TEMA 1
NO IUNI GENERALE DESPRE BOLILE PLANTELOR
Unit i de înv are:
Definiţia bolii şi clasificarea bolilor plantelor.
Simptomele bolilor plantelor. Pagube şi pierderi
-Obiectivele temei :
-Prezentarea diferitelor şi multiplelor tulbur ri şi modific ri pe care
le produc bolile în structura şi func iile unei plante
-Cunoaşterea tipurilor de boli şi a naturii lor cauzale;
-În elegerea no iunii de simptom şi a tipurilor de simptome pe care
patogeni le produc în timpul patogenezei
-În elegerea tipurilor de simptome externe cu rol hot râtor în
identificarea şi diagnosticarea bolilor plantelor;
-În elegerea rela iilor dintre simptome, pagub şi pierdere şi a
diferen elor dintre ele. Cunoaşterea tipurilor de pierderi cauzate de
bolile plantelor
-Aspectul financiar al pierderilor de produse agricole
-Importan a socio-economic a protec iei plantelor
Timpul alocat temei : 2 ore
Bibliografie recomandat :
Paraschivu, A. M.-2010-Suport de curs pentru disciplina Fitopatologie
pentru studen ii anului II Agricultur ID
Paraschivu, A. M.-2010-Bolile plantelor-simptomatologie, cauzalitate,
prevenire şi combatere, EUC 2010,
ISBN 973-8043-87-5;
Paraschivu, A. M.-2006-Fitopatologie general , Editura SITECH, Craiova,
ISBN 973-746-258-8; ISBN 978-973-746-285-5;
Paraschivu, A. M.-2004-Ghid pentru recunoaşterea bolilor plantelor şi a
naturii lor cauzale, EUC, ISBN 973-8043-221-1;
C t lin T nase, Tatiana Eugenia Şesan-2006-Concepte actuale în taxonomia
ciupercilor Editura Universit i „Alexandru Ioan
Cuza” Iaşi- ISBN (10) 973-703-144-X;
ISBN (13) 978-973-703-144-0;
Ioan Oroian, Viorel Florian, Liviu Holonec-2006-Atlas de Fitopatologie
trilingv, ISBN 973-27-1311-9,
Editura Academiei Române;
Site-uri internet referitoare la Protec ia plantelor;
1
Rezumatul temei
Tema prezint multiplele şi profundele modific ri care au loc în
interiorul, dar şi la exteriorul plantei în timpul atacului patogenului sau
patogenilor asupra plantei în procesul de patogenez sco ând în eviden
defini ia bolii şi clasificarea bolilor plantelor. Sunt prezentate diversele
categorii de boli în func ie de natura cauzal , în func ie de natura
patogenului cauzator, în func ie de evolu ia procesului patologic, în func ie
de ritmul de propagare al bolilor plantelor, în func ie de caracterul
infec iei. Caracteristic bolilor plantelor sunt simptomele care apar atât la
interiorul cât şi la exteriorul plantelor şi care pot fi principale şi secundare,
interne dar şi externe. Dup tipicitatea acestor simptome se încearc
identificarea bolilor dar pentru un diagnostic corect trebuie s ob inem în
laborator patogenul cauzator. Este necesar s proced m aşa deorece de
multe ori simptomele pot fi asem n toare şi ele singure pot duce la posibile
confuzii. De asemenea tema descrie termenii de pagube şi pierderi, rela iile
dintre simptome, pagube şi pierderi. Este prezentat modul de apreciere a
pagubelor şi pierderilor pornindu-se de la compararea unei situa ii reale
cu o situa ie ideal în care practic cultura ar fi s n toas f r a suferi nici
un fel de pagub sau pierdere.
S-a insistat pe cunoaşterea tipurilor de pierderi care pot fi pierderi
potn iale şi pierderi reale şi care la rândul lor pot fi directe primare şi
secundare şi pierderi indirecte.
Conceptul «Protecţia plantelor» se raporteaz
la gestiunea
diferitelor produc ii vegetale (câmpuri, pajişti, p duri, sere, domenii
acvatice, etc.) în vederea protej rii împotriva factorilor care pot direct sau
indirect altera cantitatea sau calitatea produsului cercetat (semin e, fructe,
flori, frunze, rizomi, r d cini, lemn, fibre, dar şi vegeta ia fixatoare de
dune, p duri anti-eroziune, planta ii ornamentale sau urbane, etc.). Acest
concept ia de asemenea în considerare toate efectele pe care interven iile
puse în practic în cadrul acestei gestiuni le pot avea asupra perenităţii
produc iei considerate. El trebuie aplicat de o manier specific la fiecare
tip de cultur : culturi de subzisten , culturi industriale, culturi extensive
sau intensive, culturi temperate, tropicale sau subtropicale, culturi anuale
sau perene, culturi sub sticl sau în aer liber.
Estimarea pierderilor medii la diferite culturi din zone geografice
mai pu in industrializate dau valori variind între 25%-60 %.
Dat fiind importan a acestor pierderi m surile simple cum ar fi
selec ia sanitar , pot da creşteri de produc ie spectaculare în cazul
patogenilor cartofului, ai florii-soarelui, virusul mozaicului maniocului,
virozele napului dulce.
Impactul ecologic al substan elor utilizate în protec ia plantelor se
manifest foarte variat, de la poluarea mediului şi reg sirea rezidiilor
toxice în produsul finit, pân la poluarea pânzei de ap freatic , apari ia
rezisten ei la pesticide, cu influen e nefaste asupra s n t ii popula iei.
2
1.1. Defini ia bolii şi clasificarea bolilor plantelor
Prin boală se înţelege orice tulburare ce are loc în structura şi
funcţiile unui organism vegetal, care se manifestă prin modificări
biochimice, fiziologice, citologice, histologice şi anatomo-morfologice care
afectează capacitatea de producţie şi de reproducere a plantei.
Dup cauzele care le produc bolile plantelor se împart în dou mari
categorii:
1. Boli neinfecţioase (fiziologice) provocate de ac iunea nefavorabil a
unor factori abiotici din mediul extern (umiditate, temperatur , lumin , caren a
de macro- şi microelemente, etc.).
2. Boli infecţioase (parazitare) provocate de diferi i patogeni (prioni,
virioni, virusuri, micoplasme, bacterii, ciuperci, antofite parazite).
Casificarea bolilor parazitare a plantelor se face în func ie de mai multe
criterii, utilizarea cea mai mare având-o clasificarea dup natura patogenului.
Dup acest criteriu, bolile infec ioase se clasific astfel:
- viroidoze-boli provocate de viroizi;
- viroze - boli provocate de virusuri;
- micoplasmoze - boli provocate de micoplasme;
- riche ioze - boli provocate de riche\ii;
- bacterioze - boli provocate de bacterii;
- micoze - boli provocate de ciuperci;
- antofitoze-boli provocate de antofite (plante superioare parazite cu
sau f r clorofil ).
În func ie de evolu ia procesului patologic în timp, bolile plantelor se
împart în dou categorii:
-boli acute-cu o evolu ie rapid a procesului parazitar, producând în
scurt timp moartea plantei, cum sunt bolile produse de: Pythium debaryanum,
Corynebacterium michiganense pv. michiganense, Verticillium sp., etc.
-boli cronice-cu un proces parazitar de lung durat , ce se desf şoar
de-a lungul mai multor fenofaze din perioada de vegeta ie a plantelor,
stânjenesc dezvoltarea acestora, influen eaz ritmul de creştere încetinindu-l,
gr besc apari ia fenomenului de îmb trânire a esuturilor, adic apari ia
senescen ei, scad capacitatea de produc ie şi eventual gr besc moartea plantei,
dar nu o cauzeaz . Putem da exemplu bolile produse de: Gnomonia juglandis
(sin. Gnomonia leptostyla), Nectria cinnabarina, etc.
Din punct de vedere al ritmului de propagare bolile plantelor se împart
în :
-epifiţii-boli care se r spândesc repede pe suprafe e mari, producând
epidemii (ruginile grâului produse de speciile genului Puccinia, mana vi ei-devie produs de Plasmopara viticola).
-endemii-boli cu un areal limitat (râia neagr a cartofului produs de
Synchytrium endobioticum).
Dup caracterul infec iei, bolile plantelor se clasific astfel:
3
-localizate-afecteaz numai o anumit parte a plantei (r d cina, tulpina
sau baza tulpinii, frunza, inflorescen a, floarea, fructul, s mân a) şi reprezint
marea majoritate a bolilor întâlnite. Ele au în general o ac iune cronic , de
lung durat , procesul parazitar desf şurându-se de-a lungul întregii perioade
de vegeta ie a plantelor;
-generalizate-provoac îmboln virea întregii plante, cum ar fi de
exemplu: virozele, traheobacteriozele, traheomicozele; ele reprezint un num r
mai redus de boli, dar mai grave;
-localizate dar cu efect generalizat-ac ioneaz la nivelul sistemului
radicular sau al bazei tulpinii, distrugând în general integritatea vaselor
conduc toare sau a m duvei plantelor şi determin de fiecare dat ofilirea sau
moartea plantelor. Exemple: traheobacteriozele-nerva iunea neagr a frunzelor
de varz , putregaiurile moi şi cancerul bacterian sau ofilirea bacterian a
tomatelor-produse de Xanthomonas campestris pv. campestris, Erwinia sp. şi
Corynebacterium michiganense pv. michiganense sau traheomicozele produse
de specii ale genurilor Fusarium, Verticilium, Diplodia etc.
Bolile infec ioase constituie obiectul esen ial de studiu şi de cercetare al
fitopatologiei.
Re inem c bolile plantelor întotdeauna au o natur cauzal , ele nu apar
din senin şi în func ie de acest aspect sunt infecţioase (dac sunt produse de un
patogen infec ios care tr ieşte parazit pe planta gazd ) şi respectiv fiziologice
dac sunt cauzate de condi ii de mediu nefavorabile (factori perturbatori de
nutri ie caren e sau exces de macro şi microelemente, de ap , arşi , secet ,
grindin , înghe , brum , substan e poluante, radia ii, valori pH etc. Simptomele
pot fi asem n toare sau pot fi confundate, dar important este natura cauzal .
Se mai cunosc bolile acute şi respectiv bolile cronice, bolile endemice şi
respectiv epidemice, bolile localizate, bolile generalizate şi bolile localizate, dar
cu efect generalizat.
1.2. Simptomele bolilor plantelor
În vederea combaterii bolilor produse de diverşi patogeni trebuie mai
întâi s fie corect identificat boala şi în special patogenul care a produs-o,
adic s se stabileasc diagnoza.
Stabilirea diagnozei se face în func ie de modific rile suferite de plant
în urma îmboln virii, denumite simptome, întregit de identificarea
microscopic a patogenului.
Patogenii provoac în interiorul plantei o serie de modific ri
biochimice, citologice care sunt puse în eviden numai prin analize şi studii
speciale, nesezizate de ochiul observatorului.
Simptomele reprezint modific ri ce pot fi observate pe cale vizual
(colora ii, decolora ii, atrofii, hipertrofii), prin pip iri (pustule de rugini,
proeminen ele de pe fructele atacate de Xanthomonas campestris pv. pruni sau
Stigmina carpophila (sin. Coryneum beijerinckii), ecidiile, stromele), prin
gustul modificat al fructelor (fad, acru, amar) sau prin miros (în ep tor de acid
butiric, de mucegai, de trimetilamin -de peşte alterat).
În func ie de evolu ia procesului parazitar, simptomele se pot clasifica
astfel:
4
- simptome incipiente sau de început al bolii;
- simptome principale sau caracteristice bolii;
-simptome finale;
-simptome ascunse sau latente
În cazul ciupercii Plasmopara viticola care produce mana vi ei-de-vie,
apari ia petelor de decolorare sau a petelor untdelemnii pe frunzele bazale,
reprezint simptomele incipiente.
Apari ia în scurt timp a unui puf albicios de sporangiofori şi
zoosporangi, reprezint simptomul principal care confirm diagnoza, iar arsura
sau necrozarea esutului în dreptul petelor undelemnii, reprezint simptomul
final.
Simptome ascunse sau latente apar în cazul ac iunii virale atunci când
manifestarea acestora este estompat din cauza factorilor de mediu, în special a
temperaturilor ridicate.
În timpul patogenezei pe o plant pot s apar mai multe simptome, dar
nu toate ajut la stabilirea diagnozei, deoarece mul i patogeni pot s -şi
manifeste atacul prin simptome identice. Ca urmare a acestui fapt simptomele
bolilor au fost grupate în vederea stabilirii diagnozei patogenului pe organele
atacate ale plantei sau în interiorul acestora astfel:
1. SIMPTOME PRINCIPALE
2. SIMPTOME SECUNDARE
- INTERIOARE
-EXTERIOARE-color ri, decolor ri, ofiliriri,
necroze,
putregaiuri, modific ri de organe, cancere, ciuruiri, p t ri, nanism, atrofii.
De exemplu, în cazul bacteriilor fitopatogene pe suprafa a organelor
atacate se formeaz o pelicul translucid mucilaginoasă pe vreme umedă şi
alb crustoasă pe vreme uscată care reprezint exudatul bacterian.
Ciupercile formeaz partea lor vegetativ -miceliul-în interiorul sau
exteriorul plantei care va genera fructifica iile asexuate şi sexuate ale ciupercii.
Simptomele secundare, se afl în leg tur strâns cu reac ia plantei
gazd la cauza bolii. Astfel, aceeaşi cauz , la diferite specii de plante poate
povoca simptome diferite.
Un exemplu, îl constitue Cucumber mosaic virus (sin. Marmor
cucumeris), care produce pe frunzele de cucurbitaceae, simptom tipic de
mozaic; la tomate, Cucumber mosaic in tomato (sin. Marmor cucumeris)
determin atrofierea parenchimului foliar („frunze de ferigă la tomate”); la
ardei, Cucumber mosaic in peper (sin. Marmor cucumeris) produce îndeşirea
şi piticirea tufelor. Aceeaşi cauz în cazul aceleaşi plante gazd în func ie de
condi ia climatic poate genera simptome diferite ca în cazul moniliozelor
pomilor fructiferi semin oşi care produc putregai brun pe vreme c lduroas şi
umed , putregai negru pe vreme umed şi r coroas şi mumifiere pe vreme
c lduroas şi umed la început dup care intervine o vreme c lduroas şi
secetoas .
Simptomele secundare pot fi :
- Simptome secundare interne
- Simptome secundare externe
Simptome secundare interne-reprezint totalitatea modific rilor în
structura şi func iile interne ale plantei, modific ri citologice, histologice,
5
biochimice, fiziologice, care nu pot fi percepute cu organele de sim , ci numai
cu ajutorul aparaturii de laborator. Sunt frecvente, de exemplu, modific rile
membranei celulare, modificarea proceselor enzimatice, a fotosintezei, a
respira iei, a temperaturii etc.
Simptome secundare externe-se refer la modific ri ale diverselor
organe ale plantei atacate sau ale plantei în întregime şi nu necesit aparatur de
laborator. Eviden ierea acestora se face cu ajutorul organelor de sim , v zul,
pip itul, gustul, mirosul.
Principalele simptome secundare exterioare sunt: ofilirea, modificarea
de culoare, necrozele, atrofiile, hipertrofiile, nanismul, leziunile, p t rile de
culori diferite, provocarea de r ni, apari ia de excrescen e, cancere, putregaiuri,
secre ii.
Ofilirea poate fi: ofilire fiziologică şi ofilire patologică.
Ofilirea fiziologică-reprezint dereglarea echilibrului hidric al plantei
sau pierderea turgescen ei celulelor plantei, în urma ac iunii unor factori de
mediu: ca temperatura ridicat , seceta atmosferic , caren a în macro- şi
microelemente etc.
Ofilirea patologică-reprezint tot un dezechilibru hidric al plantei, dar
determinat de localizarea unui patogen sau a unui complex de patogeni în
vasele conduc toare ale acesteia pe care le înfund , le distruge integritatea,
descompune structura şi chiar produc putrezirea esuturilor bazale ale tulpinii,
fiind caracteristic bolilor numite traheoze.
De exemplu, bacteriile Xanthomonas campestris pv. campestris,
Erwinia chrysanthemi pv. zeae şi Corynebacterium michiganense pv.
michiganense produc nerva iunea neagr la varz , putregaiul moale la porumb
şi respectiv ofilirea sau cancerul tomatelor datorit înfund rii vaselor
conduc toare cu exudatul bacterian, iar ciupercile Verticillium albo-atrum,
Verticilium dahliae, Fusarium sp. produc aceleaşi simptome prin distrugerea
sau înfundarea vaselor conduc toare libero-lemnoase la diverse specii de plante
cultivate.
Modificari de culoare se refer atât la color ri cât şi la decolor ri.
Decolorările-sunt simptome care caracterizeaz atacul virusurilor şi
bacteriilor. Decolor rile pot fi generalizate, afectând întreaga plant şi se
manifest prin îng lbenirea p r ilor verzi ale plantei, simptomul fiind denumit
cloroză sau pot fi par iale, fiind specifice virusurilor şi micoplasmelor care
produc mozaicuri comune sau inelare.
Colorările-se manifest în special pe frunzele plantelor bolnave, mai rar
pe fructe şi ramuri, putând fi provocate de diferi i patogeni şi pot avea culori
diferite: albe, galbene, brune, roşietice, negre (p tarea alb a frunzelor de
tomate produs de Septoria lycopersici, pete undelemnii produse de ciupercile
din Clasa Oomycetes, p tarea roşie a frunzelor de prun produs de Polystigma
rubrum, p tarea brun a frunzelor de grâu produs de Septoria tritici şi
Stagonospora (sin. Septoria) nodorum, p tarea neagr a frunzelor de trandafir
produs de Diplocarpon rosae).
Necrozele-se refer la moartea organului atacat sau al întregii plante
gazd , fiind determinat de sfârşitul raporturilor parazitare dintre patogen şi
planta gazd .
6
Din punct de vedere simptomatologic acest fenomen se prezint sub
forma unor esuturi brunificate (moarte) în majoritatea cazurilor de patogenez .
Atrofiile (hipoplaziile)-sunt reduceri ale dimensiunii normale ale unor
organe ale plantei atacate sau chiar a plantei, aşa cum este de exemplu în cazul
bolii frunză de ferigă la tomate, produs de virusul Cucumber mosaic in
tomato (sin. Marmor cucumeris), simptomul fiind reprezentat de îngustarea
mezofilului foliolelor, r mînînd adesea numai nervura principal .
Hipertrofiile (hiperplaziile) - reprezint proliferarea haotic a
esuturilor ca urmare a ac iunii enzimatice a patogenilor. Astfel, fructele tinere
atacate de ciuperca Taphrina pruni sunt de 2-3 ori mai mari decât cele
s n toase, iar tuberculii de cartof ataca i de Synchytrium endobioticum, pot
prezenta tumori canceroase care dep şesc diametrul tuberculului s n tos.
Nanismul (piticirea) plantelor atacate, se înregistreaz atunci când
întreaga plant se abate de la datele biometrice normale. De exemplu, plantele
tinere de floarea-soarelui atacate de ciuperca Plasmopara helianthi Novot.
var. helianthi Novot., nu dep şesc 30% din în l imea plantei s n toase, iar
plantele de grâu atacate de ciuperca Tilletia controversa (sin. Tilletia nanifica)
nu dep şesc în l imea de 35 cm. Tot nanism se înregistrez şi în cazul atacului
realizat de Cucumber mosaic in tomato (sin. Marmor cucumeris) la tomate,
Cucumber mosaic in peper la ardei, tutun sau de c tre micoplasm la grâu, orz
sau tomate.
Leziuni, r ni, cancere-sunt frecvente pe ramuri, fructe şi alte organe
ale plantei gazd .
Leziunile de pe ramurile atacate sunt cele mai tipice, în acest caz scoar a
este descompus de parazit, iar prin uscare apar r ni deschise sau cancere
deschise. Marginea r nii deschise se suberific şi tinde s acopere leziunea,
cum este cazul la cancerul deschis al pomilor fructiferi produs de Nectria
galligena. Apari ia de cancere deschise mai este cauzat şi de Xanthomonas
campestris pv. pruni pe ramurile de prun, Corynebacterium michiganense pv.
michiganense pe tulpinile de tomate, Streptomyces scabies pe tuberculii de
cartof.
Secre ii pe suprafa a plantei-cele mai frecvente sunt cele determinate
de activitatea parazitar a bacteriilor fitopatogene. Acestea las pe suprafa a
atacat un exudat translucid, mucilaginos sub forma unei pelicule str lucitoare
atunci când higroscopicitatea din atmosfer este mare, iar pe timp uscat
exudatul bacterian se deshidrateaz şi se prezint la locul de atac sub forma
unei cruste albicioase.
Sunt şi situa ii când unele ciuperci, cum ar fi Stigmina carpophyla sau
Coryneum beijerinckii provoac pe ramurile de sâmburoase atacate, secre ia
unor gome (cleiuri).
1.3. Pagube şi pierderi
1.3.1. Rela ii între simptome, pagube şi pierderi
Informa ia obiectiv în materie de pagube şi pierderi este în general
complex şi cel mai adesea nu poate fi exprimat de o func ie matematic
simpl . Printre parametrii de considerat în acest caz men ion m în special
7
caracterul mai mult sau mai pu in spectacular al simptomelor şi stadiul de
dezvoltare al culturii unde ele sunt observate.
La cereale, bolile frunzelor care r mân localizate în partea inferioar a
plantei pot fi f r conseci e defavorabile asupra produc iei.
Din contr , o rugin a cerealelor (Puccinia graminis) ale c rei pustule
nu ocup decât 1% din suprafa a foliar , creşte transpira ia cu 38% creând un
deficit în ap care, în unele stadii de dezvoltare poate afecta sensibil cantitatea
şi calitatea produc iei.
Exist de asemenea fenomene de compensa ie care fac ca pân la un
anumit nivel, suprimarea unei p r i a aparatului de produc ie nu diminueaz
valoarea produc iei (fructe mai pu in numeroase, dar mai mari, diminuarea
densit ii cerealelor compensat de o produc ie individual pe plant mai mare,
etc.).
Tipul de produc ie (culturi comerciale, culturi de subsisten în regiuni
neindustrializate, culturi de legume sau planta ii de pomi fructiferi familiale în
regiunile industrializate, gr dini de agrement) trebuie de asemenea s fie luate
în considerare. Câteva pete superficiale de p tarea cafenie a fructelor la m r sau
p r (produse de ciuperci ascomicete ale genului Venturia) într-o planta ie de
agrement, reprezint un simptom şi constituie o pagub în raport cu un fruct
«perfect», dar nu o pierdere, c ci acest fruct este comestibil.
Din contr , într-o plant ie destinat produc iei comerciale, aceste pete
induc o declasare a valorii de pia a fructelor (ceea ce constituie o pierdere)
c ci aspectul lor este mai pu in apreciat de consumator şi conservarea lor este
mai pu in bun . De altfel, dac leziunile superficiale realizate de Venturia
inaequalis sunt invadate ulterior de parazi i secundari (Trichotecium,
Monilinia), fructele putrezesc şi devin necomestibile.
Exist îns şi consumatori mai preten ioşi din punct de vedere ecologic
şi care caut pe pia fructe cu pete de Venturia inaequalis, care chiar dac
sunt mai mici şi mai pu in aspectuoase au un pre de dou ori pân la de dou
ori şi jum tate mai mare decât fructele foarte aspectuoase, datorit con inutului
foarte redus sau lips , în rezidii toxice.
Prezen a substan elor toxice poate de asemenea devaloriza produsul, a
c rui calitate ar fi excelent de altfel: micotoxine (produse de diferite specii
Fusarium), aflatoxine (substan e cancerigene produse de Aspergillus flavus, la
arahide, porumb, etc.), toxine produse de cornul sec rii Claviceps purpurea la
cereale, eventual rezidii de pesticide, mai ales la legume şi fructe consumate în
stare proasp t , etc.
1.3.2. Aprecierea pagubelor şi pierderilor
No iunea de pierdere este adesea dificil de apreciat. teoretic este vorba
de compararea unei situaţii de fapt (alter ri sau pagube corespunzând la un
anumit nivel de pierderi) cu o situaţie ideală (absen a pierderilor) care este
adesea tehnic imposibil de reprodus la o scar mare. Este un efect particular
dificil, de a ob ine în natur martori de referin valabili, cum s-ar zice plante
s n toase, a c ror istorie se cunoaşte cu certitudine şi la care se poate estima
produc ia poten ial , integrând-o într-un plan de probe purtate pe locuri, epoci
şi experimentatori diferi i.
8
Aprecierea pierderilor în raport cu o produc ie poten ial teoretic se
face experimental, realizând o scar limitat , de încercări de protecţie totală
(efectuate independent de rentabilitatea lor economic sau de impactul lor
asupra mediului înconjur tor) care permite estimarea nivelului maxim pe care-l
poate atinge o produc ie vegetal în absen a tuturor cauzelor d un toare.
Rezultatele trebuie adesea s fie interpretate cu pruden , date fiind riscurile
interac iunii unui tratament cu diverşi factori concurând la formarea produc iei
(efecte asupra fiziologiei plantei, efectul insecticid al fungicidelor, efectul
fungicid al insecticidelor, etc.).
Protec ia total nu poate fi aşteptat la ansamblul culturilor, atât din
ra iuni de non-rentabilitate economic decât din cauza pericolelor care ar
rezulta pe plan ecologic. De aceea una dintre primele griji ale protec ionistului
plantelor trebuie s fie stabilirea pragurilor de toleranţă, dedesubtul c rora
nivelul pierderilor poate fi acceptat şi deasupra c rora este indicat s se
intervin în vederea reducerii.
Bineîn eles c o cultur crescut într-un loc separat, în timp sau în
spa iu dintr-o cauz de poten iale pagube (ca importul unei plante f r parazi ii
s i într-o nou zon geografic ), rapiditatea şi intensitatea creşterii schimburilor
interna ionale, cât şi intensificarea culturilor şi extinderea zonelor cultivate în
cursul ultimelor decenii, au redus considerabil izolarea geografică sau
cronologică (exemplu: transportul patogenului ruginii arborelui de cafea din
Africa în America de Sud în anul 1970, fiind 250 de ani de când fusese
introdus cultura arborelui de cafea în acest continent.
În unele cazuri excep ionale s-a putut practica eradicarea unui patogen
într-o regiune determinat . Astfel în 1927, Florida a reuşit s elimine de pe
întreg teritoriul s u o bacterie parazit a citricelor (Xanthomonas citri) care
fusese introdus aici accidental în 1911; acest rezultat nu a fost realizat decât
printr-un efort considerabil şi cu pre ul distrugerii unei bune p r i din culturile
existente (20 milioane arbori). Noile suşe ale bacteriei au fost observate în
Florida în 1983 şi o a doua tentativ de eradicare este în curs de desf şurare.
1.3.3. Diferitele tipuri de pierderi
Se pot distinge pierderile potenţiale de pierderile reale.
Pierderile potenţiale sunt cele care ar fi înregistrate dac nu s-ar face
nici o interven ie în vederea protej rii culturilor şi produselor lor.
Pierderile reale sunt cele care sunt efectiv observate, şi nu împiedic
punerea în practic a metodelor de protec ie.
- Tipuri de pierderi: primare: afectând producţia propriu-zis prin
diminuarea cantităţii producţiei şi creşterea costurilor de prod. urmare a
eventualelor tratamente, reamplasări etc.
PIERDERI DIRECTE secundare: afectând potenţialul de producţie
(la nivelul produc iei)
prin:-contaminare, slăbirea sau suprapresiunea
producţiilor sau culturilor subsecvente
-creşterea costului de producţie al culturilor
9
(ex. Dezinfectarea solului)
PIERDERI INDIRECTE -pierderi la conservare la producător;
-pierderi la negocianţi
-pierderi la consumatori
-încărcare pentru colectivitate
şi mediul înconjurător (cost social).
1.3.4. Aspectul financiar al pierderilor de produse agricole
Principala grij a produc torului agricol şi a agronomului const în a
produce. Dar nu la orice pre : produc ia trebuie s fie economic şi/sau social
rentabil .
Formarea pre ului produselor agricole, atât la nivele micro-economice
cât şi macro-economice este supus la constrângeri cantitatea de produse
agricole disponibile şi pre ul lor neconstituind variabile independente.
Un exemplu mai concludent îl reprezint produc ia de floarea-soarelui
care a înregistrat pierderi de pân la 30 % din produc ie ca urmare a atacului
ciupercii Botrytis cinerea, atac favorizat de toamnele ploioase (vezi anuarul
statistic-evolu ia pre ului la ulei şi a produc iei; în anul 1999, pre ul la floareasoarelui a suferit o sc dere însemnat ca urmare a produc iilor mari înregistrate
în ARGENTINA, floarea-soarelui fiind cotat la burs şi respectând legea
cererii şi ofertei). De asemenea seceta din 2007 a determinat aproape dublarea
pre ului la uleiul de floarea-soarelui.
În regiunile cu o agricultur de subzisten presiunea demografic ,
creşterea popula iei a extins plantele de cultur
în zone unde condi iile
ecologice sau edafice defavorabile le fac mai sensibile la bolile şi d un torii din
toate ordinele.
1.3.5. Importan a socio-economic a protec iei plantelor
Plantele fiind la baza transform rii energiei solare în energie biologic ,
rezult c tot ceea ce atinge produc ia plantelor constituie unul dintre polii
esen iali ai activit ii umane şi se repercuteaz pe ansamblu la biosfer .
Agricultura ra ional în sens larg vizeaz ob inerea de la natur a unui
maxim (al ii ar zice un optim) de produse utile, totodat men inând într-un fel
permanent capacitatea sa de produc ie. Ea situeaz acest obiectiv general întrun context economic (probleme de rentabilitate mai mult sau mai pu in (logue
echeance), ecologice (ac iune asupra mediului) şi social (s n tate public , via
rural .
Conceptul «Protecţia plantelor» se raporteaz la gestiunea diferitelor
produc ii vegetale (câmpuri, pajişti, p duri, sere, domenii acvatice, etc.) în
vederea protej rii împotriva factorilor care pot direct sau indirect altera
cantitatea sau calitatea produsului cercetat (semin e, fructe, flori, frunze, rizomi,
r d cini, lemn, fibre, dar şi vegeta ia fixatoare de dune, p duri anti-eroziune,
planta ii ornamentale sau urbane, etc.). Acest concept ia de asemenea în
considerare toate efectele pe care interven iile puse în practic în cadrul acestei
gestiuni le pot avea asupra perenităţii produc iei considerate. El trebuie aplicat
10
de o manier specific la fiecare tip de cultur : culturi de subzisten , culturi
industriale, culturi extensive sau intensive, culturi temperate, tropicale sau
subtropicale, culturi anuale sau perene, culturi sub sticl sau în aer liber.
Se poate spune c aplicarea practic a principiilor produc iei plantelor
va fi strâns legat de condi iile particulare ale fiec rei culturi în parte. Va trebui
din acest punct de vedere cerut o aten ie particular la repercursiunile, adesea
imprevizibile, interven iile preventive sau curative susceptibile de a fi puse în
practic la diferite nivele de produc ie şi de conservare a produselor vegetale.
În rile în curs de dezvoltare, de exemplu, nevoile sunt atât de mari
încât ar fi necesar creşterea produc iei. Trebuie uneori evitat transformarea
brutal a culturilor de subzisten diversificate în monoculturi care ar risca s
fie subiecte pentru ravagii catastrofice ale parazi ilor specifici f r ca s se
dispun de mijloace tehnice sau financiare pentru combaterea acestora.
Totodat s avem în vedere dificult ile de creştere a suprafe elor cultivate, atât
din ra iuni economice cât şi ecologice, intensificarea culturilor şi limitarea
pierderilor de toate tipurile constituie în prezent principalele mijloace de
reducere a problemelor subaliment rii.
Intensificarea culturilor, în rile în curs de dezvoltare (revolu ia verde
început de BORLAUG în America Latin ) permite creşterea randamentelor în
special prin înlocuirea noilor soiuri, utilizarea îngr ş mintelor, irigarea, lupta
împotriva buruienilor, bolilor şi pr d torilor. Aceast intensificare pune adesea
în unele cazuri probleme economice şi sociale (necesitatea unor investi ii
importante, creşterea şomajului, etc.).
Se pare c pe o perioad scurt , metoda cea mai eficace de creştere a
soldului utilizabil în produse vegetale ar consta în reducerea pagubelor în curs
la o cultur şi a pierderilor suferite în timpul depozit rii, transportului,
conserv rii. Se estimeaz c pe plan mondial, 40 % din produc ia vegetal
poten ial este sustras utiliz rii de c tre om.
Nivelul real al pierderilor în curs variaz în func ie de natura plantei,
tipul de cultur şi stadiul mai mult sau mai pu in avansat al tehnicilor de
produc ie şi de conservare. Într-o ar ca Fran a se estimeaz la 15 % nivelul
pierderilor cauzate de boli şi d un tori. Dar sunt ri în curs de dezvoltare care
pl tesc un greu tribut acestei risipe de resurse, s-ar putea spune din acest punct
de vedere c în rile industrializate, trebuie produs mai pu in şi pierdut
pu in, în timp ce în rile mai pu in industrializate, trebuie pierdut pu in şi
produs mult.
Estimarea pierderilor medii la diferite culturi din zone geografice mai
pu in industrializate dau valori variind între 25 % - 60 %.
Dat fiind importan a acestor pierderi m surile simple cum ar fi selec ia
sanitar , pot da creşteri de produc ie spectaculare în cazul patogenilor
cartofului, ai florii-soarelui, virusul mozaicului maniocului, virozele napului
dulce.
Impactul ecologic al substan elor utilizate în protec ia plantelor se
manifest foarte variat, de la poluarea mediului şi reg sirea rezidiilor toxice în
produsul finit, pân la poluarea pânzei de ap freatic , apari ia rezisten ei la
pesticide, cu influen e nefaste asupra s n t ii popula iei.
11
TEST DE EVALUARE
1. Ce în elege i prin no iunea de boal ?
R spuns:
Prin boală se înţelege orice tulburare ce are loc în structura şi
funcţiile unui organism vegetal, care se manifestă prin modificări
biochimice, fiziologice, citologice, histologice şi anatomo-morfologice
care afectează capacitatea de producţie şi de reproducere a plantei.
2. Care sunt criteriile dup care s-a realizat clasificarea bolilor
plantelor?
Exerci ii
Exemplu rezolvat
1) Ce reprezint simptomele bolilor ?
a) modificarea culorii
b) atrofii, hipertrofii;
c) modificarea gustului (gust fad, acru, amar);
d) modificarea mirosului (miros în ep tor de acid butiric, de mucegai,
de trimetilamin -de peşte alterat
e) modificarea aspectului la pip it
R spuns: a), b), c), d), e)
De rezolvat:
2) În func ie de evolu ia procesului parazitar, simptomele se pot clasifica în:
a) simptome incipiente sau de început al bolii;
b) simptome principale sau caracteristice bolii;
c) simptome finale;
d) simptome secundare;
e) simptome ascunse sau latente;
R spuns: .......................
3) Care este diferen a dintre pagube şi pierderi?
4) Enumera i tipurile de pierderi.
5) Comenta i importan a socio-economic a protec iei plantelor.
6) Care este aspectul financiar al pierderii de produse agricole?
12
Tema 2
SIMPTOMATOLOGIA, EPIDEMIOLOGIA BOLILOR PLANTELOR,
IDENTIFICAREA ŞI CARACTERIZAREA PATOGENULUI SAU A
NATURII CAUZALE
Unitatea de înv are 1: Virozele plantelor
Obiectivele temei :
-Prezentarea defini iei virusurilor şi a modului de infec ie,
propriet ile fizice chimice şi biologice ale virusurilor, mod de
transmitere, tipurile de simptome şi nomenclatura virusurilor;
-Prezentarea diferitelor şi multiplelor tulbur ri şi modific ri pe care
le produc virozele în structura şi func iile unei plante
-Cunoaşterea tipurilor de viroze şi a naturii lor cauzale, respectiv a
virusurilor care le produc;
-În elegerea cunoşterii tipurilor de simptome externe, un rol
hot râtor în identificarea şi diagnosticarea virozelor plantelor;
-În elegerea rela iilor dintre simptome, pagub şi pierdere şi a
diferen elor dintre ele. Cunoaşterea tipurilor de pierderi cauzate de
virozele plantelor
Timpul alocat temei : 2 ore
Bibliografie recomandat :
Paraschivu, A. M.-2010-Suport de curs pentru disciplina Fitopatologie
pentru studen ii anului II Agricultur ID
Paraschivu, A. M.-2010-Bolile plantelor-simptomatologie, cauzalitate,
prevenire şi combatere, EUC 2010,
ISBN 973-8043-87-5;
Paraschivu, A. M.-2006-Fitopatologie general , Editura SITECH, Craiova,
ISBN 973-746-258-8; ISBN 978-973-746-285-5;
Paraschivu, A. M.-2004-Ghid pentru recunoaşterea bolilor plantelor şi a
naturii lor cauzale, EUC, ISBN 973-8043-221-1;
C t lin T nase, Tatiana Eugenia Şesan-2006-Concepte actuale în taxonomia
ciupercilor Editura Universit i „Alexandru Ioan
Cuza” Iaşi- ISBN (10) 973-703-144-X;
ISBN (13) 978-973-703-144-0;
Ioan Oroian, Viorel Florian, Liviu Holonec-2006-Atlas de Fitopatologie
trilingv, ISBN 973-27-1311-9,
Editura Academiei Române;
Site-uri internet referitoare la Protec ia plantelor;
13
Rezumatul temei
Tema este une complex şi ea cuprinde referiri la caracterele generale
ale virusurilor şi únele simptome reprezentative de recunoaştere a virozelor
cauzate plantelor, la caracterele generale ale micoplasmelor dar şi prezentarea
unor micoplasme reprezentative precum şi caracterele generale ale bacteriilor, a
simptomelor produse de atacul bacteriilor şi a câteva bacterioze mai
reprezentative întâlnite în activitatea practic . Atât virusurile cât şi
micoplasmele au însuşiri asem n toare pornind de la dimensiunile lor extrem
de reduse şi de unde rezult însuşiri cum ar fi: electronomicroscopicitatea,
ultrafiltrabilittea şi multiplicarea. Bolile cauzate şi de virusuri şi de micoplasme
sunt boli cu ac iune generalizat sau cu ac iune sistemic , modific rile produse
putând fi chiar pân la nivelul genomului şi de multe ori iremediabile. Pentru
realizarea infec iilor virusurile dar şi micoplasmele au nevoie de vectori care s
le inoculeze sau s le transmit . Simptomele virale pot avea manifestare
extern , dar în únele cazuri simptomele pot fi mascate sau latente. Sunt
prezentate virozele cele mai frecvente şi cu pierderile cele mai mari la cereale,
la leguminoase pentru boabe, la cartof, la sfecl , la tutun, la tomate, la pomii
fructiferi şi la vi a-de-vie. În ceea ce priveşte micoplsmozele sunt prezentate
simtomele caracteristice cum ar fi cele de proliferare, stolbur sau boala albastr ,
cloroz , virescen , filodie. Mai exist şi alte tipuri de simptome cum ar fi
flavescen a aurie la vi a-de-vie, piticirea porumbului ş.a. Vectorii principali ai
micoplasmelor sunt cicadele.
Bacteriile se deosebesc de celelalte dou categorii de patogeni prin
structura mai complex , prin dimensiunile mai mari, prin form , prin prezen a
cililor sau flagelilor, prin prezen a exudatului bacterian, mucilaginos pe vreme
umed şi alb crustos pe vreme uscat , prin simptomele caracteristice, dar şi prin
condi iile specifice de umiditate ridicat şi temperaturi moderate de care au
nevoie pentru înmul ire, evolu ie, patogenez şi r spândire. Simptomele
caracteristice atacului bacteriilor pot fi reprezentate de putregaiuri moi sau
umede, de ofiliri, de ciuruiri ale frunzelor, de hidroze, de decolorarea frunzelor
sau a altor organe, de necroze sau arsura frunzelor, de cancere sau tumori.
Unele viroze, micoplasmoze şi chiar bacterioze datorit pierderilor mari de
produc ie împinse uneori pân la compromiterea culturilor sunt încadrate în
lista patogenilor de carantin fitosanitar , fiind tehnologic foarte greu de
comb tut şi doar focul poate limita arealul lor de patogenitate. Este prezentat
atacul unor bacterii asupra unor plante de cultur şi respectiv rezultatul acestui
atac reprezentat de bolile pe care le produc cum ar fi: Pseudomonas syringae
p.v. lachrymans care cauzeaz P tarea unghiular a frunzelor de castrave i;
Xanthomonas campestris p.v. phaseoli cauzeaz Arsura comun a fasolei;
Xanthomonas campestris p.v. pruni cauzeaz P tarea şi ciuruirea frunzelor de
sâmburoase; Xanthomonas campestris pv. Juglandis cauzeaz Arsura
bacterian a nucului; Corynebacterium michiganense pv. Michiganense
cauzeaz Cancerul bacterian al tomatelor; Agrobacterium tumefaciens,
Agrobacterium radiobacter. var tumefaciens cauzeaz Cancerul bacterian al
pomilor fructiferi şi ariceala vi ei-de-vie; Erwinia carotovora. subsp.
atroseptica cauzeaz Înnegrirea bazei tulpinii şi putregaiul umed al tuberculilor
de cartof; Erwinia carotovora subsp. carotovora cauzeaz Putregaiul umed al
14
morcovului; Erwinia amylovora cauzeaz Arsura merilor, perilor şi gutuilor
sau focul bacterian al rosaceelor; Erwinia chrysanthemi pv. zeae cauzeaz
Putregaiul moale al tulpinilor de porumb.
Diagnosticul cel mai corect se poate pune dup examenul microscopic şi
încadrarea bacteriei în categoria celor gram pozitive sau gram negative,
acidorezistente sau neacidorezistente, sporogene sau asporogene.
2.1. Virozele plantelor
Stiin a care se ocup cu studiul virusurilor şi a bolilor produse de
acestea (viroze), la plante, animale, om, se numeşte virusologie.
Virusurile sunt patogeni infec ioşi ai plantelor, animalelor, omului şi
bacteriilor, care se caracterizeaz prin diferen e fundamentale atât din punct de
vedere structural, cât şi fiziologic, de microorganismele procariote şi cu atât
mai mult de cele eucariote.
Tipul de organizare la virusuri este acelular, iar posibilitatea de
existen a virusurilor se manifest sub dou forme :
- extracelular, virusul este numit virion, particulă virală sau
corpuscul elementar şi corespunde particulei virale mature,
complete, infec ioase.
Virionul este forma în care virusul se g seşte la sfârşitul procesului de
replicare în celula plantei gazd şi sub care este eliberat în mediul exterior.
- intracelular, în urma p trunderii virusului într-o celul prin procesul
de infec ie, structura virionului este profund modificat , în sensul c
genomul viral este liber în celula plantei gazd şi preg tit s se
replice şi s fie* transcris; acest stadiu reprezentat de genomul viral
liber, lipsit de învelişul proteic poart numele de virus vegetativ.
Virusurile prezint propriet i fizice, chimice, biologice.
2.1.1. Propriet ile fizice principale sunt forma, dimensiunile şi
structura particulei virale.
Morfologia şi dimensiunile virusurilor sunt analizate întotdeauna
pornind de la virion care este unitatea morfo-func ional complet , matri
infec ioas reprezentat de stadiul extracelular viral.
Forma virionilor poate fi: sferic , cilindric , bastonaş rigid sau flexibil
(virusul mozaicul tutunului-VMT) paralelipipedic , piramidal , bipiramidal ,
filamentoas , decaedric , dodecaedric , icosaedric , etc.
Dimensiunile particulelor virale variaz de la 17-1720 mµm cele
filamentoase putând ajunge chiar pân la 2000 mµm. În func ie de form şi
dimensiunile sunt diferite. În cazul virusurilor cu form globuloas diametrele
particulelor variaz de la 25 la 70 nm sau mµm uneori chiar pân la 300 nm
ceea ce corespunde cu diferen e în volum de 10.000 ori, în timp ce la formele
filamentoase, mai mult sau mai pu in flexuaoase lungimile sunt cuprinse între
50 şi 2000 nm sau mµm.
Cu toat diversitatea de m rime şi form a virusurilor, acestea prezint
un model general de structură, fiind alc tuite din doi constituen i esen iali:
genomul viral şi capsida proteică şi un constituent neesen ial care poate lipsi la
unele virusuri, reprezentat de învelişul extern viral (peplos).
Genomul viral este constituit numai dintr-un singur acid nucleic (ARN
sau ADN), niciodat ambii acizi nucleici esen iali la acelaşi virus. Majoritatea
15
virusurilor fitopatogene au genomul viral constituit din ARN, acestea fiind
ribovirusuri, existând şi câteva excep ii la care genomul este reprezentat de
ADN (geminivirusurileşi caulimovirusurile).
Genomul viral este responsabil de infec iozitatea virionului, con ine
toat informa ia genetic necesar pentru a asigura atât replicarea sa, cât şi
pentru devierea activit iilor metabolice ale celulei gazd spre sinteza tuturor
constituen iilor virali.
Capsida viral este alc tuit din una sau câteva tipuri de molecule
proteice şi reprezint învelişul proteic care acoper de jur împrejur genomul
viral, ce favorizeaz fixarea şi p trunderea virusului în celula gazd .
Proteinele capsidale împreun
cu genomul viral alc tuiesc
nucleocapsida virală.
2.1.2. Propriet i chimice sunt reprezentate de compozi ia chimic a
capsidei, a acidului nucleic şi a altor constituen i.
Ca elemente chimice, particulele virale con in carbon, oxigen,
hidrogen, azot, fosfor, glucide şi pu in cenuş .
Biotropismul pozitiv este proprietatea virusurilor de a se multiplica
numai în celulele vii atât vegetale, cât şi animale.
Elecronomicroscopicitatea este însuşirea virusurilor de a putea fi
observate, studiate, m surate doar cu ajutorul microscopului electronic.
Ultrafiltrabilitatea este determinat de dimensiunile submicroscopice
ale virionilor, aceştia putând trece prin porii filtrelor bacteriene dac au
dimensiuni pân la 700 mµm sau nm.
Cristalinitatea. Virusurile sferice, se prezint sub form de cristale
adev rate: virusul piticirii şi îndesirii tomatelor poate fi ob inut sub form de
cristale rombice dodecaedrice, iar virusul mozaicului galben al napului sub
form de octaedri bipiramidali.
Masa moleculară a genomului diferitelor virusuri variaz de la 1,21,8x106daltoni pân la 200x106daltoni (1 dalton-1D=1,672649x10-24g). Dup
num rul de nucleotide existente în molecula de acid nucleic, m rimea
genomului viral ARN exprimat în kb, variaz între 7-20 kb (1kb=103pb;
pb=nr. de nucleotide sau de perechi de nucleotide).
Diluţia limită indic gradul de dilu ie pe care-l poate suporta sucul
extras din plantele bolnave pân ce îşi pierd capacitatea de infec ie. La virusul
Y al cartofului dilu ia limit este de 1:100, iar la mozaicul comun al tutunului
poate ajunge pân la 1:1.000.000.
Influenţa pH–ului. Virusurile r mân stabile numai între anumite limite
ale concentra iei ionilor de H şi se inactiveaz la anumite valori pH.
Temperatura de inactivare este valoarea minim la care sucul infec ios
p strat timp de 10 minute, îşi pierde total capacitatea de infec ie. Aceast
temperatur , denumit punct de inactivare termic variaz de la 42 oC pân la
93 oC, majoritatea virusurilor având punctul limit la 55- 57 oC.
Rezistenţa la presiune a virusurilor este foarte mare. Virusul ozaicului
tutunului îşi pierde capacitatea de infec iozitate şi propriet ile serologice la
8000 de atmosfere.
Sarcina elactrică a virusurilor este în general negativ , la electroforez
virusurile se îndrept spre anod (+).
16
Inhibarea infecţiozităţii reprezint fenomenul de pierdere ievesibil a
infec iozit ii. În cazul extractelor din plante viroticeinhibarea se ob ine prin
folosirea unor produse proteice de origine animal ca laptele, zerul, precum şi
tripsina sau ribonucleza care formeaz cu virusurile complexe neinfec ioase.
Stabilitatea în suc celular reprezint timpul scurs de la extragerea
sucului cu particule virale pân la pierderea capacit ii de infec ie şi poart
denumirea de rezistenţă sau longevitate in vitro. Acest însuşire variaz în
func ie de virus, de la câteva ore pân la mai mul i ani.
2.1.3. Propriet i biologice sunt reprezentate de reac iile serologice şi
sinteza de particule virale noi pe baza informa iei genetice adus de genomul
viral în celula plantei gazd .
Reactiile serologice se stabilesc între suspensia viral şi antiserul
specific, care con ine anticorpi şi sunt în general reac ii de precipitare sau
aglutinare. În cazul sucurilor vegetale reac ia ar reprezenta ceva intermediar
între aceste dou aspecte. Specificitatea reac iei îşi g seşte aplicare în
identificarea rapid a virusurilor şi stabilirea leg turilor de înrudire serologic
ale virusurilor.
Însuşirea esen ial a virusurilor o constituie multiplicarea lor în
interiorul celulelor pe care le paraziteaz ca parazi i obliga i.
Replicarea virusurilor este obligatorie într-o celul gazd vie pornind
exclusiv de la informa ia genetic existent în genomul viral. Pentru sinteza
componentelor structurale virale, virusurile folosesc atât sistemul enzimatic
Lipmann (care cuprinde enzime implicate în producerea de energie, în
utilizarea de ARN-t şi a ribozomilor celulari în biosinteze şi în procesul de
respira ie celular ), cât şi aparatul structural al celulei gazd .
Aceste propriet i biologice ale virusurilor subliniaz caracterul
particular, original al acestora şi definesc parazitismul absolut (strict)
intracelular, de nivel genetic, caracteristic numai virusurilor şi nemaiîntâlnit la
alte grupe de microorganisme.
Odat cu infectarea unei celule cu un virus, metabolismul celular este
deviat în sensul producerii particulei virale noi (progene), pe baza baza
informa iei genetice adus de genomul viral în celula respectiv .
Dup p trunderea virusului în celula gazd , procesele de sintez a
metaboli ilor esen iali vor continua o perioad de timp, deoarece ei vor fi
utiliza i în cursul replic rii virale la producerea constituen ilor virali.
2.1.4. Transmiterea virusurilor fitopatogene de la o plant la alta se
realizeaz prin mai multe metode:
- pe cale mecanic ;
- prin grefe sau altoiri între plante sau între planta infectat şi cea test;
- prin intermediul organelor de înmul ire vegetativ (bulbi, tuberculi,
stoloni, butaşi etc) sau generativ (semin e) şi chiar prin polen;
- prin intermediul vectorilor care pot s fie:
a) vectori vegetali - ciuperci (Polymyxa, Olpidium, Synchytrium)
sau prin cuscut ;
b) vectori animali - nematozi, afide, cicade, acarieni, musculi a alb ,
diverse alte specii de insecte.
2.1.5. Simptomele produse de virusuri la plante
17
În urma p trunderii în plante, virusurile transmit informa ii genetice
eronate care produc modificarea metabolismului normal al gazdei şi ca urmare
se înregistreaz transform ri radicale în morfologia, anatomia şi fiziologia
plantelor infectate.
Simptomele datorate infec iilor virale pot fi foarte diversificate mergând
de la mozaicuri, marmor ri, îng lbenirea frunzelor pân la piticirea sau la
malformarea plantelor sau organelor (atrofii-frunze de ferig la tomate,
rizomania sfeclei sau hipertrofii cazul mozaicului castrave ilor) trecând spre
necroze mai mult sau mai pu in aşteptate care în rare cazuri pot provoca
moartea indivizilor infecta i.
Simptomatologia virozelor include pe lâng modific rile morfologice şi
modific ri histologice, fiziologice, biochimice, etc.
La nivel subcelular fitovirusurile pot induce modific ri variate cum ar
fi: proliferarea membranelor, modificarea organitelor (mitocondriilor,
cloroplastelor, nucleului), acumularea incluziunilor specifice sau a
agregatelor paracristaline a particulelor virale.
Cloroza se manifest pe frunze sau pe întreaga plant prin pete de
decolorare, care sunt mai mult sau mai pu in accentuate în func ie de gradul de
distrugere al cloroplastelor (ex. Plum-pox).
Necroza se manifest prin mortificarea diferitelor esuturi sau organe,
care cap t o culoare brun închis. Necrozele apar sub form de puncte, de dungi
sau pete (ex. Streakul solanaceelor).
Mozaicul este cel mai frecvent şi mai caracteristic simptom pentru
viroze, manifestându-se sub forma unei alternan e de zone ale frunzei colorate
în verde închis cu zone verzi-g lbui sau galbene, care contrasteaz cu verdele
normal al frunzei. Mozaicul devine mai evident când frunzele se privesc în
transparen (mozaicul tutunului, mozaicul sfeclei).
P t rile inelare sunt caracteristice unui grup de virusuri care atac
plantele lemnoase şi ierboase şi se manifest sub form de pete cloroticesau
necrotice de form circular (exemplu p tarea inelar a frunzelor de prun şi sau
plum-pox-ul).
Deform rile de organe definesc catgoria de simptome care se refer la
atrofii sau reduceri de organe („frunze de ferig “ la tomate) şi hipertrofii sau
m rirea exagerat a unor organe (mozaicul cucurbitaceelor). Alteori frunzelor
pot fi încre ite, încovoiate, r sucite sau apar sub forme în evantai.
În unele cazuri pe frunze apar ena iuni sub forma unor excrescen e pe nervuri
sau între nervuri sau epinastii adic încovoierea limbului c tre baza pe iolului.
Simptome tulpinale (nanismul sau piticirea). Este cea mai frecvent
form de apari ie la plantele atacate de c tre virusuri şi const în încetinirea
accentuat a ritmului de creştereşi scurtarea evident a internodurilor. Plantele
apar mai scunde, pitice, cu nodurile apropiate sau cu frunzele grupate „în
rozet ”.
Simptomele florale. Apar sub form de pete pe petale sau pe perigonu
florilor la lalelele virotice. Tot la lalele se mai observ apari ia unor dungi de
îng lbenire pe frunze pe direc ia nervurilor principale şi piticire sau nanism la
nivel tulpinal.
18
Simptome pe fructe. Se manifest sub form de pete inelare sau sub
form de v rsatul fructelor la prun şi cais (plum-pox-ul) sau sub form de
pete rugoase (mozaicul castrave ilor) sau de pietrificarea fructelor la p r.
Simptome ale sistemului radicular. Sunt mai pu in cunoscute şi se
manifest prin necrozarea şi distrugerea r d cinilor fapt care duce inevitabil la
vestejirea plantelor. În alte cazuri r d cinile au dimensiuni reduse sau pot fi
stimulate în creştere realizându-se o îndesire accentuat a acestora ca la
rizomania sfeclei.
Lipsa simptomelor. Exist situa ii când unele virusuri nu produc
simptome aparente ele fiind denumite virusuri latente. Plantele care nu
prezint simptome vizibile în cazul atacului unor virusuri prezint toleran
fa de acestea şi se numesc plante purt toare f r simptome.
Mascarea simptomelor. Unele plante atacate de virusuri sub influen a
unor condi ii climatice specifice (temperaturi ridicate sau pe timpul iernii
temperaturi s zute) prezint dispari ia temporar a simptomelor (cazul plumpox-ului sau a virozelor la cereale).
2.1.6. Clasificarea virusurilor. Comitetul Interna ional de Taxonomie
a Virusurilor (sintagma englez : ICTV) a stabilit în anul 1987, la Edmonton în
Canada, un sistem actual de clasificare al virusurilor, care cuprinde peste 1400
de virusuri patogene pentru om, animale, plante, bacterii, etc.
Acest sistem de clasificare este mult simplificat, renun ându-se la
taxonii superiori, p strându-se doar cei de familie, subfamilie, gen, subgen şi
specie.
Nomenclatura virusurilor. Clasificarea actual care se axeaz pe
definirea familiilor, genurilor şi speciilor de virusuri, trebuie s respecte
urm toarele reguli de nomenclatur , care au fost propuse de Comitetul
Interna ional de Taxonomie Viral (ICTV):
- nomenclatura este interna ional
-s-a stabilit utilizarea unei nomenclaturi latine în definirea unor taxoni
cu ad ugarea sufixului viridae pentru familii, virinae pentru subfamilii, virus
pentru gen; se recomand men inerea numerelor latine existente.
- la virusuri nu se utilizeaz nomenclatura binominal ;
-denumirea virusurilor este dat în limba englez ;
-fitovirusurile la nivel de specie sunt caracterizate cu ajutorul
criptogramelor formate din 4 perechi de simboluri:
-prima pereche: tipul acidului nucleic şi num rul de lan uri de acid
nucleic (R=ARN; D=ADN/1 =acid nucleic monocatenar; 2=acid nucleic
bicatenar;
-a doua pereche: greutatea molecular a acizilor nucleici (x10-6) şi
procentul de acid nucleic în particulele virale.
-a treia pereche: forma particulei şi forma nucleocapsidei (S=sferic ,
E=alungit , U=alungit cu cap rotunjit, X=complex ). În cea mai mare parte a
cazurilor, în absen a tecii externe a capsidei, particula şi nucleocapsida sunt
confundate.
-a patra pereche: tipul de gazd (A=alge, B=bacterii, F=fungi sau
ciuperci) şi vectorii (I=nevertebrate, M=micoplasme, S=fanerogame,
Ac=acarieni, Al=aleurode, Ap=afide, Au=cicade, Cc=coccide, Cl=coleoptere,
19
Fu=fungi, Ne=nematozi, Ps=psilide, Th=tripşi, Ve=vector necunoscut, O=f r
vector definit).
Criptograma virusului mozaicului tutunului este: R/1: 2/5: E/E: S/O.
Dac
o proprietate este necunoscut
se înlocuieşte semnul
corespunz tor printr-un asterisc.
Nu se accept întocmirea de criptograme pentru indicarea genurilor şi
familiilor de virus, ci doar la nivel de specie.
2.1.7. Virozele cerealelor
2.1.7.1. - Mozaicul dungat al grâului Wheat streak mosaic virus I.M.Smith
sin.Marmor virgatum Mc Kinney
Simptome. Primele simptome ale bolii se manifest atât la grâul de
toamn , cât şi la cel de prim var , pe frunze, la 2-3 s pt mâni dup r s rire,
sub forma unor striuri clorotice, paralele cu nervurile.
Temperaturile sc zute din timpul toamnei mascheaz simptomele
foliare. Ele reapar în prim var , sub form de striuri care se m resc, se unesc şi
ocup por iuni mari din limb. Într-o faz mai avansat a bolii, frunzele bazale
au o culoare galben -aurie, r mânând verzi doar unele por iuni mici de esut,
sub form de striuri, iar cele superioare prezint simptomul de mozaic dungat.
Un alt simptom caracteristic este micşorarea în l imii cu 20-30%,
aceast reducere este mai accentuat la plantele infectate toamna decât la cele
infectate prim vara.
Uneori plantele atacate sunt distruse la începutul împ ierii, dar de regul
ele îşi continu vegeta ia şi formeaz spice mici, adesea total sau par ial sterile,
explicându-se astfel pierderile de produc ie.
Cercul de plant gazd este foarte larg. În natur , în afar de grâu,
virusul mai poate infecta orzul, ov zul, porumbul, secara, etc.
Patogenul este Wheat streak mosaic virus (WSMV)+ I.M. Smith (sin.
Marmor virgatum Mc.Kinley).
Virusul se caracterizeaz prin particule filamentoase, rigid-flexibile, cu
dimensiuni de 700x15 nm, care con in o singur molecul
de ARN
monocatenar. Este pus în eviden cu ajutorul testului ELISA sau IEM
(Slykhuis 1980).
Temperatura de inactivare este de 52-54Co, dilu ia limit 10-3-10-4, iar
rezisten a sucului celular extras este de 4 zile la 20oC şi de 30 de zile la 2oC.
2.1.7.2. Piticirea galben a orzuluiBarley yellow dwarf virus
Simptome. Plantele de orz prezint în toamn pe frunze o îng lbenire
aurie sau portocalie, care se extinde de la vârful frunzelor c tre baz şi de la
margini spre nervura median (Foto 1). Frunzele virotice sunt îngroşate, erecte
şi rigide, iar plantele r mân pitice, cu sistemul radicular slab dezvoltat şi
prezint o înfr ire accentuat , dar fra ii nu formeaz spice (Foto 2 şi 3).
20
1)
2)
3)
Foto 1,2,3:Barley yellow dwarf virus atac pe plante de orz
Plante gazd sunt: grâu, ov z, secar , orez, porumb, Agropyron sp.,
Agrostis sp., Bromus sp., Dactylis glomerata., Festuca sp., Lolium sp.,
Phleum pratensis şi Poa sp.
Patogenul-Barley yellow dwarf virus, are particule izodiametrice şi
prezint 5 tulpini diferite între ele prin virulen , cercul de plante gazd şi
specificitatea vectorului. Temperatura de inactivare a virusului este cuprins
între 65-70 oC. Transmiterea virusului se realizeaz prin intermediul speciilor
de afide, dintre care cele mai importante apar in la genurile Metopolophium,
Macrosiphum, Rhopalosiphum şi Schizaphis. Achizi ionarea virusului de c tre
afide se realizeaz dup o perioad de hr nire de 30 de minute şi pot
retransmite virusul dup 15-30 minute, persisten a în vector fiind de 2-3
s pt mâni.
2.1.8. Virozele leguminoaselor pentru boabe
2.1.8.1. - Mozaicul comun al fasolei Bean common mosaic virus I.M.Smith (sin. Marmor phaseoli Holmes)
Simptome. Primele simptome apar dup aproximativ dou s pt mâni
de la infec ie, pe frunzele tinere sub forma unor pete de culoare verde deschis
sau g lbuie, care alterneaz cu por iuni de culoare normal dând aspect de
mozaic frunzelor.
Într-o faz mai avansat a bolii, petele se extind între nervuri, ducând la
decolorarea lor, cu excep ia unor por iuni situate în lungul nervurilor, iar limbul
se deformeaz şi devine asimetric (Foto 4).
21
Foto 4: Bean common mosaic virus pe plant de fasole
Plantele atacate au o înflorire slab , iar p st iile sunt mici şi deformate.
La soiurile mai rezistente se observ o înnegrire a nervurilor frunzelor şi
vaselor conduc toare.
Patogenul este Bean common mosaic virus (BCMV) I.M. Smith (sin.
Bean mosaic virus, Bean virus 1, Marmor phaseoli Holmes).
Virusul este alc tuit din particule filamentoase de 750 x15 nm, iar
subunit iile de proteine M-Wt 32800 d au putut fi comparate cu cele mai mici
M- Wt 28000 (Moghal & Franki 1976). Pentru detectare este folosit testul
ELISA.
2.1.9. Virozele cartofului
2.1.9.1. - Mozaicul X - Potato virus X I.M.Smith
(sin. Potato mild mosaic virus, Potato mottle virus , Marmor dubium Holmes)
Simptome. Decolor ri mai evidente şi pete de mozaic apar la plantele
în plin creştere (Fig.1).
Virusul determin sl birea general a plantelor şi sc derea recoltei, prin
micşorarea num rului de tuberculi, în special la formele accentuate de mozaic.
Patogenul este Potato virus X I.M.Smith (sin.Potato mild mosaic
virus, Potato mottle virus, Marmor dubium Holmes).
Virusul se prezint sub form de bastonaşe flexuoase cu dimensiuni de
515x13 nm, cu coeficientul de sedimentare 1175 (CMI/AAB 4). Particula viral
con ine în procent de 6% o molecul de ARN cu greutate molecular M-Wt
2,1x106 d, aceasta fiind alc tuit din aproximativ 1400 subunit i proteice cu
aranjament helicoidal şi cu o mas de M-Wt 27000 d.
În plantele de cartof PVX este distribuit neregulat în esutul atacat,
alternând regiuni cu concentra ii mari de virus cu regiuni cu concentra ie mic
de virus sau cu regiuni în care virusul lipseşte (Weidemann 1981).
22
Virusul este de obicei detectat cu ajutorul testului serologic ELISA
(Bokx si colab.1980).
2.1.9.2. - Mozaicul Y Potato virus Y I.M.Smith (sin., Marmor upsilon Holmes)
Simptome. Modul de manifestare al bolii este diferit ca şi în cazul
mozaicului X, în func ie de plant , condi ii de mediu şi tulpina de virus.
La cultivarele mai sensibile apar pe frunze, pe ioluri şi tulpini pete
necrotice în form de dungi, de culoare brun sau negricioas .
Frunzele virozate sunt mai mici decât cele normale, sunt casante şi cu
vârful îndoit spre interior, iar limbul se încre eşte. Frunzele de la baz şi de la
mijloc se usuc mai devreme şi cad; pe tulpina goal r mân în final câteva
frunze, care prezint simptom de mozaic şi sunt încre ite (Fig. 1).
Patogenul este-Potato virus Y (PVY) I.M.Smith, sin. Marmor upsilon
Holmes.
Particulele virale au o construc ie helicoidal şi sunt flexibile şi
filamentoase, având dimensiuni de circa 730x11 nm, coeficientul de
sedimentare este 150 S, iar subunit ile proteice constitue o singur polipeptid
cu masa M- Wt c. 33 000 d. PVY este puternic imunogenic.
Identificarea rapid a virusului este cel mai bine realizat folosind testul
serologic de imunodifusie (Shepard 1972; Richter et al 1979), iar recent testul
ELISA (Gugerli and Gehriger 1980 ; Vetten et al 1983 ) s-a dovedit cel mai
eficient pentru diagnosticarea virusului.
2.1.9.3. -R sucirea frunzelor de cartof Potato leaf roll virus I.M.Smith (sin. Corium solani Holmes)
Simptome. Boala se eviden iaz prin îndoirea marginilor foliolelor
c tre fa a superioar , prin r sucire de-a lungul nervurii mediene sub form de
luntre sau cornet.
Frunzele sunt îngroşate, casante şi la unele cultivare cap t un colorit
roşcat sau albastru închis, ca urmare a acumul rii de antociani în celule.
Într-un stadiu mai avansat frunzele se adun sub form de buchet (Fig.
1).
Tuberculii sunt mici, sub iri, alungi i fa de cei de la plantele s n toase
ca urmare a acumul rii de amidon în frunze deoarece vasele conduc toare sunt
necrozate.
Patogenul este Potato leaf roll virus (PLRV) I.M.Smith sin. Corium
solani Holmes este o particul viral izodiametric , cu dimensiunea de 25 nm
în diametru (Kojima et al 1969 ).
Virionul este alc tuit dintr-un genom cu un sigur acid nucleic, ARN
pozitiv, la care este ataşat şi un strat proteic cu masa M -Wt 26 300 d (Rowhani
and Stace -Smith 1979).
Suspensia viral are o bun imunogenitate (Murayama and Kojima
1974).
23
Fig. 1.Virozele cartofului a) Mozaicul Y
b) Mozaicul X, c) R sucirea frunzelor
2.1.10. Virozele sfeclei
2.1.10.1. - Mozaicul sfeclei – Beet mosaic virus
Simptome. Boala se manifest pe frunzele tinere, care privite prin
transparen prezint pete mici, verzi deschis sau alburii, de forme variate
(puncte, inele, pete cu contur neregulat, linii sau re ele de linii). În perioadele
calde ale verii simptomele dispar şi reapar sub form necrotic spre sfârşitul
perioadei de vegeta ie.
Patogenul este Beet mosaic virus se prezint sub form de particule
filamentoase, flexuoase, de 730x13 nm, putând fi inactivate la 55-60 oC. Se
transmite în natur cu ajutorul a peste 28 de specii de afide cele mai frecvente
fiind Myzus persicae şi Aphis fabae. Transmiterea este nepersistent .
2.1.10.2. -Îng lbenirea sfeclei-Beet yellows virus
Pierderile cauzate variaz de la 29-38,5% la produc ia de r d cini, la
42% la produc ia de zah r şi 18-70% la cea semincer .
Simptome. Plantele tinere infectate prezint frunze cu nervurile
transparente, iar între nervuri apar zone clorotice (Foto 5a). Frunzele încep s se
îng lbeneasc de la vârf c tre baz şi de la margini c tre nervura principal .
esuturile frunzelor sunt îngroşate, cu suprafa a lucioas , iar în final apar
puncte necrotice. La semincerii infecta i se observ frunze mici îng lbenite,
îngroşate şi casante Foto 5b). Simptomele pot fi confundate cu cele produse de
caren a în magneziu (la care îng lbenirea este limitat la spa iul dintre nervurile
în lungul c rora r mân zone late, verzi).
a)
b)
24
Foto 5 a şi 5b Beet yellows virus pe frunze de sfecl
Patogenul este Beet yellows virus care se prezint sub form de
bastonaşe flexuoase de 1250x12 nm, ce con in o molecul de ARN şi o singur
protein structural . Virusul poate fi inactivat la temperaturi de 50-55 oC şi
persist "in vitro" 12 ore. Cercul de plante gazd a virusului este destul de larg:
Spinacia oleracea, specii ale genului Amaranthus, Atriplex, Capsella,
Chenopodium, Papaver, Plantago, Polygonum, Senecio, Stelaria, Thlaspi,
Tetragenia.
Transmiterea virusului este realizat de c tre Cuscuta gronovii şi de
mai multe specii de afide din genurile Myzus şi Aphis. De la un an la altul
virusul persist în semincerii de sfecl , în spanacul sem nat toamna, precum şi
în buruienile perene.
2.1.11. Virozele tutunului
2.1.11.1. - Mozaicul comun al tutunuluiTobacco mosaic virus (TMV) I.M.Smith (sin. Marmor tabaci Holmes)
Simptome. Primul semn al infec iei este evident prin decolorarea slab
a nervurilor, apari ia de pete de decolorare la frunzele tinere în vârf şi prezen a
simptomului de mozaic al frunzei.
Petele se extind cu timpul, cuprind întreg limbul, iar într-un stadiu mai
avansat esuturile se necrozeaz în dreptul acestora. Când atacul este foarte
puternic frunzele se deformeaz , iar pe frunzele mature de la baz apar pete
necrotice de cca 3 mm în diametru.
Plantele mozaicate sunt mai pu in dezvoltate decât cele s n toase (Foto
6).
Foto 6: Tobacco mosaic virus pe frunz de tutun
Patogenul este Tobacco mosaic virus (TMV) I.M.Smith (sin. Marmor
tabaci Holmes).
Virionul apare sub forma unei particule tubulare rigide cu dimensiuni de
18x300 nm şi cu coeficientul de sedimentare de 149 S şi este bun imunogen.
Virusul nu poate fi identificat pe baza simptomelor în câmp, iar
electronomicroscopia şi tehnica serologic este mult mai rapid şi specific
25
pentru diagnoz şi indirect testul serologic ELISA este mult mai bun pentru
identificare (Van Regenmortel, 1981).
2.1.11.2. -P tarea inelar a tutunuluiTobacco ringspot virus (TRSV) I.M.Smith (sin. Annulus tabaci Holms)
Simptome. Boala apare pe frunzele plantelor infectate sub forma unor
inele clorotice sau necrotice cu diametrul la început de 1mm, iar apoi de 5-6
mm (Foto 7).
Foto 7: Tobacco ringspot virus pe frunz de tutun
Alt form de manifestare a bolii este necroza perinerviană, care apare
sub forma unor dungi lineare brune de-a lungul nervurilor.
Virusul mai produce şi la tomate, castrave i, maz re, fasole, lucern şi
alte plante.
Patogenul este Tobacco ringspot virus (TRSV) I.M. Smith (sin.
Annulus tabaci Holmes), are dimensiuni de 20-28 nm şi form poliedric şi
este alc tuit dintr-o molecul de ARN cu masa M- Wt 0,1x106 d (Linthost and
Kaper 1984).
Identificarea virusului se face prin testul ELISA.
Transmiterea virusului se face în mod frecvent prin Xiphinema
americanum şi mai pu in prin intermediul tripşilor şi p ienjenilor.
2.1.12. Virozele tomatelor
2.1.12.1. -Frunze de ferig Cucumber mosaic virus (CMV) I.M.Smith (sin. Marmor cucumeris Holmes)
Simptome. Plantele bolnave au frunzele slab dezvoltate, datorit axului
foliar mult scurtat şi curbat în jos sau în spiral .
26
Culoarea frunzelor atacate este verde-mat , iar foliolele prezint pe
margini sau în apropierea nervurilor pete clorotice cu aspect mozaicat.
În unele cazuri parenchimul foliar se reduce pân în apropierea nervurii
principale, luând aspectul unei „frunze de ferig “(Foto 8a).
a)
b)
Foto 8a şi 8b : Cucumber mosaic virus (CMV) atac la tomate (original)
a) Frunze de ferig la tomate
b) simptomul final distrugerea
şi simptomul principal
necrozarea plantei
Exist tulpini ale virusurilor care produc dungi necrotice pe nervurile
frunzelor şi pe tulpini, iar în cazuri mai grave produc distrugerea şi necrozarea
întregii plante (Foto 8b).
Patogenul este Cucumber mosaic virus (CMV) I.M. Smith sin.
Marmor cucumeris Holmes.
Virusul are un genom tripartit: molecula de acid nucleic ARNs
împachetat în cel pu in trei straturi de particule isometrice, iar subunitatea
proteic are o mas M - Wt c. 24 500 (Kaper and Waterwhort 1981).
Capacitatea imunogenic a virusului este slab , dar poate fi schimbat
prin fixare cu formaldehid .
Identificarea CMV dup simptome în planta gazd este extrem de
dificil , dar rezultate rapide de identificare au fost ob inute utilizând testul
ELISA (Devergne and Cardin 1974; Devergne et al 1981).
27
2.1.12.2.- Boala petelor de bronz (Ofilirea p tat a tomatelor)Tomato spotted wilt virus (TSWV) I.M.Smith (sin.Lethum australiense
Holmes)
Simptome. Boala se manifest pe frunze şi pe fructe prin apari ia unor
pete de culoarea bronzului sau galben ar mii, cu m rime şi forme variate:
rotunde, inelare, cu marginea bine conturat sau difuz[.
Patogenul Tomato spotted wilt virus (TSWV) I.M.Smith (sin. Lethum
australiense Holmes) este alc tuit din particule speciale de aprox. 85nm în
diametru acoprite de un înveliş lipoproteic.
Se transmite prin patru specii de tripşi, numai larvele putând avea
virusul, iar vectorii re in adesea virusul pentru totdeauna.
Metodele suplimentare de identificare a virusului se bazeaz pe
electronomicroscopie şi serologie (Franki and Hatta 1981).
2.1.13. - V rsatul prunelor (Plum – pox) Plum pox virus (PPV) sin. Sharka virus I.M.Smith
(sin. Annulus pruni Christoff)
Simptome. Atacul se observ pe frunze şi pe fructe, boala fiind
generalizat şi afectând în special fecundarea florilor care leg în procent
extrem de redus. Pe frunzele complet dezvoltate apar pete de culoare verde
deschis sau g lbui, de form circular sau inelar , r spândite pe toa supra a
limbului. Frunzele bolnave au în general aceeaşi dimensiune cu cele s n toase,
simptomele fiind vizibile în cursul lunilor mai-iunie şi septembrie-octombrie
(Foto 9).
Pe fructe apar pete circulare sau alungite de culoare g lbuie verzuie, cu
aspect apos vizibile pe fructele nematurate.
Foto 9: Plum pox virus(PPV) Annulus pruni-p tarea inelar a frunzelor
de prun şi v rsatul prunelor
28
Patogenul este Plum pox virus(PPV) (sin. Sharka virus I.M.Smith,
sin. Annulus pruni Christoff), apare sub forma de particule filamentoase cu
dimensiuni de 750x15 nm care con in o singur molecul de ARN cu greutate
molecular de 3,5 x106 d (Kerlan and Dunez 1976).
2.1.14. -Mozaicul m rului Apple mosaic virus (ApMV), (sin. Hop virus A, Rose mosaic virus I.M.Smith,
sin. Marmor mali Holmes)
Simptome. Pe frunze apar pete neregulate de culoare galben cu o
nuan crem, r spândite neuniform pe suprafa a limbului (Foto 10).
Foto 10: Apple mosaic virus pe m r
Simptomele sunt grave la temperaturi de 18-22 oC şi mascate la
temperaturi de peste 26 oC (Fridlund 1970).
Fructele provenite de la pomii bolnavi sunt mici şi au calit i gustative
reduse.
Atacul diferitelor tulpini de virus care au virulen diferen at , cât şi
num rul mare de soiurilor de m r atacate, fac ca simptomele, cât şi efectele
acestei boli s varieze foarte mult.
Patogenul este Apple mosaic virus (ApMV) (sin. Hopvirus A, Rose
mosaic virus I.M.Smith sin. Marmor mali Holmes) se prezint sub form de
particule izodiametrice cu dimensiune de circa 25nm în diametru, sedimentând
trei componente cu 4 tipuri de ARN şi probabil o singur peptid cu masa MWt c 25000 d.
Pentru identificarea virusului se folosesc plante indicator cum sunt:
Malus pumila (Lord Lambourne şi Golden delicious), Prunus persica (Puietul
GF305 sau Elberta) şi altele. Inocularea mecanic folosit în ser (utilizând în
mod obişnuit Cucumis sativus) şi identificarea serologic (testul ELISA) sunt
folosite pentru identificarea virusului.
29
2.1.15. -Scurt nodarea vi ei de vie –
Grapevine fanleaf virus (GFLV) I.M.Smith (sin. Marmor viticola Holmes)
Simptome. Plantele infectate cu acest virus prezint l stari slab
dezvolta i, internodurile scurte, dispuse în zigzag (Foto11). Planta apare mult
îndesit şi prin manifestarea fenomenului de proliferare a lăstarilor.
Frunzele de la l starii ataca i sunt mult mai mici decât cele de la
plantele s n toase, deformate, asimetrice şi cu numeroase pete clorotice (Foto
11).
Deseori plantele atacate au ciorchini ce prezint fenomenul de meiere,
bobi ele r mân mici şi nu se matureaz , dar acesta nu reprezint un simptom
caracteristic scurt-nod rii.
Foto 11: Grapevine fanleaf virus la vi a de vie
Patogenul Grapevine fanleaf virus (GFLV) I.M.Smith (sin. Marmor
viticola Holmes) prezint particule izodiametrice de 30 nm în diametru.
Re inem c virozele sunt boli cu ac iune generalizat cu o
simptomatologie specific şi ele afecteaz ireversibil întreaga plant .
În urma p trunderii în plante, virusurile transmit informa ii genetice eronate
care produc modificarea metabolismului normal al gazdei şi ca urmare se
înregistreaz transform ri radicale în morfologia, anatomia şi fiziologia
plantelor infectate.
Simptomele datorate infec iilor virale pot fi foarte diversificate mergând
de la mozaicuri, marmor ri, îng lbenirea frunzelor pân la piticirea sau la
malformarea plantelor sau organelor (atrofii-frunze de ferig la tomate,
rizomania sfeclei sau hipertrofii cazul mozaicului castrave ilor) trecând spre
necroze mai mult sau mai pu in aşteptate care în rare cazuri pot provoca
moartea indivizilor infecta i.
Simptomatologia virozelor include pe lâng modific rile morfologice şi
modific ri histologice, fiziologice, biochimice, etc.
La nivel subcelular fitovirusurile pot induce modific ri variate cum ar
fi: proliferarea membranelor, modificarea organitelor (mitocondriilor,
30
cloroplastelor, nucleului), acumularea incluziunilor specifice sau a
agregatelor paracristaline a particulelor virale.
Simptomele specifice virozelor se mai clasific în simptome specifice
frunzelor, simptome specifice florilor, simptome specifice fructelor şi
simptome specifice sistemului radicular.
Virusurile cele mai importante şi bolile virale cele mai cunoscute
produse sunt:
Wheat streak mosaic virus (sin.Marmor virgatum) cauzeaz Mozaicul
dungat al grâului;
Barley yellow dwarf virus cauzeaz Piticirea galben a orzului;
Bean common mosaic virus (sin. Marmor phaseoli) cauzeaz mozaicul
comun al fasolei;
Potato virus X , (sin. Potato mild mosaic virus, Potato mottle virus ,
Marmor dubium) cauzeaz Mozaicul X al cartofului ;
Potato virus Y (sin. Marmor upsilon) cauzeaz Mozaicul Y al
cartofului ;
Potato leaf roll virus (sin. Corium solani) cauzeaz R sucirea frunzelor
de cartof;
Beet mosaic virus cauzeaz mozaicul sfeclei;
Beet yellows virus cauzeaz îng lbenirea sfeclei;
Tobacco mosaic virus (TMV) (sin. Marmor tabaci) cauzeaz Mozaicul
comun al tutunului;
Tobacco ringspot virus (TRSV) (sin. Annulus tabaci) cauzeaz P tarea
inelar a tutunului;
Cucumber mosaic virus (CMV) (sin. Marmor cucumeris cauzeaz
Frunze de ferig la tomate;
Tomato spotted wilt virus (TSWV) (sin.Lethum australiense) cauzeaz
Boala petelor de bronz (Ofilirea p tat a tomatelor)
Plum pox virus (PPV) sin . Sharka virus (sin. Annulus pruni) cauzeaz
V rsatul prunelor (Plum-pox);
Apple mosaic virus (ApMV), (sin. Hop virus A, Rose mosaic virus, sin .
Marmor mali) cauzeaz Mozaicul m rului;
Grapevine fanleaf virus (GFLV) (sin. Marmor viticola) cauzeaz Scurt
nodarea vi ei-de-vie;
Observa ie: virozele plantelor sunt foarte greu de comb tut,
controlul lor realizându-se prin combaterea vectorilor, prin îndep rtarea
plantelor virozate, prin toleran , hipersensibilitate sau prin rezisten
genetic .
Unitatea de înv are 2: Micoplasmozele plantelor
Obiectivele Unit ii de înv are 2:
-Prezentarea defini iei micoplasmelor şi a modului de infec ie,
31
propriet ile fizice, chimice şi biologice ale micoplasmelor, mod de
transmitere, tipurile de simptome şi nomenclatura;
-diferitele şi multiplele tulbur ri şi modific ri pe care le produc
micoplasmele în structura şi func iile unei plante
-Cunoaşterea tipurilor de micoplasmoze şi a naturii lor cauzale;
-În elegerea cunoşterii tipurilor de simptome externe un rol hot râtor
în identificarea şi diagnosticarea micoplasmozelor plantelor;
-În elegerea rela iilor dintre simptome, pagub şi pierdere şi a
diferen elor dintre ele. Cunoaşterea tipurilor de pierderi cauzate de
micoplsmozele plantelor
Timpul alocat unit ii de înv are: 2 ore
Bibliografie recomandat :
Paraschivu, A. M.-2010-Suport de curs pentru disciplina Fitopatologie
pentru studen ii anului II Agricultur ID
Paraschivu, A. M.-2010-Bolile plantelor-simptomatologie, cauzalitate,
prevenire şi combatere, EUC 2010,
ISBN 973-8043-87-5;
Paraschivu, A. M.-2006-Fitopatologie general , Editura SITECH, Craiova,
ISBN 973-746-258-8; ISBN 978-973-746-285-5;
Paraschivu, A. M.-2004-Ghid pentru recunoaşterea bolilor plantelor şi a
naturii lor cauzale, EUC, ISBN 973-8043-221-1;
C t lin T nase, Tatiana Eugenia Şesan-2006-Concepte actuale în taxonomia
ciupercilor Editura Universit i „Alexandru Ioan
Cuza” Iaşi- ISBN (10) 973-703-144-X;
ISBN (13) 978-973-703-144-0;
Ioan Oroian, Viorel Florian, Liviu Holonec-2006-Atlas de Fitopatologie
trilingv, ISBN 973-27-1311-9,
Editura Academiei Române;
Site-uri internet referitoare la Protec ia plantelor;
2.2. Micoplasmozele plantelor
Sunt boli sistemice produse de microorganisme prokariote numite
micoplasme (mycoplasma-like organism, MLOs).
Pleomorfismul (forma instabil ) a micoplasmelor este dat de faptul c
nu prezint la exterior un perete celular care s le confere o form stabil ,
deoarece nu posed echipament enzimatic necesar biosintezei constituen iilor
de baz ai peretului celular ca la bacterii; prezint numai o membran
elementar şi din acest motiv celulele de micoplasme au form variabil :
- corpusculi elementari sferici (f50-100mµm sau nm);
- corpusculi cu celule mari de înmugurire;
- celule sferice (f 100 - 300 mµm sau nm);
- celule ovoide (f 400 - 1000 mµm sau nm);
- forme filamentoase de 1-2 µm lungime şi 0,08 - 0,3µm grosime.
32
Micoplasmele au dimensiuni cuprinse între 125 mµm şi 1-2µm, ceea ce
le situeaz ca m rime între virusuri (mai mari decât virusurile) şi bacterii (mai
mici decât bacteriile).
Micoplasmele (MLOs) con in în interiorul membranei elementare
ribozomi şi filamente cu ADN şi ARN, deci celulele de micoplasme con in
ambii acizi nucleici.
Dup caracterele lor specifice micoplasmele sunt situate între virusuri şi
bacterii, prezentând unele propriet i comune cu a virusurilor şi altele specifice
bacteriilor.
Propriet ile care le aseam n cu virusurile sunt :
- electronomicroscopicitatea;
- ultrafiltrabilitatea,
- multiplicarea,
- sensibilitatea la eter şi cloroform,
- inducerea de schimb ri la nivelul cromozomilor şi inhibarea de
c tre seruri specifice (Barile, 1965; Standbridge,1971).
Propriet iile care le aseam n cu bacteriile sunt:
-prezint echipament enzimatic, fiind capabile de metabolism propriu,
realizând sinteze elementare,
-capacitatea de creştere pe medii sintetice acelulare care con in
vitamine, aminoacizi, steroli şi ser de cal,
-propriet i fermentative şi în special capacitatea unor specii de a
produce acid lactic, lipsa citocromului şi a catalazei particularit i care sunt
specifice bacteriilor lactice (Neimark,1967).
Este foarte greu de definit ,,unitatea taxonomic ”, a micoplasmelor
(MLOs), deoarece nici una din tehniciile de identificare folosite în bacteriologie
sau metodele serologice folosite în virologie nu pot fi utilizate pentru
identificarea micoplasmelor, fiindc posibilitatea de fi cultivate pe medii
artificiale este foarte dificil .
Totuşi s-au înregistrat câteva progrese în folosirea testului ELISA
(Clark et al 1983 ; Clark et Davies 1984 ) şi în folosirea anticorpilor
monoclonali (Lin şi Chen 1985).
Micoplasmele se g sesc în floem (vase liberiene), în parenchimul
floemic, unde se multiplic pe un mediu bogat în glucide, vitamine, hormoni,
enzime ş.a. substan e.
Micoplasmele se transmit prin insecte vectoare cele mai frecvente fiind
cele din grupa cicadelor, dar şi prin altoire sau cuscut .
Simptomele produse de c tre micoplasme pot fi: proliferarea esuturilor,
boala albastr sau stolburul, filodia, nanismul sau piticirea, cloroza,
hipertrofierea, flavescen a aurie etc.
Micoplasmele au fost încadrate de c tre Edward şi Freundt (1970) în
clasa Mollicutes, ord. Mycoplasmataceae, gen. Mycoplasma.
2.2.1. - Proliferarea m rului –
Apple proliferation MLO, sin. Apple witches broom MLO
33
Simptome. Boala produce evidente modific ri de creştere, plantele
atacate având talie mic , reducerea în creştere ajungând la 50% fa de plantele
s n toase.
Patogenul (MLOs) determin stagnarea în creştere a l starilor terminali
şi stimuleaz dezvoltarea mugurilor axilari în l stari cu orientare erect .
Pomii infecta i iau aspect de tuf , au frunzele colorate par ial sau total,
reduse ca dimensiune şi stipelele micşorate.
Procentul de legare este sc zut, fructele au dimensiuni reduse, pagubele
produse depinzând de agresivitatea patogenului şi de vârsta pomului în timpul
perioadei de infec ie.
2.2.2. - Stolburul solanaceelor - Potato stolbur MLO
Simptome. Boala se manifest prin decolorarea marginei frunzelor de
tomate situate în vârful tulpinii, care apoi se coloreaz în violaceu ca urmare a
acumul rii de antociani.
Pedunculii florari sunt mult îngroşa i, sepalele sunt puternic
hipertrofiate şi uneori concrescute (Foto 12).
Principalul simptom de manifestare al bolii observat la cartof, ardei şi
vinete este ofilirea plantelor înso it de decolorarea şi deformarea frunzelor şi a
altor organe ale plantei.
Se presupune c MLO ar putea fi transmis de Hyalesthes obsoletus şi
de asemenea de Macrosteles şi Lygus spp., dar acest lucru nu a fost confirmat.
Foto 12: Stolburul tomatelor
2.2.3. - Virescen a c pşunului - Green petall MLO
Simptome. Boala a fost semnalat pentru prima dat în ara noastr în
culturile de c pşun din jude ele Argeş şi Vâlcea de c tre Gh. Ploaie.
Plantele de c pşuni infectate, prezint o înverzire a petalelor,
hipertrofierea caliciului şi modificarea elementelor florale.
Plantele bolnave nu formeaz fructe, frunzele prezint o bordur
roşietic şi uneori se ofilesc prematur.
34
Boala este produs de micoplasma, prezen a corpusculilor de
micoplasma în plantele de c pşun a fost demonstrat de c tre Cousin şi colab.
(1970).
Particulele identificate erau de 80, 100 - 500 şi 600 mµm în diametru.
Transmiterea bolii se realizeaz prin insecte vectoare de tipul cicadelor, prin
altoire şi prin cuscut .
2.2.4. -Cloroza asterului - Aster yellows complex MLOs
Simptome. Patogenul produce simptome similare la diferite plante
gazd :Compositae, Cruciferae, Leguminosae, Solanaceae şi Umbeliferae),
deoarece f r îndoial are aceeaşi ac iune fiziologic (hormonal ) la nivel
celular. Decolorarea organelor vegetative este cel mai caracteristic simptom al
infec iei cu MLOs din grupul „Aster yellows complex“.
De exemplu cartofii c.v Bintje cap t o culoare violet închis, cartofii
c.v. Ker Pondy cap t o culoare roz-violacee, iar cartofii c.v Akersegen
cap t o culoare galben .
Simptomele florale induse de aceste microorganisme sunt foarte
caracteristice: sterilitate, virescen a (înverzirea p r ilor colorate ale plantei).
2.2.5. - Filodia trifoiuluiFilodia (transformarea p r ilor florale în special carpele în structuri
proliferative asem n toare frunzelor) (Foto13). Nanismul, dezvoltarea unor
l stari adventivi şi malformarea general a plantelor reprezint de asemenea
simptome induse de micoplasme.
Patogenul prezint celule pleomorfice de 80-800 mµm prev zute cu o
membran unitar de 80 Á grosime şi ribozomi de 12 mµm în diametru.
Foto 13: Filodia trifoiului
Patogenul se multiplic în vectori şi are o perioad minim de incuba ie
de 10 zile (Sinha şi Chiykovski, 1967) şi produce la aceştia modific ri
citopatogene.
MLOs sunt transmise prin insecte din ord. Homoptera :
Auchenorryncha şi în special Macrosteles spp. şi uneori din ord. Psyllide
(Leclant et al 1974).
35
Re inem c micoplasmozele plantelor sunt boli sistemice sau boli cu
ac iune generalizat produse de microorganisme prokariote numite micoplasme
(mycoplasma-like organism, MLOs).
Pleomorfismul (forma instabil ) a micoplasmelor este dat de faptul c
nu prezint la exterior un perete celular care s le confere o form stabil ,
deoarece nu posed echipament enzimatic necesar biosintezei constituen iilor
de baz ai peretului celular ca la bacterii; prezint numai o membran
elementar şi din acest motiv celulele de micoplasme au form variabil :
- corpusculi elementari sferici (f50-100mµm sau nm);
- corpusculi cu celule mari de înmugurire;
- celule sferice (f 100 - 300 mµm sau nm);
- celule ovoide (f 400 - 1000 mµm sau nm);
- forme filamentoase de 1-2 µm lungime şi 0,08 - 0,3µm grosime.
Micoplasmele au dimensiuni cuprinse între 125 mµm şi 1-2µm, ceea ce
le situeaz ca m rime între virusuri (mai mari decât virusurile) şi bacterii (mai
mici decât bacteriile).
Micoplasmele (MLOs) con in în interiorul membranei elementare
ribozomi şi filamente cu ADN şi ARN, deci celulele de micoplasme con in
ambii acizi nucleici.
Dup caracterele lor specifice micoplasmele sunt situate între virusuri şi
bacterii, prezentând unele propriet i comune cu a virusurilor şi altele specifice
bacteriilor.
Propriet ile care le aseam n cu virusurile sunt :
- electronomicroscopicitatea;
- ultrafiltrabilitatea,
- multiplicarea,
- sensibilitatea la eter şi cloroform,
- inducerea de schimb ri la nivelul cromozomilor şi inhibarea de
c tre seruri specifice (Barile, 1965; Standbridge,1971).
Propriet iile care le aseam n cu bacteriile sunt:
-prezint echipament enzimatic, fiind capabile de metabolism propriu,
realizând sinteze elementare,
-capacitatea de creştere pe medii sintetice acelulare care con in
vitamine, aminoacizi, steroli şi ser de cal,
-propriet i fermentative şi în special capacitatea unor specii de a
produce acid lactic, lipsa citocromului şi a catalazei particularit i care sunt
specifice bacteriilor lactice (Neimark,1967).
Este foarte greu de definit ,,unitatea taxonomic ”, a micoplasmelor
(MLOs), deoarece nici una din tehniciile de identificare folosite în bacteriologie
sau metodele serologice folosite în virologie nu pot fi utilizate pentru
identificarea micoplasmelor, fiindc posibilitatea de fi cultivate pe medii
artificiale este foarte dificil .
Totuşi s-au înregistrat câteva progrese în folosirea testului ELISA
(Clark et al 1983; Clark et Davies 1984) şi în folosirea anticorpilor monoclonali
(Lin şi Chen 1985).
36
Micoplasmele se g sesc în floem (vase liberiene), în parenchimul
floemic, unde se multiplic pe un mediu bogat în glucide, vitamine, hormoni,
enzime ş.a. substan e.
Micoplasmele se transmit prin insecte vectoare cele mai frecvente fiind
cele din grupa cicadelor, dar şi prin altoire sau cuscut .
Simptomele produse de c tre micoplasme pot fi: proliferarea esuturilor,
boala albastr sau stolburul, filodia, nanismul sau piticirea, cloroza,
hipertrofierea, flavescen a aurie etc.
Micoplasmele au fost încadrate de c tre Edward şi Freundt (1970) în
clasa Mollicutes, ord. Mycoplasmataceae, gen. Mycoplasma.
Principalele micoplasme cunoscute sunt:
Apple proliferation MLO, sin. Apple witches broom MLO cauzeaz
Proliferarea m rului;
Potato stolbur MLO cauzeaz Stolburul solanaceelor
Green petall MLO cauzeaz Virescen a c pşunului
Aster yellows complex MLOs cauzeaz Cloroza asterului
Phylody clover cauzeaz Filodia trifoiului
Observa ie: Micoplasmele sunt boli circulative cu ac iune generalizat şi se
transmit prin cicade.
Unitatea de înv are 3: Bacteriozele plantelor
-Obiectivele Unit ii de Înv are 3:
-Prezentarea defini iei bacteriilor, clasificarea bacteriilor, structura
celulei bacteriene, morfologia şi mobilitatea bacteriilor, înmul irea şi
identificarea bacteriilor, tipurile de simptome şi transmiterea bacteriilor
-Cunoaşterea principalelor bacterioze şi a naturii lor cauzale, a
diferitelor şi multiplelor tulbur ri şi modific ri pe care le produc ele în
structura şi func iile unei plante;
-În elegerea cunoşterii tipurilor de simptome externe cu rol hot râtor în
identificarea şi diagnosticarea bacteriozelor plantelor;
-În elegerea rela iilor dintre simptome, pagub şi pierdere şi a
diferen elor dintre ele. Cunoaşterea tipurilor de pierderi cauzate de
bacteriozele plantelor
Timpul alocat temei : 3 ore
Bibliografie recomandat :
Paraschivu, A. M.-2010-Suport de curs Fitopatologie pentru studen ii
anului II Agricultur ID
Paraschivu, A. M.-2010-Bolile plantelor-simptomatologie, cauzalitate,
prevenire şi combatere, EUC 2010, ISBN 973-8043-87-5;
Paraschivu, A. M.-2006-Fitopatologie general , Editura SITECH, Craiova,
ISBN 973-746-258-8; ISBN 978-973-746-285-5;
Paraschivu, A. M.- 2004-Ghid pentru recunoaşterea bolilor plantelor şi a naturii
lor cauzale, EUC, ISBN 973-8043-221-1;
37
C t lin T nase, Tatiana Eugenia Şesan-2006-Concepte actuale în taxonomia
ciupercilor, Editura Universit i „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, ISBN (10) 973703-144-X; ISBN (13) 978-973-703-144-0;
Ioan Oroian, Viorel Florian, Liviu Holonec-2006-Atlas de Fitopatologie
trilingv, ISBN 973-27-1311-9, Editura Academiei Române;
Site-uri internet referitoare la Protec ia plantelor;
2.3. Bacteriozele plantelor
Bacteriozele plantelor sunt boli infec ioase produse de bacterii şi
datorit pierderiilor importante de produc ie pe care le produc prezint un
deosebit interes practic. Ştiin a care se ocup cu studiul bacteriilor poart
denumirea de bacteriologie.
Bacteriile constitue o diviziune taxonomic regrupat de procariote,
care se caracterizeaz prin prezen a unui perete celular par ial format din
peptidoglucani.
Clasificarea bacteriilor dup Bergery (1949) valabil şi ast zi
încadreaz diviziunea Bacteria în clasa Schizomycetes
Taxonomia bacteriilor fitopatogene a pus numeroase probleme
specialiştilor. În totalitate ele pot fi regrupate în 6 genuri: Corynebacterium,
Xanthomonas, Agrobacterium, Erwinia, Streptomyces, Pseudomonas.
Bacteriile sunt organisme unicelulare, cu diametrul celulei de ordinul
micronilor.
Structura celulei bacteriene (membran bacterian sau perete bacterian,
membran
citoplasmatic , citoplasm
şi organite citoplasmatice) se
caracterizeaz asfel:
- celula bacterian nu prezint nucleu organizat
- celula bacterian este haploid
- nu con ine mitocondrii
- nu se constat prezen a curen ilor citoplasmatici şi nici a membranei
nucleare
- bacteriile fitopatogene nu con in clorofil , sunt heterotrofe
- con ine ambii acizi nucleici: ADN şi ARN
- con ine pigmen i care dau culoarea specific coloniilor bacteriene,
ceea ce reprezint criteriu de determinare.
Morfologia bacteriilor. Bacteriile fitopatogene au dimensiuni cuprinse
între 1-4 µm în lungime şi 0,3-0,5 µm în l ime, fiind de 10-20 de ori mai mici
decât o celul vegetal tipic . Excep ie fac bacteriile filamentoase care au
dimensiuni de 50 µm în lungime.
Forma bacteriilor poate fi (Fig. 2):
- sferic sau ovoid (tipul coc) care pot fi izola i sau grupa i (2diplococi ; 4-tetracoci; 8- în form de cub - sarcin ; form de planplanicoci ; form de lan uri-streptococi; form de ciorchini-stafilococi);
- bastonaşe drepte (tipul bacil) sau curbate (tipul vibrion) pot fi de
asemenea izolate sau grupate;
- elicoidal (tipul spiril);
- filamentoase.
38
Fig. 2 :Diferite forme de bacterii:
a) coci; b) diplococi; c, d-streptococi; e) stafilococi;
f) tetracoci; g) sarcin ; h) bacili; i) diplobacili;
j) streptobacili; k) spirili;l) vibrioni; (dup I. Bobeş)
Fig. 3: Tipuri de bacterii fitopatogene
a) atriche; b) monotriche; c) amphitriche;
d,e) lophotriche; f) peritriche (dup E. R dulescu)
Mobilitatea bacteriilor este asigurat de cili sau flageli a c ror lungime
poate atinge de câteva ori lungimea celulei bacteriene, sunt prelungiri
citoplasmatice care ies la suprafa prin porii membranei.
Num rul şi tipul de inser ie al flagelilor este caracteristic pentru
diferitele grupe de bacterii (Fig 3):
- atriche (f r cili );
- monotriche (cu un flagel polar );
- lofotriche şi amfitriche (cu smocuri de flageli polari);
- peritriche (cu smocuri de flageli pe toat suprafa a).
39
Pe lâng flageli, unele bacterii prezint apendici filamentoşi: fimbrii şi
pili sexuali.
Bacteriile pot fi izolate sau asociate în colonii (cenobii), pot fi
sporogene sau asporogene (bacteriile fitopatogene formeaz foarte rar spori sub
influen a secetei sau a lipsei gazdei), pot fi capsulate sau necapsulate.
Înmul irea bacteriilor. Dup ce ating dimensiunea caracteristic ,
bacteriile se divid prin bipartiţie sau sciziparitate (sciziune direct ,
perpendicular pe axul longitudinal al celulei).
Identificarea bacteriilor. Bacteriile pot fi Gram pozitive(+) sau Gram
negative(-) acestea reprezentând caracteristici de identificare a acestora al turi
de reac ia serologic şi de acido-rezisten .
Majoritatea bacteriilor fitopatogene sunt Gram negative (-) şi
neacidorezistente.
2.3.1. Simptome produse de bacterii la plante:
-Decolorarea frunzelor şi a altor organe, apare datorit reducerii
num rului de cloroplaste. Intensitatea diferit este în func ie de faza atacului,
vârsta plantei gazd şi virulen a parazitului.
-Hidrozele se manifest în faza ini ial a procesului patologic sub forma
îmbib rii cu ap esuturilor atacate, care cap t o culoare verde translucid (ex:
Pseudomonas lachrymans care produce p tarea unghiular a castrave ilor).
- Necrozele sau arsurile, reprezint stadiul final al bolii şi se produc ca
simptome specifice la unele boli ca arsura comun a fasolei (Xanthomonas
campestris pv. phaseoli ) sau arsura merilor (Pseudomonas syringae pv.
syringae).
- Putregaiurile moi sau umede, se întâlnesc mai ales la organele
c rnoase, în urma descompunerii lamelei pectice a membranelor dintre celule şi
au ca rezultat descompunerea esuturilor. Sunt frecvent întâlnite la plante cu
tuberculi, bulbi sau r d cini tuberizate (de exemplu, la cartoful atacat de
Erwinia carotovora pv. atroseptica, la porumbul atacat de Erwinia
chrysanthemi pv. zeae).
-Tumorile sunt produse în urma unui proces de înmul ire haotic a
celulelor unor organe, având ca rezultat hipertrofierea unor esuturi şi organe ca
în cazul cancerului pomilor fructiferi produs de Agrobacterium tumefaciens.
-Ofilirile sunt produse de c tre bacterii, care infecteaz vasele
conduc toare, producând obturarea acestora (traheobacterioze) sau care distrug
sistemul radicular al plantelor. Uneori toxinele elaborate de bacterii în timpul
metabolismului sau care rezult din descompunerile organelor atacate, se
infiltreaz în esuturi şi produc ofiliri (cum este de exemplu, Erwinia
tracheiphilla).
Transmiterea bacteriilor :
-prin semin e
-prin organe sau p r i ale plantei (bulbi, rizomi, tuberculi)
-prin resturi din plant din sol
-prin plante gazd din flora spontan
40
2.3.2. Bacterioze produse de bacterii din Genul Pseudomonas
2.3.2.1. - P tarea unghiular a frunzelor de castrave i - Pseudomonas
syringae p.v. lachrymans (Smith and Bryan) Young et al.
Simptome. Boala se manifest pe plantele de castrave i în toate stadiile de
dezvoltare. Primele simptome apar pe frunzele cotiledonale sub forma unor pete mici,
la început cu aspect uleios şi apoi cu colora ie brunie. Pe frunzele bine dezvoltate
atacul se manifest prin prezen a unor pete delimitate de nervuri, din care cauz apar
co uroase. Petele sunt hidrozate cu exudat bacterian pe vreme umed (Foto 14).
Frunzele se necrozeaz , apar perforate din cauza esutului uscat al frunzei care se
rupe.Pe fructe atacul se manifest prin prezen a unor pete mici, uşor denivelate. În ser
poate s apar şi tipul de infec ie sistemic , prin tulpin şi pe iol pân la fruct. La
aceste plante esutul vascular este îng lbenit, iar fructele se înmoaie şi pot prezenta
exudatul bacterian la suprafa .
Original
Foto 14: Pseudomonas syringae p.v. lachrymans pe frunze de castrave i
Patogenul Pseudomonas syringae p.v. lachrymans (Smith and Bryan)
Young et al., este o bacterie care are form de bastonaş cu dimensiuni de 1,2-2
µm şi smocuri de flageli polari (1-5), Gram negativ (-), neacido-rezistent ,
asporogen , aerob .
2.3.3. Bacterioze produse de bacterii din Genul Xanthomonas
2.3.3.1. - Arsura comun a fasolei-Xanthomonas campestris p.v.
phaseoli (Smith ) Dye.
Simptome. Boala se poate manifest pe toate organele aeriene ale
plantei.Pe cotiledoane se observ pete mici cu form circular sau neregulat ,
galbene-brune, adâncite, cu exudat la suprafa pe vreme umed . Pe frunze, în
luna iunie, înaintea înfloritului apar pete col uroase, transulcide, cu exudat pe
fa a inferioar a limbului. Petele se m resc şi pot s conflueze cuprinzând
suprafe e mari din limb şi r mân conturate cu o band galben (Foto 15).
Pe tulpini, petele sunt brun-roşcate, iar pe p st i petele sunt verde
închis, apoi g lbui, adesea conflueaz şi au o bordur roşie c r mizie. Pe
suprafa a petelor se g seşte exudatul bacterian uscat, lucios.
De la p st i infec ia trece la semin e, pe tegumentul c rora apar pete
g lbui sau brunii cu contur difuz.
41
Foto 15: Xanthomonas campestris p.v. phaseoli atac pe plant de fasole
Patogenul Xanthomonas campestris p.v. phaseoli ( Smith) Dye., are
form de bastonaş, cu dimensiuni de 0,5-0,3x0,3-1,4 µm, asporogen , Gramnegativ , neacido-rezistent , aerob , pe agar nutritiv formeaz colonii galbene.
2.3.3.2. -P tarea şi ciuruirea frunzelor de sâmburoase Xanthomonas campestris p.v. pruni (Smith ) Dye.
Simptome. Atacul se manifest pe frunze, fructe şi l stari nelemnifica i.
Pe frunze apar pete circulare de 0,5-5 mm în diametru, de culoare verdeînchis, cu aspect apos.
Tesuturile din dreptul petelor se necrozeaz , devin brun - roşietice şi
r mân înconjurate de o zon de decolorare, apoi se desprind şi cad, iar frunzele
r mân ciuruite.
Pe fructe apar pete mici circulare brun-negricioase în dreptul c rora
esuturile se adâncesc şi crap .
Pe l stari petele sunt lenticulare, iar în dreptul lor scoar a se brunific .
Prin cr p turile scoar ei apare un exudat cleios, caracteristic (Foto 16).
Foto 16: Ciuruirea frunzelor la prun şi cancere deschise pe ramur
42
Patogenul este bacteria Xanthomonas campestris p.v. pruni (Smith )
Dye care are form de bastonaş cu dimensiuni de 1,6-1,8x 4-0,6 µm, este
mobil , Gram-negativ , neacido-rezistent .
2.3.3.3. -Arsura bacterian a nuculuiXanthomonas campestris pv. juglandis (Pierce )Dye
Simptome. Boala se manifest pe frunze, ramuri şi fructe. Frunzele
atacate prezint pete mari, col uroase, întinse pe lungimea nervurilor,
determinând deformarea, necrozarea şi uscarea lor (Foto 17).
Pe l stari petele sunt asem n toare cu cele de pe frunze, iar pe ele apare
mucilagiul format în urma atacului bacterian.
Pe fructe apar pete fumurii, care se înnegresc iar pericarpul şi
mezocarpul putrezeşte şi se lipeşte de endocarp.
Foto 17: Xanthomonas campestris p.v juglandis atac la nuc
Patogenul este bacteria Xanthomonas campestris p.v juglandis
(Pierce ) Dye care are form de bastonaş, dimensiuni de 1,5-3x0,3-0,5 µm,
formeaz lan uri scurte, este mobil , Gram negativ (-), necapsulat ,
asporogen .
2.3.4. Bacterioze produse de bacterii din Genul Corynebacterium
2.3.4.1.-Cancerul bacterian al tomatelorCorynebacterium michiganense (Smith) Jensen pv. michiganense Dye et
Kemp
Simptome. Boala se manifest la tomate, iar un num r de solanaceae
sunt sensibile la inocul rile artificiale cu aceast bacterie (Thyr et al., 1975).
Atacul se manifest pe toate organele aeriene, dar şi pe r d cini. La
plantele mai dezvoltate mai ales în timpul înfloritului, apar simptomele de
ofilire care încep de la frunzele bazale şi cuprind întreaga plant .
43
Pe tulpini şi pe ioluri apar pete alungite, negricioase, iar în dreptul
petelor apar cr p turi (ulcera ii).
Din tulpin infec ia trece prin pedunculii florali în fructe, pe acestea
putându-se produce şi o infec ie local cu pete circulare de 1-3 mm, albeg lbui, cu un punct crustos în centru (pete sub form de „ochi de pas re”), care
r mân superficiale (Foto 18).
Patogenul este Corynebacterium michiganense (Smith ) Jensen p.v.
michiganense Dye et Kemp este o bacterie cu form de bastonaş, cu
dimensiune de 0,6-1,2x0,5-0,6 µm formând colonii mici galben -pal, lucioase,
convexe.
Foto 18: Corynebacterium michiganense p.v. michiganense la tomate
2.3.5. Bacterioze produse de bacterii din Genul Agrobacterium
2.3.5.1. -Cancerul bacterian al pomilor fructiferiAgrobacterium tumefaciens (Smith and Townsend) Conn sin. Agrobacterium
radiobacter. var tumefaciens (Smith and Townsend ) Kean et al.
Simptome. Boala se manifest pe pomii fructiferi sub dou forme: forma de
tumori şi forma de r d cini firoase.
Tumorile pot s apar pe toate organele pomului cu frecven mai mare pe
r d cini, baza tulpinii şi zona coletului.
Tumorile pe parcursul anilor devin tari, lemnoase cu suprafe e zgrun uroase şi
de culoare neagr , cu dimensiuni de 10-15 cm în diametru (Foto 19).
20)
19)
21)
Foto 19,20, 21: Agrobacterium tumefaciens-diverse tipuri de atac
44
La puie ii din pepiniere tumorile apar sub locul de sudur dintre altoi şi
portaltoi. Prezen a tumorilor afecteaz creşterea şi dezvoltarea pomilor.
Cancerul bacterian determin formarea unui smoc de r d cini sub iri şi
moi (Foto 20) sau ariceal la vi a de vie (Foto 21).
Patogenul este Agrobacterium tumefaciens (Smith and Townsend)
Conn sin. Agrobacterium radiobacter var. tumefaciens (Smith and Towsend)
Kean et al., este o bacterie în form de bastonaş cu dimensiuni de 1-3x0,40,8µm, Gram-, neacido-rezistent , asporogen , aerob .
2.3.6. Bacterioze produse de bacterii din Genul Erwinia
2.3.6.1. -Înnegrirea bazei tulpinii şi putregaiul umed al tuberculilor
de cartof Erwinia carotovora (Jones) Bergery et al. subsp. atroseptica (van Hall) Dye
sin. Erwinia carotovora pv. Atroseptica
Simptome. Boala se manifest pe plante şi pe tuberculii de cartofi în
câmp şi în timpul depozit rii. Bacteria se g seşte localizat în vasele
conduc toare pe care le astup ceea ce duce la ofilirea plantelor atacate (Foto
17). Tuberculii infecta i prezint la început o brunificare sau o înegrire a zonei
vasculare, apoi pulpa se îmoaie şi evolueaz c tre un putregai umed (Foto 22).
În timpul p str rii boala se extinde de la tuberculii infecta i înc din câmp la
tuberculii învecina i.
Foto 22: Erwinia carotovora pv. atroseptica atac pe tuberculi şi
baza tulpinii la cartof
În condi ii de umiditate ridicat şi temperatur mai mare de 8-10 0C, în
pulpa tuberculilor apar caverne pline cu un mucilagiu vâscos, în care se g sesc
bacteriile fitopatogene.
Patogenul este Erwinia carotovora (Jones ) et al. subsp. atroseptica
(van Hall) Dye (sin. Erwinia carotovora p.v. atroseptica) are form de
bastonaş, aerob , peritrich cu dimensiuni de 1,5-2x0,6-0,8 µm, Gram-negativ
.
45
2.3.6.2. - Putregaiul umed al
carotovora (Jones ) Bergery et al subsp carotovora
morcovului
-Erwinia
Simptome. Boala produce putregai umed la multe r d cinoase: elina,
p stârnacul, p trunjelul, ceapa, prazul. R d cinile atacate se înmoaie par ial şi
apoi total începând din zona coletului c tre vârf. esutul atacat putrezeşte, se
degradeaz şi astfel apar caverne pline cu un mucilagiu brun, cu un miros
înţepător de acid butiric.
Patogenul Erwinia carotovora (Jones) Bergery et al. subsp.
carotovora, are form de bastonaş, este peritrih , asporogen , cu dimensiuni de
1-2x0,77 µm, aerob , Gram-negativ .
2.3.6.3. -Arsura merilor, perilor şi gutuilor sau focul bacterian al
rosaceelor-Erwinia amylovora (Burrill) Winslow et al
Este o boal de carantin fitosanitar .
Simptome. Pe frunze apar pete brune, translucide, care se extind
cuprinzând întregul limb. Frunzele bolnave se înnegresc, se r sucesc şi r mân
ag ate pe ramuri (Foto 23).
Fructele sunt atacate în toate stadiile de dezvoltare. Pe fructele tinere
apar pete negricioase cu aspect umed. Fructele afectate se zbârcesc, se înegresc
şi r mân ag ate pe ramuri. Pe l stari, ramuri sau trunchiuri tinere, atacul poate
începe din dreptul unui mugur mortificat în jurul c ruia scoar a se necrozeaz şi
se usuc .
Pe ramurile mature şi pe tulpini boala se manifest prin sclerozarea şi
brunificarea scoar ei din jurul nodurilor. Extinderea leziunilor în jurul tulpinii
duce la moartea pomului.
Patogenul este Erwinia amylovora (Burrill)Winslow care este o
bacterie în form de bastonaş, asporogen , peritrih , neacido-rezistent , cu
dimensiuni de 0,9-1,5x0,7-1 µm, Gram-negativ .
Foto 23: Erwinia amylovora atac la m r.
46
2.3.6.4. -Putregaiul moale al tulpinilor de porumb-Erwinia
chrysanthemi pv. Zeae
Simptome. Boala apare în faza de 7-8 frunze, când se observ c
tulpinile se înmoaie, se brunific , putrezesc şi se simte emiterea unui puternic
miros de acid butiric. Frunzele situate deasupra zonei bolnave se vestejesc şi se
usuc într-o perioad relativ scurt de timp. Vârful de creştere se desprinde cu
mult uşurin , esutul fiind putrezit. (Foto 24).
Patogenul este bacteria Erwinia chrysanthemi pv. zeae
(Sabet.,Victoria Arb. Et Munoz), fam Enterobacteriaceae.
Foto 24: Erwinia chrysanthemi pv. zeae atac pe plant de porumb (original)
Re inem c bacteriozele plantelor sunt boli infec ioase produse de
bacterii şi datorit pierderiilor importante de produc ie pe care le produc
prezint un deosebit interes practic.
Bacteriile constitue o diviziune taxonomic regrupat de procariote,
care se caracterizeaz prin prezen a unui perete celular par ial format din
peptidoglucani.
Cele 6 genuri importante de bacterii sunt: Corynebacterium,
Xanthomonas, Agrobacterium, Erwinia, Streptomyces, Pseudomonas.
Bacteriile sunt organisme unicelulare, cu diametrul celulei de ordinul
micronilor.
Structura celulei bacteriene (membran bacterian sau perete bacterian,
membran
citoplasmatic , citoplasm
şi organite citoplasmatice) se
caracterizeaz asfel:
- celula bacterian nu prezint nucleu organizat
- celula bacterian este haploid
- nu con ine mitocondrii
- nu se constat prezen a curen ilor citoplasmatici şi nici a membranei
nucleare
- bacteriile fitopatogene nu con in clorofil , sunt heterotrofe
- con ine ambii acizi nucleici: ADN şi ARN
- con ine pigmen i care dau culoarea specific coloniilor bacteriene,
ceea ce reprezint criteriu de determinare.
Morfologia bacteriilor. Bacteriile fitopatogene au dimensiuni cuprinse
între 1-4 µm în lungime şi 0,3-0,5 µm în l ime, fiind de 10-20 de ori mai mici
47
decât o celul vegetal tipic . Excep ie fac bacteriile filamentoase care au
dimensiuni de 50 µm în lungime.
Forma bacteriilor poate fi : sferic sau ovoid (tipul coc) care pot fi
izola i sau grupa i (2-diplococi); 4-tetracoci; 8- în form de cub - sarcin ; form
de plan-planicoci; form de lan uri-streptococi; form de ciorchini-stafilococi);
bastonaşe drepte (tipul bacil) sau curbate (tipul vibrion) pot fi de asemenea
izolate sau grupate; elicoidal (tipul spiril); filamentoase.
Mobilitatea bacteriilor este asigurat de cili sau flageli a c ror lungime
poate atinge de câteva ori lungimea celulei bacteriene, sunt prelungiri
citoplasmatice care ies la suprafa prin porii membranei.
Num rul şi tipul de inser ie al flagelilor este caracteristic pentru
diferitele grupe de bacterii :
- atriche (f r cili );
- monotriche (cu un flagel polar );
- lofotriche şi amfitriche (cu smocuri de flageli polari);
- peritriche (cu smocuri de flageli pe toat suprafa a).
Pe lâng flageli, unele bacterii prezint apendici filamentoşi: fimbrii şi
pili sexuali.
Bacteriile pot fi izolate sau asociate în colonii (cenobii), pot fi
sporogene sau asporogene (bacteriile fitopatogene formeaz foarte rar spori sub
influen a secetei sau a lipsei gazdei), pot fi capsulate sau necapsulate.
Înmul irea bacteriilor. Dup ce ating dimensiunea caracteristic ,
bacteriile se divid prin bipartiţie sau sciziparitate (sciziune direct ,
perpendicular pe axul longitudinal al celulei).
Identificarea bacteriilor. Bacteriile pot fi Gram pozitive(+) sau Gram
negative(-) acestea reprezentând caracteristici de identificare a acestora, al turi
de reac ia serologic şi de acido-rezisten .
Majoritatea bacteriilor fitopatogene sunt Gram negative(-) şi
neacidorezistente.
Simptome produse de bacterii la plante pot fi:
-Decolorarea frunzelor şi a altor organe, apare datorit reducerii
num rului de cloroplaste. Intensitatea diferit este în func ie de faza atacului,
vârsta plantei gazd şi virulen a parazitului.
-Hidrozele se manifest în faza ini ial a procesului patologic sub forma
îmbib rii cu ap esuturilor atacate, care cap t o culoare verde translucid (ex:
Pseudomonas lachrymans care produce p tarea unghiular a castrave ilor).
-Necrozele sau arsurile, reprezint stadiul final al bolii şi se produc ca
simptome specifice la unele boli ca arsura comun a fasolei (Xanthomonas
campestris pv. phaseoli ) sau arsura merilor (Pseudomonas syringae pv.
syringae).
-Putregaiurile moi sau umede, se întâlnesc mai ales la organele
c rnoase, în urma descompunerii lamelei pectice a membranelor dintre celule şi
au ca rezultat descompunerea esuturilor. Sunt frecvent întâlnite la plante cu
tuberculi, bulbi sau r d cini tuberizate (de exemplu, la cartoful atacat de
Erwinia carotovora pv. atroseptica, la porumbul atacat de Erwinia
chrysanthemi pv. zeae).
48
-Tumorile sunt produse în urma unui proces de înmul ire haotic a
celulelor unor organe, având ca rezultat hipertrofierea unor esuturi şi organe ca
în cazul cancerului pomilor fructiferi produs de Agrobacterium tumefaciens.
-Ofilirile sunt produse de c tre bacterii, care infecteaz vasele
conduc toare, producând obturarea acestora (traheobacterioze) sau care distrug
sistemul radicular al plantelor.
Uneori toxinele elaborate de bacterii în timpul metabolismului sau care
rezult din descompunerile organelor atacate, se infiltreaz în esuturi şi produc
ofiliri (cum este de exemplu, Erwinia tracheiphilla).
Transmiterea bacteriilor se realizeaz :
-prin semin e;
-prin organe sau p r i ale plantei (bulbi, rizomi, tuberculi);
-prin resturi din plant din sol;
-prin plante gazd din flora spontan .
Principalele bacterii şi bolile pe care le produc sunt:
Pseudomonas syringae p.v. lachrymans cauzeaz P tarea unghiular a
frunzelor de castrave i;
Xanthomonas campestris p.v. phaseoli cauzeaz Arsura comun a
fasolei;
Xanthomonas campestris p.v. pruni cauzeaz P tarea şi ciuruirea
frunzelor de sâmburoase;
Xanthomonas campestris pv. Juglandis cauzeaz Arsura bacterian a
nucului;
Corynebacterium michiganense pv. Michiganense cauzeaz Cancerul
bacterian al tomatelor;
Agrobacterium tumefaciens, Agrobacterium radiobacter. var
tumefaciens cauzeaz Cancerul bacterian al pomilor fructiferi şi ariceala vi eide-vie;
Erwinia carotovora. subsp. atroseptica cauzeaz Înnegrirea bazei
tulpinii şi putregaiul umed al tuberculilor de cartof ;
Erwinia carotovora subsp. Carotovora cauzeaz Putregaiul umed al
morcovului;
Erwinia amylovora cauzeaz Arsura merilor, perilor şi gutuilor sau
focul bacterian al rosaceelor;
Erwinia chrysanthemi pv. Zeae cauzeaz Putregaiul moale al tulpinilor
de porumb.
Observa ie: bacteriozele plantelor se manifest atunci când vremea este
umed şi rece bacteriile avînd nevoie de umiditate în exces pentru
mobilitate, infec ie şi înmul ire. Elementul esen ial pentru recunoaştere
macroscopic sunt simptomele dar şi prezen a exudatului bacterian care
pe vreme umed este mucilaginos, iar pe vreme uscat este alb crustos.
Diagnosticul cel mai corect se poate pune dup examenul microscopic şi
încadrarea bacteriei în categoria celor gram pozitive sau gram negative,
acidorezistente sau neacidorezistente, sporogene sau asporogene.
49
TEST DE EVALUARE
1. Cum se numeşte ştiin a care se ocup cu studiul virusurilor, defini i
virusurile şi ar ta i care este structura lor.
REZOLVARE
Ştiin a care se ocup cu studiul virusurilor poart numele de
virusologie.
Virusurile sunt patogeni infec ioşi ai plantelor, animalelor, omului şi
bacteriilor, care se caracterizeaz prin diferen e fundamentale atât din punct
de vedere structural, cât şi fiziologic, de microorganismele procariote şi cu
atât mai mult de cele eucariote.
Virusurile sunt particule sau entit i sau macromolecule infec ioase
formate dintr-un miez reprezentat de unul dintre acizii nucleici esen iali, în
majoritatea cazurilor ARN-ul viral şi doar în pu ine cazuri ADN-ul dar
niciodat ambii acizi nucleici (materialul genetic), iar la exterior prezint o
teac proteic denumikt capsid şi care este format din capsomere.
Tipul de organizare la virusuri este acelular, iar posibilitatea de
existen a virusurilor se manifest sub dou forme :
- extracelular, virusul este numit virion, particulă virală sau
corpuscul elementar şi corespunde particulei virale mature,
complete, infec ioase.
Virionul este forma în care virusul se g seşte la sfârşitul procesului
de replicare în celula plantei gazd şi sub care este eliberat în mediul
exterior.
- intracelular, în urma p trunderii virusului într-o celul prin
procesul de infec ie, structura virionului este profund modificat ,
în sensul c genomul viral este liber în celula plantei gazd şi
preg tit s se replice şi s fie* transcris; acest stadiu reprezentat
de genomul viral liber, lipsit de învelişul proteic poart numele
de virus vegetativ.
2. Care sunt principalele simptome produse de virusuri în procesul de
patogenez ?
50
Exerci ii
Exemplu rezolvat
1. Transmiterea virusurilor la plante se realizeaz prin:
a) altoiri între planta infectat şi cea test
b) intermediul vectorilor vegetali-ciuperci (Polymyxa,
Olpidium, Synchytrium)
c) intermediul vectorilor animali nematozi, afide, cicade,
acarieni, musculi a alb , diverse alte specii de insecte;
d) organe vegetative;
e) cuscut ;
Rezolvare: a), b), c), d), e)
De rezolvat
2. Însuşirile generale ale virusurilor sunt:
a) Forma şi dimensiunile, testul de afide;
b) ultrafiltabilitatea, electonomicroscopicitatea, multiplicarea;
c) Rezisten a la presiune; sarcina electric ,
inhibarea infec iozit ii;
d) biotropismul pozitiv, cristalinitatea, dilu ia limit ;
e) Temperatura de inactivare, influen a valorii pH;
Rezolvare:..............................
Care sunt însuşirile generale ale virusurilor?
Care sunt propriet ile biologice ale particulelor virale?
Care sunt propriet ile fizice ale virusurilor?
Care sunt propriet ile chimice ale virusurilor?
Care sunt principalele viroze, care este patogenul cauzator şi care
sunt simptomele de recunoaştere ale lor?
Ce fel de boli sunt virozele?
51
TEST DE EVALUARE
1. Care sunt caracterele generale ale micoplasmelor.
REZOLVARE
Micoplasmele sunt microorganisme pleomorfe (au form instabil ) dat de
faptul c nu prezint la exterior un perete celular care s le confere o form
stabil , deoarece nu posed echipament enzimatic necesar biosintezei
constituen iilor de baz ai peretului celular ca la bacterii; prezint numai o
membran elementar şi din acest motiv celulele de micoplasme au form
variabil :
- corpusculi elementari sferici (f50-100mµm sau nm);
- corpusculi cu celule mari de înmugurire;
- celule sferice (f 100 - 300 mµm sau nm);
- celule ovoide (f 400 - 1000 mµm sau nm);
- forme filamentoase de 1-2 µm lungime şi 0,08 - 0,3µm grosime.
Micoplasmele au dimensiuni cuprinse între 125 mµm şi 1-2µm, ceea
ce le situeaz ca m rime între virusuri (mai mari decât virusurile) şi bacterii
(mai mici decât bacteriile).
Micoplasmele (MLOs) con in în interiorul membranei elementare
ribozomi şi filamente cu ADN şi ARN, deci celulele de micoplasme con in
ambii acizi nucleici.
Dup caracterele lor specifice micoplasmele sunt situate între
virusuri şi bacterii, prezentând unele propriet i comune cu a virusurilor şi
altele specifice bacteriilor.
2. Enumera i principalele micopasmoze cunoscute şi prin ce se
caracterizeaz fiecare?
REZOLVARE
Exerci ii
Exemplu rezolvat
1. Transmiterea micoplasmelor la plante se realizeaz prin:
a) altoiri între planta infectat şi cea test
b) intermediul vectorilor vegetali-ciuperci (Polymyxa,
Olpidium, Synchytrium)
c) intermediul vectorilor animali cicade,
d) organe vegetative;
e) cuscut ;
Rezolvare: a), c), e)
De rezolvat
2. Însuşirile generale ale micoplasmelor sunt:
a) Forma şi dimensiunile;
b) ultrafiltabilitatea, electonomicroscopicitatea, multiplicarea;
c) Rezisten a la presiune; sarcina electric ,
inhibarea infec iozit ii;
d) biotropismul pozitiv, cristalinitatea, dilu ia limit ;
e) Temperatura de inactivare, influen a valorii pH;
Rezolvare:..............................
Ce fel de boli sunt micoplasmozele? Cum se recunosc aceste boli?
52
TEST DE EVALUARE
1. Cum se numeşte ştiin a care se ocup cu studiul bacteriilor, defini i
bacteriile şi ar ta i care este structura lor.
REZOLVARE
Ştiin a care se ocup cu studiul bacteriilor poart numele de bacteriologie.
Bacteriile sunt organisme unicelulare, cu diametrul celulei de ordinul
micronilor.
Structura celulei bacteriene (membran bacterian sau perete
bacterian, membran citoplasmatic , citoplasm şi organite citoplasmatice)
se caracterizeaz asfel:
- celula bacterian nu prezint nucleu organizat
- celula bacterian este haploid
- nu con ine mitocondrii
- nu se constat prezen a curen ilor citoplasmatici şi nici a
membranei nucleare
- bacteriile fitopatogene nu con in clorofil , sunt heterotrofe
- con ine ambii acizi nucleici: ADN şi ARN
- con ine pigmen i care dau culoarea specific coloniilor
bacteriene, ceea ce reprezint criteriu de determinare.
2. Ce boli sunt cele produse de bacteriile Agrobacterium tumefaciens,
Annulus pruni, Erwinia chrysanthemi pv. zeae, Erwinia amylovora,
Corynebacterium michiganense pv. michiganense?
REZOLVARE
Exerci ii
Exemplu rezolvat
1) Principalele genuri de bacterii mai importante sunt?
a) Agrobacterium tumefaciens, Annulus pruni, Erwinia chrysanthemi
pv. zeae, Erwinia amylovora, Corynebacterium michiganense pv.
michiganense
b) Xanthomonas campestris p.v. pruni, Xanthomonas campestris
pv. Juglandis, Corynebacterium michiganense pv. Michiganense,
tumefaciens
c) Corynebacterium, Xanthomonas, Agrobacterium, Erwinia,
Streptomyces, Pseudomonas;
d) Erwinia carotovora. subsp. Atroseptica, Erwinia carotovora subsp.
Carotovora, Erwinia amylovora, Erwinia chrysanthemi pv. Zeae
e) Xanthomonas campestris p.v. phaseoli, Xanthomonas campestris
p.v. pruni, Xanthomonas campestris pv. Juglandis;
R spuns: c)
53
De rezolvat
2) Principalele bacterioze cunoscute la plantele de cultur sunt:
a) Agrobacterium tumefaciens, Annulus pruni, Erwinia chrysanthemi
pv. zeae, Erwinia amylovora, Corynebacterium michiganense pv.
michiganense
b) Arsura comună a fasolei; Pătarea şi ciuruirea frunzelor de
sâmburoase; Arsura bacteriană a nucului; Cancerul bacterian al tomatelor;
c) Cancerul bacterian al pomilor fructiferi şi ariceala viţei-de-vie;
Înnegrirea bazei tulpinii şi putregaiul umed al tuberculilor de cartof ;
d) Putregaiul umed al morcovului; Arsura merilor, perilor şi gutuilor
sau focul bacterian al rosaceelor; Putregaiul moale al tulpinilor de porumb.
e) Xanthomonas campestris p.v. phaseoli, Xanthomonas campestris
p.v. pruni, Xanthomonas campestris pv. Juglandis;
R spuns: .......................
TEST DE EVALUARE
Întreb ri
Care sunt caracterele generale ale bacteriilor?
Care sunt principalele simptome produse de bacteriile fitopatogene?
Descrie i morfologia bacteriilor şi structura lor.
Ce sunt traheobacteriozele şi care specii de bacterii le produc?
Ce bacterii fitopatogene produc arsura frunzelor ? Descrie i pe scurt
aceste boli.
Care dintre bacteriile prezentate este încadrat în lista patogenilor de
carantin fitosanitar ?
Care bacterie produce ciuruirea frunzelor? Ce alte simptome mai pot fi
prezente pe lâng ciuruire?
54
TEMA 3: MICOZELE PLANTELOR
Unitatea de înv are: Clasificarea ciupercilor fitopatogene şi
prezentarea unor
boli şi a naturii lor cauzale reprezentat de ciuperci din clasele
Plasmodiophoromycetes şi Oomycetes
Obiectivele Unit ii de Înv are :
-Prezentarea defini iei micozelor, diverse sisteme de clasificare a
ciupercilor fitopatogene, încadrarea sistematic a ciupercilor fitoptogene
dup Agrios;
-Clasificarea ciupercilor fitopatogene;
-Cunoaşterea principalelor micoze şi a naturii lor cauzale
reprezentat de ciuperci din clasele Plasmodiophoromycetes,
şi Oomycetes a diferitelor şi multiplelor tipuri de simptome şi
prezentarea aspectelor microscopice pentru identificarea coret a
patogenului;
-În elegerea rela iilor dintre simptome, pagub şi pierdere şi a
diferen elor dintre ele. Cunoaşterea tipurilor de pierderi cauzate de
micozele prezentate.
Timpul alocat temei : 5 ore
Bibliografie recomandat :
Paraschivu, A. M.-2010-Suport de curs pentru disciplina Fitopatologie pentru
studen ii anului II Agricultur ID
Paraschivu, A. M.-2010-Bolile plantelor-simptomatologie, cauzalitate,
prevenire şi combatere, EUC 2010,
ISBN 973-8043-87-5;
Paraschivu, A. M.-2010-Combaterea integrat a patogenilor şi d un torilor
la principalele culturi de câmp, Editura SITECH,
CRAIOVA, ISBN 978-973-746-792-8;
Paraschivu, A. M.-2006-Fitopatologie general , Editura SITECH, Craiova,
ISBN 973-746-258-8; ISBN 978-973-746-285-5;
Paraschivu, A. M.-2004-Ghid pentru recunoaşterea bolilor plantelor şi a
naturii lor cauzale, EUC, ISBN 973-8043-221-1;
Agrios N. George-2005-Plant pathology, Fifth Edition,
Elsevier Academic Press;
C t lin T nase, Tatiana Eugenia Şesan-2006-Concepte actuale în taxonomia
ciupercilor Editura Universit i „Alexandru Ioan
Cuza” Iaşi-ISBN (10) 973-703-144-X;
ISBN (13) 978-973-703-144-0;
Ioan Oroian, Viorel Florian, Liviu Holonec-2006-Atlas de Fitopatologie
trilingv, ISBN 973-27-1311-9,
Editura Academiei Române;
Site-uri internet referitoare la Protec ia plantelor;
Broşuri ale firmelor de pesticide.
Rezumatul temei
Tema prezint no iuni referitoare la micozele plantelor prezentând
diverse sisteme de clasificare ale ciupercilor fitopatogene dar şi caracterele
55
generale ale diverselor categorii de patogeni. Încadrarea sistematic este
prezentat dup Agrios dar şi actualiz ri dup index fungorum. Sunt
prezentate tipurile de aparate vegetative întâlnite la ciupercile
fitopatogene, formele de înmul ire asexuat , sexuat şi vegetativ . Sunt
descrise boli cum ar fi hernia r d cinilor de varz care este produs de
ciuperca Plasmodiophora brassicae un patogen specific de sol, boli produse
de ciupercile Oomycetes, boli denumite popular mane şi care produc
simptome caracteristice cum ar fi: apari ia petelor undelemnii cu
dimensiuni de la 0,5-2 cm pe fa a superioar a frunzelor, apari ia pe dosul
frunzelor a fructifica iilor asexuate ale ciupercii reprezentate de
sporangiofori şi sporangi sau zoosporangi sub forma unui puf sau gazon de
culoare alb sau violacee, brunificarea, necroza sau arsura frunzelor.
Excep ie fac albumeala cruciferelor şi c derea pl ntu elor. Sunt descrise
principalele genuri din Oomycetes cum sunt: Albugo sau Cystopus,
Pythium, Phytophthora, Plasmopara, Pseudoperonospora, Peronospora,
Sclerospora şi Bremia. Speciile cele mai reprezentative din genurile mai
sus men ionate sunt:
Albugo candida sau Cystopus candidus care cauzeaz albumeala
cruciferelor sau dup al i autori rugina alb a cruciferelor;
Pythium debaryanum cauzeaz c derea pl ntu elor la legume;
Phytophthora infestans cauzeaz mana cartofului şi mana
tomatelor;
Phytophthora parasitica cauzeaz mana de sol a tomatelor;
Plasmopara helianthi var helianthi cauzeaz mana florii-soarelui;
Plasmopara viticola cauzeaz mana vi ei-de-vie;
Pseudoperonospora cubensis cauzeaz mana castrave ilor;
Peronospora tabacina cauzeaz mana tutunului;
Peronospora destructor cauzeaz mana cepei;
Peronospora trifolii cauzeaz mana trifoiului;
Peronospora aestivalis cauzeaz mana lucernei;
Peronospora brassicae cauzeaz mana verzei;
Peronospora spinaciae cauzeaz mana spanacului;
Bremia lactucae cauzeaz mana salatei.
2.4. Micozele plantelor-generalit i
Micozele sunt boli infec ioase ale plantelor provocate de ciuperci
fitopatogene. Ciupercile fitopatogene (fungi sau mycetes) reprezint un grup de
organisme heterotrofe cu structur şi caractere biologice extrem de
diversificate, adaptate la un mod de via saprofit, parazit sau simbiotic
prezente în num r de peste 100000 de specii, dintre care 8727 de specii se
g sesc în România (V.Bontea 1985).
Dintre sistemele de clasificare elaborate pân în prezent se opteaz
pentru cel care are la baz cercet rile efectuate de NOLAN şi MARGOLIASH
(1968) privind citocromul C din diferite organisme. În acest sens clasificarea
ciupercilor fitopatogene, dup AINSWORTH şi SUSSMAN (1973) este
urm toarea:
56
Regnul Fungi (Whittaker, 1969);
Încreng tura Eumycota;
Subîncreng tura: Mastigomycotina, Zygomycotina, Ascomycotina,
Deuteromycotina şi Basidiomycotina.
Ciupercile sunt plante inferioare acidofile care paraziteaz plante
superioare al c ror suc celular are reac ie uşor acid reprezentând un mediu
favorabil de dezvoltare pentru ciuperci.
2.4.1. Sisteme de clasificare a ciupercilor fitopatogene
Se face in urm toarele grup ri taxonomice: filum (termina ia -mycota),
clasa (termina ia- mycetes), ordin (termina ia-ales), familie (termina ia aceae), gen. Clasificarea ciupercilor fitopatogene se face dup caracteristicile
aparatului vegetativ, dar şi dup modalitatea de reproducere asexuat şi/sau
sexuat . Clasificarea ciupercilor fitopatogene (dup SMITH 1988; CARLIE &
WATKINSON 1994) se face în urm toarele clase:
1. PLASMODIOPHOROMYCETES
2. CHYTRIDIOMYCETES
3. OOMYCETES
4. ZYGOMYCETES
5. HEMIASCOMYCETES
6. ASCOMYCETES
7. HETEROBASIDIOMYCETES (TELIOMYCETES)
8. HOMOBASIDIOMYCETES
( HOLOBASIDIOMYCETES)
9. DEUTEROMYCETES
Clasificarea ciuperilor fitopatogene dup Jean Semal (1993) cuprinde
urm toarele clase:
1. MYXOMYCETES
2. PLASMODIOPHOROMYCETES
3. CHITRIDIOMYCETES
4. OOMYCETES
5. ZYGOMYCETES
6. ASCOMYCETES
7. BASIDIOMYCETES
8. DEUTEROMYCETES ( Fungi Imperfecţi )
9. AGONOMYCETES
Din punct de vedere morfologic ciupercile sunt alc[tuite din aparat
vegetativ, fructifica ii asexuate şi sexuate, care servesc drept criterii de
determinare a speciilor respective.
2.4.2. Încadrarea sistematic a ciupercilor fitopatogene
Ciupercile fitopatogene au fost încadrate din punct de vedere sistematic
în Regnul FUNGI, (Whittaker, 1969) încreng tura EUMYCOTA, în care sunt
cuprinse urm toarele subîncreng turi: Mastigomycotina, Zygomycotina,
Ascomycotina, Deuteromycotina sau Grupul Fungilor imperfecţi şi
Basidiomycotina. Aceast clasificare a avut la baz cercet rile efectuate de
NOLAN şi MARGOLIASH (1968) privind citocromul C din diferite
organisme, iar realizarea ei a fost f cut de AINSWORTH şi SUSSMAN.
57
Clasificarea ciupercilor prezentat dup Agrios
REGNUL PROTOZOA
Phylum Myxomycota-produce un plasmodiu sau plasmodiul ca
structur
Clasa Myxomyctes (putregaiuri sub iri). Corpul lor este nud, anamorfele
plasmodiu. Ele produc zoospori. Pot creşte sau pot acoperi p r ile bazale ale
plantelor dar nu infecteaz plantele.
Ordinul Physarales plasmodiu saprofitic care d spori sau fructifica ii
crustoase con inând spori. Ele produc zoospori care au doi flageli.
Genurile: Fuligo, Mucilago şi Physarum cauza putregaiurilor sub iri la
baza plantelor.
Phylum Plasmodiophoromycota
Ordinul Plasmodiophorales-Plasmodiul produs în celulele r d cinilor şi
tulpinilor plantelor.
El produce zoospori care au doi flageli. Prazi i obliga i.
Genurile: Plasmodiophora, specia Plasmodiophora brassicae care
produce hernia r d cinilor la crucifere.
Polymyxa, specia Polymyxa graminis parzit pe grâu şi alte cereale.
specia Polymyxa betae prezent în sol şi vector pentru
rizomania sfeclei.
Spongospora, specia Spongospora subterannea cauzeaz râia uscat a
tuberculilor de cartof
REGNUL CHROMISTA (STRAMENOPILES)
Phylum OOMYCOTA-prezint zoospori biflagela i cu un flagel mai
lung îndreptat înainte şi unul mai scurt ca un vîrf de bici îndreptat înapoi.
Clasa Oomycetes (putregaiuri moi, rugini albe, mane). Ciupercile
Oomycetes au miceliul neseptat şi alungit. Produc zoospori în zoosporangi.
Zoosporii sunt biflagela i. Stadiul sexual este reprezentat de oospori produşi
prin unirea gametangilor diferen ia i morfologic şi sexual denumi i anteridie
(gametangiul mascul) şi oogon (gametangiul femel).
Ordinul Saprolegniales-au bine dezvoltat miceliul. Zoosporii sunt
produşi în zoosporangi lungi, cilindrici ataşa i de miceliu. Obişnuit câ iva
oospori în oogonium.
Genul Aphanomyces, Aphanomyces euteiches care produce putrezirea
r d cinilor la maz re.
Ordinul Peronosporales – miceliul bine dezvoltat, neseptat, ramificat,
inter- sau intracelular, adesea cu haustori. Zoosporangele oval sau limoniform,
forma i pe miceliul normal sau pe sporangiofori. Sporangele la majoritatea
speciilor germineaz producând zoospori, dar în alte cazuri sporangii
germineaz direct şi produc un tub germinativ sau un filament de infec ie.
Reproducerea sexual se produce prin unirea oogonului cu anteridia din
fuzionarea c rora rezult oosporul. Oosporii germinez dând naştere la un
sporangiu care con ine zoospori sau la un tub germinativ sau filament de
infec iecare curând produce un sporange depinzând de specie.
58
Familia Pythiaceae-Sporangi, obişnuit zoosporangi produşi de-a lungul
hifelor somatice ori a tipurilor de hife cu creşteri nederminate şi aşezate liber.
Oogonul cu pere i sub iri. Ciuperci facultativ parazite.
Genul: Pythium cu speciile Pythium debaryanum, Pythium ultimum, Pythium
aphanidermatum, Pythium oligandrum etc. Aceste specii produc c derea
pl ntu elor.
Genul: Phytophthora cu speciile Phytophthora infestans care produce
mana cartofului şi mana tomatelor Phytophthora cactorum, Phytophthora
erythroseptica, Phytophthora capsici, Phytophthora syringae, Phytophthora
parasitica, Phytophthora parasitica nicotianae, Phytophthora cambivora.
Familia Peronosporaceae Sporangi forma i pe sporangiofori cu creştere
determinat . R spândirea sporangelui cu ajutorul vîntului dar şi a plec ielii de
ploaie. Ciuperci parazite obligate. Cuprinde genurile:
Genul Plasmopara cu speciile
Plasmopara viticola cauzeaz mana vi ei-de-vie,
Plasmopara helianthi Novot. var. Helianthi Novot.
cauzeaz mana florii-soarelui;
Genul Peronospora cu speciile
Peronospora tabacina cauzeaz mana tutunului,
Peronospora pisi-mana maz rii,
Peronospora trifolii-mana trifoiului,
Peronospora aestivalis-mana lucernei,
Peronospora destructor-mana cepei,
Peronospora alii-mana usturoiului,
Peronospora porum-mana prazului,
Peronospora farinosa sau
Peronospora schachtii-mana sfeclei,
Peronospora arborescens-mana macului;
Genul Pseudoperonospora cu speciile
Pseudoperonospora cubensis-mana castrave ilor
Pseudoperonospora humului-mana hameiului;
Pseudoperonospora canabina-mana cânepii;
Genul Peronosclerospora cauzeaz
mana porumbului (P.
Philippinensis) a trestiei şi porumbului (P. Sacchari), a sorgului (P.
Sorghi) şi altele.
Sclerophthora macrospora cauzeaz porumbului boala denumit crazy
top sau vârf nebun.
Sclerospora graminicola cauzeaz mana gramineelor.
Familia Albuginaceae sau Cystopeae (albumeal sau impropriu spus
rugini albe) Sporangii forma i în lan uri.
Genul Albugo cu specia Albugo candida sau genul Cystopus cu specia
Cystopus candidus cauzeaz albumeala cruciferelor sau impropriu spus rugina
alb a cruciferelor.
FUNGI ADEV RA I
REGNUL FUNGI
Ciupercile din acest regn produc miceliu al c ror perete este alc tuit din
glucani şi chitin . Nu prezint cloroplaste.
59
Phylum CHYTRIDIOMYCOTA-ciupercile încadrate produc zoospori
care care au un singur flagel posterior.
Genul Olpidium cu specia Olpidium brassicae tr ieşte parazit în
r d cinile de varz şi a altor plante. Poate transmite virusuri.
Genul Physoderma cu specia Physoderma maydis cauzeaz pete brune
la porumb şi Physoderma (=Urophlyctis) alfalfae cauzeaz vârf cu negi
%%% la lucern .
Genul Synchytrium, Synchytrium endobioticum cauzeaz râia neagr ,
buba neagr sau cancerul cartofului.
Phylum ZYGOMYCOTA-Produce spori asexua i imobili forma i în
sporange. Nu formeaz zoospori. Sporii de rezisten sunt zigospori produşi
prin fuziunea a doi game i similari morfologic.
Clasa Zygomycetes (mucegaiurile pâinii)-Saprofi i sau parazi i ai
plantelor, oamenilor şi animalelor
Ordinul Mucorales-Spori asexua i imobili forma i într-un sporange
terminal
Genul Rhizopus cauzeaz mucegaiurile pâinii şi putregaiuri moi al
fructelor şi legumelor
Phylum ASCOMYCOTA (ascomycetes, sac fungi) Cele mai multe
dintre ciupercile cuprinse au stadiul sexuat denumit telemorf şi stadiul asexuat
denumit anamorf.Produc spori sexuali denumi i ascospori, în general câte opt
grupa i într-o asc . Produc spori asexua i (conidii) pe hife libere sau pe
conidiofori ori în structuri de fructifcare asexuat (picnidii, acervuli, etc.).
Clasa Archiascomycetes-un grup de diverse ciuperci dificil de
caracterizat.
Ordinul Taphrinales-ciupercile cuprinse prezint asce care iau
naştere din celule ascogene binucleate.
Genul Taphrina, cu speciile Taphrina deformans, Taphrina pruni,
Taphrina insititiae
Ascomycetes filmentoase
Ordinul Erysiphales (ciuperci care produc f in ri)-ciuperci care
prezint asce cu ascospori închise în ascofructe complet închise denumite
cleistotecii sau cleistocarpi. Miceliul, conidiile şi cleistoteciile sau cleistocarpii
se formeaz la suprafa a esutului atacat al plantei gazd . Sunt parazi i obliga i.
Genuri monoasce la care cleistotecia sau cleistocarpul contine o
singur asc cu 8 ascospori
Genul Sphaerotheca cu speciile
Sphaerotheca fuliginea cauzeaz f inarea castrave ilor;
Sphaerotheca pannosa var. rosae cauzeaz f inarea trandafirului;
Sphaerotheca pannosa var. persicae cauzeaz f inarea piersicului;
Sphaerotheca mors-uvae cauzeaz f inarea american a agrişului
şi coac zului.
Genul Podosphaera cu speciile
Podosphaera leucotricha cauzeaz f inarea m rului;
Podosphaera oxycanthae cauzeaz f inarea gutuiului;
Podosphaera tridactyla cauzeaz f inarea caisului.
Genul Blumeria cu specia
60
Blumeria (sin. Erysip he) graminis f. sp. tritici cauzeaz f inarea grâului
Blumeria (sin. Erysiphe) graminis f. sp. avenae cauzeaz f inarea ov zului
Blumeria (sin. Erysiphe) graminis f. sp. hordei cauzeaz f inarea orzului
Blumeria (sin. Erysiphe) graminis f. sp. secalis cauzeaz f inarea secarei
Genul Erysiphe cu speciile
Erysiphe betae cauzeaz f inarea sfeclei,
Erysiphe umbeliferrum cauzeaz f inarea umbeliferelor
Erysiphe cichoracearum cauzeaz f inarea castrave ilor, f inarea floriisoarelui
Genul Microsphaera cu speciile
Microsphaera alphitoides (sin. M. Abbreviata) cauzeaz f inarea stejarului;
Microsphaera grossulariae cauzeaz f inarea european a agrişului şi
coac zului.
Genul Leveillula cu specia
Leveillula taurica cauzeaz f inarea tomatelor;
Genul Phyllactinia cu specia
Phyllactinia guttata cauzeaz f inarea alunului
A. Pyrenomycetes-Ascomycete cu peritecie-Peritecia sau în unele
grupuri cleistotecii în strom , imerse în rare hife mate sau libere.
Ascele au un perete.
Ordinul: Hypocreales Stroma pal sau albastr roşie sau str lucitor colorat .
Asce ovoide la cilindrice cu un por apical. Ascosporii sunt de la sferici la
aciformi, cu una sau mai multe celule, de obicei elibera i for at. Conidiile sunt
produse pe conidiofori hialini. Unele produc substan e toxice pentru oameni şi
animale. Altele produc regulatori de creştere. Altele sunt antagonice sau
parazite ale altori fungi, şi altele sunt sistemic parazite ( endofite) ale multor
cereale şi graminee din fâne e şi pajişti, f cându-le otr vitoare în iarba sau
nutre ul verde.
Genul: Hypocrea, unele specii care produc anamorfele Trichoderma şi
Gliocladium care sunt ca ciuperci de biocontrol împotriva mai multor patogeni
ai plantelor.
Melanospora care are ca anamorfe Phialophora şi Gonatobotrys
paraziteaz miceliul mai multor fungi incluzând importan i patogeni ai
plantelor Ophiostoma, Ceratocystis, Fusarium şi Verticilium;
Nectria, cauzeaz cancerul ramurilor şi tulpinilor la arbori;
Gibberella, cauzeaz putregaiul r d cinilor şi bazei tulpinii la porumb şi
formarea semin elor mici;
Claviceps, Claviceps purpurea cauzeaz cornul sec rii la secar şi alte
cereale, sclero ii fiind otr vitori pentru om şi animale datorit con inutului în
alcaloizi, Claviceps sorghi la sorg;
Epichloe, cu specia Epichloe typhina furca de tors a gramineelor cu
anamorfa Acremonium;
Ordinul Microascales lipsite de strom . Cele mai multe au peritecii, dar
unele au cleistotecii. Ascele sunt globuloase sau ovoide, dezintegrante.
Ascosporii sunt unicelulari.
Genul: Ceratocystis, cauzeaz vestejirea stejarului (Ceratocystis
fagacearum); cancere ale sâmburilor fructelor şi altor arbori şi putrtegaiul
61
r d cinii la cartoful dulce (Ceratocystis fimbriata); putregaiul v rfului
ananasului (Ceratocystis paradoxa) şi specia Ceratocystis coerulescens.
Ordinul Phyllachorales Pritecii în strom , asce oblonge sau cilindrice,
cu pori la cap tul lor. Ascospori cu forme diferite, hialini sau închişi.
Genurile: Glomerella, Glomerella cingulata cauzeaz multe antracnoze
şi putregaiul amar al merelor. Stadiul anamorf al ciupercii este Colletotrichum
gloeosporoides;
Phyllachora, Phyllachora graminis cauzeaz p tarea frunzelor la
gramineele din fâne e şi pajişti.
Ordinul Ophiostomatales-Periteciile cu parafize. Asce globuloase sau
ovoide dezintegrante. Mai multe specii sunt r spândite de insecte. Unele specii
cauzeaz p tarea albastr a lemnului.
Genul: Ophiostoma, Ophiostoma novo-ulmi, cauzeaz boala Olandez
a ulmului (anamorfa Sporothrix şi Graphium);
Ordinul Diaporthales – Peritecii în strom fie în fung fie în esutul
plantei sau în hifele de pe substrat. Asce cilindrice cu spori. Ascosporii au una
sau mai multe septe şi pot fi de la hialini la bruni.
Genul: Diaporthe, Diaporthe helianthi cu anamorfa Phomopsis
helianthi cauzeaz tarea brun şi frângerea tulpinilor de floarea-soarelui;
Diaporthe citri cauzeaz melanoza citricelor, Diaporthe vexans cauzeaz
putregaiul fructelor de vinete, Diaporthe phaseolorum cauzeaz putregaiul
tulpinilor şi p st ilor de soia. Anamorfele lor sunt specii ale genului
Phomopsis.
Gnomonia, Gnomonia juglandis (sin. Gnomonia leptostyla) cu
anamorfa Marssonina juglandis cauzeaz antracnoza nucului.
Gaeumannomyces, Gaeumannomyces graminis cauzeaz înnegrirea
bazei tulpinii sau îngenuncherea cerealelor (grâu, orez, ov z) şi alte graminee
din fâne e.
Magnaporthe, Magnaporthe grisea cauzeaz boala busone a orezului.
Anamorfa ei este Piricularia oryzae.
Leucostoma (forma Valsa) cauzeaz cancerul piersicului şi a altor pomi
fructiferi.
Ordinul Xylariales –Peritecii închise, uneori cufundate în strom . Asce
cilindrice sau subglobuloase. Ascospori cu una sau câteva celule, hialini sau
închişi.
Genurile: Hypoxylon, Hypoxylon mammatum cauzeaz cancere severe
la plop
Rosellinia cu specia Rosellinia necatrix putregaiul alb al r d cinilor la
pomii fructiferi şi vi a-de-vie.
Xylaria cauzeaz cancerul pomilor şi putrezirea lemnului;
Eutypa cu specia Eutypa armeniacae cauzeaz cancere la pomii
fructiferi şi vi a-de-vie.
B.
Loculoascomycetes-Acomycete cu ascostrom . Produc asce cu
loculi preforma i în strom . Ascostroma poate fi monolocular (pseudotecie)
sau multilocular . Ascele au pere i dubli.
Ordinul Dothideales-Loculi cu hife sterile care se dechid apical printrun por. Asce ovoide la cilindrice , în fascicule. Ascospori uni- sau pluricelulari,
hialini sau bruni.
62
Genul: Mycosphaerella cauzeaz p tarea fruzelor la cereale şi graminee
din fâne e şi pajişti (Mycosphaerella graminicola) şi p tarea frunzelor la
c pşun (Mycosphaerella fragariae). Anamorfele pot fi Septoria, Ramularia
sau chiar Cercospora.
Elsinoë cauzeaz râia citricelor (Elsinoë fawcettti), antracnoza
strugurilor (Elsinoë ampelina) şi antracnoza zmeurei (Elsinoë veneta).
Ordinul Capnodiales-Ascocarpi superficiali liberi pe hife mate sau
închise.
Genul Capnodium cuprinde unul sau mai mul i fungi care cauzeaz
putregaiuri negre ale plantelor
Ordinul Pleosporales-Asce înconjurate de pseudoparafize. Ascostroma
variabil .
Genurile: Cochliobolus, ale cărui anamorfe sunt Bipolaris şi
Curvularia cauzeaz p tarea frunzelor şi putregaiurile r d cinilor la cereale şi
graminee din fâne e şi pajişti.
Pyrenophora, a c rei anamorf este Drechslera, cauzeaz p tarea
frunzelor la cereale şi graminee din fâne e şi pajişti
Setosphaera (anamorfa este Exserobilum) cauzeaz p tarea frunzelor la
cereale şi ierburi (graminee din fâne e şi pajişti).
Pleospora (anamorfa este Stemphylium), cauzeaz putregaiul negru al
tomatelor (mucegaiul).
Leptosphaeria (anamorfa este Phoma) cauzeaz putregaiul negru al
tulpinii la varz
Venturia (anamorfa este Pollacia şi Spilocaea) cauzeaz p tarea
cafenie a frunzelor, fructelor şi rap nul ramurilor la m r (Venturia inaequalis
sau Endostigme inaequalis) şi la păr (Venturia pyrina sau Endostigme
pyrina)
Guignardia (anamorfa este Phyllosticta) cauzeaz putregaiul negru al
strugurilor
C.
Discomycetes: Ascomycetes cu apotecii. Ascocarpi de foma unor cupe,
farfurioare sau perni e şi denumi i apotecii. Asce cilindrice sau ovoide, adesea
pres rate cu parafize. Ascosporii sunt elibera i for at.
Ordinul Rhytismales- Ascocarpii sunt nedri, sferici, discoidali su
alungiţi şi sunt produşi în stromă. Asce variabile. Ascospori hialini sau bruni,
ovoizi sau filiformi.
Genul Rhytisma cu specia Rhytisma acerinum care produce p tarea
neagr a frunzelor de ar ar sau pecingenea frunzelor de ar ar.
Ordinul Helotiales-Apoteciile de forma unor cupe sau discuri. Ascele cu
vârful sub iat sau îngroşat. Ascosporii sunt sferici, alungi i sau filiformi şi pot fi
lipsi i de septe pn la câteva septe.
Genul Monilinia cu speciile Monilinia fructigena care cauzeaz
putregaiul brun, putregaiul negru şi mumifierea fructelor la pomii fructiferi
semin oşi, Monilinia laxa care cauzeaz putregaiul brun şi mumifierea
fructelor la pomii fructiferi sâmburişi, Monilinia linhartiana care cauzeaz
monilioza fructelor tinere de gutui şi Monilia fructicola (patogen de
carantină) care cauzeaz putregaiul brun al drupelor.
Sclerotinia cu specia Sclerotinia sclerotiorum care cauzeaz putregaiul
alb la floarea-soarelui, rapi , fasole, maz re, soia, lucern , castrave i, tomate,
63
morcov, vinte, salat etc. Pe floarea-soarelui a mai fost g sit şi specia
Sclerotinia minor.
Pseudopeziza cu specia Pseudopeziza trifolii care cauzeaz p tarea
frunzelor de trifoi şi lucern
Diplocarpon cu speciile Diplocarpon maculatum care cauzeaz p tarea
negr a gutuilor şi perelor şi Diplocarpon rosae cauzeaz p tarea negr a
frunzelor de trandafir.
D.
Deuteromycetes sau ascomicete conidiale sau grupul fungilor
imperfecţi-miceliul bine dezvoltat, septat, ramificat. Reproducerea sexuat şi
stucturile aferente sunt rare, lipsesc sau sunt necunoscute. Sporii asexua i
(conidiile) sunt formate pe conidiofori care pot exista singuri, grupa i în
structuri specializate ca sporodochia şi coremia ori produşi în structuri
cunoscute sub denumirea de picnidii şi acervuli. Cele mai importante
ascomicete conidiale sau fungi imperfec i vor fi prezenta i în cele ce urmeaz .
Tabelul 1
Stadiul anamorf
Sigur sau leg tura
cu
grupul
Telemorf
Genul Geotrichum, Geotrichum candidum Saccharomycetales
cauzează putregaiul acru al fructelor şi
legumelor
Penicillium cauzeaz putregaiul albastru al Talaromyces
fructelor
Aspergillus cauzează mucegaiul pâinii şi Eurotium
putrezirea seminţelor
Paecilomyces utilizat ca patogen de Byssochlamys
biocontrol pentru musculiţa albă
Oidium cauzează făinări
Erysiphe, etc.
Ascomicete
peritecii
stejarului, Ceratocystis
Chalara cauzează vestejirea
cancerul arborilor
Acremonium endofitic în ierburi
Sporothrix şi Graphium cauzeaz boala
olandez a ulmului
Trichoderma utilizat ca patogen de biocontrol
împotriva altor fungi
Verticillium cauzeaz vestejiri vasculare la
multe plante
Fusarium cauzeaz
vestejiri vasculare,
putregaiuri ale r d cinilor, putregaiuri ale
tulpinilor, infe ii ale semin elor
Colletotrichum cauzează antracnoze la multe
plante (Colletotrichum lindemuthianumantracnoza
fasolei,
Colletotrichum
oligochaetum sau C. Lagenaium antracnoza
cucurbitaceelor)
64
Epichloë
Ophiostoma
Hypocrea
Hypocrea
Gibberella
Glomerella
cu
Cercospora cu specia Cercospora beticola
cauzeaz cercosporioza sfeclei
Septoria cauzeaz p tarea frunzelor la multe
culturi
Phyllosticta cauzeaz putregaiul negru al
strugurilor
Alternaria cauzeaz multe tipuri de p t ri ale
frunzelor şi arsuri
Stemphylium putregaiul fructelor la tomate
Bipolaris cauzeaz p t ri ale frunzelor şi
putregaiuri ale r d cinilor la graminee
Drechslera cauzeaz p t ri ale frunzelor la
graminee
Curvularia
Cladosporium cu specia Cladosporium
fulvum sin. Fulvia fulva care cauzează
pătarea cafenie a funzelor de tomate şi
Cladosporium carpophilum sin. Stigmina
carpophila care cauzează ciuruirea frunzelor
la sâmburoase
Sphaeropsis cauzează putregaiul negru al
merelor
Loculoascomycetes
Mycosphaerella
Mycosphaerella
Guignardia
Lewia
Cochliobolus
Pyrenophora
Fulvia, Venturia
Botryosphaeria
Ascomicete
apotecii
Botryotinia
cu
Botrytis cu specia Botrytis cinerea cauzeaz
putregaiul cenuşiu la multe specii de plante
Monilia cauzeaz putregaiul brun al drupelor
Monilinia
Marssonina cauzeaz
p tarea neagr
a Diplocarpon
frunzelor de trandafir
Entomosporium cauzeaz p tarea frunzelor şi Diplocarpon
fructelor la p r
Cylindrosporium cauzeaz p tarea frunzelor Mycosphaerella
la multe specii de plante
Melanconium cauzează putregaiul amar al Greeneria
strugurilor
Basidiomycetes
Rhizoctonia cu specia Rhizoctonia solani Thanatephorus
cauzează putregaiuri ale rădăcinii şi tulpinii
Rhizoctonia forme binucleate
Ceratobasidiales
Sclerotium cu specia Sclerotium rolfsii Aethalium
arsura sudică la multe culturi
Phylum BASIDIOMYCOTA
Basidiomycetes micromicete şi macromicete sau ciuperci cu p l rie şi
picior. Sporii sexua i denumi i basidiospori sunt spori exogeni produşi la
exteriorul basidiei. Ei pot fi unici sau patru basidiospori diferen ia i sexual.
65
Ordinul Ustilaginales cuprinde ciuperci care produc plantelor de cultur
boli cunoscute popular sub denumirea de t ciuni şi m luri. Basidia poate fi
fragmentat sau neseptat . Prezint promiceliu cu teliospori. Sunt produşi
numai teliospori şi basidiospori.
Genurile: Ustilago cauzează tăciuni
Ustilago zeae sau U. maydis cauzeaz t ciunele comun al
porumbului,
Ustilago tritici cauzeaz t ciunele zbur tor al grâului,
Ustilago nuda cauzeaz t ciunele zbur tor al orzului,
Ustilago avenae cauzeaz t ciunele zbur tor al ov zului;
Tilletia cauzează măluri
Tilletia caries, Tilletia foetida, Tilletia triticoides, Tilletia
intermedia cauzeaz m lura comun a grâului,
Tilletia indica (patogen de carantină) cauzeaz m lura
par ial a grâului
Tilletia controversa (sin. T. nanifica) cauzeaz m lura
pitic a grâului;
Urocystis cu mai multe specii
Urocystis occulta cauzeaz t ciunele frunzelor de secar ,
Urocystis cepulae cauzeaz t ciunele frunzelor de ceap şi
Urocystis tritici cauzeaz t ciunele frunzelor de grâu;
Sorosporium cu specia Sorosporium holci-sorghi cauzeaz
t ciunele inflorescen elor la porumb;
Sphacelotheca cu specia Sphacelotheca reiliana cauzeaz
t ciunele inflorescen ei sorgului.
Ordinul Uredinales cuprinde ciuperci care produc plantelor de cultur
boli cunoscute popular sub denumirea de rugini. Basidia fragmentat . Produce
mai multe tipuri de spori denumi i: picnospori, ecidiospori, uredospori,
teliospori şi basidiospori. Uredosporii asigur r spândirea în timpul perioadei
de vegeta ie. Sunt parazi i obliga i.
Genurile: Cronartium
Gymnosporangium
Hemileia cu specia Hemileia vastatrix cauzeaz rugina arborelui de cafea
Melampsora cu speciile Melampsora lini care cauzeaz rugin inului şi
Melampsora medousae cauzeaz rugina plopului şi coniferelor;
Phakopsora, cu specia Phakopsora pachyrrhizi cauzeaz rugina soiei;
Phragmidium cu speciile Phragmidium disciflorum sau P. mucronatum
cauzeaz rugina trandafirului şi
Phragmidium rubi-idaei cauzeaz rugina zmeurului şi murului;
Puccinia cu mai multe specii
Puccinia recondita cauzeaz rugina brun a grâului,
Puccinia striiformis sau P. glumarum cauzeaz rugina galben a
grâului,
Puccinia graminis cu mai multe forme specializate cauzează rugina
neagră a gramineelor. Se cunosc:
Puccinia graminis f. sp. tritici specializate cauzeaz rugina neagr a
grâului,
Puccinia graminis f. sp. hordei cauzeaz rugina neagr a orzului,
66
Puccinia gramini f. sp. secalis cauzeaz rugina neagr a secarei,
Puccinia graminis f. sp. avenae cauzeaz rugina neagr a ov zului,
Puccinia coronata cauzeaz rugina coronat a ov zului,
Puccinia hordei cauzeaz rugina brun pitic a orzului,
Puccinia helianthi cauzeaz rugina florii-soarelui.
Uromyces cu specia Uromyces appendiculatus cauzeaz rugina fasolei.
Corec ii ale încadr rilor sistematice au mai fost realizate dup
index fungorum.
2.4.3. Tipuri de aparate vegetative. Înmul irea asexuat şi sexuat
la ciupercile fitopatogene
Gimnoplastul este cel mai simplu aparat vegetativ, format din mas
citoplasmatic f r form precis , deoarece prezint o membran foarte sub ire
şi nucleu. Se dezvolt intracelular luând forma celulei pe care o paraziteaz . Se
întâlneşte la fam. Olpidiaceae,
clasa Chytridiomycetes, Phylum
Chytridiomycota.
Plasmodiul este reprezentat de o mas citoplasmatic în care se
reg sesc mai mul i nuclei. Se întâlneşte la fam. Plasmodiophoraceae, clasa
Plasmodiophoromycetes .
Dermatoplastul este o celul cu toate elementele constitutive:
membran , citoplasm şi nucleu. Membrana confer dermatoplastului o form
fix . Dermatoplastul se întâlneşte la ciupercile inferioare din clasa Oomycetes
şi Phylum Ascomycota.
Sifonoplastul este caracteristic ciupercilor din clasa Oomycetes şi clasa
Zygomycetes. Sifonoplastul este format din din filamente miceliene, simple sau
ramificate, continui, neseptate prin pere i transversali, con inând numeroşi
nuclei, r spândi i în citoplasm .
Talul filamentos este format din filamente miceliene simple sau
ramificate împ r ite prin pere i transversali (septe). Fiecare compartiment
reprezint o celul , cu un nucleu. Celulele vecine sunt în leg tur între ele prin
filamentele de citoplasm , care ies prin porii septelor.
Talul filamentos şi sifonoplastul mai sunt denumite şi miceliu, iar
filamentele care îl alc tuiesc poart numele de hife miceliene. Talul filamentos
se întâlneşte la ciupercile din Phylum Ascomycota şi la ciupercile din Phylum
Basidiomycota (ord. Uredinales şi Ustilaginales).
Talul masiv este cel mai evoluat tip de aparat vegetativ şi este alc tuit din
filamente septate care sunt între esute mai lax sau mai dens, formând esuturi
false numite plectenchime. Talul masiv se întâlneşte la ciupercile evoluate din
Phylum Basidiomycota.
67
Fig.4: Tipuri de aparate vegetative la ciupercile fitopatogene
a) gimnoplst; b) plasmodiu; c) dermatoplast; d) sifonoplast; e) tal filamentos, f)
tal filamentos dikariont; g) tal masiv
Clasificarea ciupercilor se face în mai multe categorii taxonomice
(Regn, Phylum sau încreng tur , subphylum sau subîncreng tur , clas ,
subclas , ordin, familie, subfamilie, gen, specie, form specializat , ras ) pe
baza caracterelor sporilor (morfologie, mod de formare, structur ), pe baza
caracteristicilor miceliului pe baza unor analize genetice, a virulen ei etc.
Pe lâng aparatul vegetativ o ciuperc mai prezint partea de înmul ire
asexuat , dar şi partea de înmul ire sexuat . Partea de înmul ire asexuat
asigur înmul irea şi r spândirea ciupercilor în timpul perioadei de vegeta ie şi
reprezint faza haploid de existen a unei ciuperci fitopatogene. Se cunosc
mai multe forme de înmul ire asexuat la ciuperci func ie de încadrarea lor
sistematic . Astfel se cunosc zoosporii, sporangioforii cu sporangi sau
sporangioforii cu zoosporangi la ciupercile Oomycetes, conidioforii cu conidii,
picnidiile cu picnospori, lag rele subcuticulare de conidiofori şi conidii
denumite acervuli etc.
Partea de înmul ire sexuat asigur trecerea ciupercii de la o genera ie la
alta şi reprezint procesul complex de trecere de la faza haploid la faza
diploid şi apoi revenirea la faza haploid . Procesul de sexualitate poate fi o
gametogamie
(unirea
celulelor
cu
func ie
sexual ),
o
heterogametangiogamie-unirea unor esuturi (asocia ii de celule) care
îndeplinesc o func ie sexual cum ar fi anteridia (gametangiul mascul) şi
oogonul (gametangiul femel) la Oomycetes şi anteridia (gametangiul mascul)
şi ascogonul (gametangiul femel) la ciupercile din Phylum Ascomycota sau o
somatogamie ca la ciupercile din Phylum Basidiomycota.
68
Sunt ciuperci care nu prezint nici parte de înmul ire asexuat dar nici
sexuat . La ele înmul irea se face pe cale vegetativ .
Aparatul vegetativ al ciupercilor inferioare, Plasmodiophoromycetes
este un plasmodiu şi care au un mod de parazitare intracelular.
2.4.4. -Hernia r d cinilor de varz -Plasmodiophora brassicae
Woron.
Simptome. Pe r d cini şi uneori la baza tulpinii apar por iuni
hipertrofiate care alterneaz cu por iuni sub iri (Foto 25 şi 26). În câmp plantele
bolnave se recunosc uşor pe timp secetos deoarece se ofilesc, r d cinile
putrezesc, planta nu formeaz c p ân sau aceasta nu se dezvolt şi moare.
-atac la var Foto 26: Sec iune prin r d cini
afectate de hernia r d cinilor de varz
Foto25:Plasmodiophora brassicae
2.4.5. Caracterele generale ale Oomycetelor
Aparatul vegetativ al ciupercilor încadrate în Oomycetes este un
sifonoplast constituit din hife ramificate în care se afl masa citoplasmatic în
care plutesc mai mul i nuclei. Hifele miceliene se pot dezvolta şi intracelular ca
la genul Pythium, dar de cele mai multe ori se dezvolt intercelular trimi ând în
interiorul celulelor haustori sau sug tori de diverse forme şi care preiau
substan ele gata elaborate în celule prin osmoz .
Înmul irea asexuat se realizeaz prin zoospori uni- sau biflagela i,
care se formeaz la cele inferioare prin transformarea holocarpic a aparatului
vegetativ (gimnoplst, plasmodiu) într-un organ de fructificare. Oomycetele
superioare cu excep ia genului Pythium, unde înmul irea asexuat se face prin
zoospori, se înmul esc asexuat prin fructifica ii ce poart denumirea de
sporangiofori şi care poart zoosporangi.
Aceste fructifica ii se formeaz de regul pe partea inferioar a
frunzelor în dreptul petelor de decolorare ce apar ca urmare a activit ii
parazitare.
69
Modul de ramificare al sporangioforilor, forma zoosporangilor, cât şi ce
rezult din germinarea lor d specificitate şi ajut la identificarea speciilor de
ciuperci.
Înmul irea sexuat la ciupercile Oomycetes superioare procesul sexual
este o heterogametangiogamie (rezult din copularea anteridiei cu oogonul) al
c rei produs este un oospor situat intra- sau intercelular în esutul parazitat.
Ciupercile Oomycetes sunt haplobionte, adic au putere patogen în
faza de n cromosomi, iar diplofaza sau diplobiontul este reprezentat de oospori
care au în nucleu 2n cromosomi şi nu au putere patogen decât dup reducerea
cromatic .
În continuare se va prezenta clasificarea ciupercilor Oomycetes (Tabelul
2), tipurile de fructifica ii asexuate dup care aceste ciuperci pot fi recunoscute
microscopic (Fig.2)
Tabelul 2
Clasificarea ciupercilor
Clasa
Ordinul
Familia
Genul
Plasmodiopho- Plasmodiopho Plasmodiophorace Plasmodiophora
romycetes
-rales
ae
Spongospora
Oomycetes
Peronosporale Pythiaceae
Pythium
s
Phytophthora
Peronosporaceae
Sclerospora
Plasmopara
Peronospora
Pseudoperonospora
Bremia
Albuginaceae
Albugo (Cystopus)
Fig. 5: Tipuri de fructifica ii asexuate la ciupercile Oomycetes
A) Pythium; B,C) Phytophthora; D) Sclerospora; E) Peronospora;
F) Plasmopara; G) Bremia; H) Basidiospora; I) Albugo (Cystopus).
70
2.4.5.1. -C derea (putregaiul) pl ntu elor-Pythium debaryanum Hesse
Boala este cu ac iune acut şi se manifest prin apari ia la început a unor
pete brune în zona hipocotilar (Foto 27a). esuturile din dreptul zonelor
brunificate se sub iaz , se înmoaie, rezisten a mecanic a lor scade foarte mult,
iar plantele cad la supra a solului de unde şi denumirea boli de c derea
pl ntu elor.
a)c derea pl ntu elor la tutun
b) c derea pl ntu elor la ardei
Foto 27 a şi b: Pythium debaryanum-c derea pl ntu elor
Patogenul este Pythium debaryanum Hesse. În cazul porumbului
atacul este realizat de ciuperca Pythium aphanidermatum.
2.4.5.2. -Mana cartofului-Phytophthora infestans (Mont.) de Bary
Simptome. Mana cartofului se manifest atât pe organele aeriene
(frunze, pe ioluri, tulpini), cât şi pe tuberculi (Foto 28, 29, 30).
Foto 28: Phytophthora infestans atac pe frunze
a) atac în vatr
b) Detaliu pe o singur plant
Foto 29 a şi b: Phytophthora infestans
71
a)
b)
a) atac pe tuberculi la exterior
b) în sec iune
Foto 30 a şi b: Phytophthora infestans
Descriere microscopic . Phytophthora infestans (Mont.) de Bary
prezint un miceliu albicios care se dezvolt în spa iile intercelulare din
esuturile frunzei. Puful alb de pe fa a inferioar a foliolelor (în dreptul haloului
g lbui din jurul petelor) este reprezentat de fructifica iile asexuate ale ciupercii,
adic sporangiofori şi zoosporangi caduci.
Sporangioforii ies prin stomate izola i sau grupa i în fascicule şi sunt
ramifica i monopodial altern în partea superioar prezentând 2-4 ramuri, sunt
hialini, sub iri şi cu o creştere continu . La cap tul fiec rei ramifica ii se prinde
direct câte un zoosporange. Zoosporangele ajuns la maturitate se desprinde de
ramifica ia sporangioforului care continu s creasc formând un nou
zoosporange. Zoosporangii au form ovoid sau limoniform şi sunt prev zute
cu o papil terminal şi m soar 22-32x16-24 µm (Foto 31).
Foto 31: Phytophthora infestans-sporangiofori şi zoosporangi. Aspecte
microscopice
72
2.4.5.3. -Mana tomatelorPhytophthora infestans (Mont.) de Bary
Simptome. Pe frunze şi tulpini apar simptome asem n toare cu cele
produse de Phytophthora infestans la cartof.
Foto 32: Phytophthora infestans la tomate
2.4.5.4. -Putregaiul r d cinii, tulpinii şi fructelorPhytophthora parasitica Dast.
Simptome. Atacul pe r d cini începe prin brunificarea vârfului
r d cinii care progreseaz de-a lungul vaselor conduc toare ce se brunific .
Când infec ia r d cinilor se produce într-o faz mai avansat , boala
evolueaz lent pân la începutul coacerii fructelor când planta se ofileşte brusc.
Pe baza tulpinii apar pete întinse, verzi-cenuşii şi apoi brun-cenuşii, iar
fasciculele conduc[toare se brunific . De-a lungul tulpinii apar leziuni de
culoare verde închis sau brune, iar esuturile din interior se brunific şi apar
dezorganizate. esutul medular se brunific şi se deshidrateaz , ducând la
apari ia unor goluri care dau tulpinii aspect tubular (Foto 33).
Foto 33: Phytophthora parasitica la tomate
73
2.4.5.5. -Albumeala cruciferelor-Cystopus candidus (Pers.)
Lév. (Sin. Albugo candida Kze.)
Albumeala sau impropriu denumit rugina alb a cruciferelor se
întâlneşte pe numeroase plante cultivate şi spontane ca: varz , conopid ,
ridichi, rapi , traista ciobanului.
Simptomele bolii. Ciuperca atac organele tinere ale plantelor aflate în
creştere (frunze, tulpini, inflorescen e) deformându-le. La locul de infec ie apar
pe fa a superioar a frunzelor pete g lbui, iar pe fa a inferioar în dreptul
petelor se formeaz pustule ovale de 2-3x1-2 mm albe str lucitoare, acoperite
de cuticul . Prin ruperea cuticulei, pustulele devin pufoase datorit form rii în
mas a sporangilor. Organele atacate sunt deformate. Florile r mân sterile sau
formeaz semin e pu ine, şiştave şi cu facultate germinativ mic . Culturile
semincere sunt mai puternic afectate în urma atacului acestei ciuperci, decât
culturile normale.
Patogenul este ciuperca Albugo candida Kze (sin. Cystopus candidus
(Pers.) Lév.
Descriere microscopic . Pe miceliul ciupercii care se dezvolt
intercelular se formeaz lag re de sporangiofori cu sporangi, acoperite de
cuticul (pustulele albe pe organele atacate). Sporangioforii sunt simpli, mai
sub ia i la baz şi uşor m ciuca i la vârf, sunt hialini, iar prin ştrangul ri
repetate în partea lor superioar se formeaz zoosporangi dispuşi în lan uri.
Zoosporangii sunt unicelulari, sferici sau pu in aplatiza i, hialini de 14-16x1620 µm, lega i între ei printr-un disc de gelatină ce poart denumirea de
disjunctor. Din germinarea lor rezult în medie 4-16 zoospori bicilia i ce sunt
elibera i prin tubul germinal (Foto 36 şi Fig. 6)
Foto 34: Cystopus candidus
Fig. 6:Fructifica ii asexuate detaliu
fructificatii asexuate zoospori bicilia i (Z),
Oospor (O), Sporangiofori (Sp), zoosporangi,
Oosporii se formeaz în tulpini şi fructe, mai rar în frunze. Oosporul
este sferic de 30-57 µm şi învelit de trei membrane: endospor, exospor şi
epispor.
74
2.4.5.6. - Mana vi ei de vie -Plasmopara viticola (B et C) Berl. et De
Toni
Simptome. Ciuperca atac toate organele verzi ale vi ei de vie: frunze,
l stari ierbacei, cârcei, flori, ciorchini şi boabe.
Atacul ciupercii pe frunze se manifest dup ce suprafa a frunzelor a
dep şit 20-25 cm2, pân ce acestea îmb trânesc. Patografia bolii pe frunze
const în:
-apari ia de pete undelemnii pe partea superioar a frunzelor;-apari ia
pufului de sporangiofori şi zoosporangi pe dosul frunzelor (vezi Foto 35a şi
35b).
a)
b)
Foto 35 a şi b: Plasmopara viticolapete undelemnii a) şi puf de sporangiofori şi zoosporangi pe dosul frunzelor
-apari ia fenomenului de brunificare sau arsura frunzelor;
-apari ia pe frunzele mature a petelor în mozaic.
Atacul pe boabe prezint dou forme de manifestare în func ie de
fenofaza de dezvoltare a acestora.
a) Putregaiul cenuşiu sau rot gris apare pe boabele tinere, infec ia
având loc eşalonat din momentul înfloririi pân în momentul în care
boabele au atins dimensiunea de 3 mm în diametru, în anii ploioşi
(Foto 36).
Foto 36: Plasmopara viticola-atac pe boabe-putregaiul cenuşiu
75
b) Putregaiul brun sau rot brun apare pe boabele cu dimensiuni mai
mari de 3 mm şi pân ce acestea ating 2/3 din m rimea normal specific
soiului. În acest fenofaz infec ia se produce prin stomatele deschise ale
pedunculului bobului.
Stomatele fiind închise ciuperca se dezvolt în interiorul bobului
consumând apa şi substan ele gata elaborate ceea ce duce la brunificarea,
zbârcirea, putrezirea şi scuturarea boabelor (Foto 37).
Foto 37: Plasmopara viticola-atac pe boabe-putregaiul brun
Patogenul este Plasmopara viticola (B. et C.) Berl et de Toni, fam.
Peronosporaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, Phylum Oomycota,
Regnul Chromista.
Descrierea microscopic . Aparatul vegetativ al ciupercii este
reprezentat de un sifonoplast ramificat, cu con inut granular incolor sau albg lbui de 6-9 µm grosime, ce se dezvolt intercelular în interiorul esuturilor
atacate ale plantei gazd . El este prev zut la cap tul ramifica iilor care ajung în
interiorul celulelor cu organe de absorb ie denumite haustori, ce au form
globuloas sau sferic , sunt incolori sau uşor g lbui, izola i sau grupa i, de
dimensiuni 6-10 µm în diametru şi cu o membran de 1,5-2 µm grosime.
În camerele substomatice iau naştere pe miceliu nişte protuberan e care
ies prin stomate, se alungesc şi se ramific , dând naştere la sporangiofori de
300-1200 µm în l ime, erec i, hialini, la baz mai umfla i (12-15 µm ), la vârf
mai sub iri (5-9 µm), ramifica i monopodial altern în partea superioar , cu
ramurile perpendiculare, termina iile de ordinul III fiind cele mai multe trei
sterigme grupate în form de cruce, mai rar 1-2 sau 3-6, lungimea sterigmelor
fiind de 6-14 (9) µm, iar grosimea la baza sterigmelor 1-1,5 µm.
La cap tul sterigmelor se prind zoosporangi caduci, incolori sau uşor
g lbui, al c ror rol este de a r spândi patogenul în cursul perioadei de vegeta ie.
În faza premerg toare maturiz rii zoosporangii nematuri au form sferoidal şi
con inutul translucid; pe m sura maturiz rii, dimensiunile zoosporangilor cresc,
iar con inutul lor devine granular, forma devine oval , apoi oval-elipsoidal , cu
o papil la locul de inser ie pe sterigm . Zoosporangii au dimensiuni variabile,
între 14-30x10-18 µm. Pe suprafa a lor se observ o serie de verucozit i
ornamentale (Foto 38).
Din germina ia zoosporangilor iau naştere zoosporii reniformi şi
biflagela i, cu flagelii inegali, f r membran propriu-zis , de 6,3-10,6 (9,8)
µm.
76
Zoosporii se deplaseaz prin pic turile de ap cu ajutorul flagelilor pân
ajung în dreptul stomatelor, îşi retrag flagelii şi dau naştere unui filament de
infec ie, care p trunde prin stomat în interiorul plantei gazd (Foto 41). Spre
sfârşitul perioadei de vegeta ie, în esuturile plantelor atacate se diferen iaz
gametangiile ciupercii respectiv oogoanele şi anteridiile, din care rezult
oosporul protejat de endospor, exospor, membran primar şi membran
secundar .
Foto 38: Plasmopara viticola sporangiofori şi zoosporangi
Aspecte microscopice
Foto 39: Modul de p trundere al filamentului de infec ie produs de zoospori
prin stomat
2.4.5.7. - Mana florii-soarelui Plasmopara helianthi Novot. var. helianthi Novot.
Plasmopara halstedii Farl.
Simptome. Caracteristic pentru plantele bolnave este inhibarea creşterii
şi apari ia fenomenului de nanism sau de piticire datorit însuşirii de
chemotactism care presupune afectarea de c tre ciuperc a vârfurilor de
creştere ale plantei şi a esuturilor tinere ale frunzelor.
77
40)
41)
41)
42)
43)
44)
Foto 40 şi 42: Plasmopara helianthi- fenomen de nanism
Foto 41: Plasmopara helianthi-aspect de varz
Foto 43: Puf de sporangiofori şi zoosporangi pe dosul frunzelor în
dreptul petelor
2.4.5.8. - Mana sfeclei Peronospora farinosa Fr. f. sp. betae Byford
Boala se manifest pe frunze prin apari ia unor pete de decolorare, iar
pe dosul frunzelor în dreptul petelor apare un puf de culoare cenuşiu vine ie
(Foto 44).
Patogenul este Peronospora farinosa Fr. f. sp. betae Byford, fam.
Peronosporaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, Phylum Oomycota,
Regnul Chromista.
78
Foto 44: Mana sfeclei pe frunz de sfecl
sporangi
Fig. 7: Sporangiofori şi
Descrierea microscopic . Aparatul vegetativ al cipercii este un
sifonoplast, care se dezvolt intercelular şi se hr neşte prin haustorii pe care îi
trimite în celule. Dup o perioad de incuba ie, prin stomatele de pe partea
inferioar a limbului ies buchete de sporangiofori dicotomic ramifica i, pe ale
c ror termina ii ce au dou sterigme inegale apar sporangi ovali, hialini, de 1828x6-27 µm (Fig.7). În urma procesului de sexualitate, în esuturile necrozate
de la colet, se obsev şi oosporii ciupercii de 22-45µm în diametru.
2.4.5.9. - Mana cucurbitaceelorPseudoperonospora cubensis (Berk. et Curt.) Rostow
Simptome. Pe fa a superioar a frunzelor atacate apar pete neregulate,
col uroase, delimitate de nervurile frunzelor, de culoare galben (Foto 47) apoi
brun . În dreptul petelor pe partea inferioar apare un puf cenuşiu-violaceu.
Astfel, frunzele m nate se usuc , devin sf râmicioase, iar fructele r mân mici şi
nu ajung la maturitate.
Patogenul este Pseudoperonospora cubensis (Berk. et Curt.) Rostowfam. Peronosporaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, Phylum
Oomycota, Regnul Chromista.
Foto 45: Pseudoperonospora cubensis Fig. 8: Sporangiofori,
atac
pe
frunze
de
castrave i
zoospor
si
oospor
79
Descriere microscopic . Aparatul vegetativ al ciupercii este un
sifonoplast, ce se dezvolt intercelular şi la sfârşitul perioadei de incuba ie, prin
stomatele de pe partea inferioar a frunzei, ies grupuri de sifonoplaşti (2-3),
dicotomic ramifica i, ce sus in zoosporangi eliptici de 18-28x12-20 µm, de
culoare violacee (Fig.8). La sfârşitul procesului sexuat (oogamie) în interiorul
esuturilor necrozate pot fi puşi în eviden oospori sferici de 36-43,5 µm în
diametru.
2.4.5.10. -Mana tutunului- Peronospora tabacina Adam.
Simptome. În primele stadii de vegeta ie, pe cotiledoane apar pete
circulare, galbene, difuze, iar axul hipocotil se alungeşte. Pe r sadurile mai
mari mana se observ prin îndoirea vârfului frunzuli elor care se acoper în
scurt timp cu un puf cenuşiu-alb strui, se îng lbenesc şi putrezesc. În câmp
atacul este intens în culturile amplasate pe terenuri umede sau dac acestea se
g sesc în luncile râurilor. Pe frunze apar pete galbene, difuze, foarte mari, care
prin confluere pot acoperi por iuni mari de limb. Pe partea inferioar a
frunzelor petele sunt acoperite de o eflorescen cenuşie-alb struie sau violacee.
esuturile parazitate se necrozeaz şi apoi se usuc (Foto 48).
Fig. 9: Sporangiofori şi sporangi
de Peronospora
tabacina
Foto 46: Peronospora tabacina
pe frunz de tutun
Patogenul este Peronospora tabacina Adam., fam. Peronosporaceae,
ord. Oomycetales, cl. Oomycetes, Phylum Oomycota, Regnul Chromista.
Descriere microscopic . Aparatul vegetativ al ciupercii este un
sifonoplast care se dezvolt intercelular şi dup o perioad de incuba ie de 5-7
zile, grupuri de sifonoplaşti ies prin stomatele de pe partea inferioar a
limbului. Aceşti sifonoplaşti sunt ramifica i dicotomic de mai multe ori, sunt
foarte lungi (400-750 µm) şi sus in sporangi ovoizi de 15-20x12-18 µm (Fig.
9). Sifonoplaştii sunt la început de culoare albicioas , apoi devin cenuşiiviolacei. Sporangii duşi de vânt vor ajunge pe alte frunze umede, germineaz ,
80
formeaz filamente ce dau infec ii secundare. Evolu ia atacului este favorizat
de temperaturi între 17-24 oC, umiditate atmosferic de 80% şi dac frunzele
sunt umezite de ploaie sau cea cel pu in o or . În urma procesului de
sexualitate, în esuturile necrozate se obsev oospori cu pere i groşi, globuloşi,
de 35-60 µm în diametru.
2.4.5.11. -Mana lucernei - Peronospora aestivalis Syd.
Simptome. Pe foliolele de lucern apar pete neregulate, translucide,
g lbui, în dreptul c rora pe fa a inferioar apare o eflorescen alb-cenuşie.
Foliolele se îng lbenesc şi se usuc (Foto 49).
Patogenul. Peronospora aestivalis Syd., fam. Peronosporaceae, ord.
Peronosporales, cl. Oomycetes, Phylum Oomycota, Regnul Chromista.
Descriere microscopic . Aparatul vegetativ al cipercii este un
sifonoplast, care se dezvolt intercelular şi dup o perioad de incuba ie
formeaz pe fa a inferioar a foliolelor grupuri de sporangiofori dicotomic
ramifica i, ce sus in sporangi ovoizi, g lbui de 12-37x9-28 µm. În esuturile
necrozate ale frunzelor se g sesc şi oosporii ciupercii.
Ciuperca rezist de la un an la altul sub form de oospori în plantele
atacate, prin a c ror germinare este asigurat infec ia primar , iar infec iile
secundare sunt produse de miceliile ap rute din sporangi sus inu i de
sporangiofori. Temperaturile ridicate dublate de ploi sunt factori favorizan i ai
r spândirii patogenului.
Foto 47: Peronospora aestivalis atac în cultur de lucern la Cervina Segarcea
Dolj 2004 (original)
2.4.5.12. - Mana trifoiului - Peronospora sp.
Simptome. Boala se manifest pe frunze prin apari ia unor pete g lbui,
f r un contur bine delimitat, în dreptul c rora pe fa a inferioar apare o
eflorescen cenuşie-plumburie care este format din sporangioforii şi sporangii
ciupercii. Plantele r mân slab dezvoltate, cu pe ioluri şi foliole decolorate care
vor c dea prematur.
81
Patogeni pot fi Peronospora trifoliorum de By (dup Goidanich), P.
pratensis Gäum., P. trifolii-hibridii Gäum. (dup Docea şi Severin), P. trifolii
minoris şi P. trifolii arvensis Syd., fam Peronosporaceae, ord.
Peronosporales, cl. Oomycetes, Phylum Oomycota, Regnul Chromista.
Primele trei specii sunt citate pe speciile genului Trifolium cultivate, iar
ultimile dou pe trifoiul din flora spontan .
Foto 48: Sporangiofori şi sporangi de Peronospora trifoliorum
Sifonoplastul se dezvolt intercelular şi trimite în interiorul celulelor
haustori foarte numeroşi, aglomera i sub form de ghem în celule. Pe parte
inferioar a foliolelor apar prin stomate sifonoplaşti lungi de 300-400 µm
repetat dicotomic ramifica i în treimea superioar , pe sterigme inegale
prinzându-se sporangi eliptici de 18-24x15-18 µm ce vor da naştere la micelii
de infec ie (Foto 48). Când folilolele se usuc , în esuturi se pot observa şi
oosporii globuloşi, de culoare închis , opaci.
2.4.5.13. -Mana cepeiPeronospora destructor (Berk.) Casp.
Boala apare în toate culturile de ceap atunci când vremea este ploias
şi rece şi este foarte p gubitoare în special pentru culturile de seminceri de
ceap .
Simptome. Boala se manifest pe frunze, tulpini florale şi bulbi. Pe
frunze apar la început pete de decolorare, galbene, care se m resc pân cuprind
zone din ce în ce mai mari din limbul frunzei. Ulterior petele se acop r cu un
puf cenuşiu-violaceu constituit din sporangiofori şi sporangi. Frunzele se
înmoaie, se usuc şi cad la p mânt. Bulbii ataca i r mân mici şi putrezesc
par ial sau total în timpul p str rii (Foto 49).
În semincerii de ceap pe tijele florale apar pete de brunificare difuze
acoperite cu fructifica iile ciupercii. Se observ ulterior curbarea tijelor florale
şi înnegrirea lor cât şi a inflorescen elor atât datorit ciupercii care paraziteaz
planta cât şi datorit ciupercilor saprofite, în special Alternaria care le
invadeaz .
82
Foto 49: Peronospora destructor
Fig. 10: Sporangiofori şi
sporangi pe semincer de ceap
Patogenul este Peronospora destructor (Berk.) Casp., fam
Peronosporaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, Phylum Oomycota,
Regnul Chromista care prezint un sifonoplast intercelular cu haustori şi
trimite în afara esutului parazitat sporangiofori ramifica i dicotomic, pe
sterigmele inegale prizându-se sporangi ovoizi, g lbui-violacei de 37-54x24-30
µm (Fig.10). Ciuperca diferen iaz gametangi din copularea c rora rezult
oospori.
2.4.5.14. -Mana cruciferelor-Peronospora brassicae Gäum.
Simptome. Boala se manifest atât pe pl ntu ele din r sadni cât şi în
câmp, în faza de 2-3 frunze când se observ apari ia unor pete galben-brune, de
2-4 mm dimensiune, delimitate de nervurile secundare, pe fa a superioar a
frunzelor şi corespunz tor pe dosul frunzelor un puf alb-cenuşiu de
sporangiofori şi sporangi. Frunzele bolnave se brunific şi se usuc (Foto 50).
Foto50: Peronospora brassicae la varz
sporangi
83
Fig.11: Sporangiofori şi
Patogenul - Peronospora brassicae Gäum., fam Peronosporaceae, ord.
Peronosporales, cl. Oomycetes, Phylum Oomycota, Regnul Chromista
prezint un miceliu intercelular prev zut cu haustori şi care trimite în afar prin
stomate pe dosul frunzelor sporangiofori ramifica i dicotomic, termina iile
ramifica iilor fiind dou sterigme inegale, arcuite şi ascu ite de care se prind
sporangi ovoizi, g lbui hialini, unicelulari de 19-30x18-25 µm (Fig.11).
Ciuperca diferen iaz gametangii din unirea c rora rezult oosporii (forma de
rezisten a ciupercii).
2.4.5.15. -Mana spanacului-Peronospora spinaciae (Grev.) Laub.
Simptome. Pe frunzele de spanac apar pete de decolorare (Foto 51) în
dreptul c rora pe dosul frunzelor apare un puf de culoare cenuşie-violacee
(Foto 52). El este reprezentat de sporangioforii şi sporangii ciupercii. Ulterior
se constat c frunzele se brunific şi se usuc .
Patogenul este ciuperca Peronospora spinaciae (Grev.) Laub. Prezint
un miceliu ce se dezvolt intercelular şi care trimite în interiorul celulelor
haustori prin care preia substan ele gata elaborate. Prin stomate ies în afar pe
dosul frunzelor sporangiofori ramifica i dicotomic în treimea superioar ,
termina iile de ordinul III prezentând dou sterigme inegale de care se prind
sporangi (Fig.12). Temperatura optim de germinare a sporangilor este de 2225 oC.
Foto 51: Pete de decolorare
Foto 52: Puf de
şi sporangi sporangiofori şi sporangi
Fig.12: sporangiofori
2.4.5.16. - Mana salatei - Bremia lactucae Regel
Simptome. Boala se manifest pe frunzele care vin în contact cu solul.
Pe fa a superioar a frunzelor apar pete col uroase, delimitate de nervuri, g lbui
la început, care ulterior se brunific (Foto 55). Pe partea inferioar a frunzelor,
corespunz tor petelor se formeaz un puf fin, albicios, alc tuit din
sporangioforii şi sporangii ciupercii. Frunzele bolnave se brunific şi se usuc
sau putrezesc în condi ii de umiditate excesiv .
84
şi sporangi
Foto 54: Bremia lactucae-Sporangiofori
Foto 53: Mana salatei
Patogenul-este Bremia lactucae Regel., fam Peronosporaceae, ord.
Peronosporales, cl. Oomycetes, Phylum Oomycota, Regnul Chromista
Ciuperca prezint un miceliu intercelular de tip sifonoplast ce paraziteaz
celulele prin intermediul haustorilor cu care extrage substan ele de care are
nevoie pentru propriul metabolism. Sporangioforii sunt ramifica i dicotomic în
treimea superioar , termina iile de ordinul trei fiind l ite sub form de palm
sau de cup şi prezentând pe margini 4-5 sterigme scurte şi ascu ite pe care se
prind sporangi sferici, unicelulari, de 16-22x15-20 µm (Foto 56).
RE INEM c hernia r d cinilor de varz este produs de ciuperca
Plasmodiophora brassicae un patogen specific de sol, iar râia neagr buba
neagr sau cancerul cartofului este o boal produs de ciuperca
Synchytrium endobioticum, patogen înscris în lista de carantin fitosanitar
şi care afectez în principal tuberculii, pe care produce tumori buretoase
brun-negricioase, dar poate afecta şi stolonii, baza tulpinii şi frunzele care
vin în contact cu solul. Fructifica iile care asigur rezisten a în timp şi
totodat perpetuarea bolii sunt akinetosporangii, organe de fructificare de
50-70 µm înveli i în trei membrane: endospor, exospor şi epispor. În
interior prezint circa 200-300 de nuclei care vor deveni zoospori.
Bolile produse de ciupercile Oomycets sunt denumite mane şi ele
produc simptome caracteristice cum ar fi apari ia petelor undelemnii cu
dimensiuni de la 0,5-2 cm pe fa a superioar a frunzelor, apari ia pe dosul
frunzelor a fructifica iilor asexuate ale ciupercii reprezentate de
sporangiofori şi spoprangi sau zoosporangi sub forma unui puf sau gazon
de culoare alb sau violacee, brunificarea, necroza sau arsura frunzelor.
Excep ie fac albumeala cruciferelor şi c derea pl ntu elor. Principalele
genuri din Oomycetes sunt: Albugo sau Cystopus, Pythium, Phytophthora,
85
Plasmopara, Pseudoperonospora, Peronospora, Sclerospora şi Bremia.
Speciile cele mai reprezentative din genurile mai sus men ionate sunt:
Albugo candida sau Cystopus candidus care cauzeaz albumeala
cruciferelor sau dup al i autori rugina alb a cruciferelor;
Pythium debaryanum cauzeaz c derea pl ntu elor la legume;
Pythium aphanidermatum cauzeaz c derea pl ntu elor la porumb;
Pythium ultimum
Phytophthora infestans cauzeaz mana cartofului şi mana
tomatelor;
Phytophthora parasitica cauzeaz mana de sol a tomatelor;
Phytophthora capsici cauzeaz mana ardeiului;
Phytophthora cambivora
Phytophthora syringae cauzeaz mana liliacului;
Plasmopara helianthi var helianthi cauzeaz mana florii-soarelui;
Plasmopara viticola cauzeaz mana vi ei-de-vie;
Pseudoperonospora cubensis cauzeaz mana castrave ilor;
Pseudoperonospora humului cauzeaz mana hameiului;
Pseudoperonospora canabina cauzeaz mana cânepii;
Peronospora tabacina cauzeaz mana tutunului;
Peronospora destructor cauzeaz mana cepei;
Peronospora alii cauzeaz mana usturoiului;
Peronospora porum cauzeaz mana prazului;
Peronospora arborescens cauzeaz mana macului;
Peronospora pisi cauzeaz mana maz rii;
Peronospora trifolii cauzeaz mana trifoiului;
Peronospora aestivalis cauzeaz mana lucernei;
Peronospora brassicae cauzeaz mana verzei;
Peronospora spinaciae cauzeaz mana spanacului;
Sclerospora graminicola cauzeaz mana gramineelor;
Bremia lactucae cauzeaz mana salatei.
OBSERVA IE Recunoaşterea genurilor se face dup observarea
microscopic
a fructifica iilor asexuate repectiv dup
arhitetura
sporangioforilor şi forma, culoarea şi structura sporangilor sau a
zosporangilor deoarece ei dau specificitate şi nu dup forma oosporilor
care sunt foarte asem n tori.
86
TEST DE EVALUARE
Ce fel de boal este râia neagr a cartofului şi cum o recunoaşte i?
R spuns:
Râia neagr este o boal de carantin fitosanitar şi ea se recunoaşte
dup tumorile mari de culoare negricioas cu aspect buretos, de dimensiuni
comparabile cu 1/3, 1/2 sau chiar dimensiunea unui tubercul întreg, tumori
pe care le produce pe tuberculi în special, dar şi pe baza tulpinii, stoloni şi
pe frunzele care vin în contact cu solul.
În tumori se formeaz akinetosporangii ciupercii de 50-70 mµ
dimensiune, înconjura i în cele trei membrane: endospor, exospor şi epispor
şi cu circa 200 de nuclei în interior
TEST DE EVALUARE
Ce fel de boal este hernia r d cinilor de varz ? Dar c derea
pl ntu elor? Prezenta i sumar simptomele şi patogenul sau natura cauzal .
Exerci ii
Exemplu rezolvat
1) Principalele genuri ale clasei Oomycetes sunt?
a) Albugo (Cystopus), Phytophthora, Plasmopara, Peronospora;
b) Phytophthora, Plasmopara, Pperonospora;
c)
Albugo,
Phytophthora,
Plasmopara,
Peronospora,
Pseudoperonospora;
d) Albugo, Pythium, Phytophthora, Plasmopara, Peronospora,
Pseudoperonospora
e) Albugo (Cystopus), Pythium, Phytophthora, Plasmopara,
Peronospora, Pseudoperonospora, Sclerospora,Basidiospora, Bremia
R spuns: e)
De rezolvat
2) Ce tip de fructifica ii se examineaz microscopic pentru recunoaşterea
genurilor şi respectiv a speciilor din Oomycetes?
a) Forma şi dispunerea oosporilor;
b) Forma şi arhitectura sporangioforilor şi zoosporangilor;
c) Forma şi arhitectura sporangioforilor şi sporangilor sau a
sporangioforilor şi zoosporangilor
d) Forma şi arhitectura ascelor cu ascospori;
e) Forma şi dispunerea conidioforilor şi coniidiilor sau a picnidiilor cu
picnospori
R spuns: .......................
87
Descrie- i simptomatologia şi natura cauzal a herniei r d cinilor de
varz .
Descrie- i simptomatologia şi natura cauzal a bolii denumit râia
neagr , buba neagr sau cancerul cartofului.
Care sunt caracterele generale ale ciupercilor din clasa Oomycetes?
Cum recunoaşte i mana cartofului? Descrie i patogenul şi încadrarea lui
sistematic .
Cum se manifest mana tomatelor? Dar mana de sol a tomatelor. Care
sunt patogenii cauzatori?
Descrie i simtomele de manifestare ale manei vi ei-de-vie şi patogenul
cauzator. Care sunt elementele de recunoaştere microscopic ale ciupercii
Plasmopara viticola?
Descrie i simptomele de manifestare ale manei florii-soarelui şi
prezenta i descrierea microscopic a ciupercii Plasmopara helianthi Novot.
var. helianthi Novot.
Care sunt principalele specii ale genului Peronospora şi ce boli produc
ele? Descrie i pe scurt principalele mane produse de speciile genului
Peronospora.
Care sunt caracteristicile microscopice de recunoaştere ale ciupercilor
din genul Peronospora?
Descrie i mana salatei şi caracteristicile microscopice ale genului
Bremia.
88
TEMA 4
2.5. Caracterele generale ale ciupercilor din
Încrengătura sau Phylum Chytridiomycota şi
Încreng tura sau Phylum Ascomycota
Unitatea de înv are 1:
a)Prezentarea ciupercii Synchytrium endobioticum;
b)Prezentarea ciupercilor din Ordinele Taphrinales şi Erysiphales.
Cunoaşterea şi identificarea genurilor şi speciilor din aceste ordine.
Prezentarea principalelor f in ri ale plantelor de cultur produse de
ciuperci din familia Erysiphaceae
- Obiectivele temei :
-Prezentarea diferitelor tipuri de miceliu, fructifica ii asexuate şi sexuate ale
genurilor şi speciilor din Familia Erysiphaceae
-Recunoaşterea microscopic a tipurilor de fructifica ii sexuate (cleistotetii sau
cleistocarpi) şi asexuate, observarea tipurilor de simptome produse şi
recunoşterea f in rilor produse;
-În elegerea rela iilor dintre simptome, pagub şi pierdere şi a diferen elor
dintre ele. Cunoaşterea tipurilor de pierderi cauzate de bolile plantelor
Timpul alocat temei : 7 ore
Bibliografie recomandat :
Paraschivu, A. M.-2010-Suport de curs pentru disciplina Fitopatologie adresat
studen ilor
anului II Agricultur ID
Paraschivu, A. M.-2010-Bolile plantelor-simptomatologie, cauzalitate,
prevenire şi
combatere, EUC 2010, ISBN 973-8043-87-5;
Paraschivu, A. M.-2006-Fitopatologie general , Editura SITECH, Craiova,
ISBN 973-746-258-8; ISBN 978-973-746-285-5;
Paraschivu, A. M.- 2004-Ghid pentru recunoaşterea bolilor plantelor şi a naturii
lor cauzale,
EUC, ISBN 973-8043-221-1;
C t lin T nase, Tatiana Eugenia Şesan-2006-Concepte actuale în taxonomia
ciupercilor
Editura Universit i „Alexandru Ioan Cuza” IaşiISBN (10) 973-703-144-X; ISBN (13) 978-973-703144-0;
Ioan Oroian, Viorel Florian, Liviu Holonec-2006-Atlas de Fitopatologie
trilingv,
ISBN 973-27-1311-9, Editura Academiei Române;
Site-uri internet referitoare la Protec ia plantelor;
89
Rezumatul temei
Încrengătura sau Phylum Chytridiomycota încadreaz familia
Synchytriaceae în care este cuprins specia Synchytrium endobioticum,
patogen de carantin fitosanitar şi care produce râia neagr , buba neagr sau
canceul cartofului. Ciuperca Synchytrium endobioticum afectez în principal
tuberculii, pe care produce tumori buretoase brun-negricioase, dar poate afecta
şi stolonii, baza tulpinii şi frunzele care vin în contact cu solul. Fructifica iile
care asigur rezisten a în timp şi totodat perpetuarea bolii sunt
akinetosporangii, organe de fructificare de 50-70 µm înveli i în trei membrane:
endospor, exospor şi epispor. În interior prezint circa 200-300 de nuclei care
vor deveni zoospori.
Încreng tura sau Phylum Ascomycota cuprinde cca. 28.500 specii
(Isaac 1992) care în marea lor majoritate sunt saprofite, dar printre ele se
află şi specii parazite care produc boli grave (făinări, putregaiuri, cancere,
etc.) la plante.
Aparatul vegetativ al acestor ciuperci este un tal filamentos alc tuit din
hife ramificate şi septate cu excep ia ciupercilor din familia
Saccharomycetaceae (drojdii) al c ror aparat vegetativ este un dermatoplast.
Miceliul primar este de lung durat , iar miceliul secundar este de
scurt durat . Excep ie fac ciupercile din ord. Taphrinales la care, miceliul
secundar (dicariotic) este de lung durat , iar miceliul primar este de scurt
durat .
Organele de rezisten ale Ascomicetelor sunt: strome, sclero i,
miceliul de rezisten şi rizomorfe (cordoanele rizomorfe).
Înmulţirea asexuată a ciupercilor din Ascomycotina se realizeaz prin
organe de înmul ire asexuat reprezentate de conidii propriu-zise, care se
formeaz pe miceliul primar haploid. Conidiile reprezint şi organe de
propagare a ciupercilor.
Conidiile prezint o mare diversitate în ceea ce priveşte forma,
dimensiunea şi culoarea. Ele se pot forma direct pe filamente miceliene sau se
pot forma pe supor i speciali numi i conidiofori. Caracteristic pentru aceste
ciuperci este faptul c una şi aceeaşi specie poate avea mai multe forme
conidiene. Morfologia conidiilor reprezint criteriul important de identificare a
genurilor şi speciilor. Conidiile se pot forma pe conidiofori izola i sau grupa i
în coremii (ca la genul Graphium), sporodochii ca la speciile: Monilinia
fructigena, Monilinia laxa, Fusarium coeruleum, acervuli ca la speciile:
Coccomyces hiemalis, Gnomonia juglandis, Fabraea maculata,
Colletotrichum
lindemuthianum,
Colletotrichum
lagenarium
(C.
oligochaetum) şi picnidii ca la speciile: Polystigma rubrum, Septoria tritici,
Septoria helianthi, Septoria lycopersici, Septoria chrysanthemi, Septoria
ampelina, genurile Phyllosticta, Phoma, Macrophoma, Cicinnobolus,
Coniothyrium, Ascochyta, Diplodia, Diplodina, Uromyces şi Puccinia prima
form de fructificare, etc. De re inut c genurile Uromyces şi Puccinia deşi au
aceeaşi form de fructificare asexuat (picnidia cu picnospori) fac parte din
încreng tura Basidiomycota.
Înmulţirea sexuată se realizeaz cel mai frecvent prin ascogamie
(heterogametangiogamie), care const în fuzionarea con inutului anteridiei cu al
ascogonului. La alte specii nu se mai diferen iaz organe sexuale, procesul
90
fecunda iei constând în unirea filamentelor vegetative, înmul ire cunoscut sub
numele de somatogamie.
Produsul înmul irii sexuate este asca în care de obicei se formeaz 8
ascospori. La majoritetea speciilor ascele se formeaz în corpuri sporifere
numite ascofructe. La toate ciupercile din aceast grupare taxonomic , cu
excep ia celor din ord. Taphrinales, ascele se g sesc închise în fructifica ii
denumite ascofructe. Dup forma şi structura lor ascofructele sunt de mai
multe tipuri: cleistotecii sau cleistocarpi, peritecii şi apotecii.
Ciclul biologic al ciupercilor ascomicotine cuprinde în general un
stadiu anamorf (asexuat, imperfect) şi un stadiu telemorf (sexuat, perfect). La
un num r mare de ascomicotine stadiul asexuat este parazitar, pe când cel
sexuat este saprofit şi se dezvolt pe resturi de plante.
2.5.1. -Râia neagr a cartofului
(cancerul, racul sau buba neagr a cartofului)Synchytrium endobioticum (Schilb.) Perc.
Simptome. Râia neagr se manifest pe organele subterane ale
cartofului, cu excep ia r d cinilor şi, foarte rar pe tulpinile aeriene şi pe
frunzele care vin în contact cu solul. Pe tuberculi şi pe stoloni apar tumori
caracteristice, coraliforme, de dimensiuni variabile (Foto 55).
Patogenul este Synchytrium endobioticum (Schilb.) Perc. din fam.
Syncytriaceae, ord. Chytridiales, cl. Chytridiomycetes, Încr. Sau phylum
Chytridiomycota, Regnul Fungi.
Ciuperca face parte din categoria parazi ilor obliga i.
În tumorile de toamn se formeaz organele de rezisten ale ciuperciiakinetosporangii. Ei pot fi puşi în eviden fie prin sec ionarea, fie prin
macerarea tumorilor negre.
Foto 55: Synchytrium endobioticum
Akinetosporangii
tumori pe tuberculi şi baza tulpinii
Foto 56:
ciupercii
Descrierea microscopic . Akinetosporangii sunt sferici sau ovoizi de
50-70 µm în diametru, g lbui-brunii şi au un con inut nucleoplasmatic
granulos, învelit în trei membrane distincte (Foto 56):
91
-endosporul sau intina este membrana intern , sub ire şi elastic ,
foarte apropiat de urm toarea membran , aproape lipit ;
-exosporul sau exina-membrana mijlocie, groas de 1-2 μm foarte
evident şi de culoare brun-închis;
-episporul-membrana extern , are form neregulat (v luroas ) şi
provine din resturile con inutului protoplasmatic şi învelişul celulei prazitate.
2.5.2. Organele de rezisten
ale Ascomicetelor
Acestea sunt: strome, sclero i, miceliul de rezisten şi rizomorfe
(cordoanele rizomorfe).
Stroma este alc tuit din împletirea dezordonat a filamentelor
miceliene, formându-se o mas crustoas pe suprafa a organelor atacate, iar în
interiorul acestei forma iuni se formeaz fructifica iile ciupercii (Exemplu:
ciuperca Polystigma rubrum care produce p tarea roşie a frunzelor de prun).
Scleroţii sunt forma i prin îndesirea puternic a filamentelor miceliene
având structur compact . Sclero ii au form diferit , consisten dur şi
culoare închis , ei putând fi capabili s reziste perioade îndelungate în condi ii
de mediu nefavorabile şi s regenereze miceliul vegetativ al ciupercii. Sclero ii
sunt organe de rezisten
specifice întâlnite la ciupercile Sclerotinia
sclerotiorum, Sclerotinia minor, Claviceps purpurea etc.
Miceliul de rezistenţă este constituit din filamente miceliene, care au
suferit o serie de modific ri în vedrea unei rezisten e sporite cum ar fi:
îngroşarea membranei, con inut mai mare în substan e de rezerv , con inut
redus de ap . Miceliul de rezisten ierneaz ca saprofit în scoar , fructe etc.
aşa cum este cazul unor specii de Fusarium, Pythium, Rhizoctonia, Monilinia.
Miceliul de rezisten poate s ierneze ca parazit în organele plantelor aşa cum
se întâmpl la unele specii de Uncinula, Venturia, Taphrina.
Rizomorfele sau cordoanele rizomorfe sunt rezultate prin împletirea
relativ lax a filamentelor miceliene formându-se astfel cordoane sau benzi
având aspectul unor sfori sau frânghii de culoare brun-albicioas , care pot s
aib o lungime de câ iva metri sau chiar zeci de metri (30 m). Aceast form de
rezisten este întâlnit la ciupercile care atac r d cinile, cum ar fi Rosellinia
necatrix, care produce putregaiul alb al r d cinilor de vi de vie sau
Armillaria mellea, care produce putregaiul alb al r d cinilor la pomii fructiferi
sau diferi i arbori.
Înmulţirea asexuată a ciupercilor din Ascomycotina se realizeaz prin
organe de înmul ire asexuat reprezentate de conidii propriu-zise, care se
formeaz pe miceliul primar haploid. Conidiile reprezint şi organe de
propagare a ciupercilor.
Conidiile prezint o mare diversitate în ceea ce priveşte forma,
dimensiunea şi culoarea. Ele se pot forma direct pe filamente miceliene sau se
pot forma pe supor i speciali numi i conidiofori. Caracteristic pentru aceste
ciuperci este faptul c una şi aceeaşi specie poate avea mai multe forme
conidiene. Morfologia conidiilor reprezint criteriul important de identificare a
genurilor şi speciilor. Conidiile se pot forma pe conidiofori izola i sau grupa i
în coremii, sporodochii, acervuli şi picnidii.
92
Coremia are în general aspect de coloan şi este alc tuit din
conidiofori grupa i în m nunchiuri strâns legate, fiecare conidiofor având o
conidie în vârf (ca la genul Graphium).
Acervulul este format în lag re subcuticulare sau subepidermice, cu
conidiofori scur i dispuşi pe hife strâns împletite, conidiile fiind eliberate prin
ruperea epidermei. Acervuli întâlnim la speciile de ciuperci Coccomyces
hiemalis, Gnomonia juglandis, Fabraea maculata, Colletotrichum
lindemuthianum, Colletotrichum lagenarium (C. oligochaetum).
Picnidia este o forma iune de fructificare asexuat , care are form
globuloas sau de pung şi se formeaz în interiorul esuturilor vegetale
parazitate de ciuperc . În interior se g sesc conidiofori scur i, forma i pe o
membran sporogen , iar în vârful conidioforilor se afl spori numi i
picnospori sau picnoconidii. La partea superioar picnidia prezint un orificiu
denumit osteol prin care sunt elibera i picnosporii sau picnoconidiile. Interiorul
picnidiei este c ptuşit cu numeroşi picnospori. Exemple de specii de ciuperci la
care întâlnim ca organ de fructificare asexuat picnidii: Polystigma rubrum,
Septoria tritici, Septoria helianthi, Septoria lycopersici, Septoria
chrysanthemi, Septoria ampelina, genurile Phyllosticta, Phoma,
Macrophoma, Cicinnobolus, Coniothyrium, Ascochyta, Diplodia, Diplodina,
Uromyces şi Puccinia prima form de fructificare, etc. De re inut c genurile
Uromyces şi Puccinia deşi au aceeaşi form de fructificare asexuat (picnidia
cu picnospori) fac parte din încreng tura Basidiomycota.
Sporodochia are aspectul unei perni e şi este format din aglomerarea
hifelor miceliene la suprafa a organelor atacate. Pe suprafa a hifelor se
diferen iaz conidiofori scur i şi conidii singulare sau înl n uite. Exemple de
specii de ciuperci la care întâlnim sporodochii: Monilinia fructigena,
Monilinia laxa, Fusarium coeruleum.
Înmulţirea sexuată se realizeaz cel mai frecvent prin ascogamie
(heterogametangiogamie), care const în fuzionarea con inutului anteridiei cu al
ascogonului. La alte specii nu se mai diferen iaz organe sexuale, procesul
fecunda iei constând în unirea filamentelor vegetative, înmul ire cunoscut sub
numele de somatogamie.
Produsul înmul irii sexuate este asca în care de obicei se formeaz 8
ascospori. La majoritetea speciilor ascele se formeaz în corpuri sporifere
numite ascofructe. La toate ciupercile din aceast grupare taxonomic , cu
excep ia celor din ord. Taphrinales, ascele se g sesc închise în fructifica ii
denumite ascofructe (Fig. 13).
Dup forma şi structura lor ascofructele sunt de mai multe tipuri:
cleistotecii sau cleistocarpi, peritecii şi apotecii.
Ciclul biologic al ciupercilor ascomicotine cuprinde în general un
stadiu anamorf (asexuat, imperfect) şi un stadiu telemorf (sexuat, perfect). La
un num r mare de ascomicotine stadiul asexuat este parazitar, pe când cel
sexuat este saprofit şi se dezvolt pe resturi de plante.
93
Fig. 13: Diverse tipuri de Ascofructe la ciupercile Ascomicete
Tabelul 3
Clasificarea ciupercilor fitopatogene: încreng tura Ascomycota
REGNUL FUNGI
ÎNCRENG TURA CLASA
ORDINUL
Archiascomycetes
Taphrinles
(Taphrinomycetes)
Neolectales
Schizosaccharomycetales
Pneumocystidales
Saccharomycetes
Saccharomycetales
Endomycetales
Dipodascales
Ascomycetes
Rhytismales
Subclasa
Leotiales
Discomycetes
(Sclerotiniales)
Pezizales
ASCOMYCOTA
Majoritatea ordinelor Caliciales
de
ciuperci Lecanorales
lichenizate
Ostropales
Peltigerales
Teloschistales ş.a.
Subclasa
Eurotiales
Plectomycetes
Onygenales
Subclasa
Diaporthales
Pyrenomycetes
Ophiostomales
(Sphaeriales)
Xylariales
Hypocreales
94
Subclasa
Loculoascomycetes
Laboulbeniomycetes
Ascomicete conidiale
Coelomycetes
Hyphomycetes
Clavicipitales
Phyllachorales
Sordariales
Dothideales
Pleosporales
Melanommatales
Erysiphles
Laboulbeniales
La majoritatea acestor ciuperci, ascele şi ascosporii transmit boala de la
un an la altul şi produc infec ii primare, iar conidiile r spândesc boala în cursul
perioadei de vegeta ie producând infec ii secundare.
2.5.3. Ordinul Taphrinales
Ciupercile cuprinse în acest ordin prezint câteva caractere prin care se
deosebesc de celelalte Ascomicotine. Aceste caractere sunt:
-aparatul vegetativ de lung durat este un miceliu dikariont;
-nu prezint organe de înmul ire asexuat (conidii);
ascele nu sunt închise în ascofructe, ele se formeaz libere pe suprafa a
substratului atacat sub forma unui strat himenial.
Familia Taphrinaceae
2.5.3.1. -Hurlupii sau cocoşeii -Taphrina pruni (Puck) Tul.
Simptome. Ciuperca atac fructele tinere ale speciilor genului Prunus
imediat dup formare. Acestea cap t o culoare galben-verzuie şi sunt mult mai
mari decât fructele s n toase. Mezocarpul este hipertrofiat, iar endocarpul
atrofiat. Fructele sunt alungite, turtite şi uneori r sucite într-o spiral larg ,
suprafa a lor fiind zbârcit , de culoare cenuşie, apoi brun-violacee şi acoperit
de un strat fin de asce cu ascospori (Foto 57).
Patogenul Taphrina pruni (Puck) Tul. este o ciuperc la care ascele se
formeaz libere pe suprafa a fructelor, sunt cilindrice, rotunjite la vârf, cu
dimensiuni de 30 -60x7-l5µm, fixate pe o celul suport ovoidal . În asc se
g sesc ini ial 8 ascospori care au proprietatea de a înmugurii în interiorul ascei
(Foto 58).
Foto 57: Hurlupi sau cocoşei
Foto 58: Asce cu ascospori la
suprafa a substratului atacat
95
2.5.3.2. -B şicarea frunzelor de piersic-Taphrina deformans (Berk.)
Tul.
Este cea mai p gubitoare boal a piersicului şi se manifest cu
intensitate mare în anii cu umiditate ridicat şi temperaturi mai coborâte, în
momentul dezmuguririi.
Simptome. Atacul se manifest pe ramuri tinere, flori, fructe, dar mai
frecvent pe frunze. Prim vara timpuriu, spre sfârşitul lunii mai, frunzele tinere
sunt b şicate par ial sau total.
Pe partea superioar frunzele prezint convexit i, gofr ri, încre iri,
c rora pe dosul frunzelor le corespund concavit i sau adâncituri ca rezultat al
hipertrofierii puternice a parenchimului dintre nervuri. Frunzele bolnave sunt
mai mari decât cele s n toase şi au marginile îndoite şi r sucite c tre nervura
median (Foto 59).
Foto60: Frunz b şicat
Foto 59: Taphrina deformans
Începutul b şic rii frunzelor
Foto 61 şi 62: Taphrina deformans Frunze b şicate şi înroşite
96
Foto 63: Taphrina deformans
Frunze b şicate şi înroşite
Foto 64: Taphrina deformans
Fructe afectate de b şicare
Foto 65: Asce cu ascospori la suprafa a substratului atacat
Frunzele au la început o culoare roşietic datorit acumul rii de
antociani, apoi devin g lbui sau albicioase, casante şi adunate ca un buchet
c tre vârful l starilor.
În dreptul por iunilor b şicate, pe partea inferioar a frunzelor apare un
strat catifelat, cu aspect brumat format din asce cu ascospori. Frunzele bolnave
cad în luna iunie şi pomii desfrunzi i sunt sensibili la ger ca urmare a necoacerii
lemnului. De asemenea nu se diferen iaz muguri de rod.
Patogenul este Taphrina deformans (Berk.) Tul., prezint ascele
scurte, cilindrice sau ovoide cu dimensiui de 25 -43x8-l4 µm, uşor ascu ite,
uneori la vârf şi rotunjite. Celula bazal este bine dezvoltat . Ascosporii sunt
sferici, g lbui cu dimensiuni de 3-5 µm şi ei pot s înmugureasc în asc (Foto
65).
2.5.4. Ordinul Erysiphales
Ciupercile din acest ordin prezint în general miceliu care se dezvolt
ectoparazit (la suprafa a organelor atacate).
Ascofructele sunt complet închise şi se numesc cleistotecii sau
cleistocarpi, formându-se fie la suprafa , fie în profunzime, în miceliu.
2.5.4.1. Caracterele ciupercilor din Familia Erysiphaceae
Ciupercile cuprinse în aceast familie sunt parazite obligate şi au miceliul
ectoparazit, în afar de speciile cuprinse în genurile Leveillula şi Phyllactinia.
Ciupercile Erysiphaceae produc boli numite f in ri.
Înmulţirea asexuată se face prin conidii de tip Oidium care se
formeaz prin creşterea continu şi diviziunea repetat a conidioforului.
97
Conidiile de tip Oidium sunt unicelulare, simple, hialine, elipsoidale,
pu in trunchiate la ambele extremit i şi dispuse în lan (catenulate), fiind tipul
de conidii cel mai frecvent întâlnit.
La genurile Leveillula şi Phyllactinia conidiile sunt solitare de tip
oidiopsis sau ovariopsis şi respectiv ovulariopsis, dou variante ale primului tip
de conidii.
Înmulţirea sexuată. Se realizeaz prin procesul de gametagiogamie în
urma c ruia iau naştere hifele ascogene pe care se formeaz[ ascele protejate de
ascofructe (cleistotecii sau cleistocarpi). Cleistoteciile sau cleistocarpii sunt
complet închise, brune, prev zute cu apendici şi cuprind una sau mai multe
asce cu câte 8 ascospori. Ele apar pe suprafa a substratului sub forma unor
puncte mici negre, uşor vizibile.
Pentru determinarea genurilor din familia Erysiphaceae se folosesc
urm toarele criterii:
1. Num rul de asce dintr-o cleistotecie;
2. Forma apendicilor;
3. Tipul de conidii;
4. Num rul de ascospori din asc .
Pe baza num rului de asce dintr-o cleistotecie genurile de ciuperci
Erysiphaceae se clasific în dou grupe: monoasce şi poliasce.
În func ie de celelalte criterii amintite maio sus se pot identifica mai
bine genurile şi respectiv speciile apar inând genului respectiv.
În cele ce urmeaz sunt prezentate elementele de recunoaştere pentru
fiecare gen în parte.
Monoasce
- Genul Sphaerotheca (fig.14)
-o singur asc în
cleistotecie sau în
cleistocarp sau în ascofruct
-8 ascospori în asc
-apendicii cleitoteciei simpli
-conidii de tip Oidium
Fig 14
-Genul Podosphaera (fig.15)
-apendici ramifica i dicotomic la
partea terminal
-conidii de tip Oidium
-8 ascospori în asc
Fig 15
98
-Genul Podosphaera (foto. 66)
-apendici ramifica i dicotomic la
partea terminal
-conidii de tip Oidium
-8 ascospori în asc
Foto 66
Poliasce
-Genul Erysiphe (fig.16)
-apendici simpli
-tip connidian Oidium
-ascofruct sau cleistotecie poliasc
-8 ascospori în asc
Fig. 16
-Genul Leveillula(fig.16)
-tip conidian Oidiopsis
sau Ovariopsis
-apendici simpli
-ascofruct sau cleistotecie poliasc
-2 ascospori în asc
Fig 17
-Genul Microsphaera (fig 18)
- apendici ramifica i dicotomic
la partea terminl
-ascofruct sau cleistotecie poliasc
- tip conidian Oidium
- 4-8 ascospori în asc
Fig 18
99
Fig 19
- Genul Uncinula (fig 19)
- apendici r suci i în spiral la
partea terminal sau la vârf
-ascofruct sau cleistotecie
poliasc
- tip conidian Oidium
- 4-8ascospori în asc
Fig 19
-Genul Phyllactinia (fig. 20)
-apendici rigizi, epoşi, umfla i
baz
-ascofruct sau cleistotecie poliasc
- tipconidian Ovulariopsis
-2-4 ascospori în asc
Fig 20
-
Genul Phyllactinia (foto 67)
-apendici rigizi, epoşi, umfla i la
baz
-ascofruct sau cleistotecie poliasc
- tipconidian Ovulariopsis
-2-4 ascospori în asc
Foto 67
100
Erysiphaceae monoasce
Genul Sphaerotheca
2.5.4.1.1.-F inarea cucurbitaceelorSphaerotheca fuliginea (Schlecht.)Sahn.
Aceast ciuperc produce f inarea cucurbitaceelor fiind prezent în
culturile de dovleci, castrave i şi în mic m sur în culturile de pepeni galbeni
şi verzi.
Simptome. Boala se manifest pe ambele fe e ale frunzelor, mai
frecvent pe cea superioar , sub forma unor zone mari neregulate, albicioase, cu
aspect pâslos. Invelişul pâslos (miceliul ciupercii) devine pulverulent, datorit
form rii conidioforilor şi conidiilor ciupercii (Foto 68 a şi b).
a)
b)
Foto 68 a şi b: Sphaerotheca fuligineaa) atac pe frunze de castrave i
b) atac pe frunze de pepeni galbeni
Spre sfârşitul perioadei de vegeta ie, uneori apar în pâsla micelian
puncte mici, negricioase (cleistoteciile ciupercii), iar frunzele atacate se
vestejesc, se brunific şi se usuc .
Patogenul-Sphaerotheca fulginea (Schlecht.) Sahn este ciuperca cea
mai frecvent întâlnit pentru producerea f in rii cucurbitaceelor. Conidiile sunt
de tip Oidium cu dimensiuni de 20-23x12-18 µm şi transmit boala în timpul
perioadei de vegeta ie.
Cleistoteciile sunt globuloase, brune prev zute cu apendici simpli,
având dimensiuni de 60-100 µm, rezist peste iarn şi transmit infec ia de la un
an la altul. În cleistotecie sau cleistocarp se formeaz o singur asc cu 8
ascospori unicelulari, incolori.
2.5.4.1.2. - F inarea piersicului Sphaerotheca pannosa (Wallr.) Lev. var. persicae Woron; anamorfa
sau form conidiană Oidium leucoconium Desm.
Simptomae. Ciuperca atac frecvent frunzele tinere şi l starii verzi de
piersic. Pe frunzele tinere de la vârful l starilor apare pâsla micelian de
culoare alb , care reprezint miceliul ectoparazit al ciupercii, care poate ocupa
întregul limb, deformând şi uscând frunzele. Pe frunzele bine dezvoltate, atacul
101
se manifest prin apari ia pâslei miceliene, la început alb , iar mai târziu albcenuşie.
Pe l stari atacul se manifest în toate fazele de dezvoltare prin apari ia
unor zone albicioase, care apoi devin pâsloase, învelind l starii ca într-un
manşon (Fig 21). L starii ataca i se îndoaie la vârf, se vestejesc şi se usuc .
Pe fructe atacul se manifest prin determinarea unor cr p turi şi
deform ri ale acestora.
Patogenul Sphaerotheca pannosa (Wallr.) Lev. var. persicae Woron;
anamorfa sau form conidiană Oidium leucoconium Desm. este o ciuperc la
care cleistoteciile apar foarte rar în condi iile rii noastre. Cleistoteciile con in
o singur asc globuloas cu dimensiuni de 64-125,4x64-114 µm, cu câte 6-8
ascospori. Apendicii cu care sunt prev zute cleistoteciile sunt scur i, simpli,
septa i (Foto 69).
Conidiile sunt dispuse în lan uri, sunt unicelulare, elipsoidale, rotunjite
la capete cu dimensiuni cuprinse între 17- 24,5x9-16,2 µm.
Foto 69
Cleistotecie cu apendici
simpli şi asc cu 8
ascospori Cf. şi
lan de conidii
Fig 21. Sphaerotheca pannosa var. persicae atac la piersic
2.5.4.1.3. - F inarea trandafirilor Sphaerotheca pannosa (Wallr.) Lev. var. rosae Woron; anamorfa sau
form conidiană Oidium leucoconium Desm.
Simpome. Atacul se manifest pe frunze, boboci florali, ramuri tinere şi
chiar pe fructe, începând din prim var pân la sfârşitul perioadei de vegeta ie a
trandafirilor.
Pe frunze, boala se manifest sub forma unei pâsle miceliene de culoare
alb ce acoper zone neregulate din suprafa a limbului. Miceliul ectoparazit
cap t aspect pulverulent în momentul fructific rii asexuate a ciupercii şi poate
cuprinde l starii sau mai ales bobocii florali.
102
Bobocii florali sunt înveli i par ial sau total într-o pâsl albicioas care
le împiedic deschiderea, florile formate r mân mici cu petale deformate şi
acoperite de pete violacee sau brun-închis (Foto 70).
Pe ramurile tinere boala se manifest prin prezen a unei pâsle groase
dispuse pe o parte sau de jur împrejurul ramurii. Spre toamn în pâsla de pe
ramuri se formeaz nişte puncte mici, galbene la început apoi brune, care
reprezint cleistoteciile ciupercii (Foto72).
În cazul unui atac puternic, boala apare şi pe fructe care se deformeaz
şi crap .
Foto 70:Sphaerotheca pannosa
var. Rosae
cleistotecii
atac pe bobocii florali
Foto71: cleistotecie
Foto 72:L star cu
şi asc cu ascospori
Patogenul este Sphaerotheca pannosa (Wallr.) Lev. var. rosae
Woron; este o ciuperc la care partea asexuat este reprezentat de fructifica ii
asexuate de tip Oidium cu dimensiuni de 16,9- 29,1x10,4-14,3 µm.
Cleistoteciile sunt globuloase, prev zute cu apendici simpli şi lungi şi con in o
singur asc cu câte 8 ascospori (Foto 71). Ciuperca ierneaz sub form de
miceliul de rezisten la suprafa a ramurilor sau în interiorul mugurilor şi sub
form de cleistotecii (Foto 72).
2.5.4.1.4. - F inarea m rului - Podosphaera leucotricha (Ell. et. Ev.)
Salm., anamorfa sau form conidiană Oidium farinosum Cke.
Boala este frecvent întâlnit la m r îndeosebi la cultivarele sensibile
Ionathan, Idared şi mai rar la p r.
Simptome. Sunt atacate frunzele, l starii tineri, florile şi mai rar
fructele, intensitatea bolii fiind deosebit în cursul lunii mai.
Atacul pe frunze se manifest în special pe cele de la periferia coroanei,
acestea fiind acoperite cu o pâsl micelian fin , albicioas la început, apoi uşor
g lbuie şi pulverulent , ca urmare a form rii conidioforilor şi conidiilor
ciupercii (Foto 73b). Frunzele atacate sunt mult mai mici, se îngroaş , se
r sucesc spre fa a superioar , devin casante, se usuc şi cad de timpuriu (Foto
73a).
L starii tineri ataca i sunt acoperi i de aceeaşi pâsl fin , albicioas , care
mai târziu devine pulverulent , iar spre toamn ia aspectul unui manşon. Spre
sfârşitul verii şi începutul toamnei în pâsla de pe l stari se observ numeroase
103
punctişoare mici, brun-negricioase care sunt cleistoteciile ciupercii. L starii
ataca i r mân nedezvolta i, se brunific şi se usuc .
a)
b)
c)
Foto 73 a), b), c): Podosphaera leucotricha atac pe frunze, l stari şi flori.
Atacul pe flori este cel mai p gubitor (Foto 73c). Organele florale
(sepale, petale) sunt deformate, înguste şi acoperite de o pulbere alb -g lbuie.
Florile atacate se brunific şi se usuc . Boala poate fi observat şi pe fructele
tinere care se prezint acoperite de o pâsl albicioas , sub care esuturile se
brunific .
Patogenul-Podosphaera leucotricha (Ell. et. Ev.) Salm. f. c. Oidium
farinosum Cke. prezint conidiofori simpli, lungi pe care se formeaz conidii
de tip Oidium, cilindrice, unicelulare, trunchiate uşor la capete, cu dimensiuni
de 16-27x10-17 µm.
Cleistoteciile (sau cleistocarpii) sunt sferice sau uşor turtite prev zute,
cu apendici rigizi, simpli, rareori dicotomic ramifica i la vârf. În cleistotecie se
formeaz o singur asc ovoid care con ine 8 ascospori elipsoidali,
uniceleulari, hialini cu dimensiuni de 22-26 x12-15 µm (Foto 74 şi 75).
Peste iarn ciuperca rezist fie sub form de miceliu de rezisten ,
localizat între solzii mugurilor sau la suprafa a l starilor, fie sub form de
cleistotecii, (atunci când acestea se formeaz ).
104
Foto: 75
Foto.75.Apendicii ciupercii
Foto: 74 Cleistotecie cu o asc cu 8 ascospori Podosphaera leucotricha
Erysiphaceae poliasce
2.5.4.1.5. - F inarea gramineelor Blumeria (sin. Erysiphe) graminis D.C.anamorfa sau forma conidiană
Oidium monilioides Link
Simptome. Pe frunze, teci, tulpini şi uneori pe spic apar insule pâsloase,
pr foase, proeminente, de culoare alb-cenuşiu, formate din miceliul,
conidioforii şi conidiile ciupercii. Deseori aceste insule de pâsl se m resc, se
contopesc şi acoper por iuni mari din organele atacate (Foto 76).
Într-o faz avansat a bolii, învelişul pâslos cap t o nuan galben brunie şi se formeaz cleistoteciilor ciupercii, pres rate în pâsl sub forma unor
punctişoare negricioase (Foto 77).
Patogenul este Blumeria (sin. Erysiphe) graminis D.C. anamorfa sau
forma conidiană Oidium monilioides Link prezint conidiofori cilindrici,
conidii unicelulare, ovale, trunchiate (în form de butoiaş) incolore, cu
dimensiuni 20-30x8-16 µm (Foto 78). Cleistoteciile sunt globuloase, aproape
sferice prev zute cu numeroşi apendici simpli, flexoşi, incolori (Fig. 22)
În cleistotecii se g sesc 9-30 asce cilindrice, fiecare cu câte 4-8
ascospori eliptici, cu dimensiuni de 20-30x10-13 µm.
Foto 76 : Blumeria graminis a) atac pe frunze;
105
Foto 77: Atac pe spic cu formare de cleistotecii sau cleistocarpi
(fructifica iile sexuate ale ciupercii)
Foto 78: Oidium monilioides
Fig. 22: Cleistotecii de Blumeria
2.5.4.1.6. - F inarea sfeclei -Erysiphe betae (Vanha) Weltzien
Simptome. Boala se manifest pe frunze, în lunile iulie-august, sub
forma unei pâsle albe pr foase de culoare alb , alc tuit din miceliul ciupercii,
conidiofori şi conidii. Atacul este mai frecvent pe partea superior a frunzelor
(Foto 79).
Spre sfârşitul perioadei de vegeta ie se observ pe suprafa a pâslei albicioase,
cleistoteciile ciupercii sub forma unor punctişoare brun-negricioase.
Patogenul este Erysiphe betae (Vanha) Weltzien fam. Erysiphaceae,
ord. Erysiphales, cl. Pyrenomycetes, încr. Ascomycota, f. c. Oidium sp.
prezint conidii unicelulare, ovale, albicioase, dispuse în lan uri cu dimensiuni
de 30-40x15-18 µm.
106
Cleistoteciile au form sferic , uşor turtit la baz şi prezint numeroşi
apendici simpli. În interiorul lor se formeaz mai multe asce cu câte 4-6
ascospori unicelulari, ovali cu dimensiuni de 18-22x12-26 µm.
Foto 79: Erysiphe betae: atac pe frunze de sfecl de zah r
2.5.4.1.7. - F inarea
grossulariae (Wallr.) Lev
european
a
agrişului
-Microsphaera
Simptome. Boala se manifest pe frunze şi foarte rar pe fructe şi l stari,
prin apari ia unor zone mari albicioase, la început pâsloase (miceliul ciupercii),
apoi pulverulente, ca urmare a form rii conidiilor (Foto 80).
Foto 80: F inarea agrişului (stânga) şi coac zului (dreapta)
În cazul acestei boli, pâsla de pe organele atacate nu devine brun nici
dup formarea cleistoteciilor, caracteristic prin care se deosebeşte de f inarea
american .
Patogenul Microsphaera grossulariae (Wallr.) Lev, prezint
cleistotecii globuloase, de culoare brun închis cu un diametru care variaz
între 65-130 µm. În fiecare cleistotecie se g sesc 4-10 asce cu câte 4-8
107
ascospori unicelulari. La suprafa , cleistoteciile prezint numeroşi apendici,
scur i, multidicotomic ramifica i la cap t şi dispuşi numai în regiunea de mijloc
a cleistoteciei (Fig 23).
Fig 23. Microsphaera grossularie cleistotecie cu asce şi ascospori
2.5.4.1.8. - F inarea vi ei-de-vie - Uncinula necator (Schw.) Burr
anamorfa sau forma conidiană Oidium tuckeri Berk
F inarea este considerat una dintre cele mai p gubitoare boli ale vi eide-vie.
Simptome. Atacul se manifest pe frunze, l stari, inflorescen e,
ciorchini şi boabe.
Pe frunze, atacul se manifest prin apari ia pe ambele fe e ale limbului,
a unei pâsle fine, albe-cenuşii, care ocup zone neregulate, izolate sau
confluente (Foto 81). Pe l stari apare aceeaşi pâsl miceliean ca şi pe frunze.
Dup pu in timp pe suprafa a pâslei miceliene se formeaz conidioforii
şi conidiile ciupercii. Toamna, pe fa a superioar şi pe cea inferioar a frunzelor
apar punctişoare mici, la început g lbui, apoi brun-negricioase, care reprezint
cleistoteciile sau cleistocarpii ciupercii.
Foto 81
Foto 82
Foto 83
Foto81, 82, 83, 84: Uncinula necator
atac pe frunze şi boabe
Diverse stadii de evolu ie ale atacului pân la
cr parea pieli ei bobului
Foto84--
108
Forma de atac pe boabe este foarte frecvent şi foarte p gubitoare.
Boabele infectate sunt acoperite de obicei pe toat suprafa a, de o pâsl fin ,
alb cenuşie, sub care pieli a apare de culoare cenuşie brunie (Foto82 şi 83).
Boabele atacate nu se mai dezvolt , r mân mici şi acre. În faz avansat a bolii,
are loc cr parea boabelor, mustul se scurge, iar sâmburii devin vizibili (Foto
84). Boabele cr pate putrezesc pe vreme umed , sau se usuc pe vreme uscat .
Într-o planta ie de vi de vie puternic afectat de f inare se percepe un miros
în ep tor de mucegai (de peşte alterat).
Patogenul este Uncinula necator (Schw.) Burr, anamorfa sau forma
conidiană Oidium tuckeri Berk prezint conidii incolore, cilindro-ovoidale cu
dimensiuni de 20-36 x14-18 µm (Fig. 24-dreapta).
Cleistoteciile sau cleistocarpii au o culoare g lbuie la început, pentru ca
la maturitate s devin brun negricioas . La suprafa a cleistoteciilor se g sesc
numeroşi apendici, lungi cu extremitatea r sucit în form de spiral (Fig.24mijloc). În cleistotecii se formeaz mai multe asce care con in 4-8 ascospori
elipsoidali, unicelulari, hialini cu dimensiuni de 15-18x9-11µm (Fig. 24stânga).
Fig. 24 Fructifica iile ciupercii Uncinula necator: asc cu ascospori (st),
cleistotecie cu apendici uncinula i (mij), conidiofori cu conidii Oidium (dr.)
Re inem c în Familia Erysiphaceae sunt cuprinse genuri şi specii de
ciuperci care produc plantelor de cultur boli cunoscute popular sub
denumirea de f in ri sau oidium. Genurile se împart în dou grupe
importante în func ie de num rul ascelor cu ascospori din ascofruct sau
din cleistotecie sau cleistocarp respectiv în monoasce şi poliasce. Genurile
monoasce sunt: Sphaerotheca şi Podosphaera, iar cele poliasce sunt:
Blumeria, Erysiphe, Microsphaera, Uncinula, Sawadea, Leveillula,
Phyllactinia, Trichocladia. Speciile cele mai r spândite şi totodat cele mai
cunoscute sunt:
Sphaerotheca fuliginea cu anamorfa Oidium erysiphoides care
produce f inarea cucurbitaceelor împreun cu Erysiphe cichoracearum;
Sphaerotheca pannosa var. rosae cu forma conidian Oidium
leucoconium care produce făinarea trandafirului;
Sphaerotheca pannosa var. persicae cu anamorfa sau forma conidian
Oidium leucoconium care produce făinarea piersicului;
Sphaerotheca mors-uvae cu anamorfa sau forma conidian Oidium
care cauzeaz f inarea american a agrişului şi coac zului;
109
Sphaerotheca humuli cu anamorfa sau forma conidian Oidium
erysiphoides cauzeaz f inarea hameiului.
Podosphaera leucotricha cu anamorfa sau forma conidian Oidium
farinosum care cauzeaz f inarea m rului;
Podosphaera oxycanthae cu anamorfa sau forma conidian Oidium
crataegi cauzeaz f inarea speciilor din genurile (Crataegus, Cydonia,
Sorbus);
Podosphaera tridactyla cu anamorfa sau forma conidian Oidium
passerini cauzeaz f inarea speciilor din genul Prunus.
Genul Blumeria cu speciile:
Blumeria (sin. Erysip he) graminis f. sp. Tritici cu anamorfa sau forma
conidian Oidium monilioides cauzeaz f inarea grâului
Blumeria (sin. Erysiphe) graminis f. sp. avenae cauzeaz f inarea ov zului
Blumeria (sin. Erysiphe) graminis f. sp. hordei cauzeaz f inarea orzului;
Blumeria (sin. Erysiphe) graminis f. sp. secalis cauzeaz f inarea secarei;
Genul Erysiphe cu speciile:
Erysiphe betae cu anamorfa Oidium cauzeaz f inarea sfeclei;
Erysiphe umbeliferrum cauzeaz f inarea umbeliferelor
Erysiphe cichoracearum cu anamorfa Oidium cauzeaz f inarea
castrave ilor, f inarea florii-soarelui;
Erysiphe trifolii cauzeazensie f inarea trifoiului;
Erysiphe pisi cauzeaz f inarea maz rii;
Genul Microsphaera cu speciile:
Microsphaera alphitoides (sin. M. Abbreviata) cu anamorfa Oidium
alphitoides cauzeaz f inarea stejarului;
Microsphaera begoniae cauzeaz f inarea speciilor de Begonia;
Microsphaera berberis cauzeaz f inarea mahoniei;
Microsphaera grossulariae cauzeaz f inarea european a agrişului şi
coac zului;
Microsphaera polonica cu anamorfa Oidium hortensiae cauzeaz f inarea
hortensiei;
Genul Uncinula cu speciile:
Uncinula necator cu anamorfa Oidium tuckeri cauzeaz f inarea vi ei-de-vie;
Uncinula prunastri cauzeaz f inarea porumbarului Prunus spinosa;
Uncinula salicis cauzeaz f inarea s lciilor;
Genul Sawadea cu specia
Sawadea bicornis cauzeaz f inarea speciilor de ar ar (Acer campestre,
A. negundo, A. platanoides, A. pseudoplatanus, A. tataricum).
Genul Leveillula cu speciile:
Leveillula solanacearum/ Leveillula taurica f. lycopersici cu anamorfa
Oidiopsis taurica cauzeaz f inarea tomatelor;
Leveillula solanacearum f. capsici cauzeaz f inarea ardeiului;
Leveillula solanacearum f. melongenae cauzeaz f inarea vinetelor;
Genul Phyllactinia cu specia
Phyllactinia guttata cu anamorfa Ovulariopsis cauzeaz f inarea
alunului;
Genul Trichocladia cu specia
Trichocladia astragali.
110
Observa ie: Natura cauzal pentru fiecare boal în parte trebuie corect
diagnosticat prin examen microscopic. Unele specii de ciuperci se pot
identifica dup anamorfa ciupercii sau forma conian (forma, arhitectura,
dispunerea, culoarea, dimensiunile, prezen a sau absen a septelor la
conidiofori şi conidii, la picnidiile cu picnospori, la acervuli) sau dup
telemorfa ciupercii sau dup forma specific a fructifica iilor sexuate (asce
cu ascospori, ascofructe-cleistotecii sau cleistocarpi, peritecii cu asce şi
ascospori, apotecii). La speciile care produc f in ri se ine cont şi de
prezen a sau absen a formei de fructificare sexuat (prezen a sau absen a
cleistoteciilor sau cleistocarpilor, forma şi dispunerea apendicilor, num rul
ascosporilor din asc , tipul conidian).
Unitatea de înv are 2
Prezentarea principalelor boli produse de
ciuperci din genurile Gibberella, Claviceps, Colletotrichum, Khuskia,
Diaporthe, Gnomonia, Gaeumannomyces, Mycosphaerella, Phaeosphaeria,
Septoria, Cercospora, Fulvia (sin. Cladosporium), Stigmina, Cochliobolus,
Didymella, Pyrenophora, Setosphaeria (sin. Exerohilum), Leptosphaeria
Ordinul Hypocreales
Familia Nectriaceae
2.5.5. -Înflorirea parazitar a boabelor de porumbGiberella fujikuroi (Saw.) Wr. f.c. Fusarium moniliforme ( Sheld.)
Simptome. Forma de manifestare cea mai p gubitoare şi mai frecvent
a bolii este cea de pe ştiule i. Atacul ciupercii începe de la vârful ştiuletului şi
progreseaz spre baz , boabele de la mijlocul ştiuletului crap şi amidonul din
ele r mâne liber. Dup aspectul de floricele pe care îl cap t boabele, boala a
primit denumirea de ,,înflorirea alb parazitar ” (Foto 85). Boabele atacate se
deosebesc de cele s n toase prin aceea c au con inutul colorat în roz, sunt
lipsite de luciu, zbârcite şi şiştave.
În condi ii de umiditate ridicat , atât în câmp cât şi în depozite, pe
suprafa a boabelor atacate se dezvolt miceliul ciupercii, cu aspect de pânz
dens , pulverulent , de culoare alb-roz , care reprezint fructifica iile asexuate
ale ciupercii.
Foto 85
Fig. 25
Gibberella fujikuroi atac pe boabe de porumb (st.) şi fructifica ii (dr.)
Macro- şi microconidii şi asce cu ascospori
111
Când atacul se manifest pe pl ntu ele din câmp, la baza tulpinii şi pe
r d cini apare miceliu ciupercii, de culoare alb-roz, iar în final pl ntu ele
infectate putrezesc şi mor.
Patogenul este Giberella fujikuroi (Saw.) Wr. f.c. Fusarium
moniliforme (Sheld.) şi face parte din familia Nectriaceae, ordinul
Hypocreales, subclasa Hypocreomycetidae, clasa Sordariomycetes, phylum
Ascomycota, Regnul Fungi. Ciuperca prezint conidiofori foarte scur i ce se
diferen iaz pu in de pe miceliu şi prezint conidii de tip Fusarium ( macro şi
microconidii). Macroconidiile sunt hialine, fusiforme, ascu ite la cele dou
extremit i şi pu in curbate, cu 3-6 septe, de dimensiuni cuprinse între 41,4x4,3
µm (Fig. 25). Microconidiile sunt hialine, unicelulare, ovale de 10,5x4,2 µm,
dispuse în lan uri. Aceast ciuperc formeaz rar peritecii.
2.5.6. -Putregaiul tulpinilor şi ştiule ilor de porumbGibberella zeae (Schv.) cu anamorfa sau forma conidiană
Fusarium roseum f. sp. cerealis graminearum (Schv.)
Simptome. Ciuperca atac plantele de porumb în toate fazele de
vegeta ie. Plantele pot fi distruse înainte de r s rire când sem n turile s-au
efectuat pe sol infectat sau când s-a folosit s mân infectat . Pe r d cinile
embrionare şi pe cotiledoanele lor se observ un înveliş micelian alb-g lbui sau
roz. În timpul când se formeaz m tasea plantele bolnave se recunosc uşor dup
culoarea galben apoi brun a primelor 2-3 internodii şi prezen a pâslei
miceliene alb-roze din jurul nodurilor. R d cinile putrezesc şi se înroşesc,
plantele se smulg cu uşurin din p mânt, iar m duva descompus are o culoare
roşietic (Foto 87 şi 88).
Forma de manifestare a bolii cea mai frecvent şi mai p gubitoare apare
pe ştiule i, în timpul perioadei de maturare, dar şi în timpul perioadei de
depozitare a acestora.
Atacul începe de la vârful ştiule ilor şi progreseaz spre baz , pâsla
micelian care îl înveleşte are o colora ie roz, iar boabele cap t culoarea
vişiniu-roşietic.
P nuşile şi restul de m tase se lipesc de ştiulete, iar pe suprafa a lor se
dezvolt aceeaşi pâsl micelian (Foto 86).
Foto 86
Foto 87
112
Foto 88
Fig. 26
Fusarium graminearum atac pe ştiulete, tulpin , baza tulpinii şi
fructifica ii. Macro şi microconidii tip Fusarium şi asce cu ascospori.
Patogenul este Gibberella zeae (Schv.) f.c. Fusarium graminearum
(Schv) face parte din familia Nectriaceae, ordinul Hypocreales, subclasa
Hypocreomycetidae, clasa Sordariomycetes, phylum Ascomycota, Regnul
Fungi. Prezint conidiofori foarte scur i pe care se formeaz dou feluri de
conidii: microconidii şi macroconidii. Macroconidiile sunt hialine, fusiforme,
uşor curbate, cu 3-5 septe şi m soar 30-60x4-6 µm (Fig 26).
Periteciile apar prim vara, pe resturile de plante r mase pe câmp, au
form sferic sau ovoid , culoare neagr , prev zute cu un gât, cu dimensiuni de
200-300x170-220 µm. Cele dou specii Fusarium produc micotoxine foarte
periculoase care pot fi precursoarele cancerului la om şi ele se numesc DON
(deoxinivalenol), zearalenol şi zearalenon.
2.5.7. - Cornul, cornuşa sau pintenul secarei –
Claviceps purpurea (Fr.) Tul.
Simptome. Boala apare pe spice în perioada înfloritului şi maturit ii
spicelor. Din florile infectate ale spicului se scurge un lichid vâscos dulceag. În
aceste pic turi se g sesc sporii asexua i ai ciupercii.
În locul cariopselor, patogenul formeaz sclero i de 2-4 cm lungime şi
3-6 mm grosime, care au o structur dens fiind alc tui i din plectenchime (Fig
27).
La exterior lor se g seşte paraplectenchimul foarte dens, de culoare
neagr -violacee, iar la interior prosoplectenchimul de culoare alb . Sclero ii
con in alcaloizi foarte toxici pentru om şi animale cum ar fi: cornutina,
ergotina, ergotoxina, dar care sunt foarte importan i pentru industria
farmaceutic .
113
Sclerot germinat
Spic cu sclero i
Peritecie cu asce şi
ascospori
Fig. 27: Claviceps purpurea Atac pe spic de secar
Patogenul este Claviceps purpurea (Fr.) Tul., fam. Clavicipitaceae,
Ord. Hypocreales, cl. Pyrenomycetes, clasa Sordariomycetes, phylum sau încr.
Ascomycota, Regnul Fungi, f.c. Sphacelia segetum Lév. În timpul prim verii,
din sclero ii r maşi în sol care au suportat varia iile de temperatur din iarn ,
apar 10-30 prelungiri de 2-4 cm lungime şi 1-2 mm l ime ce se termin cu
nişte forma iuni globuloase roz-roşietice. Acestea constituie ascostroma
ciupercii în care se g sesc dispuse periferic periteciile în form de butelii, de
275-300x80-110 µm. Ascele sunt cilindrice, hialine de 69-90x2,5-4,5 µm, cu
câte 8 ascospori filamentoşi, hialini, de 50-84x1,5 µm (Fig. 27).
Ascosporii produc infec ii primare la florile de secar şi ca urmare în
locul ovarelor apre o mas micelian de pe care se scurge un lichid dulceag ce
con ine conidiile unicelulare, hialine de 4-7 x 2-4 µm.
2.5.8. -Antracnoza fasolei Colletotrichum lindemuthianum (Sacc. et Magn.) Br. et Cav.
Este considerat cea mai r spândit şi mai p gubitoare boal a fasolei,
întâlnit în special în zonele cu umiditate ridicat şi în anii ploioşi în care suma
precipita iilor dep şeşte 600 mm.
În Europa este cunoscut înc din 1875, iar la noi a fost semnalat de
profesorul Traian S vulescu în anul 1928 în Starea fitosanitar . Pierderile de
produc ie pot fi cuprinse între 5-15% func ie de an, zon , surs de infec ie,
timp, spa iu şi tehnologia aplicat .
Simptome. Boala se manifest pe toate organele aeriene ale plantei, în
toate fazele de dezvoltare şi uneori chiar pe r d cini mai ales atunci când
s mân a este infectat .
La pl ntu ele abia r s rite, mai ales pe cotiledoane pot s apar pete
brun-negricioase, circulare sau ovale, uşor adâncite în esut.
114
În faza de maturitate a plantelor boala poate s se manifeste pe frunze,
tulpini, p st i şi boabe.
Pe frunze apar pete de culoare brun-g lbuie de form neregulat sau
oval şi dimensiuni diferite dispuse între nervuri. Ele sunt cufundate în esut şi
sunt m rginite de o dung sub ire brun-roşcat . La început petele sunt izolate,
îns ulterior ele conflueaz ocupând suprafe e din ce în ce mai mari din limbul
frunzei, care se brunific şi se usuc . Sub ac iunea presiunii dinamice a
vânturilor sau alternan a vânt-arşi esuturile se rup şi frunzele par sfâşiate şi
perforate.
Pe tulpini apar aceleaşi pete de brunificare, cufundate în esut, mici la
început, care conflueaz şi formeaz dungi de culoare brun-închis . Întrucât
sunt afectate vasele conduc toare partea extrem a plantei se îng lbeneşte şi se
usuc . Tulpinile se frâng cu uurin sub aciunea vânturilor.
Pe p st i pot s apar aceleaşi pete brun-g lbui, circulare sau ovale,
cufundate în esut, m rginite de un halou de culoare roşietic (Foto 89 şi 90).
Foto 89: Antracnoza fasolei pe p st i
Foto 90: Antracnoza fasolei pe p st i
Pe suprafa a adâncit a petelor apar într-o faz mai avansat de evolu ie
a procesului de patogenez numeroase punctişoare de culoare roz , apoi de
brun , reprezentând fructifica iile asexuate ale ciupercii-acervulii. Infec ia
115
poate ajunge de la p st i la boabe, care vor r mâne incomplet dezvoltate,
zbârcite sau chiar normal dezvoltate, dar cu tegumentul acoperit de pete brune
cu marginea difuz .
Patogenul este Colletotrichum lindemuthianum (Sacc. et Magn.) Br. et
Cav., ord. Phyllachorales, subclasa Incertae sedis, cl. Sordariomycetes, încr.
Ascomycota, Regnul Fungi.
Miceliul ciupercii este un tal filamentos ce se dezvolt intercelular, el
fiind la început hialin, apoi brun. Subcuticular se formeaz mici strome brune,
pe care apar acervulii ciupercii, care sunt lagre subcuticulare de conidiofori şi
conidii. Conidioforii sunt cilindrici de 45-55 µm şi sus in conidii unicelulare,
hialine ovale sau uşor curbate de 15-19x3-5 µm cu membrana neted şi
mucilaginoas (Foto 91). În acervuli, printre conidiofori se g sesc epi bruni,
drep i, rigizi, ascu i i la vârf, pluricelulari de 50-100 µm şi care au rolul de a
împinge în sus cuticula şi a contribui astfel la ruperea ei în momentul ajungerii
la maturitate a conidiilor. Prin ridicarea cuticulei în sus se creaz un spa iu de
protec ie la început pentru fructifica iile asexuate, dup care cuticula îşi pierde
elasticitatea, se deshidrateaz şi sub ac iunea de împingere în sus a epilor în
perioada de creştere ea se rupe şi sunt eliberate astfel conidiile.
Foto 91: Lag r subcuticular de conidiofori şi conidii (acervul) apar inând
ciupercii Colletotrichum lindemuthianum
Transmitere-r spândire. Ciuperca se transmite de la un an la altul atât
prin intermediul resturilor vegetale infectate r mase pe sol cât şi prin
intermediul miceliului ce se reg seşte în s mân . Aceasta din urm este calea
cea mai frecvent şi cea mai sigur de transmitere a ciupercii.
În timpul perioadei de vegeta ie r spândirea ciupercii se realizeaz prin
intermediul conidiilor, transportate de vânt sau de pic turile de ploaie pe alte
organe verzi, unde realizeaz noi infec ii secundare în condi ii de temperaturi
cuprinse între 15-25 oC şi umiditate suficient (pic turi de ap pe frunze sau
roua de diminea ). Boala este frecvent pe cultivarele de fasole oloag Gratiot,
Progres, cel mai rezistent dovedindu-se a fi cultivarul Michigan. Cultivarul
Vera omologat în anul 1996 are o rezisten mijlocie fa de aceast boal .
Prevenire şi combatere. M surile preventive obligatorii sunt: folosirea
de s mân s n toas , certificat sau în caz contrar alegerea la mas a
semin elor pentru a se înl tura semin ele cu simptome şi respective cu miceliul
ciupercii; asolament de 4 ani; adunarea resturilor vegetale infectate; ar turi
adnci pentru încorporarea resturilor vegetale infectate şi reducerea substan ial
a sursei de infec ie.
116
În cazul culturilor destinate consumului se recomand un tratament
dup r s rire şi unul înainte de înflorit, iar în loturile semincere se mai fac dou
tratamente, la sfârşitul înfloritului şi un tratament la formarea p st ilor. Aceste
tratamente se aplic dup criteriul fenologic. Dac îns vrem s fim mai
exigen i putem aplica tratamentele în func ie de PED, de criteriul biologic al
ciupercii în func ie de ciclul evolutiv, corelat cu criteriul ecologic, respectiv
evolu ia factorilor temperatur şi umiditate şi aceste criterii suprapuse peste
fenologia plantelor de fasole (criteriul fenologic). Pentru tratamente se pot
folosi unele dintre urm toarele produse: Gr. C: Tiuram 75 PU-0,2% (t.p. 10 z);
Captadin 50 PU-0,25% (t.p. 14 z); Captan 50 WP-0,25% (t.p. 14 z); Captan 80
WP-0,16% (t.p. 14 z); Merpan 50 WP-0,25% (t.p. 14 z); Merpan 80 WDG0,15%; Gr. K: Euparen 50 WP-0,2%.
2.5.9.-Antracnoza cucurbitaceelor – Colletotrichum orbiculare
(sin. Colletotrichum lagenarium (Pass) Ell. et Halst, Sin. Colletotrichum
oligochaetum Cav.)
Este cea mai frecvent şi cea mai p gubitoare boal a cucurbitaceelor
(castrave i, pepeni galbeni, pepeni verzi, dovleci).
Simptome. Boala se poate manifesta imediat dup r s rire, pe
cotiledoane şi hipocotil prin apari ia de pete de culoare galben-verzuie, apoi
brune, adâncite în esuturi, care în condi ii favorabile atacului, determin
moartea pl ntu elor. La frunzele adev rate, petele au culoare brun-roşcat , pot
conflua între ele şi cuprind por iuni mari din limbul frunzelor, care se usuc
par ial sau total. Datorit atacului are loc defolierea treptat a plantelor.
Cele mai frecvente şi mai p gubitoare atacuri sunt cele de pe fructe. Pe
suprafa a lor apar pete circulare de 1-4 cm în diametru, la început superficiale,
de culoare verde palid , apoase, apoi adâncite în pericarp şi de culoare
c r mizie sau portocalie (Foto 86 şi 87).
Foto 86 şi 87: Colletotrichum orbiculare atac pe melonida de cucurbitaceae
Fig. 28: Acervul
117
Culoarea c r mizie sau portocalie apare numai pe vreme umed şi ea
este dat practic de formarea fructifica iilor asexuate reprezentate de lag re
subcuticulare de conidiofori şi conidii, care rup cuticula şi devin aparente,
având aspectul unor punctişoare plate c r izii dispuse în cercuri concentrice şi
care sunt acervulii ciupercii.
În cazul castrave ilor, fructifica iile ciupercii apar mai rar decât la
pepeni, în schimb se constat apari ia pe suprafa a petelor a unui exudat galbenbrun, r şinos, care se înt reşte în contact cu aerul.
Patogenul este Colletotrichum orbiculare (sin.Colletotrichum
lagenarium (Pass.) Ell. et Halst., sin. Colletotricum oligochaetum Cav.), ord.
Phyllachorales, subclasa Incertae sedis, cl. Sordariomycetes, încr.
Ascomycota, Regnul Fungi.
Miceliul ciupercii se dezvolt intercelular şi pe el se formeaz , lag re
subcuticulare de conidiofori şi conidii denumite şi acervuli (Fig. 28).
Conidioforii sunt simpli, hialini, cilindrici, lungi de 60-70 µm şi poart
în vârf conidii ovoide sau cilindrice, unicelulare, hialine, de 13-18x4-6 µm.
Printre conidiofori se g sesc câte 3-5 epi bruni, simpli de 60-140x4
µm. Temperatura poate fi condiderat ca un factor important în evolu ia
patogenului. Astfel, temperaturi de 24-26 oC şi umiditate moderat pot fi
considerate ca optime, temperaturi de 6 oC sunt considerate ca minime pentru
evolu ia patogenului, iar temperaturi de 34 oC sunt considerate maxime. De fapt
interac iunea factorilor de mediu este foarte complex , iar matricea de calcul a
evolu iei ciupercii este corelat pozitiv cu complexitatea evolu iei factorilor de
mediu.
La temperatura optim de dezvoltare germinarea conidiilor are loc dup
8 ore în prezen a pic turilor de ap pe organele plantelor atacate, la 24 de ore
germina ia conidiilor a ajuns la 41%, iar dup 48 de ore germina ia conidiilor
poate ajunge la 81%.
Transmitere-r spândire. În timpul perioadei de vegeta ie ciuperca se
transmite prin intermediul conidiilor eliberate din acervul şi r spândite cu
ajutorul stropilor de ploaie, cu ajutorul insectelor sau prin intermediul vântului.
Perioada de incuba ie este de 3-4 zile la plantele tinere în condi ii
favorabile de evolu ie şi dezvoltare şi de 5-8 zile la plantele mature, perioad
dup care apar noi pete de antracnoz . Ciuperca ierneaz sub form de miceliu
şi de conidii în resturile vegetale de la suprafa a solului sau din sol. Ciuperca se
mai poate transmite prin sau pe semin e.
Prevenire şi combatere. Se recomand strângerea şi arderea s-au
îngroparea resturilor vegetale, asolament sau rota ii de 3-4 ani pentru
cucurbitacee, precum şi amplasarea acestor culturi pe sole drenate care nu re in
apa din ploi sau apa de iriga ie.
S mân a folosit pentru sem nat trebuie s fie s n toas , dezinfectat
termic sau chimic.
În cazul unor atacuri semnificative ale ciupercii manifestate în timpul
perioadei de vegeta ie, mai ales atunci când se dep şeşte PED se pot efectua
tratamente cu unul din produsele: Dithane M 75 WG-0,2%; Dithane M 450,2%; Nemispor 80 WP -0,2%; Vondozeb-0,2% (t.p. 14 z).
118
2.5.10. - Putregaiul uscat al ştiule ilor de porumbKhuskia oryzae [sin. Nigrospora oryzae (BerK. et Br.) Petch.]
Boala este cunoscut în toate zonele în care se cultiv porumbul şi
realizeaz pagube de 1-2% din produc ie în toamnele ploioase la porumbul din
câmp cât şi la cel depozitat.
Simptome. Ciuperca atac ştiule ii care nu sunt bine înveli i în p nuşi
în faza de maturare a acestora sau pe cei dezveli i de p s ri. Ştiule ii ataca i
prezint un putregai uscat al rahisului, ceea ce face ca aceştia s devin
sf râmicioşi (Foto 94 şi 95). Aceşti ştiule i sunt mai uşori decât cei s n toşi,
rahisul lor devine moale, cap t o culoare cenuşie-negricioas şi nu r mân
intacte decât fibrele lemnoase. Boabele joac în alveole, sunt şiştave, f r luciu,
sunt uşoare şi cu facultatea germinativ sc zut şi nu pot fi separate mecanic. În
alveolele de pe rahis, cât şi la baza boabelor se observ miceliul de culoare
cenuşie şi fructifica ia asexuat a ciupercii reprezentat de o mul ime de spori
de culoare neagr .
Foto 95
Foto 94
Fig. 29
Ştiulete atacat de Nigrospora oryzae şi fructifica iile ciupercii
Patogenul este ciuperca Khuskia oryzae (sin. Nigrospora oryzae (BerK.
et Br.) Petch.) fam. Trichosphaeriaceae, ord. Trichosphaeriales, subclasa
Incertae sedis, cl. Sordariomycetes, phylum Acomycota, Regnul Fungi.
Miceliul ciupercii este un tal ramificat de culoare cenuşie pe care se
formeaz spori negri, turti i sau globuloşi, cu episporul neted, de 12-15 µm în
diametru (Fig. 29). Când atacul ciupercii are loc în timpul depozit rii boabele
nu sunt afectate, sunt distruse doar esuturile rahisului. R spândirea ciupercii
este realizat de molia cerealelor Sitotroga cerealella. Sporii ciupercii se prind
de aripile franjurate ale moliei şi sunt depuşi pe ştiule ii dezgoli i de p s ri sau
pe ştiule ii care nu sunt bine înveli i în p nuşi ca o caracteristic genetic a
hibridului. Aşa se explic de ce hibrizii cu tiule ii cu vârful dezvelit sunt mai
sensibili mai ales în toamnele ploioase. Sporii pot reziste în natur pân la doi
ani şi germineaz în condi ii de umiditate ridicat şi temperaturi cuprinse între
10-30 oC.
119
2.5.11. -P tarea brun şi frângerea tulpinilor de floarea-soareluiDiaporthe helianthi Munt.-Cvetk. Mihalj. et Petr.
Anamorfa sau f.c. Phomopsis helianthi Munt.-Cvetk. Mihalj. et Petr.
Sunflower stem canker (engl.)
Boala a fost semnalat pentru prima dat în anul 1980 în culturile de
floarea-soarelui din Voivodina-Iugoslavia de Mihaljcevic şi colab.; ulterior a
fost pus în eviden în Ungaria de Németh şi colab., 1981, în Bulgaria de
Gheorghiev, 1982 şi Fran a Lamarque, 1985
În zona Şimnic boala a fost observat şi descris de Paraschivu, M.1991 care a determinat grade de atac ale ciupercii de pân la 50,4% la HS70 în
1986 şi de 66,4% la HS 1216 în anul 1987. În prezent, în România, boala este
semnalat în toate zonele cultivatoare de floarea-soarelui, iar pagubele
înregistrate sunt variabile ele fiind în strâns corela ie cu factorii de mediu, cu
sensibilitatea sau rezisten a cultivarului, cu existen a sursei de infec ie şi cu
tehnologia aplicat .
Simptome. Boala se manifest pe frunze, pe ioluri, tulpini şi calatidii.
Pe frunze apar pete mari brune, lamina se usuc şi infec ia înainteaz spre
nervura median . Pe pe ioluri, în special în jurul punctelor de inser ie pe
tulpin , apar petele caracteristice de culoare mai deschis în compara ie cu cele
de la Phoma mcdonaldii Boerema, cu care se confund adesea (Foto 96);
petele sunt lipsite de luciu metalic, au marginile difuze şi prezint leziuni şi
suberific ri.
Foto 96: Pătarea brună şi frângerea tulpinilor de floarea-soarelui
Phomopsis helianthi pătarea brună în zona prinderii peţiolului pe tulpină şi
fenomenul de comensalism cu Phoma macdonaldii (Original)
120
Foto 97: P tarea brun şi frângerea tulpinilor de floarea-soarelui
Phomopsis helianthi aspect de la S.C.D.A. Şimnic-Craiova (Original)
În dreptul petelor esuturile putrezesc sl bind rezisten a tulpinilor şi
determinând frângerea la locul de atac (Foto 97). Pe iolurile afectate se
r sucesc, c p tând un aspect de ars. Simptomele apar de la a doua pereche de
frunze pân la frunza a 11-a. Pe tulpini apar pete brune mari, pe care în partea
lor central se formeaz picnidiile brun-negre. Calatidiile afectate prezint pete
mari, brune pe partea inferioar , ajungând pân la achene. Producâia acestor
plante este redus şi de calitate inferioar , achenele având un con inut în ulei
sc zut şi raportul dintre acizii graşi mult modificat. Foarte sensibile s-au
dovedit cultivarele Record, F 80, F90.
Patogenul este Diaporthe helianthi Muntanola Cvetkovic Mihaljcevic
et Petrov. cu anamorfa Phomopsis helianthi Muntanola Cvetkovic Mihaljcevic
et Petrov fam. Diaporthaceae, ord. Diaporthales, subclasa Sordariomycetidae,
cl. Sordariomycetes, phylum sau încr. Ascomycota, Regnul Fungi.
Ciuperca prezint un tal filamentos cu creştere rapid şi extindere
radiar în esuturile parazitate. Dup 10-14 zile apar picnidiile ciupercii,
cufundate ini ial în substrat, cu timpul proeminente şi cu o pic tur
mucilaginoas în vârf, de culoare alb -g lbuie. Picnidiile con in numeroşi
stilospori sau spori beta, filiformi, drep i, sau curba i, hialini, nesepta i, de 12,520x1-2 m. Pe vreme umed picnosporii sunt elimina i sub forma unor
cordoane sub iri, vizibile cu ochiul liber. Picnosporii sau picnoconidiile de tip
alfa, caracteristici genului Phomopsis, sunt foarte rari, hialini, ovali,
unicelulari, de 5-11x2-3 m.
Forma sexuat a ciupercii Diaporthe helianthi reprezentat de peritecii
cu asce şi ascospori a fost pus în eviden de Ciurea în anul 1983.
În resturile vegetale din straturile superficiale ale solului pân în
prim vara urm toare se diferen iaz periteciile negre, sferice, de 145-210 m,
cu gât lung ce con in în interior asce m ciucat-cilindrice, hialine, de 45-75x57,5 m. În interiorul ascelor se afl câte 8 ascospori bicelulari, hialini, fuzoidali
de 10-12,5x2,5 m. Dup maturarea ascosporilor ace]tia sunt puşi în libertate
prin osteolul periteciei, incluşi în pic turi mucilaginoase albe.
Constantele termice ale patogenului sunt reprezentate de pragul termic
inferior la 14 oC, pragul de sporulare la 18 oC, cu optimum la 26 oC, iar pragul
termic superior la 32 oC.
121
Constanta dezvolt rii patogenului Diaporthe helianthi este de 252 oC
(K=252 oC), calculat dup formula lui Blunck, iar durata dezvolt rii este de
21-63 zile, în func ie de momentul realiz rii constantei K. În func ie de acest
parametru se poate aproxima momentul eliber rii primilor ascospori din asce şi
respectiv momentul aproximativ al realiz rii primelor infec ii a plantelor cu
ciuperca Diaporthe helianthi. În func ie de acest aspect se pot avertiza
tratamentele chimice pentru prevenirea şi combaterea p t rii brune şi frângerea
tulpinilor de floarea soarelui.
Un aspect important este şi cel reprezentat de rezisten a plantelor fa de
patogenul Diaporthe helianthi care s-a constatat c este corelat cu rezisten a
la Macrophomina phaseoli şi Phoma macdonaldii (Vrânceanu şi colab.,
1983).
Ord. Diaporthales
Fam. Gnomoniaceae
2.5.12. - Antracnoza nucului -Gnomonia juglandis (DC) Trov.
Anamorfa sau f. c. Marsonina juglandis (Lib.) Mang.
Simptomele bolii. Boala se manifest pe foliole, fructe l stari şi
pe ioluri.
Pe foliole se formeaz pete brune ce ajung la 1-2 cm în diametru. Ele
conflueaz cu uşurin ocupând toat suprafa a foliolei (Fig.30). Pe dosul
foliolelor, în dreptul petelor apar mici puncte negre dispuse aproximativ în
cercuri concentrice, ele reprezentând fructifica iile asexuate ale ciupercii, adic
acervulii. Fructele atacate au pe pericarp (coaja verde) pete brune adâncite în
esut. Atacul poate ajunge pân la cotiledoane (miez) pe care le înnegreşte.
Fig. 30: Gnomonia juglandis atac pe frunze de nuc
122
Patogenul este ciuperca Gnomonia juglandis (DC) Trov. f. c.
Marssonina juglandis (Lib.) Mang, fam. Gnomoniaceae, ord. Diaporthales,
cl. Sordariomycetes, Phylum Ascomycota, Regnul Fungi.
Descriere microscopic . Ciuperca prezint un miceliu intercelular ce
fructific asexuat lag re subcuticulare de conidiofori drep i, scur i şi deşi pe
care se prind conidii bicelulare, hialin-g lbui, fusiforme şi pu in curbate de 1928 x 5µm (Fig. 31). Înmul irea sexuat a ciupercii se realizeaz prin
gametangiogamie, din unirea gametangilor rezultând hife ascogene în interiorul
unei peritecii cu gât lung (Fig.32). Ascele sunt cilindrice, iar ascosporii sunt
g lbui-hialini, bicelulari.
Fig 31: Acervul la Gnomonia juglandis
Fig 32: Peritecie cu gât lung
cu asce şi ascospori
2.5.13. Înnegrirea şi îngenuncherea plantelor grâuGaeumannomyces graminis (sin. Ophiobolus graminis)
Boala afecteaz sistemul radicular şi coletul. Numele original atribuit
acestei ciuperci (Ophiobolus graminis) a fost folosit o perioad îndelungat de
timp, pân când sistematicienii au at tat c actuala denumire este cea corect
(Gaeumannomyces graminis). Boala se manifest în majoritatea zonelor
cerealiere ale globului.În România a fost semnalat pentru prima dat în 1935
de E. R dulescu şi apoi s-a r spândit în toat ara, culminând cu anul 1970 când
pierderile au atins 60-70% în lanurile cu monocultur de mul i ani.
Simptome. Primele simptome se observ la tinerele pl ntu e imediat dup
r s rire, acestea fiind pitice şi având frunzele de culoare galben . Atacul pe
r d cini începe înc din toamn când se observ brunificarea acestora şi
tendin a de înaintare a patogenului c tre baza tulpinii. Baza tulpinii de-a lungul
internodurilor se înnegrşte datorit miceliului brun al ciupercii şi apari iei
periteciilor punctiforme, negricioase, între teac şi pai. Plantele atacate se
smulg foarte uşor şi prezint r d cini complet descompuse (Foto.98). Atacul se
manifest în vetre de dimensiuni variabile (Foto.99), care pot varia de la câ iva
metri la câ iva metri în diametru. În faza premerg toare înspic rii plantele
prezint o uşoar decolorate şi diminuare a taliei cu 10-15 cm. Dup ieşirea din
teac spicele sunt complet albe şi boabele şiştave (Foto.100).
123
Foto. 98
Foto.99
Foto. 100
Dup site-ul http://WWW.apsnet.org/education/LessonsPlantPath/TakeAll
Patogenul-Gaeumannomyces graminis (sin. Ophiobolus graminis)
var. tritici, familia Magnaporthaceae, ordinal Incertae sedis, subclasa
Sordariomycetidae, clasa Sordariomycetes, phylum Ascomycota, Regnul
Fungi.
Ciclul biologic şi Epidemiologia. Miceliul ciupercii se g seşte în
lumenul paiului sub forma unei es turi fine cenuşii şi formeaz între teac şi
pai pe nodurile bazale ale tulpinii o strom deas negricioas . Dup înspicarea
plantelor atacate, în aceast strom se formez periteciile care sunt globuloase,
cu peretele gros şi de culoare neagr şi prezint un rostru care str bate teaca
frunzei sub forma unei proeminen e. Periteciile au 300-500 µm în diametru şi
con in asce cilindrice de 60-120 x 10-15 µm. Ascosporii sunt filiformi,
luricelulari, ini ial hialini, apoi uşor brun cu dimensiuni între 50-90 x 3-5 µm.
Ciuperca se permanentizeaz sub form de miceliu saprofit şi ca peritecii cu
asce cu ascospori pe resturile vegetale incomplet încorporate sub brazd . Când
r d cinile plantelor susceptibile cresc în vecin tatea resturilor vegetale infectate
miceliul colonizeaz r d cinile plantei şi procesul infec ios se declanşaz ,
ducând în final la moartea r d cinilor şi implicit a plantei (Foto 101, 102, 103).
Gravitatea bolii poate fi accentuat de monocultura de 2-5 ani, umiditatea în
exces, desimea exagerat a plantelor, fertilizarea cu azot în doze mari. Reac ia
acid a solului, prezen a în cultur a unor garminee din flora spontan şi a
samulastrei pe care rezist patogenul de la un an la altul sunt, de asemenea,
factori care contribuie la agravarea bolii.
Foto. 101
Foto. 102
Foto. 103
Dup site-ul http://WWW.apsnet.org/education/LessonsPlantPath/TakeAll
Vectori/Plante gazdă.Patogenul este specializat pentru grâu, ov z,
triticale, precum şi o serie de graminee spontane.
124
Importanţă. Pierderile pot fi însemnate în zonele unde se parctic
monocultura de grâu, în special acolo unde tehnologia aplicat include lucr ri
minime ale solului sau zero tillage.
Ordinul Dothideales
Familia Dothideaceae
2.5.14. - Antracnoza maz rei-Mycosphaerella pinodes (Berk. Et Blox) Niessl,
anamorfa sau forma conidiană Ascochyta pinodes (Br. Et Bl.)
Simptome. Boala se manifest pe toate organele aeriene ale plantei:
frunze, tulpini şi p st i.
Pe frunze, imediat dup r s rire, apar pete circulare, de culoare cafenie
închis, fiind de regul izolate.
Pe tulpin şi pe iol, petele sunt adâncite în esuturi şi dispuse
longitudinal, având o culoare brun închis, cu marginea de culoare mai închis şi
mai uşor ridicat .
Forma caracteristic de manifestare a bolii apare pe p st i, sub forma
unor pete circulare sau neregulate, izolate sau confluente, brun deschise,
conturate de un brâu roşcat (Fig. 33). Dac infec ia are loc mai târziu, dup
formarea boabelor miceliul ciupercii ajunge şi pe semin e, boala manifestânduse sub forma unor pete de culoare închis sau galben deschis , cu marginea
difuz .
În dreptul esuturilor atacate, apar în cursul perioadei de vegeta ie,
punctişoare mici cafenii deschis sau negricioase, care reprezint picnidiile
ciupercii (Fig.33).
Pe resturile de plante bolnave, frunze, se formeaz peste iarn periteciile
ciupercii, sub forma unor punctişoare mici negre.
Picnidie cu picnospori
Fig.33: Mycosphaerella pinodes atac pe plant de maz re
Patogenul este Mycosphaerella pinodes (Berk. et Blox) Niessl, f.c.
Ascochyta pinodes (Br. et Bl.) prezint picnidii aproape sferice, de culoare
brun închis, prev zute cu un por de deschidere numit osteol.
125
În interiorul lor se formeaz numeroşi picnospori, incolori, cilindrici,
bicelulari, cu vârfurile rotunjite, cu dimensiuni care variaz între 9,5-19x 3,5-5
µm (Fig. 33).
Periteciile sunt negricioase, sferice sau uşor turtite, con in numeroase
asce cu câte 8 ascospori bicelulari, hialini, cu dimensiuni de 15-22x5-8 µm.
2.5.15. - P tarea roşie a frunzelor de c pşuni –
Mycosphaerella fragariae (Tul.) Lind.
Anamorfa sau forma conidiană Ramularia tulasnei Sacc. şi Anamorfa
sau forma conidiană Septoria fragariae (Lib.) Desm.
Simptome. Atacul se manifest pe limb, pe iol şi pedunculii florali prin
apari ia unor pete mici, mai mult sau mai pu in circulare, izolate sau grupate,
distribuite neregulat.
La început petele au culoare roşietic , mai târziu devin cenuşii
albicioase în partea central , cu o margine de culoare roşie-violacee sau brun ,
în func ie de soi şi de vârsta frunzelor (Fig 34).
Prim vara şi vara când timpul este umed, pe fa a superioar a frunzelor,
în dreptul petelor, apare un puf de culoare albicioas , constituit din fascicule de
conidiofori şi conidii (Anamorfa sau forma conidiană Ramularia tulasnei
Sacc.) (Fig. 34).
Toamna în dreptul petelor se formeaz picnidiile cu picnospori sub
forma unor punctişoare mici brune (Anamorfa sau forma conidiană Septoria
fragarie (Lib.) Desm.).
Fig. 34: Mycosphaerella
fragariae atac pe frunz
de c pşun
Forma conidian
Ramularia tulasnei
Patogenul este Mycosphaerella fragariae (Tul.) Lind. prezint dou
forme de înmul ire asexuat f.c. Ramularia tulasnei Sacc. şi f.c. Septoria
fragariae (Lib.) Desm.
Genul Mycosphaerella face parte din familia Mycosphaerellaceae,
ordinul
Mycosphaerellales,
clasa
Dothideomycetes,
subphylum
Pezizomycotina, phylum sau încreng tura Ascomycota, Regnul Fungi.
Prima form conidian numit Ramularia tulasnei Sacc. apare
prim vara şi vara şi este reprezentat prin conidiofori şi conidii (Fig. 34).
126
Conidioforii sunt drep i, cilindrici, simpli sau pu in ramifica i la vârf,
septa i, incolori, dispuşi în tufe.
Conidiile sunt incolore, la început ovoide apoi cilindrice drepte sau
pu in arcuite. Conidiile tinere sunt unicelulare iar cele mature prezint 1-3
pere i transversali. Dimensiunile conidiilor variaz între 15-55 x 2-5 µm (Fig.
34 )
A doua form de înmul ire asexuat o reprezint forma conidian
Septoria fragarie (Lib.) Desm. şi apare sub form de picnidii care se formeaz
spre toamn .
În picnidii se g sesc numeroşi picnospori hialini, filamentoşi , cu
dimensiuni de 25-30 x 4-5 µm, prev zu i cu 1-3 septe.
În frunzele bolnave se formeaz în prim vara urm toare peritecii
negricioase cufundate în substrat, care con in numeroase asce cu câte 8
ascospori, ovoizi, hialini, bicelulari, cu celule inegale şi dimensiuni de 1315x3-4 µm.
2.5.16. - P tarea brun a frunzelor de grâu Mycosphaerella graminicola cu anamorfa Septoria tritici Rob. et Desm.
Boala se manifest destul de frecvent în zona de sud a rii, mai ales în
anii mai ploioşi şi cu temperaturi mai sc zute. Condi ii favorabile pentru
evolu ia acestei boli au fost în anul 2001. Pierderile sunt variabile dependente
de an, zon geografic, rezisten a cultivarului, sursa de infec ie şi se cifreaz
între 3-5%, dar pot ajunge şi la 10-15% (Paraschivu, date personale).
Simptome. Boala poate s apar înc din toamn când pe frunzele
bazale se observ pete ovale verzi-g lbui, apoi brune ce se extind şi conflueaz .
În interiorul petelor se formeaz punctişoare mici negre globuloase (Foto 104 şi
107).
Foto 104: Septoria tritici simptomul de atac.
Pata de brunificare şi punctişoarele negre Fig. 35: Picnidie cu picnospori
care reprezint picnidiile cu picnospori;
127
a
Foto 105: Picnospori de
cu picnospori
Septoria tritici
b
Foto 106: Efectele atacului
c
Foto 107: Picnidii
speciei Septoria tritici
În prim var boala avanseaz de pe frunzele bazale c tre cele superioare,
observându-se pe acestea din urm apari ia unor pete de form eliptic , la
început de decolorare, apoi brune, iar mai târziu cu aspect cenuşiu, înconjurate
de un halou de culoare brun .
Dimensiunea petelor este varibi de la 1,2-2 cm lungime pân la 2-4
mm fiind delimitate de dou nervuri apropiate sau ocupând esutul dintre trei
nervuri al turate (Foto 106).
În interiorul petelor într-o faz mai avansat de evolu ie a bolii, apar
punctişoare negre globuloase, cufundate în esut, dispuse în şiruri paralele de-a
lungul nervurilor şi care reprezint picnidiile cu picnospori ale ciupercii, adic
fructifica iile asexuate.
Patogenul este anamorfa Septoria tritici Rob. et Desm. fam.
Mycosphaerellaceae, ord. Mycosphaerellales, phylum Ascomycota, Regnul
Fungi. Telemorfa ciupercii este Mycosphaerella graminicola.
Descriere microscopic . Aparatul vegetativ al ciupercii este un tal
filamentos intercelular care ini ial este hialin, iar la maturitate brun.
Pe acest tal filamentos, cufundate în esut se formeaz picnidiile
globuloase de 80-150 µm dimensiune şi care con in în interior numeroşi
picnospori g lbui-hialini, pluricelulari, filamentoşi, cu 3-7 septe, mai mult sau
mai pu in rotunji i la capete şi de 39-70x1,7-2,5 µm Fig. 35 şi Foto 105.
La partea apical picnidiile prezint un por numit osteol, prin care sunt
elibera i în afar picnosporii când au ajuns la maturitate în vederea realiz rii de
noi infec ii secundare.
Transmitere-r spândire. Septoria tritici rezist de la un an la altul
prin intermediul picnidiilor cu picnospori sau prin intermediul miceliului de
rezisten care se g sesc în sau pe resturile vegetale ale plantelor infectate pân
toamna. În timpul perioadei de vegeta ie r spândirea ciupercii se face prin
intermediul picnosporilor. Aceştia germineaz în limite largi de temperatur (232 oC) cu un optim cuprins între 22-26 oC şi dup 7-16 zile începe formarea
noilor fructifica ii ce poate dura 11-15 zile. În cazul în care exist condi ii
favorabile de umiditate ridicat se pot forma 4-9 genera ii de picnidii cu
128
picnospori. Un an deosebit de favorabil pentru evolu ia patogenului Septoria
tritici a fost anul 2004 de altfel şi un an foarte bun pentru realizarea produc iei
de grâu 4300-6500 kg/ha şi chiar 7300 kg/ha pe anumite sole. La S.C.D.A.
Caracal în anul 2009 pe o suprafa de 250 ha Septoria tritici a determinat
uscarea a 4 şi 5 frunze bazale ceea ce a dus la ob inerea unei produc ii de 3000
kg/ha fa de un poten ial de 4500-5000 kg/ha.
Prevenire şi combatere. M surile preventive ca: adunarea resturilor
vegetale atacate sau încorporarea lor în sol, în cazuri extreme arderea lor,
rota iile de 3-4 ani f r cereale p ioase, evitarea fertiliz rii excesive cu azot,
duc la reducerea pericolului de r spândire şi atac al ciupercii. Tratarea
semin elor cu fungicide de contact sau cu produse sistemice şi efectuare de
tratamente (cel pu in dou în timpul perioadei de vegeta ie) constituie metode
de combatere a ciupercii. Rezisten a cultivarelor de grâu fa de Septoria tritici
constituie o alt cale prin care se poate controla septorioza. Astfel, cultivarul
Crina omologat în 2001 este sensibil la septorioz , iar Esen ial este mijlociu
de sensibil la septorioz . Cultivarele Colina şi Ulpia sunt mijlociu de
rezistente, Dropia şi Prospect sunt mijlociu de sensibile, iar Delia este sensibil
la septorioz .
2.5.17. P tarea brun a glumelor şi spicelor de grâu - Phaeosphaeria
nodorum cu anamorfa Stagonospora (Septoria) nodorum
Simptome. Stagonospora (Septoria) nodorum se deosebeşte de Septoria
tritici prin aspectul petelor de infec ie, care sunt elipsoidale, cu contur regulat
sau sinuos, prezint la centru o por iune de 1 - 2,5 mm colorat în brun negricios. esuturile atacate de Septoria nodorum se necrozeaz înainte de
apari ia picnidiilor. Pe pai şi pe spic se formeaz pete brun închis în care se
g sesc picnidiile negre; în cazuri grave, spicele sunt cuprinse în totalitate de
atac. Patogenul poate trece de pe spic pe boabe care devin şiştave, MMB-ul şi
facultatea germinativ scad, iar pe tegument se observ picnidiile care pot
transmite infec ia.
Patogenul – Phaeosphaeria nodorum cu anamorfa Stagonospora
(Septoria) nodorum, familia Phaeosphaeriaceae, ordinal Pleosporales,
subclasa Pleosporomycetidae, clasa Dothideomycetes, phylum Ascomycota,
Regnul Fungi.
Ciclul biologic şi Epidemiologia. Miceliul se dezvolt în spa iile
intercelulare ale plantei gazd şi este hialin în stadiul tân r şi brun la maturitate.
Picnidiile sunt globuloase sau piriforme, de 60 - 170 m în diametru şi con in
picnospori pluricelulari (cu 2 - 3 septe), hialini, mai scur i şi mai groşi ca la
Septoria tritici, cu dimensiuni de 18 - 40 x 3 - 4,5 m.
129
Fig. 36:Aspect microscopic coparativ între picnidia şi picnosporii
apar inând speciei Septoria tritici (A) şi picnidia şi picnosporii apar inând
speciei Stagonospora (Septoria) nodorum (B)
Periteciile sunt globuloase, de culoare neagr , iar ascele sunt cilindrice
cu 8 ascospori fusiformi, tetracelulari, bruni, de 20 - 30 x 5 – 6 m. Infec iile cu
Septoria nodorum se realizeaz când temperatura variaz între 20o-27o C, în
condi ii de umiditate şi vânt şi necesit aproximativ 16 ore, iar în aproximativ
10-12 zile pentru apari ia ascosporilor.
Picnosporii şi ascosporii care au germinat pe suprafa a umed a frumzei
p trund în aceasta fie prin stomate, fie direct prin esutul epidermal. Umiditatea
este absolut necesar pentru parcurgerea tuturor etapelor infec iei: germinare,
penetrare, dezvoltarea miceliului şi formarea picnidiilor. Ciuperca are
capacitatea de a elibera produşi toxici care distrug celulele plantei în timpul
procesului infec ios.
Vectori/Plante gazdă. Transmiterea patogenului se face prin resturile de
plante atacate pe care se g seşte miceliul şi picnidiile şi în mod frecvent prin
picnidiile şi miceliul de pe semin e. O alt cale de permanentizare o constituie
gramineele din flora spontan pe care se formeaz picnidii cu picnospori.
Importanţă. Nivelul pierderilor depinde de susceptibilitatea cultivarului,
condi ia climatic şi disponibilitatea inoculului (samulastra de grâu, resturi
vegetale, semin e infectate), putând ajunge la 30%.
2.5.18.-P tarea frunzelor de floarea-soareluiSeptoria helianthi Ell. et. Kell.
Simptome. Boala apare numai pe frunze începând cu cele cotiledonale
şi continuând cu frunzele bazale şi mai rar pe cele superioare, mai ales în
prim verile ploiase. Simptomele de manifestare ale bolii constau în apari ia
unor pete de decolorare circulare sau col uroase de 0,5-2 cm, delimitate de un
halou de culoare brun şi situate între nervuri (Fig. 37).
Fig. 37: Septoria helianthi atac pe frunze de floarea- soarelui
130
Ini ial petele sunt înconjurate de o aureol galben -verzuie. Ulterior
culoarea petelor devine brun-g lbuie sau brun deschis. În interiorul petelor mai
târziu se observ formarea unor punctişoare negre globuloase, care reprezint
fructifica iile asexuate ale ciupercii.
Petele sunt izolate şi r spândite mai ales spre vârful limbului şi spre
margini, devenind ulterior confluente. Cu cât num rul petelor este mai mare, cu
atât mai rapid intervine uscarea par ial sau total în special a frunzelor bazale
care devin casante şi cad de timpuriu, fapt ce atrage dup sine sc derea
produc iei de semin e şi ob inerea de semin e seci.
Patogenul este ciuperca Septoria helianthi Ell. et. Kell. fam.
Mycosphaerellaceae, ord. Capnodiales, subclasa Dothideomycetidae, cl.
Dothideomycetes, încr. Ascomycota, Regnul Fungi.
Descriere microscopic . Aparatul vegetativ al ciupercii este reprezentat
de un tal filamentos ramificat, septat şi hialin care se dezvolt în spa iile
intercelulare ale mezofilului frunzelor pe care le paraziteaz . Pe acest tal
filamentos, cufundate în mezofil se formeaz picnidiile pu in evidente, de
obicei epifile şi erumpente la maturitate, globuloase, pu in turtite, brunnegricioase de 85-180 µm dimensiune şi care con in în interior numeroşi
picnospori g lbui-hialini, pluricelulari, filiformi sau cilindric-alungi i, îngusta i
la cap tul superior, uşor curba i, cu 3-7 septe, frecvent cu pic turi de ulei i de
30-70x2-3,5 µm (Fig. 37). La partea apical picnidiile prezint osteolul prin
care sunt elibera i în afar picnosporii când au ajuns la maturitate în vederea
realiz rii de noi infec ii secundare.
Transmitere-r spândire. Ciuperca Septoria helianthi se transmite de
la un an la altul prin intermediul picnosporilor forma i în picnidiile care rezist
peste iarn pe resturile vegetale infectate din anul precedent sau prin
intermediul picnosporilor ajunşi accidental în timpul perioadei de vegeta ie pe
suprafa a semin elor. Surs de infec ie poate fi şi samulastra infectat . În
condi ii de prezen a pic turilor de ap pe frunze, picnosporii germineaz
filamente de infec ie care p trund ulterior în frunze realizând infec ii.
Prevenire şi combatere. M surile de combatere integrat privind
folosirea de s mân
hibrid certificat , tratarea semin elor, asolament,
tratamente în timpul perioadei de vegetaie la avertizare sau la dep şirea PED,
adunarea resturilor vegetale şi arderea sau îngroparea lor constituie tot atâtea
m suri eficiente şi în combaterea acestei ciuperci. În cursul perioadei de
vegeta ie nu se recomand efectuarea de tratamente chimice deoarece ele nu se
justific economic, doar în ani cu condi ii de favorabilitate extrem .
2.5.19.-P tarea alb a frunzelor de tomate sau septorioza tomatelorSeptoria lycopersici Speg.
Boala este foarte frecvent în culturile de tomate în anii ploioşi.
Simptome. Boala se manifest în câmp pe frunze, tulpini şi mai rar pe
fructe. Pe frunze, în special pe cele bazale, începând cu primele faze de
vegeta ie ale pl ntu elor şi pân toamna târziu apar pete circulare, de 1-4 mm,
la început brune apoi albicioase şi înconjurate de un inel de culoare brun de
0,5-1 mm l ime (Foto 108 şi 109). În dreptul petelor în interiorul zonei
albicioase apar puncte negre globuloase, cufundate în esut care reprezint
131
picnidiile cu picnospori ale ciupercii (Foto 110). Când umiditatea în mediul
înconjur tor creşte (precipita ii abundente şi U% peste 85%) petele se
înmul esc rapid, se unesc între ele putând ocupa suprafe e mari din limbul
frunzei care se usuc par ial sau total. În general uscarea începe de la baza
plantelor şi continu uneori pân în vârf.
Pete de brunificare pot s apar şi pe tulpin în interiorul c rora se
observ punctişoarele negre globuloase, ce reprezint picnidiile cu picnospori.
Patogenul este ciuperca Septoria lycopersici Speg. fam.
Mycosphaerellaceae, ord. Capnodiales, subclasa Dothideomycetidae, cl.
Dothideomycetes, încr. Ascomycota, Regnul Fungi.
Descriere microscopic . Aparatul vegetativ al ciupercii este reprezentat
de un tal filamentos ramificat, septat şi hialin care se dezvolt în spa iile
intercelulare ale mezofilului frunzelor pe care le paraziteaz .
Pe acest tal filamentos, cufundate în mezofil se formeaz picnidiile
sferice sau globuloase, de 90-150 µm dimensiune şi care con in în interior
numeroşi picnospori g lbui-hialini, pluricelulari, filamentoşi, uşor curba i, cu
3-7 septe, de 30-120x2-4 µm (Fig. 38). La partea apical picnidiile prezint
osteolul prin care sunt elibera i în afar picnosporii când au ajuns la maturitate
în vederea realiz rii de noi infec ii secundare în condi ii de temperaturi cuprinse
între 15-28 oC şi umiditate ridicat . De la un ciclu de vegeta ie la altul se
transmite prin resturile vegetale infectate.
Foto 108: Septoria lycopersici-atac pe foliola
frunzei de tomate
Foto 109: Septoria lycopersici-atac pe foliola frunzei de tomate (detaliu)
132
Foto. 110: Septoria lycopersici pe
Fig. 38: Picnidie cu picnospori
frunze de tomate-picnidii cu picnospori
detaliu m rit
Transmitere-r spândire. Transmiterea ciupercii de la un an la altul se
realizeaz prin intermediul picnosporilor forma i în picnidii şi care pot rezista
între 21-27 luni. Prim vara dup maturarea picnidiilor şi respectiv eliberarea
picnosporilor, la valori ale temperaturii cuprinse între 3-32 oC, picnosporii
germineaz formând un filament de infec ie care p trunde prin stomate
realizând infec ia. În timpul perioadei de vegeta ie r spândirea ciupercii se
realizeaz tot prin intermediul picnosporilor care sunt transporta i de vânt, de
pic turile de ploaie sau de apa de iriga ie, de la o plant la alta sau de la un etaj
de frunze la altul. Atunci când umiditatea atmosferic este de peste 90%,
diminea a se formeaz pic turi de rou , iar temperatura este cuprins între 2027 oC, infec iile se succed rapid şi dup 12 zile sau chiar mai pu in apar noi
picnidii cu picnospori.
Cercet rile efectuate în cazul acestei ciuperci au scos în eviden
prezen a a dou rase fiziologice, iar rezisten a cultivarelor este foarte variabil .
Cercul plantelor gazd al ciupercii este format din: vinete, cartof, laur,
zârn , petunii şi p p l u (Physalis), motiv pentru care transmiterea şi
r spândirea ciupercii este foarte lejer în natur şi trebuie s se in cont de
existen a acestor plante în preajm .
Prevenire şi combatere. M surile preventive constau în igien
cultural : adunarea resturilor vegetale din câmp şi r sadni şi arderea sau
îngroparea lor, dezinfec ia r sadni elor cu formol 2,5%, sortarea r sadurilor la
trasplantare, îndep rtarea frunzelor bazale care prezint simptome de atac,
pentru a stopa r spândirea de la baza plantei c tre vârful acesteia, cât şi în
lateral, la alte plante.
Dintre cultivare, Dacia şi Ioana (hibrid) s-au dovedit a fi mijlociu
rezistente la septorioz . În condi ii de mediu de mare favorabilitate când atacul
este puternic, la avertizare sau la dep şirea PED se vor realiza tratamente cu
unul dintre fungicidele din grupele:
Gr. C: Antracol 70 WP-0,2% (t.p. 7 z); Dithane 75WG-0,2% (t.p. 14 z);
Dithane M 45-0,2% (t.p. 14 z); Nemispor 80 WP-2 kg/ha; Vondozeb-0,2% (t.p.
14 z); Vondozeb 75 DG-0,2% (t.p. 14 z); Polyram Combi-0,2% (t.p. 21 z);
Polyram DF-0,2% (t.p. 21 z); Trimangol 80 PU-0,2% (t.p. 28 %); Gr. D:
Bavistin DF-0,05% (0,5 kg/ha); Goldazim 500 SC-0,05% (0,5 l/ha); Gr. F:
Bravo 500 SC-0,4% (t.p. 7 z); Captadin 50 PU-0,2% (t.p. 21 z); Captan 50 WP133
0,2% (t.p. 21 z); Captan 80 Wp-0,125% (t.p.21 z); Folpan 50 WP-0,2%;
Merpan 50 WP-0,2% (t.p. 21 z); Gr. L: Labilite 70 WP-0,2% (t.p. 28 z); Shavit
F 72 WP-2 kg/ha (0,2%);
Aten ie-se recomnad
alternarea fungicidelor cu substa a activ
apar inând altor grupe în vederea evit rii apari iei rezisten ei la fungicide.
Genul Cercospora. Ciupercile din acest gen paraziteaz specii cultivate
şi spontane: cereale, plante tehnice şi ornamentale, pomi, legume, buruieni.
Simptomul principal apare pe frunze sub forma unor pete mici, isolate,
circulare care apoi cresc şi devin confluente, acoperind Frunze mari din frunz ,
p tare urmt de îng lbenirea şi apoi brunificarea şi uscarea frunzelor.
Genul Cercospora are ca telemorf genul Mycosphaerella, din familia
Mycosphaerellaceae, ordinul Mycosphaerellales, subclasa Dothideomycetidae,
clasa Ascomycetes, Phylum sau încreng tura Ascomycota (Agrios, 2005; Index
Fungorum 2001)
Cercospora produce o toxin denumit cercosporin care distruge
celulele plantelor prin producerea de oxygen atomic activ şi care cauzeaz
ruperea membranelor celulare şi pierderi de electroli i din celul (Agrios,
2005).
Dintre cele mai representative specii ale genului men ion m:
Cercospora zeae-maydis Tehon & E.Z. Daniels- cercosporioza
porumbului;
C. sorghi Ellis&Everth-cercosporioza sorgului;
C. oryzae Miyake-cercosporioza orezului;
C. arachidicola Hori-cercosporioza arahidelor;
C. beticola Sacc.-cercosporioza sfeclei;
C. humuli Sacc.-cercosporioza hameiului;
C. kikuchii Tak. Matsumoto &Tomoy.) M.W. Gardnercercosporioza soiei;
C. medicaginis Ellis &Evert-cercosporioza lucernei;
C. nicotianeae Ellis &Evert-cercosporioza tutunului;
C. personata (Berk. & M.A. Curtis) Ellis-cercosporioza arahidelor; C.
solanicola G.F. Atk.-cercosporioza cartofului;
C. apii Fresen-cercosporioza elinei;
C. carotae (Pass.) Kazn.&Siemaszko-cercosporioza morcovului;
C. armoracie Sacc.-cercosporioza hreanului;
C. brassicicola Henn.-cercosporioza cruciferelor;
C. capsici Heald &F.A. Wolf-cercosporioza ardeiului;
C. lactucae Henn.-cercosporioza salatei;
C. melongenae Wells şi
C. solani-melongenae Chupp-cercosporioza vinetelor.
2.5.20.-P tarea frunzelor de sfecl sau cercosporiozaCercospora beticola Sacc.
Este considerat una dintre cele mai grave boli ale sfeclei datorit
evolu iei rapide şi distrugerii foliajului plantelor în timp relativ scurt. Boala
produs de aceast ciuperc este specific zonelor climatice caracterizate printr134
un climat ceva mai umed, la noi fiind specific pentru zonele cu suma
precipita iilor ce dep şesc 600 mm annual, condi ii întâlnite în jude ele: Cluj,
Maramureş, Bihor, Timiş, Braşov. În Câmpia Dun rii este favorizat apari ia
bolii datorit irig rii prin aspersiune.
Simptome. Boala se manifest de obicei începând cu luna iulie şi
continu în luna august, când pe frunzele de sfecl se observ ap rând nişte
pete de culoare galben , apoi brun şi în final cenuşii, col uroase sau rotunjite şi
care sunt înconjurate de un halou de culoare brun-roşietic (Foto 111). esutul
din dreptul petelor este pu in cufundat şi pe suprafa a lui se formeaz pe vreme
umed un strat sub ire constituit din fructifica iile asexuate ale ciupercii,
respectiv conidiofori şi conidii. Într-un stadiu mai avansat al patogenezei se
constat c esutul din dreptul petelor îşi pierde elasticitatea şi rezisten a
mecanic şi sub ac iunea dinamic a vântului se rupe dând aspectul de frunze
ciuruite. Când condi iile de mediu sunt foarte favorabile num rul petelor de pe
frunze este foarte mare, fapt ce duce la reducerea substan ial a suprafe ei
fotosintetic active şi se înregistreaz uscarea par ial sau total a frunzelor.
Petele pot s apar şi pe pe ioluri, cu deosebirea c forma lor este mai alungit .
Sub ac iunea patogen a ciupercii scade capacitatea de asimila ie a aparatului
foliar, r d cinile stagnez în creştere şi au un con inut sc zut de zah r. Boala se
poate manifesta şi la culturile de semniceri determinând ob inerea de glomerule
mici sau chiar uscarea tulpinilor florifere.
Fig. 39: Cercospora beticola
Conidiofori şi conidii
Foto 111: Cercospora beticola pe frunz de sfecl de zah r
Patogenul este ciuperca Cercospora beticola Sacc., fam.
Mycosphaerellaceae, ord. Capnodiales, subclasa Dothideomycetidae cl.
Dothideomycetes, phylum sau încreng tura Ascomycota, Regnul Fungi.
Miceliul ciupercii are o dezvoltare intercelular şi trimite în afar prin
stomate m nunchiuri de conidiofori simpli, scuri, nesepta i, bruni, în vârful
c rora se prind conidii. Acestea sunt hialine, lungi, drepte sau uşor curbate,
sub iate la vârf, mai îngroşate şi rotunjite la baz , prev zute cu 2-10 septe şi
135
dimensiuni cuprinse între 50-160x3-4 µm (Fig. 39). Când condi iile de mediu
sunt favorabile, adic temperatura este cuprins între 26-32 oC, iar UR este de
60-90%, filamentele de infec ie se formeaz în 15-18 ore. Ciclul patogenezei
dureaz între 8-21 de zile, func ie de condi iile climatice, iar în condi iile
irig rii prin aspersiune ciclul are 7 zile. În func ie de condi iile climatice ale
anului, de rezisten a cultivarului, de aprovizionarea cu macro- şi microelemente
a solului şi de sistemul de protec ie aplicat culturii, pierderea de produc ie poate
fi de 20-30%, iar cea de zah r poate ajunge de la 25-50%, mai ales atunci când
infec iile se produc spre sfârşitul lunii iunie.
Transmitere-r spândire. Ciclul ciupercii este reluat în anul urm tor de
conidiile formate pe stromele conidifere, care se formeaz pe frunzele r mase
în câmp şi care sunt foarte rezistente la frigul din timpul iernii. În timpul
perioadei de vegeta ie r spândirea ciupercii se realizeaz prin intermediul
conidiilor care se formeaz pe suprafa a petelor.
Prevenire şi combatere. În cazul culturilor de sfecl se recomand un
asolament de 4-5 ani precum şi izolarea în spa iu la cel pu in 1000 de m a
loturilor semincere fa de culturile de sfecl de 1 an. Întrucât ciuperca poate
ataca şi alte plante din fam. Chenopodiaceae, este bine ca prin lucr rile de
îngrijire, culturile de sfecl s fie curate de buruieni pentru a nu permite
închiderea ciclului ciupercii şi men inerea sursei de infec ie.
În timpul perioadei de vegeta ie se pot face tratamente cu unul dintre
fungicidele: Gr. B: Brestanid 50-0,5 kg pc/ha în 400 l ap la 1 tratament; trat. 2
la interval de 21 de zile; Gr. D: Bavistin DF-0,3 kg/ha; Bavistin 50 WP-0,3
kg/ha (t.p. 21 z); Bavistin FL-0,3 kg/ha (t.p. 21 z); Derosal 50 SC-0,3 l/ha;
Derosal 50 WP-0,3 kg/ha; Kolfugo 25 SC suspensie-0,6-0,9 l/ha (t.p. 18 z);
Benlate 50 WP-0,3 kg/ha (t.p. 21 z); Topsin 70 PU-0,3 kg/ha (t.p. 18 z); Topsin
M 70 WP-0,3 kg/ha (t.p. 18 z); Topsin MULV-0,5-1 l/ha (t.p. 21 z); Gr. F:
Bravo 500 SC-1,5-2 l/ha (t.p. 7 z); Mycoguard 500 SC-4 l/ha; Gr. J: Baycor
300 EC-2 l/ha (t.p. 28 z); Impact 125 SC-0,5-l/ha 2 trat. la 42 de zile); Punch 40
EC-0,2 l/ha; Score 250 EC-0,3 l/ha-2 trat. în 300 l ap /ha; Sumi 8 12,5 WP-0,5
kg/ha; Gr. L: Alert-0,5 l/ha; Alto Combi 420-0,5 l/ha; Brestan 60 WP-0,5
kg/ha (t.p. 40 z); Rias 300 EC-0,3 l/ha; Tango-0,75 l/ha; Tango Super-1 l/ha;
Se va ine seama şi de reac ia cultivarelor fa de principalii patogeni
(tabelul nr. 3):
Tabelul 4
Rezisten a hibrizilor de sfecl de zah r omologa i în 2002 fa de atacul
patogenilor
Hibridul
Cercospora
beticola
Erysiphe
betae
Asteria
mijlociu,
tolerant
tolerant
tolerant
mijlociu,
tolerant
sensibil
Bianca
Cronos
Davis
mijlociu,
tolerant
136
Beet
necrotic
yellow vein
virus
tolerant
rezistent
-
Graf
Luxomon
Sirio
Takt
Tower
tolerant
sensibil
tolerant
tolerant
sensibil
sensibil
mijlociu,
tolerant
tolerant
-
2.5.21. - P tarea cafenie a frunzelor de tomate Fulvia fulva (Cooke) Ciferri (sin. Cladosporium fulvum Cooke)
Aceast boal a fost descris pentru prima dat în anul 1939 în serele de
la Nucet din jude ul Dâmbovia, apoi la cele de la Codlea, Groz veşti, B neasa,
Işalsera, cât şi în o serie de solarii. Este o boal tipic pentru spa ii protejate cu
sticl sau cu folie fiind favorizat de condi iile de microclimat specific ce se
realizeaz în aceste spa ii şi ne referim la umiditatea atmosferic ridicat şi
temperatura ridicat şi relativ constant ce se realizeaz .
Simptome. Boala se manifest cel mai adesea pe frunze, dar poate în
cazuri de maxim favorabilitate s se manifeste şi pe tulpini şi fructele tinere.
Pe frunzele situate la baza plantelor de tomate apar primele simptome sub
forma unor pete de culoare galben la început, care apoi devin galbene-brune şi
în final brune-roşietice. Forma petelor poate fi variabil , de cele mai multe ori
oval şi dimensiuni de la 0,5-2 cm. Variabilitatea formei şi dimensiunilor rezid
din faptul c petele pot s conflueze între ele şi s rezulte diverse forme şi
m rimi. În dreptul petelor, dar pe partea inferioar a frunzelor apar
fructifica iile asexuate ale ciupercii reprezentate de conidiofori şi conidii, sub
forma unui puf catifelat brun-violaceu sau cafeniu (Foto 112 a şi b). esuturile
afectate se brunific şi se usuc . Când condi iile de mediu sunt prielnice bolii,
frunzele puternic afectate se usuc începând de la baz c tre etajele superioare,
plantele sunt debilitate, fructele stagneaz în creştere şi dezvoltare, se coloreaz
înainte de a ajunge la m rimea corespunz toare cultivarului şi au gustul
depreciat ca urmare a împiedic rii transloc rii asimilatelor din frunze c tre
fructe, datorit consumului realizat de ciuperc în procesul de patogenez , cât şi
toxinelor elaborate care conduc la uscarea esuturilor afectate.
137
a)
b)
Foto 112 a şi b: Fulvia fulva atac pe frunz de tomate şi detaliu pe
foliol
Patogenul este Fulvia fulva (Cooke) Ciferri, (sin. Cladosporium fulvum
Cooke),
fam.
Mycosphaerellaceae,
ord.
Capnodiales,
subclasa
Dothideomycetidae cl. Dothideomycetes, phylum sau încreng tura
Ascomycota, Regnul Fungi.
Miceliul ciupercii are o dezvoltare intercelular şi trimite în afar
prin stomate m nunchiuri de conidiofori simpli sau ramifica i, brunim slinii, septa i de 110-140x4-6 µm. La partea superioar a conidioforilor
se formeaz conidiile sferice, ovoide, elipsoidale sau cilindrice, de
dimensiuni cuprinse între 7-32x4-12 µm, formate din 1-3 celule
majoritatea fiind bicelulare (Fig. 40).
R spândirea ciupercii este realizat de miceliul de rezisten sau cu
ajutorul conidiilor aflate pe resturile vegetale sau dup p rerea altor autori chiar
şi prin intermediul semin elor.
Înmul irea şi evolu ia rapid a ciupercii este favorizat de temperaturi
de peste 22 oC, UR maxim de peste 95%, nebulozitate mare, pic turi de ap
sau rou pe frunze şi aerisire slab la nivelul plantelor.
Conidii
Conidiofori
Fig. 40: Conidioforii şi conidiile ciupercii Fulvia fulva
138
Au fost identificate numeroase rase fiziologice ale ciupercii care au
fost grupate în 5 grupe şi anume: A, B, C, E, F. Pentru împiedicarea
instal rii acestei ciuperci, dar şi a altora, în tehnologie se recomand
eliminarea frunzelor bazale pentru o mai bun aerisire a culturii şi
utilizarea irig rii pe brazde sau prin picurare. S-au dovedit a fi rezistente
la acest ciuperc cultivarele: Abundo, Bellina, Rianto, Rovato, Solara,
Sonatino, Viola, rezisten conferit de gene majore de hipersensibilitateCf-de con inutul sc zut de zah r şi de concentra iile sc zute ale unor
aminoacizi. Surse de rezisten pentru ciuperca Fulvia au fost g site în
Lycopersicum parvifolium, Solanum penelii, Purdue 135. Gene de rezisten
fa de patogenul Fulvia au mai fost identificate şi în hibrizii: Apollo F1,
Cristal F1, Gabor F1, Marfa F1, Sayor F1.
2.5.22. - Ciuruirea frunzelor de sâmburoase Stigmina carpophila (sin. Coryneum beijerinckii sau
Clasterosporium carpophillum (Lév.) Aderh.)
Ciuperca atac toate sâmburoasele, atacul manifestându-se pe piersic,
cais, zarz r, cireş, vişin, prun, migdal şi diferite alte specii ale genului Prunus,
mai ales pe pomii neîngriji i (net ia i, netrata i corespunz tor). Boala produs
de ciuperca mai sus men ionat a fost pentru prima dat observat în Fran a în
anul 1953. Ulterior ea a cuprins toate zonele ocupate cu speciile mai sus
men ionate.
Simptome. Boala se manifest pe frunze, fructe şi l starii tineri.
Pe frunze apar, în lunile mai-iunie, pete circulare de 1-4 mm în
diametru, înconjurate de un halou de culoare brun , centrul petei fiind de
culoare cenuşie. Ulterior, pe marginea haloului esutul cu pata se desprinde sub
ac iunea dinamic a vântului şi las locul unui orificiu de unde şi denumirea de
"ciuruire" dat bolii (Foto 113 şi Fig. 41).
Pe fructe apar mici proeminen e de circa 1 mm în diametru, înconjurate
de un halou roşietic-violaceu (la piersic, zarz r şi cais). Fructele care prezint
numeroase proieminen e au o suprafa aspr la pip it, un aspect comercial ce
las de dorit şi un gust fad (Fig. 41).
Foto 113
Desprinderea esutului
afectat de ciuperc
Fig41.atac pe frunze si fructe piersic
Conidiile ciupercii
Pe l starii verzi, în jurul mugurilor, scoar a se brunific , crap şi apar
uşoare ulcera ii ce fac ca mugurii s se usuce. Uneori ramurile tinere se
deformeaz , apar umfl turi, ulcera ii, cancere deschise, prin care se produc
scurgeri abundente de gome. Atacul pe l stari este foarte periculos, întrucât
139
duce la uscarea şi degarnisirea pomilor. Scurgeri gomoase se constat aproape
la to i pomii sâmburoşi, îns în cazul unui atac de Stigmina carpophila, acestea
sunt mult mai abundente, fapt ce duce la epuizarea rapid a pomilor.
Patogenul este ciuperca Stigmina carpophila (sin. Coryneum
beijerinckii Oud.), fam. Incertae sedis, Ord. Dothideales, subclasa
Dothideomycetidae, cl. Dothideomycetes, phylum sau încr. Ascomycota,
Regnul Fungi.
Miceliul ciupercii formeaz în esuturile subepidermale mici strome pe
care apar fructifica iile, care ies la suprafa
prin ruperea epidermei.
Conidioforii sunt unicelulari sau cu 1-2 septe, poart în vârf conidii ovalcilindrice, cu 2-6 pere i transversali. Conidiile m soar 23-62x9-18 µm (Foto
114).
Transmitere-r spândire. Conidiile r spândesc patogenul în timpul
perioadei de vegeta ie, germinând la temperaturi cuprinse între 2-24 oC şi pot
rezista în timpul iernii sub scoar a ramurilor, l starilor, mugurilor sau în gomele
din cr p turile scoar ei ramurilor. Ciuperca mai poate ierna şi sub form de
miceliu de rezisten în scoar a ramurilor. Atacul acestei ciuperci este puternic
mai ales în prim verile umede ce urmeaz dup ierni blânde care au permis
miceliului sau conidiilor s reziste peste iarn , p strându-şi viabilitatea
nealterat . Infec iile sunt favorizate de existen a por ilor de intrare pentru
patogen, reprezentate de leziunile produse pe scoara ramurilor sau a l starilor
de c derile de grindin sau de atacul insectelor.
Prevenire şi combatere. În vederea elimin rii sursei de infec ie se
recomand efectuarea t ierilor de rodire şi de înl turare a ramurilor şi l starilor
ataca i de ciuperc şi apoi adunarea şi arderea lor. Dup efectuarea t ierilor se
recomand efectuarea unui tratament cu sulfat de cupru 4-5%, iar r nile mari se
vor proteja cu mastic sau cu vopsea. Tratamentele chimice pentru combaterea
ciupercii trebuiesc efectuate iarna, prim vara şi vara la fel ca la combaterea
moniliozei.
2.5.23. - P tarea frunzelor şi putrezirea c rbunoas a ştiuletelui –
Cochliobolus carbonum, Drechslera zeicola (Stout) Subram et Jain,
sin. Helminthosporium carbonum Ullstrup, Nisikado et Miyake,
Bipolaris zeicola (Stout) Shoem
Boala a fost observat şi descris prima dat pe continentul Nord
American, mai ales în zona Cordonului Porumbului (Corn Belt) unde pagubele
înregistrate au fost substan iale.
Ulterior ea s-a r spândit şi în ri de pe continentul European, cum ar fi
Iugoslavia, Ungaria, mai ales datorit schimbului de materal biologic realizat
între rile de pe cele dou continente. Pentru România este considerat ca
boal de carantin fitosanitar .
Simptome. Boala se manifest pe frunze şi p nuşi, pe care apar pete
circulare, ovale sau neregulate de dimensiuni cuprinse între 3-15 mm, de
culoare cenuşie.
La plantele mature, petele sunt ovale de 2-5x0,5 cm cafenii deschis sau
brune-ciocolatii, cu zonalit i concentrice (Foto115, 116).
140
Ştiule ii ataca i cap t o culoare neagr c rbunoas şi de cele mai multe ori sunt
distruşi în totalitate.
Pe organele afectate de ciuperc respectiv pe frunze, teaca frunzelor,
p nuşi şi ştiule i apar abundent fructifica iile asexuate ale ciupercii reprezentate
de conidiofori şi conidii, sub forma unui gazon de culoare brun-negricioas .
Patogenul este ciuperca Cochliobolus carbonum, Bipolaris zeicola
(Stout) Shoem), Drechslera zeicola (Stout) Subram et Jain (sin
Helminthosporium carbonum Ullstrup, Nisikado et Miyake, fam.
Pleosporaceae, ord. Pleosporales, cl. Dothideomycetes, Phylum Ascomycota,
Regnul Fungi.
Miceliul ciupercii are dezvoltare intercelular şi trimite în afar prin
stomate sau direct la suprafa a substratului atacat conidiofori solitari sau grupa i
în m nunchiuri (buchete) drep i sau flexuoşi, bruni sau bruni-olivacei, de
250x5-8 µm, pe care se prind conidii fusiforme uşor curbate, mai îngroşate la
mijloc şi îngustate c tre capete şi cu vârfurile rotunjite, pluricelulare prezentând
2-12 septe transversale (obişnuit 7-8 septe) şi au dimensiuni de 25-100x7-18
µm (majoritatea conidiilor având 60-80x14-16 µm (Fig. 42).
Foto115
Foto116
Foto115, 116: Drechslera zeicola
Atac pe frunze de porumb
Fig. 42 Conidiofori şi
conidii de
Drechslera zeicola
Culoarea conidiilor este brun m slinie celulele de la capetele conidiilor
fiind mai deschise la culoare decât cele de la mijloc. Fructifica iile sexuate
ob inute "in vitro" pe mediu artificial de cultur sunt negre, elipsoidale pân la
globuloase; ascele sunt cilindrice şi con in ascospori filiformi, incolori, septa i
(5-9 septe), dispui helicoidal de 182-300x6,4-9,6 µm şi apar in ciupercii
Cochliobolus carbonum Nelson.
141
2.5.24. - P tarea şi arsura frunzelor de porumb –
Cochliobolus heterostropus,
Bipolaris maydis (Nisikado) Shoem.),
Drechslera maydis (Nisikado) Subram et Jain
(sin. Helminthosporium maydis Nish. Et Miyake
Boala se manifest pe frunze prin apari ia unor pete alungite de form
dreptunghiular sau elipsoidal , de culoare cafenie deschis sau galben , uneori
cu o margine fin purpurie situate între nervuri (Foto 117, 118). Dimensiunile
petelor sunt mai mici decât cele caracteristice p t rii cenuşii şi ele ating
dimensiuni cuprinse între 3-4 cm lungime şi 0,5-1 cm l ime.
Foto117
Foto118
Foto117, 118-Drechlera maydis
Atac pe frunze deporumb;
Fig. 43 Conidiofori şi
conidii
apar inând speciei Drechlera maydis
În condi ii favorabile de umiditate şi temperatur , pe suprafa a petelor
se formeaz fructifica iile asexuate ale ciupercii reprezentate de conidiofori şi
conidii. Acestea apar sub forma unui gazon fin de culoare brun-închis.
Patogenul este Cochliobolus heterostropus,
Bipolaris maydis
(Nisikado) Shoem.), Drechslera maydis (Nisikado) Subram et Jain (sin.
Helminthosporium maydis Nish. Et Miyake, fam. Pleosporaceae, ord.
Pleosporales, cl. Dothideomycetes, Phylum Ascomycota, Regnul Fungi.
Descriere microscopic . Conidioforii sunt curba i de 120-170 µm, au
culoare olivacee, de ei prinzându-se conidii fusiforme, deseori curbate , cu
capete rotunjite prev zute cu 3-13 septe transversale şi de dimensiuni cuprinse
între 30-115x10-17 µm (Fig. 43).
Forma perfect a ciupercii este Cochliobolus heterostropus Drechsler
(sin. Ophiobolus heterostropus Drechsler) şi se caracterizeaz prin peritecii de
culoare neagr de 400-600 µm în diametru, prev zute cu rostru.
Ascele de dimensiuni cuprinse între 160-180x24-28 µm con in 4-8
ascospori pluricelulari prev zu i cu 5-9 septe transversale de 130-140x6-7 µm,
de culoare fumurie deschis .
142
Rolul important în r spândirea patogenului în natur revine conidiilor.
De altfel ciuperca prezint şi dou rase şi anume rasa O şi rasa T.
Descrise rasa O şi rasa T nu difer în m rime, form şi culoare a
structurilor lor de înmul ire, dar sunt separabile pe baza patogenit ii lor. Rasa
O a lui Helminthosporium maydis a fost prima ras descris în timp ce rasa T
nu era cunoscut . Rar rasa O a cauzat mai mult ocazional pagube localizate. Ea
poate ataca porumbul cu citoplasm Texas mascul steril şi porumbul cu
citoplasm normal cu virulen egal . Rar acest ras atac ştiule ii.
Rasa T este neobişnuit de virulent pe porumbul cu citoplasm mascul
steril de tip Texas, dar în general cauzeaz numai o parazitare slab pe
porumbul cu citoplasm normal .
Aceast diferen iere pronun at a susceptibilit ii este controlat
citoplasmatic. Oarecare variabilitate în reac ia la infec ie cu rasa T este evident
în porumbul cu citoplasm mascul steril de tip Texas fa de porumbul cu
citoplasm normal , dar acest varia ie pare a fi controlat de gene nucleare ale
celulelor gazd şi nu de citoplasm .
Deoarece rasa T a lui Drechslera maydis atac ştiule ii, ea poate fi
diseminat pe şi între boabele porumbului. Rasei T a fost pentru prima dat
observat în SUA în 1969. Rasa T este posibil s fi p truns în SUA indirect sau
direct prin s mân sau este posibil s fi ap rut ca muta ie a rasei O.
Prevenire şi combatere. Combaterea p t rii şi arsurii frunzelor de
porumb cauzat de rasa O a lui Drechslera maydis poate fi cel mai bine
realizat prin cultivarea hibrizilor rezisten i. Rezisten a fa de aceast ras pare
a fi controlat în anumite linii de de un num r mare de gene (gene multiple), în
altele de o singur gen recesiv . Controlul rasei T a lui Drechslera maydis
poate fi realizat utilizând hibrizi cu citoplasm normal . Exist surse
androsterile rezistente la rasa T care pot fi încorporate în linii consangvinizate
şi hibrizi. Producerea de s mân cu citoplsm normal necesit detaşarea cu
mâna sau prin procedee mecanice a paniculelor la plantele sem nate în rânduri
de pe linia mam mai bine decât bazat pe androsterilitatea formelor parentale.
Stropirea cu fungicide este recomandat în cazul unor atacuri puternice mai ales
în câmpurile pentru înmul irea liniilor consangvinizate, a loturilor pentru
ob inere de s mân hibrid sau în cazul porumbului zaharat.
Familia Dothideaceae
2.5.25. - Putrezirea coletului la tomate - Didymella lycopersici
Simptome. Atacul ciupercii afecteaz toate organele plantelor, r d cini,
tulpini, frunze şi fructe, îns cele mai mari pagube se înregistreaz când sunt
atacate r d cinile şi baza tulpinii. R d cinile atacate przint pete brune-închis
în dreptul c rora esuturile putrezesc uscat. Pe tulpini, la baz , apar pete brunenegricioase de 5-6 cm lungime sau chiar un inel de putregai uscat în dreptul
c ruia se v d puncte mici negre care reprezint picnidiile cu picnospori ale
ciupercii (Fig. 44).
143
Fig. 44: Didymella lycopersici atac pe plant de tomat şi fructifica ia
reprezentat de picnidia cu picnospori
Atacul pe tulpini porneşte de la micile r ni produse la copilire, esuturile
se coloreaz în brun, se scufund şi crap , iar scoar a se poate desprinde par ial
de esuturile lemnoase.
În culturile de câmp, atacul poate fi semnalat chiar pe cozile fructelor şi
pe fructe. Acestea prezint pete brune, umede, cu cercuri concentrice, cu
esuturi brune în pulpa ce în final putrezeşte. Semin ele din astfel de fructe vor
fi infectate şi ar putea fi o surs de infec ie pentru culturile anului urm tor. În
centrul zonelor brunificate se observ puncte mici, negre, reprezentate de
fructifica iile ciupercii.
Patogenul este Didymella lycopersici, Familia Incetae sedis, ordinul
Pleosporales, subclasa Pleosporomycetidae, clasa Dothideomycetes, phylum
Ascomycota, Regnul Fungi.
Transmitere-răspândire. Transmiterea ciupercii de la un an la altul se
realizeaz fie prin intermediul picnosporilor, fie prin intermediul ascosporilor
(sporii de rezisten ai ciupercii forma i în peritecii) care se reg sesc în resturile
vegetale. Ciuperca se mai transmite prin intermediul semin elor infectate, în
special a celor recoltate de la fructele bolnave şi din care se vor ob ine pl ntu e
deja infectate. Infec ia se realizeaz prin p trunderea ciupercii prin stomate sau
direct, la o umiditate atmosferic de 85-90% şi o temperatur cuprins între 1821 oC.
2.5.26. - Sfâşierea frunzelor de orz Pyrenophora graminea (Rabh.)Ito et Kuribay,
f.c. Drechslera (Helminthosporium) gramineum (Rabenh.)
Sfâşierea frunzelor de orz este o boal foarte p gubitoare, care se
întâlneşte atât la orzul de toamn cât şi la cel de prim var .
Simptome. Boala se manifest la început pe primele frunze ale plantei
de orz, sub forma unor pete înguste, care ini ial au culoare g lbuie, dar cu
timpul devin brun închise.
esutul din dreptul dungilor ca urmare a sc derii rezisten ei mecanice,
sub ac iunea dinamic a vântului, se usuc şi se rupe pe o anumit por iune sau
pe toat lungimea dungii, producându-se o sfâşiere a frunzelor (Foto119).
144
Pyrenophora graminea
Foto 119: Atac pe frunze de orz
Fig. 45: Conidiofori şi conidii
Sunt atacate şi tecile pe care apar dungi alungite, mai pu in
caracteristice.
Pe suprafa a petelor apare un puf fin şi negricios alc tuit din
conodioforii şi conidiile ciupercii.
Patogenul Pyrenophora graminea (Rabh.)Ito et Kuribay, familia
Pleosporaceae, ordinul Pleosporales, clasa Ascomycetes, Phylum sau
încreng tura
Ascomycota,
Regnul
Fungi,
f.c.
Drechslera
(Helminthosporium) gramineum (Rabenh.) prezint conidiofori simpli, drep i,
septa i, bruni. Conidiile se formeaz câte una la vârful conidioforilor, au
culoare galben brunie, prezint 1-7 septe, cu dimensiuni de 80-110x12-20 µm
(Fig. 45).
2.5.27. - P tarea cenuşie a frunzelor de porumb sau
helminthosporioza sau arsura frunzelor sau sfâşierea frunzelor de porumb
Setosphaeria turcica, Exserohilum turcicum, Bipolaris turcica, Drechslera
turcica (sin. Helminthosporium turcicum Pass.)
Are o dezvoltare deosebit în zonele şi respectiv în anii cu climat umed
şi cald. Pierderile de produc ie cauzate de aceast boal sunt foarte variabile,
dependente de interac iunea factorilor: condi ii climatice, tipul rezisten ei
hibrizilor cu sau f r permitere fructific rii ciupercii, tehnologia aplicat şi
existen a sursei de infec ie. Boala poate s apar în cultur principal (cazul
anului 2002, dar şi a multor altora, cu perioade ploioase spre sfârşitul perioadei
de vegeta ie) şi mai ales în cultur succesiv .
Simptome. Boala se manifest cel mai adesea pe frunze, dar în anumite
condi ii poate s apar şi pe teaca frunzelor şi pe p nuşi. Primele simptome
constau în apari ia pe frunzele de porumb a unor pete lenticulare sau ovale
145
dispuse în direc ia nervurilor de culoare cenuşie-verzuie de unde şi denumirea
de p tarea cenuşie, iar mai târziu galben-ocracee sau cafenie deschis,
delimitate de o linie brun uşor observabil (Foto 120, 121,123). Dimensiunile
petelor la începutul patogenezei variaz de la 1-2 cm lungime şi 3-5 mm l ime
şi pot ajunge pân la 15-20 cm lungime şi 2-4 cm l ime Foto 120, 121, 122,
123).
Foto 120
Foto 121
Foto.122
Foto 120, 121,122: Exserohilum turcicum simptome de atac
Foto 123: Exserohilum turcicum simptome de atac
146
Foto 124: Exserohilum turcicum atac pe porumb: detaliu, în câmp
Inoculare artificial la S.C. A. Şimnic (original).
Fig. 46: Conidioforii şi conidiile
Ciupercii Exserohilum turcicum
Petele apar întâi izolate pe frunzele bazale şi pe m sura înaint rii în
vegeta ie num rul leziunilor creşte pân când în condi ii de favorabilitate
aproape toate frunzele plantelor susceptibile sunt acoperite cu ele, iar suprafa a
esuturilor r mase verzi scade foarte mult. Plantele atcate apar ca moarte şi
culoarea lor este foarte asem n toare cu culoarea gri produs de frig. Pe
suprafa a petelor, în condi ii de umiditate şi temperatur corespunz toare apare
un gazon de culoare brun-cenuşie reprezentat de fructifica iile asexuate ale
ciupercii respectiv conidioforii şi conidiile (Foto 122).
În cazul unor condi ii extrem de favorabile când se produc atacuri
extreme, frunzele de porumb se usuc şi se sfâşie longitudinal de unde şi
denumirea de sfâşierea frunzelor, ducând la sc derea produc iei şi la şişt virea
boabelor. Lanurile de porumb puternic atacate par arse de unde şi denumirea de
arsura frunzelor şi se aseam n cu cele afectate de c derea timpurie a brumei
(Foto 124).
De regul infec iile se produc începând cu faza de 7-8 frunze şi ele
continu pân la uscarea frunzelor.
147
Patogenul este ciuperca Exserohilum turcicum (Pass.) Leonard et
Suggs Setosphaeria turcica, Bipolaris turcica, Drechslera turcica (Pass.)
Subram et Jain sin. Helminthosporium turcicum Pass., fam. Pleosporaceae,
ord. Pleosporales, cl. Dothideomycetes, Phylum Ascomycota, Regnul Fungi.
Miceliul ciupercii se dezvolt intercelular în parenchimul frunzelor şi
trimite în afar prin stomate m nunchiuri de 2-6 conidiofori cilindrici,
pluricelulari, simpli de culoare brun deschis. Conidiile sunt pluricelulare (cu 19 septe transversale. Ele sunt naviculiforme, fusiforme sau eliptice cu episporul
gros, brun verzui neted. Dimensiunile conidiilor variaz de la 80-150x20-24
µm (Fig. 46).
Forma perfect a ciupercii a fost ob inut în laborator de c tre Luttrell şi
a fost denumit Trichometasphaeria turcica.
Transmitere-r spândire. Ciuperca ierneaz pe frunzele de porumb
infectate r mase ca resturi vegetale în câmp sau în depozitele de furaje şi în
timpul iernii conidiile se formeaz pe miceliul localizat în şi pe vechile leziuni.
Noile conidii formate sunt luate de vânt şi duse pe frunzele de porumb aflate în
creştere şi dac umiditatea este prezent , conidiile germineaz , penetraz
esutul frunzelor şi astfel provoac boala. Conidiile pot fi transportate în timpul
toamnei la distan e variabile func ie de intensitatea vântului, contribuind astfel
în anul urm tor la apari ia unor epidemii.
Germina ia şi penetrarea are loc când apa liber este prezent pe frunze
dup 6-18 ore şi când temperatura este cuprins între 18-27oC.
Leziunile sunt identificate la 7-12 zile dup infec ie şi noile conidii se
formeaz , ele continuând ciclul bolii.
R spândirea ciupercii în timpul perioadei de vegeta ie are loc prin
intermediul noilor conidii care dau naştere la un filament de infec ie care
p trunde prin stomate sau lizeaz celulele epidermice realizând infec a.
Temperatura optim de evolu ie este de 25-30 oC, temperatura minim este de
5-8 oC, iar cea maxim de 33-35 oC. Durata de incuba ie este de 7 zile la
temperatura de 29 oC şi de 9 zile la temperatura de 22 oC.
Prevenire şi combatere. Cea mai eficient şi folositoare m sur de
combatere a p t rii cenuşii, arsurii şi sfâşierii frunzelor de porumb este
cultivarea hibrizilor rezisten i. Procurarea hibrizilor rezisten i se poate realiza
de la diferite sta iuni de cercet ri sau firme specializate în producerea
semin elor hibride de porumb.
Rezisten a la acest boal este de dou tipuri: rezisten monogenic ,
calitativ , controlat de o singur gen şi care determin apari ia unor leziuni
mici, numeroase, clorotice, absen a ofilirii, inhibarea aproape complet a
sporul rii ciupercii şi rezisten cantitativ , poligenic controlat de mai multe
gene minore, care determin num r redus de leziuni.
În primul caz ca surs de rezisten se poate folosi Ladyfinger sau HD
SC, iar în cel de-al doilea caz ca surse de rezisten pot fi folosite: GE-440, CI90 A, CI-86 A; CI-93 A, Wh-4971, CI-28 A, L 97 (Tuxpeno), CI-90 A-(M14xL
97-autopolenizare), Oh-40, Nd-28 Ht, B 14 Ht, A 635 Ht, A632 Ht, B 14 AHt,
VaHtht, W 143.
Combaterea bolii se poate realiza şi prin stropiri cu produse sistemice
atunci când se dep şeşte PED reprezentat de un atac cu intensitate de 25%, mai
ales când trebuiesc protejate linii sau hibrizi valoroşi. Tratarea semin ei sau
148
rota ia culturilor nu au efect asupra bolii. Acolo unde se practic lucr ri minime
ale solului boala este mult mai sever decât în solele unde culturile sunt
men inute curate de buruieni şi resturile vegetale sunt încorporate cu ar tura.
2.5.28. -P tarea brun (Alternarioza) a frunzelor,
tulpinilor şi calatidiilorde floarea-soarelui - Alternaria sp.
Alternarioza a fost considerat pân nu de mult o boal de mai mic
importan , îns de când s-a trecut la recoltarea mecanizat în urma c reia pe
sol r mân foare multe resturi vegetale, boala s-a extins şi produce pagube destul
de mari prin debilitarea plantelor în urma distrugerii par iale a fasciculelor de
vase conduc toare.
În literatura de specialitate (Smith I. şi col., 1988) se men ioneaz faptul
c boala este grav şi a ap rut în România şi Iugoslavia. Ea a fost studiat de
Allen şi col.(1983), de H. Iliescu şi col. (1983), iar în Iugoslavia de M.
Acimovic (1987). În România Alternaria helianthi a fost semnalat pentru
prima dat în anul 1973, apoi în 1974 în jude ul Constan a, dup care şi în alte
jude e din sudul şi vestul rii (Hulea şi col., 1973,1975,1984,1987,1988).
Simptome. Patogenii produc pe organele aeriene (cotiledoane, frunze,
tulpini, calatidii) pete negre în dreptul c rora esutrile putrezesc şi în condi ii
deosebit de favorabile patogenilor, ace]tia pot produce chiar frângerea
tulpinilor.
Pe cotiledoane apar pete necrotice, mai întâi pe margini apoi şi spre
centru. Frunzele atacate au pete negre, cu un uşor halou de decolorare, pete de
diferite dimensiuni ce pot conflua şi în acest caz ocup suprafe e mari din limb
acoperite pe vreme umed cu un puf negru. Pe tulpini, ini ial apar pete negre ce
prin unire dau naştere la striuri longitudinale necrotice. Calatidiile infectate şi
bracteele lor au la început pete de decolorare, apoi brune, iar în final brunenegricioase, adâncite în esuturi (Foto 125). Alternaria helianthi produce pete
mai mari şi mai alungite.
Foto 125: Alternaria spp.
Fig. 47: Ciclul evolutiv al ciupercii
Simptome pe capitul de floarea-soarelui
Patogenul este Alternaria zinniae M.B.Ellis şi Alternaria helianthi
(Hansf.) Tubaki şi Nishihara fam. Pleosporaceae, ord. Pleosporales, subclasa
Pleosporomycetidae, cl. Dothideomycetes, phylum Ascomycota, Regnul
Fungi.
149
Talul filamentos al patogenilor prezint hife brun-negricioase,
ramificate, pe care apar conidiofori bruni de 150x5-10 µm, ce sus in la A.
zinniae (Fig. 48 a) o conidie muriform cu 5-12 septe transversale şi 1-2 septe
longitudinale prev zute cu un cioc foarte ascu it şi au dimensiuni de 36,6236,4x8-22 µm (inclusiv ciocul).
Alternaria helianthi are un tal filamentos brun-închis, de pe care la
exteriorul organelor atacate, ies conidioforii izola i sau în grupe de 2-3, brundeschis, simpli sau ramifica i purtând în vârf câte o conidie mare de 74x9 µm
cilindric sau m ciucat , drept sau curbat , brun în diferite nuan e. Conidiile
prezint 5-12 septe transversale şi 1-3 longitudinale sau oblice, cu strangul ri în
dreptul septelor (Fig. 48 b). În 1991 în Iugoslavia, M. Acimovic mai
semnaleaz şi pe A. heliantinfeciens.
Fig. 48 Alternaria zinniae (a) şi
Alternaria helianthi (b)
Conidiofori şi conidii
Foto 126: Alternaria alternata conidii
Conidiofori şi conidii
Alternaria alternata (Fr.) Keissler (sin A. tenuis Ness) a fost semnalat
ca patogen pe frunze, bractee şi receptaculul de floarea-soarelui (Foto 126).
Este parazit pe cartof şi saprofit pe esuturi vegetale în declin. Este destul de
frecvent .
Patogenii ierneaz în resturile vegetale ca miceliu saprofit sau sub
form de conidii care în prim var vor produce infec ii primare.
Transmitere-r spândire. Transmiterea patogenilor de la un an la altul
este asigurat de miceliul saprofit sau de conidii. Pe organele infectate primar
apar zone concentrice formate din conidiofori şi conidii ce vor r spândi
patogenul pe toat perioada de vegeta ie (Fig. 47).
2.5.29. -Arsura (uscarea) frunzelor de grâu –
Alternaria triticina Prasada et Prabhu
Apare mai ales când înainte de recoltarea grâului vremea este umed şi
c lduroas cu UR ridicat cuprins între 75-100%. Boala se manifest în
special pe frunzele bazale, în culturile mai dese, acolo unde aerisirea las de
dorit, prin apari ia unor pete mici cu contur neregulat, g lbui-ruginii,
înconjurate de o zon galben deschis. Cu timpul petele se m resc (1-1,5 cm
lungime), devin fusiforme sau ovale, de culoarea paiului uscat, se unesc, iar
frunzele se usuc par ial sau total, începând de la vârful limbului. Semin ele
sunt şiştave, uneori colorate în brun pe toat suprafa a lor. În anumi i ani în
culturile semincere pe semin e în dreptul embrionului pot s apar pete mici,
brune sau negre, de form neregulat care determin apari ia înnegririi
150
embrionului sau black-point. De regul petele sunt superficiale limitându-se
doar la tegument. Semin ele de grâu cu embrionul înnegrit au procentul de
germina ie mult sc zut şi la un atac de peste 10% f ina ob inut din astfel de
semin e este de calitate inferioar şi are culoare negricioas .
Patogenul este Alternaria triticina Prasada et Prabhu, fam.
Pleosporaceae, ord. Pleosporales, subclasa Pleosporomycetidae, cl.
Dothideomycetes, phylum Ascomycota, Regnul Fungi.
Miceliul ciupercii se dezvolt intercelular în esuturile frunzelor sau
tegumentul semin elor.
Miceliul trimite în afar prin stomate conidiofori izola i sau grupa i în
m nunchiuri, septa i, bruni-m slinii de care se prind conidii ovale, neregulat
ovale, izolate sau în lan uri scurte septate transversal şi longitudinal, brunem slinii de 13-80x5-25 µm.
2.5.30. - Alternarioza tomatelor Alternaria dauci (Kühn J.W. Groves et Skolko f.spec. solani (Ell. et Mart.)
Neerg, sin. Alternaria porri (Ell) Neerg, f. sp. solani (Ell. et Mart.) Neerg
Boala se poate manifesta atât în câmp cât şi în solarii sau sere unde
produce pagube însemnate la culturile de tomate, ardei, cartof, vinete, tutun,
mai ales în condi ii de umiditate ridicat şi temperaturi între 26-32 oC.
Simptome. Boala se manifest în funcie de existen a sursei de infec ie
şi de favorabilitatea condi iilor de mediu în toate fenofazele de vegeta ie ale
plantelor, începând cu fenofaza de r sad când simptomele constau în pete
alungite, cu aspect neregulat de culoare brun-închis şi care cuprind partea
bazal a tulpinii de jur-împrejur, simptom denumit şi putregaiul în form de
guler. Cea mai frecvent manifestare a bolii are loc îns pe frunzele bazale pe
care apar pete izolate, circulare, brune, zonate concentric. În condi ii favorabile
petele conflueaz , iar frunzele se usuc par ial sau în totalitate. Aceleaşi pete
apar şi pe frunzele de cartof sau vinete.
Pe tulpini, pe ioluri şi pedunculi la tomate pot s apar pete ovoidale
concentrice, brun-negricioase. Infec iile pe fructe apar sub forma unor pete
mici, de form circular , adâncite în esut, mai frecvente în zona de prindere a
pedunculului (Foto127).
Foto 127: Alternaria dauci f. sp. solani atac la tomate
Ulterior petele devin negricioase, lucioase şi se observ
concentric ce este specific acestui patogen.
151
o zonare
La suprafa a esuturilor afectate se formeaz fructifica iile asexuate ale
ciupercii reprezentate de conidiofori şi conidii sub forma unui puf de culoare
negricioas .
Patogenul este Alternaria dauci (Kühn J.W. Groves et Skolko f. spec.
solani (Ell. et Mart.) Neerg, (sin. Alternaria porri (Ell)Neerg, f. sp. solani (Ell.
et Mart.) Neerg), fam. Pleosporaceae, ord. Pleosporales, subclasa
Pleosporomycetidae, cl. Dothideomycetes, phylum Ascomycota, Regnul
Fungi.
Miceliul ciupercii se dezvolt intercelular şi trimite în afara esutului
atacat conidiofori bruni, simpli, septa i în vârful c rora se formeaz conidii
brun negricoase înl n uite, în form de par , septate longitudinal, dar şi
transversal una sau dou septe longitudinale.
Transmitere-r spândire. Ciuperca rezist peste iarn sub form de
miceliu de rezisten şi sub form de condii (-32 oC), în resturile vegetale
infectate, iar vara poate rezista la temperaturi de pân la 45 oC. Infec iile
primare sunt realizate de filamentele de infec ie ce rezult din germinarea
conidiilor ce au trecut peste iarn , iar infec iile secundare de conidiile ap rute
pe suprafa a esuturilor infectate şi ajunse în pic turile de ap sau de rou unde
germineaz şi la rândul lor emit filament de infec ie ce poate p trunde activ
(enzimatic) sau pasiv prin r ni accidentale sau prin stomate. Temperaturile
extreme de evolu ie sunt 2-35 oC.
2.5.31. -Putrezirea fructelor şi semin elor de ardei-Alternaria tenuis
Auct.
Boala poate s apar atât în câmp cât şi în solarii.
Simptome. Pe fructele de ardei pot s apar pete mici, circulare, de
culoare galben-verzuie, umede şi moi. Marginile petelor sunt precis conturate,
iar esuturile din dreptul acestora sunt uşor adâncite. Treptat leziunile se m resc
şi cap t o culoare brun-neagr . Leziunile avansate sunt depresionare şi în
condi ii de umiditate atmosferic ridicat , la suprafa a acestora se dezvolt o
mas dens de conidiofori şi conidii (fructifica iile asexuate ale ciupercii) de
culoare gri-olivacee (Fig. 49).
Miceliul ciupercii p trunde în interiorul fructelor şi afecteaz semin ele
care sunt acoperite de un mucegai de culoare gri-închis.
Uneori, mai ales la ardeiul gras are loc înmuierea şi putrezirea fructelor
care se extinde rapid de la vârf c tre baz şi care intervine ca urmare a unui
dezechilibru hidric, iar mai t`rziu pe aceste esuturi se dezvolt un puf
negricios-catifelat datorit invad rii lor de c tre ciuperci saprofite apar inând
genului Alternaria.
Fig. 49
152
Conidii tip Alternaria
:Alternaria capsici-annui
atac la ardei
Patogenul este Alternaria alternata sau Alternaria capsici-annui S vul
et Sandu sau Alternaria tenuis Auct., fam. Pleosporaceae, ord. Pleosporales,
subclasa Pleosporomycetidae, cl. Dothideomycetes, phylum Ascomycota,
Regnul Fungi.
Miceliul ciupercii se dezvolt intercelular, iar la suprafa a esutului
atacat apar conidiofori bruni, simpli, septa i în vârful c rora se formeaz conidii
pal brune sau brun luminoase înl n uite, în form de par , septate longitudinal,
dar şi transversal (3-7 septe transversale) una sau dou septe longitudinale (Fig.
49). Dimensiunea conidiilor este de 20-63x9-18 µm.
2.5.32.-Alternarioza cucurbitaceelorAlternaria cucumerina (Ellis et Everharr) Elliot
Boala apare mai frecvent în culturile de pepeni galbeni şi pepeni verzi
din câmp, dar se poate manifesta şi la castrave i, dovlecei şi dovleci.
Simptome. Boala se manifest prin apari ia pe frunze cel mai adesea,
iar la pepenii verzi şi pe pe iolul frunzelor, pe tulpini şi l stari a unor pete mici
la început de 1-2 mm în diametru, de culoare g lbuie, mai târziu acestea
crescând în dimensiuni pân la 1-1,5 cm, pete precis delimitate care devin brun
închise şi sunt zonate concentric (Foto 128 şi 129).
Foto128 Alternaria cucumerina atac la:
pepeni galbeni
Foto 129: la pepeni verzi
În condi ii favorabile de evolu ie petele se extind, conflueaz , ocupând
zone din ce în ce mai mari din limbul frunzelor care ulterior se usuc par ial sau
total influen ând ritmul de creştere al fructelor, dimensiunea şi calitatea
acestora. Pe suprafa a petelor se dezvolt puful de culoare brun-închis de
conidiofori şi conidii.
În unele cazuri pe fructele imature pot s apar pete circulare cufundate
în esut asem n tor cu petele de antracnoz cu diferen a c pe suprafa a
acestora apare puful de culoare brun închis de conidiofori şi conidii şi nu
acervuli de culoare c r mizie.
Patogenul este Alternaria cucumerina (Ellis et Everharr) Elliot, fam.
Pleosporaceae, ord. Pleosporales, subclasa Pleosporomycetidae, cl.
Dothideomycetes, phylum Ascomycota, Regnul Fungi.
Miceliul ciupercii se dezvolt intercelular, iar fructifica iile asexuate
sunt reprezentate de conidiofori şi conidii sunt de tip Alternaria.
153
2.5.33. -Alternarioza cepei şi prazului Alternaria porri (Ell. et Neerg)
Simptome. Boala se manifest pe frunzele de ceap sau de praz prin
apari ia unor pete mici, albicioase care se alungesc şi centrul lor cap t o
culoare brun-roşietic .
În condi ii favorabile pentru evolu ia bolii, pe esuturile din dreptul
petelor se formeaz conidioforii şi conidiile ciupercii, de culoare brunnegricioas . În final petele conflueaz şi sub aciune patogen a ciupercii, cât şi
a dezechilibrului hidric ce are loc în esuturile atacate frunzele se usuc .
Atacul poate avea loc şi pe bulbi, la partea superioar a acestora sau pe
tunicile externe determinând brunificarea şi putrezirea acestora.
Patogenul este Alternaria porri (Ell. et Neerg), fam. Pleosporaceae,
ord. Pleosporales, subclasa Pleosporomycetidae, cl. Dothideomycetes, phylum
Ascomycota, Regnul Fungi.
Miceliul ciupercii se dezvolt intercelular, în frunzele de ceap sau de
praz sau pe şi în bulbi, iar fructifica iile asexuate reprezentate de conidiofori şi
conidii de culoare brun-închis sunt de tip Alternaria.
2.5.34. -P tarea neagr a frunzelor de varz şi conopid Alternaria brassicae (Berk.) Sacc.
Simptome. Boala se poate manifesta în toate fazele de dezvoltare ale
plantelor. În unele cazuri primele simptome pot fi observate imediat dup
r s rire. Pe hipocotil pot s apar pete liniare necrotice, brun-negricioase, de 12 mm lungime, iar pe cotiledoane se pot observa uneori pete necrotice, izolate
sau confluente, neregulate sau circulare, de circa 1 mm în diametru. Pe frunze
boala se manifest sub forma unor pete circulare sau elipsoidale, ce pot ajunge
pân la 1 cm sau chiar mai mult în diametru şi au culoare brun-cenuşie.
Frunzele puternic afectate de boal se îng lbenesc şi se usuc par ial sau total.
Uneori petele realizate de ciuperc sunt înconjurate de o zon de esut galben
(Fig. 50).
Fructifica ii tip
Alternaria
Fig. 50: Alternaria brassicae pe frunz de varz şi pe inflorescen de conopid
154
Pe nervurile principale ale frunzelor, pe pe ioluri şi tulpini, petele au o
form alungit , liniar şi sunt dispuse longitudinal. Pe inflorescen ele de
conopid ciuperca produce pete brun-negricioase, care cu timpul cap t o
nuan oliv, punctiforme sau de dimensiuni mai mari, ce pot acoperi par ial sau
total inflorescen a. La suprafa a organelor atacate se observ apari ia
fructifica iilor asexuate ale ciupercii respectiv conidioforii şi conidiile.
Patogenul este ciuperca Alternaria brassicae (Berk.) Sacc., fam.
Pleosporaceae, ord. Pleosporales, subclasa Pleosporomycetidae, cl.
Dothideomycetes, phylum Ascomycota, Regnul Fungi.
Miceliul ciupercii se dezvolt intercelular, în frunzele de varz sau de
conopid sau pe inflorescen e, iar fructifica iile asexuate reprezentate de
conidiofori şi conidii de culoare brun-închis sunt de tip Alternaria.
2.5.35. -Putregaiul negru al rapi eiLeptosphaeria maculans f. c. Phoma lingam
Cultura de rapi în viitorul apropiat va cunoaşte o extindere apreciabil
a suprafe elor, dar şi a importan ei economice mai ales ca urmare a folosirii
semin elor de rapi la extragerea uleiului prin presare la rece care este un
excelent biocombustibil pentru motoare Diessel. De pe suprafa a de 1 ha se
poate ob ine cantitatea de 1000 l biocombustibil, 1900 kg materie vegetal , 173
kg glicerin , la o produc ie de circa 3000 kg/ha. Având în vedere aceste aspecte
este imperios necesar s protej m cultura de atacul unor patogeni foarte
periculoşi care pot reduce foarte mult produc ia printre care se num r şi
Leptosphaeria maculans f. c. Phoma lingam.
Simptomele pot ap rea pe rapi înc din toamn . Pe cotiledoane pot s
apar pete mici, superficiale, verzi albicioase de 2-3 mm în diametru. Pe frunze
şi tulpini apar pete ovale sau rotunde de 5-15 mm în dreptul c rora ciuperca
formeaz punctişoare negre globuloase ce reprezint picnidiile cu picnospori
(Foto 130, 132 şi Foto 133). Pl ntu ele afectate de putregai apar strangulate
(Foto131). La plantele mature, baza tulpinii este putrezit sub frunzele afectate.
Putregaiul instalat în zona bazal poate favoriza frângerea tulpinii şi cauzeaz
întotdeauna moartea plantelor de la începutul iernii şi pân la sfârşitul
înfloritului. Pe tulpini necrozele se dezvolt progresiv şi rezultatul este
frângerea şi c derea tulpinilor (Foto 131 şi 133).
Foto 130
Foto 131
155
Foto 132
Foto 133
Foto 130, 131,132.133: Leptosphaeria maculans f. c. Phoma lingam-atac pe
plante de rapi -pe frunze şi tulpinimul imea de puctişoare negre reprezint picnidiile cu picnospori
Patogenul este ciuperca Leptosphaeria maculans f. c. Phoma lingam
care face parte din fam. Leptosphaeriaceae, ord. Pleosporales, cl.
Dothideomycetes, încr. Ascomycota, Regnul Fungi.
Transmitere-r spândire. Ciuperca poate rezista în sol 3-4 ani. De la
un an la altul ciuperca se transmite prin intermediul ascosporilor forma i în
peritecii pe resturile vegetale, iar inoculul primar ia naştere din germinarea lor.
R spândirea ciupercii la diatan e mari se realizeaz cu ajutorul vântului, iar pe
plantele învecinate, de plesc iala sau împroşcarea pic turilor de ploaie care
împr ştie sporii.
Dup germinarea ascosporilor, miceliul primar p trunde în vasele
conduc toare ale plantei gazd unde se dezvolt .
Primele simptome reprezentate de petele mici apar dup 15 zile de
incuba ie.
Umiditatea mare favorizeaz sporularea pe leziuni a ciupercii (formarea
picnidiilor şi picnosporilor). R spândirea fructifica iilor de plec iala sau
împroşcarea stropilor de ploaie poate cauza contamin ri secundare. Procesul de
necrozare a esuturilor atacate este favorizat de producerea unui mare num r de
toxine.
Periteciile se pot forma toamna începând cu luna septembrie pân la
început de noiembrie, în condi ii de temperatur medie de 15 oC, ploaie, rou şi
expunerea miceliului la lumin .
Ascosporii sunt r spândi i când ascele se deschid în ploaie. Dispersarea
ascosporilor poate continua între 4 pân la 6 ore dup stoparea ploii.
Combatere. Adunarea şi îngroparea resturilor vegetale constituie
principala m sur de reducere a sursei de infec ie (lumina favorizeaz formarea
periteciilor). În timpul perioadei de vegeta ie se recomand înl turarea plantelor
atacate şi îngroparea lor. Folosirea cultivarelor tolerante ar putea constitui o
m sur important de reducere a pierderilor şi mai ales a unei semin e
s n toase deoarece ciuperca se poate transmite prin intermediul tegumentului
semin elor. Tratarea semin elor cu produse sistemice poate reprezenta o m sur
de reducere a atacului.
156
Re inem c în în unitatea de înv are 2 au fost prezentate ciupercile
din genurile: Gibberella, Claviceps, Colletotrichum, Khuskia, Diaporthe,
Gnomonia, Gaeumannomyces, Mycosphaerella, Phaeosphaeria, Septoria,
Cercospora, Fulvia (sin. Cladosporium), Stigmina, Cochliobolus, Didymella,
Pyrenophora, Setosphaeria (sin. Exerohilum), Alternaria, Leptosphaeria.
Sunt cuprinse aici speciile care produc înflorirea alb parazitar a
boabelor de porumb, p t ri ale frunzelor de diverse culori, forme şi
dimensiuni la diverse specii de plante, categorie la care intr şi septoriozele
plantelor, antracnoze, cornul sec rii, putregaiuri sau putreziri ale
diverselor organe şi la diverse specii de plante, ciuruiri ale frunzelor,
alternarioze diverse. Pierderile cauzate de aceste boli sunt foarte variabile
şi ele depind de condi iile anului, de sursa de infec ie, de rezisten a
cultivarului, de tehnologia aplicat , de prezen a sau absen a d un torilor,
de gradul de îmburuienare etc.
Speciile cele mai frecvente şi bolile produse de ele sunt:
-Giberella fujikuroi f.c. Fusarium moniliforme cauzeaz Înflorirea alb
parazitar a boabelor de porumb;
-Gibberella zeae f.c. Fusarium roseum f. sp. cerealis graminearum cauzeaz
Putregaiul tulpinilor şi ştiule ilor de porumb.
-Claviceps purpurea cauzeaz Cornul, cornuşa sau pintenul secarei;
-Colletotrichum lindemuthianum cauzeaz Antracnoza fasolei;
-Colletotrichum orbiculare (sin. Colletotrichum lagenarium, sin.
Colletotrichum oligochaetum ) cauzeaz Antracnoza cucurbitaceelor;
-Khuskia oryzae (sin. Nigrospora oryzae) cauzeaz Putregaiul uscat al
ştiule ilor de porumb;
-Diaporthe helianthi f.c. Phomopsis helianthi cauzeaz P tarea brun şi
frângerea tulpinilor de floarea-soarelui;
-Gnomonia juglandis F. c. Marsonina juglandis cauzeaz Antracnoza
nucului
-Gaeumannomyces graminis (sin. Ophiobolus graminis) cauzeaz Înnegrirea
şi îngenuncherea plantelor grâu
-Mycosphaerella pinodes, f.c. Ascochyta pinodes cauzeaz Antracnoza
maz rei;
-Mycosphaerella fragariae f.c. Ramularia tulasnei şi f.c. Septoria fragariae
cauzeaz P tarea roşie a frunzelor de c pşuni
-Mycosphaerella graminicola cu anamorfa Septoria tritici cauzeaz P tarea
brun a frunzelor de grâu -Phaeosphaeria nodorum cu anamorfa Stagonospora (Septoria) nodorum
cauzeaz P tarea brun a glumelor şi spicelor de grâu;
-Septoria helianthi cauzeaz P tarea frunzelor de floarea-soarelui-Septoria lycopersici cauzeaz P tarea alb a frunzelor de tomate sau
septorioza tomatelor;
-Cercospora beticola cauzeaz P tarea frunzelor de sfecl sau cercosporioza;
-Fulvia fulva (sin. Cladosporium fulvum) cauzeaz P tarea cafenie a
frunzelor de tomate;
157
-Stigmina carpophila (sin. Coryneum beijerinckii sau Clasterosporium
carpophillum cauzeaz Ciuruirea frunzelor de sâmburoase:
-Cochliobolus carbonum, Drechslera zeicola, sin. Helminthosporium
carbonum, Bipolaris zeicola cauzeaz P tarea frunzelor şi putrezirea
c rbunoas a ştiuletelui;
-Cochliobolus heterostropus, Bipolaris maydis, Drechslera maydis (sin.
Helminthosporium maydis) cauzeaz P tarea şi arsura frunzelor de porumb
-Didymella lycopersici cauzeaz Putrezirea coletului la tomate
-Setosphaeria turcica, Exserohilum turcicum, Bipolaris turcica, Drechslera
turcica (sin. Helminthosporium turcicum) cauzeaz P tarea cenuşie a
frunzelor de porumb sau helminthosporioza sau arsura frunzelor sau sfâşierea
frunzelor de porumb;
-Alternaria sp. cauzeaz P tarea brun (Alternarioza) a frunzelor, tulpinilor şi
calatidiilor de floarea-soarelui-Alternaria triticina cauzeaz Arsura (uscarea) frunzelor de grâu;
-Alternaria dauci f.spec. solani sin. Alternaria porri f. sp. solani cauzeaz
Alternarioza tomatelor;
-Alternaria tenuis cauzeaz Putrezirea fructelor şi semin elor de ardei;
-Alternaria cucumerina cauzeaz Alternarioza cucurbitaceelor;
- Alternaria porri cauzeaz Alternarioza cepei şi prazului;
-Alternaria brassicae cauzeaz .
P tarea neagr a frunzelor de varz şi
conopid ;
-Leptosphaeria maculans f. c. Phoma lingam cauzeaz Putregaiul negru al
rapi ei;
Observa ie: Natura cauzal pentru fiecare boal în parte trebuie
corect diagnosticat prin examen microscopic. Unele specii de ciuperci se
pot identifica dup anamorfa ciupercii sau forma conidian (forma,
arhitectura, dispunerea, culoarea, dimensiunile, prezen a sau absen a
septelor la conidiofori şi conidii, la picnidiile cu picnospori, la acervuli)
sau dup telemorfa ciupercii sau dup forma specific a fructifica iilor
sexuate (ascofructe-peritecii cu asce şi ascospori şi sclero ii).
Unitatea de înv are 3
Prezentarea principalelor boli produse de
ciuperci din genurile Venturia sau Endostigme, Polystigma, Coccomyces,
Botryotinia, Botrytis, Sclerotinia, Monilinia Diplocarpon, Sclerotium,
Stenocarpella
Încr. Ascomycota, Clasa Dothideomycetes
Ordinul Pleosporales, Familia Venturiaceae
2.5.36. -P tarea cafenie a frunzelor, fructelor şi rap nul ramurilor de m r
Venturia inaequalis (Cke) Wint. (sin. Endostigme inaqualis-(Cke.) Syd), f.c.
Fusicladium dendriticum (Wallr.) Fuck.
Aceast boal este cea mai cunoscut şi mai grav boal a m rului.
Simptome. Ciuperca atac organele tinere ale plantei, cum ar fi frunze,
sepalele florilor, l starii tineri şi fructe.
158
Pe frunze apar pete mai mult sau mai pu in circulare, de culoare
cenuşie, care prezint un punct central de culoare mai închis . Petele devin
verzi-m slinii sau brun-negricioase datorit form rii fructifica iilor ciupercii,
conidiofori şi conidii. Datorit prezen ei fructifica iilor asexuate petele au un
aspect catifelat (Foto 126).
Pe l starii tineri, boala se manifest prin pete asem n toare cu cele de
frunze. esuturile din dreptul petelor mor şi iau aspectul unor b şicu e mici,
care crap neregulat şi se exfoliaz , prezentând simptomul caracteristic de
rapăn al merilor.
Foto 134
Foto137
Foto135
Foto 138
Foto 136
Foto134 şi 135:Venturia inaequalis atac pe fructe şi frunze;
Foto136: fructifica ii asexuate formate din conidiofori şi conidii piriforme;
Foto137: peritecie cu asce şi ascospori; Foto138: ascospori liberi şi în asc
Fructele pot fi atacate în toate fazele de dezvoltare, boala manifestânduse prin apari ia de pete circulare, de culoare brun-negricioas , izolate sau
confluente. Mai târziu, esuturile din dreptul petelor se suberific şi cap t un
aspect crustos, având o culoare cenuşie negricioas (Foto 134 şi 135)
Patogenul este Venturia inaequalis (Cke) Wint. (sin. Endostigme
inaqualis-(Cke.) Syd), familia Venturiaceae, ordinul Pleosporales, clasa
Dothideomycetes, subphylum Pezizomyctina, phylum Ascomycota, Regnul
Fungi, f.c. Fusicladium dendriticum (Wallr.) Fuck prezint conidiofori scur i,
simpli, mai sub iri spre vârf, unde se formeaz conidii una dup alta (Foto136).
Conidiile sunt piriforme, la început unicelulare, apoi bicelulare, de culoare
verde m slinie cu dimensiuni de 16-30 x 6-9 µm.
159
Periteciile sunt globuloase, prev zute cu epi rigizi, bruni, în jurul
porului de deschidere (Foto137). În interiorul periteciilor se formeaz
numeroase asce care con in câte 8 ascospori, bicelulari cu celule inegale (Foto
138).
2.5.37. - P tarea cafenie a frunzelor, fructelor şi rap nul ramurilor de p rVenturia pirina (Aderh.) Syd. (sin. Endostigme pirina) (Aderh.) Syd),
f.c. Fusicladium pirinum (Lib.) Fuck
Simptome. Boala se manifest pe frunze, l stari şi fructe.
Frunzele pot fi atacate în toate fazele de dezvoltare prin apari ia pe
ambele fe e ale limbului a unor pete mai mult sau mai pu in circulare, de
culoare verde m slinie la unele soiuri de p r sau negricioase la alte soiuri de
p r, fiind de obicei izolate (Fig.51).
Spre deosebire de m r, la peri, atacul pe l stari este mult mai frecvent şi
mai caracteristic. La început, pe suprafa a l starilor apar pete asem n toare cu
cele de pe frunze, iar mai târziu stratul de suber din dreptul petelor se ridic ,
crap în partea superioar şi d aspectul caracteristic, r p nos l starilor ataca i
(Fig.51).
Atacul pe fructele tinere se prezint sub forma unor pete m slinii
negricioase, de dimensiuni mici, iar la fructele mai dezvoltate esuturile din
dreptul petelor se înt resc, crap , din care cauz uneori fructele r mân
deformate (Fig.51).
Fig. 51: Venturia pirina atac pe frunze, fructe şi ramuri; fructifica iile asexuate
şi sexuate ale ciupercii
Patogenul Venturia pirina (Aderh.) Syd. (sin. Endostigme pirina(Aderh.) Syd), familia Venturiaceae, ordinul Pleosporales, clasa
Dothideomycetes, subphylum Pezizomyctina, phylum Ascomycota, Regnul
Fungi, f.c. Fusicladium pirinum (Lib.) Fuck prezint conidiofori simpli,
m slinii, noduroşi în jum tatea superioar cu dimensiuni de 30-75x3,5-6,5 µm.
Pe fiecare nod al conidioforului se formeaz câte o conidie piriform la început
unicelular , apoi bicelular cu dimensiuni de 13-45x5-10 µm (Fig.51).
160
Periteciile sunt sferice sau alungite şi con in numeroase asce, în fiecare
asc se formeaz câte 8 ascospori bicelulari cu dimensiuni de 14-20x5-8 µm
(Fig 51).
2.5.38. Genurile Penicillium şi Aspergillus
Genurile Penicillium şi Aspergillus grupeaz specii de mucegaiuri care
se pot reg si pe alimente, pe fructe, pe material degradabile sau în sol. Unele
specii cuprinse în genurile mai sus amintite produc antibiotice sau toxine cu
importan economic şi care sunt folosite în industiile fermentative: panifica ie,
lactate, bere, vin etc.
Genurile Penicillium şi Aspergillus se pot identifica dup fructifica iile
asexuate formate din conidiofori cu fialide cu lan uri lungi formate din
fialospori. Ele sunt încadrate sistematic în fam. Trichocomaceae, ord.
Eurotiales, subclasa Eurotiomycetidae, clasa Eurotiomycetes, subîncreng tura
Pezizomycotina, încreng tura Ascomycota, regnul Fungi
2.5.38.1. Genul Penicillium (Foto139) încadreaz urm toarele specii
reprezentative:
Penicillium chrysogenum var chrysogenum Thom, Penicillium
expansum Link, Penicillium italicum Wehmer, Penicillium dangeardii Pitt,
Penicillium camembertii Thom, Penicillium roqueforti Thom.
Foto139: conidiofori cu fialide cu lan uri lungi formate din fialospori sau
conidia la Penicillium sp.
Penicillium chrysogenum var. chrysogenum poate fi izolat de pe
alimente, nutre uri, semin e, fructe, hârtie, din sol şi chiar din aer. Ea produce
antibioticul denumit penicilin . Mediul de cultur pe care se poate înmul i este
Czapek-agar şi Extract de mal -agar 2% (MEA 2%), iar temperature
recomandat este de 25 oC. Dup circa 10 zile dimensiune coloniei poate fi de
161
4-5 cm. Miceliul creşte rapid, este alb-cenuşiu, iar sporula ia este verdealb struie sau verde-g lbuie care ulterior devine cenuşie. Reversul coloniei
poate fi galben pân la brun-g lbui, uneori brun-roşcat. Pic turile de exudat
care se formeaz pe suprafa a coloniei sunt de culoare galben-deshis pân la
galben-închis. Conidioforii sunt de 200-1000x3-4,5 µm, cu ramifica ii
divergente, metulele sunt grupate câte 3 pân la 5, de 8-15x2,5-4 µm. Fialidele
sunt grupate câte 4-7, cilindrice de 8-12x2 µm, iar fialosporii sunt unicelulari,
cu form globuloas , de 2,5-4x2,2-3,8 µm şi sunt dispuşi în lan uri.
Penicillium expansum se poate dezvolta de la -6 oC la 0 oC, dar
creşterea optim se realizeaz la 28 oC. Pote rezista pân la maximum 35 oC.
Este o specie care secret clavacin detectat în mere i pere afectate de
putregiul brun. A mai fost izolat de pe tomate şi c pşuni. Apare rar pe cereale
dr fervent pe carne şi produse din carne. Pe acest subtract secret micotoxine de
tipul patulinei şi citrininei (Dan şi colsb , 1999).
Penicillium italicum Wehmer produce boala cunoscut sub denumirea
de putrezirea albastră a citricelor. Acest mucegai poate fi izolat şi de pe tomate
sau din sucuri de fructe. Se dezvolt la temperature cuprinse între -3 şi 24 oC,
cu un optim cuprins între 22-24 oC. Conidioforii sunt terverticila i, septa i,
netezi, de 200-400 µm. Fialidele sunt cilindrice, de 10-14 µm. Fialosporii sunt
unicelulari înl n ui i, cu suprafa a neted , ini ial cilindrici, iar la maturitate cu
form elipsoidal de 3-5 µm.
Penicillium dangeardii Pitt este o specie foarte important deoarece se
poate folosi în biopreparate pentru combaterea ciupercilor Sclerotinia
sclerotiorum care cuzeaz putregaiul alb şi Verticillium sp. care cauzeaz
verticiloza plantelor.
Se recunoşte dup conidioforii erec i, de 24-250x1,5-2,5 µm. Metulele
sunt câte 2-3-(4) în verticile, de 10-15x1,7-2 µm. Fialidele sunt de la 2 la 7,
lanceolate, de 8-12x1,7-2,5 µm. Conidiile sunt de culoare brun-verzuie,
subglobuloase pân la eliptice, de 2,2-3,5x2,0-2,5 µm.
Telemorfa specific acestei specii este Talaromyces flavus. Ea
formeaz numeroşi ascomi care pot avea culoare galben , roz pân la roşupurpuriu, globuloşi, dup 2 s pt mâni pot avea diametrul de 200-700 µm.
Ascele sunt lat elipsoidale pân la globuloase , cu diametrul de 8-11x7,5-9,0
µm, cu câte 8 ascospori. Ascosporii sunt de culoare galben pân la roşie, latelipsoidali, cu diametrul de 3,5-5x2,5-3,2 µm, cu pere ii îngroşa i, echinula i. T.
flavus poate ac iona c hiperparzit pe sclero ii ciupercii patogene producând
deteriorarea hifelor şi granularea citoplasmei. Ciuperca produce talaron o
enzim glucozidaz care catalizeaz oxidarea glucozei în gluconat şi peroxide
de hydrogen, distrugând sclero ii. De asemenea mai produce şi vermiculit
metabolit a c rui ac iune nu este înc elucidat (Şesan şi Crişan, 1998).
Penicillium camembertii Thom este o specie folosit în procesul de
preparare a brânzeturilor de tip Camembert, Bri, Neufchatel. Tulpinile s lbatice
pot produce alterarea brânzeturilor care nu se doresc maturate cu ajutorul
mucegaiurilor. A fost izolat şi de pe carne (Dan şi colab, 1999). Miceliul aerian
este floculos, pân la 1 cm în l ime, ini ial alb, ulterior poate r mâne de culoare
alb sau devine g lbui, mai rar roz, verzui sau cenuşiu.
162
Conidioforii sunt lungi pân la 500 µm şi la i de 2,5-4 µm bi- pân la
terverticila i. Suprafa a conidioforului poate fi rugoas şi ornamental, rr neted .
Metulele sunt de 8-14x2,5-3µm formând 3-6 fialide, cu aspect lageniform, cu
gâtul scurt de 10-13x2,5 µm. Conidiile sunt globuloase pân la subglobuloase
sau lat elipsoidale, de 4,0-5,0x3,0-4,5 µm, hyaline sau verzui şi se formeaz în
lan uri.
Penicillium roqueforti Thom, este utilizat în industria brâzeturilor de
Roquefort. Se poate dezvolta la temperaturi sc zute chiar de refrigerare şi la
valori ale pH cuprinse între 3,0-10,5. Produce enzyme lipolitice şi proteolitice.
Poate produce alterarea alimentelor depozitate la rece brânzeturi, carne produse
din carne. A fost semnalat pe cereal (orez, orz), migdale, maz re uscat , chiar şi
pe legume proaspete. Se reunoaşte dup conidioforii ter- pân la
quaterverticila i, de 100-200x4,0-6,5 µm. Suprafa a conidioforului prezint
verucozit i doar la baz al unele isolate. Metulele sunt de 10-15x3,0-4,5 µm,
cu pere i rugoşi, cu câte 4-7 fialide, lageniforme, cu gâtul scurt, de 8-12x3,0-3,5
µm. Conidiile sunt dispuse catenulate în coloane scurte, globuloasepân la
subglobuloase, de culoare verzuie, cu pere i cu suprafa a neted de 4-7 µm. În
culture b trâne formeaz sclero i, de culoare alb , consisten moale cu
diametrul de 50-100 µm.
2.5.38.2. Genul Aspergillus prezint conidiofori forma i dintr-o celul
bazal , frecvent f r septe care se termin cu o vezicul . Pe vezicul se prind
fialide, direct (uniseriatsau în verticile pe metule (biseriat). Conidiile pot fi
dispuse grupat în coloane sau divergente radiar. Speciile cele mai
reprezentative ale genului sunt: Aspergillus niger Tiegh, Aspergillus oryzae
(Ahlb.) E. Cohn şi Aspergillus nidulans (Eidam) G. Winter (Foto 140).
Foto 140: Fructifica ii asexuate Aspergillus sp.
(science photo library)
Aspergillus niger Tiegh este o specie larg r spândit în sol, pe resturi
vegetale în descompunere, pe r d cini, pe tuberuli, semin e şi fructe depozitate
în pivni e sau s li de fabrica ie. Colonia se dezvolt destul de rapid fiind format
163
din miceliul catifelat al ciupercii, de culoare alb sau g lbuie. Miceliul este
septat, hialin şi se dezvolt atât în substratul mediului de cultur cât şi aerian.
Conidioforii sunt nesepta i şi se dezvolt de obicei direct din substrat, au
în l imea de 200-400 µm şi diametrul de 7-10 µm. Conidioforii sunt netezi, la
baz hialini, iar spre baz se coloreaz galben sau brun. Capul conidial are 3001000 µm. Vezicula este mare, sferic sau globuloas , cu diametrul de 20-60
µm, hialin sau brun-g lbuie. Dup desprinderea fialidelor suprafa a
veziculelor devine rugoas . Fialidele se dezvolt radiar pe întreaga suprafa a
veziculei şi sunt dispuse în dou rânduri:
-fialide primare, lungi de 20-30x6-8 µm şi colorate brun;
-fialide secundare mult mi scurte, de 6-10x2-3 µm.
Fialosporii se dezvolt în lan uri lungi, bazipetal din fialidele secundare.
Au form sferic sau globuloas , de 2,5-5 µm, sunt ini ial netezi, iar la
maturitate devin rugoşi şi prezint stria ii superficial neregulate; sunt colora i
brun-închis, brun-roşcat sau negru (Foto 141). Acest specie poate produce
putregaiul negru al strugurilor în verile foaarte calde şi secetoase.
Combaterea se poate face cu fungicide cum ar fi: Bravo 500 SC, Champion 50,
Folicur EM WP 50, Swich 32,5, Bavistin LF, Benlate 50 WP, Topsin M 70 în
doz de 1-2 kg/ha.
În silvicultur , pentru c se poate transmite prin s mân şi poate avea
effect negativ asupra plantulelor se recomand tratarea semin elor.
Foto 141: Fructifica ii asexuate ale specie Aspergillus niger
(science photo library)
Aspergillus oryzae (Ahlb.) E. Cohn este o specie cu o intens activitate
enzimatic motiv pentru are este folosit pentru ob inerea prepratului enzimtic
de tip koji. Acesta este utilizat pentru zaharificarea pl mezilor amidonoase din
orez şi ob inerea de b uturi fermentate (sake). Poate produce acidul kojic şi
maltorizina cu efect neurotoxic la bovine.
Aspergillus nidulans (Eidam) G. Winter se reg seşte pe cartof, pe
semin ele cerealelor (ov z, grâu, porumb, orez), citrice şi semin e depozitate
(bumbac). Acest specie elaboreaz sterigmatocistin (nidulin ) patogen
pentru om şi animale.
164
Capul conidial este de culoare galben-verzuie, columnar şi biseriat.
Conidioforii sunt de culoare brun , de 60-130 µm, cu suprafa a neted .
Veziculele sunt mai mult sau mai pu in globuloase, cu suprafa a rugoas , cu
diametrul de 3,0-3,5 µm (Foto 142).
Foto 142: Fructifica ii asexuate ale specie Aspergillus nidulans
(science photo library)
Telemorfa este Emericella nidulans. Ascomii numeroşi, globuloşi sau
subglobuloşi, cu diametru de 100-300 µm. Ascele con in 8 ascospori globuloşi
de culoare roşie purpurie, cu suprafa a neted şi creste ecuatoriale.
Dimensiunea ascosporilor este de 3,0-4,0x3,2-3,5 µm.
2.5.39. - P tarea roşie a frunzelor de prun Polystigma rubrum (Pers.) DC., f.c. Polystigmina rubra (Desm.) Sacc.
Apare frecvent în anii cu prim veri umede, pe prun, corcoduş şi
porumbar.
Simptomele bolii. P tarea roşie a frunzelor apare spre sfârşitul lunii
mai, începutul lunii iunie, în anii în care se înregistreaz cantit i mari de
precipita ii. Ca exemplu pot fi cita i anii 1991 şi 1999 care au favorizat prin
condi iile de mediu, în mod deosebit, evolu ia bolii. Aceast boal se
recunoaşte cu uşurin dup petele circulare g lbui-portocalii cu aspect cerat, de
3-20 mm în diametru care apar pe frunze. Cu timpul petele se înroşesc,
c p tând o nuan c r mizie, iar por iunea parazitat se bombeaz uşor spre
partea inferioar a frunzelor, unde petele prezint mici forma iuni punctiforme,
mai închise la culoare, care sunt osteolele picnidiilor patogenului (Foto 143).
Patogenul este Polystigma rubrum (Pers.) DC. fam. Phyllachoraceae,
ord. Phyllachorales, cl. Sordariomycetes, phylum Ascomycota, Regnul Fungi,
f.c. Polystigmina rubra (Desm.) Sacc. Miceliul ciupercii este pigmentat şi
formeaz în esuturile parazitate strome puternic colorate în care se diferen iaz
picnidii cu picnospori (Fig 52).
165
Foto 143: Polystigma rubrum
Fig. 52: picnidie cu picnospori; peritecie
cu asce şi atac pe frunze de prun;
ascospori
Picnosporii sunt hialini sub form de cârj şi au 15-30x1,5-2,5µm.
Picnidiile au dimensiuni între 110-234 µm. Prin intermediul
picnosporilor elimina i pe partea inferioar a frunzelor sub forma unui strat
gelatinos, ciuperca se r spândeşte în timpul perioadei de vegeta ie. R spândirea
picnosporilor este realizat de insecte, pic turile de ploaie şi rafalele de vânt
care şi antreneaz de pe frunzele parazitate pe cele s n toase. În timpul iernii,
în interiorul picnidiilor golite se formeaz un filament ascogonal, iar în
prim var apar peritecii cu asce şi ascospori unicelulari ovoizi, g lbui hialini.
Ord. Helotiales
Fam. Dermataceae
2.5.40. - Antracnoza frunzelor de cireş şi vişin –
Coccomyces hiemalis Higg.
Este considerat drept una dintre cele mai p gubitoare boli ale cireşului
şi vişinului în pepiniere.
Simptomele bolii. Ciuperca atac frunzele, mai rar ramurile şi fructele.
Pe frunze apar numeroase pete punctiforme purpurii sau de culoare brun , de 13 mm în dimetru. esuturile dintre pete se îng lbenesc şi cu cât num rul petelor
este mai mare fac ca toat frunza s devin galben , cu pete purpurii. Frunzele
se desprind de pe l stari începând cu sfârşitul lunii august. Pe partea inferioar
a frunzelor în dreptul petelor se observ apari ia unei fructifica ii de culoare
albicios format din lag rele subcuticulare de conidii ale ciupercii (acervuli)
care sunt fructifica iile asexuate (Foto 144). Atacul se extinde cu rapiditate în
anii ploioşi manifestându-se pe frunzele şi ramurile superioare, astfel încât
puie ii din pepiniere sau pomii din planta iile tinere sunt desfrunzi i prematur,
cu excep ia câtorva frunze din vârf.
Patogenul este Cocomyces hiemalis Hegg. (sin. Blumeriella japii
Rehm. V. Arx.), fam. Dermataceae, ord. Helotiales, clasa Ascomycetes,
subphylum Pezizomycotina, Phylum Ascomycota, Regnul Fungi, f.c.
Cylindrosporium padi Karst.
166
Fig. 53:Acervul de Coccomyces
hiemalis
Foto 144: Coccomyces hiemalis atac pe frunze de cireş
Ciuperca formeaz pe partea inferioar a frunzelor atacate nişte perni e
pseudostromatice (acervuli) pe care apar conidii hialine, cu 1-2 pere i
transversali, alungite şi pu in curbate, uşor mai îngroşate şi rotunjite la baz şi
mai ascu ite spre vârf, de 48-75x2,5-4,5 µm pe conidiofori scur i şi hialini (Fig
53). Conidiile asigur infec ii secundare repetate în timpul perioadei de
vegeta ie pe frunze şi ramuri,ele germinând în pic turile de ap la temperaturi
de 21-26 oC. Patogenul ierneaz sub forma unui miceliu sclero ial format în
scoar a ramurilor şi pe frunzele atacate. În prim var , pe ramuri miceliul
sclero ial formeaz un num r mare de conidii ce asigur infec iile primare pe
frunze. Ciuperca mai formeaz prim vara, pe lâng conidii şi apotecii cu asce şi
ascospori care asigur de asemenea infec iile primare.
Rolul formei sexuate a ciupercii în iernarea ciupercii, respectiv al
apoteciilor cu asce şi ascospori a fost studiat de c tre MINOIU (1971), care a
ar tat c în func ie de temperatur , perioada de incuba ie dureaz între 8-15
zile. Anii cu ierni blânde şi cu prim veri şi veri ploioase pot favoriza apari ia
unor atacuri puternice ale ciupercii.
Ord. Helotiales
Fam. Dermataceae
2.5.41. -P tarea brun a frunzelor de gutui (entomosporioza)Fabraea maculata (Lév.) Atk. , F.c. Entomosporium maculatum
Simptomele bolii. Boala se manifest pe frunze şi rareori pe l stari şi
pe fructe.
Pe limbul frunzelor apar pete circulare, mai întâi g lbui-crem, apoi
roşietice de 2-10 mm în diametru r spândite neuniform (Foto 145). Ele pot s
conflueze cu uşurin ocupând suprafe e mari din suprafa a frunzei, fapt ce duce
la reducerea activit ii fotosintetice.
În centrul petei, pe partea superior a frunzelor se observ 1-2 puncte
reliefate, crustoase, de culoare neagr , care reprezint acervulii ciupercii (lag re
subcuticulare de conidiofori şi conidii).
167
Pe fructe boala se manifest prin apari ia de pete asem n toare cu cele
de pe frunze, iar când atacul este puternic fructele crap creându-se astfel por i
de intrare pentru al i patogeni cum ar fi de exemplu Monilinia fructigena care
produce putrezirea fructelor.
Fig 54: Acervul de Fabraea
maculata
Foto 145: Fabraea maculata atac pe frunze şi fructe de gutui
Patogenul este Fabraea maculata (Lév.) Atk. (sin. Diplocarpon
soraueri (Kleb) Nannf., fam. Dermataceae, ord. Helotiales, suclasa
Leotiomycetidae, cl. Leotiomycetes, f.c. Entomosporium maculatum Lév.
Miceliul ciupercii se dezvolt intercelular. Conidioforii şi conidiile se
formeaz pe nişte strome care apar subcuticular şi ies în eviden ca nişte
punctişoare negre, prin ruperea epidermei.
Conidiile sunt hialine tetracelulare cu celulele dispuse în form de
cruce. Celulele laterale cât şi cea din vârf se termin cu câte un cil lung (Fig
54).
Conidiile m soar 18-25 x 6-12 µm. Celula bazal se prinde pe
conidiofor; conidioforii sunt scur i, cilindrici şi pluricelulari.
Pe frunzele c zute la baza gutuiului în condi ii de saprofitism, ciuperca
fructific sexuat apotecii cu asce şi ascospori bicelulari, cu celule neegale; ei
au dimensiuni cuprinse între 18-20 x 6-7 µm.
Maturarea ascosporilor şi eliberarea lor din asce are loc aproximativ în
cursul lunii mai, func ie de condi iile anului şi realizeaz infec ii. Infec ii pe
frunze mai pot produce conidiile ap rute din miceliul de sub scoar a l starilor.
Ord. Helotiales, Fam. Sclerotiniaceae
Genul Botrytis încadreaz specii patogene pe un num r mare de plante
gazd din categoria culturilor de camp, a plantelor ornamentale, a plantelor
legumicole, a plantelor cultivate în sere, a fructelor şi semin elor depozitate.
Miceliul este de culoare cenuşie, abundant, cu conidiofori ramifica i, cu
cellule apicale rotunjite, pe care se g sesc grupate sub form de ciorchine
conidii mari. Ca organe de rezisten ciupercile din acest gen formeaz sclero i
de culoare neagr şi consisten tare. Acet gen rezist în sol sub form de
miceliu, iar în organele bolnave, sub form de sclero i.
168
Simptomele produse de speciile genului Botrytis pot fi diferite de la
c derea pl ntu elor, la putregaiul cenuşiu al bulbilor şi a altor organe subterane
(tuberculi, r d cini), putregaiul tulpinilor, ramurilor, frunzelor, p tarea şi
brunificarea florilor, putregaiul florilor şi fructelor.
Speciile cele mai cunoscute sunt:
Botrytis alii putregaiul cenuşiu al bulbililor de usturoi şi a semin elor de
Allium;
Botrytis anthophila putregaiul cenuşiu al trifoiului întâlnit pe semin e,
dar şi în câmp;
Botrytis cinerea Pers. cauzeaz putregaiul cenuşiu la vi a-de-vie,
c pşun, plante ornamentale;
Botrytis fabae determin p tarea brun a speciilor de Vicia;
Botrytis ricini cauzeaz putregiul cenuşiu al capsulelor de ricin; Botrytis
tulipae cauzeaz putregaiul cenuşiu al bulbilor de lalele şi putregaiul
cenuşiu al lalelor (frunze şi perigonul florilor).
Se manifest un interes din ce în ce mai mare pentru studiul mijloacelor
biologice de prote ie a plantelor fa de atacul speciilor genului Botrytis şi în
special fa de atacul speciei Botrytis cinerea, mai ales al utiliz rii ciuperilor
antagoniste din genul Trichoderma sau utilizând Ulocladium atrum.
2.5.42. - Putregaiul cenuşiu al strugurilor Botryotinia fuckeliana (De Bary)Whetz , F.c. Botrytis fuckeliana Buchw.
Boala se poate manifesta cu foarte mare intensitate în toamnele ploioase
când strugurii se afl în ultima faz de coacere şi când pierderile de recolt pot
fi cuprinse între 30-70-80%. O importan economic deosebit prezint şi
manifestarea bolii în serele de for at materialul de plantat viticol şi în pepiniere.
Simptomele bolii. În func ie de locul şi fenofaza de vegeta ie a
plantelor de vi de vie, cât şi de evolu ia condi iilor anului şi simptomele bolii
difer . Astfel dac boala se manifest în serele de for at vi e butaşii pot prezenta
la nivelul scoar ei un puf cenuşiu, alc tuit din conidioforii şi conidiile ciupercii.
Scoar a este putrezit şi pe suprafa a acesteia apar numeroşi sclero i. Alteori,
formarea sclero ilor are loc între altoi şi portaltoi, fapt ce împiedic formarea
calusului şi deci sudarea sau reuşita altoirii.
Boala se poate manifesta şi în şcolile de vi e unde este împiedicat
dezvoltarea normal a frunzuli elor, a l starilor şi se distruge calusul format
între altoi şi portaltoi. În planta iile tinere sau pe rod, boala se poate manifesta
pe frunze, l stari şi ciorchini, miceliul şi fructifica iile asexuate constituind
surs de infec ie a strugurilor spre toamn .
Manifestarea cea mai cunoscut a bolii apare îns pe boabe, dup ce se
acumuleaz suficient zah r, ciuperca fiind zaharofil . Pieli a bobului se
brunific , se desprinde cu mult uşurin de pe pulp şi întregul bob este
acoperit cu o fuctifica ie cenuşie abundent . Ciuperca cuprinde cu rapiditate
întregul ciorchine, care putrezeşte (Foto 146 şi 147).
169
Foto 146 şi 147: Botryotinia fuckeliana -atac pe boabele de struguri
În anumite zone geografice din ara noastr (Cotnari, Pietroasele) sau în
Fran a (Campagne, Boedeaux, valea Rinului), ciuperca produce aşa-numitul
"putregai nobil". În urma infec iilor târzii şi în toamnele c lduroase şi
secetoase, miceliul ciupercii consum o parte din apa din boabe, sporind
concentra ia în zah r a esuturilor. Temperaturile ridicate stopeaz ac iunea
patogen a ciupercii, care nu mai fructific , iar pieli a boabelor se stafideşte şi
cap t o culoare vine ie. Mustul ob inut are o arom deosebit de pl cut , iar
concentra ia ridicat în zah r de peste 240-260 g/l duce la ob inerea unor vinuri
de o calitate deosebit . Este recunoscut calitatea vinurilor ob inute în Podgoria
de la Cotnari, care cu Grasa de Cotnari, T mâiosa româneasc a ob inut mai
multe medalii interna ionale la concursurile la care a participat. Dimitrie
Cantemir a l sat posterit ii urm toarele versuri care sunt afişate la intrarea în
cram , sco ând în eviden înc de atunci calitatea vinului de Cotnari:
"Pu in ca tot ce este bun
Şi bun ca tot ce este rar
Aşa e vinul de Cotnar."
Expozi ia sudic pe circa 150 de ha şi solul de tip rendzin , bogat în
2+
Ca precum şi anii cu putregai nobil permit realizarea unor exporturi de vin
foarte avantajoase.
Patogenul este Botryotinia fuckeliana (De Bary) Whetz, fam.
Sclerotiniaceae, Ord. Helotiales, subclasa Leotiomzcetidae, cl. Leotiomzcetes,
phylum Ascomycota, Regnul Fungi, f.c. Bortytis fuckeliana Buchw.
170
Foto 148: Botrytis fukeliana conidiofori şi conidii
Miceliul ciupercii tr ieşte intercelular şi fructific asexuat conidiofori
multisepta i, ramifica i în partea superioar monopodial altern şi poart pe
sterigme asem n toare unor noduli, conidii unicelulare, ovoide grupate în
form de ciorchine (Foto 148). Dimensiunile conidiilor variaz între 9-15 x 610 µm.
Temperatura optim de dezvoltare este cuprins între 22-26 oC,
umiditatea s fie în exces (precipita ii, umiditate relativ ), nebulozitate.
Pe organele atacate ciuperca formeaz microsclero i sub forma c rora
ierneaz . În prim var , dup germinarea sclero ilor apar fie conidii, fie apotecii
cu asce şi ascospori (mai rar). Forma cu sclero i poart denumirea de
Sclerotium durum.
Ascosporii sunt unicelulari, elipsoidali şi hialini, de 8-10 x 3,5-4 mµ.
2.5.43. - Putregaiul cenuşiu al tulpinilor şi calatidiilor de floarea-soarelui Botrytis cinerea Pers.
Putregaiul cenuşiu se manifest la multe plante de cultur . Are un areal
foarte întins de cuprindere pentru cultura de floarea-soarelui, fiind semnalat în
ri cum ar fi S.U.A., Fran a, Italia, Spania, Tunisia, Turcia, Portugalia,
Ungaria, Polonia, Serbia, Bulgaria, Canada, Argentina.
În ara noastr , prima semnalare a putregaiului cenuşiu a fost realizat
de Ana Hulea în 1940 într-un câmp experimental de la B neasa, unde s-a
înregistrat un puternic atac pe calatidii. Mai sunt semnalate pierderile de circa
85% din calatidii în Moldova, în anii 1976, 1984-1985, în jude ul Bihor, în
Teleorman şi Constan a, la hibrizii F80, F206. Pierderi importante se
înregistreaz mai ales în anii ploioşi, cu cantit i pluviometrice mari spre
perioada de recoltare a florii-soarelui. Astfel s-a întâmplat în anul 1997 şi 1998
când pierderile cauzate de putregaiul cenuşiu în zona jude ului Dolj au fost
cuprinse între 25-30%, fapt ce a influen at şi calitatea uleiului.
Simptome. Boala poate afecta toate organele plantelor. În faza de
plantul , atacul provine din s mân a bolnav şi se manifest prin decolorare,
pierderea turgescen ei frunzelor, r sucirea, înmuierea şi putrezirea lor.
Plantulele afectate se acoper , în condi ii de umiditate ridicat , cu un puf
171
cenuşiu, format din conidioforii şi conidiile ciupercii. Atacul pe tulpini se
manifest prin simptome asem n toare celor produse de Sclerotinia
sclerotiorum, cu deosebirea c , în condi ii de umiditate atmosferic crescut ,
zonele atacate de Botrytis cinerea se acoper cu un miceliu cenuşiu, dens,
pr fos, datorit prezen ei conidioforilor şi conidiilor. În dreptul zonelor afectate,
vasele conduc toare sunt obturate, determinând vestejirea şi pierderea plantelor.
Cel mai important şi p gubitor este atacul la nivelul calatidiilor, care se
manifest ini ial prin leziuni brune pe parea inferioar a calatidiului, pe bractee
şi în centrul receptaculului (Foto 149. Foarte susceptibile la atac sunt
elementele florale b trâne, polenul vârstnic şi bracteele. În condi ii de umiditate
atmosferic ridicat , în dreptul petelor caracteristice se constat o puternic
producere de conidiofori şi conidii, esuturile atacate se înmoaie şi putrezesc.
Achenele care iau naştere în calatidiile bolnave sunt deformate,
purt toare de pete, cu con inutul şiştav, gust amar, desprinzându-se foarte uşor
din alveole. Sunt mai susceptibile la atac plantele de floarea-soarelui cu
suprafa a receptacului inflorescenei mai bombat , comparativ cu cele mai plane
(Zimmer şi Hoes, 1978).
Foto 141: Botrytis cinerea
Fig. 55: Ciclul evolutiv la Botrytis cinerea
Putregaiul cenuşiu pe capitul de floarea-soarelui
Patogenul este ciuperca Botrytis cinerea Pers.
Aparatul vegetativ al ciupercii este un tal filamentos ramificat, cu
dezvoltare intercelular , având un bogat con inut granular în celule şi ocup în
general zona vaselor conduc toare, producând ofilirea plantelor. Patogenul
secret enzime capabile s dizolve celuloza şi lignina din membranele celulare.
Ciuperca rezist la temperaturi joase, p strându-şi viabilitatea pân la
temperaturi de -11 oC; în dezvoltarea sa normal prezint numeroase forme
evolutive succesive: miceliu, conidii, sclero i, care îi asigur o conservare de
lung durat .
Pe organele atacate, se dezvolt miceliul abundent, pe care se
eviden iaz conidiofori, ce apar ca o eflorescen cenuşie, fiind lungi, bruni,
groşi la baz şi mai sub iri şi hialini spre vârf. În treimea lor superioar se
ramific , iar pe ramifica ii apar mici proeminen e ce sus in numeroase conidii
grupate în ciorchine. Conidiile sunt unicelulare, sferice sau eliptice de 915x6,5-10 m prev zute cu o membran dubl , incolor iniial apoi g lbuie.
172
Aceste conidii sunt foarte rezistente, ele asigurând pentru anul urm tor
poten ialul infec ios al solului.
Uneori, în interiorul calatidiilor afectate se formeaz microsclero i pân
la 1 mm în diametru.
Pentru Botrytis cinerea nu a fost înc semnalat forma perfect .
Transmitere-r spândire. Ciclul de via al ciupercii începe prim vara
devreme; patogenul prezent pe resturile vegetale r mase în sol, infecteaz
plantele din cultur , în care miceliul se extinde şi d naştere la conidiofori cu
conidii. Conidiile sunt r spândite mai ales prin intermediul vântului, prin
insecte sau prin unele lucr ri agrotehnice; ajungând pe alte plante, germineaz ,
formând un filament care p trunde în esuturile plantei parazitate, producând
alte infec ii. Noi infec ii pot ap rea şi pe r d cini, ca urmare a antren rii
conidiilor la nivelul solului prin apa de ploaie sau iriga ie.
Transmiterea ciupercii de la un an la altul se face prin resturile vegetale
din sol r mase dup recoltare şi prin semin ele infectate sau infestate. În cursul
perioadei de vegeta ie, transmiterea se realizeaz prin conidiile r spândite de pe
plantele bolnave pe cele s n toase sau de microsclero i. Conidiile şi miceliul se
pot conserva sub pricarpul achenelor (1-3 ani longevitate), pot ierna în s mân a
infectat şi reiau ciclul biologic în prim var , dac nu se trateaz seminele
înainte de sem nat (Fig. 55).
Respectarea cu stricte e a tuturor verigilor prev zute în tehnologia de
cultur a florii-soarelui poate preveni atacul patogenului. Tratarea semin elor cu
fungicide sistemice, care se face obligatoriu pentru ceilal i patogeni, este
eficace şi împotriva lui Botrytis cinerea.
Culturilor semincere trebuie s li se asigure o izolare par ial de cel
pu in 500 m fa de alte culturi de floarea-soarelui sau fa de culturi cu plante
din cercul de gazde ale patogenului. Literatura de specialitate subliniaz unele
încerc ri de utilizare a ciupercilor antagoniste şi microparazite ca mijloc
biologic de inhibare a patogenului Botrytis cinerea, cum sunt: Trichoderma
viride, Trichothecium roseum, Gliocladium roseum (Coley-Smith, 1980) şi
Coniothyrium minitans (Ervio, 1965). Au fost selectate pân acum, in vitro, o
serie de izolate de Trichoderma viride puternic antagoniste fa de B. cinerea,
punând în eviden modific rile microscopice care se produc în zona de
interferen dintre antagonist şi patogen. Din izolatele de T. viride selectate s-au
ob inut eşantioane de biopreparate, care s-au dovedit eficace în tratarea
semin elor pentru reducere putregaiului cenuşiu, ca şi a celui alb.
Biopreparatele ob inute din Trichoderma viride se pot recomanda pentru
tratarea semin elor în doze de 1-2Kg/t, precum şi amestecuri de biopreparate
(1-2 Kg/t) şi fungicide specifice, selective (1-2Kg/t).
Genul Trichoderma grupeaz specii de ciuperci care se dezvolt bine pe
lemnul în descompunere: Trichoderma viridae Pers. ex S.F. Gray. Coloniile pe
care le formeaz acest specie sunt de culoare verde şi au miros de camfor sau
de nuc de cocos, iar dup 7 zile formeaz clamidospori hialini. Conidioforii
sunt verticila i neregulat, cu fialide lageniforme. Cele mai cunoscute specii ale
genului Trichoderma sunt Trichoderma viridae –prezint conidia cu asperit i;
T. harzianum – prezint conidii globuloase, cu suprafa a neted ; T. koningiiprezint conidii elipsoidale şi hife sub iri; T. hamatum - prezint conidii
elipsoidale şi hife late, terminate cu apendii sterili.
173
Telemorfa ciupercii Trichoderma este genul Hypocrea, familia
Hypocreaceae, ordinul Hypocreales, subclasa Sordariomxcetidae, clasa
Ascomycetes, phylum sau încreng tura Ascomycota.
Trichoderma viride inhib dezvoltarea unor ciuperci din sol:
Rhizoctonia solani Kühn, Phytophthora nicotianae var. parasitica (Dastur)
G.M. Waterh., Pythium sp., Rhizopus sp., Sclerotium rolfsii Sacc. Ceea ce a
determinat o intensificare a cercet rilor în domeniul utiliz rii ciupercilor
antagoniste în protec ia plantelor (Şesan, 2005).
2.5.44. - Putregaiul alb al florii soarelui Sclerotinia sclerotiorum (Lib.) De Bary
Simptome. Putregaiul alb la floarea-soarelui se manifest la colet (baza
tulpinii) şi pe p r ile aeriene (tulpin , calatidiu). Manifestarea bolii la colet este
mai frecvent în prima parte a vegeta iei, dar poate s apar şi eşalonat, ca
urmare a germin rii treptate a sclero ilor. În por iunea bazal a tulpinii, la
suprafa a solului şi în sol, la diverse în l imi ale tulpinii, la nivelul pe iolurilor
frunzelor, a frunzelor sau chiar pe calatidiu se observ decolorarea,
brunificarea, înmuierea şi sub ierea esutului (Foto 150,151,152,153,154).
Por iunea afectat , mai mult sau mai pu in extins , se acoper pe vreme umed
cu un mucegai alb, dens, cu aspect de vat . La suprafa , dar de cele mai multe
ori în interiorul esuturilor bolnave se formeaz mici forma iuni negre
c rbunoase de diferite forme şi dimensiuni care reprezint scleroţii ciupercii
(Foto 151). Pe vreme secetoas se observ decolorarea şi brunificarea por iunii
afectate de boal f r ca pe suprafa s se formeze miceliu şi sclero i, aceştia
putând fi g si i în m duv .
Foto 150
Foto 151
Foto 152
Foto 153
174
Foto 154
Sclerotinia sclerotiorum Tipuri de atac: la capitul, tulpin şi colet
(Original)
Când boala se manifest pe tulpin aproape de jum tatea în l imii sau
chiar mai sus, aceasta se rupe, l sând s se observe împr ştiate vasele
conduc toare lemnoase care mai r mân intacte. În rest, m duva şi vasele
conduc toare liberiene sunt distruse de ciuperc , la locul de rupere observânduse sclero ii forma i. Calatidiul putrezit se disociaz , se rupe în buc i şi cade pe
sol, în vârful tulpinii r mânând un smoc de fascicule vasculare cu aspect de
m tur (Foto 154).
În m duv se formeaz sclero i de diferite forme şi dimensiuni, cei
forma i între achene se unesc şi formeaz o re ea asem n toare unui fagure.
Semin ele (achenele) infectate prezint tegumentul decolorat, cr pat, s mân a
şiştav sau brunificat , cu gust amar.
Patogenul este Sclerotinia sclerotiorum (Lib.) de Bary., sin.
Whetzelinia sclerotiorum (Lib.) Korf et Dumond, fam. Sclerotiniaceae, ord.
Helotiales, subclasa Loetiomycetidae, cl. Leotiomycetes, phylum Ascomycota
Regnul Fungi. Ciuperca formeaz un miceliu septat, incolor, care se dezvolt
la suprafa a şi in interiorul esuturilor. Organele de rezisten sunt reprezentate
de sclero i care prezint o structur ce rezult din împletirea diferen iat a
hifelor miceliene ce formeaz plectenchime: paraplectenchimul la exterior de
culoare neagr c rbunoas rezultat al unei împletiri dense şi strânse a hifelor
miceliene cu rol de protec ie şi la interior prosoplectenchimul de culoare alb ,
un plectenchim mai lax, între esut cu rol generativ, din care în prim var vor
rezulta apoteciile de culoare g lbuie în num r variabil de la 1-11. Apotecia este
tapetat cu un strat de asce de 130-138 x 8-10 µm, printre care se g sesc
numeroase parafize filiforme sau m ciucate. În interiorul ascelor se formeaz
câte 8 ascospori unicelulari, hialini, ovoizi sau eliptici de 9-13x4-6,5 µm.
Piciorul apoteciei are 1-5 cm sus inând apotecia la nivelul solului. Ascosporii
elibera i din asc sunt transporta i de curen ii de aer pe partea aerian a
plantelor unde îşi p streaz viabilitatea pân la 60 de zile dac temperatura
oscileaz între 20-25 oC. La temperatura de 25 oC infec ia are loc dup 4 ore de
la contaminare.
Sclerotinia sclerotiorum, ciuperc polifag atac mai mult de 46 de
specii de plante. Pe lâng floarea-soarelui, dintre plantele de cultur mai sunt
atacate: soia, cucurbitaceele, inul, cânepa, r d cinoasele, salata, fasolea,
maz rea, bobul. Dintre plantele spontane sunt atacate Sonchus, Cirsium,
Xanthium, Convolvulus, Amaranthus, Lappa etc. Acest aspect îngreuiaz
mult combaterea acestei ciuperci.
Moniliozele pomilor fructiferi
Sunt boli foarte p gubitoare, fiind frecvente în toate livezile, dar mai
ales în cele neîngrijite. Moniliozele apar la to i arborii şi arbuştii fructiferi din
familia Rosaceae, prin diferitele specii ale genului Monilinia.
Monilinia fructigena este întâlnit în general pe to i pomii fructiferi
semin oşi, atacuri apreciabile înregistrându-se la m r, p r şi fructele mature de
gutui.
175
Monilinia laxa care atac pomii fructiferi sâmburoşi printre care mai
intens cireşul, vişinul, caisul, prunul, piersicul, migdalul.
Monilinia linhartiana care atac numai fructele de gutui dup legare,
deci atac numai fructele tinere de gutui.
2.5.45. -Monilioza sau putregaiul brun, putregaiul negru şi mumifierea
fructelor la pomii fructiferi semin oşi –
Monilinia fructigena (Aderh et Ruhl) Honney F.c. Monilia fructigena
Simptome. Boala se manifest pe ramurile tinere, pe frunze, pe flori şi
fructele aflate în diverse faze de dezvoltare. Prim vara, în timpul înfloritului
ramurile tinere se vestejesc, frunzele şi florile se brunific şi se usuc .
Atât pe scoar a ramurilor afectate, cât şi pe flori apar sporodochiile
ciupercii (mici perni e de culoare cenuşie-g lbuie alc tuite din împletiri de hife
miceliene, conidioforii şi conidiile ciupercii). Când fructele au ajuns aproape de
maturitate pe suprafa a lor pot s apar pete brune de form circular care se
întind în suprafa şi în profunzimea pulpei fructului. În scurt timp fructele
putrezesc par ial sau în totalitate şi cad din pom.Dac vremea este umed şi
c lduroas pe suprafa a petelor brune apar sporodochiile ciupercii sub forma
unor perni e de mucegai de culoare alb , rotunde, de dimensiuni variabile,
dispuse circular, situate la distan e aproximativ egale. Acest aspect al bolii
poart denumirea de putregaiul brun (Foto 155). Aceast form de manifestare
a bolii poate fi confundat cu simptomele atacului produs de Glomerella
cingulata cu deosebirea c petele sunt mai mici, de culoare brun închis şi
cufundate în esut. Aceast ciuperc produce putregaiul amar al fructelor. Al
doilea mod de manifestare al bolii este reprezentat de putregaiul negru al
fructelor mature care apare atunci când vremea este ploioasă şi rece (Foto
155).
Fructele cuprinse putrezesc în totalitate, au culoare neagr mat , cad din
pom şi nu prezint pe suprafa sporodochii, factorul limitativ fiind temperatura
sc zut . Aceast form de manifestare a bolii poate fi întâlnit şi în depozite.
Al treilea mod de manifestare a bolii este reprezentat de mumifierea
fructelor care apare atunci când vremea este ploioas şi c lduroas şi
favorizeaz instalarea putregaiului brun dup care se instaleaz o vreme
secetoas şi c lduroas (Foto 156). În aceste condi ii pieli a fructului crap ,
fructele se brunific , se deshidratez , se zbârcesc, se mumifiaz şi r mân prinse
de l star pe timpul iernii.
Foto 155 Monilinia fructigena
putregaiul brun, putregaiul negru
176
Foto156: mumifierea fructelor
Al patrulea mod de manifestare este reprezentat de putregaiul inimii la
fructele cu canalul stipelar deschis ce se observ la exterior printr-o pat de
brunificare la locul de inser ie a codi ei, fie în partea opus .
Patogenul este Monilinia fructigena (Aderh. et Ruhl) Honey, fam.
Sclerotiniaceae, ord. Helotiales, subclasa Leotiomycetidae, cl. Leotiomycetes,
phylum Ascomycota, Regnul Fungi, f.c. Monilia fructigena Pers. Miceliul
ciupercii este un tal filamentos cu dezvoltare intercelular şi care la suprafa a
cojii fructului formeaz sporodochii de culoare g lbuie cenuşie, de forma unor
perni e formate din aglomer ri de filamente miceliene la cap tul c rora se
formeaz conidiofori scur i, de care se prind lan uri simple sau ramificate de
conidii. Conidiile sunt g lbui-hialine, în form de l mâie, prezentând câte un
mucron la fiecare cap t, având pori germinativi pe suprafa şi dimensiuni
cuprinse între 12-34x9-15 µm. Raportul lungime/l ime este cuprins între 1,33
şi 2,27 cu o medie de 1,9 sau aproximativ 2 (Foto 157).
Foto 157:Lan uri de conidii de Monilinia fructigena
Iernarea ciupercii are loc sub form de miceliu de rezisten localizat
sub scoar a ramurilor, sub form de sporodochii pe fructele mumifiate şi sub
form de sclero i în interiorul fructelor mumifiate.
Dup dou ierni consecutive, în prim vara celui de-al treilea an sclero ii
forma i în interiorul fructelor mumifiate vor germina şi vor emite apotecii în
form de pâlnie, lung pedunculate cu diametrul de 3-5 mm, ce con in asce
cilindrice hialine de 120-180x9-12 µm cu câte 8 ascospori unicelulari, ovali şi
hialini de 10-12x5-7 µm.
Ascosporii asigur infec iile primare din trei în trei ani la nivelul
frunzelor, florilor, l starilor şi mai târziu chiar a fructelor tinere de dimensiunea
unei alune. Infec ii primare mai pot produce conidiile de pe sporodochii sau
miceliul de rezisten .
177
2.5.46. -Monilioza sau putregaiul brun şi mumifierea fructelor la pomii
fructiferi sâmburoşi Monilinia laxa (Aderh etRuhl) Honney F.c. Monilia laxa (Ehrenb) Sacc.
Boala se manifest la pomii fructiferi sâmburoşi, fiind mai p gubitoare
la prun, cireş, vişin, corcoduş, cais, piersic, porumbar şi migdal.
Simptome. Poate fi observat pe ramuri frunze, flori şi fructe mai ales
în prim verile reci şi ploioase când poate realiza pierderi însemnate. Ramurile
cu frunze şi flori se brunific , se vestejesc şi se usuc . Frunzele brunificate şi
uscate r mân prinse pe l star sau pe ramur , iar vârful se îndoaie sub form de
cârlig. Aceast manifestare a bolii este cunoscut sub denumirea de „boala
stindardului” sau „arsura moniliană”. Fructele tinere se zbârcesc, se brunific
şi cad, fenomen ce uneori poate fi confundat cu c derea fiziologic .
Pe fructele mature poate s apar putregaiul brun când pulpa se
brunific , putrezeşte şi pe suprafa apar fructifica iile ciupercii de forma
sporodochiilor dispuse haotic de culoare g lbui-cenuşie şi care pe suprafa a lor
poart fructifica iile asexuate ale ciupercii formate din conidiofori şi lan uri de
conidii. Aceste fructe cad din pom fiind putrezite.
Mumifierea fructelor se produce când dup instalarea putregaiului brun
vremea devine secetoas şi c lduroas . Prezen a sporodochiilor pe fructe duce
mai ales la prun la perforarea epicarpului, sucul concentrat în zah r se scurge la
suprafa a fructelor, ele se zbârcesc, se deshidrateaz , se usuc şi se lipesc mai
multe între ele formând pachete sau ciochini şi r mân lipite de ramuri mai mul i
ani (Foto 158). În anul 1998 la Sta iunea pomicol Caracal produc ia de fructe
la prun a fost complet distrus de aceast boal .
Foto158:Monilinia laxa atac pe fructe de prun;
Fig. 56: lan uri de conidii
Patogenul este Monilinia laxa (Aderh. et Ruhl.) Honey, fam.
Sclerotiniaceae, ord. Helotiales, subclasa Leotiomycetidae, cl. Leotiomycetes,
phylum Ascomycota, Regnul Fungi, f.c. Monilia laxa (Ehrenb.) Sacc.
Miceliul ciupercii este intercelular şi fructific sporodochii de culoare g lbuicenuşie pe suprafa a c rora se formeaz conidiofori şi lan uri de conidii
limoniforme. Ele sunt g lbui hialine, prev zute cu doi mucroni la capete,
prezint mai mul i pori germinativi pe suprafa şi au 12-15x10 µm (Fig. 56).
Raportul lungime l ime este de 1,2-1,5, observându-se c sunt mai mici, dar şi
mai bombate decât conidiile de la Monilinia fructigena.
Dup circa doi ani pe fructele mumifiate apar apoteciile cu asce şi
ascospori care reiau ciclul ciupercii în prim var . Reluarea ciclului se poate
178
realiza şi prin conidiile de pe sporodochii sau prin miceliul de rezisten ce se
localizeaz în fructele mumifiate sau sub scoar a ramurilor. Uneori miceliul de
rezisten poate p trunde pân la flori, trecând prin pedunculul acestora şi
realizând mari pagube. Apari ia bolii este favorizat de în ep turile insectelor
(Cydia (sin. Laspeyresia) funebrana, Ragoletis cerasi) de prezen a unor
leziuni produse de grindin şi ciuperci fitopatogene (Coryneum, Fusicladium).
2.5.47. -Monilioza sau mumifierea fructelor tinere de gutuiMonilinia linhartiana (Prill. et Delacr.) Honney
F. c. Monilia linhartiana Prill. et Delacr.
Apari ia bolii este favorizat de prim verile reci şi umede.
Simptome. Boala se manifest pe frunze, flori, fructe şi ramuri tinere.
Pe frunzele tinere, în zona nervurilor principale esutul se brunific începând de
la baza c tre vârf (Foto 159). Dac sunt întrunite condi ii optime pentru
evolu ia ciupercii pe suprafa a esuturilor brunificate se dezvolt o pâsl
micelian de culoare g lbui-cenuşie sau crem care este format din conidioforii
şi conidiile ciupercii.
Miceliul ajuns în interiorul ovarelor formeaz sclero i sau strom
sclerotiform , fapt ce determin blocarea creşterii fructelor, brunificarea,
zbârcirea şi c derea lor.
Patogenul este Monilinia linhartiana (Prill. et Delacr.) Honney, fam.
Sclerotiniaceae, ord. Helotiales, subclasa Leotiomycetidae, cl. Leotiomycetes,
phylum Ascomycota, Regnul Fungi, f. c. Monilia linhartiana Prill. et Delacr.
Foto159: Monilinia linhartiana atac pe frunze şi fructe tinere de gutui
Pe stromele subcuticulare rezultate din împletirea filamentelor
miceliene ciuperca fructific asexuat conidiofori şi conidii. Conidiile sunt
unicelulare, g lbui-hialine au form de l mâie şi sunt prinse în lan uri simple
sau ramificate, între conidii interpunându-se un disc de gelatin ce poart
denumirea de disjunctor. Dimensiunea conidiilor variaz între 10-20x9-14 µm.
Iernarea ciupercii se realizeaz fie ca miceliu de rezisten în sau sub scoar a
ramurilor, fie prin stromele sclero iale formate în interiorul fructelor tinere.
179
Dup doi ani, sclero ii germineaz , apar apoteciile cu asce şi ascospori, aceştia
contaminând şi infectând frunzele în prim var .
La fructele mature de gutui se manifest putregaiul brun produs de
Monilinia fructigena a c rui patogenez a fost deja descris .
2.5.48. - Monilinia fructicola
Importan • Organism de carantin înscris în Anexa I, sec iunea 1 din
H.G. 563/2007.
• Plante gazd : pomii fructiferi: piersic, cais, prun, cireş şi într-un grad mai mic,
m r şi p r
• Monilinia fructicola supravietuieşte peste iarn în fructele infectate şi uscate,
în tesuturile infectate de pe l stari, in cancerele de pe ramuri.
Simptome pe ramuri • Ramurile purt toare de flori infectate sunt
invadate de miceliul ciupercii, formându-se la suprafata lor leziuni concave de
culoare brun .
• In condi ii de umiditate, pe leziuni şi florile atacate, se formeaz fructifica ii
conidiene de culoare gri (Foto 160, 161, 162).
Simptome pe flori • Florile se brunific si se ofilesc apoi se usuc şi pot
r mâne în pom (Foto 163).
Simptome pe fructe
• Pe fructe apar mai întâi pete rotunde de culoare brun .
• In condi ii de umiditate mare, petele se extind cu repeziciune, cuprind tot
fructul şi pe ele apar pustule conidiene de culoare gri (Foto 164 şi 165).
Aspecte ale atacului patogenului Monilinia fructicola
• In condi ii de umiditate redus , pustulele nu mai apar, iar fructul întreg se
usuc şi se mumifiaz .
• Atentie! Monilinia fructicola poate fi deosebit de celelalte specii de
monilioze (Monilinia fructigena şi Monilinia laxa), doar prin teste de
laborator (medii de cultur , PCR)
Principalele diferen e între Monilinia fructicola, Monilinia fructigena şi
Monilinia laxa:
• Pustulele conidiene sunt gri la Monilinia fructicola şi Monilinia laxa şi bej la
Monilinia fructigena, mai ales in momentul aparitiei;
• Diametrul hifelor este mai mic la Monilinia fructicola şi Monilinia laxa şi
mai mare la Monilinia fructigena;
• Coloniile au marginea întreag la Monilinia fructicola şi Monilinia
fructigena şi lobat la Monilinia laxa.
Foto 160
Foto 161
180
Foto 162
Foto 163
Foto 164
Foto 165
Fam. Dermateaceae
2.5.49. - P tarea neagr a frunzelor de trandafir Diplocarpon rosae Wolf., F. c. Marssonia rosae (Lieb.) Died.
Simptomele bolii. Pe fa a superioar a foliolelor apar bine eviden iate
pete circulare negricioase cu nuan violacee, cu marginile radiar brodate, de
dimensiuni cuprinse de la 2-15 mm (Foto 166). Petele pot s conflueze,
acoperind mari suprafe e din foliole care se îng lbenesc şi cad prematur (în
luna iulie).
Foto 166: P tarea neagr a frunzelor de trandafir
Fig. 57 Conidii de
Diplocarpon rosae
Patogenul este Diplocarpon rosae Wolf., fam Dermateaceae, ord.
Helotiales, cl. Ascomycetes, subclasa Discomycetidae, Phylum Ascomycota,
Regnul Fungi, F. c. Marssonia rosae (Lieb.) Died.
181
Miceliul ciupercii este colorat în brun şi formeaz sub cuticul strome
negricioase în care se diferen iaz lag re de conidiofori cu macro- şi
microconidii (Fig 57). Macroconidiile se prind pe conidiofori scur i sunt
bicelulare şi au dimensiuni cuprinse între 18-20x5-6 µm. Microconidiile au
numai 2-3 µm. Pe foliolele c zute la baza trandafirului ciuperca fructific
sexuat apotecii cu asce şi ascospori bicelulari de 20-25x5-6 µm.
Ciuperca se transmite de la un an la altul prin miceliul de rezisten cât
şi prin apoteciile cu asce şi ascospori din folilolele c zute pe sol.
2.5.50.-Putrezirea c rbunoas a tulpinilor de floarea-soarelui-Sclerotium
bataticola Taub.
Aceast boal este una dintre cele mai recente, fiind semnalat în
America şi Argentina în perioada 1964-1967. În Europa este semnalat în
Iugoslavia (M. Acimovic).
În zona SCDA Şimnic Craiova a boala a fost semnalat şi monitorizat
de Paraschivu în perioada 1984-1990.
Simptome. Atacul se localizeaz pe r d cin , colet, tulpin , în m duv,
dezorganizând esuturile. Boala se observ sporadic în lanuri unde apar plante
ce se vestejesc par ial sau total şi prezint zone albicioase la baza tulpinii şi pe
r d cini. Tulpinile afectate sunt înconjurate puternic de patogen, putrezesc,
coaja lor se rupe sub presiune; uneori simptomele nu sunt aparente pân în faza
de înflorire; esuturile dezorganizate, în special m duva tulpinii, se transform
într-o mas spongioas , con inând din abunden o substan gomoas (Foto
167).
Fig. 58:
ciupercii
Ciclul
evolutiv
al
Foto167: Sclerotium bataticola-atac
pe plant de floarea-soarelui (original)
Pe toate esuturile atacate şi în m duva tulpinii, patogenul se dezvolt
abundent şi formeaz numeroşi microsclero i bruni pân la negri.
182
Atacul determin maturarea prematur a plantelor, urmat de sc derea
recoltei şi a calit ii semin elor, mai ales prin reducerea con inutului de ulei.
Uneori ciuperca d naştere la picnidii sferice, cu picnospori mici, ovali,
mucrona i la extemit i; la noi în ar nu a fost înc descris forma picnidian .
Patogenul este ciuperca Macrophomina phaseoli (Maubl.) Ashby cu
forma sclero ial Sclerotium bataticola Taub., fam. Incertae sedis, subclasa
Incertae sedis, cl. Ascomycetes, încr. Ascomycota, Regnul Fungi.
Ciuperca având un echipament enzimatic foarte bogat este cunoscut ca
polifag pe o mul ime de plante cultivate şi spontane (100 specii).
Patogenul este considerat un parazit de debilitare şi dup instalarea sa,
amplific şi urgenteaz fenomenul de uscare prematur . Pe organele atacate
ciuperca al c rui aparat vegetativ este un tal filamentos, formeaz picnidii
izolate, negre, sferice din care sunt elimina i picnospori mici, ovali, ce prezint
mucroni la ambele capete.
Pe toate zonele afectate, dar şi în profunzimea m duvei tulpinii,
ciuperca formeaz o multitudine de microsclero i ce ierneaz pe resturile
vegetale.
Transmitere-r spândire. Transmiterea patogenului de la un an la altul
se face numai prin microsclero i, care în anul urm tor pot da naştere la micelii
de infec ie pe plantele din cultura urm toare (Fig. 58).
Dintre plantele parazitate de acest patogen, în afar de floarea-soarelui,
mai sunt: soia, porumbul, fasolea şi numeroase specii de buruieni.
Factorii favorizan i ai bolii sunt: umiditatea redus a solului, desimea
mare a plantelor în cultur , cu implica ii în competi ia pentru ap , cantitatea
ridicat de azot din sol, prezen a buruienilor în lanuri; to i aceşti factori sunt
nefavorabili pentru plantele de floarea-soarelui şi determin ofilirea şi uscarea,
precum şi creşterea sensibilit ii lor la boal (Zazzerini şi colab., 1985).
Prevenire şi combatere. M surile sunt asem n toare cu cele
recomandate pentru Sclerotinia sclerotiorum: carantin fitosanitar , rota ie
ra ional , alegerea premerg toarelor neatacate de acest patogen şi evitarea celor
susceptibile cum ar fi: porumbul, soia, fasolea, lucern , ricin, grâu.
M. Acimovic (1962) precizeaz c cea mai neindicat premerg toare
pentru floarea-soarelui este lucerna, pe care acest patogen se înmul eşte
nestingherit.
2.5.51. Putregaiul uscat al tulpinilor şi ştiule ilor de porumb
Stenocarpella maydis (Berk.) B. Sutton
(sin. Diplodia maydis (Berk.)Sacc., Diplodia zeae(Schw.)Lév.)
Prima descriere a bolii a fost fcut în anul 1902 în S.U.A., unde
realizeaz de altfel şi cele mai importante pierderi. Pentru micşorarea
pierderilor cauzate de aceast boal s-a f cut un intens program de ameliorare a
hibrizilor de porumb pentru includerea genelor de rezisten . Se mai întâlneşte
în Australia, Africa, America de Sud, iar în Europa în ri cum ar fi: Italia,
Fran a, Germania, Ucraina, Rusia. Pentru România este considerat ca o boal
de carantin .
Simptome. Boala se manifest cel mai evident pe plantele mature, mai
ales la nivelul internodurilor tulpinii, care prezint pete ce se coloreaz în
verde-galben sau în brun, esuturile tulpinii în aceste zone devenind spongioase
183
(Foto 168). M duva este decolorat şi se descompune, r mânând intacte doar
vasele conduc toare. Întrucât este afectat circula ia sevei, frunzele plantelor
bolnave cap t o culoare verde-cenuşie asem n tor afect rii acestora de c tre
temperaturile sc zute sau brumele timpurii.
Sub greutatea p r ii aeriene, în timpul rafalelor de vânt sau ploie,
tulpinile se frâng datorit procesului de putrezire parazitar ce are loc la baza
tulpinii. Pe teaca frunzelor pot s apar pete roşii-purpurii pân la brun-închis,
care pot cuprinde nodurile sau por iunile bazale ale internodurilor.
La nivelul ştiuleilor infecta i se observ în func ie de momentul
realiz rii infec iei simptome diferen iate. Astfel, când infec ia se produce mai
devreme are loc lipirea strâns a p nuşilor de ştiulete şi dezvoltarea unei pâsle
miceliene de culoare alb , format din miceliul ciupercii care p trunde pân în
rahis. Ştiule ii r mân mici şi devin bruni-cenuşii. Când infec ia se produce mai
târziu, simptomele constau în apari ia unei pâsle miceliene albicioas care de
asemenea p trunde în rahis. Boabele au un aspect uscat, devin sf râmicioase şi
se constat distrugerea embrionului.
Foto 168 : Diplodia maydis
Fig. 59: Picnidie cu picnospori
Pe şi în tulpin -picnidii cu picnospori
Detaliu
Patogenul este ciuperca Stenocarpella maydis (Berk.) B. Sutton (sin.
Diplodia maydis (Berk.) Sacc., Diplodia zeae (Schw.) Lév.), familie, ordin,
clas Incetae sedis, phylum Ascomycota Regnul Fungi
Miceliul ciupercii este un tal filamentos ramificat, albicios sau cenuşiubruniu ce se dezvolt intercelular în interiorul rahisului şi fructific asexuat
picnidii globuloase sau turtite de culoare brun pân la neagr , prev zute cu un
rostru la cap tul c ruia se afl osteolul. Dimensiunea picnidiilor este de 150300 µm, iar în interiorul lor se formeaz dou tipuri de picnospori ce se prind
pe conidiofori simpli ascu i i: picnospori oval-alungi i (cei mai numeroşi), de
regul bicelulari, drep i sau uşor curba i, m slinii pân la bruni, de 16-31x5-6
µm şi picnospori filiformi, hialini de dimensiuni cuprinde între 25-35x1-2 µm
(Fig. 59).
Transmitere-r spândire. Ciuperca se r spândeşte de la un an la altul
fie prin intermediul miceliului de rezisten , fie prin intermediul picnosporilor
184
care îşi pot p stra viabilitatea un interval de timp de circa 2-3 ani. Infec iile
primare au loc prin germinarea picnosporilor, emiterea filamentului de infec ie
şi p trunderea acestuia fie în r d cinile coronare, fie prin stomatele frunzelor
bazale. Freven mai mare a patogenului se înregistreaz când plantele sunt
sensibilizate datorit aplic rii îngr ş mintelor cu azot în exces, datorit por ilor
de intrare produse de larvele d un torului Ostrinia nubilalis sau de leziunile
mecanice cauzate de presiunile dinamice ale vântului sau de grindin .
Se recomand men inerea controlului strict al porumbului şi a m surilor
de carantin extern pentru împiedicarea p trunderii în ar a acestui patogen
extrem de periculos.
Re inem c în unitatea de înv are 3 au fost prezentate principalele
boli produse de ciupercile din genurile Venturia sau Endostigme,
Polystigma, Coccomyces, Botryotinia, Botrytis, Sclerotinia, Monilinia
Diplocarpon, Sclerotium, Stenocarpella
Principalele specii cuprinse descrise şi bolile produse necesare a fi
re inute au fost:
-Venturia inaequalis (sin. Endostigme inaqualis), f.c. Fusicladium
dendriticum cauzeaz P tarea cafenie a frunzelor, fructelor şi rap nul ramurilor
de m r;
-Venturia pirina (sin. Endostigme pirina), f.c. Fusicladium pirinum cauzeaz
P tarea cafenie a frunzelor, fructelor şi rap nul ramurilor de p r;
-Putregaiurile produse de specii ale genurilor Penicillium şi Aspergillus;
-Polystigma rubrum, f.c. Polystigmina rubra cauzează Pătarea roşie a
frunzelor de prun;
-Coccomyces hiemalis cauzeaz Antracnoza frunzelor de cireş şi vişin;
-Fabraea maculata, F.c. Entomosporium maculatum cauzeaz P tarea brun a
frunzelor de gutui (entomosporioza);
-Botryotinia fuckeliana, F.c. Botrytis fuckeliana cauzeaz Putregaiul cenuşiu
al strugurilor;
-Botrytis cinerea cauzeaz Putregaiul cenuşiu al tulpinilor şi calatidiilor de
floarea-soarelui
-Sclerotinia sclerotiorum cauzeaz Putregaiul alb al florii soarelui;
-Monilinia fructigena F.c. Monilia fructigena cauzeaz Monilioza sau
putregaiul brun, putregaiul negru şi mumifierea fructelor la pomii fructiferi
semin oşi
-Monilinia laxa, F.c. Monilia laxa cauzeaz Monilioza sau putregaiul brun şi
mumifierea fructelor la pomii fructiferi sâmburoşi;
-Monilinia linhartiana, F. c. Monilia linhartiana cauzeaz Monilioza sau
mumifierea fructelor tinere de gutui;
-Diplocarpon rosae, F. c. Marssonia rosae cauzeaz P tarea neagr a
frunzelor de trandafir
-Sclerotium bataticola cauzeaz Putrezirea c rbunoas a tulpinilor de floareasoarelui;
185
-Stenocarpella maydis (sin. Diplodia maydis, Diplodia zeae) cauzeaz
Putregaiul uscat al tulpinilor şi ştiule ilor de porumb.
Simptomele principale pe care le realizeaz aceste ciuperci în procesul
de patogenez sunt: p t rile de diverse culori ale frunzelor (p tarea cafenie,
p tarea roşie, p tarea neagr ), alteori p t ri ale fructelor şi chiar ramurilor,
putregaiuri de diverse forme, culori şi cu consisten e diferite (putregaiurile
produse de speciile Penicillium şi Aspergillus, putregaiul cenuşiu şi putregaiul
alb, moniliozele, putrezirea c rbunoas şi putregaiul uscat).
La fiecare dintre bolile prezentate vom re ine descrierea simptomelor
principale, vom re ine natura cauzal precum şi caracteristicile importante de
recunoaşter a formei de fructificare asexuat cât şi sexuat .
Observa ie: Natura cauzal pentru fiecare boal în parte trebuie
corect diagnosticat prin examen microscopic sau chiar prin creştere pe
mediu sau la camer umed . Unele specii de ciuperci se pot identifica dup
anamorfa ciupercii sau forma conidian (forma, arhitectura, dispunerea,
culoarea, dimensiunile, prezen a sau absen a septelor la conidiofori şi
conidii, la picnidiile cu picnospori, la acervuli) sau dup telemorfa
ciupercii sau dup forma specific a fructifica iilor sexuate (asce cu
ascospori, ascofructe-peritecii cu asce şi ascospori şi apotecii).
186
TEST DE EVALUARE
Care sunt formele de rezisten ale ciupercilor Ascomicete ?
REZOLVARE
Formele de rezisten ale ciupecilor Ascomicete sunt: ascele cu ascospori
formate fie libere la suprafa a esutului atacat fie în ascofructe complet
închise de form sferic aşa cum sunt cleistoteciile sau cleistocarpii, fie
formate în peritecii (ascofructe prev zute cu un orificiu denumit osteol) fie
formate în ascofructe în form de pâlnie denumite apotecii. Alte forme de
rezisten ale ciupercilor ascomicete mai pot fi miceliul de rezisten ,
stroma, sclerotul şi cordoanele rizomorfe.
TEST DE EVALUARE
Care sunt principalele caractere ale ciupercilor Ascomicete?
Exerci ii
Exemplu rezolvat
1.Care sunt principalele genuri de ciuperci din Familia Erysiphaceae?
a) Oidium leucoconium, Ooidium monilioides, Oidium farinosum;
b) Genuri poliasce: Blumeria, Erysiphe, Uncinula, Phyllactinia,
Leveillula, Sawadea;
c) Oidium fragariae, Oidium abelmoschi, Oidium tuckeri;
d) Taphrina deformans, Taphrina pruni, Taphrina insititiae;
e) Genuri monoasce: Sphaerotheca şi Podosphaera;
Rezolvare: e şi b
De rezolvat
1.Care sunt principalele specii de ciuperci din Familia Erysiphaceae?
a) Sphaerotheca pannosa var rosae, Sphaerotheca pannosa var.
Persicae, Sphaerotheca fuliginea;
b) Podosphaera leucotricha, Podosphaera oxycanthae,
187
Podosphaera tridactyla;
c) Blumeria graminis, Erysiphe betae, Erysiphe umbeliferarum;
d) Uncinula necator, Phyllactinia corylea, Leveillula taurica;
e) Microsphaera grossulariae, Sawadea bicornis.
Rezolvare
Clasifica i ciupercile Ascomicete în func ie de criteriile care le
considera i cele mai semnificative.
Care sunt genurile şi speciile de ciuperci cele mai importante din
Phylum Ascomycota?
Care sunt caracterele generale ale ciupercilor cuprinse în familia
Erysiphaceae?
Care sunt principalele genuri şi specii din familia Erysiphaceae?
Ce tipuri de boli cauzeaz plantelor de cultur ciupercile Erysiphaceae?
Care sunt principalele specii de ciuperci din familia Erysiphaceae şi ce
boli produc?
Ce ciuperci din ordinul Taphrinales cunoaşte i, ce boli produc şi care
sunt pagubele aproximative produse?
188
TEST DE EVALUARE
Care sunt ciupercile care produc septoriozele plantelor de cultur ?
Enumera i-le, denumi i corect boala produs şi descrie i principalele simptome.
Exerci ii
Exemplu rezolvat
1. Care este patogenul care produce P tarea cenuşie a frunzelor de porumb
sau helminthosporioza sau arsura frunzelor sau sfâşierea frunzelor de porumb;
a) Bipolaris maydis;
b) Helminthosporium teres;
c) Setosphaeria turcica;
d) Bipolaris turcica;
e) Pyrenophora teres;
Rezolvare: c) şi d)
De rezolvat
1. Care este natura cauzal a bolii denumit P tarea brun a glumelor
şi spicelor de grâu
a) Glomerella cingulata;
b) Monilinia laxa;
c) Phaeosphaeria nodorum;
d) Stagonospora (Septoria) nodorum;
e) Monilinia fructicola.
Rezolvare:
189
TEST DE EVALUARE
Care sunt formele de rezisten ale ciupercilor Ascomicete prezentate în
unitatea de înv are 3?
REZOLVARE
Formele de rezisten ale ciupecilor Ascomicete prezentate în unitatea de
înv are 3 sunt: periteciile cu asce şi ascospori (ascofructe prev zute cu un
orificiu denumit osteol şi care la rândul lui este protejat de un smoc de epi
bruni) fie apoteciile (ascofructe în form de pâlnie care au pere ii c ptuşi i
cu asce cu ascospori. Alte forme de rezisten ale ciupercilor ascomicete mai
pot fi miceliul de rezisten , stroma, sclerotul şi cordoanele rizomorfe.
TEST DE EVALUARE
Care sunt ciupercile care produc p t ri ale frunzelor, fructelor şi rap nul
ramurilor la m r şi p r? Enumera i-le, denumi i corect boala produs şi
descrie i principalele simptome.
Exerci ii
Exemplu rezolvat
1. Care este patogenul care produce putregaiul cenuşiu al tulpinilor şi
calatidiilor de floarea-soarelui?
a) Bipolaris maydis;
b) Helminthosporium teres;
c) Botrytis cinerea;
d) Glomerella cingulata;
e) Pyrenophora teres;
Rezolvare: c)
De rezolvat
1. Care sunt ciupercile care produc moniliozele pomilor fructiferi?
a) Glomerella cingulata;
b) Monilinia laxa;
c) Monilinia fructigena;
d) Monilinia linhartiana;
e) Monilinia fructicola.
Rezolvare:
190
Întreb ri
Care sunt ciupercile care produc septorioze plantelor de cultur .
Prezenta i speciile reprezentative ale genului Septoria.
Care sunt ciupercile care produc antracnoze plantelor de cultur ?
Ce alte boli reprezentative a i mai re inut şi care este natura lor cauzal ?
Care este patogenul care produce monilioza pomilor fructiferi
semin oşi? Dar monilioza pomilor fructiferi sâmburoşi cine o produce? Cum le
diferen ia i şi cât de importante pot fi? Pot fi confundate cu alte efecte ale
factorilor naturali de mediu?
Ce alte ciuperci ascomicotine cunoaşte i şi ce boli produc? Care sunt
pagubele cauzate şi care este impactul asupra mediului înconjur tor ?
Care sunt restric iile care apar la efectuarea tratamentelor?
Cum se manifest fuzariozele, care sunt patogenii cauzatori şi ce toxine
produc? Semin ele infectate cu speciile Fusarium sunt recomandate în hrana
animalelor?
Care sunt speciile reprezentative din genul Penicillium?
Care sunt speciile reprezentative din genul Aspergillus?
Care este tipul fructifica iilor asexuate specifice genurilor Penicillium şi
Aspergillus?
Câte monilioze cunoaşte i, care sunt patogenii cauzatori, ce
simptomatologie realizeaz şi care este pierderea de recolt posibil .
Care este patogenul care produce sfâşierea frunzelor de orz?
Pentru combaterea f in rilor se recomand produse sistemice, organice
şi pe baz de sulf. Pentru protec ia mediului înconjur tor şi acumularea în
cantit i cât mai mici a rezidiilor toxice ce produs a i recomanda?
Cum se recunoaşte p tarea roşie a frunzelor de prun? Care este
patogenul cauzator? Face i descrierea lui microscopic .
Descrie i p tarea brun a frunzelor de gutui, antracnoza frunzelor de
cireş, antracnoza nucului, preciza i care sunt patogenii cauzatori şi realiza i
descrierea lor microscopic .
Descrie i putregaiul alb şi putregaiul cenuşiu la floarea-soarelui. Care
sunt patogenii cauzatori?
191
Tema nr. 5
2.6. Caracterele generale ale ciupercilor din
Phylum Basidiomycota
Unit i de înv are : 1. Caracterele generale ale ciupercilor din clasa
Ustilaginomycetes.
Genuri şi specii reprezentative şi boli produse
2.
Caracterele
generale ale ciupercilor din clasa
Urediniomycetes.
Genuri şi specii reprezentative şi boli produse
Obiectivele temei :
-Prezentarea caracterelor generale ale ciupercilor micromicete cuprinse
în Phylum Basidiomycota, clasificarea acestor ciuperci
-Cunoaşterea t ciunilor zbur tori (Ustilago tritici, Ustilago nuda,
Ustilago avenae) a t ciunelui îmbr cat al orzului (Ustilago hordei), a
t ciunelui comun al porumbului (Ustilago zeae sau Ustilago maydis), a
t ciunelui inflorescen elor de porumb (Sorosporium holci-sorghi)
-Cunoaşterea speciilor de ciuperci care produc m lurile grâului: m lura
comun (Tilletia caries, T. foetida, T. intermedia, T. triticoides) şi
m lura pitic (Tilletia controversa sau T. nanifica).
-Cunoaşterea speciilor de ciuperci care produc ruginile plantelor
-În elegerea tipurilor de simptome pe care patogenii cazatori ai ruginilor
plantelor le produc în timpul patogenezei şi a modului de realizare a
infec iilor;
-În elegerea cunoşterii tipurilor de simptome externe un rol hot râtor în
identificarea şi diagnosticarea bolilor produse de ciupercile uredinale;
-În elegerea rela iilor dintre simptome, pagub şi pierdere şi a
diferen elor dintre ele. Cunoaşterea tipurilor de pierderi cauzate de
rugini plantelor afectate.
Timpul alocat temei : 5 ore
Bibliografie selectiv recomandat :
Paraschivu, A. M.-2010-Suport de curs pentru disciplina Fitopatologie
pentru studen ii anului II Agricultur ID
Paraschivu, A. M.-2010-Bolile plantelor-simptomatologie, cauzalitate,
prevenire şi combatere, EUC 2010,
ISBN 973-8043-87-5;
Paraschivu, A. M.-2006-Fitopatologie general , Editura SITECH, Craiova,
ISBN 973-746-258-8; ISBN 978-973-746-285-5;
Paraschivu, A. M.-2004-Ghid pentru recunoaşterea bolilor plantelor şi a
naturii lor cauzale, EUC, ISBN 973-8043-221-1;
C t lin T nase, Tatiana Eugenia Şesan-2006-Concepte actuale în taxonomia
ciupercilor Editura Universit i „Alexandru Ioan
Cuza” Iaşi-ISBN (10) 973-703-144-X;
ISBN (13) 978-973-703-144-0;
192
Ioan Oroian, Viorel Florian, Liviu Holonec-2006-Atlas de Fitopatologie
trilingv, ISBN 973-27-1311-9,
Editura Academiei Române;
Site-uri internet referitoare la Protec ia plantelor;
Rezumatul temei
Ciupercile din încreng tura Basidiomycota sunt cele mai evoluate, fiind
caracterizate prin prezen a bazidiei (organ omolog ascei, întâlnit la ciupercile
din încr. Ascomycota). Pe bazidie se formeaz spori externi-bazidiospori- care,
de regul , sunt diferen ia i din punct de vedere sexual.
Aparatul vegetativ se prezint sub forma unui tal filamentos, simplu
sau ramificat, sau sub forma unui tal masiv.
Talul filamentos se prezint sub forma unui miceliu primar, care apare
în urma germin rii bazidiosporilor şi care îşi p streaz caracterul de sex
imprimat de aceştia. Acest miceliu primar este format din celule cu câte un
singur nucleu haploidal şi este, în general, de scurt durat şi saprofit (excep ie
fac ciupercile din ordinul Uredinales).
Miceliul secundar este alc tuit din celule binucleate şi apare dup
efectuarea procesului de plasmogamie. Acest miceliu, în dicariofaz , este de
lung durat şi parazit. Miceliul secundar ce ia parte la alc tuirea carpoforilor,
şi care formeaz diferite esuturi pseudoparenchimatice specializate pentru
îndeplinirea anumitor func iuni, poart numele de miceliu terţiar; obişnuit, el
se încheie prin formarea basidiilor unde are loc definitivarea procesului de
sexualitate prin kariogamie.
Înmul irea asexuat . Are loc prin conidii (picnospori) care se
formeaz în picnidii (la ord. Uredinales) sau prin celule de înmugurire ce
poart diferite denumiri.
Înmul irea sexuat . Este o somatogamie. De multe ori miceliul
secundar prezint nişte forma iuni - cârlige caracteristice, care fac leg tura între
dou celule învecinate ale aceluiaşi filament.
Basidiile au o form alungit şi pot fi continui (holobasidii) sau pot fi
septate (fragmobazidii), în care caz por iunea bazal se numeşte hipobazidie,
iar por iunea superioar epibazidie
Ord. Ustilaginales. Ciupercile parazite cuprinse în acest ordin produc la
plante boli cunoscute sub numele de tăciuni şi măluri. Spre deosebire de
uredinale, parazite obligate, unele ustilaginale mai p streaz un scurt stadiu
saprofit, putând fi cultivate pe medii artificiale de p mânt.
Aparatul vegetativ este un tal filamentos saprofit şi de scurt durat în
haplofaz şi parazit şi de lung durat în dicariofaz . Miceliul primar haploidal
este reprezentat prin bazidiospori, care sunt diferen ia i sexual (sporedii).
Miceliul secundar se încheie cu formarea clamidosporilor sau a teliosporilor,
care sunt bazidii sclerificate. Ciupercile din acest ordin au fost grupate în
familiile Ustilaginaceae şi Tilletiaceae.
Din familia Ustilaginaceae fac parte ciupercile care produc t ciuni şi
sunt grupate în genurile: Ustilago (Foto 150), Sphacelotheca şi Sorosporium
(Foto 151). Din familia Tilletiaceae fac parte ciuperci care produc m luri şi
193
t ciuni de frunze şi sunt grupate în genurile: Tilletia (Foto 152), Entyloma şi
Urocystis.
Ordinul Uredinales. Aceste ciuperci produc boli la plante cunoscute
sub numele de rugini.
Aparatul vegetativ este endoparazit intercelular, atât în haplofaz cât şi
în dicariofaz . Atât în celulele miceliului, cât şi în spori se g sesc pigmen i ce
dau lag relor o culoare caracteristic de rugin . Cele 450 specii parazite la noi,
pe circa 1200 plante-gazd , au fost descrise de Tr. S vulescu în lucrarea
Monografia uredinalelor (1953).
Miceliul primar haploidal provine din germinarea bazidiosporilor
diferen ia i sexual. Pe acest miceliu ciupercile formeaz picnidii cu picnospori,
care vor p stra acelaşi caracter de sex pe care-l are miceliul primar care i-a
generat. Din germina ia picnosporilor vor rezulta micelii primare haploidale,
parazite, de acelaşi sex ca şi picnosporii din care provin.
Înmulţirea sexuată începe cu procesul de plasmogamie, care se
realizeaz când dou celule, doi picnospori sau o celul şi un picnospor
diferen iate ca sex copuleaz rezultând miceliul, parazit în dicariofaz şi de
lung durat . Pe miceliul secundar, în fructifica ii numite ecidii, ciupercile
Uredinales formeaz ecidiospori. Ecidiile se prezint sub forma unor lag re
(Caeoma), sau sunt de forma unor cupe (Aecidium) sau mameloane
(Roestelia). În ecidii, sporii sunt dispuşi în şiruri paralele. Mai târziu, pe
miceliul secundar se formeaz spori unicelulari şi binuclea i denumi i
uredospori sau spori de vârf care au rol foarte important în propagare.
Miceliul secundar îşi încheie vegeta ia cu formarea basidiilor sclerificate care
poart numele de teliospori, sub forma c rora ciupercile, de obicei, ierneaz .
În prim var , în urma procesului de meioz (reducere cromatic ), pe
fiecare celul a teliosporului se formeaz epibasidii septate în celule, care pe
sterigme poart bazidiospori diferen ia i din punct de vedere sexual.
Unele ciuperci uredinale monofage paraziteaz o singur specie de
plant -gazd (ciuperci autoice), iar altele polifage, dou sau mai multe specii
de plant -gazd : pe o specie formeaz picnospori şi ecidiospori, iar pe a doua,
uredospori şi teleutospori (ciuperci heteroice). Ciupercile cu toate tipurile de
spori se numesc macrociclice, iar celelalte, microciclice.
Împ r irea în familii a ord. Uredinales, dup Tr. S vulescu (1953), se
face inând seama de prezen a sau absen a pedunculilor teliosporilor sau
teleutosporilor.
Genurile care apar in familiei Pucciniaceae sunt caracterizate prin
num rul de celule ce le au teliosporii: Uromyces Link.-încadreaz specii cu
teliospori unicelulari, autoice, parazite pe plante din familia Leguminoseae şi
specii heteroice, care formeaz stadiul ecidian pe plante din familia
Euphorbiaceae şi pustulele cu uredospori şi teliospori pe plante din familia
Caryophyllaceae; Puccinia Pers. (Foto153), cuprinde specii autoice şi
heteroice cu teliospori bicelulari. Sunt specii de foarte mare interes teoretic şi
practic aici fiind încadrate speciile care produc rugini la cereale şi la alte plante;
Triphragmium Link. Teliosporii sunt tricelulari;
Phragmidium Link. Teliosporii (Foto154), sunt alc tui i din trei sau
mai multe celule aşezate longitudinal. Fiecare celul are 2-3 pori germinativi
194
dispuşi lateral. Episporul este verucos; pedicelul este lung, de obicei hialin
g lbui şi prezint o umfl tur la baz .
2.6. Caracterele generale ale ciupercilor din
Phylum Basidiomycota
Ciupercile din aceast încreng tur sunt cele mai evoluate, fiind
caracterizate prin prezen a bazidiei (organ omolog ascei, întâlnit la ciupercile
din încr. Ascomycota). Pe bazidie se formeaz spori externi-bazidiospori- care,
de regul , sunt diferen ia i din punct de vedere sexual.
Aparatul vegetativ se prezint sub forma unui tal filamentos, simplu
sau ramificat, sau sub forma unui tal masiv.
Talul filamentos se prezint sub forma unui miceliu primar, care apare
în urma germin rii bazidiosporilor şi care îşi p streaz caracterul de sex
imprimat de aceştia. Acest miceliu primar este format din celule cu câte un
singur nucleu haploidal şi este, în general, de scurt durat şi saprofit (excep ie
fac ciupercile din ordinul Uredinales).
Miceliul secundar este alc tuit din celule binucleate şi apare dup
efectuarea procesului de plasmogamie. Acest miceliu, în dicariofaz , este de
lung durat şi parazit. Miceliul secundar ce ia parte la alc tuirea carpoforilor,
şi care formeaz diferite esuturi pseudoparenchimatice specializate pentru
îndeplinirea anumitor func iuni, poart numele de miceliu terţiar; obişnuit, el
se încheie prin formarea basidiilor unde are loc definitivarea procesului de
sexualitate prin kariogamie.
Înmul irea asexuat . Are loc prin conidii (picnospori) care se
formeaz în picnidii (la ord. Uredinales) sau prin celule de înmugurire ce
poart diferite denumiri.
Înmul irea sexuat . Este o somatogamie. De multe ori miceliul
secundar prezint nişte forma iuni - cârlige caracteristice, care fac leg tura între
dou celule învecinate ale aceluiaşi filament.
Basidiile au o form alungit şi pot fi continui (holobasidii) sau pot fi
septate (fragmobazidii), în care caz por iunea bazal se numeşte hipobazidie,
iar por iunea superioar epibazidie (Fig.79).
195
Fig. 60: Ciclul biologic al ciupercilor din Phylum Basidiomycota
În bazidie se definitiveaz procesul de sexualitate prin kariogamie şi tot
în ea are loc reducerea cromatică, acest organ fiind, ca şi asca, o celul zeugit
şi gonotocont. Bazidiile alc tuiesc un strat fertil numit himeniu, care apare
liber sau în fructifica ii speciale ce se numesc basidiofructe. La unele ciuperci
bazidiile se sclerific şi joac rol de organe de rezisten . Aceste sclerobazidii
poart numele de clamidospori (ord. Ustilaginales) sau teleutospori (ord.
Uredinales).
Clasificarea ciupercilor Bazidiomicete (cele mai importante d.p.d.v.
agricol) este prezentat în tabelul 6.
Tabelul 6
Clasificarea general a ciupercilor din Phylum Basidiomycota
Clasa
Ordinul
Familia
Genul
Ustilaginomycet Ustilaginales Ustilaginaceae
Ustilago,
es
Sphacelotheca
Tilletiaceae
Tilletia, Urocystis,
Entyloma
Urediniomycetes
Uredinales
Pucciniaceae
Puccinia,
Uromyces,
Cumminsiella,
Gimnosporangim,
Tranzschelia,
Phragmidium
Melampsoracea
Melampsora,
e
Melampsorella,
Cronartium
196
Phylum Basidiomycota. Bazidiomicetele se caracterizeaz printr-o
reproducere sexuat începând cu formarea celulelor mam (bazidiile) ce produc
celule externe (bazidiosporii). Bazidiile sunt fragmentate sau nefragmentate.
Basidia se formeaz pornind de la sporii de rezisten (probazidii)
corespunzând teliosporilor Ustilaginalelor sau Uredinalelor.
Identificarea Hymenomycetelor este fondat pe anatomia fructific rii:
form , pozi ie şi dezvoltare. Unele dintre ele (Aphyllophorales) dezvolt o
suprafa himenial cu creştere indefinit , altele (Agaricales) prezint un
himeniu cu creştere limitat , definit chiar de la începutul dezvolt rii.
Numeroase Autobasidiomycetes atac r d cinile şi baza tulpinii plantelor
erbacee (Rhizoctonia, Sclerotium) sau a plantelor lemnoase (Armillaria,
Fomes). Al turi de speciile din Hymenomycetes care au o aptitudine parazitar
marcant , altele nu atac decât lemnul mort şi arborii bolnavi, care sunt
penetra i adesea de r ni-clasa Gasteromycetes.
2.6.1. Caracterele generale ale ciupercilor din clasa
Ustilaginomycetes. Genuri şi specii reprezentative şi boli produse
Cel mai important ordin ale clasei Ustilaginomycetes este Ordinul
Ustilaginales.
Ord. Ustilaginales. Ciupercile parazite cuprinse în acest ordin produc la
plante boli cunoscute sub numele de tăciuni şi măluri. Spre deosebire de
uredinale, parazite obligate, unele ustilaginale mai p streaz un scurt stadiu
saprofit, putând fi cultivate pe medii artificiale de p mânt.
Aparatul vegetativ este un tal filamentos saprofit şi de scurt durat în
haplofaz şi parazit şi de lung durat în dicariofaz . Miceliul primar haploidal
este reprezentat prin bazidiospori, care sunt diferen ia i sexual (sporedii).
Miceliul secundar se încheie cu formarea clamidosporilor sau a teliosporilor,
care sunt bazidii sclerificate. Ciupercile din acest ordin au fost grupate în
familiile Ustilaginaceae şi Tilletiaceae.
Din familia Ustilaginaceae fac parte ciupercile care produc t ciuni şi
sunt grupate în genurile: Ustilago (Foto 169), Sphacelotheca şi Sorosporium
(Foto 170). Din familia Tilletiaceae fac parte ciuperci care produc m luri şi
t ciuni de frunze şi sunt grupate în genurile: Tilletia (Foto 171), Entyloma şi
Urocystis.
Foto 169: Ustilago maydis (teliospori sau clamidospori)
Aspect microscopic
197
Foto 170: Sorosporium holci-sorghi (glomerul de teliospori)
Aspect microscopic
Foto 171: Tilletia caries şi Tilletia foetida (teliospori)
Aspect microscopic
2.6.1.1. – T ciunele zbur tor al grâului Ustilago tritici (Pers.) Jens
Simptome. Principalul simptom al bolii este reprezentat de distrugerea
tuturor componentelor spicului cu excep ia rahisului şi înlocuirea lor cu o mas
pr foas brun-negricioas de teliospori, mas învelit la început într-o
membran fin , sub ire, alb-argintie şi uşor friabil (Foto 172).Contaminarea şi
infec ia sunt florale.
Foto 172: Ustilago tritici
Atac pe plant de grâu
Foto 173: Ustilago tritici
Teliospori-aspect
microscopic
198
Patogenul este Ustilago tritici (Pers.) Jens., fam Ustilaginaceae, ord.
Ustilaginales, cl. Ustilaginomycetes, Phylum Basidiomycota.
Miceliul ciupercii se dezvolt intercelular şi formeaz teliospori de circa
4-9 µm cu episporul brun prev zut cu 50-60 de echinula ii pe partea convex
(superioar ) şi aproximativ acelaşi num r de echinula ii pe partea concav .
Echinula iile sunt mai dese sau mai rare şi se reg sesc pe toat suprafa a
teliosporilor. Ei au o form de p l rie de ciuperc în miniatur oval alungit , cu
o scobitur pe partea inferioar cu care se prind de hifa micelian (Foto 173).
2.6.1.2. - T ciunele zbur tor al orzului Ustilago nuda (Jensen) Rostrup
Simptome. Plantele infectate ies mai repede din burduf, având distruse
toate componentele spicului cu excep ia rahisului şi sunt înlocuite cu o mas
pr foas brun-negricioas de teliospori, mas învelit la început într-o
membran fin , sub ire, alb-argintie şi uşor friabil (Foto 174).
Foto 174: Ustilago nuda
Atac pe plante de orz
Foto 175: Ustilago nuda-teliosporiAspect microscopic
Patogenul este Ustilago nuda (Jensen.) Rostrup, fam Ustilaginaceae,
ord. Ustilaginales, cl. Ustilaginomycetes, Phylum Basidiomycota, Regnul
Fungi.
Miceliul ciupercii se dezvolt intercelular şi formeaz teliospori de circa
4-9 µm cu episporul brun-m sliniu prev zut cu 50-60 de echinula ii pe partea
convex (superioar ) şi aproximativ acelaşi num r de echinula ii pe partea
concav . Echinula iile pot fi mai dese sau mai rare. Teliosporii au form de
p l rie de ciuperc în miniatur , oval alungit sau de paraşut , cu o scobitur pe
partea inferioar cu care se prinde de hifa micelian (Foto 175).
2.6.1.3. - T ciunele zbur tor al ov zului Ustilago avenae (Pers.) Rostr.
Paniculele bolnave sunt erecte, cu ramifica iile pu in r sfrânte şi cu
spicule ele distruse, transformate într-o mas pr foas de teliospori de culoare
brun -negricioas . Glumele, în func ie de virulen a atacului, pot fi distruse total
sau par ial (Foto 176).
199
Foto176: Plant de ov z atacat
clamidospori de Ustilago avenae
Foto 177: Teliospori sau
de Ustilago avenae-aspect
microscopic
Patogenul este Ustilago avenae (Pers.) Rostr., fam. Ustilaginaceae,
ord. Ustilaginales, cl. Ustilaginomycetes, Phylum Basidiomycota, Regnul
Fungi.
Teliosporii ciupercii sunt sferici sau elipsoidali, au membrana
echinulat , culoare brun şi au dimensiuni de 5-9 µm. Forma este asem n toare
cu p l ria unei ciuperci în miniatur , cu a unei paraşute rotunde sau cu a unui
fruct de zmeur în miniatur mai aplatizat (Foto 177). Teliosporii acestei
ciuperci sunt foarte asem n tori cu cei descrişi la speciile Ustilago tritici sau
Ustilago nuda.
2.6.1.4. - T ciunele îmbr cat al orzului Ustilago hordei (Pers.) Lagerh
Simptome. Plantele afectate de boal au o în l ime ceva mai redus
comparativ cu plantele s n toase, înspic mai devreme, dar spicele sunt erecte,
mici, par ial ieşite din teaca ultimei frunze. Simptomul important îns se
observ la nivelul boabelor al c ror con inut este distrus şi înlocuit cu o mas
brun-neagricios , tare, compact (aglutinat ) de teliospori acoperit de un
înveliş fin argintiu, lucios. Deoarece forma spicului se p streaz doar în linii
mari, aristele se observ c devin albicioase şi se strâng într-un smoc la vârful
spicului (Foto 178). Patogenul este Ustilago hordei (Pers.) Lagerh, fam.
Ustilaginaceae, ord. Ustilaginales, cl. Ustilaginomycetes, Phylum
Basidiomycota, Regnul Fungi.
Foto178: Ustilago hordei
Plant de orz atacat
Foto179: Ustilago hordei
Teliosporii ciupercii-aspect microscopic
200
Teliosporii ciupercii sunt de forma p l riei unei ciuperci în miniatur ,
cu o zon convex puternic bombat cu membrana neted şi de culoare brun ,
iar la parte inferioar prezint marginea rotunjit şi o zon concav ca o
depresiune, locul de prindere al teliosporului de hifa micelian (Foto 179).
2.6.1.5. – T ciunele comun al porumbului Ustilago maydis (DC) Corda
Simptome. Boala se manifest pe toate organele aeriene ale plantei,
respectiv pe tulpini, ştiule i (Foto180), panicule şi chiar pe frunze sau la inser ia
acestora (Foto 181). Prezen a bolii se recunoaşte pe tulpini prin apari ia mai
ales la nivelul nodurilor a unor gale sau pungi de dimensiuni variabile de la
câ iva centimetri pân la 20 de cm şi care la început sunt învelite într-o
membran de culoare alb .
Foto 180: Ustilago maydis atac
atac pe ştiulete
Foto 181: Ustilago maydis
la inser ia frunzelor
Patogenul este Ustilago maydis (DC) Corda [sin. U. zeae (Beckm.)
Ung.], fam. Ustilaginaceae, ord. Ustilaginales, cl. Ustilaginomycetes, Phylum
Basidiomycota, Regnul Fungi.
Foto 182: Teliospori de Ustilago maydis
Infec iile sunt realizate de teliosporii ciupercii care sunt sferici, de
culoare brun , cu membrana prev zut cu o re ea fin de creste aproape hialine
de form mai mult sau mai pu in hexagonal şi cu numeroase echinula ii 100140 situate în interiorul re elei de creste.
201
La partea inferioar exist o zon depresionar prev zut şi ea cu
echinula ii, zona de prindere pe hifa micelian . Dimensiunile sunt de la 7-11,5
µm (Foto 182).
2.6.1.6. - T ciunele pr fos al inflorescen elor
de porumb sau t ciunele ştiule ilor şi paniculelor Sorosporium holci-sorghi f. zeae (Pass.) S vul.
Simptome. Boala se manifest în fenofaza apari iei inflorescen elor,
afectând atât paniculele cât şi ştiule ii. În unele cazuri pot fi afecta i mugurii
axilari şi foarte rar frunzele. Inflorescen ele sunt distruse par ial sau total şi
transformate într-o mas pr foas brun-negricioas de teliospori (Fig. 61). Când
umiditatea este ridicat paniculele se deformeaz , în sensul c bracteele florilor
atacate au form de frunze sau de p nuşi şi sunt dispuse pe ramifica iile
paniculului sub forma unor ştiule i în miniatur , dar care în interiorul lor
diferen iaz masa pr foas de teliospori.
<-Atac pe panicul
Atac pe ştiulete ->
<-Teliosporii ciupercii
Fig. 61: Sorosporium holci- sorghi atac pe ştiulete şi panicul de porumb
Patogenul este Sorosporium holci sorghi f. zeae (Pass.) S vul., fam.
Ustilaginaceae, ord. Ustilaginales, cl. Ustilaginomycetes, Phylum
Basidiomycota, Regnul Fungi.
Teliosporii ciupercii au o form poliedric , membrana bun-roşietic
puternic echinulat şi prezint pe suprafa mai multe zone concave sau
alveolare. Zonele alveolare joac rol de ventuz şi împreun cu echinula iile
permit prinderea a 100-300 teliospori sau clamidospori într-un glomerul.
Dimensiunile teliosporilor sunt cuprinse între 9-12x8-10 µm (Foto 175).
Prim vara, teliosporii germineaz
dând naştere la epibazidii
tetracelulare pe care se formeaz ini ial patru bazidiospori hialini, ovoizi care
pot înmuguri formând blastospori.
202
Foto 183: Teliospori de Sorosporium holci sorghi în glomerul
2.6.1.7. - M lura comun a grâului Tilletia sp.
În fenofaza de coacere în lapte cear se observ culoarea cenu]iu-vine ie
a boabelor, faptul c ele sunt mai lungi şi mai bombate, cu ş n ule ul ventral
mai pu in evident decât la boabele s n toase, iar con inutul este transformat
într-o mas pr foas neagr de teliospori, care datorit sintezei de trimetilamin
eman un puternic miros de peşte alterat. Chiar şi spicele au o form diferit în
sensul c toate spicule ele sunt fertile şi mai ales toate florile dintr-un spicule
leag (Foto 184). Rezult c în fiecare spicule vor fi trei boabe, ceea ce face ca
spicele s fie mai r sfirate, cu glumele şi paleile mai îndep rtate, boabele mai
evidente şi cu ariste fragile (Fig 63).
În aparatul de treier al combinei boabele m lurate sunt sf râmate, iar
teliosporii sunt împr ştia i în masa de semin e realizând contaminarea seminal
(Fig 62).
Fig.63: Spicule cu trei boabe
fructificate,
m lurate
Fig.62: Ciclul evolutiv la Tilletia caries: 1) spic m lurat, 2) bob m lurat cu
membrana rupt ; 3) ajungerea teliosporilor pe smocul de perişori; 4) infec ie
germinal ; 5) teliospori germina i cu bazidiospori în H.
203
Foto 184: plant de grâu atacat
de Tilletia caries
Foto 185:Teliospori de
Tilletia caries şi Tilletia foetida
Patogenii sunt reprezenta i de urm toarele specii de ciuperci- Tilletia
caries (DC) Tul. (sin. Tilletia tritici Foto 184, 185 şi fig. 64), Tilletia triticoides
S vul., Tilletia intermedia Gassner, Tilletia foetida (Bauer) Liro (sin. Tilletia
foetens) (Foto 185 şi Fig. 64), fam. Tilletiaceae, ord. Ustilaginales, cl.
Ustilaginomycetes, Phylum Basidiomycota, Regnul Fungi .
Fig. 64: Aspecte microscopice ale
teliosporilor
1) Teliospori de Tilletia foetida
2) Teliospori de Tilletia triticoides
3) Teliospori de Tilletia intermedia
4) Teliospori de Tilletia caries
5) Teliospori de Tilletia controversa
204
Fig. 65: Modul de germinare al teliosporilor
pe epibasidie
-a) bazidiospori forma i pe epibazidie sau
pe promiceliu în forma literei H
-b, c) filamente miceliene şi sporedii
-d) miceliu perlat
Pentru a realiza infec ii teliosporii au nevoie de întuneric, temperaturi de
16-18 oC şi umiditate moderat .
2.6.1.8. - M lura pitic a grâului Tilletia controversa Kühn (sin. Tilletia nanifica)
Este o boal de carantin fitosanitar .
Simptome. Boala se manifest prin dou simptome importante şi
anume: piticirea accentuat a plantelor bolnave a c ror în l ime ajunge doar la
25-30 cm şi înlocuirea con inutului bobului cu o mas pr foas neagr de
teliospori.
Forma boabelor, care este aproape oval cu ş n ule ul ventral foarte
estompat, aproape lips , cu spicele foarte r sfirate datorit formei ovale a
boabelor, cu un num r redus de spicule e în spic şi cu o capacitate ridicat de
înfr ire, 16-20 de fra i (Foto 178).
Foto 186: Tilletia controversa (sin. T. nanifica) atac pe plante de grâu
205
Patogenul este Tilletia controversa Kühn (sin. Tilletia nanifica), fam.
Tilletiaceae,
ord.
Ustilaginales,
cl.
Ustilaginomycetes,
Phylum
Basidiomycota, Regnul Fungi.
Teliosporii sau clamidosporii ciupercii au form sferic , dimensiuni de
20-25 µm, episporul reticulat cu o re ea de creste sub forma ochiurilor
hexagonale sau pentagonale în num r de 35-65, în l imea crestelor fiind de 1,52,5 µm şi acoperi i cu un strat gelatinos de 1,5-4 µm grosime. Infec ia este
germinal şi necesit 5-7 oC, lumin şi umiditate moderat (Fig.64).
TILLETIA INDICA
.
Tilletia indica - organism de carantin prev zut în Anexa nr. I, Partea
A, Sec iunea I din Hot rârea Guvernului 563/2007, necunoscut c apare în nici
o parte a Comunit ii Europene şi relevant pentru întreaga Comunitate.
Eradicarea devine practic imposibil din cauza sporilor care pot r mâne
mult timp viabili în sol. Pierderile provocate de acest organism d un tor pot
avea un impact economic serios asupra culturilor speciilor men ionate.
Obiective:
-stabilirea prezen ei sau absen ei organismului de carantin Tilletia indica prin
monitorizarea produc iei interne de semin e şi boabe din genurile Triticum,
Secale şi X Triticosecale;
-prevenirea introducerii în România a organismului Tilletia indica prin
monitorizarea importului de semin e şi boabe din genurile Triticum, Secale şi
X Triticosecale;
Plante vizate
-semin e şi boabe din genurile: Triticum, Secale şi X Triticosecale originare
din România;
-semin e din genurile: Triticum, Secale şi X Triticosecale originare din
Afganistan, India, Iran, Irak, Mexic, Nepal, Pakistan, Africa de Sud si SUA,
unde Tilletia indica Mitra este cunoscut c apare;
-boabe din genurile: Triticum, Secale şi X Triticosecale originare din
Afganistan, India, Iran, Irak, Mexic, Nepal, Pakistan, Africa de Sud si SUA,
unde Tilletia indica Mitra este cunoscut c apare;
Simptome
Pe plante, simptomele se manifest în func ie de climat, fiind mai
vizibile când înflorirea are loc în condi iile unui climat blând şi umed.
Patogenul provoac reducerea dimensiunilor spicelor şi a num rului de
spicule e. Plantele infectate pot manifesta nanism.
Tilletia indica arareori, infecteaz mai mult de câteva spicule e dintr-un spic şi,
atunci semin ele infectate nu sunt umflate.
Sporii ciupercii con in o mas de spori maron sau negri şi au un miros
caracteristic de peşte în descompunere, la fel ca şi cei de Tilletia tritici, Tilletia
foetida şi Tilletia controversa.
Boabele sunt par ial distruse. Atacul începe de la nivelul hilului, se întinde de-a
lungul suturii, l sând endospermul intact, dar acoperit de învelişul total sau
par ial deschis al semin ei.
206
In cazul unui atac slab, printr-o atent examinare la binocular, se poate vedea
doar un singur punct negru, mic sub embrion de o parte a suturii.
In cazul unui atac sever:
- esuturile de-a lungul suturii şi endospermul învecinat, sunt înlocuite de spori;
-glumele se separ , boabele infectate fiind uşor de observat.
Glumele şi boabele pot s cad pe p mânt.
Vor fi efectuate observa ii
- în perioada de vegeta ie de la formarea boabelor pân la coacere şi la recoltare
in cazul produc iei interne;
- pe tot parcursul anului in cazul importului.
A) In cazul observ rii simptomelor în perioada de vegeta ie se
preleveaz spice cu simptome alc tuind o prob pe parcel .
B) In cazul monitorizarii productiei interne si importului de seminte si
boabe din genurile Triticum, Secale si X Triticosecale, pentru un lot de 25 tone
se va preleva o proba de 1 kg.
Prelevarea probelor pentru verificare se face astfel:
- din saci (sau alte containere de capacitate similară, uniforme ca mărime):
Nr.saci
> 5 saci
6-30
31-400
<401
Nr.probe primare
min.5
5
10
80
- din oricare altfel de containere
Cantit. (kg)
Nr.probe primare/ Cantit.
>500
min.5 probe primare
501-3000
1 proba primara / 300 kg
(min.5 probe primare)
3001-20000
1 proba primara / 500 kg
(min.10 probe primare)
< 20001
1 proba primara / 700 kg
(min.40 probe primare)
Probele primare:
-sunt probele prelevate dintr-un loc ales în mod aleatoriu din sac,/container etc.
cu ajutorul sondelor;
-trebuie s con in suficient material pentru a constitui proba de laborator;
-prin combinare şi amestecare constituie proba compus , din care se ridic
proba de laborator de 1 Kg.
207
Re inem c în familia Ustilaginomycetes este cuprins Ordinul
Ustilaginales.
Ciupercile parazite cuprinse în acest ordin produc la plante boli
cunoscute sub numele de tăciuni şi măluri şi care pot produce pierderi mari de
produc ie culturilor agricole şi numai. Sunt cuprinse aici speciile care produc
t ciuni zbur tori, t ciuni îmbr ca i, t ciunele comun al porumbului, t ciunele
inflorescen elor de porumb, t ciunii frunzelor, m lurile grâului, orzului, sec rii.
Spre deosebire de uredinale, parazite obligate, unele ustilaginale mai p streaz
un scurt stadiu saprofit, putând fi cultivate pe medii artificiale de p mânt.
Aparatul vegetativ este un tal filamentos saprofit şi de scurt durat în
haplofaz şi parazit şi de lung durat în dicariofaz . Miceliul primar haploidal
este reprezentat prin bazidiospori, care sunt diferen ia i sexual (sporedii).
Miceliul secundar se încheie cu formarea clamidosporilor sau a teliosporilor,
care sunt bazidii sclerificate. Ciupercile din acest ordin au fost grupate în
familiile Ustilaginaceae şi Tilletiaceae.
Din familia Ustilaginaceae fac parte ciupercile care produc t ciuni şi
sunt grupate în genurile: Ustilago, Sphacelotheca şi Sorosporium. Din familia
Tilletiaceae fac parte ciuperci care produc m luri şi t ciuni de frunze şi sunt
grupate în genurile: Tilletia, Entyloma şi Urocystis.
În genurile Ustilago, Sorosporium şi Tilletia sunt cuprinse
um toarele specii mai reprezentative:
Ustilago tritici-t ciunele zbur tor al grâului
Ustilago nuda- t ciunele zbur tor al orzului
Ustilago avenae- t ciunele zbur tor al ov zului
Ustilago hordei-t ciunele îmbr cat al orzului
Ustilago laevis sau U. Köleri-t ciunele îmbr cat al ov zului
Ustilago zeae sau U. Maydis -t ciunele comun al porumbului
Sorosporium holci-sorghi-t ciunele pr fos al inflorescen elor de
porumb
Tilletia caries, T. foetida, T. triticoides şi T. intermedia-m lura comun
a grâului
Tilletia controversa sau T. nanifica- m lura pitic a grâului.
Amintim aici şi Tilletia indica patogen de carantin fitosanitar
neidentificat pe teritoriul României, dar foarte important atât pentru românia cât
şi pentru Uniunea European .
Pierderile cauzate de aceste boli sunt foarte variabile şi ele depind de
condiţiile anului, de sursa de infecţie, de contaminare, tipul de infecţie şi
încărcătura infecţioasă pe plantă, de rezistenţa cultivarului, de tehnologia
aplicată etc.
Observa ie: Natura cauzal pentru fiecare boal în parte trebuie corect
diagnosticat prin examen microscopic. Speciile de ciuperci se pot identifica
dup simptome, dar cel mai adesea dup examenul microscopic al teliosporilor
observându-se forma, arhitectura, dispunerea, culoarea, dimensiunile, prezen a
sau absen a echinula iilor, a crestelor, a formei şi dimensiunii ochiurilor pentru
cele care produc t ciuni şi m luri.
208
2.6.2. Caracterele generale ale ciupercilor din clasa
Urediniomycetes. Genuri şi specii reprezentative şi boli produse
Cel mai important ordin ale clasei Urediniomycetes este Ordinul
Uredinales.
Ordinul Uredinales. Aceste ciuperci produc boli la plante cunoscute
sub numele de rugini.
Aparatul vegetativ este endoparazit intercelular, atât în haplofaz cât şi
în dicariofaz . Atât în celulele miceliului, cât şi în spori se g sesc pigmen i ce
dau lag relor o culoare caracteristic de rugin . Cele 450 specii parazite la noi,
pe circa 1200 plante-gazd , au fost descrise de Tr. S vulescu în lucrarea
Monografia uredinalelor (1953).
Miceliul primar haploidal provine din germinarea bazidiosporilor
diferen ia i sexual. Pe acest miceliu ciupercile formeaz picnidii cu picnospori,
care vor p stra acelaşi caracter de sex pe care-l are miceliul primar care i-a
generat. Din germina ia picnosporilor vor rezulta micelii primare haploidale,
parazite, de acelaşi sex ca şi picnosporii din care provin.
Înmulţirea sexuată începe cu procesul de plasmogamie, care se
realizeaz când dou celule, doi picnospori sau o celul şi un picnospor
diferen iate ca sex copuleaz rezultând miceliul, parazit în dicariofaz şi de
lung durat . Pe miceliul secundar, în fructifica ii numite ecidii, ciupercile
Uredinales formeaz ecidiospori. Ecidiile se prezint sub forma unor lag re
(Caeoma), sau sunt de forma unor cupe (Aecidium) sau mameloane
(Roestelia). În ecidii, sporii sunt dispuşi în şiruri paralele. Mai târziu, pe
miceliul secundar se formeaz spori unicelulari şi binuclea i denumi i
uredospori sau spori de vârf care au rol foarte important în propagare.
Miceliul secundar îşi încheie vegeta ia cu formarea basidiilor sclerificate care
poart numele de teliospori, sub forma c rora ciupercile, de obicei, ierneaz .
În prim var , în urma procesului de meioz (reducere cromatic ), pe
fiecare celul a teliosporului se formeaz epibasidii septate în celule, care pe
sterigme poart bazidiospori diferen ia i din punct de vedere sexual.
Unele ciuperci uredinale monofage paraziteaz o singur specie de
plant -gazd (ciuperci autoice), iar altele polifage, dou sau mai multe specii
de plant -gazd : pe o specie formeaz picnospori şi ecidiospori, iar pe a doua,
uredospori şi teleutospori (ciuperci heteroice). Ciupercile cu toate tipurile de
spori se numesc macrociclice, iar celelalte, microciclice.
Împ r irea în familii a ord. Uredinales, dup Tr. S vulescu (1953), se
face inând seama de prezen a sau absen a pedunculilor teliosporilor sau
teleutosporilor.
Genurile care apar in familiei Pucciniaceae sunt caracterizate prin
num rul de celule ce le au teliosporii: Uromyces Link.-încadreaz specii cu
teliospori unicelulari, autoice, parazite pe plante din familia Leguminoseae şi
specii heteroice, care formeaz stadiul ecidian pe plante din familia
Euphorbiaceae şi pustulele cu uredospori şi teliospori pe plante din familia
Caryophyllaceae; Puccinia Pers. (Foto187), cuprinde specii autoice şi
heteroice cu teliospori bicelulari. Sunt specii de foarte mare interes teoretic şi
practic aici fiind încadrate speciile care produc rugini la cereale şi la alte plante;
Triphragmium Link. Teliosporii sunt tricelulari;
209
Phragmidium Link. Teliosporii (Foto188), sunt alc tui i din cinci-şapte
sau mai multe celule aşezate longitudinal. Fiecare celul are 2-3 pori
germinativi dispuşi lateral. Episporul este verucos; pedicelul este lung, de
obicei hialin g lbui şi prezint o umfl tur la baz .
Foto 187: Puccinia sp. teliospori sau teleutospori
Foto 188: Phragmidium sp.
(teliospori sau teleutospori grupa i în pustul )
Aspect microscopic
Ordinul Uredinales
Fam. Pucciniaceae
2.6.2.1. - Rugina fasolei -Uromyces appendiculatus (Pers.) Link
Simptome. Specia este macrociclic şi autoic . Stadiul cel mai uşor
observabil al bolii este stadiul de pustule cu uredospori sau stadiul de
uredopustule, care apare aproximativ în lunile iunie sau iulie şi când pe
suprafa a superioar a frunzelor se constat apari ia unor pete de decolorare şi
cu nuan de îng lbenire în dreptul c rora pe dosul frunzelor apar pustulele de
210
culoare brun-roşcat de uredospori (Foto 189 şi Fig. 66)). Mai târziu,
aproximativ în cursul lunii august, pe suprafa a superioar a frunzelor se
observ apari ia unor pete clorotice, aureolate, iar pe dosul frunzelor printre
pustulele de culoare brun-roşcat de uredospori, apar pustulele pulverulente, de
culoare neagr de teliospori. Prezen a celor dou tipuri de pustule pulverulente,
a miceliului parazit intercelular, ruperea cuticulei şi modificarea
metabolismului în plant duce la apari ia fenomenului de uscare par ial sau
total a frunzelor şi şişt virea boabelor şi sc derea produc iei.
Foto 189: Uromyces appendiculatus
Simptome de manifestare,
uredospori şi teliospori
Fig. 66: Rugina fasolei
Patogenul este Uromyces appendiculatus (Pers.) Link., fam.
Pucciniaceae, ord. Uredinales, cl. Urediniomycetes, Phyllum. Basidiomycota,
Regnul Fungi .
Ciuperca este o specie macrociclic şi autoic , adic întreg ciclul cu cele
cinci categorii de spori se desf şoar pe plantele de fasole.Picnidiile sunt
sferice sau globuloase, cufundate în esuturile frunzelor pe partea superioar , au
100-140 µm şi cu parafize în jurul porului de evacuare a picnosporilor. Ecidiile
au form de urn larg deschis cu peridia cupulat şi cu ecidiospori poliedrici,
elipsoidali sau alungi i.Uredosporii sunt unicelulari, bruni, echinula i, ovali şi
prezint în zona central privi i din lateral o cocavitate foarte evident la
microscopul electonic. La partea inferioar se prinde filamentul micelian care la
maturitate se r suceşte şi prin strangulare, se deshidrateaz şi apoi se rupe
punând în libertate uredosporul care are rolul de a r spândi ciuperca în timpul
perioadei de vegeta ie. Dimensiunile sunt de 18-22x18-20 µm (Foto 190).
Foto 190: Uredospor de Uromyces appendiculatus
211
Teliosporii sunt tot unicelulari, bruni, ovali, cu o papil rotunjit
hemisferic la partea superioar şi cu un pedicel scurt, g lbui hialin, care prin
r sucire, deshidratare şi strangulare permite desprinderea teliosporului din
pustul în momentul ruperii cuticulei (Foto 191). În zona central se observ
dou depresiuni aproape reniforme şi care în microscopul obişnuit dau impresia
c membrana ar fi mai îngroşat pe margini, dar adev rul este c forma
teliosporului este specific . Dimensiunile variaz de la 24-32x20-26 µm.
Foto 191: Teliospor de Uromyces appendiculatus
2.6.2.2. - Rugina brun a grâului Puccinia recondita (Rob. et Desm.)
Simptome. Poart denumirea de rugina brun datorit stadiului cel mai
dezvoltat realizat pe frunze şi anume apari ia pustulelor circulare sau ovale,
mici (1-2x0,5-0,8 mm) de culoare brun ruginie (Foto 192), risipite neuniform
pe ambele fe e ale frunzelor, mai frecvent pe fa a superioar , care în condi ii
favorabile aproape c acoper fa a superioar a frunzelor, mai rar pe teci, pe
tulpini şi niciodat pe spice. Aceste pustule (uredosori), frecvente de la înfr ire
pân la maturitatea spicului şi care apar atât toamna cât şi în lunile mai-iulie,
prin ruperea epidermei devin pr foase şi con in uredospori, organele de
propagare ale ruginii brune în timpul perioadei de vegeta ie, cât şi organe de
rezisten .La unele cultivare de grâu, pe frunze, în loc de pustule, se observ
pete necrotice datorit reac iei de hipersensibilitate. Spre sfârşitul perioadei de
vegeta ie, când plantele de grâu încep s se îng lbeneasc , pe fa a inferioar a
frunzelor, pe teci şi pe tulpini apar pustule negre subepidermice de teliospori.
Acestea devin pr foase dup maturarea teliosporilor când are loc şi ruperea
cuticulei.
Fig.67: Uredospori
Foto 192:Puccinia recondita pe grâu
212
Fig. 68: Teliospori
Patogenul este Puccinia recondita Rob. et Desm. f. sp. tritici (sin.
Puccinia triticina), fam. Pucciniaceae, ord. Uredinales, cl. Urediniomycetes,
Phyllum. Basidiomycota, Regnul Fungi .
În general, ciuperca este cunoscut ca o specie heteroic şi macrociclic
realizând stadiul picnidian şi ecidian pe specii de Isopyrum fumarioides sau pe
Thalictrum, îns la noi în ar specia se comport ca microciclic şi autoic .
Uredosporii ciupercii sunt unicelulari, sferici, au episporul echinulat,
culoarea este galben-portocalie, au dimensiuni cuprinse între 20-28x18-24 µm
şi prezint la partea inferioar un pedicel hialin care la maturarea uredosporilor
se r suceşte, întrerupând orice schimb de substan e cu restul miceliului şi se
desprinde din pustul fiind luat de vânt (Fig. 67). Se asigur astfel r spândirea
ciupercii în timpul perioadei de vegeta ie. Este de altfel stadiul cel mai
dezvoltat al ciupercii, cel mai periculos şi de la culoarea ruginie a pustulelor
vine şi denumirea bolii. O alt denumire a acestei boli este şi rugina frunzei sau
rugina limbului, reieşind din aceast denumire care sunt organele cele mai
afectate de aceast boal şi subîn elegându-se oarecum şi m rimea pierderior ce
se pot înregistra (3-5% în medie, putând ajunge pân la 20%) .
Teliosporii sunt bicelulari, celula apical poate avea vârful drept sau
oblic, trunchiat şi culoare brun-închis , iar celula bazal este de culoare brundeschis şi mai îngustat la baz . La partea inferioar a teliosporului se prinde
pedicelul hialin care la maturitatea teliosporilor se r suceşte şi se rupe, iar prin
ruperea cuticulei teliosporii sunt elibera i din pustul , ei reprezentând forma de
rezisten a ciupercii. Ei pot rezista în sol 2-3 ani. Au dimensiuni de 30-55x1220 µm (Fig. 68).
2.6.2.3. - Rugina galben a grâului Puccinia striiformis West. (P. glumarum)
Simptome. În toamn atacul este sporadic şi se manifest prin apari ia
la vârful frunzelor a unor uredopustule galbene. Prim vara în aprilie, mai şi
începutul lunii iunie atacul se observ pe toate organele aeriene, limbul
frunzelor, teci, tulpini, glume, rahis, ariste şi chiar pe cariopse. Pe aceste organe
apar pustule mici de 0,5-1x0,3-0,5 mm, dreptunghiulare, galbene-portocalii,
con inând uredospori.
O caracteristic prin care se deosebeşte rugina galben de cea brun este
dispozi ia uredopustulelor pe limbul foliar în şiruri paralele între nervuri şi
înso ite de zone clorotice liniare (Foto 193).
Spre sfârşitul perioadei de vegeta ie apar striuri scurte, de linii punctate
negre, paralele constituite din lag re de teliospori (pe aceleaşi organe ca şi
uredopustulele, uneori dup secerat pe mirişte), care str pung epiderma
esuturilor, m rind suprafa a de evaporare a apei, producând astfel uscarea
rapid a frunzelor şi şişt virea accentuat a cariopselor.
Patogenul estze. Puccinia striiformis West. (sin. P. glumarum), fam.
Pucciniaceae, ord. Uredinales, cl. Urediniomycetes, încr. Basidiomycota,
Regnul Fungi.
Ciuperca este o specie microciclic sau hemiform şi autoic , lipsind
faza ecidian . Uredosporii sunt unicelulari, sferici sau aproape sferici, galbenportocalii, de 18-30x18-26 µm, cu episporul fin echinulat şi cu o depresiune în
213
zona central . La partea inferioar prezint un pedicel hialin, r sucit şi uşor
friabil cu ajutorul c ruia se face leg tura cu miceliul ciupercii.
a)
b)
Foto 193: a) Pustule de uredospori
b) Pustule de uredospori pe frun
(detaliu )
şi boabe (privire ansamblu şi detaliu)
Dup ruperea pedicelului şi a cuticulei, uredosporii sunt puşi în libertate
şi sunt lua i de vânt (Fig.69). Teliosporii sunt bicelulari, cu membrana neted ,
bruni, de dimensiuni cuprinse între 30-70x12-24 µm şi prev zu i cu un
peduncul scurt (Fig. 70).
Fig. 69: Stadiul de uredospori
Puccinia striiformis
Fig. 70: Stadiul de teliospori
Puccinia striiformis prezint 5 forme specializate: f. sp. tritici-pe grâu, f. sp.
hordei-pe orz, f. sp. secalis-pe secar , f. sp. agropyri-pe pir şi f. sp. elymi-ce
este semnalat ca parazit pe Aynaldia villosa şi alte graminee din flora
spontan , precum şi 13 rase fiziologice, dintre care cea mai r spândit este rasa
20 A, împ r ite pe 3 grupuri corespunz toare celor 3 epidemii ce au avut loc în
perioada 1960-1989.
214
2.6.2.4. - Rugina neagr a grâului Puccinia graminis f. sp. tritici Pers.
Simptome. Boala se manifest pe toate organele aeriene ale plantei, dar
îndeosebi pe tulpin (de unde şi denumirea de rugina paiului), apoi pe teci şi
pe ambele fe e ale limbului foliar, pe rahis, glume, ariste şi chiar pe bob, prin
apari ia unor pustule liniare de uredospori (de unde denumirea de rugina
liniară) de culoare galben-portocalie de circa 2-3 mm lungime, putând ajunge
chiar la 10-12 mm în cazul conflu rii pustulelor. Apari ia pustulelor de
uredospori are loc începând cu faza de înspicare, iar într-o faz mai avansat ,
când grâul vireaz spre galben, încep s apar pustulele de culoare neagr de
teliospori. Acestea apar cu prec dere pe pai, se unesc mai multe cap la cap şi
ajung la aceleaşi dimensiuni ca şi pustulele de uredospori. Stadiul pustulelor de
teliospori este atât de dezvoltat încât uneori paiul aproape c are suprafa a
ocupat de numeroase linii negre întrerupte ce înconjoar paiul de jur împrejur,
dând impresia de pai înnegrit în loc de pai galben. La toate pustulele se observ
ruperea epidermei, dar mai ales la cele de teliospori care cap t un aspect
pr fos negru str lucitor. Din cauza epidermei rupte marginile pustulelor nu sunt
drepte, regulate (Foto 194).
Foto 194: Puccinia graminis pustule liniara de teliospori-ruperea epidermei
Întrucât instalarea bolii are loc de la etajul superior c tre baza plantei,
datorit ruperii epidermei se intensific transpira ia şi respira ia, se modific
substan ial metabolismul apei în plant şi se reduce asimila ia clorofilian .
Manifestarea bolii este şi mai grav atunci când ea se suprapune peste seceta
atmosferic ce se resimte în mul i ani în zona noastr . Se ob in în felul acesta
semin e şiştave, iar produc ia scade considerabil şi va avea o mas hectolitric
sc zut şi masa a o mie de boabe mic . De asemenea, va fi influen at calitatea
semin elor pentru panifica ie, practic ob inându-se un grâu de proast calitate şi
cu produc ie sc zut la unitatea de suprafa . Acestea sunt stadiile de pustule de
uredospori şi pustule de teliospori. Dar specia este macrociclic şi heteroic şi
realizeaz stadiul picnidian şi ecidian pe frunzele de Berberis vulgaris, B.
canadensis, B. dactylophylla şi Mahonia aquifolium.
Pe frunzele de Berberis vulgaris sau a celorlalte gazde intermediare,
prim vara devreme apar pete galbene la început, apoi portocalii-roşietice, în
dreptul c rora pe partea superioar a frunzelor se formeaz picnidii cu
picnospori, iar pe dosul frunzelor, tot în dreptul petelor ecidii cu ecidiospori.
215
Patogenul este Puccinia graminis Pers., fam. Pucciniaceae, ord.
Uredinales, cl. Urediniomycetes, încr. Basidiomycota, Regnul Fungi.
Miceliul ciupercii se dezvolt intercelular şi pe Berberis vulgaris
(dracil ) formeaz picnidii de 100-140x80-110 µm şi parafize la osteol de 4560x2,5-3 µm. Picnosporii sunt sferici, g lbui-hialini de 1,5-2 µm în diametru.
Ecidiile se deschid pe partea inferioar a frunzelor, prezint o peridie
groas cu marginile r sfrânte peste suprafa a limbului, au 250-300 µm l ime, o
în l ime de 450-520 µm şi con in ecidiospori unicelulari, elipsoidali, sferici sau
poliedrici, netezi sau turti i de 20-25x20-22,5 µm.
Uredosporii sunt ruginii, unicelulari, scurt peduncula i, eliptici, echinula i,
galben portocalii, de 20-45x12-23 µm (Fig. 71).
Teliosporii sunt bicelulari, lung peduncula i, m ciuca i, rotunji i sau
ascu i i la vârf, cu membrana puternic îngroşat , bruni şi au dimensiuni
cuprinse între 27-63x14-25 µm (Fig 72).
Fig. 71: Puccinia graminis f. sp. tritici uredospori;
Fig. 72: Teliospori
În lume, Puccinia graminis prezint peste 300 de rase fiziologice, în
România fiind identificate 12 rase dintre care cele mai importante sunt rasa 34,
urmat de rasele 21 şi 14.
Ciuperca Puccinia graminis are 6 forme
specializate: 1-f. sp. secalis Erikss. et Henn., 2- f. sp. tritici Erikss. et Henn., 3f. sp. avenae Erikss. et Henn., 4-f. sp. hordei Erikss. et Henn.,5-f. sp. airae
Erikss. et Henn. (pe Deschampsia); 6-f. sp. agrostis Erikss. et Henn.
Distrugerea gazdelor intermediare şi promovarea în cultur a cultivarelor
rezistente pot contribui substan ial la reducerea pagubelor cauzate de aceast
boal .
2.6.2.5. - Rugina coronat a ov zului Puccinia coronata var. avenae (Cda.) Fraser et Ledâ
Simptome. Boala se manifest pe frunze în fenofaza de apari ie a
paniculelor sau în faza de umplere a boabelor prin apari ia de pete mici, ovale
sau circulare, r spândite neuniform, izolate sau confluente. În aceste pete, pe
fa a superioar a frunzelor se deschid uredopustulele de culoare galbenportocalie care sunt ini ial subepidermice, apoi devin pulverulente (Foto 195).
Dup recoltarea ov zului uredosporii se dezvolt din abunden pe samulastr .
Mai târziu, în jurul uredopustulelor apar teliopustulele care se deschid tot pe
216
fa a superioar a limbului, dar sunt de culoare neagr sau negre-violacei,
înconjurate de o zon galben .
Fig. 73: Puccinia coronata
Uredospori (st.) şi teliospori
(dr.)
Foto195: Puccinia coronata
Atac pe frunze de ov zului
Patogenul este Puccinia coronata var. avenae (Cda) Fraser et Led.,
fam. Pucciniaceae, ord. Uredinales, cl. Urediniomycetes, încr. Basidiomycota,
Regnul Fungi.
Ciuperca este o specie macrociclic şi heteroic ce îşi dezvolt stadiul
picnidian şi ecidian pe frunze, fructe, pe ioluri şi l stari tineri de Rhamnus
catharctica, ce serveşte drept gazd intermediar . Pe organele atacate, apar în
prim var (mai-iunie) pete g lbui sau roşietice, în dreptul c rora se deschid
picnidiile pe fa a superioar a limbului frunzelor şi ecidiile pe fa a inferioar .
Picnidiile sunt sferice, subepidermale şi con in numeroşi picnospori. Ecidiile
con in ecidiospori sferici, verucoşi cu con inut portocaliu. Ei asigur primele
infec ii pe plantele de ov z.
Uredosporii
sunt
unicelulari, sferici sau ovali, de 18-30 x14-24 µm, g lbui şi echinula i.
Teliosporii sunt bicelulari, alungi i, peduncula i, de 34-56x13-20 µm, cu
membran brun -roşietic . Caracteristic pentru aceştia este prezen a unor
prelungiri conice la celula superioar , dispuse în form de coroan (Fig. 73).
Ciuperca prezint forme specializate şi peste 300 de rase fiziologice.
2.6.2.6. - Rugina porumbului Puccinia sorghi Schwein., sin. Puccinia maydis Ber
Simptome. Patogenul atac târziu, spre sfârşitul perioadei de vegeta ie
a plantelor (august-septembrie), când pe frunze apar pete g lbui, între nervuri,
vizibile pe ambele fe e ale limbului. În dreptul petelor, subepidermic, se
formeaz lag re de uredospori eliptice de 1 mm lungime, de culoare brun deschis, risipite neuniform sau grupate, con inând uredospori. Ceva mai târziu
217
apar lag rele cu teliospori, brune-negricioase care pot produce în frunz
cr p turi pline cu un praf negru (Fig. 74).
Ca urmare a unui atac puternic, frunzele se usuc şi se sfâşie. Uneori se
pot forma teliopustule şi pe teci, mai rar pe tulpini.
Patogenul este Puccinia sorghi Schw., fam. Pucciniaceae, ord.
Uredinales, cl. Urediniomycetes, încr. Basidiomycota, Regnul Fungi.
-Uredospori
-Teliospori
Fig. 74: Puccinia sorghi mod de atac pe frunz de porumb
Ciuperca este heteroic şi macrociclic , dezvoltând stadiul picnidian şi
ecidian pe frunze de Oxalis sp. Pân în prezent nu au fost g site în natur , în
condi iile rii noastre, aceste stadii ale ciupercii pe gazda intermediar , încât
Puccinia sorghi se comport ca o specie cu ciclul incomplet. Uredosporii sunt
sferici, unicelulari, cu membrana de culoare brun-deschis, echinula i, de 2330x22-25 µm. Teliosporii sunt bicelulari, alungi i, bruni, cu celula superioar
rotunjit sau pu in ascu it , de 28-50 x15-24 µm (Fig. 74).
2.6.2.7. - Rugina florii-soarelui -Puccinia helianthi Schw.
Simptome. Boala apare prim vara, pe frunzele tinere sub forma unor
pete mici, circulare galbene sau de decolorare. În interiorul esutului afectat pe
partea superioar a frunzelor se formeaz picnidiile cu picnospori, iar pe dosul
frunzelor se formeaz ecidiile cu ecidiospori. Acest stadiu de multe ori trece
neobservat sau pagubele realizate sunt neînsemnate. Începând cu fenofaza
înfloririi, în cursul verii şi spre toamn pe frunzele mature apar pe partea
superioar pete mici, puctiforme de decolorare sau de îng lbenire, în dreptul
c rora pe dosul frunzelor se formeaz pustule pulverulente circulare sau
alungite de culoare brun-ruginie de uredospori, iar mai târziu pustule
pulverulente de culoare neagr de teleutospori sau teliospori (Fig 75).
218
---uredospori
---teliospori
Fig. 75: Puccinia helianthi
grupa i în pustule Atac pe frunz de floarea-soarelui
uredospori şi teliospori
Foto 196: Teliospori
şi teliospor singuraspect microscopic
detaliu
Aceste pustule în unii ani cuprind frunzele în totalitate şi prin
multitudinea modific rilor care au loc referitoare la modificarea
metabolismului apei în plant , modificarea respira iei şi evapotranspira iei ca
urmare a ruperii cuticulei în dreptul pustulelor cât şi parazitismului obligat
exercitat de ciuperc frunzele se usuc prematur, r mân prinse pe tulpin şi
devin sf râmicioase. Pustulele de uredospori şi respectiv cele de teliospori mai
pot fi întâlnite pe tulpini, pe ioluri, chiar şi pe bracteele calatidiilor.
Plantele puternic atacate se matureaz mai repede datorit apari iei
senescen ei premature a esuturilor şi dau produc ii inferioare din punct de
vedere cantitativ şi calitativ.
Patogenul este ciuperca Puccinia helianthi Schw. Din familia
Pucciniaceae, ord. Uredinales, cl. Urediniomycetes, încr. Basidiomycota,
Regnul Fungi.
Ciuperca este macrociclic şi autoic , adic formeaz toate cele cinci
categorii de spori pe plantele de floarea-soarelui. Aparatul vegetativ este
reprezentat de un tal filamentos ramificat, g lbui sau hialin ce se dezvolt
intercelular, în parenchimul organelor atacate şi se hr neşte prin haustorii ce
p trund în celule. Dup circa 8-11 zile cu preponderen pe partea superioar a
frunzelor se formeaz picnidiile în grupuri sau izolate, de culoare galben -aurie
în interiorul lor formându-se picnosporii. Din copularea picnosporilor iau
naştere filamente între esute, pe care se formeaz ecidiile cu ecidiospori,
rezultatul procesului de somatogamie. Ecidiile se formeaz pe dosul frunzelor
dup circa 17-25 de zile. În interiorul ecidiilor se formeaz ecidiosporii
elipsoidali sau poligonali, de culoare galben-portocalie, catenula i şi binuclea i.
Dup maturarea ecidiosporilor, aceştia sunt elibera i din ecidie şi cu ajutorul
vântului sunt transporta i pe alte organe sau alte plante s n toase unde în
condi ii de umiditate dau naştere la un filament de infec ie, ce p trunde prin
stomate în esuturile mezofilului şi realizeaz infec ia, adic locul unde se va
forma o pustul pulverulent de uredospori.
La sfârşitul lunii iunie, începutul lunii iulie, pe frunzele plantelor atacate
se formeaz uredosorii pulverulen i, de culoare brun . Uredosporii sunt sporii
219
de var ei având rolul de a asigura r sândirea ciupercii în timpul perioadei de
vegeta ie de la o plant la alta, de la un lan la altul, uneori pe suprafe e foarte
mari. Ei sunt unicelulari, sferici sau ovoizi, cu membrana echinulat , pedicela i,
au culoare brun-deschis, de dimensiuni cuprinse între 22-34x18-24 m şi doi
pori de germinare pe suprafa . Spre sfârşitul perioadei de vegeta ie, printre
uredosori, iau naştere teliosorii pulverulen i de culoare cafenie-închis sau brunnegricioas , grupa i compact sau izola i de circa 1-2 mm lungime şi 0,8-1mm
l ime.
Teliosporii sunt categoria de spori care ajut la recunoaşterea speciei,
reprezint forma de rezisten a ciupercii şi totodat faza diploid din ciclul de
via . Ei reprezint hipobasidia sclerificat .
Teliosporii sunt de culoare brun pân la brun-închis, au form
elipsoidal , ovoid sau m ciucat , rotunji i la capete, sunt bicelulari cu celulele
aproape egale, sunt uşor strangula i la mijloc, pedicela i, celula apical
prezentând o papil evident , uşor vizibil în câmpul microscopic, g lbui
hialin , iar celula inferioar este mai sub iat spre locul de prindere pe pedicel
care este hialin şi fragil (Foto 196).
Rezisten a genetic la aceast boal este conferit de genele RR linkate
cu cele de tip Pl1, Pl2, Pl3, Pl4. De asemenea combaterea biologic se poate
realiza prin utilizarea hiperparazitului Eudarluca caricis (Fr.) O. Eriks, citat în
Argentina (Kranz, 1973).
2.6.2.8. - Rugina frunzelor de prun Tranzschelia pruni- spinosae (Pers.) Diet
Boala se manifest cel mai adesea pe prun, dar în anumi i ani poate fi
g sit şi pe frunzele de cais, piersic şi chiar migdal.
Simptome. Boala se manifest pe frunzele de prun spre sfârşitul verii,
începutul toamnei, când pe partea superioar a frunzelor se observ pete de
îng lbenire de 1-2 mm în dreptul c rora pe dosul frunzelor se formeaz pustule
pr foase de uredospori de culoare brun şi pustule de teliospori de culoare
brun-închis dispuse neregulat (Fig. 76). Prezen a unui mare num r de pustule
pe dosul frunzelor duce la îng lbenirea, brunificarea, uscarea şi desfrunzirea
prematur a pomilor fapt ce afecteaz cantitatea de fructe, calitatea, rezisten a
la iernare şi produc ia anului urm tor.
Patogenul este Tranzschelia pruni spinosae (Pers.) Diet, fam.
Pucciniaceae, ord. Uredinales, cl. Urediniomycetes, încr. Basidiomycota,
Regnul Fungi. Ciuperca amintit mai sus este macrociclic şi heteroic ,
realizând stadiul de picnidii cu picnospori şi ecidii cu ecidiospori pe gazdele
intermediare speciile genului Anemone (A. ranunculoides, A. coronaria).
220
Foto197: Tranzschelia pruni-spinosaeteliospori- aspect
microscopic-detaliu
Fig. 76:Tranzschelia pruni-spinosaeatac pe frunze de prun-uredospori şi teliospori
Dup maturarea ecidiosporilor, aceştia sunt transporta i de vânt pe
frunzele de prun unde realizeaz infec ii şi dup o perioad de 50-70 de zile de
incuba ie apar pustulele de culoare brun de uredospori.
Uredosporii sunt unicelulari, ovali sau piriformi, au episporul echinulat,
prezint o zon concav central , iar la baz se prinde un pedicel uşor friabil şi
r sucit care face leg tura cu miceliul ciupercii. Dimensiunile sunt de 18-42x1020 µm. Ei au rolul de a r spândi ciuperca în timpul perioadei de vegeta ie de la
un pom la altul şi de la o specie la alta (Fig 76). Prunus spinosa poate constitui
o surs extrem de important în r spândirea acestei ciuperci mai ales în
planta iile de prun, dar nu numai. Rezisten a în timp a uredosporilor poate fi de
la 50 de zile la un an.
Teliosporii apar în pustule pr foase, au membrana puternic echinulat ,
au dou celule mai mult sau mai pu in rotunjite, cu o depresiune pe suprafa .
La baz prezint un pedicel surt, hialin şi uşor friabil (Foto 197). De altfel,
prinderea celulelor între ele este foarte slab celulele desprinzându-se cu
uşurin una de alta putând constitui fiecare individual surs de infec ie.
2.6.2.9. - Rugina trandafirului Phragmidium disciflorum (Tode) J. F. James
Simptome. Boala apare prim vara pe frunze, ramurile tinere, pe
stipuşoare, pe ioluri, pedunculi florali şi muguri sub forma picnidiilor cu
picnospori şi ecidiilor cu ecidiospori de tip Caeoma. Ecidiile au o culoare
portocalie. Dup stadiul picnidian şi ecidian, aproximativ spre sfârşitul lunii
mai, pe fa a superioar a frnzelor apar pete galbene, col uroase, izolate în
dreptul c rora pe dosul frunzelor apar pustulele pr foase de culoare portocalie
de uredospori. Din cauza patogenezei realizat de ciuperc înc din acest stadiu
multe frunze se îng lbenesc, se usuc şi cad. Începând cu luna iunie şi pân
221
c tre toamn , pe dosul frunzelor apar pustule pr foase bine reliefate de culoare
neagr str lucitoare de teliospori (Foto 198).
Foto 198: Pustule de uredospori şi de teleutosori pe dosul frunzelor de
trandafir
Patogenul este Phragmidium disciflorum (Tode) J. F. James, fam.
Pucciniaceae, ord. Uredinales, cl. Urediniomycetes, încr. Basidiomycota,
Regnul Fungi.
Ciuperca este macrociclic şi autoic .
Picnidiile sunt epifile, plane, g lbui, lipsite de parafize la osteol (porul
de deschidere), iar ecidiile sunt de tip Caeoma, de culoare portocalie, con in
ecidiospori sferici, elipsoidali, catenula i, cu episporul incolor, fin verucos de
dimensiuni cuprinse între 20-28x18-21 µm. Ecidiile sunt înconjurate de
parafize, erecte şi m ciucate.
Uredosorii sunt hipofili şi sunt înconjura i de parafize curbate spre
interior şi m ciucate.
Uredosporii sunt sferici, ovali sau elipsoidali şi echinula i, au 2028x16-21 µm.
Teliosorii sunt şi ei tot hipofili, iar în interiorul lor se formeaz
teliosporii ce prezint 6-8 celule, cu membrana brun-întunecat şi neregulat
verucoas , cu pedicelul g lbui-hialin, uneori mai lung decât sporul şi îngroşat la
baz ; sporul se termin cu o papil mai lung sau mai scurt şi g lbui-hialin
(Foto 199 şi 200).
Dimensiunile teliosporilor sunt cuprinse între 65-110x25-40 µm.
Ciuperca ierneaz ca miceliu în ramurile tinere şi invadeaz mugurii prim vara.
Foto 199, 200: Phragmidium disciflorum teliospori detaliu.
222
2.6.2.10. - Rugina zmeurului şi murului Phragmidium rubi-idaei (Pers.) Winter
Boala este prezent atât pe zmeurul şi murul s lbatic cât şi pe cel din
planta ii.
Simptome. Prim vara, pe partea superioar a frunzelor de zmeur şi mur
apar pete galbene cu puncte portocalii care sunt picnidiile cu picnospori. Pe
partea inferioar a frunzelor apar ecidiile cu ecidiospori de culoare galbenportocalie. Aceste ecidii pot s apar şi pe pe ioluri şi l stari care sub influen a
atacului se deformeaz . La începutul verii se observ pe fa a inferioar a
frunzelor, pe pe ioluri şi l stari, pustule mici pr foase de culoare galbenportocalie care pot ocupa întreaga suprafa , fapt ce duce la îng lbenirea şi
c derea frunzelor. Spre sfârşitul verii, printre pustulele de uredospori apar
pustulele pr foase de teliospori de culoare neagr str lucitoare. Uneori,
suprafa a inferioar a frunzelor se înnegreşte datorit prezen ei pustulelor de
teliospori (Fig. 77).
Patogenul este Phragmidium rubi-idaei (Pers.) Winter, fam.
Pucciniaceae, ord. Uredinales, cl. Urediniomycetes, încr. Basidiomycota,
Regnul Fungi.
Ciuperca este o specie macrociclic şi autoic . De-a lungul ciclului
evolutiv formeaz picnidii cu picnospori unicelulari şi hialini, ecidii cu
ecidiospori sferici sau ovoizi, echinula i şi de culoare portocalie, uredosori cu
uredospori sferici sau ovoizi, unicelulari, echinula i şi g lbui, pustule de culoare
neagr de teliospori bruni, cilindrici, septa i (3-10 septe) cu pedicelul lung şi
dilatat spre baz , cu membrana verucoas , papil hialin ca un cioc la vârf.
Dimensiunile sunt de 60-120x25-35 µm (Fig. 77).
Rugina zmeurului şi murului mai poate fi produs de Phragmidium
violaceum, Phragmidium bulbosum, Phragmidium rubi-sexatilis specii
macrociclice şi autoice.
---4.-Parafize
---3.-Teliospori
---2.- Uredospori
1. L star de zmeur atacat
Fig.77: Rugina zmeurului
223
Reţinem
Cel mai important ordin ale clasei Urediniomycetes este Ordinul
Uredinales. Ciupercile cuprinse produc boli la plante cunoscute sub numele de
rugini.
Aparatul vegetativ este endoparazit intercelular, atât în haplofaz cât şi
în dicariofaz . Atât în celulele miceliului, cât şi în spori se g sesc pigmen i ce
dau lag relor o culoare caracteristic de rugin . Cele 450 specii parazite la noi,
pe circa 1200 plante-gazd , au fost descrise de Tr. S vulescu în lucrarea
Monografia uredinalelor (1953).
Miceliul primar haploidal provine din germinarea bazidiosporilor
diferen ia i sexual. Pe acest miceliu ciupercile formeaz picnidii cu picnospori,
care vor p stra acelaşi caracter de sex pe care-l are miceliul primar care i-a
generat. Din germina ia picnosporilor vor rezulta micelii primare haploidale,
parazite, de acelaşi sex ca şi picnosporii din care provin.
Înmulţirea sexuată începe cu procesul de plasmogamie, care se
realizeaz când dou celule, doi picnospori sau o celul şi un picnospor
diferen iate ca sex copuleaz rezultând miceliul, parazit în dicariofaz şi de
lung durat . Pe miceliul secundar, în fructifica ii numite ecidii, ciupercile
Uredinales formeaz ecidiospori. Ecidiile se prezint sub forma unor lag re
(Caeoma), sau sunt de forma unor cupe (Aecidium) sau mameloane
(Roestelia). În ecidii, sporii sunt dispuşi în şiruri paralele. Mai târziu, pe
miceliul secundar se formeaz spori unicelulari şi binuclea i denumi i
uredospori sau spori de vârf care au rol foarte important în propagare.
Miceliul secundar îşi încheie vegeta ia cu formarea basidiilor sclerificate care
poart numele de teliospori, sub forma c rora ciupercile, de obicei, ierneaz .
În prim var , în urma procesului de meioz (reducere cromatic ), pe
fiecare celul a teliosporului se formeaz epibasidii septate în celule, care pe
sterigme poart bazidiospori diferen ia i din punct de vedere sexual.
Unele ciuperci uredinale monofage paraziteaz o singur specie de
plant -gazd (ciuperci autoice), iar altele polifage, dou sau mai multe specii
de plant -gazd : pe o specie formeaz picnospori şi ecidiospori, iar pe a doua,
uredospori şi teleutospori (ciuperci heteroice). Ciupercile cu toate tipurile de
spori se numesc macrociclice, iar celelalte, microciclice.
Împ r irea în familii a ord. Uredinales, dup Tr. S vulescu (1953), se
face inând seama de prezen a sau absen a pedunculilor teliosporilor sau
teleutosporilor.
Genurile care apar in familiei Pucciniaceae sunt caracterizate prin
num rul de celule ce le au teliosporii: Uromyces Link.-încadreaz specii cu
teliospori unicelulari, autoice, parazite pe plante din familia Leguminoseae şi
specii heteroice, care formeaz stadiul ecidian pe plante din familia
Euphorbiaceae şi pustulele cu uredospori şi teliospori pe plante din familia
Caryophyllaceae; Puccinia Pers. (Foto153), cuprinde specii autoice şi
heteroice cu teliospori bicelulari. Sunt specii de foarte mare interes teoretic şi
practic aici fiind încadrate speciile care produc rugini la cereale şi la alte plante;
Triphragmium Link. Teliosporii sunt tricelulari;
Phragmidium Link. Teliosporii (Foto154), sunt alc tui i din trei sau
mai multe celule aşezate longitudinal. Fiecare celul are 2-3 pori germinativi
224
dispuşi lateral. Episporul este verucos; pedicelul este lung, de obicei hialin
g lbui şi prezint o umfl tur la baz .
Observaţie: Natura cauzală pentru fiecare boală în parte trebuie
corect diagnosticată prin examen microscopic. Speciile de ciuperci se pot
identifica după simptome, dar cel mai adesea după examenul microscopic al
teliosporilor observându-se forma, arhitectura, dispunerea, culoarea,
dimensiunile, prezenţa sau absenţa septelor. În cazul ciupercilor care produc
rugini se pot observa categoriile de spori formate, dar identificarea propriuzisă tot după forma teliosporilor se realizează, doar aceşti spori având
specificitate.
225
TEST DE EVALUARE
1.Care sunt ciupercile care produc t ciuni şi m luri plantelor de cultur ?
R spuns:
Ciupercile care produc t ciuni plantelor de cultur sunt :
Ustilago tritici-t ciunele zbur tor al grâului
Ustilago nuda- t ciunele zbur tor al orzului
Ustilago avenae- t ciunele zbur tor al ov zului
Ustilago hordei-t ciunele îmbr cat al orzului
Ustilago laevis sau U. Köleri-t ciunele îmbr cat al ov zului
Ustilago zeae sau U. Maydis -t ciunele comun al porumbului
Sorosporium holci-sorghi-t ciunele pr fos al inflorescen elor de
porumb
Tilletia caries, T. foetida, T. triticoides şi T. intermedia-m lura
comun a grâului
Tilletia controversa sau T. nanifica- m lura pitic a grâului.
Tilletia indica - patogen de carantin fitosanitar .
TEST DE EVALUARE
2. Câte forme de t ciuni cunoaşte i? Denumi i t ciunii cei mai frecven i
şi natura lor cauzal .
Exerci ii
Câte forme de m luri cunoaşte i?
a) m lura comun a grâului
b) m lura pitic a grâului ;
c) m lura înalt ;
d) m lura orzului ;
e) t ciunele zbur tor al grâului
R spuns: a), b) c), d).
Care sunt criteriile de diferen iere a m lurii comune de m lura pitic a
grâului?
a) În l imea plantelor;
b) Num rul de fra i;
c) Forma boabelor;
d) Forma teliosporilor
e) Dispunerea spicule elor în spic;
R spuns :
226
TEST DE EVALUARE
1.Care sunt ciupercile care produc rugini plantelor de cultur ?
R spuns:
Ciupercile care produc rugini plantelor de cultur sunt :
Uromyces appendiculatus-cauzeaz rugina fasolei
Puccinia recondita-cauzeaz rugina brun a grâului
Puccinia striiformis-cauzeaz rugina galben a grâului
Puccinia graminis f. sp. tritici-cauzeaz rugina neagr a grâului
Puccinia graminis f. sp. secalis-cauzeaz rugina neagr a secarei
Puccinia graminis f. sp. hordei-cauzeaz rugina neagr a orzului
Puccinia graminis f. sp.avenae-cauzeaz rugina neagr a ov zului
Puccinia coronata-cauzeaz rugina coronat a ov zului
Puccinia sorghi-cauzeaz rugina porumbului
Puccinia helianthi-cauzeaz rugina florii-soarelui
Tranyschelia pruni-spinosae-cauzeaz rugina prunului
Phragmidium disciflorum-cauzeaz rugina trandafirului
Phragmidium rubi-idaei-cauzeaz rugina zmeurului şi murului
TEST DE EVALUARE
2. Cum diferen ia i ruginile grâului?
Exerci ii
Câte forme de spori formeaz uredinalele macrociclice?
a) Picnospori forma i în picnidii ;
b) Ecidiospori forma i în ecidii
c) Uredospori forma i în pustule de uredospori
d) Teliospori forma i în pustule de teliospori
e) Basidiospori forma i pe epibasidie
R spuns: a), b) c), d), e).
Care sunt ruginile grâului?
a) Rugina brun a grâului
b) Rugina galben ;
c) Rugina neagr ;
d) Rugina coronat ;
227
e) Rugina brun pitic ;
R spuns :
Care sunt caracterele generale ale ciupercilor din Phylum
Bazidiomycota?
Cum se pot recunoaşte speciile genului Tilletia?
Prin ce se caracterizeaz simptomatologia m lurilor?
Câte tipuri de spori formeaz ciupercile ustilaginale?
Care sunt speciile de ciuperci care produc rugini?
Ce rugini ale plantelor de cultur cunoaşte i?
Prin ce se caracterizeaz aceste boli, simptomatologic sau altfel zis cum
le recunoaşte i?
Care sunt categoriile de spori pe care le realizeaz ciupercile din ordinul
Uredinales?
Descrie i câteva boli produse de ciuperci din ordinul Ustilaginales.
Descrie i câteva boli produse de ciuperci din ordinul Uredinales.
Descrie i simptomatologia de la rugina fasolei. Care este patogenul şi
cum se recunoaşte microscopic?
Care sunt ruginile grâului?
Cum deosebim ruginile grâului, care sunt patogenii cauzatori şi cum se
recunosc microscopic?
Cum se recunoaşte rugina coronat a ov zului şi care este patogenul
cauzator? Face i o descriere microscopic a ciupercii.
Cum se recunoaşte rugina florii-soarelui şi care este patogenul cauzator?
Face i o descriere microscopic a patogenului.
Cum se recunoaşte rugina porumbului şi care este patogenul cauzator?
Face i o descriere microscopic a ciupercii.
Cum se recunoaşte rugina prunului şi care este patogenul cauzator?
Face i o descriere microscopic a ciupercii.
Care este simptomatologia specific pentru rugina trandafirului?
Care este patogenul cauzator al ruginii trandafirului şi cum se
recunoaşte el microscopic?
Care este simptomatologia specific pentru rugina zmeurului şi
murului?
Care este patogenul cauzator al ruginii zmeurului şi murului şi cum se
recunoaşte el microscopic?
Încerca i s recunoaşte i dup siptomatologia prezentat în poze cât mai
multe boli.
228
TEST RECAPITULATIV
1. Dimensiunile virusurilor sunt cuprinse între:
a) 17-2000 µm
b) 17-1720 mµm
c) 300-500 µm
d) 1-2 µm
e) 20-30 µm
2. Care sunt însuşirile virusurilor care sunt legate de dimensiunile lor foarte
mici
a) Electronomicroscopicitatea ;
b) Ultrafiltrabilitatea;
c) Multiplicarea.
d) Sarcina eletrică;
e) Rezistenţa la herborizare 32 de ani;
3. Virusurile la plante se transmit :
a) direct;
b) prin vectori: vermi, râme, păsări etc.:
c) prin afide, cicade, nematozi, altoire, ciuperci de sol;
d) prin polen, sol şi contact direct între plante;
e) prin apă şi vînt;
4. Simptome produse de virusuri în procesul de patogenez sunt:
a) virescenţa;
b) mozaicul, cloroza, pătarea inelară;
c) piticirea sau nanismul, atrofia, hipertrofia;
d) putrezirea uscată;
e) putregaiul moale;
5. Ce fel de boli sunt micoplasmozele?
a) boli sistemice
b) boli circulative;
c) cu acţiune generalizată;
d) cu acţiune cronică;
e) cu acţiune localizată;
6. Traheobacteriozele sunt boli ale:
a) frunzelor;
b) rădăcinilor;
c) ale vaselor conducătoare;
d) ale tulpinilor
e) ale fructelor,
7. Traheomicozele sunt boli:
a) ale seminţelor;
b) ale fructelor;
c) cu acţiune localizată, dar cu efect generalizat;
d) infecţioase;
229
e) fiziologice;
8. Căderea plăntuţelor este o boală:
a) cu acţiune localizată;
b) cu acţiune cronică;
c) cu acţiune acută;
d) cu acţiune localizată, dar cu efect generalizat;
e) cu acţiune letală;
9. Mana florii-soarelui produce următoarele tipuri de simptome:
a) piticire sau nanism şi aspect de „varză”;
b) pete undelemnii şi simptome mascate;
c) piticire sau nanism, aspect de „varză”, pete undelemnii şi
simptome mascate
d) nici unul dintre simptome;
e) pătarea şi arsura frunzelor;
10.) Mana viţei-de-vie este produsă de ciuperca:
a) Plasmopara helianthi var. helianthi;
b) Peronoplasmopara cubensis;
c) Plasmopara viticola;
d) Pseudoperonospora humuli
e) Peronospora pisi
11) Enumeraţi câteva dintre speciile genului Peronospora şi denumiţi
bolile pe care le produc?
a)
b)
c)
d)
e)
12. Care sunt caracteristicile microscopice de recunoaştere ale
ciupercilor din genul Peronospora?
a) forma şi dimensiunea oosporilor;
b) forma apendicilor;
c) ramificaţia monopodială a sporangioforilor;
d) ramificaţia dicotomică a sporangioforilor şi forma
sporangilor;
e) dimensiunea şi forma zoosporangilor;
13. Mana cartofului este produs de ciuperca:
a) Peronospora tabacina;
b) Pseudoperonospora humuli;
c) Phytophthora infestans;
d) Peronospora destructor;
e) Peronoplasmopara cubensis;
230
14. Care este patogenul care produce mana salatei?
a) Peronospora destructor;
b) Peronospora porum;
c) Brermia lactucae;
d) Peronospora pisi;
e) Peronospora aestivalis;
15. Mana salatei se recunoaşte dup :
a) pete col uroase galbene delimitate de nervuri;
b)pete col uroase brune delimitate de nervuri;
c) puful fin de culoare alb de pe dosul frunzelor reprezentat de
sporangiofori şi sporangi;
d) aspectul microscopic al fructificaţiilor asexuate;
e) aspectul macroscopic al oosporilor;
16. Caracteristicile microscopice ale genului Bremia sunt:
a) miceliul este ectoparazit;
b) miceliul este un sifonoplast intercelular;
c) sporangioforii sunt ramifica i dicotomic în treimea superioar
d) terminaţiile de ordinul trei sunt lăţite sub formă de palmă sau
de cupă şi prezintă pe margini 4-5 sterigme scurte şi ascuţite
pe care se prind sporangi sferici, unicelulari;
e) sporangioforii sunt ramificaţi monopodial altern, terminaţiile
de ordinul trei sunt reprezentate de două sterigme arcuite şi
ascuţite pe care se prind zoosporangi caduci;
17. Principalele genuri de ciuperci din familia Erysiphaceae sunt:
a) Peronospora şi Bremia;
b) Plasmopara şi Pseudoperonospora;
c) Sphaerotheca şi Podosphaera;
d) Blumeria şi Erysiphe;
e) Microsphaera, Uncinula, Phyllactinia, Leveillula;
18. Criteriile după care se clasifică genurile de ciuperci din familia
Erysiphaceae sunt:
a) tipul cleistoteciei sau a cleistocarpului;
b) tipul şi forma apendicilor, forma conidian ;
c) num rul ascosporilor din asc ;
d) lungimea filamentului de infecţie;
e) tipul şi forma sporangilor;
19. Principalele genuri de ciuperci din familia Erysiphaceae sunt:
a) polivore;
b)polivoltine;
c) monoasce;
d) pleomorfe;
231
e) poliasce;
20. Principalele specii de ciuperci din familia Erysiphaceae sunt:
a) Taphrina pruni, Taphrina deformans;
b) Taphrina insititiae;
c) Blumeria graminis;
d) Sphaerotheca fuliginea, Erysiphe cichoracearum;
e) Podosphaera leucotricha, Uncinula necator;
21. Monilioza pomilor fructiferi seminţoşi se recunoaşte după
următoarele simptome:
a) putregaiul brun al fructelor;
b) arsura moniliană, putregaiul brun, putregaiul negru şi
mumifierea fructelor;
c) arsura moniliană, putregaiul brun şi mumifierea fructelor
d) căderea fructelor putrezite;
e) formarea sporodochiilor de forma unor unor ciuperci în
miniatură de culoare crem, grupate în cercuri concentrice
pe fructele cu putregai negru;
22. Monilioza pomilor fructiferi sâmburoşi se recunoaşte după
următoarele simptome:
a) putregaiul brun al fructelor;
b) putregaiul brun şi mumifierea fructelor;
c) arsura moniliană, putregaiul brun şi mumifierea fructelor;
d) formarea sporodochiilor de forma unor ciuperci în
miniatură de culoare crem, dispuse haotic pe fructele cu
putregai brun şi pe fructele mumifiate
f) Dispunerea concentrică a sporodochiilor.
23. Fuzariozele produse de ciupercile Fusarium moniliforme şi
Fusarium graminearum sunt boli comune pentru:
a) grâu şi porumb;
b) grâu, porumb şi rapiţă
c) pentru nici una dintre aceste plante.
d) floarea-soarelui şi rapiţă;
e) tomate,
24. Fuzariozele produc următoarele tipuri de simtome:
a) putrezirea sistemului radicular şi a bazei tulpinii;
b) putrezirea seminţelor;
c) putrezirea sistemului radicular, a bazei tulpinii, putrezirea
seminţelor;
d) putrezirea şi frămiţarea rahisului stiuletelui;
e) desprinderea boabelor de pe rahis;
25. Care sunt patogenii cauzatori ai fuzariozelor porumbului?
232
a)Drechslera turcica şi Stenocarpella maydis;
b) Fusarium moniliforme şi Fusarium graminearum;
c) Drechslera maydis şi Drechslera carbonum;
d) Setosphaeria sau Exherohilum turcicum;
e) Stagonospora nodorum
26.Ce toxine produc ciupercile Gibberella fujikuroi şi Gibberella zeae?
a) patulin;
b) gibereline;
c) Nu produc;
d) ochratoxine;
e) aflatoxine;
27. Seminţele infectate cu speciile Fusarium sunt recomandate în hrana
animalelor?
a) Da;
b) Nu;
c) Depinde de an;
d) Da, dacă sunt măcinate;
e) Da, dacă sunt măcinate şi făina fiartă.
28. Care este patogenul care produce sfâşierea frunzelor de orz?
a) Pyrenophora teres;
b) Pyrenophora graminea cu f.c. Drechslera
(Helminthosporium) gramineum;
c) Drechslera (Helminthosporium) turcicum;
d) Pyrenophora teres cu f.c. Drechslera
(Helminthosporium) teres;
f) Helminthosporium victoriae.
29. Câte forme de t ciuni cunoaşte i?
a) t ciunii zbur tori la grîu, orz şi ov z ;
b) t ciunele comun al porumbului ;
c) t ciunii îmbr ca i
d) t ciunele inflorescen elor de porumb
e) t ciunele pr fos al grâului ;
30. Septoria tritici şi Phaeosphaeria nodorum sunt:
a) Septoriozele grâului;
b) prima anamorfa cea de-a doua telemorfa patogenilor care
produc septoriozele grâului;
c) ciuperci saprofite;
d) ciuperci parazite;
e) ciuperci cu mod de nutri ie heterotrof.
31. Care sunt caracterele generale ale ciupercilor Bazidiomicete?
233
32. Care sunt tipurile de m lur cunoscute de d-voastr ?
a) m lura coronat a ov zului ;
b) m lura comun a grâului ;
c) m lura pitic a orzului ;
d) m lura brun a grâului
e) m lura galben a grâului;
33. Care sunt cele dou simptome importante de recunoaştere a m lurii
pitice ?
a) forma şi dimensiunea teliosporilor sau a clamidosporilor ;
b) în l imea plantelor;
c) înlocuirea con inutului bobului cu o mas negr de teliospori ;
d) în l imea crestelor ;
e) num rul ochiurilor de pe suprafa a teliosporilor sau a
clamidosporilor
34. Speciile genului Tilletia pot fi recunoscute dup :
a) forma şi dimensiunile teliosporilor ;
b) forma şi dimensiunea apendicilor ;
c) forma şi dimeniunea conidiilor ;
d) forma şi dimensiunea conidioforilor ;
e) arhitectura sporangioforilor ;
35. Contaminarea şi infecţia la tăciunii zburători este:
a) floral ;
b) germinal ;
c) seminal ;
d) local
e) sistemic
36. Contaminarea şi infecţia la mălura comună este:
a) floral ;
b) germinal ;
c) seminal ;
d) local ;
e) sistemic .
37. Tăciunii zburători produc
a) putrezirea boabelor;
b) distrugerea spicule elor şi înlocuirea lor cu o mas neagr ,
pr foas de teliospori;
c) distrugerea rahisului;
d) distrugerea spiculeţelor fără afectarea rahisului;
e) distrugerea frunzelor şi tulpinii;
38. Tăciunii îmbrăcaţi produc
a) putrezirea boabelor;
234
b) distrugerea spicule elor şi înlocuirea lor cu o mas neagr ,
pr foas de teliospori;
c) distrugerea boabelor şi înlocuirea lor cu o mas neagr ,
pr foas de teliospori sau clamidospori;
d) distrugerea spiculeţelor fără afectarea rahisului;
e) distrugerea frunzelor şi tulpinii;
39. Care este patogenul care produce rugina florii-soarelui?
a) Uromyces striatus;
b) Puccinia recondita;
c) Puccinia helianthi;
d) Puccinia sorghi;
e) Uromyces pisi;
40. Rugina prunului este cauzată de
a) Polystigma rubrum;
b) Puccinia sorghi;
c) Puccinia helianthi;
d)Tranzschelia pruni-spinosae;
e) Taphrina pruni;
41. Rugina prunului este o rugină:
a) macrociclic ;
b) microciclică;
c) autoic ;
d) heteroică;
e) macrociclică şi heteroică;
42. Ciupercile uredinale formează următoarele categorii de spori
a) conidiofori cu conidii;
b) picnidii cu picnospori, ecidii cu ecidiospori;
c) lag re subcuticulare de conidiofori şi conidii;
d) pustule de uredospori;
e) pustule de teliospori, basidiospori;
43. Ruginile grâului sunt:
a) rugina brun ;
b) rugina coronată;
c) rugina galben ;
d) rugina brună pitică;
e) rugina neagră;
44. Phragmidium disciflorum sau Phragmidium mucronatum se
recunoaşte dup :
a) pustulele de uredospori;
b) pustulele de teliospori;
c) forma teliosporilor;
d) ecidiile cu ecidiospori;
235
e) picnidiile cu picnospori;
45. Rugina trandafirului se recunoaşte după următoarele simptome
a) pustulele de uredospori;
b) pustulele de teliospori;
c) forma teliosporilor;
d) ecidiile cu ecidiospori;
e) picnidiile cu picnospori;
236
iri edii