanata
+.1
+.1
+
+.I
-
IV
Orthotrichum
striatum
-
+.l
+
-
-
II
Frullania dilatata
-
-
+
-
+.1
II
Anomodon attenualus
+.I
-
-
+.1
+
-
II
Leskeella nervosa
-
+
-
I
-
-
-
I
Numărul
releveului
Suprafaţa
(cm 2 )
Expoziţia
Acoperirea
generală
(O/o)
Altitudinea (m)
Esenţa forestieră
K
Car. Asoc.
Leucodon sciuroides
-
Neckera complanata
-
Graphis scripta
+
-
Mnium cuspidatum
+
+
+
-
-
III
Brachythecium
velutinum
-
-
+.-1
-
+
II
Bryum capillare
-
+.1
-
-
+
II
L2
-
I
-
+.1
-
I
-
I
I
lnsofiloare
Leskea polycarpa
Madotheca
platyphylla
-
-
Brachythecium
salebrosum
-
-
Pleurococcus vulgaris
-
-
+
Cladonia sp.
+
-
-
Pylaisia polyantha
+.1
-
-
-
I
+.1
-
-
I
-
-
I
I
469
Este o asociaţie xero-mezofilă,. sciafilă, cu expoziţie N.
Speciile caracteristice asociaţiei sint : Anomodon rugelii, Metzgeria furcata, Radula complanata, Pterygynandrum filiforme, Graphis
scripta, Leskeella nervosa, Frullania dilatata, iar însoţitoare : Orthotrichum stramineum, Leskea polycarpa, Amblystegium serpens, Brachythecium. populeum, Neckera pumila, Cladonia fimbriata, Lecanora subfusca (Tab. 23, Fig. 23).
200
LEGENDA
-
f60
8.)
Anomodon rugelii
-
Melzgeria !urcata
D
III
Grap/Jis scripla
~
Q.
120
80
40
.
Radula comp/anala
Pterygynandrum filiforme
Leskeel/a nervosa
nn
Ortholrichum slramineum
D
Amb/ystegium serpens
-
li:-~
Brac/Jythecium popu/eum
Lecanora subfusca
Ordinul C - Orthotrichetalia Hadac 1944
Sin. Leucodontetalia Hi.ibschman 1952
Alianţa VII Syntrichion laevipilae Ochsner 1928
Sin. Tortulion laevipilae (Ochsner 1928) Barkman 1958
Syntrichion laevipilae Felfăldy 1941
Syntrichion laevipilae Duvigneaud 1942
Xanthorion Krusenstjerna 1945
Orthotrichion Hi.ibschman 1952
Asoc. 23 - Syntrichietum pulvinatae Peciar 1965
Asociaţie identificată pe trunchiurile de Quercus robur, Quercus
cerris, Quercus frainetto, şi Robinia pseudacacia, de la bază pină la
înălţimea de 50 cm, în pădurile : Comana, Cernica, Vlad Ţepeş, Căscioa470
Tabelul 23 -
Asoc. ANOMODONETUM RUGELII Pecia.a- 1965
1
2
3
4
85
100
90
100
N
N
N
N
100
90
100
85
900
900
900
900
F.s.
F.s.
F.s.
F.s.
Anomodon rugelii
4.5
3.4
2.3
3.4
V
Metzgeria furcata
2.3
1.2
2.3
IV
Radula complanata
+.1
+
+.1
Pterygynandrum
filiforme
+.1
+.1
+
-
Graphis scripta
+
+.1
-
Leskeella nervosa
1.2
-
-
Frullania dilatata
-
+
-
Numărul
releveului
Suprafaţa
(cm2)
Expoziţia
Acoperirea
generală
(O/o)
Altitudinea (m)
Esenţa forestieră
K
Car. Asoc.
IV
III
-
II
-
III
I
I
/nsofiloare
Orthotrichum
stramineum
1.2
+.1
Leskea polycarpa
-
l.2
-
+
II
Amblystegium serpens
+
-
-
I
Brachythecium
populeum
+
-
-
-
Neckera pumila
-
+
-
I
Cladonia fimbriata
+
-
Lecanora subfusca
-
+
-
-
+
I
I
I
rele, Pusnicu, Mihai Bravu, Buda, din Cîmpia Română şi în pădurile :
Niculiţel, C. A. ~Rosetti din Dobrogea.
Este o asociaţie mezo-xerofilă, scia-fotofilă cu expoziţie N şi E.
Speciile caracteristice asociaţiei sînt : Syntrichia pulvinata, Hypnum
cupressiforme, Leucodon sciuroides, Bryum capillare, Xanthoria parietina, Pylaisia polyantha, iar însoţitoare : Parmelia sulcata, Madotheca platyphylla, Syntrichia ruralis, Leskeella nervosa, Brachythecium salebrosum, Hypnum cupressiforme var. filiforme, Amblystegium serpens, Brachythecium velutinum, Physcia pulverulenta. (Tab. 24, Fig. 24).
471
LEGENDA
~,
r50
~
0
Syntrichia pu/vinata
~
Hypnum cupressilorme
Iii
Leucodon sciuroides
~
Bryum capillare
~
Syntrichia ruralis
B
Xanthoria parietina
-
D
Parme/ia sulcata
!00q
Brachythecium salebrosum
53
Hypnum cupressilorme
var. lililorme
Amblystcgium serpens
-
o
Fig. 24.
Schiţa
Asoc. Syntrichietum pulvinatae.
Asoc. 24 -
Orthotricho -
Homomallietum incurvatae Peciar 1965
Asociaţie identificată pe trunchiurile de Quercus cerris, Quercus
frainetto şi Tilia cordata, de la bază pînă la înălţimea de 110 cm, în
pădurile : Căscioarele, Vlad Ţepeş, Pusnicu, Comana, Mihai Bravu, Buda, din Cîmpia Română şi în pădurea Ciucurova Topolog din Dobrogea.
Este o asociaţie xero-mezofilă, foto-sciafilă, cu expoziţie N şi NE.
Speciile caracteristice asociaţiei sînt : Homomallium incurvatum,
Orthotrichum fallax, Hypnum cupressiforme, Bryum capillare, Orthotrichum obtusifolium, iar însoţitoare : Parmelia sulcata, Leskea polycarpa,
Cladonia fimbriata, Lecanora subfusca, Ramalina pollinaria. (Tab. 25,
Fig. 25).
Alianţa VIII Orthotrichion obtusifolii (Barkman 1958) Peciar 1965
Sin. Orthotrichion obtusifolii Barkman 1958
Syntrichion laevipilae Ochsner 1928
Syntrichion laevipilae FelfOldy 1941
Syntrichion laevipilae Duvigneaud
Eu-Xanthorion Krusenstjerna 1945
Orthotrichion Hi.ibschman 1952
Tortulion laevipilae (Ochsner 1928) Barkman 1958
Asoc. 25 - Orthotrichetum obtusifolii (Allorge 1922) Peciar 1965
Sin. Asoc. cu Tortula laevipila şi Orthotrichum obtusifolium Allorge
1922
Syntrichietum papillosae Jaeggli 1933
472
.Tabelul 24 -
Asoc. SYNTRICHIETUM PULVINATAE Peciar 1965
1
2
3
4
5
6
80
75
85
90
95
100
N
N
N
N
E
E
85
70
75
90
80
80
100
250
150
350
500
550
R.p.
Q .c.
Q .f.
Q .r .
Q .r.
Q .r.
Syntrichia pulvinata
3.4
3.4
2.3
2.3
3.4
+.1
V
Hypnum
cupressiforme
2.3
2.3
1.2
+.1
2.3
1.2
V
Leucodon sciuroides
+.1
1.2
+.1
+.1
1.2
+.1
V
Bryum capillare
+
+.l
-
+.1
+
Pylaisia polyantha
-
-
III
Xanthoria parietina
-
+.1
-
II
-
I
I
-
-
I
Numărul
releveului ·
Suprafaţa
(cm2)
Expoziţia
Acoperirea Jenerală (O/o)
Altitudinea (m)
Esenţa forestieră
K
Car. Asoc.
+ .1
+
-
-
-
-
+
+
-
-
-
II
I
!nsotitoare
Parmelia sulcata
Madotheca
platyphylla
~
Syntrichia ruralis
+
-
-
-
Leskeella nervosa
-
+
Brachythecium
salebrosum
+
-
-
-
Hypnum
cupressiforme
var. filiforme
+
-
-
-
-
-
I
AJ?blystegium serpens .
+
-
-
-
-
I
-
+
-
-
+'
-
-
I
Bracl.wthecium
velutinum
-
Physcia .puly~rulenta
-
-
I
I
Asoc. cu Tortulia l.aevipila Dudos et Laveragn 1944
Asoc. cu Tortula laevipila şi Stroemia obtusifolia Duclos et Laveragn . 1944
Syntrichi.~tum laevipiliae Barkman 1949
Asoc. Orthotrichum affine - obtusifolium Koppe 1955
473
Tabelul 25 -
Asoc. ORTHOTRICHO - HOMOMALLIETUM INCURVATAE
Peciar 1965
1
2
3
4
95
80
75
80
N
N
NE
N
70
fJO
80
90
100
300
150
450
Q.c.
T.c.
Q.f.
T.c.
Homomallium
incurvatum
3.4
2.3
3.4
1.2
V
Orthotrichum fallax
2.3
1.2
+.1
--
+
+
V
Hypnum
cu pressiforme
+.1
+.1
III
+.1
-
-
II
-
I
+
+
-
-
III
Numărul
releveului
Suprafaţa
(cm2)
Expoziţia
Acoperirea generală (O/o)
Altiturlinea (m)
Esenţa forestieră
K
I
I
Car. Asoc.
Bryum capi!lare
Orthotrichum
obtusifolium
+
+
-
/nsotitoare
+.1
Leskea polycarpa
+.I
+
Cladonia fimbriata
-
Lecanora subfusca
+
+
+
-
Parmelia sulcata
Rama!ina pol!inaria
-
-
II
I
I
I
Asociaţie identificată pe trunchiurile de Fagus silvatica, Quercus
cerris, Quercus frainetto şi Tilia cordata, de la înălţimea de 100 cm pînă
la 400 cm, în pădurile : Căscioarele, Vlad Ţepeş, Pusnicu, Comana, Mihai Bravu 1 Buda din Cîmpia Română, în pădurea Ciucurova Topolog din
Dobrogea, precum şi în zonele păduroase din Valea Doftanei şi Masivul
Iezer-Păpuşa.
Este o asociaţie xero-mezofilă, sciafilă,
Speciile caracteristice asociaţiei sînt :
cu expoziţie N şi NV.
Orthotrichum obtusifolium,
Xanthoria parietina, Orthotrichum fallax, Physcia pulverulenta, Pylaisia
polyantha, Leucodon sciuroides, iar însoţitoare : Hypnum cupressiforme,
Orthotrichum speciosum, Orthotrichum striatum, Orthotrichum stramineum, Pterygynandrum filiforme, Lecanora subfusca, Parmelia sulcata,
Amblystegium serpens, Frullania dilatata, Radula complanata, Leskea
polycarpa, Mnium cuspidatum, Ramalina fraxinea (Tab. 26, Fig. 26).
474
\
•~
~
LEGENDA
HomomalJium incurvatum
CJ
Orthotrichum fallax
IZ]
-
Hypnum cupressiforme
!"!;. +I
Bryum capillare
lIIIIIIlil
Orthotrichum obtusifolium
~
Parmelia sulcata
~
f,eskea polycarpa
D
le canora subiusca
.
mn
Romalina pollinario
Fig. 25. Schiţa Asoc. Orthotricho
Homomallietum incur:vatae
Asoc. 26 - Orthotrichetum fallacis Krusenstjerna 1940
Sin. Orthotrichetum parvum Jaeggli 1933
Asociaţie identificată pe trunclliurile de Fagus silvatica, Quercus
cerris, Quercus frainetto, Salix fragilis, Tilia cordata, de la înălţimea
de 50 cm pînă la înălţimea de 250 cm, în pădurile : Căscioarele, Vlad
Ţepeş, Pusnicu, Comana, Mihai Bravu, Buda din Cîmpia Română, în
pădurea Ciucurova Topolog şi Grindul Letea din Dobrogea, precum şi în
zonele păduroase din Valea Doftanei şi Masivul Iezer-Păpuşa.
Este o asociaţie xero-mezofilă, sciafilă, cu expoziţie N şi SE.
Speciile caracteristice asociaţiei sînt : Orthotrichum fallax, Xanthoria parietina, Orthotrichum obtusifolium, Physcia ascendens, Pterygynandrum filiforme, Pylaisia polyantha, Syntrichia papillosa, iar însoţi
toare : Physcia orbicularis, Leucodon sciuroides, Leskea polycarpa, Frullania dilatata, Hypnum cupressiforme, .M adotheca platyphylla, Orthotrichum stramineum, Syntrichia pulvinata, Lecanora subfusca. (Tab. 27,
Fig. 27).
Asoc. 27 - Syntrichietum papillosae Jaeggli _1933
Sin. Asoc. cu Syntrichia papillosa Jaeggli 1933
Asociaţie identificată pe trunchiurile de Salix fragilis, Quercus cerris, Robinia pseudacacia de la înălţimea de 100 cm pînă la înălţimea
475
Tabelul 26 -
Asoc. ORTBOTRICBETUM OBTUSIFOLII (Allorge 1922)
Peciar 1965
1
2
3
4
5
95
120
80
140
200
NV
NV
N
N
N
85
75
90
60
70
150
200
100
350
600
Q.c.
Q.f.
T.c.
F.s.
F.s.
Orthotrichum
obtusifolium
4.5
3.4
4.5
4.5
2.3
V
Xanthoria parietina
2.3
3.4
2.3
+.1
-
IV
Orthotrichum faliax
-
+.1
+.1
+
IV
+
+.1
III
+
-
II
III
Numărul
releveului
Suprafaţa
(cm 2 )
Expoziţia
Acoperirea
generală
(O/o}
Altitudinea (m)
Esenta
forestieră
K
Car. Asoc.
Pylaisia polyantha
-
+.I
+
-
Leucodon sciuroides
+
-
-
+
Hypnum cupressiforme
+
+.1
-
+
Orthotrichum
speciosum
-
+
-
+.1
-
Orthotrichum
stria turn
+.1
-
+
-
-
II
Orthotrichum
stramineum
+.1
-
+.1
-
-
II
Pterygynandrum
filiforme
+
+.1
-
-
-
II
Lecanora subfusca
+
-
+
-
-
Amblystegium
serpens
-
+
-
-
I
Parmelia sulcata
-
Frullania dilatata
+
-
-
Radula compla.u.ata
-
-
+
Leskea polycarpa
+
-
-
Mnium cuspidatum
-
-
+
+
-
-
-
Physcia pulverulenta
+.1
-
I
lnsotiloare
Ramalina fraxinea
476
II
I
I
I
I
I
I
I
I.oa
LEGENDA
350
~
Joo
filIIII]
Orthotrichum obtusîfolium
.
~
Xanthorîa parîetina
Jill
Physcîa pulverulenta
~
I;.eucodon sciuroîdes
.0
250
200
Hypnum cupressilorme
~
••o
Orthotrîchum stramineum
Pterygynandrum iilîforme
~
Lecandra subfusca
~
Parmelia sulcata
s
Frullanîa dilatata
rn
Leskea polycarpa
.
f50
Orthotrîchum strîatum
fOO
Fig. 26 -
Schiţa
Asoc. Orthotrichetum obtusifolii
de 250 cm, în pădurile : Căscioarele, Vlad Ţepeş, Pusnicu, Comana, Mihai Bravu, Cernica, Buda, din Cîmpia Română, pe Grindul Letea din
Dobrogea, precum şi în zonele păduroase din Valea Doftanei şi Masivul
Iezer-Păpuşa.
Este o asociaţie xero-mezofilă, sciafilă , cu expoziţie NV, NE şi SV.
Speciile caracteristice asociaţiei sînt : Syntrichia papillosa, Orthotrichum fallax, Xanthoria parietina, Orthotrichum obtusifolium, Frullania dilatata, Physcia pulverulenta, Pleurococcus vulgaris, Orthotrichum
diaphanum, Pylaisia polyantha, iar însoţitoare : Hypnum cupressiforme,
Orthotrichum speciosum, Parmelia sulcata, beucodon sciuroides, Brachythecium velutinum, Syntrichia pulvinata, Brachythecium salebrosum, Lecanora subfusca (Tab. 28, Fig. 28) .
.Asoc. 28 - Uloto - Orthotrichetum striati (Her2'Jog 1943) P·eci.ar 1965
Sin. Asoc. Orthotrichum - Ulota Herzog 1943
Asociaţie identificată pe trunchiurile de Fagus silvatica şi Alnus glutinosa, .de .la .înălţimea de 50 cm .pînă - la - înălţimea de :200 cm, în pădurile:
Comana din Cîmpia Română, în · pădurile : C. A. Rosetti, Grindul Letea
din Dobrogea, precum şi în zonele păduroase din Valea Doftanei şi Masivul Iezer-Păpuşa.
4'1.7
Tabelul 27 -
Numărul
Asoc. ORTHOTRICHETUM F ALLACIS Von Krusenstjerna 1940.
releveului
1
2
3
4
5
90
50
80
100
95
N
N
N
N
80
60
50
60
60
Altitudinea (m)
450
100
200
150
200
Esenţa
F.s.
Q.f.
S.f.
Q.c.
T.c.
Orthotrichum fallax
3.4
2.3
2.3
3.4
2.3
V
Xanthoria parielina
+.1
+
+.l
+.1
+
V
+.1
+.1
-
+
+.1
IV
Physcia ascendens
+
-
+.1
-
+
III
Pteryqynandrum filiforme
+
+.1
-
+
III
Pylaisia polyantha
-
-
+
+.1
-
-
+
-
-
I
+
+.1
-
III
+
-
+.1
II
I
I
Suprafaţa
(cm2)
Expoziţia
Acoperirea
generală
(O/o)
forestieră
SE
K
Car. Asoc.
Orthotrichum obtusifolium
Syntrichia papillosa
II
lnsotitoare
Leskea polycarpa
+
-
Frullania dilatata
-
-
Hypnum cupressiforme
+.1
Madotheca platyphylla
+
-
Orthotrichum stramineum
-
Syntrichia pulvinata
-
Physcia orbicularis
1.2
Leucodon sciuroides
-
Lecanora subfusca
+
-
+
-
-
-
+
-
-
-
+
-
-
-
+
-
+
-
-
I
I
I
I
I
Este o asociaţie xerofilă. sciafilă, cu expoziţie N, S şi V.
Speciile caracteristice asociaţiei sînt : Orthotrichum striatum, Radula complanata, Frullania dilatata, Ulota crispa, Leskeella nervosa, Leucodon sciuroides, iar însoţitoare : Amblystegium serpens, Orthotrichum
stramineum, Hypnum cupressiforme var. filiforme, Orthotrichum octoblepharis, Physcia orbicularis (Tab. 29, Fig. 29).
Asoc. 29 - Orthotrichetum octoblepharis (Felfoldy 1941) Peciar 1965
Sin. Orthotrichetum Felfoldy 1941
478
250
LEGENDA
200
150
~
0-
-
Ortholrichum obtusilolium
Xanthbria parietina
llIIII!ll
Phys cia ascendens
~
Pt ery gynandrum liliforme
D
Phys cia orbicularis
~
Leskea polycarpa
§
Hypnum cupressiforme
~~
~
Madoth eca plalyphylla
#
fO O
Orthotrichum iallax
L ecanora sublusca
50
Fig. 27. S chiţa Asoc. Or.t hotrichetum fallacis
Asociaţie identificată pe trunchiurile de Acer platanoides, Fagus silvatica, Quercus cerris, de la înălţimea de 100 cm pînă la 300 cm, în pă
durile : Căscioarele, Mihai Bravu, Comana, Pusnicu, Vlad Ţepeş, din Cîmpia Română , precum şi în zonele păduroase din Valea Doftanei şi Masivul Iezer-Păpuşa.
Este o asociaţie xerofită , sciafilă , cu expoziţie N şi S.
Speciile caracteristice asociaţiei sînt : Orthotric hum octoblephare,
Orthotrichum fallax, Radula complanata, Frullania dilatata, Pylaisia polyantha, Orthotrichum obtusifolium, Xanthoria parietina, dar însoţitoare :
Physcia tenella, Hypnum cupressiforme , Pterygynandrum filiforme, Ulota crispa, Graphis scripta, Mnium cuspidatum, Phy scia pulverul enta (Tab.
30, Fig. 30).
Asoc. 30 - Orthotrichetum diaphani (Jaeggli 1933) Peciar 1965
Sin. Orthotrichetum parvum Jaeggli 1933
Asociaţie identificată pe trunchiurile de Acer platanoides, Quercus
cerris, Quercus frainetto, de la înălţimea de 100 cm pînă la înălţimea
de 250 cm, în pădurile : Căscioarele , Mihai Bravu, Comana, Pusnicu,
Vlad Ţepeş , Buda din Cîmpia Rom ână , precum şi în zonele păduro?se
din Valea Doftanei şi Masivul Iezer-Păpuşa.
Este o asociaţie xerofită , sciafilă, cu expoziţie V şi NV.
Speciile caracteristice asociaţiei sînt : Orthotrichum diaphanum,
479
"50
LEGENDA
0
-
Syntrichia papillosa
.
~
zoo
Orthotrichum fallax
\
Xanthori a parietina
.
EJ
Orthotrichum obtusitolium
§
Physcia pu l veru l en ta
[ZJ-
Orthotrichum diaphanum
fIIIlilil
Hypnum cupress itorme
~
O rthotrichum speciosu m
~
Leucodon sciuroides
lo o I
Rrachythenium veltitinum
~
Syntrichia pu l vinata
.
/50
0 0
0
100
Sc hiţa
Fig. 28 -
Asoc. Synt richi ffium papillosae
Tabelul 28 -
Asoc. SYNTRICHIETUM PAPILLOSAE Jaeggli 1933
1
2
3
4
5
80
75
65
100
90
SV
NV
NV
NE
NV
60
80
75
70
60
Altitudinea (m)
100
200
150
200
180
Ese nţ a foresti e r ă
Q .c.
S.f.
S.f.
S.f.
R.p.
2.3
3.4
3.4
2.3
2.3
1.2
+.1
1.2
1.2
1.2
+
+
-
-
+.l
Număru l
re leveu lui
Suprafaţa (cm 2 )
Expozi ţia
Acope rirea
generală
(O/o)
K
Car. :Asoc.
Syntrichia papillosa
Orthotrichum fallax
Xa'nthorla parietina
Orthotrichum obtusifo!ium
Frullania dilatata
~'
• ..-. ••I•
1-- - -·
...
,. .
+.1
-
-.
..
+.1
+
+ .1
+
+ .. +
- -. - . „
~
V
IV
. III
III
Physcia pulverulenta
+
-
-
-
Pleurococcus vulgaris
-
-
+
-
Orthotrichum diaphanum
+
-
Pylaisia polyantha
-
+
-
Orthotrichum speciosum
+.1
+.1
Parmelia sulcata
-
+
+.1
+.1
Leucodon sciuroides
+
+
II
-
I
-
-
I
-
-
I
+
+.1
-
IV
-
-
+
III
+
II
-
-
-
+.l
-
-
+.1
-
-
-
+
-
+
-
-
-
·
însoţitoare
Hypnum cupressiforme
Brachythecium velutinum
Sy ntrichia pulvinata
Brach ythecium salebrosum
Lecanora subfusca
-
II
I
I
I
I
200
LE GENDA
Ortho trichum striatum
ISO
fOO
~
U Jo ta crispa
0,
F rullania dilatata
~-~
Radu l a compJanata
~
Orth otric hum stramineum
B
0EJ.
~
Leskee la nervosa
Pylaisia polyantha
A mb lys t egium se rp ens
Ph yscia orbicularis
50
Fig. 29 -
Schiţa
Asoc. Ulo to Orthotriche tum striati
481
Tabelul 29 -
Allioc. ULOTO -
ORTBOTRICBETUM STRIATI (Hetzog 1943)
Peciar 1965
1
2
3
4
5
75
80
100
90
85
N
N
N
s
V
80
70
65
96
60
Altitudinea (m)
300
500
800
650
550
Esenţa forestieră
A.g.
F.s.
F.s.
F.s.
F.s.
Numărul
releveului
Suprafaţa (cm 2 )
Expozitia
Acoperirea
generală
(0
/o)
K
Car. Asoc.
2.3
3.4
3 ..(
Radula complanata
+.1
1.2
+
2.3
Frullania dilatata
+.1
+.1
-
Ulola crispa
23
-
1.2
Leskeela nervosa
+
-
Leucodon sciuroides
-
Pylaisia polyantha
Orthotrichum striatum
2.3
V
+
V
+.1
2.3
IV
+.1
-
III
-
+
+
III
-
+
-
-
II
2.3
3.4
-
-
-
1.2
-
II
Physcia ascendens
I
Xanthoria parietlna
-
-
+.l
-
-
I
-
I
+.1
+.1
-
-
II
+
+.1
II
+
+
Car. Aliantei
şi
+.1
Ord.
Syntrichia paplllo&a
+.1
lnsotiloare
Amblystegium serpens
Orthotrichum stramineum
+
Hypnum cupressiforme
var. filiforme
-
Orthotrichum octoblephare
-
Physcia orbicularis
+
-
-
II
+
-
-
-
-
I
I
Orthotrichum fallax, Syntrichia papillosa, Xanthoria parietina, Radula
complanata, Frullania dilatata, iar însoţitoare : Ulota crispa, Graphis
scripta, Hypnum cupressiforme, Pterygynandrum filiforme (Tab. 31,
Fig. 31).
482
r
Joo
LEGENDA.
I
I
250
200
!IIIlliJ
Orthotrîchum nctoblephare
~
Radula complanata
D
D
=
t;]
Frul/anîa dilatata
Ortholrichum fallax
Pylaîsia poJyantha
Orthotrîchum obtusîfolium
Xanthorîa parielina
U Iota crispa
150
IOD
Fig. 30 -
Schiţa
Tabelul 30 -
Asoc. Orthotrichetum octoblepharis
Asoc. ORTHOTRICHETUM OCTOBLEPHARIS (Felfoldy 1941)
Peciar 1965
1
2
3
4
Suprafaţa (cm 2 )
90
100
75
55
Expoziţia
N
s
s
N
95
80
75
80
Altitudinea (m)
500
100
600
650
Esenţa forestieră
F.s.
Q.c.
A.p.
A .p.
3.4
2.3
2.3
3.4
V
Orthotrichum fallax
+.1
+.1
+
-
IV
Radula complanata
+
1.2
1.2
IV
Frullania dilatata
+
-
-
1.2
III
Numărul
releveului
Acoperirea
generală
(O/o)
K
Car. Asoc.
Orthotrichum octoblephare
483
+
-
-
+.1
+. 1
-
-
+
+.1
+
-
foi um cus pida tum
+
+
-
Ph yscia pulveru lenta
-
Pyla isia polyanth a
Orthotrichum obtusifolium
Xanth oria parietina
-
-
I
+.1
-
II
+
+
II
I
I
lnsof itoare
Physcia te nella
H ypnum cupress iforme
Pt e r ygy na ndrum filiforme
Ulota cri spa
Graphis scripta
+
+
-
-
250
LEGENDA
Orthotrichum diap hanum
Ori hotrichum f allax
Sy ntrich ia papillosa
-cOO
Xanllwr ia parietina
Radula comp/anal a
Pru llania dilatata
f50
!=--=J
U Iota c rispa
~1
G ra phis sc ripta
r.=-::1
~
Pterygynandru m filiform e
Physcia palverulenta
100
Fi g.
484
31
-
Schiţa
Asoc. Orthotriche tum
diaphani
II
I
I
11
I
Asoc. ORTHOTRICHETUM DIAPHANI (Jaeggli 1933) Peciar 1965
Tabelul 31 -
1
2
3
4
35
90
80
100
V
NV
V
V
Gel
80
75
85
Altitudinea (m)
100
500
150
650
Esenţa forestieră
Q.c.
A.p.
Q.f.
A.p.
Orthotrichum diaphanum
2.3
3.4
2.3
+.1
V
Orthotrichum fallax
1.2
2.3
+
IV
Syntrichia papillosa
+.1
+
-
II
Xanthoria parietina
+
-
-
-
Radula complanata
+
+
-
-
-
I
-
I
+.1
+
III
+
II
-
-
I
-
I
Numărul
Suprafaţa
releveului
(cm 2)
Expoziţia
Acoperirea
generală
(O/o)
K
Car. Asoc.
Frullania dilatata
-
I
1nsotiloare
Ulota crispa
+
Graphis scripta
+
-
Hypnnm cupressiforme
-
+
Pterygynandrum filiforme
+
+
-
Physcia pulverulenta
-
I
BIBLIOGRAFIE
l. BARKMAN J. J. Phytosociology and ecology of cryplogamic cpiphyles, Ascn
(Netherlands), 1958
2. DUVIGNEAUD P. Les association.<> epiphytiques de la Belgiquc, Buii. Soc.
Roy, Bot. Belg. 1942.
3. GAMS H. Bryocenology in Verdoorn F: Manual of Bryology, Haag, 1932.
4. GAUME R. Muscines corlicoles des environs de Samoens (I-lau/C'-Savoie),
Bull. Mus. Hist. Nat. Paris, 1950.
5. HALE M. E. - Phytosocio/ogy of corlicolous cryptogams in Ilic up/and forcsls
of Southern Wisconsin, Ecol., 1955.
6. HERTZOG T. - Geograpliie der Moose, Jena, 1926.
7. HILITZER A. - Etude sur la vegeta/ion epiphyte de la BoMme, Schriften herausgeg. Naturw. Sakult. Karlsuniversităt, Prag, 1925.
8. HUBSCHMANN A.v. - Zwei epiphylische Moosgese/Jsschaftcn Norddeutsch/ancls,
Mitt. der flor.-soziol. Arbeits~em., Stolzenau-Weser, 1952.
9. JAEGGLI M. - Muschi arboricoli del Cantone Ticino, Revue Bryol. et Lichen.
VI. Paris, 1933.
10. KOPPE P. - Moosvegetalion und Moosgesellschaflen von A/ICîtting in Oberbayern, Feddes Repertorium spec. nov. regni vegetab. Bd. 58, Berlin, 1955.
485
11. KRUSENSTJERNA E. - Bladmossvegetation och bladmossllora I Uppsala-Trakten, Uppsala, 1945.
12. MONKEMEYER W. - Die Laubmoose Europas, in Rabenhorst's Krypt. Fl. Bd. IV
Leipzig, 1927.
13. OCHSNER F. Studicn iibcr die Epiphytenvegetation der Schweiz, Jahrbuch
d. St. Gallischen Naturwiss. Gesell., Bd. 63, 1928.
14. PECIAR V. - Epiphytische Moosgesellschalten der SJowakei, Acta Facul. Rerum
Naturalium Univ. Comenianae, T. IX., Bratislava, 1965.
15. PILOUS Z. - Moosvegetalion des Talgebiets Demanoska dolina in der Niederen
Tatra, Rozpravy CeskosloveRske akademie ved. 71. 1961.
16. RICHARDS P. W. - Ecology in Verdoorn: Manual of Bryology, Haag, 1932.
17. ŞTEFUREAC TR. I. - Cercetări sinecologice şi sociologice asupra briolitelor din
Codrul Secular Slătioara (Bucovina), Anal. Acad. Roman. Mem. 27, 1941.
18. ŞTEFUREAC Tr„ MOHAN GH. - Cercetări ecologice şi briosociologice asupra
speciei An ac am p to don s p 1 ac h noi des (Froel.) Brid. din România, Soc.
Ştiinte Biologice, 1970 (Comunicată).
19. ŞTEFUREAC TR., MOHAN GH. - Contribuţii la cunoaşterea briofitelor din Nordul Dobrogei. Analele Universitătii Bucureşti, 1969.
20. SJOGREN E. - Epiphylisc/1e Moosvegctation in Laubwaldern der Insel Oland,
Uppsala, 1961.
21. TUXEN R., HUBSCHMANN A.V .. PIRK W. - Kryplogamen und Phanerogamengesellschalten, Mitteilungen d. Flor.-soziol. Arbeitsgem. N.F., Hft. 6 /7, Stolzenau, Weser, 1957.
22. WILSON B.L. - A bryocenological study of some epiphytic Mosses ol a central
Indiana woods, Butler University Bot. Studies. voi. III, Indianopolis-Indiana
(USA), 1933-36.
Re sume
A la suite d'etudes et d'observations pratiquees pendant la periode 1969-1973
dans diverses regions de la Roumanie, telles que : Fon~t de Comana, Foret de Cascioarele, Foret de Vlad Ţepeş. Foret de Cernica, Buda, Foret de Pusnicu, Foret de
Mihai Bravu, appartenant it la Campagne Roumaine, au Massif Iezer-Păpuşa, a la
Vallee de Doftana et a la Dobroudja-l'anteur a reussi a identifier, a l'aide d'un
nombre de plus de 200 releves, 31 associations epiphytes, sur certaines especes
ligneuses.
Chaque association est accompagnee de ses synononymes, d'une breve caracterisation ecologique, du tableau bryologique et de l'esquisse de l'association. ..-~'
(•
Summary
Following a number of studies and observations made during the 1969 to 1973
year period în various regions of Rumania, viz the forests of Comana, Căscioarele,
Vlad Ţepeş, Cernica, Buda, Pusnicu and Mihai Bravu, from tbe Rumanian Plain, tbe
Iezer-Păpuşa Mountains, the Valley of Doftana and the Dobroudga the author
succeeded în identifying on wood species 31 epiphytic associations on the ground
of more than 200 observations.
Every association îs accompanied by its sy.nonyms, a short ecologic characterization, a bryosociologic table and the association schedule.
4,86
Tiparul executat sub cda. 1601 la
Intreprinderea poligrafică Galaţi,
B-dul George Coşbuc nr. 223 A
Republica Socialistă România
Peuce Journal