Argesis 04 Studii Si Comunicari Muzeul Judetean Arges 1972

http://cimec.
ro
http://cimec.ro
MUZEUL PITEŞTI
IUZEUL JUDETIAN AAGES, PiTESTI'

BIBLIOTECA
iTIE Prof. PAUL I. OICU, 2008
STUDII
SI COMUNICĂRI
'
PITEŞTI
1972
http://cimec.ro
Apare sub îngrijirea
colectivului ştiinţific
al Muzeului Piteşti
Redactor responsabil
RADU STANCU
Editat de Muzeul jucleţeon Argeş-Piteşti

Str. Horia, Cloşco şi Crişan Nr. 44, telefon 1.46.47
ROMAN IA
Edite par Musee Depa,rtomentol Argeş-Piteşti

Rue Horia, Cloşca et Crişan no. 44, telephone 1.46.47
ROUMANIE
http://cimec.ro
M u z E u L p I T E ş T I
STUDII ŞI COMUNICĂRI
-1972-
SUMAR
Ş T I I N Ţ E L E N A T U R I I Pag.
M. ILIE : O nouă
unitate supratectonică : Pînza Rucăr-Dîmbovicioara !J
I'. <'OTEŢ, N. MACAROVICI, I. BACANU: Scurte observaţii geologico-geo-
morfologiice în zona precarpatică pe traseul Curtea de Argeş-Schitu
Goleşti 17
M. ILIE: Contribuţiinoi la tectonica Masivului Bucegi . 25
I .. GRUIA : Contribuţii la studiul algelor ca organisme pioniere. I. 33
I .. GRUIA :Contribuţii la cunoaşterea algelor din bălţile ostroavelor Dunării
de la Islaz. II. . 41
A.. HICHIŢEANU : Contribuţii la cunoaşterea speciilor de Septoria Fr. din
micoflora Masivului Iezer-Păpuşa 59
A.. RJCHIŢEANU : Contribuţii la cunoaşterea speciilor de Phyllosticta Pers.
clin micoflora Masivului Iezer-Păpuşa . 69
C. MOHAN : Contribuţii la cunoaşterea fam. Fabroniaceae din brioflora
nomâniei 77
c:. JIERA, G. CREMENESCU, G. VALUŢA, R. STANCU, M. GIOSANU: Re-
zultate experimentale cu diferite forme de îngrăşăminte cu azot lichid
la griu şi porumb pe solul podzolic de la Albota-Argeş . 87
M. FALCA : Specii de proture din Rezervaţia ştiinţifică a Parcului Naţio-
nal Retezat 95
M. FALCA : Consideraţii asupra structurii numerice a oolembolelor din litiera
rezervaţiei ştiinţifice a Parcului Naţional Retezat . 101
M. CANTOREANU : Studii sistematice asupra insectelor Homoptera auchenor-
ryncha din bazinul rîului Argeş . 109
I'. NEACŞU,M. MENCINICOPSCHI : Contribuţii asupra cunoaşterii faunei de
Diptere galicole (Fam. Cecidomyiidae) din bazinul Argeşului . 117
M. CANTOREANU : Cercetări asupra nutriţiei şi relaţiilor trofice la cica-
dine (Horn. Auchen) 127
ST. BOLDOR : Cercetări asupra raportului nwneric între sexe la unele popu-
laţii de bibani (Perca fluviattlis L, ord. Perciformes) din apele României 133
G. STANESCU : Contribuţii la studiul ihtiofaunei rîului Argeşel din bazinul
Argeşului lU
G. STANESCU : Contribuţii la cunoaşterea ihtiofaunei rîului Bratia din bazinul
Argeşului 149
http://cimec.ro
Pag.
ST. BOLDOR : Biologia creşterii bibanului (Perca fluviatilis L., ord. Perci-
formes) din Delta Dunării 159
G. VASILIU : Contribuţii la cunoaşterea numărului de vertebre la Salmo
trutta faTio L. (Pisces, Salmonidae) din bazinul rîului Dîmboviţa . 167
D. SCRIPCARIU, R. MEŞTER, ST. TORCEA: Contribuţii ia studiul electrofo-
retic al unor enzime glicolitice din eritrocitele de Mesocricetus aura-
tus, M. Newtoni, M. Branti şi Spalax leucodon. . 171
D. LINGNER : Unele aspecte cibernetice ale neurosecreţiei. II. (Amplificarea) 179
D. SCRIPCARIU, R. MEŞTER, A NAUM, C. TESIO: Modificări ale tabloului
izoenzimatic al unor oxidaze din omogenatele totale de Drosophila mela-
nogaster cu rezistenţă la DDT provocată experimental . 185
D. LINGNER: Sistemul neurosecretor caudal la Aspius aspius aspius L. 1758 . 195
ISTORIE
I. NANIA : Un preţios izvor istoric care aminteşte căderea statului lui Bure-
bista : tezaurul de la Sprîncenata . 205
B. MITREA, D. V. ROSETTI : Un tezaur de denari republicani şi imperiali
de început descoperit la Cetăţeni-Muşcel . 221
M. CRISTUDOR : Limesul transalutanus 229
F. MIRTU: Originea argeşeană a lui Iancu de Hunedoara, în lumina recon-
siderării critice şi exhaustive a cronicii lui Bonfinius . 243
V. VASILESCU, S. CRISTOCEA : Un document necunoscut de la Mihnea Tur-
citul, domnul Ţării Româneşti 253
P. CHIHAIA : Procesul moşiei Flăminzeşti de lingă Curtea de Argeş . 259
ST. OLTEANU : Locul şi rolul oraşului Piteşti în contextul producţiei meş-
teşugăreşti urbane din Ţara Românească în evul mediu . 271
L. ŞTEFANESCU, A. LIGOR: In legătură cu plecarea lui Sinan Paşa de la
Bucureşti şi retragerea lui Mihai Viteazul la Tîrgovişte . 277
C. DINU : Din istoricul unui vechi sat de moşneni - Suslăneşti 285
M. BRANIŞTE : Un document necunoscut de la Radu Mihnea, domnul Ţării
Româneşti (1615) 293
L. ŞTEFANESCU : Teze şi ipoteze în problema trecerii de la feudalism la ca-
pitalism 301
I. CRUCEANA: Drumuri comerciale de pămînt şi toponimele lor în zona de
sus a judeţului Argeş 309
C. DUMITRESCU : Invăţămîntul sătesc în judeţul Argeş (1838-1848) . 315
V. NOVAC: Cîteva documente inedite din familia Brătianu. I. C. Brătianu
paleograf 337
D. RUSU : Mişcarea muncitorească - factor hotărîtor pentru adoptarea legilor
referitoare la munca din România în perioada 1893-1914. . 343
P. POPA : Contribuţia organizaţiilor P.C.R. şi P.S.D. din judeţul Argeş la fău-
rirea partidului unic al clasei muncitoare . 353
ISTORIA CULTURII
I. MOISE : Cîteva toponimice din zona Argeşului . 365
I. DINU : N. I. Apostolescu - cercetător istoric . 369
M. DIACONESCU ~ Contribuţii documentare la biografia lui Gib I. Mihăescu 385
D. ANGHEL : Nicolae Labiş în Argeş . 393
MUZEOGRAFIE
N. MATEESCU: Tezaurul Muzeelor şi monumentelor din Argeş, preţios mij-
loc de informare istorică şi educare patriotică a tineretului . 407
http://cimec.ro
M u s E E p I T E ş T I
ETUDES ET COMMUNICATIONS
-1972-
SOMMAIRE
SCIENCES NATURELLES
Pag.
M. ILIE : Une nouvelle unite surtectonique : la nappe Rucăr-Dîmbovicioara 9
P. COTEŢ, N. MACAROVICI, I. BACANU : Breves observations geologiques et
geomorphologiques dans la zone des precarpaties sur le trajet Curtea
de Argeş - Schitu Goleşti . 17
M. ILIE : Nouvelles contributions a la tectonique du massif de Bucegi . 25
L. GRUIA : Contributions ă. l'etude des algues considerees commune des
organismes pioniers 33
L. GRUIA : Contributions a l'etude des algues dans etang.5 du Darube aupres
Islaz. II. 41
A RICHIŢEANU : Contribution:; a la connaissance des especes Septoria Fr.
dans la mycoflore du Massif Iezer-Păpuşa . 59
A. RICHIŢEANU : Contributions a la connaissance des especes Phyllosticta
Pers. dans la mycoflore du Massif Iezer-Păpuşa . 69
G. MOHAN : Beitrăge zur Kenntniss der Familie Fabroniaceae in Rwnăniens
Bryoflora 77
G. HERA, G. CREMENESCU, G. VALUŢA, R. STANCU, M. GIOSANU: Les
resultats des expcriments avec des differentes formes d'engrais liquide
contenant N sur le sol podzolique d'Albota-Argeş, cultive avec de ble
et de mais . 87
M. FALCA : Especes de Protures de la Reserve scientifique du Parc National
Retezat . 95
M. FALCA : Considera.tions sur la structure numerique des Coll.emboles dans
la litiere de la Reserve scientifique du Parc National Retezat . 101
M. CANTOREANU : Systematische Betrachtungen der zikadenarten aus dem
Argeş-Becken 109
P. NEACŞU,
M. MENCINICOPSCHI : Contributions ă. la connaissance de la
Fam. Cecidomyiidae du bassin d' Arge.ş . 117
M. CANTOREANU : Ernăhrungsweise und Năhrbeziehungen der Zikaden (Hom.
Auchen) . 127
ST. BOLDOR : Recherches sur le rapport entre sexes a quelques populations
des perches (Perca fluviatilis L., ord. Perciformes) des eaux du Roumanie 133
G. STANESCU : Beitrăgen zur kenntniss der Fischfauna des Braitiabaches . 141
G. STANF..SCU: Beitrăgen zur studium der Fischfauna des Argeşelbaches . 149
ST. BOLDOR : La biologie de croissance de la perche (Perca fluviatilis L., ord.
Perciformes) du delta du Danube . 159
http://cimec.ro
G. VASILIU: Beitrage zur kenntnis der wirbelzahl bei Salmo trutta faria L.,
aus den Dîmboviţa Gewonsser (Roumănien Distr. Argeş) . 167
D. SCRIPCARIU, R. MEŞTER, ST. TORCEA : Electroforetic studies on the
some red blood cells glicolitk enzymes of rodent species : Mesocricetus
auratus, M. Newtoni, M. Branti and Spalax leucodon. . 171
D. LINGNER : Einige kybernetische Aspekte der Neurosekretion., II. (Ver-
stănkung) 179
D. SCRIPCARIU, R. MEŞTER, A. NAUM, C. TF.sIO: Ellectrophoretic studies
of gluoose-6-phosphat dehydrogenase gliceraldehide-3-phosphat dehy-
drogenase and lactate dehydrogenase on the Drosophila melanogaster
with experiment.al resistance to DDT . 185
D. LINGNER : Das kaudale neurosekretorische System von Aspius aspius
aspit1s L. 1758. 195
HISTOIRE
I. NANIA : Une precieuse source historique regardant la chaute de retat de
Burebista : le tresor de Sprîncenata . 205
B. MITREA, D. V. ROSETTI : Etude regardant le tresor de dennars republi-
cains romains de Cetăţeni-Argeş 221
M. CRISTUDOR : Limes transalutanus 229
F. MIRŢU : Iancu de Hunedoara originaire d'Argeş : conclusions d'une analyse
critique exhaustive sur la chronique de Bonfinius 243
V. VASILESCU, S. CRISTOCEA : Unbekannte akte des Walachischen fi.irsten
Mihnea Turcitul 253
P. CHIHAIA : Le proces du domaine „Flămînzeşti" pres de Curtea de Argeş 259
ST. OLTEANU : Le lieu et le role de la ville de Piteşti dans le petite produc-
tion des ateliers urbaines dans la Vallachie au Moyen Age . 271
L. ŞTEFANESCU, A. LIGOR: Au sujet de la retraite de Bucarest Sinan Pacha
et retraite de Mihai Viteazul a Tîrgovişte . 277
C. DINU : Quelques donnees concernant le pas.se d'un ancien village de pay-
sans libres - Suslăneşti 285
M. BRANIŞTE : Un document inedit de l'epoque du prince Radu Mihnea (1615) 293
L. ŞTEFANESCU : Theses et hypotheses en ce qui concerne la transition du
feodalisme au capitalisme 301
I. CRUCEANA: Des routes comerciales de terre et leur toponymes dans la
zone de sud de district Argeş 309
C. DUMITRESCU : L'enseignement dans les ecoles de village du district
d'Argeş (1838-1848) 315
V. NOVAC : Quelques documents provenant de la collection des Bratiana.
(I. I. C. Bratianu - paleographe) 337
D. RUSU : Le mouvement travailleu1· - facteur decisif pour la promulgation
des lois concernant la legiferation en Roumanie pendant 1893-1914 . 343
P. POPA : La contribution des organisations du P.C.R. et du P.S.D. du district
Argeş a la creation du parti unique de la classe ouvriere 353
HISTOIRE DE LA CULTURE
I. MOISE : Quelques toponymiques de la region d"Argeş . 365
I. DINU : I. N. Apostolescu - chercheur historique . 369
M. DIACONESCU : Contributions documentaires a la biographie de Gib I. Mi-
hăescu 385
D. ANGHEL : Nicolae Labiş en Argeş . 393
MUSEOGRAPHIE
N. MA TEESCU : Le tresor des Musees et des moruments d'Argeş, important
moyen d'infonnation et education patriotique des jeunes. . -107
http://cimec.ro
STllNTELE
, , NATURII
http://cimec.ro
http://cimec.ro
O NOUA UNITATE SUPRATECTONICA : PINZA RUCAR-
DIMBOVICIOARA
MIRCEA illE
Depresiunea intermontană Rucăr-Dîmbovicioara a format obiectul

primelor cercetări geologice datorită bogatelor faune jurasico-cretacice,
prezentate în valoroase monografii (Simion e s cu, Popov ici - Ha-
ţ e g). Componenţa tectonică s-a menţinut la primele observaţii, oînd
structurile în pînză nu intraseră în domeniul ipotezelor geologice. Majo-
ritatea cercetătorilor acestei depresiuni s-a menţinut la structura faliată
şi la suprapunerea normală cretacic-jurasic. Din materialul bibliografic
se observă că o dată cu punerea în discuţie a struc.:turii carpatice în
pînze, numai catenelor înconjurătoare regiunii Rucăr-Dîmbovicioara li
s-au aplicat această ipoteză. Astfel Masivul Bucegi a fost considerat de
către Berg ero n (1904) ca avînd structura în pînză, reluată la puţin
timp de către M raze c şi Voite şti (1911) sub numele de pînza con-
glomeratelor de Bucegi. Iniţial această pînză a fost considerată de vîrstă
terţiară ocupînd o poziţie superioară pînzelor flişului şi fiind constituită
din cristalinul Leaotei, gnaisul de Cozia şi granitul de Albeşti. In anul 1935,
V o i te ş t i în sinteza geologico-paleogeografică a pRmîntului românesc a
descris pînza congfomeratelor de Bucegi sub numele de pînza transilvană,
în alcătuirea căreia erau cuprinse masivele Leaota , Bucegi şi Piatra Cra-
iului. Componenţa stratigrafică a pînzei transilvane era reprenzentată prin
cristalinul Leaotei şi jurasic-neocomianul respectiv iar vîrsta precizată ca
fiind mezocretacică. J e k e 1 i u s (1938) a cuprins în pînza conglomerate-
lor de Bucegi (M raz e c, V o i t e ş t i) mezozoicul de Braşov şi cristalinul
de Leaota; autohtonul aparţinea stratelor de Sinaia. La scurt timp,
O n ce s cu (1943) reia problema structurii în pînză a masivului Bucegi,
amintind de l!nia frontală a unei pînze venită din N.V., linie de separarea
faciesului cretacic de Dîmbovicioara faţă de cel de fliş. Această unitate
teotonică aiparţine domeniului ipotetic fiind considerată că încăleca autoh-
tonul unui alt cristalin asociat mezozoicului ; ambele presupuse ca exis-
tînd în adîncime. Privitor la bazinul Rucăr-Dîmbovicioara s-a rămas la
structura normală şi faliată. O contribuţie remarcabilă se datoreşte con-
siderării procesului de decolare şi alunecare, identificat în regiunile
Ghimbav-Fundata şi Clăbuc..-etu-Gorganu (O n ce s cu 1943) şi care ar
corespunde regiunii de desprindere a unei pînze dezvoltate în Bucegi.
http://cimec.ro
10 MIHCEA ILIE
Extinderea supraieţelor de decolare în depresiunea Rucăr-Dim

bovicioara ar fi condus la soluţionarea tectogenezei sale însă structura
<'ratogenă a bazinului a fost susţinută şi de cercetătorii următori, fiecare
dintre ei construind noi modele de linii rupturale. Prima dificultate în
reconstituirea tectonicei acestui bazin constă în lămurirea caracterului
secundar al faliilor, considerat de autori ca fiind esenţial. Autoritatea
ştiinţifică a lui Simion e s cu, care a lucrat teza de doctol"at în depre-
siunea Rucăr-Dîmbovidoara, a influenţat pe cercetătorii următori să con-
sidere falierile ca fenomenul predominant. chiar după aplicarea struc-
turii în pînză, în domeniul alpino-carpatic.
Sistemul de falii figurat în regiunea Hucăr-Dîmbovicioara, pînă în
prezent, se caracterizează printr-o mare variaţie direcţională, care înglo-
bează toate posibilităţile cardinale. Anializa lor nu poate ajunge la asocia-
ţii de tipuri cunoscute. Din seria liniilor rupturale trebuiesc eliminate
de la început faliile de esc-arpament, care fiind datorite eroziunii nu pot
fi îngLobate deformărilor tectonice. Criteriul geomorfologic de identifi-
care a faliilor în cazul morfologiei complicate a mezozoicului Rucăr
Dîmbovicioara nu dă rezultate. Faliile din interiorul masivelor calcaroase
sînt mascate, în bună parte, de conglomeratele albian-cenomane. Carac-
terul direcţional nu apare din paralelismul faţă de axul cutelor pentru
a ne da seama de procesul de destindere, manifestat posterior tectonicei
majore.
Traseul rectiliniar al faliilor limitrofe, prezentat de masele calca-
roase, ar demonstra poziţia verticală a planurilor de falii şi totodată ar
exclude prezenţa unei supra-tectonice. Limita jurask-eretacic fiind Ies.ta-
nată ar trebui admise falii arcuite atunci cînd nu poate fi reprezentată
prin segmente de dreaptă. Natura faliilor limitrofe se poate observa clar
după comportarea faţă de relief, după înclinarea lor şi după raporturile
jurasic-cretacic inferior. In cazul faliilor verticale planul de falie ar apare
rectiliniar, intersectînd oricum relieiul, fapt ce nu se observă pe teren.
Cînd intersecţia faliilor cu terenul este dependentă de curbele de nivel
atunci se dezvoltă faliile înclinate, care pot fi normale sau inverse. Linia
limitrofă jurasic~cre.tacic Posada-Dîmboviţa-Dealul Sasului se confor-
mează reliefului. Intersectînd oblic curbele de nivel, înscrie arcuri pe
curmătura Posada şi la piciorul muntelui dintre văile Dîmboviţei şi Dîm-
bovicioara iar intermediar pe versanţii principali întretaie isohipsele sub
unghiuri dependente de înclinarea faliei ·şi de panta terenului. Faliile
verticale, pe traseul acestei limite geologice, nu corespund realităţii
deoareoe unghiul de înclinare al liniilor limitrofe variază între 10°-45°
iar raporturile jurasico-cretacice sînt inverse. Liniile limitrofe ale mase-
lor de calcare jurasice avînd traseul dependent de relief, înclinările con-
vergente faţă de masa calcal"elor şi rapol"turi inverse jurasic-cretacic, re-
prezintă falii de acoperire, mărturii ale unor şariaje importante.
O altă prejudecată, care a ţinut pe loc evoluţia cunoştinţelor tecto-
nice asupra depresiunii Rucăr-Dîmbovicioara, este poziţia morfologică
inversă a jurasicului faţă de cretacic. Calcarele jurasice înconjoară relie-
ful depr.esionar ocurpat de cretadcul inferior, în loc oa acesta din urmă
să se afle la partea superioară a jurasicului. Masele jurasice Giuvala-
Vătarniţa-Ghimbav-Vîrtoapele, Clăbucetu şi Măgura ocupă culmile cele
mai înalte iar subdi\·iziunile cretacicului se menţin la cote mult inferioare
http://cimec.ro
O NOUĂ UNITATE SUPRATECTONICĂ : PINZA RUCAR-DIMBOVICIOARA 11
111 1·11prinsul depresiunii. Această poziţie geomorfologică inversă a forma-

\ 11111 i lor mezozoice a determinat pe cercetătorii an teri ori să considere
11111.inul Rucăr-Dîmbovicioara drept un graben, rezultat din coborîrea
11rlifonnă a unui bloc, delimiitat de falii gravitaţionale, sau prin ridicarea
11111selor jurasice. Faliile gravitaţionale în cazul depresiunilor tectonice
·.i11L verticale sau înclinate spre centrul depresionar. De asemenea ele
1111 sînt unice, ci prezintă dispozitivul în trepte, care delimitează com-
purlimente cu căderi succesive spre axul grabenului. Cum faliile limi-
1rofl' din bazinul Dîmbovicioara au căderi contrare, diYergente, ar trebui
11dmisă prezenţa unui graben invers, ceea ce este puţin probabil. Discor-
danţ<'le dintre masele jurasice şi subdiviziunile cretacicului inferior nu
~.inl de natură stratigrafică. La sud de muntele Vătarniţa, jurasicul ia
1·oi1lact succesiv şi net discordant cu apţianul şi barremianul iar în valea
c 'll('ia este flancat numai de barremian. Aceste raporturi nu au rezultat
din lr-o depunere cronologică succesivă, ci ele aparţin deplasărilor de
ordin tectonic. De asemenea trebuie observat că nu se cunosc sectoare,
1111de necarnianul să se afle în continuitate de sedimentare faţă de jura-
si<'t1l superior.
Regimul ruptura! limitrof nu prezintă accidente majore paralele cu
direcţii orogenice, ci ele aparţin suprafeţelor de şariaj. Existenţa unei
dPpresiuni tectonice ocupată de cretacic şi mărginită de jurasic nu-şi
dovedeşte consistenţa deoarece forţele verticale diferenţiale nu s-au putut
d1 •z\·olta. ·
A treia observaţie incompletă, pe oare s-a bazat structura normală
11 ciL•presiunii Rucăr-Dîmbovicioara este superpoziţia barremianului din
I )l'alul Sasului faţă de jurasic. Faptul că acest barremian este dispus nor-
mal deasupra jurasicului a constituit o nouă dovadă pentru tectonica
l'llpturală şi pentru geneza structurii graben-horst. Situaţia este însă mai
l'omplicată, aşa cum vom arăta mai jos. Faliile limitrofe ale maselor cal-
1·nroase din depresiunea Rucăr-Dîmbovidoara nu reprezintă falii gravi-
taţionale cauzate de deplasări verticale diferenţiale şi nu au generat o
1lt•presiune tectonică, delimitată de falii direcţionale, ci avem a face cu
fulii de acoperire, care îndreaptă cercetările spre o altă soluţionare a
lL•C"tonicei. Planul de falii se înterpune între jurasicul superior şi cretaci-
c·ul inferior şi anume este suportat de cretacic, iar jurasicul se dispune
deasupra lui. Şariajul jurasic-cretacic apare clar pe culmea Posada şi pe
\'c1ile Dîmboviţa, Dîmbovicioara şi Izvorul. Unghiul de înclinare variază
intre 10°-45° ; avem G. face deci cu un plan de şariaj sub un unghi slab
1·uracteristic pînzelor tectonice. Continuitatea acestui şariaj reiese în
primul rînd din limita festonată jurasic-cretacic inferior. In adevăr, limita
1•stică a maselor de calcare jurasice Giuvala-Zacotele şi Ghimbav pre-
zintă înfăţişarea festonată, marcînd suprapunerea faţă de fundamentul
l'ristalin al Leaotei. Acelaşi aspect festonat îl prezintă şi peticele jurasice
dl' la Clăbucet, Gorganu şi Curmătura Ghimbavului. Arcuirea limitei
jurasic-cristalin pe dealuri şi unghiurile ascuţite în văile intermediare
1-aracterizează limita festonată a contactului normal, considerat ca linie
de deslipire a pînzei conglomeratului de Bucegi (Oncescu 1943).
Acelaşi contur festonat apare în jurul maselor de calcare de la Dragos-
lavele-Ghimbav-Vătarniţa-Giuvala-Zacotele, Măgura-Posada şi Muntele
lui Basarab. Aici însă, el nu marchează un contact normal, ci şariajul
http://cimec.ro
'PÎATR.A CR.~iULUi
GIUVALA
o 5 1c. ...
Fig. 1 - Schiţa elementelor pînzei Rucăr-Dîmbovicioara
jurasic-cretacic. Caracterul festonat al urmei planului de şariaj se deo-

sebeşte prin arcuitura pe culmi sau pe picior de munte cu deschiderea
în sensul înclinării acestui plan şi prin unghiul ascuţit orientat ou vîrful
spre amonte cînd şariajul este înclinat în aoelaşi sens. Conturul festonat
al maselor calcaroase, sprijinite în cea mai mare parte sau integral
pe cretacicul inferior, delimitează petice de ,acoperire, mărturii ale unei
pînze tectonic:e.
In dreptul văilor mai adînci, care atacă masivele calcaroase, urma
şariajului se menţine pe versanţi, la distanţe apreciabile descoperind
cretadcul inferior (valea Strîmbă, sud Vătarniţa). Valea Urdăriţa a înde-
părtat prin eroziune jurasicul descoperind cretacicul inferior din funda-
ment. Intre Vătarniţa şi Giuvala, eroziunea a descoperit cristalinul de
sub calcarele jurasice. Caracterul perisinclinal al loburilor de la Posada
şi Piatra Dragoslavele ca şi căderile convergente ale calcarelor din Cheile
Dîmbovicioarei demonstrează, alături de contururile festonate închise, că
masele de calcare jurasice sînt suportate tec:tonic: <le cretacicul inferior.
Caracterul flotant al jurasicului este dovedit şi de pcticile izolate de la
http://cimec.ro
O ~OUA UNITATE SUPRATECTO!\llCA: Pll\IZA RUCAR-DIMBOVICIOARA 13
\' 1d1 ii Crucii (Rucăr) şi vest Vă tarniţa (Dimbovicioara), care se închid pe-
' hl11dinal la cote ridicate şi se laminează sau dispar în văile învecinate.
lin accident particular observat la baza calcarelor jurasice apare
111 I >t>alt1l Sasului. Iniţial s-a considerat fenomenul simplu, presupunînd
I o111T1•mianul în succesiune normală deasupra jurasicului, idee ce a stat,
p111l1 în ultimul timp, la baza tectonicei normale. Observîndu-se ulterior
1·11 hurremianul suportă la rîndul său alte calcare jurasice s-a presupus
" ri\st11rnare a unui bloc rezultat din compartimentarea falierilor. Intru-
' ·1 l st1ecesiunea cretacic-jurasic se repetă pe verticală de două ori în
I >1•11lt1l Sasului, ea aparţine unei solzificări manifestată în baza calcarelor
ll11l 11n ll'.
Ansamblul fenomenelor identificate recent (I 1 i e 1969) demonstrea-
111 prezenţa unei impozante lame de şariaj în regiunea Rucăr-Dimbovi
l'i1111ra, suportată de un au-
l11l 1lon akătuit din crista-
11111 ii Lcaotei şi cretacicul
l11f1·rior sub faciesul de
I >imhovieioara. Lama de
„.11riuj, constituită din jura-
·;11·1 il superior, se află as-
1:·11i dC'scompusă în pe-
1in• de acoperire de di-
1111•11siuni diferite. Peticele
1lt • acoperire prindpale
"111l reprezentate prin
11111sl~le calcaroase urmă
toare : Ghimbav-Vîrtoa-
1x·le-Piatra Dragoslavele,
<:iuviala - Zacotele - Vă
lurniţa, Muntele lui Basa-
rab şi Posada-Măgura. Ju-
rnsicul de la Curmătura
< :himbavului, Clăbucet, şi
<:organu poate fi conside-
rnt ca alcătuind petice de
nl"Operire de avangardă.
I 't>ticele de acoperire mi-
110re sînt reprezentate prin
!urnele jurasice, prinse în
1Tctacic, de la Vîrful Cru-
1·ii şi sud Vătarniţa.
Jn afara peticelor de a-
l"operire, prin dezorgani-
zarea lamei de .şariaj ini-
ţială datorită eroziunii, au
rezultat ferestrele şi serni-
ferestrele tectonice. Fe-
reastra Urdăriţa situată
Fig. 2 - Profil geologic prin pînza Rucăr-Dim
între Giuvala, Zacotele şi bovicioara. Ş. cr .. şisturi cristaline; barremian ; J.,
Dealul Sasului, se dato- jurasic ; AC, albian-cenomanian.
http://cimec.ro
14 MIRCEA ILIE
reşte descoperirii, de sub învelişul jurasicului flotant, a funda-

mentului cretacic. Autohtonul reprezentat prin şisturi cristaline, apare
în fereastra localizată între Giuvala şi Vătarniţa. Eroziunea profundă
exercitată de apele curgătoare în flancurile peticelor de acoperire majore
au conturat semiferestrele dintre Vîrtoapele-Piatra Dragoslavele, din
nordul Ghimbavului (Strîmba) şi dintre Vă tarniţa şi Dealul Sasului (I 1 ie
1969).
Totalitatea peticelor de acoperire alcătuiesc pînza Rucăr-Dîmbovi
cioara, al eărui mecanism de formare se datoreşte deslipirii maselor jura-
sice şi alunecării peste cretacicul inferior din fosa intermediară masive-
lor herciniee Făgăraş-Leaota. Decolarea gravitaţională se datoreşte încli-
nării flancului vestic al Făgăraşului ; ea nu s-a manifestat sub influenţa
presiunii tangenţiale, ci a fost realizată prin deplasarea centripetă, liberă.
Pînza Rucăr-Dragoslavele faee parte din categoria unităţilor supratectonice
gravitaţionale rezulfate din desprinderea şi alunecarea liberă către zonele
depresionare adiacente. La suprapunerea geometrică a volumelor strati-
grafice, care demonstrează generarea acestei pînze, se adaugă şi supra-
punerea faciesurilor sincrone heteropice ale cretacicului inferior ; faciesul
calcarelor urgoniene cu Requienia (S i m i o n e s cu, Muţi u) de la par-
tea superioară a lamei de şariaj corespunde barremianului vazos, amonitic
din autohton.
Vîrsta tectonicei gravitaţionale este bine determinată, fiind euprinsă
între ultimul termen, care a suportat şariajul (apţianul) şi primul termen
al cuverturei post-tectonice (albianul). Ea aparţine orogenului a1pino-
carpatic şi anume fazei austrice ante-albiene. Pînza Rucăr-Dîmbovicioara
se înscrie în seria pînzelor mezocretacice identificate de autor la
început în Munţii Apuseni (1932) şi apoi în Carpaţii Orientali (1935-
1969). Din examinarea raporturilor dintre pînza mezocretacică Rucăr
Dimbovicioara cu regiunile învecinate reiese dezvoltarea la scară regio-
nală a tectonicei gravitaţionale carpatice. In primul rînd se observă legă
tura directă dintre peticul de acoperire Muntele lui Basarab cu masivul
Piatra Craiului în care a fost recunoscută structura în pînză de către
M r a z e c şi J ek e 1 i u s. Peticele de acoperire de avangardă Clăbucet
Gorganu stabilesc legătura de continuitate cu peticele jurasice de pe
flancul estic al Leaotei, care asociate clipelor aflate pe versantul oriental
al Bucegilor au fost utilizate la reconstituirea pînzei conglomeratelor de
Bucegi. ln partea sudică a pînzei Rucăr-Dîmbovicioara, se află la distanţă
numai de trei kilometri masivul calcaros Mateiaş, cunoscut prin breciile
din bază, utilizate în arhitectură. Sinclinalul jurasic Mateiaş este supor-
tat de masivul cristalin Iezer-Păpuşa iar brecia calcaroasă bazală a fost
considerată de origină tectonieă. Identificarea marnelor barremiene în
partea sud-estică a Mateia5ului, intercalate tectonic între cristalin şi jura-
sic, demonstrează poziţia tectonică şi extinderea meridională a pînzei
Rucăr-Dîrnbovicioara.
După punerea în loc a acestei pînze de decolare liberă a urmat
transgresiunea albian-cenomană, care a distrus continuitatea lamei de
şariaj prin eroziune şi prin depunerea cuverturei discordante. In faza
lar·amică pînza a suportat retroşariajul, observat în valea Raţei, pe nanool
nord-vestic al peticului de acoperire din Muntele Basarab. Prinderea
cretacicului superior sub planul de şariaj demonstrează mani!estarea oro-
http://cimec.ro
O '\OUĂ U'.lllTATE SUPRATECTO'.'llCĂ : Pl!llZ.-\ RUCĂR-DJMBOVICIOARA 15
Fin . .1 - Pînza Dîmbovicioara în primul plan ; fundalul îl formează pînza

Piatra ('raiului.
i~1·111•zcilaramice în domeniul pînzei Rucăr-Dîmbovicioara. Sensul invers

al şariajului caracterizează pînzele laramice Braşov-Postăvaru. In terţiar,
lt•!'lonica rupturală a pus stăpînire pe regiunea cercetată, contribuind
sPnsibil la dezorganizarea unităţii supratectonice prin deformarea carac-
l1•rnlui esenţial al structurilor. Sistemul ruptura! provocînd comparti-
nwntarea lamei de calcar, a înlesnit efectul eroziunii, a produs depre-
siuni în care au pătruns mările post-tectonice, a întrerupt relaţiile cu
regiunile învecinate şi a mascat structura reală, mezocretacică. Consis-
U.•nţa acestui sistem se datoreşte faliilor gravitaţionale, de natură diferită
şi cu valori variate. Traseul rectiliniu şi contactul brusc al formaţiunilor
~:1•ologice caracterizează aceste falii de srnfundare. Forţele verticale dife-
n•n ţiale au generat faliile limitrofe ale masivului Leaota, care au afectat
l'(llltinuitatea pînzei Rucăr-Dîmbovidoara şi legătura cu pînza Bucegi.
D11pă încetarea forţelor de compresiune, în fazele de destindere post-
lt•c'lonică s-au instalat faliile direcţionale şi transversale, creind un dis-
µozitiv ortogonal. Faliile paralele cutelor s-au instalat în masivul Piatra
<'raiului, delimitînd zona sinclinală ocupată de cenomanian ; ele s-au
prelungit pînă în regiunea Dîmbovicioara. Faliile transversale au întrerupt
l'ontinuitatea dintre pînzele Piatra Craiului şi Codlea şi au descompus
flancul oriental al ambelor pînze. Intre aceste catene faliile transversale
Zărneşti şi Vulcan au delimitat depresiunea Tohani. Sistemul ortogonal
a îmbucătăţit pînza Rucăr-Dîmbovicioara distrugînd unitatea iniţială. In
partea de vest a pînzelor Codlea şi Piatra Craiului faliile direcţionale au
l'Voluat la falii de acoperire.
http://cimec.ro
16 MIRCEA ILIE
Pînza Rucăr-Dîmbovicioara completează suita de pînze gravitaţio

nale mezocretacice dezvoltată în partea estică a Carpaţilor Orientali şi
care prezentînd aceeaşi componenţă stratigrafică şi acelaşi mecanism de
formare ne-au determinat să le considerăm ca aparţinînd la aceeaşi uni-
tate supratectonică, pînză Supratransilvană.
BIBLIOGRAFIE
l. BERGERON J. (1904), Observation relatives d Za structure de la haute vallee de

la lalomitza et des Carpates Roumaines. Bul. Soc. Geol. France, 4-e serie,
Paris.
2. ILIE M. (1969), Geologia jud. Argeş. Studii şi Comunicări, Muzeul Piteşti, Piteşti
Piteşti.
3. ILIE M. (1970), Aperi;u synthetique sur la tectonique des Carpates Roumaines.
maines. Geol. Rundschau, 59/2, Stuttgart.
4. JEKELIUS E. (1938), Das Gebirge von Braşov. An. Inst. Geol. Rom. XIX,
Bucureşti.
5. ONCESCU N. (1943). Region de Piatra Craiului-Bucegi. An. Inst. Geol. Rom.
XXII, Bucureşti.
6. VOITEŞTI I. P. (1935), Evoluţia geologico-pa.leogeografică a Pămîntului Romdnesc.
Rev. Muz. Geol. Min. Cluj, 2/V. Cluj.
RESUME
La region Rucăr-Dîmbovicioara a ete consideree comme une unite

â structure faillee de tip saxone. L'auteur a identifie une nappe meso-
cretacee, constituee par des calcaires jurassiques superieures et supportee
par l'eocretace et le substratum cristallin. Cette nappe gravitationelle
appartient â l'unite des nappes mesocretacees des Carpates Orientales.
Comunicare prezentată la cea de a II-a Sesiune
ştiinţifică de comunicări a Muzeului judeţean
Argeş - Piteşti 24-25 mai 1971.
http://cimec.ro
SCURTE OBSERVAŢII GEOLOGO-GEOMORFOLOGICE IN ZONA
PRECARPATICA PE TRASEUL CURTEA DE ARGEŞ
SCHITU GOLEŞTI
P. COTEŢ, N. MACAROVICI şi I. BACANU
Observaţiile
ce urmează au fost făcute în vara anului 1967 de doi dintre autori,
1111· paleontologice aparţin prof. dr. doc. N. Maoarovici. Scopul prin-
determinările
cipal a fost legat de stabilirea limitei dintre Piemontul Getic şi unitatea imediat
nordică a dealurilor mai înalte - Subcarpaţii Getici, care aici au un caracter specific
de - Muncele.
I. OBSERVAŢII GEOLOGICE
Datele paleontologice au fost recoltate din mai multe profile descrise

rnui jos :
a) profilul de la Est - Domneşti se află în lungul şoselei la 60-
îO rn deasupra albiei R. Doamnei, constituit din argile nisipoase gălbui,
1·11 mici intercalaţii de argile vineţii din care au fost culese Viviparus
r11111a1tus Tourn; Viviparus neumayri Popescui (Cob.), Viviparu.'! arge-
·;/1·11sis Ştefănescui ; Dreissena sp. iar mai sus la 100-200 m pe acelaşi
I 111s1·11 a.par: Congeria subcarinata Andrusov sau Dreissena polymorpha
I 111 I las ; Vivipartts sp. ; Prosodacna cfr. sturi Cob ; Prosodacna rumana
(lo'ontanncs): Bulim11s sp.; Congeria sp. sau Dreisscna polymorpha
I ';tl ln.s.
b) Profilul din dealul lui Vlădău (613 m) situat la S.V. de locali-
i :i I 1•a Slănic. constituit din nisipuri argiloase (sub un strat de pietrişuri
111;1r1111t<' la partea superioară a acestui deal) cu : Viviparus ruman11s
T11 1rn ; Viviparns (Tylotoma) Popescui (Cob.); Viviparus argesiensis Ste-
fi"1111•sc·11i; Viviparus neumayri Brusina; Viviparus neumayri Popescui
(< '111>.) : Viviparus mammatus Stefănescui (fig. 1 A).
<') Profilul de la Est Godeni situat pe versantul stîng al rîul11i
li11glll'a, la 500 m. de mină, este constituit din nisipuri fine cu slabe inter-
l'nlu\ii de pietrişuri mărunte slab cimentate şi marne argiloase (care în
1:1·1wral indică o zonă deltaică), slab înclinate spre sud cu 3°-5° şi foarte
fosilifere cu : Prosodacna sturi Cob. ; Pachidacna sp. ; Prosodacna steno
11l1·11a Stef. ; Melanopsis bergeroni Stef. ; Lithoglyphus acut11s Cob. (fig. 1 B)
http://cimec.ro
18 P. COTEŢ, N. MACAROVICI, I. BĂCANU
După cum rezultă din aceste date paleontologice, profilele descrise

aparţin foarte probabil dacianului, care apare ca o fîşie îngustă prinsă
între formaţiunile ponţiene din nord şi cele levantin-villafranchiene din
sud, sub forma unui monoclin, predominant nisipos, fluvio-lacustru.
A
613 D.Jui VlA DĂu
~
--~~ .... F
-~
Fig. 1 - Profile geologice : A - Dealul lui Vlădău

ăp-pietruşuri ; F - punct fosilifer ; B - secţiunea
de la Godeni (ml) - depozit de mlaştină)
II. OBSERVAŢII GEOMORFOLOGICE
a) Depresiunea subsecventă musceleană.
Un fapt care izbeşte de la început atenţia cercetătorului este relieful

mai înalt şi mai frămîntat, dezvoltat pe formaţiuni mai vechi - paleo-
gene (eocene şi oligocene) şi miocene, în general conglomeratice (din nor-
dul traseului nostru), cele pliocene argilo-nisipoase (ponţiene şi daciene)
şi cele din sud - pietrişurile de Cîndeşti (levantin-villafranchiene). Aces-
tea din urmă rămîn suspendate sub forma unei lungi cueste, fragmentată
de toate văile transversale dintre Olt şi Dîmboviţa.
Eroziunea diferenţială scoate în evidenţă aceste trei mari fîşii lito-
logico-stratigrafice, cea din mijloc avînd forma unei depresiuni subsec-
vente incipiente 1 la nivelul interfluviilor, dar cu atitudini variabile, dato-
rită micilor suprafeţe structurale şi cueste secundare (fig. 2 A).
1 Semnalată de unul din noi mai de mult (P. Coteţ, 1957. 1960).
http://cimec.ro
OBSERVAŢII GEO\IORFOLOGICE lN ZONA PRECARPATICII. 19
Fig. 2 - Vedere panoramica m sectorul Domneşti : A - cuesta suspendată a pie-

montului din Pietrişuri de Cîndeşti depresiunea subsecventă ; T - terasele din vestul
loc. Domneşti ; B - interfluviul piemontan terasat dintre rîurile Bughea şi R. Tîrgu-
lui - vedere panoramică ; în fund Rîpa Roşie-cuesta piemontului-Pietruşuri
de Cîndeşti.
In ansamblu, aici este vorba de una din cele mai întinse depresiuni
subsecvente sau de contact litologic, în fază incipientă, generată nu de o
reţea subsecventă majoră, cum este normal, ci de mici cursuri torenţiale
şi procese gravitaţionale, comandate de reţeaua majoră consecventă şi
foarte deasă (Argeşul, VHsanul, Rîul Doamnei, Bratia cu Brătioara, Rîul
Tîrgului şi Argeşelul). Desimea ace~tora şi adîncimea rapidă n-a permis
formarea unei reţele subsecvente, care ar fi dus la formarea unei depre-
siuni subsecvente în adevăratul sens cunoscut, de aceea aici este vorba de
o pseudo-depresiune subsecventă.
Linia întinsă a Piemontului Getic, care urcă treptat de la sud la
nord pînă la această depresiune subsecventă rămîne suspendată şi de aceea
constituie o limită clară. Ea poate fi prelungită imaginar mai departe spre
nord pînă la dealurile mai înalte, dezvoltate pe formaţiunile paleogene
şi miocene sau uneori chiar pînă pe cristalin. In felul acesta formaţiu
nile ponţiene şi daciene au fost scoase la zi de sub această cuvertură
piemontană levantin-villafranchiană, mult mai întinsă în trecut.
http://cimec.ro
20 P. COTEŢ, N. MACAROVICI, I. BĂCANU
b) Terasele Rîttlui Doamnei la localitatea Domneşti.
Prezenţa teraselor fluviatile întinse la cele mai mulll' din rîurile

amintite coincide cu apariţia formaţiunilor pliocene.
Rîul Doamnei prezintă două terase superioare pe partea dreaptă,
bine dezvolitate în dreptul localităţii Domneşti - terasa de 80-100 m
şi terasa de 110-120 m. Podul acestora constituie un „adevărat cîmp al
căpşunilor", dominat de dealurile din jur.
Depozitele de terase se pot vedea destul de bine în lungul văii
LU1pului, situată la vest de Domneşti şi ele stau discordant peste depozi-
tele daciene (fig. 3 A).
A
1
.. .-.
-- . -
• - • „ • - • „ „ •• „ „
. .. . . . . . ..
,...__. ............ . ............_, .. -
. ..
. . . . . . . . ...
,
. . .. . .. .. .
-·-
Fig. 3 - Aspecte din Valea Lupului : A - profilul geologic al terasei de 90-100 m.
(1 - depozit locssoid : 2 - depozitele de terasă; 3 - formaţiuni daciene).
B - Aspect general
http://cimec.ro
OBSERVAŢII GEo:..mnFOLOCICE JN ZONA PRECARPATICA 21
De asemenea foarte evidentă este eroziunea torenţială de pe frun-

tea terasei de 80-100 m chiar în dreptul satului şi mai ales pe versantul
drept al văii Lupului, unde are aspect de badlands (fig. 4). Trecerea gra-
dată printr-o frunte lină de la terasa de 110 m la cea de 80-100 m nu
este marcată de depozitul loessoid deluvial, cu aceeaşi grosime, ci de
depozitele aluvionare şi de unele generaţii de văi (Fig. 5).
Fig. 4 - Depozitele de terasăsînt puse în evidenţă de eroziunea torenţială în

Valea Lupului Domneşti.
c) Terasele interfluviale dintre Bughea şi R. Tîrgului.

Incepînd de la localitatea Godeni, unde valea torentului Olteni are
un c:aractcr subsecvent, se dezvoltă o mică depresiune intracolinară care
ocupă întreg interfluviul dintre albiile Bughei şi R. Tîrgului, dominată de
dealurile din jur. Ea începe cu versantul stîng al văii Oltenilor, cu ca-
recter de cuestă. Această depresiune corespunde unei suprafeţe de acumu-
lare, uşor înclinată spre sud, constituită din bolovănişuri, pietrişuri şi
nisipuri cu stratificaţie torenţială, cu mai multe trepte ce înclină uşor
spre sud (fig. 2, B).
Prima treaptă 1cea mai înaltă, <le 120-150 m) se află în colţul de
NV, după care urmează, tot cu aspeet de evantai, alte două trepte cu
fizionomie mai dară de terase piemontane şi mai extinse spre SV.
Acestea sînt terasele de 100-110 m şi de 90-95 m, cu denivelare
între ele de numai 5-6 m.
Desfăşurarea în evantai, începînd din colţul de NE spre SV, indică
c:ontribuţia prin<.:ipală a apelor R. Tîrgului la formarea lor
http://cimec.ro
22 P. COTEŢ, N. MACAROVlCI, I. BACANU
Fig. 5. - Depozitele aluvionare scoase la zi de curenţi în Drava de 110-120 m

în Valea Lupului la Domneşti.
Cuvertura de depozite aluvionare este prezentă peste tot pe podul

şi pe fruntea lor şi ea iese şi mai bine în evidenţă prin izvoarele care
apar pe fruntea dinspre albia R. Tîrgului.
O altă terasă mai joasă este cea de 20-30 m de pe dreapta R. Tîr-
gului, bine dezvoltată în dreptul localităţii Schitu Goleşti şi apoi mai la
sud. Spre nord, ea apare sub formă de umeri rari.
Intreaga depresiune de aici poa·te fi numită depresiunea intracoli-
nară Schitu Goleşti.
RESUME
BREV'ES OBSERVATIONS GEOLOGIQUES ET GEOMORPHOLOGIQUES

DANS LA ZONE DES PRECARPATES SUR LE TRAJET
CURTEA DE ARGEŞ - SCHITU GOLEŞTI
Les observations geologiques et geomorphologiques ont eu conune

but l'etablissement de la limite du Piemont Getique et des Subcarpates
Getiques entre les vallees de l'Argeş et du Rîul Tîrgului.
Sur la foi des fossiles collectees on a etablit la presence des forma-
tions fluvio-lacustres sablonneuses-argileuses daciennes entre les locali-
tcs Curtea de Argeş et Schitu Goleşti, mises ă jour par l'erosion diffe-
http://cimec.ro
OBSERVAŢII GEOMORFOLOGICE lN ZONA PRECARPATICĂ 23
rentielle de sous la couverture piemontane levanrtin-villafrancienne, qui

continuent probablement vers le nord jusqu'au pied de la montagne.
L'erosion differentielle, generee par Ies torrents et par des proces-
sus gravitationels, a cree au niveau des interfleuves au long des forma-
tio.ns dac:iennes, une des plus etendues depression collinaires subsequent
ou de contacte hythologique entre le Piemont Getique et les Subcarpates
Getiques.
On determine ensuite la presence des deux terasses superieures
bien developpees â Domneşti sur 1'a vallee du Rîul Doamnei, d'une petite
depression d'acumulation piemontane, faiblement inclinee vers le sud,
entre Bughea et Rîul Tîrgului, nommee la depression intracollinaire
Schitu Goleşti.
ştiinţifică
de comunicări a Muzeului judeţean
http://cimec.ro
http://cimec.ro
CONTRIBUŢII NOI LA TECTONICA MASIVULUI BUCEGI
MIRCEA ILIE
Timp de 70 de ani, masivul Bucegi a constituit obiectul c-ercetă

rilor, care au întîmpinat dificultăţi în descifrarea structurii geologice.
O serie de contradicţii stratigrafice şi tectonice preoum şi studiul izolat
al masivului muntos au contribuit la dezbaterea problemelor structurale.
Poziţia geografică a determinat pe cercetători să considere Bucegii ca
aparţinînd Carpaţilor Orientali sau Carpaţilor Meridionali, datorită si-
tuaţiei lor la joncţiunea aC'estor două ramuri C'arpatice. Contradicţia se
datoreşte faptului că parlea superficială, reprezentată prin sedimentar,
prezintă legături de continuitate cu ramura carpato-orientală iar fun-
damentul aparţine cristalinului Leaota de la extremitatea estică a Car-
paţilor Meridionali. Diferenţa de facies constituie de asemenea o con-
tradicţie pe de o parte între jurasicul superior de tip poritlandian din
bazinul Ialomiţei superioare şi tithonic-neocomianul din valea Prahovei
şi pe de altă parte între barremian-apţianul de tip Dîmbovicioara din
vestul Bucegilor şi barremian-apţianul de fliş din estul lor.
Succesiunea stratigrafică a masivului Bucegi este relativ simplă şi
cercetătorii au adus contribuţii pozitive. Popov ici Haţeg (1897)
a determinat conglomeratele de Bucegi, care constituie cea mai mare
parte din volumul stratigrafic, ca aparţinîncl cenomanianului. J e k e -
li u s (1926) repartizează aceste conglomerate la albian-cenomanian iar
mai tîrziu (1940) identifică la partea superioară turon-senonianul şi tot-
odată menţionează diferenţa faţă de conglomeratele de Dîmbovidoara
de vîrstă apţian superior-albian. Voite şti (1935) descrie în valea
Prahovei (Azuga) jurasic superior-neocomianul, reprezentat prin marne
roşii şi şisturi filitoa5'.: compacte roşcate, străbătute de roci profirice.
Determinarea barremianului de la Piatra Arsă (P ro t e s c u, 1937) re-
prezintă o contribuţie importantă la stratigrafia Bucegilor.
Tectonica manifes·tă şi ea contradicţii importante, care au deter-
minat pe cercetători să considere structura normală sau supusă şaria
jului. Seria sedimentară a Bucegilor a fost considerată de Berg ero n
(1905) ca fiind transportată tectonic peste autohtonul cristalin, în timpul
terţiarului ; fenomenul se baza pe laminarea jurasicului mediu. M u r -
g o ci (1905) a înglobat cristalinul Leaotei împreună cu jurasico-creta-
cicul său la pînza getică, precizînd că linia de încălecare Prahova repre-
http://cimec.ro
26 MIRCEA ILIE
zintă fruntea pînzei conglomeratelor de Bucegi ; şariajul a avut loc în-

tre barremian şi cenomanian. Sinteza tectonică a Carpaţilor Orientali
datorită lui U h 1 i g (1907) nu cuprinde echivalentul acestei pînze. In
anul 1911, M raze c şi Voite şti precizează componenţa stratigra-
fică a pînzei conglomeratelor de Bucegi ca fiind reprezentată prin cris-
talinul Leaota-Cozia granitul de Albeşti, mezozoicul şi terţiarul acope-
ritor. A fost repartizată grupului de pînze interne terţiare şi anume
considerată la partea superioară a celor 6 pînze carpatice. Ulterior, Voi-
b eşti (1929, 1935) a înglobat pînza conglomeratelor de Bucegi la pînza
transilvană, prima pînză şi cu poziţia geometrică superioară, decolată
de pe cristalin în faza mezocretacică. In ultima sa sinteză tectonică a
Carpaţilor noştri (1942) a reveni.t asupra vîrstei pînzei conglomeratelor
de Bucegi, considerînd-o ca fiind generată la sfîrşitul ogilocenului, din
cuvertura puternică cenomană şi clipele tectonice, rezultate de pe fun-
damentul cristalin. Este de observat că deşi s-a aplicat masivului Bu-
cegi structura în pînză, integrată în ansamblul celor două ramuri car-
patice, ridicările geologk·e de amănunt s-au menţinut la structura nor-
mală, avînd caracterul disjunctiv, predominant. Tectonica rupturală nu
reprezintă însă, particularitatea esenţială a masivului Bucegi şi prin
simplul joc al faliilor nu se pot explica şariajele evidente. Structura în
pînză a catenelor adiacente nu poate excepta Bucegii, ci va trebui aflat
modul de aiplicarc în cuprinsul acestui masiv. Obstacolul în descifrarea
structurii în pînză arc la bază situaţii structurale contradictorii ; în par-
tea de vest a Bucegilor jurasicul este suportat aparent normal de cris-
talinul Leaota, pe cînd la est raporturile jurasico-cretacice indică super-
poziţii tectonice. Poziţia geometrică a faciesurilor jurasico-cretacice nu
poate fi soluţionată printr-o simplă falie orientată N-S ci, prin supra-
punerea faciesurilor din pînză faţă de cele din autohton.
Analiza amănunţită a raporturilor dintre cristalinul Leaotei, jura-
sic şi cretacic ne poate conduce la descifrarea tectonicei reale şi la în-
globarea ei în ansamblul structural carpatic. In lungul Ialomiţei su~
rioare se constată o diferenţiere structurală netă. Versantul drept este
ocupat de substratum-ul cristalin al Leaotei, peticele de jurasic me-
diu-superior şi apariţii izolate de albian-cenomanian. La est de această
vale se dezvoltă domeniul cretacic, care formează cea mai mare parte a
masivului Bucegi. Separarea acestor sectoare are loc pe o direcţie N-S
şi corespunde unei fracturi principale, care urmăreşte aproximativ
cursul superior al Ialomiţei. Aflorimentele discontinue şi de proporţii
diferite reprezentate prin cristalin şi jurasic oferă posibilitatea recon-
stituirii sistemului ruptura!, pe care s-a instalat valea Ialomiţei. Falia
principală a Ialomiţei este orientată NNE-SSV, se dezvoltă de prefe-
rinţă pe versantul stîng şi este întreruptă la distanţe relativ mici. Fa-
liile transversale sînt orientate diferit; cele dintre văile Cocora şi Lăp
tici sînt scurte şi dirijaitc E-V; iar cele care încadrează Podu cu Flo-
rile prezintă direcţia NV-SE ca şi cele de la extremitatea sud-estică a
muntelui Tătaru. Este de observat că, pe faliile transversale din dome-
niul cretacic sînt instalate văile Cocora, Lăptici şi Blana. Intervenţia
acestor falii subdivide falia principală într-o serie de fragmente, care
îi împrumută aspeetul scalariform. Linia rupturală Ialomiţa este o frac-
tură gravitaţională profundă, care separă compartimentul vestic ridicat,
http://cimec.ro
Fig. 1 - Sistemul ruptural din bazinul superior al văii Ialomiţa Ş. cr ..
şisturi cristaline ; BC, bajocian-callovian ; P, portlandian ; AC, albian-
cenomanian.
http://cimec.ro
28 MIRCEA ILIE
de cel estic coborît cu cîteva sute de metri. Blocurile cristalin-jurasice,

încadrate de falii şi dez\'Oltate în lungul Ialomiţei împnimută caracte-
rul desjunctiv, considerat de unii autori ca reprezentînd particularitatea
esenţială a structurii Bucegilor. ln acest sens pledează şi dispoziţia or-
donată a cretacicului din umplutura sa sinclinală. Acelaşi calm tectonic
se constată la prima analiză a raporturilor cristalin-jurasic de la Strunga
sau muntele Tă,taru. ln pa1,tea de sud, masele de calcare izolate de la Podu
cu Florile. Muntele La Piatra a okrit posibilitatea observării raporturilor
tectonice dintre fundamentul cristalin şi jurasic. Apariţia intermediaril
a barremian-apţianului demonstrează superpoziţia tectonică. Interca-
larea tectonică a cretacicului inferior, între cristalinul Leaotei şi ju-
rasic, se observă la sudul jurasicului de la Podu cu Florile, în colţul
nord-vestic al masei jurasice d1n muntele Lespezi şi în partea sudică a
c•aloarelor jurasice din muntele La Piatră. Contururile închise ale jura-
sicului de la Podu cu Florile - La Piatră şi caracterul festonat de-
monstrează dezorganizarea prin eroziune a lamei de şariaj iniţială. Gene-
ralizînd fenomenul, masele jurasice, dezvoltate la vest de valea Ialomi-
ţei, reprezintă peticC'le de acoperire ale unei importante lame de şariaj
deplasată de la vest spre est. Procesul s-a manifestat după sedimentarea
apţianului, după cum dovedesc clipele de rabotaj din baza calcarelor ju-
rasice. Peticele transgresive de albian-cenomanian de la Padina şi Raiciu
indică limita superioară a şariajului. Peticele de şariaj Podu cu Florile,
Lespezi şi La Piatră reprezintă pachete de strate desprinse de sub-
stratum-ul originar şi transportate prin simplă translaţie şi alunecare
pe o suprafaţă de fricţiune, care s-a manifestat în faza austrică, ante-
albiană.
Completînd datele privitoare la falia majoră Ialomiţa se poate pre-
ciza că ea separă două regiuni diferite structural : în partea vestică se
dezvoltă cristalinul în loc, care a jucat rolul de autohton şi peticele de
acoperire Podu cu Florile - La Piatră, resturile salvate de eroziune
ale unei pînze deplasate în faza cutărilor austrice antealbiene. Partea
estică a liniei rupturale Ialomiţa este ocupată de grosimea impozantă a
depozitelor de cuvertură post-tectonice, umplutura compartimentului
coborît. Falia de scufundare Ialomiţa separă două compartimente ale
căror structuri sînt contrastante ; la vest structura în pînză iar la est
structura normală de suprafaţă.
Infrastructura masivului Bucegi este descoperită în partea sa
orientală, unde apare, de sub conglomera.tele de Bucegi, barremian-
apţianul şi valanginian-hautervinianul (strate de Sinaia) din fosa car-
pato-orientală. Apariţiile de calcare jurasice cuprinse între cariera Pia-
tra-Arsă şi Valea Izvorului fac notă discordantă faţă de succesiunea
normală a subdiviziunilor cretacice. Ele sînt în număr de patru, au lun-
gimi care variază în 1000-2000 metT"i şi reprezintă caracterul lamelor
de şariaj. Sînt orientate N-S, apar pe culmi şi dispar în văi, sînt prinse
în depozitele barremian-apţiene şi prezintă un dispozitiv în culisă. La-
mele de şariaj Piatra Arsă, Furnica, Zgarbura-Izvorul nu apar izolate,
ci ele reprezintă partea frontală a lamei de şariaj. Deplasarea orizon-
tală, care nu cade sub observaţia directă este de 8 km iar grrosimea ma-
sei transportate scade de la vest la est, fapt dedus din dimensiunile
reduse a peticelor frontale. Continuitatea ini\ială a lamei de şariaj a
http://cimec.ro
CONTRIBUTll :'\Ol LA TF.CTO'<ICA MASIVULUI RUCEGI 29
co
.
•---RACIU----11 1----....;::o.,00:::------i
CD
Fig. 2 - Peticele de acoperire ale pinzei Bucegi A, autohton ; PA, petice de aco-
perire ; PR, petice de rabotaj ; CD, cuvertura discordantă.
fcst întreruptă de falia majoră Ialomiţa şi deplasată pe verticală pe

circa 800 metri. In fundamentul masivului Bucegi, lama de şariaj a fost
fragmentată de cîteva falii post-tectonice şi de puternica eroziune exer-
citată de apele mărilor transgresive. Deplasarea orizontală a jurasicului,
pe fundamentul autohton cristalin-cretacic, în cuprinsul Bucegilor,
atinge 12 km. Ea este cuprinsă între peticele de acoperire Tătaru-La
Piatră şi peticele frontale încapişonate Piatra Arsă - Valea Izvorului.
Tectonica disjunctivă, posterioară punerii în loc a lamei de cakare trans-
portate gravitaţional, a dezorganizat sensibil aspectul iniţial al şariaju
lui iar transgresiunea post-tectonică a mascat o bună parte din supra-
http://cimec.ro
SV Le.spe~i HE.
P. f\~sa
"' "' l
Jbu2a
? ! r ~ 1<.m.
Tf..t
Fig. 3 - Profilul geologic prin pînza de Bucegi. Ş. cr., şisturi cristaline ; J, bajo-
cian-portlandian ; TN, tithon-infravalanginian ; VH, valanginian-hauterivian ;
BA, barremian-apţian ; C, cenomanian.
http://cimec.ro
CONTlllBUŢII NOI LA TECTONICA MASIVULUI BUCEGI 31
faţa maselor transportate prin translaţie cvasiorizontală. Suprapunerea

inversă jurasic-cretacic, constatată la vest de Ialomiţa şi Prahova, ne
îndreptăţeşte să considerăm fundamentul conglomeratelor de Bucegi ca
fiind leagănul unei pînze gravitaţionale, pînza de Bucegi. Trebuie men-
ţionat faptul că pînza de Bucegi diferă substanţial de pînza conglome-
ratelor de Bucegi, în accepţia acordată de autori. Pînza de Bucegi de
vîrstă mezocretacică se prezintă alcătuită numai din calcare portlan-
diene - cu bajocian-callovianul în bază şi adeseori laminat prin şa
riaj - , care s-au deplasat gravitaţional de la vest spre est, pe un au-
tohton cristalin-cretacic inferior. Ulterior sistemul disjunctiv a frag-
mentat pînza iar transgresiunea cenomană a acoperit autohtonul şi
pînza. Conglomeratele nu au constituit deci, volumul principal al masei
transportate oum erau considerate în ideea pînzei conglomeratelor de
Bucegi iar jurasicul nu a reprezentat numai clipe deplasate prin mijlo-
cirea conglomeratelor, ci ele constituie unica formaţiune din compo-
nenţa pînzei de Bucegi, care nu prezintă afinităţi cu pînzele poligene-
tice ale flişului.
Asimetria structurală reliefată de falia Ialomiţa este amplificată
de tectonica văii Prahova. Aici cretacicul inferior participă cu un volum
impo7.ant la autohtonul pînzei de Bucegi, reprezentată prin partea sa
frontală, spre deosebire de peticele de rabotaj ale cretacicului inferior
din baza peticelor de acoperire Tătaru-La Piatră. Este important de
menţionat că, la seria mezozoică, autohtonă, se adaugă succesiunea ti-
thonic-infravalanginian, care sporeşte contrastul stratigrafic delimitat de
falia Ialomiţa. Totodată seria tithonk-infravalanginian din autohton
contrastează cu portlandian-urgonianul din componenţa pînzei. In spri-
jinul pînzei de Bucegi alături de raporturile inverse jurasic-cretacic se
situează şi suprapunerea pe verticală a două faciesuri diferite în pînză
şi autohton. Fundamentul cristalin se menţine şi în valea Prahovei, fiind
prezent prin lamele Valea Cerbului, Valea Seacă-Pîrîul Mărului şi Za-
mura-Valea Feţei. A·ceste clipe orientate N-S reprezintă lame legate de
fundament şi totodată asociate tithon-infravalanginianului dintre Azuga
şi Valea Feţei. Masivitatea cristalinului Leaota de la vest, Ialomiţa este
înlocuită prin ·.clipele ejeciive din valea Prahovei. Solzificarea substra-
tului trebuie pusă pe seama deplasării spre est a pînzei de Bucegi.
Pînza de Bucegi nu reprezintă o unitate supratectonică singulară :
ea se integrează în sistemul carpato-oriental. Caracteristica predomi-
nantă a tectonicei carpatice este formarea pînzelor deci, va trebui gă
sită legătura pînzei de Bucegi cu structurile similare, adiacente. O primă
indicaţie ne-o oferă peticele de acoperire Clăbucet şi Gorganu de pe flan-
cul occidental al masivului Leaota, care reprezintă părţile cele mai avan-
sate ale pînzei Rucăr-Dîmbovicioara (I 1 ie, 1969). Componenţa port-
landian-urgonian a acestei pînze, autohtonul barremian-apţian şi cuver-
tura discordantă albian-cenomanian sîn.t caractere comune pînzei de Bu-
cegi şi pînzei Rucăr-Dîmbovicioara. Amplitudinea şariajului Rucăr-Bu
cegi se ridică la 25 km iar grosimea masei transportate scade sensibil de
la vest spre est.
Afinităţile structurale dintre pînza de Bucegi şi pînza Rucăr-Dîm
bovicioara atrag după sine integrarea în Pînza Supratransilvană (I 1 ie,
1970). Permanenţa în lungul catenei a aceluiaşi plan struotural cu aceeaşi
http://cimec.ro
:12 MIRCEA ILIE
<"omponenţă stratigrafică a determinat pe autor să considere pînzele gra-

\'i l~(ionale P.erşani, Hăsmaş, Codlea, Piatra Craiului, Rucăr-Dîmbovi
C'ioara şi Bucegi ca reprezentînd mărturiile unei singure unităţi supra-
tcetonice. Unitatea iniţială a acestor pînze mezocretacice se bazează pe
particulariităţile constante orogenice, dispuse în zone longitudinale,
paralele cu sistemul plicativ al Carpaţilor Orientali. Separarea datorită
fracturilor transversale, grabenelor şi formaţiilor post-tectonice nu co-
respunde relaţiilor iniţiale. Prin îndepărtarea mintală a învelişului dis-
cordant şi al efectelor tectonice disjunctive obţinem imaginea integrală
a pînzei supratransilvane, din care face parte întreaga suită de pînze,
identificate izolat, dintre care ultima şi cea mai sudică este pînza de Bu-
cegi, căreia i se asociază şi masele jurasice din împrejurimile Braşovului.
RESUME
NOUVELLES CONTRIBUTIONS A LA TECTONIQUE

DU MASSIF DE BUCEGI
L'ensemble des phenomenes identifies recemment par l'auteur de-

montre la presence d'une importante lame de charriage constituee par
des calcaires jurassiques et supportee par le barremien-aptien e.t le
crisitallin de Leaota. La nappe de Bucegi est representee par les lam-
beaux de recouvrement de Tătaru-La Piatră et par les lambeaux fron-
tales de Piatra Arstă-Valea Izvorului.
Comunicare prezentată la cea de a II-a sesiune
Argeş - Piteşti 24-25.V.1971.
http://cimec.ro
CONTRIBUŢII LA STUDIUL ALGELOR CA ORGANISME
PIONIERE (I)
LUCIAN GRUIA
Algele sînt primele organisme care se instalează viabile pe rocile

nude 1 • Aceasta deoarece algele, ca organisme vegetale autotrofe, au o
mare putere de rezistenţă, de adaptare şi de răspîndire ; organisme care
au nevoie - pentru îndeplinirea ciclului lor vital - uneori de condiţii
foarte modeste, reduse la o umiditate relativ scăzută, la o lumină slabă
şi la substanţele minerale cuprinse în rocă, în apa de precipitaţii sau în
praful adus de curenţii aerieni. Datorită adaptabilităţii lor, algele pot
suporta condiţii vitrege de viaţă ca îngheţul şi dezgheţul repetat, tem-
peraturi locale ridicate datorită unei insolaţii puternice, variaţii mari
Îl"\ felul şi periodicitatea regimului hidric ş.a. Faţă de îngheţ, unele alge
st comportă conform fenomenului fizic de îngheţare a apei în capilare
- adică la temperaturi foarte scăzute; alte alge la îngheţ sporulează
rapid, ceea ce duce nu la distrugerea lor ci la mărirea rezistenţei şi a
i:;.:;sibilităţilor lor de răspîndire şi supravieţuire. Algele pot utilim can-
tităţi mici de apă lichidă ca apa de rouă, apa peliculară, sau, chiar apa
sub formă de vapori ; iar gelatina cu care sînt înconjurate algele con-
tribuie la menţinerea unui echilibru hidric - nu numai fizic ci şi chi-
.nic - favorabil algei respective. De altfel, gelatina care în<'onjoară
celulele sau coloniile multor alge joacă, în schimburile chimice dintre
algă şi mediu, un rol complex, de mediator chimic, de membrană com-
plexă, semipermeabilă şi pluristratificată; în care caz apa se comportă
ca o substanţă chimică şi în care sarcinile chimice ale dipolului de apă
şi dispunerea acestora au un rol esenţial. Rolul complex şi încă in-
complet elucidat al tecii gelatinoase a algelor explică parţial marea re-
zi:stenţă şi adaptabilitate a acestor organisme la condiţii puţin favora-
bile vieţii.
Unele alge asimilează direct azotul molecular din aer, ceea ce le
conferă o mare putere de invadare a unor medii sărace în acest element
indispensabil vieţii. A1tor alge le e&te suficient azotul cuprins în com-
puşii din apele de precipitaţii. Şi într-un caz şi în celălalt, algele con-
1
In sensul de neacoperite sau neinvadate de o peliculă, pătură, sau strat
viu, sau care să cuprindă forme de viaţă.
http://cimec.ro
34 LUCIAN GRUIA
Foto 2 - Aspect general de deasupra

stîncii lui Varsanufie (original).
Foto 1 - Staţiunea 1, de sub stînca

lui Varsanufie (original.)
Foto 3 - Staţiunea 2,
de pe stînca lui Varsanufie
(original).
http://cimec.ro
ALGELE, ORGANISME PIONERE 35
tribuie la îmbogăţirea mediului în compuşi azotaţi fixaţi, aocesibili altor

organisme vegetale numai după moartea şi descompunerea algelor.
Subs.tanţele secretate de alge şi eliberate în mediu atacă roca-su-
port, făcind-o mai accesibilă nevoilor lor vi,tale şi totodată creînd pre-
misele posibilităţii instalării alitor organisme ca bacteriile, lichenii şi
muşchii şi odată cu acestea a protozoarelor şi chiar a unor animale su-
perioare acestora. In acest fel, algele sînt primele organisme formatoare
de sol. Odată formată pe roce, pelicula de alge schimbă complet regi-
mul hiidro ....termic superficial al rocei respective, micşorînd amplitudi-
nea şi vite7Ja variaţiilor de umiditate şi temperatură a acesteia, ceea ce
con.tribuie la încetinirea ritmului de dezagregare termică a rocelor, fapt
compensat sau chiar întrecut de dezagregarea chimică amintită mai sus.
ln acest fel se constată că algele instalate pe rocele nude sînt alge
pioniere ca rol şi nu ca grup ecologic ; ele putînd fi foarte diferite după
regiunea geografică, natura şi locul rocei de referinţă, climă, posibili-
tăţile de însămînţare cu alge etc.
Din toate aceste considerente, studiul oomplex al algelor ca or-
ganisme pioniere este deosebit de interesant. Acest studiu ar fi ideal
prin urmărirea în timp a variaţiei felului şi cantităţii algelor şi a efec-
tului lor pe rocele nou forma.te, în speţă pe rocele vuLcanioe recente sau
pe lava vulcanică proaspătă. Cu anumite rezerve dictate de factorii lo-
cali geografici, climatici şi biotici, acest studiu poate fi edificator chiar
atunci cînd se efeotuează pe roce vechi dar încă nesolificate. Nisipurile
continentale, ca şi nisipurile marine şi f1uviale recente, ca roce neso-
lificate sau în curs de solificare, pot constitui, de asemenea, terenuri pro-
pice pentru studiul algelor ca organisme pioniere în procesul de pedo-
geneză.
această primă notă referitoare la acest interesant Sl\.lbiect, pre-
In
zentăm - ca un prim pas - lista algelor determinate într-o serie de
19 probe, colectate din 7 s.taţiuni situate pe stînci nesolificate, după
cum urmează :
Staţiunea 1 : Sub stînca lui Varsanufie, muntele Piatra Arsă, Bucegi. Leg. 7.VII.1969 :
a - expoziţie sud ; înclinare 6° ; la 1 m înălţime de la pămînt, pe
calcar ; b - expoziţie sud ; înclinare 90° ; scoarţă de alterare pe cal-
care, de 0,5 mm grosime.
St.aţiunea 2 : Deasupra stîncii lui Varsanufie. Leg. 7.VIIl.1969 : a - expoziţie sud-
sud-vest ; înclinare 70° ; calcare acoperite cu o crustă neagră.
Staţiunea 3: Cheile Văii cu Geanune, muntele Furnica, masivul Bucegi, la cca. 1600
m.s.m. Conglomerate. Leg. 7.VIIl.1969: a - expoziţie nord ; înclinare
90° pînă la -5° ; calcar ; b - expoziţie nord-nord-vest; înclinare
85-90° ; la 1,5 m înălţime de la sol ; gresie micacee.
Staţiunea 4 : Primul afluent de dreapta al Văii cu Geanune, la cca. 1800 m.s.m„
pe malul drept. Vale de avalanşe. Leg. 7.VIII.1969 : a - expoziţie
nord-vest ; înclinare 90° ; scoarţă de alterare pe calcar ; b - expoziţie
nord ; înclinare 80-90° ; scoarţă de alterare pe gresie.
Staţiunea 5 : Stînca de la Prişcu, Valea Doftanei, masivul Baiul. Calcar. Leg.
16.IX.1969 : a - expoziţie nord-vest ; înclinare -70° ; la 30 cm înăl
ţime de la sol ; b - expoziţie nord-vest ; înclinare 90° ; sub licheni,
la 1,3 m înălţime de la sol ; c - expoziţie nord-vest ; înclinare
80-90° ; culoare verde sub scoarţa de alterare de 0,5 mm grosime.
http://cimec.ro
36 LUCIAN GRUIA
Staţiunea 6 : Stînca calcaroasă dintre confluienţa pîraielor Prişcu şi Predeluţ,

afluenţi ai rîului Doftana, masivul Baiul. Leg. 16.IX.1969 : a - expo-
ziţie sud ; înclinare 60-65° ; la 1,2 m înălţime de la sol ; lumină
difuză ; umed ; b - expoziţie sud ; înclinare -30° ; la 40 cm înălţime
de la sol ; pete de culoare albă ; c - expoziţie sud-est ; înclinare
80-90° ; la 1,2 m înălţime de la sol ; pete de culoare negricioasă;
d - expoziţie est-nord-est ; înclinare 80-90° : la 80 cm înălţime
de la sol ; e - expoziţie nord la nord-nord-est ; înclinare 90° ; la 1 m
înălţime de la sol ; pete negricioase, umede, asemănătoare cu cele
din proba 6 c.
Staţiunea 7: Stîncă conglomeratică pe malul drept al pîrîului Urlăţelul - afluent
al Doftanei. La 1,3-1,5 m înălţime de la sol. Leg. 7.X.1968 : a - expo-
ziţie est ; înclinare 90° ; b - expoziţie est ; înclinare 90° ; cimentul
nisipos-gresos al conglomeratului ; c - expoziţie nord-est ; înclinare
-70° ; gresie udă.
Colectarea algelor a fost făcută pe teren, direct în eprubete steri-

lizate ce CU!prindeau mediu de cultură Knop agarizat 10/o. După creş
terea algelor în condiţii de laborator, la lumină artificială fluorescentă,
acestea au fost determinate, lista lor fiind dată în tabelul 1, din care
se desprind următoarele conduzii :
1. Majoritatea algelor determinate simt alge albastre (Cyanophy-
ceae); printre acestea dominînd taxonii din genurile Gloeocapsa, Mi-
crocystis şi Phormidium. Acest fapt este explicabil prin existenţa - în
majoritatea staţiunilor cercetate - a unor condiţii proprii mediului ae-
riian sau terestru, în care vegetează foarte bine alge din genurile de
mai sus.
2. O serie de a1ge ca Bracteacoccus pseudominor Bischoff and
Bold, Prasiola crispa (Lightf.) Menegh., mai apropia.te mediului te-
restru, au fost determinate de noi în unele din probele analizate, fapt
ce indică asemănarea condiţiilor generale de viaţă din staţiunile noastre
şi mediul terestru, rezistenţa şi adaptabilitatea algelor, precum şi posi-
bilitatea de invadare a rocelor nude de către alge din diverse medii.
3. Asemănarea locală, strict microstaţională dintre condiţiile exis-
tente în cîteva din probele noastre şi mediul acvatic este demonstrată
de existenţa în probe a unor alge acvatice ea Ulothrix tenerrima
Klitz., ş.a.
4. Numărul mic de diatomee determinat este datorat, în primul
r.înd, naturii calcaroase, fără feldspaţi, a rocilor din majoritatea staţiu
nilor noastre şi numai în al doilea r.înd C'Ondiţiilor hidrotermice, lumi-
noase sau trofice necorespunzătoare acestor alge.
5. Diversitatea algelor determinate, în raport cu diversitatea dar
şi punctele comune ale condiţiilor de mediu în staţiunile cercetate, de-
monstrează că algele pioniere nu pot fi considerate un grup ecologic,
ci ca populaţii existente la un moment dat în condiţii de mediu bine
determinate.
*
Continuarea studiului algelor ca organisme pioniere trebuie să
cuprindă analiza floristică a algelor pe roce nude - în cît mai multe
cazuri - precum şi studiul condiţiilor microstaţionale în timp, lucru
pe oare sperăm să-l realizăm în viitor.
http://cimec.ro
Tabelul 1
Prezenţa algelor pioniere determinate În staţiunile şi probele cercetate (original) Prezenţa algelor determinate În bilţile
sistemului central al complexului de bilţi din ostrovul Calnoviţ (original)
Staţiunea 2 3 4 5 6 7
Nr.
crt. A I g c
Proba
a I b IT-IT-I I I I I I I
a b a b c a b ' l' I IIII
d e a b c
CYANOPHYTA
1 _I Amorphonostoc punctiforme (Kiitz.) Elenk.
__ _,_±_l_l_l_l_l_l_l_L±. .L±J±...l_l_l_l_l_l_L±... >
__2_1 - f. populorum (Geitl.) Hollerb. _,_,_±_1_1_1_1_1_1_1_1.±-1_1_:_1_1_1_1_±_,_ h
!11
__3_1 Aphanothece microscopica Năg. _,_,_,_,_,_,_,_1-1-1-1±..!_1_1_1_1_1±..,_ l""
.111
4 I Gloeocapsa alpina Năg. emend. Brand + o

::c
C'l
__5_, G. dermochroa Năg. 1_ 1_ 1_ 1_ 1_.,_,_,_,_
1_ 1_ 1_ 1_ 1_ 1_ 1_ 1_ 1_ 1_+I+ >
z
;:;;
6 G. magma (Breb.) Ki.itz. emend. Elenk. f.
a::
itzigsohnii (Born.) Hollerb. + .,,!11
7 G. minuta (Ki.itz.) Hollerb. ampl. __ ,__ ,__ ,__ ,__ ,__ +
,_~1--1---1--1--1--1---1--·--·--·--·--·-- o
B G. montana Ki.itz. ampl. Hollerb. f. fenestralis ~
!11
(Kiltz) Hollerb. -·-•-1-1-1-1-1-1-1±..1.±...l_l_l_l_l_l_l_I±.. ::c
!11
__9_1 G. punctata Năg. ampl. Hollerb. _,_,_,_,_,_,_,_,_,_ ----- - - - -
10 I G. tenax (Kirchn.) Hollerb. +1+1+1 1+1+1 I l+I+
_,_,_,_,_,_,_,_,_,_±_ --',....--- - --- -- --·-·-
11 I G. turgida (Kiitz.) Hollerb. emend. +
--·--·--·--·--·--·--·--1-1--1--1--.---,--,--,--·--·--·--
____!!__ - f. subnuda (Hansg.) Hollerb.
13 G. varia (A. Br.) Hollerb.
1-1-1-1-1-1-1-1-1-1-1-1_±_- _,_,_,_,_,_
____________
1_ 1_ 1_,_,_ ,_,±_
14 Microcystis muscicola (Menegh.) Elenk.
~1-1-1-1-1-1-1-1-1-1-1-1-1±-i-I±..1-1-1-
~I M. pulverea (Wood) Forti emend. Elenk.
1_ 1_ 1_ 1_ 1_ 1_ 1_ 1_ 1_ 1_ 1_,_,_, __,_,_,_,_,_
16 - f. holsatica (Lemm.) Elenk. + c.o
....:i
http://cimec.ro
Nr.
crt.
I A I g e
l
Statiwiea
Proba IT.IŢIŢ/i-d 3 \: \
6
c \a \b \ c \d \e I-· .7 ""
CD
1T I - f. incerta (Lemm.) Elenk.

-··-·-·-·-·-1-1-1±..1-1-1-1-1-1-1-1-I~•-
18 I - f. parasitica (Kiltz.) Elenk. -·-·-·-·-·-- -_±__ _ _±_ _ _ _ _ _ _ ,_,_
19 I - f. racemiformis (Nyg.) Hollerb. + +
20 I Nodularia harveyana (Thwait.) Thur.
--·--·--•_±__1--•--1--1--1--1--1--1--I--•--·--·--·--·--·--
21 I Phormidium corium (Ag.) Gom. +
--·--·--·--·--•--1--1--1--1--1--1--1--1--•--·--·--·--·--
22 I Ph. dimorphum Lemm. +
--1--1--1--1--1--1--1--1--1--1--1--1--1--1--1~-1--I--•--
r
23 I Ph. foveolarum (Mont.) Gom. +
--·--·--·--·--•--1--1--1--1--1--1--1--1--1--1--1--1--•-- c:
C"l
;;::
24 I Ph. molle (Kiltz.) Gom. __ ,__ ,_±_. __ ,__ ,__ 1--1--1--1--1--1--1--1-- -- --1--1--·-- z
C'l
25 I Ph. tenuissimum
---1 Woronirh
1--1--1--1--1--1--1--1--1-1--1--1--1--1--'--'±.., __ ,__ ,__ =
c:
;;:
__
1
Phormidium sp. l_l_l_l_±_l_l_±__l_l_l_l_l_l_l_l_±_1_ 1_ 1_1-·-
26 I Plectonema indicum Dixit
--·--·--·--·--·--·--·--·--·--·--•-1--1±..1--1--1--1--·--
27 I Symploca muscorum (Ag.) Gom. +
--·--·--1--1--1--1--1--1--1~•--•--1--1--,--,--1--1--·--
28 I Synechococcus aeruginosus Niig. +

1
29
__
1
Tolypothrix byssoidea (Berk.) Kirchn. i_j_j_j_j_j_j_j_j_i_l_l_l_l_l_I +_ 1
_
1
_,_
XANTHOPHYTA
30 Botryochloris minima Pasch. -1-

-·-·-•-l-l-l- I-I-I-' 1-1-1-1-1-1-•-•-•-
31 B. simplex Pasch. +
http://cimec.ro
32 Ellipsoidion perminimum Pasch. + - - - - - - - -· - - - - - - + - - -
CHLOROPHYTA
- - - - - - - - - - -
- - - - - - - -
33 Bracteacoccus pseudominor Bischoff and Bold
- - ~
- -+- - - - - -
- - - - - - -
- + - - - - - - -
Bracteacoccus sp.
--- - - - - - ~
- - - -
--- Cladophora sp.

- + + -
+ + + +
- - - - - - - - - - - - -
~1-1~
~
34
---
35
Chlorella vulgaris Beyerinck
Chlorococcum humicolum
Gongrosira sp.
(Năg.) Rabenh.
+
---
------
_, __ - . - - +
-- +
-i--+ - - - - -
I+
+
- -+
+
- -
h
;»-
-/-1-
t'l
r
--- Oedogonium sp.
- - - --- + - - - - - - - - - .t'l
o
- - -+ - - - - - - - - -
Prasiola crispa (Lightf.) Menegh.
36
---
37 Protococcus viridis Ag.
-1-·- + + + +
- - - -
+
::a
C'l
;»-
z
38 Stichococcus bacillaris Năg. tii
--- =i=+ ?:
t'l
- - -1_±_ - - + - - - - - - -
39 St. minor Năg. -I
--- - - - - ""
40 Ulothrix tenerrima Kutz. + - - - + --- - - + + - - o
z
- - - - 6i
41 U. variabilis KUtz. + ::a
---
=1
t'l
1=
+ + + + + +
Chlorophyceae indet.
BACILLARIOPHYTA
--- - - - - -- - - - - - - - - - - - - - -
42
--- Hantzschia amphioxys (Ehr.) Grun. + + - - - - - -
- - - - - - - - - + +
--- Melosira sp. + - - - - - - - - - - - - - - - -
43 Navicula mutica Kutz. var. binodis Hust.
- - I - - - - - - - - - - - - -+ -
+
=1=1=
Navicula sp. sp.
---
44 Pinnularia borealis Ehr. + + Co>
CCI
http://cimec.ro
40 LUCIAN GRUIA
BIBLIOGRAFIE
1. BISCHOFF H. W. and BOLD H. C. (1963), Some Soil Algae from Enchanted

Rock and Related Algal Species, Phycological Studies IV, Univ. of Texas
Publication, Nr. 6318, 1-95.
2. DEDUSENKO-ŞCEGOLEVA N. T., HOLLERBAH M. M. (1962), Jeltozelenîe vo-
dorosli, in Opredelitel presnovodnîh vodoroslei SSSR, Moscova - Lenin-
grad, vîp. 5.
3. ELENKIN A. A. (1949), Monographia algarum Cyanophycearum aquidulcium et
terrestrium in finibus U.R.S.S. inventarum, pars specialis II, Moscova -
Leningrad.
4. GRUIA L. (1970), Alge din roca alterată de sub perniţele de muşchi I., Stud.
şi cercet. de Bio!., seria Botanică, t. 22, nr. 3, 195-200.
5. HOLLERBAH M. M., KOSSINSKAIA E. K., POLIANSKII V. I. (1953), Sineze-
lenîe vodorosli, in Opredelitel presnovodnîh vodoroslei SSSR, Moscova,
vîp. 2.
6. HEERING W. (1914), Chlorophyceae 111, in PASCHER A., Die Susswasser- Flora,
Jena, heft 6.
7. KORŞIKOV O. A. (1953), Viznacinik prisnovodnih vodorostei Ukrainskoi RSR,
Kiev, V.
8. KRASILNIKOV N. A. (1954), Mikroorganizmî i plodorodîe pociv, Izv. Akad.
Nauk SSSR, ser. biologhiceskaia, 2, 14-39.
9. ŞTINA E. A. (1963), Ob uciastii vodoroslei v proţessah pocivoobrazovaniia, Mi-
kroorganizmî v selskom hoziaistve, Moscova, 191-206.
10. ŞTINA E. A. (1965), Azotfiksaţiia u sinezelenîh vodo-roslei, Ekologhiia i fizio-
loghiia sinezelenîh vodoroslei, Moscova-Leningrad, 160-176.
1.1. ZABELINA M· M., KISELEV I. A., PROŞKINA-LAVRENKO A. I., ŞEŞU
KOVA V. S. (1951), Diatomovîe vodorosli, in Opredelitel presnovodnîlt
vodoroslei SSSR, Moscova, vîp. 4.
CONTRIBUTIONS A L'ETUDE DES ALGUES CONSIDEREES

COMME DES ORGANISMES PIONNIERS
RESUME
L'auteur presente une serie des considerations ă sujet des algues
pionnieres, relatives ă leur role des premieres organismes formateurs
du sol.
L'ouvrage contient un tableau des algues determinees dans 7 sta-
tions (19 echantillons) situees sur des roches nudes, brievement descrites
dans le texte. Le tableau comprend 29 taxons des Cyanophycees, 3 taxons
des Xanhtophycees, 9 taxons des Chlorophycees et 3 taxons de Bacil-
lariophycees.
L'auteur releve que sur Ies roches nudes peut-etre exister des
concli<tions ecologiques propres au milieu aerien, aquatique ou terrestre,
traduisent par- la flora algologique variee, avec des representants de ces
milieux.
En conclusion, l'auteur considere que les algues pionnieres ne sont
par un group ecologiques mais des populations caracterîstiques aux
differentes stations; que les algues sont pionnieres comme role, pas
comme le groupe ecologique.
ştiinţificăde comunicări a Muzeului judeţean
Argeş-Piteşti 24-25.V.1971.
http://cimec.ro
CONTRIBUŢII LA CUNOAŞTEREA ALGELOR DIN BALŢILE
OSTROAVELOR DUNARll DE LA ISLAZ .(li)
LUCIAN GRUIA
Cu nota de faţă continuăm prezentarea florei algelor din bălţile

ostroavelor Dunării de la Islaz. In cele ce urmează dăm lista algelor de-
terminate din sistemul central de bălţi al ostrovului Oalnovăţ (Fig. 1),
sistem ce cuprinde două gîrle (cu bălţile aferente) şi 4 bălţi.
Materialele algologice au fost cole<:tate în anii 1958-1961, într-un
număr de cîteva sute de probe, în urma analizei cărora a rezultat lista
algelor redate în tabelul 1. Cu privire la condiţiile generale existente în
bălţile studiate menţionăm că :
- La secete foarte mari şi îndelungate, gîrla lui Moş Pîrvu, gîrla
lui Popa Stan şi bălţile aferente lor seacă; balta Ciulniţa Mică poate seca
păstrîndu-se însă un fund mocirlos cu foarte mici suprafeţe de apă li-
beră (gîldaie) ; restul bălţilor îşi reduc suprafaţa dar nu seacă complet.
Balta Boaz, cea mai importantă din acest sistem din punot de vedere al
Fig. 1 - Schiţa ostrovului Calnovăţ cu sistemul central de bălţi (original)

Legenda : l - Girla lui Moş Pirvu ; 2 - Balia Ciu.ni\a Micii ; 3 - Balta Ciuluil:i Mare ; - 4 Balta
Boaz ; S - Balta Dunărica; 6 - Cirla lui Popa Stan. Săgelilc indicii sensul de curgere al apelor
Dunării.
http://cimec.ro
42 LUCIAN GRUIA
Tabelul I
Prezenţa algelor determinate in bilţile sistemului central al complexului de bălţi
din ostrovul Calnoviţ (original)
Nr.
crt.
I
A I g c
I
B a I I a
I I
I
2 J 3 I I I
4 5
6
CYANOPHYTA
1 Anabaena aequalis Borge + + - +- -
2 A. contorta Bachm. - - - -+ -
3 A. cylindrica Lemm. - - + - -
4 - f. intermedia Elenk.
- -+ - - -
5 A. ellipsoides Bolochonz. emend. Woronich. + - - - - -
6 A. flos-aquae (Lyngb.) Breb.
- - - + -
7 A. kisseleviana Elenk.
-+ - - - -
8 A. laxa (Rabenh.) A. Br. + - -+ - + -
9 A. oscillarioides Bory
- - - + -
10 - f. cylindracca (Playf.) Elenk.
- - - - +-
- - - -+ -
11 A. planctonica Brunnth.
- - -+ -+ -
12 A. scheremetievi Elenk
13 - f. ovalispora Elenk. + - - - -+ -
-+ - - - -
14 A. colitaria Kleb.
15 A. sphaerica Born. et Flah.
- -+ - - -
-16- A. spiroides Kleb.
- - - -+ -
f. crassa (Lemm.) Elenk.
- - - -+ -
17 -
18 - f. degenerans (Woronich.) Elenk.
- - - -+ -
19 - f. degenerativa (Woronich.) Elenk.
-+ - - - -
- - - -+ -
20 - f. minima (Nyg.) Kossinsk.
- -+ -+ -+ -
21 A. volzii Lemm.
22 - f. recta Kissel.
- -+ -+ - -
Anabaena sp. + + + + + -
23 Calothrb: adscendens (Nag.) Born. et Flah. Fig. 2) + - - - - -
24 C. braunii Born. et Flah.
- - + - -
C. elenkinii Kossinsk.
- - - + -
25
-
C. gracili& F. E. Fritsch
26
- - - + -
C. paTietina (Nag.) Thur. f. CTa&SiOT Erceg.
27
- - - -+ -
Calothrix sp.
- - - +-
28 Coelosphaeriu m kuetzingianum Nag. + + +
http://cimec.ro
ALGELE DIN BALŢILE OSTROAVELOH DU~ARII 43
Tabelul 1 (continuare)
Nr.
crt.
A I g c B a I l a
IIIl Il
1 2 3 4 5 6
29
--- Cylindrospermum stagnale (Kiitz.) Born. et Flah. + - - -+ - -
30 Dactylococcopsis iTregularis G. M. Smith
- - -+ - -
-31- Gloeocapsa minor (Kiitz.) Hollerb. ampl.
- - - -+ -
32 G. minuta (Kiitz.) Hollerb. ampl.
- -+ -+ -+ -
33 G. punctata Nii.g. ampl. Hollerb.
- - - -+ -
34 G. turgida (Kiitz.) Hollerb. emend. + - - - -+ -
35 Gomphosphaeria lacustris Chod. + -+ - -+ -+ -
-36- Lyngbya cryptovaginata Schkorb.
- - -+ -+ -
- - -+ -+ -+
37 L. hieronymusii Lemm.
38 L. limnetica Lemm. + + + + + -
39 L. martensiana Menegh. + - - - - -
-40- L. stagnina Kiitz.
- - -+ - -
Lyngbya sp. + - - - -+ -
41 Merismopedia glauca (Ehr.) Nii.g.
- - + + + -
42 M. punctata Meyen + + + - -+ -
43 M. tenuissima Lemm. + + - - + -
44 Microcystis grevillei (Hass.) Elenk. emend.
- - + - - -
45 M. pulverea (Wood) Forti em. Elenk. f. conferta +
(W. et G. S. West) Elenk.
--- - - - - -
46 - f. incerta (Lemm.) Elenk.
- - + - -
47 - f. racemiformis (Nyg.) Hollerb.
- - + - -
48 Oscillatoria brevis (Kiitz.) Gom.
- - -· - - +
- - - - -+
49 O. irrigua (Kiirtz.) Gom.
---
o.
50
--- limosa Ag.
- + + +-
51 o. major Vauch.
- - - + -
- - + + -
52 O. okenii Ag. f. gracilis (Kiitz.) V. Poljansk. (Fig. 3)
---
53 O. princeps Vauch. (Fig. 4) + + + + -
54 O. proboscidea Gom.
- + + -
~
- - -+ - -
55 O. quasiperforata Skuja
o.
- - - -+ -
sancta (Kiitz.) Gom.
57 o. tenuis Ag. + - -+ - -+ -
- + -+ - - -
f. tergestina (Kiitz.) Elenk.
58
-
OscillatoTia sp. +
http://cimec.ro
44 LUCIAN GRUIA
Nr.
crt.
I
A I g c
I Ba I I a
l·I I2
3141 5 I
6
59 Phormidium ambiguum Gom. + - - - - -

- -+ -
60 Ph. angustissimum W. et G. S. West
- - ~
- - -+ - - -
til Ph. foveolarum (Mont.) Gom.
- - - -+ - -
62 Ph. molle (Kiitz.) Gom.
---
- - - -+ - -
63 - f. tenuius W. et G. S. West
64
--- Schizothrix fragilis (Kiitz.) Gom.
- - - - -+ -
- - - -+ -· -
65 Sphaeronostoc microscopicum (Carm.) Elenk.
---
- - - -+ - -
66 Spirulina albuta Kolkw.
67 Sp. jenneri (Hass.) Kiitz. f. tenuior (Hansg.) Elenk.
--- (Fig. 5)
- + + + - -
-+
68 Sp. laxa Smith
-- - - - -
69
- - Sp. major Kiitz.
- - -+ + +
- - -+
EUGLENOPHYTA
- - - - -
--- Astasia sp. +
- - - - + -
- - - -+
70 Euglena oxyuris Schmarda
--- - -
-+ - - -
71 E. spirogyra Ehr.
--- -
-+ - - -
E. trypteris (Duj.) Klebs
-72- - -
-+ - - -+ -+ -
73 E. virutis Perty
--
-- Euglena sp. sp. + + +· + + +
-- Lepocinclis sp.
- - +-
~
-74- Phacus caudatus Huebner + + - -+ - -

- - -+ - -
75 - var. ovalis Drezepolski
---
--
76 P. helikoutes Pochmann +- - - - -
77 P. longicauda (Ehr.) Duj. + - -+ - + +
78 P. orbicularis Huebner + - - + + -
- - - -+ -
79 - var. caudatus Skvortzow
- - - -+ -
80 P. pleuronectes (Muell.) Duj.
- - -+ - -
81 P. segretii Allorge et Lefreve (Fig. 6)
--
Phacus sp. sp. + - - + + +
82 Strombomonas schauislandii (Lemm.) Defl. (Fig. 7) + - - - -+ -
--
Strombomonas sp.
- - - +-
Trachelomonas sp. + + +
http://cimec.ro
ALGELE DIN BĂLŢILE OSTROA VELOR DUNĂRII 45
N'r. .\ I g (' B a I t a
crt.
I I 111213141516
CHRYSOPHYTA
- - - - -
-+ -+ - -
83 Dinobryon sertularia Ehr.
-
XANTHOPHYTA
R4 Centritractus africanus Fritsch et Rich (Fig. 8)

- - - - -
- - -+ -+ -
85 Characiopsis borziana Lemm. + -
- - -
-+ - -
R6 Ch. grandis Pasch.
-- - -
87 Diachros incrassata Pasch.
- - - + -
-88- -+ - - -
Goniochloris fallax Fott (Fig. 9)
-
89
- + +-
Ophiocytium lagerheimii Lemm.
--- -
90 O. maximum Borzi em. Pasch.
--- - - -+ - -
91 Peroniella minuta Rich (1''ig. 10) + - - - - -
92 Pleurogaster lunaris Pasch.
- - - • - -
CHLOROPHYTA
-- - - - - -
93 Ankistrodesmus acicularis (A. Br.) Korschik. + - - - + -
- - + +
94 A. angustus Bem.
-
95 A. arcuatus Korschik. + - - + + -
96 A. bibraianus (Reinsch) Korschik. + - - + + -
- - - -+
97 A. braunii Brunnth.
-
- - - -+
98 A. falcatus (corda) Ralfs
-
99 A. fusiformis Corda + - - - - -
A. longissimus (Lemm.) Wille var. acicularis (Chod.)
100 Brunnth.
- - -+ - -
101 . A. minutissimus Korschik.
- - + + -
- -+ - +
102 A. pseudomirabilis Korschik.
-
103 - var. spiralis Korschik. +- - + + -
- - -+ -
104 A. subcapitatus Korschik.
-
105 Chaetopeltis orbicularis Berth.
- - + - -
- - - +
106 Characium nasutum Rabenh.
-
- - + +
Chlamydomonas sp.
-
- - -+
107·- Chlorosphaera angulosa (Corda) Klebs
- -
108 Closterium moniliferum (Bory) Ehr. + +
http://cimec.ro
46 LUCIAN GRUIA
Nr.
crt.
I
A I !( ('
I n a I l a
\ 1 I
2
\ a \ 41516
109 - var. submoniliferum (Woronich.) Kriger

- - - -+ -
110 Cl. pronum Breb. + - - - - -
-+ -+ -+ -+ -+ -
Closterium sp. sp.
- - -+ -+ -
111 Coelastrum microporum Năg.
112 C. proboscideum Bohl.

- - +
- - -
- -+ -+
113 C. sphaericum Năg.
- -
- - - -+
114 Coenochloris pyrenoidosa Korschik. (Fig. 11)
-
- - -+
115 Coenocystis planctonica Korschik (Fig. 12)
- -
- - -+ -+
116 Cosmarium botrytis (Bory) Menegh.
-
117 C. granatum Breb.
- - - -
+ -
- - - -+ -
118 - var. subgranatum Nordst.
--- -
- - - -+ -+
119 C. humile (Gav) Nordst. var. glabrum Gutw.
-- -
120
--
- var. striatum (Boldt.) Schmidle
- - - -
+ -
121 c. laeva Rabenh. + - - + + -
c.
- - - -+
122 meneghinii Breb.
-
- - - -+
123 C. quadratulum (Gay) De Toni
-
- - - - -+
C. regnesii Reinsch var. montanum Schmidle
-124- -
125 C. subdanicum West + - - -+ -+ -
-126 c undulatum Corda var. crenulatum Wolle + - - -+ -+
+ -+ - -+ -+
-
-- Cosmarium sp sp.
-·
- - - -+
127 Crucigenia irregularis Wille
--- -
- - + +
128 Cr. quadrata Morren
-
129 Cr. rectangularis (A. Br.) Gay + - - -+ -+ -
- - -+ -+
130 Cr. tetrapedia (Kirchin.) W. et W.
-
- - - -+
131 Gloeotaenium loitlesbergianum Hansg.
-
132 Hyaloraphydium contortum Pasch. et Korschik.
(Fig. 13)
--
H. curvatum Korschik. (Fig. 14)
- - - -+ -
133
- - -+ - -
134 Kirchneriella lunaris (Kirchn.) Moeb.
- - -+ - -
135 Lagerheimia tetraedrica Roll (Fig. 15) + - - - - -
Mougeotia sp. +- -+ +-
-
- - -+ -
Netrium sp.
-
Oedogonium sp. + + + +
http://cimec.ro
ALt:ELE DIN BALŢILE OSTllOAVELOR DUNARII 47
Tabelul (continuare)
Nr. A I g Bal l n I 2 5 6
I I I 31 41 I
l'
crt.
I I
-+ -
1:rn Oocystis gigas Archer f. minor W. et W.
--- - - - -
-+ -
137 Pnlm~lla miniata Leibl.
- - -
-+ - -+ -
13R Pcrndorina morum (Muli.) Bory
- -
139 Pcdiastrum bidentulum A. Br.
- - - - -+ --
140
--- P. biradiatum Meyen var. longecornutum Gutw.
-+ - - - - -
I l1
--
P. duple:r: Meyen
-+ - - + + -
142
---
- Va!". clathratum AL Braun
- - -+ - - -
143 - var. reficulat11m Lagerh.
- - - -+ -
144 - f. setigera Korschik. + - -- - - -
- - - -+ -
145 - var. subgranulatum Racib.
-
1-16 P. tetras (Ehr.) Ralfs
-+ - -+ -+ -+ -
147 - var. excisum Rab'.!nh.
-- - - - -+ -
14R - var. tctraodon (Corda) Rabenh.
- - - -+ -+ -
149 Scenedesmus acuminatus (Lagerh.) Chod. -1-
- -+ -+ -+ -
150 - var. biseriatus Rei nh. + - + + + -
f. tortuosus Skuja
- - -+ - -
151 -
- - - + -
152 Se. acutus Meyen f. alternans Hortob.
153 var. costulatus (Chod.) Uherk.
-
- - - - + -
- - - + -
154 Se. apiculatus D. et W. Chod.
155 Se. arcuatus Lemm. var. platydiscus G. M. Sm. +
- - - + + -
Se. aristatus Chod.
156
- - - - + -
- - -+ -+ -
157 Se. armatus Chod.
- - -+ - -
158 Se. bicaudatus (Hansg.) Chod.
159
--- Se. bijugatus (Turp. Kutz. + - -+ -+ -+ -
- - -+ -+ -
160 - var. alternans (Reinsch) Hansg.
-
- - - - + -
161 Se. denticulatus Lagerh. var. linearis Hansg.
162 Se. ecornis (Ralf) Chod. + - - -+ -+ -

163 - var. disciformis Chod.
- -+ -+ -+ -
164 Se. intermedius Chod. var. acaudatus Hort. + - - - - -
- + + + -
165 Se. obliquus (Turp.) Kutz.
- - -+ -+ -
166 - var. alte1·nans Christjuk
- - - -+ -
167 Se. Qpoliensis Richt.
168 - var. monoensis Chod. +
http://cimec.ro
411 LUCIAN GRUIA
Tabelul l (continuare)
~r.
crt.
I .\ I !(
" I
B a I t a
111213141516
169 Se. protuberans Fritseh

- - + - -
--
170 Se. quadricauda (Turp.) Breb. + -+ -+ -+ -+ -
--171 - var. abundans Kirchn.
- - -+ - -
172
--- - var. setosus Kirschn. +- - - - -
173 Se. quadrispina Chod. f. erassispinosus L. St. Pet.
- - - -+ -
-- Scenedesmus sp. + - - -+ -+ -
174 Scotiella levieostata Hollerb.
-+ - - - -+ -
175
-+
Sorastrum spinulosum Naeg.
176
- - - - -
-+
Spil'Ogyra affinis (Hass.) Petit
--- - - - - -
177
-+
S. decimina (Mueller) Kiitz.
- - - - -
178
--- S. stictica (Engl. Bot.) Wille
-+ - - - - -
-- Spirogyra sp. sp. + + + -+
+ -+
179
--- Staurastrum alternans Breb.
- +
- - .
180 St. bienneanum Rabenh. f. ellipticum Wille +
181
- - - -
-- St. gemelliparum Nordst.
- - - + -
182
- - - -+
St. tetraeerum Ralfs
-
- - - -+
Staurastrum sp.
-- -
183 Tetraedron bifureatum (Wille) Lagerh. + - - - -
184
-
- - -+ -+
--- T. incus (Teii.) G. M. Smith
185
-
T. minimum (A. Br.) Hansg.
-+ - -+ -+ -
186
--- - var. longispinum Defl.
- - - -+ -
187 T. minutissimum Korschik.
- - - -+ -
188
- - -+ -
--- T. muticum (A. Br.) Hansg.
189
-
- - -+ -+
T. triangulare Korschik.
190
-
T. trilobatum (Reinsch) Hansg.
---
191
- -+ - - -
Ulothrix tenerrima Kiitz.
- - - -+ -
BAC I LLA R IOPHYTA
- - - - -
- - -+ -
192 Achnanthes minutissima Kiitz.
-- -
193 Caloneis amphisbaena (Bory) Cl.
- -+ - - -
-+ - - -
194 C. latiuscula (Kiitz.) Cl.
-
195 Coceoneis plaeentula Ehr. + + + +
http://cimec.ro
ALGELE DIN BĂLŢILE OSTROAVELOR DUNĂRII 49
Nr.
crt.
I A l g •
I Ba I t n
l 1219141518
1
l96 - var. euglypta (Ehr.) CI.

- + + + -
197 Cyclotella sp. + - - - -+ -
198 Cymatopleura solea (Breb.) w. Sm. + - + _± + -
- -+ -+ -
199 Cymbella prostrata (Berk.) CI.
-
200
--- C. turgida (Greg.) CI. + - - - - -
Cymbella sp. sp. + - - -+ -+ -
201 Epithemia zebra (Ehr.) Ki.itz. + + + + + -
202 Eunotia falla:x: A. CI. var. gracillima Krasske +- - - - -
Fragilaria sp.
- - - - -+ -
- - -+ -+
203 Gomphonema acuminatum Ehr.
-
204 - var. coronatum (Ehr.) W. Sm. +- + + - -+
205 G. augur Ehr. + - - -+ -+ -
206 - var. gauthieri V. H. +- - - - -
- - + -
207 G. constrictum Ehr.
-
208 - var. capitatum (Ehr.) CI.
-+ - -+ -+ -+ -
- - - -+ -+
209 G. lanceolatum Ehr.
-
- - -+ -
210 G. olivaceum (Lyngb.) Ki.itz.
-
211
--- - var. calcareum CI. +- - + + -
- - -+ -
212 G. ventricosum Greg.
-- -
-+ - - -+ -+
Gomphonema sp. sp.
-- -
213
--- Gyrosigma acuminatum (Ki.itz.) Rabenh.
-+ +
+ + -
- -+ - -
214 - var. lacustre Meist.
--- -
- - -+ -
215 Hantzschia amphio:x:ys (Ehr.) Grun.
-- -
216
--
- var. compacta Hust. + + + - -+ -
217
--- - var. major Grun. + - - - -
218
--- - var. viva:x: (Hatzsch) Grun. +- - - -
219 Melosira varians Ag. + - -+ -+ -+ -+
220 Navicula cuspidata Ki.itz.
- +- - - -+
221 N. pygmaea Ki.itz.
- -+ - - -
Navicula sp. sp. + + + + + +
Nitzschia longissima (Breb.) Ralfs var. reversa
222 W.Sm. + - -+ -+ - -
223 N. palea (Ki.itz.) W. Sm. +
http://cimec.ro
50 LUCIAN GRUIA
Nr.
crt.
I A Igo
I Ba Ita
IIl 21 s 141 s I 6
N. tryblionella Hantzsch var. leviidensis (W. Sm.)

224 Grun. + -+ - -+ - -
225 N. vermicularis (Kiltz.) Grun. + -+ -+ - -+ -+
Nitzschia sp. sp. + - -+ - -+ -
226
--
Pinnularia interrupta W. Sm.
-+ -+ - - -
227 P. major (Kiltz.) CI.
-+ -+ - - -
228
--- - var. lacustris Meist.
-+ -+ - - -
229
--- P. mesolepta (Ehr.) W. Sm. + - - - - -
Pinnularia sp. sp. +- - - + -
230 Rhoicosphaenia curvata (Kiltz.) Grun.
- - + - -
231 Rhopalodia gibba (Ehr.) O. Milll.
-+ + + + + -
....--
232 - var. ventricosa (Ehr.) Grun. + - + + +-
233 Stauroneis anceps Ehr.
-+ - + - -
-+ - + -
234 Synedra acus Kiltz.
-
235 - var. radians (Ki.itz.) Hust. +
- - - - + -
236 S. ulna (Nitzsch.) Ehr.
-+ - -+ -+ + --
237 - var. aequalis (Kiltz.) Hust.
- - - +-
238 - var. danica (Kiltz.) Grun.
- - + + -
239 - var. impressa Hust. + - - - - -
240 - var. spathulifera Grun.
- - + - -
Synedra sp. sp. + - - - + -
-
PYRROPHYTA
Ceratium hirundinella (0. F. Milller) Bergh typus

- - - -
-
241
- + + -
silesiacum Schroder (Fig. 16)
-
Ceratium sp.
Glenodinium penardiforme {Lindemann) Schiller
- - - + -
242
- - + -
(Fig. 17)
-
- -+ -+ -
243 Gl. quadridens (Stein) Schiller
-
- - -+ -
Glenodinium sp.
-
- +- -
244 Peridinium bipes Stein f. tabulatum (Ehr.) Lefevre
-
245 P. umbonatum Steln (Fig. 18) + +
http://cimec.ro
ALGELE DIN BĂLŢILE OSTROAVELOR DUNĂRII 51
suprafeţei şi piscicol, rămîne cu porţiuni adînd de apă de pînă la 2 m,

indiferent de durata secetei.
- Vegetaţia macrofitică invadează, în anotimpul cald, toate băl
ţile, dar în special bălţile Ciulniţa Mică, Ciulniţa Mare şi Dunărica.
- Temperatura apelor din bălţi este supusă direct regimului tem-
peraturii aerului înconjurător. In determinările noastre din vară apa băl
ţilor avea temperaturi de 18-24°C.
- pH-ul apelor din bălţi este puţin variabil. El este afectat de
regimul hidrologic al bălţilor şi a variat în determinările noastre între
valorile de 6,7 şi 7,3.
- In general, regimul hidrologic, hidrochimic şi nutritiv al bălţilor
acestui sistem, este supus regimului climatic înconjurător şi regimului
apelor Dunării, care inundă bălţile în perioadele de viituri. La acestea
mai contribuie şi omul, prin pescuit în bălţile Boaz, Dunărica, Ciulniţa
Mare şi mai puţin Ciulniţa Mică şi prin tăierea neregulată a o parte din
vegetaţia macrofitică (trestie, rogoz, papură).
Detenninînd algele din probele colectate din aceste bălţi, a re-
zultat lista de 244 taxoni, redată în tabelul 1, din care se observă că :
- O serie de alge, cariaoteristice apelor stătătoare, calde, eutrofe,
cum ar fi cele din genurile Anabaena, Ankistrodesmus, Scenedesmus ş.a.
sînt bine reprezentate ca număr de taxoni.
- Printre algele albastre, genurile reprezentate prin cele mai multe
specii şi forme sînt Anabaena,Oscillatoria, Lyngbya. Alga albastră cu cea
mai mare frecvenţă în probele cercetate este Lyngbya limnetica Lemm„
urmată de Oscillatoria princeps Vauch. şi Merismopedia punctata Meyen.
Din cadrul aceluiaşi grup de alge remarcăm determinarea unor taxoni
mai rari ca Anabaena volzii Lemm. şi A. volzii Lemm. f. recta Kissel.,
Oscillatoria quasiperfora ta Skuja, Phormidium augustissimum W. et
G. S. West, Spirulina albida Kolkw. şi Spirulina laxa Smith. Variabili-
tatea individuală la unele alge albastre poate fi destul de mare în mate-
rialul analizat, aşa cum am observat acest lucru la trichomii de Oscilla-
toria princeps Vauch. (fig. 4).
- Euglenophyceae-le sînt reprezentate, în bălţile studiate, prin
citeva specii ale genu1ui Euglena şi prin mai multe specii ale genului
Phacus. Dintre acestea, ca mai rare menţionăm algele Phacus caudatus
Huebner var. ovalis Drezpolski şi P. segretti Allorge & Lefevre (fig. 6).
- Xanthophyceae-le, reprezentate prin 9 specii aparţinînd la 7 ge-
nuri, sînt relativ rare în probele analizate. Menţionăm din acest grup
algele Diachros incrassata Pasch., Goniochloris f allax Fott (fig. 9) şi
Peroniella minuta Rich (fig. 10).
- Chlorophyceae-le sînt reprezentate în probele cercetate, prin
cel mai mare număr de taxoni. Menţionăm în mod deosebit genurile
Ankistrodesmus reprezentat prin 12 taxoni ; Cosmarium, cu 11 taxoni ;
Pediastrum, cu 10 taxoni; Scenedesmus, cu 25 de taxoni şi Tetraedron,
cu 8 taxoni. Tot din acest grup menţionăm prezenţa în unele din probele
cercetate a algelor mai rare : Coenochloris pyrenoidosa Korschik. (fig.
11); Coenocystis planctonica Korschik. (fig. 12); Hyaloraphidium con-
http://cimec.ro
+---Fig. 2 - Calothrix adscendens (Niig.' Born.
et Flah. (original) Porţiunea bazală a unui
filament.
Fig. 3 - Oscillatoria okenii

so Ag f. gracilis (Ki.itz.) V. Pol-
jansk. (original).
Fig. 5 Spirulina jenneri

(Hass.) Ki.itz. f. tenuior (Hansg.)
Elenk. (original)
o f'
Fig. 4 - Oscillatoria princeps Vauch. (original)
Variabilitatea capătului trichomului.
o http://cimec.ro
50
ALGELE DIN BĂLŢILE OSTROAVELOR DUNARII 53
~~~~--~~~~~~~-
Fig. 6 - Phacus
segretii Allorge et :w
Lefreve (original)
Fig. 7 - Strombo-
monas schauislan-
dii (Lemm.) Defl.
(original)
Fig. 8 - Centritractus africanus Fig. 9 - Goniochloris fal-

Fritsch et Rich (orignial) lax Fott (original)
...·· ········ "· ··.. ;.s-

'• ).O
,•
"
o
D ~
Fig. 10 - Peroniella minuta Rich
(original)
Fig. 11 -Coenochloris pyre-
noidosa Korschik. (original)
http://cimec.ro
54 LUCIAN GRUIA
Fig. 12 - Coenocystis planctonica Kor-

schik. (original)
o.___ __.____
~~
tortum Pasch. et Korschik. (fig. 13) ; H. curvatum Korschik. (fig. 14) ;

Lagerheimia tetraedrica Roll (fig. 15) ; Scotiella levicostata Hollerb ;
precum şi a trei specii de.terminate pînă acum aparţinînd genului Spiro-
gyra. Algele verzi cele mai frecvente în probele analizate sînt cele din
g. Ankistrodesmus, Closterium, Scenedesmus, Pediastrum. Menţionăm că
specii de genurile Spirogyra, Oedogonium şi mai puţin Mougeotia, pre-
dominau cantitativ, în multe din probele ce11cetate.
o,___~'~
Fig. 13 - Hyalora- Fig. 14 Hyalora- Fig. 15 - Lagerhei-
phydium contortum phydium curvatum mia tetraedrica Rol!
Pasch. et Korschik. Korschik. (original) (original)
(original)
-Bacillariophyceae-le sînt reprezentate, în probele cercetate, prin-

tr--un număr
relativ mare de genuri, dar cu puţini taxoni, în cantitate
mică şi chiar cu o frecvenţă relativ slabă. Dintre genurile de diatomee
cu cei mai mulţi reprezentanţi în probele din aceste bălţi, cităm genu-
rile Gomphonema, Nitzschia şi Synedra ; iar dintre cele mai frecvent
întîlnite menţionăm algele : Epithemia zebra (Ehr.) Kiltz. ; Cymatopleura
solea (Breb.) W. Sm. ; Melosira varians Ag. ; Nitzschia vermicularis (Kiltz.)
Grun. ; Rhopalodia gibba (Ehr.) O. Milll. şi Synedra ulna (Nitzsch.) Ehr.
- Pyrrophyceae-le, reprezentate prin 5 taxoni, au fost relativ rar
întîlnite; totuşi în probele în care acestea existau (probe colectate la
sfîrşitul lunii august) erau în mare cantitate. Dintre algele acestui grup
alga cea mai frecventă a fost Glenodinium quadridens (Stein) Schiller.
http://cimec.ro
ALGELE DIN BĂLŢILE OSTROA VELOR DUNĂRII 55
o 25/t
Fig. 17 - Glenodinium penardiforme (Lin-
SO demann) Schiller (original)
, :
·········.·
o Y'
Fig. 16 - Ceratium hirundinella (0. F. Mi.il-
ler) Bergh typus silesiacum Schroder (ori-
ginal)
Remarcăm faptul că marea majoritate a algelor sint prezente

în munai 1-2 bălţi. Arest fapt indică atît existenţa unor condiţii de
viaţă particulare, diferenţiate în fiecare baltă (ou toată apropierea lor
generală), cît şi posibilitatea teoretică a completării listei repartiţiei al-
gelor în aceste bălţi.
http://cimec.ro
56 LUCIA:-.: GRUIA
Fig. 18 - Peridinium umbo-

natum Stein {original)
.
01--_ _......_ _ ___..2~
Concretizînd numeric datele tabelului 1 a rezultat tabelul 2, din a

cărui analiză se desprind următoarele concluzii, deocamidată preliminare:
1. In bălţile studiate, cel mai bine reprezentate sînt algele verzi, cu
99 de taxoni determinaţi, urmate de algele albastre şi de diatomee.
2. Pe filumuri, cele mai multe Cyanophyceae şi Chlorophyceae au
fost determinate din balta Dunărica ; cele mai multe Bacillariophyceae şi
Xanthophyceae din balta Boaz iar cele mai multe Euglenophyceae din
gîrla lui Moş Pîrvu.
3. Ca număr total de taxoni determinaţi pînă în prezent, primul loc
îl deţine balta Dunărica, cu 146 de taxoni, urmată de balta Boaz cu
115i taxoni şi gîrla lui Moş Pîrvu cu 77 de taxoni.
4. O cercetare ulterioară a algelor din aceste bălţi va duce in-
discutabil la mărirea listei algelor şi la completarea repartiţiei lor în
bălţile acestui sistem.
Numirul taxonilo.r de alge determinaţi din bilţile sistemului central al complexu-

lui de bilţl din ostrovul Calnovăţ {original)
Fi I u m B a Ita
I 1
I
2
I
3
I
4 5 6 I Total
I I I
16
Cyanophyta
-11- -18- -29- 38 4 69
8
Euglenophyta
- 1-- 1- - - 6 6
-1- 13
Chrysophyta - -- - - - - - --- -- - 1
1 1
Xanthophyta 1
--- - 1- - - 5
--4
- - --9
Chlorophyta 30
- 3- -10- -44- 73 -- - 99
22
Bacillariophyta
-14--22- -26- -21- 4 -48-
Pyrrophyta - -- - --- - - 4 -
4 ___, 5
Total 77 29 53 115 146 9 244
http://cimec.ro
ALGELE DIN llALŢILE OSTROAVELOR DU:\ARll 57
BIBLIOGRAl''IE
1. DEDUSENKO-ŞCEGOLEVA N. T., MATVIENKO A. M„ ŞKORBATOV L. A.

(1959), Zelenîe vodorosli, in Opredelitel presnovodnîh vodoroslei SSSR,
Moscova-Leningrad, vîp. 8.
2. DEDUSENKO-ŞCEGOLEVA N. T., HOLLERBAH M. M. (1962), Jeltozelenîe vo-
dorosli, in Opredelitel presnovodnîh vodoroslei SSSR, Moscova-Leningrad,
vîp. 5.
3. ELENKIN A. A. (1949), Monographia algarum Cyanophycearum aquidulcium et
terrestrium in finibus URSS inventarum, pars specialis II, Moscova-
Leningrad. ·
4. GRUIA L. (1965), Alge din complexul de bălţi C1·apina-Jijila, Hidrobiologia,
Bucureşti, t. 6, 207-225.
5. GRUIA L. (1969). Asupra interrelaţiilor dintre microfitoplancton şi vegetaţia
macrofitelor acvatice (I), Hidrobiologia, Bucureşti, t. 10, 43-52.
6. HEERING W. (1914), Chlorophyceae III, in PA.SCHER A., Die Susswasser-Flora,
Jena, h. 6.
7. HOLLERBAH M. M., KOSINSKAIA E. K., POLIANSKll V. I. (1953), Sinezelenîe
vodorosli, in Opredelitel presnovodnîh vodoroslei SSSR, Moscova, vîp. 2.
8. KISELEV I. A. (1950), Panţîrnîe Jgutikonosţî (Dinoflagellata) morei i presnîh vod
SSSR, Moscova-Leningrad.
9. KORŞIKOV O. A. (1953), Viznacinik prisnovodnih vodorostei Ukrainskoi RSR,
Kiev, V. V.
10. LEMMERMANN E., BRUNNTHALER JOS, PASCHER A. (1915), Chlorophyceae
II, in PASCHER A., Die Susswasser-Flora, Jena, h. 5.
11. MATVIENKO A. M. (1954), Zolotistîe vodorosli, in Opredelitel presnovodnîh vo-
doroslei SSSR, Moscova, vîp. 3.
12. PETERFI L. ŞT. (1962), Alge noi pentru algoflora R.P.R. din lacurile de la Şaeş,
Hendorf şi Movile, .Studia Univ. Babeş-Bolyai, ser Biologia, Cluj, fasc. 2,
25-40.
13. PETERFI L. ŞT. (1963), Genul Scenedesmus în unele lacuri din podişul Hîrti-
baciului, Stud. şi cercet. de Biol., seria Biol. veget., v. XV, nr. 1, 19-38.
14. PETERFI L. Şt. (196-1), Latest Data on the Chlorophyceae of the Hendorf-Netuş
Fish-Lake from Transsylvania (Rumania), Nova Hedwigia, Weinheim, bd
VIII, 311-318 u. 5 taf.
15. PETERFI L. ŞT. (1964), Cercetări asupra fitoplanctonului din pescăria Cefa,
Contribuţii Botanice, Cluj, 41-52.
16. l 'ETERJ.<'I L. ŞT. (1969), Alge din împrejurimile oraşului Salonta, Comunicări
de Botanică ale Soc. Şt. Biol. din R.S.R., Bucureşti, 41-50.
17. PETERJ.<'I ŞT„ ROBERT A şi NAGY-TOTH FR., (1900), Flora algologică a unor
lacuri din Cîmpia Transilvaniei, Studia Univ. Babeş-Bolyai, ser. Biologia,
Biologia, Cluj, fasc. 2, 2:3-46.
18. POPOV A T. G. (1957), Evglenovîe vodorosli, in Opredelitel presnovodnîh vodo-
roslei SSSR, Moscova, vîp. 7.
19. PRESCOT G. W. (1962), Algae of the Western Great Lakes Area, Dubuque, Iowa.
20. SCHILLING A. J. (1913), Dinoflagellatae (Peridineae), in PASCHER A„ Die
Susswasser-Flora, Jena, h. 3.
21. ŞERBANESCU M. şi ŞERBANESCU I. (1958), Contribuţii la cunoaşterea algelor
din R.P.R., Stud. şi cercet. de Biol., seria Biol. veget., t. X, nr. 1, 55-85.
22. TARNAVSCHI I. T. şi RADULESCU D. (1956), Forme noi de Desmidiaceae
turficole descrise din bazinul Dornelor, Comunic. Acad. R.P.R., t. VI, nr. 3,
437-442.
23. TARNAVSCHI I. T. şi OLTEAN M. (1956), Materiale pentru un cospect al
algelor din R.P.R., Analele Univ. „C. I. Parhon", seria Şt. Nat. Biologie,
V. 12, 97-149.
24. TARNAVSCHI I. T. şi OLTEAN M. (1958), Materiale pentru un conspect al al-
gelor din R.P.R., II şi II-continuare, Stud. şi cercet. de Biol., seria Biol.
veget., t. X, nr. 3, 269-290, nr. 4, 317-344.
25. UHERKOVICH G. (1959), Adatok a Tisza holtâgainak mikrovegetacicijcihoz. I,
Botanikai Ktizlemenyek, Budapesta, v. XLVVIII, nr. 1-2, 30-40.
http://cimec.ro
58 LUCIAN GRUIA
26. UHERKOVICH G. (1960), Beitrăge zur kenntnis ilber des vorkommen der Sce-
nedesmus-Arten in Ungarn. II, Acta Bot. Acad. Scient. Hung., Budapesta,
t. VI, fasc. 3-4, 405-426.
27. UHERKOVICH G. (1962), Adatok a Tisza potamophytoplanktonja ismeretehez
III, Hidrologiai Kozlony, Budapesta, 348-358.
2B. UHERKOVICH G. (1962), Beitrăge zur Kenntnis der Chlorococcaleen-Flora des
Schwarzen Meeres, Botanica Marira, Hamburg, v. III, fasc. 3/4, 123-128.
29. UHERKOVICH G. (1963), Adatok a Tisza holtcigainak mikrovegetcici6jcihoz, Bo-
tanikai K6zlemenyek:, Budapesta, v. 50, nr. 3, 117-123.
30. ZABELINA M. M., KISELEV I. A., PROŞKINA-LAVRENKO A. I., ŞEŞU
KOVA V. S. (1951), Diatomovîe vodorosli, in Opredelitel presnovodnîh
vodoroslei SSSR, Moscova, vîp. 4.
Summary
The author presents the list of the algae determined from 6 hydro-
logkal units which make up the central sySltem of pools of the lacustrian
complex of the Calnovăţ islet (Islaz commune, Teleorman district).
The work comprises the original sketch of the analysed pool system
and 17 original figures and of some algae determined from there pools.
Considerations are made on the existing conditions in the hydro-
logical units studied, as well as on the flora of the algae determined, a
flora comprising a total of 244 taxons.
Argeş-Piteşti 24-25 mai 1971.
http://cimec.ro
CONTRIBUŢII LA CUNOAŞTEREA SPECIILOR DE SEPTORIA FR.
DIN MICOFLORA MASIVULUI IEZER - PAPUŞA
A. RICHIŢEANU
Dintre ciupercile neperfecte, genul Sepioria Fr. (Sphaeropsidales-

Sphaeropsidaceae), este unul din cel mai bine reprezentate genuri din
micoflora ţării noastre în care s-au descris, pînă în prezent, peste 200
de specii.
Prin lucrarea de faţă facem cunoscute 68 de specii aparţinînd aces-
tui gen recoltate între anii 1966-1970 din Masivul Iezer-Păpuşa, masiv
caracterizat printr-o mare variabilitate a formelor de relief care se
reflectă fidel în flora şi în vegetaţia, foa11te bogatu şi variată a acestei
zone.
Toate speciile citate sînt semnalate pentru prima dată în Masivul
Iezer-Păpuşa a cărui micofloră a fost foarte puţin cercetată pînă în pre-
zent. Intre acestea facem cunoscute 4 sperii noi pentru flora micologică
a României (Septoria chamaecisti Vestergr. pe llelianthemum nummula-
rium (L.) Mill., Septoria penzigii Cocc. et Mor. pe Aquilegia vulgaris L.,
Septoria rhamni - catharticae Ces., pe Rhamnus tinctoria W. et K şi
Septoria tormentillae Rob. ex Desm. pe Potentilla chrysantha Trev.) şi
16 plante gazde noi pentru diferite specii de Septoria cunoscute deja la
noi în ţară.
Avînd în vedere că în cazul multor genuri de Sphaeropsidales şi
Melanconiales şi, în general, în cadrul grupului Fungi inperfecti con-
ceptul de specie este destul de confuz, am adoptat punctul de vedere
al lui Jărstad (1962, p. 42-43) eare recomandă includerea în acest gen
nu numai a formelor picnidiale, dar şi a acelora ou peridia incompletă
sau lipsi,te de peridie care, obişnuit, sînt plasate în genurile Phleospora
(Phloeospora), Cylindrosporium Sacc. (non Grev.) sau Septogloeum.
De altfel, acest punct de vedere coincide definiţiei date genului
Septoria de către F r i e s (Syst. Myc. 3, p. 480, 1829) care include în
acest gen specii „cum ... et sine perithecio", avînd ca tip pe Septoria
ulmi Fr., Elench. Fung., 2, p. 118, 1828 = Phloeospora ulmi (Fr.) W a 11 r.
= Phleospora ulmi (Fr.) Sac c. = Sepiogloeum ulmi (Fr.) Brio s i e t
Cav. = Cylindrosporium ulmi (F.) V as s i 1., deci, o specie nepicnidială.
http://cimec.ro
60 ANGHEL nICHIŢEANU
Obişnuit, în literatura micologică genul Septoria este tratat în sens

mai restrîns, şi care, conform emendării lui Sac car d o (Syll. Fung. 3,
p. 474), cuprinde numai speciile cu picnidii bine diferenţiate, avînd ca
tip pe Septoria cytisi Desm„ speciile cu peridia incompletă fiind plasate
în genul Phleospora iar cele complet lipsite de peridie în Cylindrosporium
Ung. (non Grev.).
Deoareoe între formele picnidiale şi cele lipsite de peridie nu se
pot stabili limite distincte, ele reprezentînd o serie continuă, pare mai
justificată şi mai practică menţinerea genului Septoria în acelaşi sens
larg atribuit iniţial de Fries, ca un complex de specii cu numeroase tran-
ziţii înitre Sphaeropsidaceae şi Melanconiaceae.
ln continuarea lucrării noastre prezentăm lista speciilor genului
Septoria Fr. în ordinea alfabetică, în care speciile noi sînt însoţite de o
seurtă descriere iar plantele gazde noi sînt însemnate prin asterisc (•).
- Septoria aceris (Lib.) Berk. etBr., Ann. Mag. Nat. Hist., 5, p. 379,
1850.
Sin. Ascochyta aceris Lib., Phleospora aceris (Lib.) Sacc. Septoria
pseudoplatani Rob. ex Desm„ Phleospora pseudoplatani Bub. et Kab„
Cylindrosporium pseudoplatani (Rob. ex Desm.) Died„ C. pseudoplaiani-
cola Migula, Septoria incondita Rob. ex Desm. var. acericola Desm„ S.
epicotylea Sacc.
Pe frunze de Acer pseudoplatanus L„ Valea Rîului Tîrgului la
Rîuşor, 9.VI.1968.
- Septoria aegopodii Desm„ Plant. Crypt. N. Fr., ed. 1, p. 616,
1833.
Sin. Septoria podagrariae Lash, S. aegopodii (Preuss.) Sacc„ Phleo-
spora aegopodii (Preuss.) Grave.
Pe frunze de Aegopodium podagraria L., Valea Ouca, 11.VIIl.1967,
Valea Rîului Tîrgului la Rîuşor, 9.VI.1968, Valea Dîmboviţei la Pecinea-
gul, 4.IX.1968.
- Septoria aegopoclina Sacc. în l\'Iichelia, 1, p. 185 (1878).
Pe frunze de Aegopodium podagraria L„ Valea Rîului Tîrgului la
- Septoria anthyllidis Sacc. in Barbey, Fl. Sard. Comp., p. 249 et
Syll. Fung„ 10, p. 361, 1892.
Pe frunze de Anthyllis vulneraria L„ Cheile Dîmboviţei, 7.VIII.1970.
- Septoria associata Bub. et Kab„ Sechstr. Beitr. Pilzfl. Tirol in
Ann. Myc., 5, p. 42, 1907.
Pe frunze de Carduus personala L. Jacq!, asociată ou Fusicladium
aronici Sacc„ Valea Rîului Doamnei în chei, 9.VI.1970.
- Septoria astragali Rob. ex Desm„ Ann. Sci. Nat„ Ser. 2, 19, p.
345, 1843.
Pe frunze de Astragalus glycyphyllus L„ Valea Rîului Tîrgului lîngă
comuna Lereşti, 4.VIII.1970.
- Septoria bupleuri-falcati Died. in Hedwigia, 1903, p. 167.
Pe frunze de Bupleurum falcatum L„ Cheile Dîmboviţei, 25.V.1969.
- Septoria calamagrostidis (Lib.) Sacc„ Malpighia, 2, p. 22, 1888.
Sin. Ascochyta calamagrostidis Lib.
http://cimec.ro
SPECIILE DE SEPTORIA Ffl. DIN MICOFLORA MASIVULUI IEZER-PĂPUŞA 61
Pe frunze de Calamagrostis pseudophragmites (Hall. fil.) Koeler•,

Valea Cuca, 11.VIII.1967, Valea Rîuşorului, 3.IX.1967.
- Septoria caricinella Saec. et Roum„ Reliq. Lib. Ser. 4, 152 ;
Sacc., Syll. Fung., 3, p. 566, 1884.
Pe frunze de Carex leporina L!, Muntele Portăreasa într-un sfagnet,
14.VIIl.1969; pe frunze de Carex stellulata Good. *, Plaiul lui Pătru,
5.VII.1967, Muntele Portăreasa, 3.IX.1967.
- Septoria centaureae (Roum.) Sacc., Syll. Fung., 3, p. 551, 1884.
Pe frunze de Centaurea nervosa Willd., Poiana Sîntilie, 10.VIIl.1967.
- Septoria cerastii Rob. ex Desm., Ann. Sci. Nat. ser. 3, 11,p. 347.
1849.
Pe frunze de Cerastium fontanum Baumg. subsp. triviale (Link)
Jalas, Valea Bătrînei, 20.VI.1966, Valea Rîului Tîrgului la cabana Voina,
4.VII.1967, Valea Rîului Doamnei la Bahna Rusului, 8.VI.1970.
- Septoria chamaecisti Vestergr. Bihang. K. Svenska V. A. Handl.
XXI, III, nr. 6, p. 24, 1896.
Pete epifile, la început mici, izolate şi de culoare brună apoi, con-
fluente, mari, cenuşiu albicioase şi cu margine bmn-întunecată. Picnidii
mici, de 40-60 ft diametru, globuloase şi scurt papila te, de culoare brun-
negricioasă. Picnispori liniari sau filiformi, drepţi sau uşor curbaţi, de
17-40 X 1-1,2 ~1 unicelulari, uneori, discret gutulaţi, hialini.
Pe frunze de Helianthemum numularium (L) Mill., Cheile Dîmbo-
viţei 7.V.1968.
- Septoria chrysanthemella Sac<:'„ Syll. Fung., 11, p. 542, 1895.
Sin. S. chrysanthemi Cav„ S. chrysanthemi Rostr„ S. rostrupii
Sacc., S. varians Joffrin, S. chrysanthemi-indici Bub. et Kab.
Pe frunze de Chrysanthemum leucanthemum L„ Valea Argeşului,
1.VIl.1966.
- Septoria cirsii Niessl, Măhr. cryptogam. Flora, 2, p. 36, 1865.
Pe frunze de Cirsium arvense (L.), Valea Rîului Doamnei la Bahna
Rusului, 8.VI.1970 ; pe frunze de Cirsium erisithales (Jacq.) Scop. Valea
Rîuşorului la cantonul silvic Portăreasa, 13.VIII. 1969.
- Septoria corcontica Kab. et Bub. in Hedwigi·a, 49, p. 294, 1907.
Pe frunze de Potentilla ternata K. Koch, Vîrful Bătrîna, 5.VII.1967
1847.
- Septoria cornicola Desm. Exs. nr. 342 ; Sacc„ Syll. Fung., 3,
p. 492, 1884.
Pe frunze de Cornus sanguinea L„ Cheile Dîmboviţei, 7.VIII.1970.
- Septoria cruciatae Rob. ex Desm„ Ann. Sci. Nat., ser. 3,8, p. 20,
Sin S; urens Pass., S. aparines Ell. et Kell., S. asperulae Băuml..
S. galii borealis P. Henn., S. galii borealis Buh. et Kab.
Pe frunze de Galium palustre U, Valea Cuca, 11.VIII.1967 ; pe
frunza de Galium oerum L., Valea Rîului Tîrgului lingă comuna Lereşti,
4.VIII.1970.
- Septoria cytisi Desm„ Ann. Sci. Nat., ser. 3, 8, p. 24, 1847.
Pe frunze de Cytisus sp., Cheile Dîmboviţei, 7.VIII.1970.
Septoria epilobii West. in Bull. Acad. R. Sci. Belg. 19, 3, p. 120,
1852.
http://cimec.ro
62 A'.'\GHEL RICHIŢEANU
Pe frunze de Epilobium montanum L., Pîrîul lui Geantă, 8Vll.1969.

- Septoria eupatorii Rob. ex Desm., Ann. Sci. Nat. ser. 3, 20, p. 91,
1853.
Pe frunze de Eupatorium cannabinum L., Cheile Dîmboviţei, 7.VIII.
1970.
- Septoria fagi Auersw. in Thi.im., Fung. austr. 1280 ; Sacc.,
Michelia, 2, p. 101, 1880.
Pe frunze uscate de Fagus sylvatica L., Valea Bughiţei, 28.IV.1969.
- Septoria fragariae (Lib.) Desm., Ann. Sci. Nat. ser. 2, 17, p. 111,
] 842.
Sin. Ascochyta fragariae Lib., Stagonospora fragariae Bri. et Har.,
Septogloeum fragariae (Bri. et Har.) v. Hohn, Cylindrosporium fragariae
(Bri. et Har.) Vassil., Septogloeum comari Bres. et All., S. potentillae All.,
Pe frunze de Fragaria vesca L., Valea Clăbucetului, 12.VI.1968,
Muntele Lalu, 4.X.1968.
- Septoria galeopsidis West., Bul. Acad. R. Sci, Belg., ser. 2,2,
p. 574 1857.
Pe frunze de Galeopsis x tetrahit L., Valea Rîuşorului la cantonul
silvic Portăreasa, 13.VIII.1969 ; pe frunze de Galeopsis sp., Plaiul Mun-
tişorului, 23.V.1969, Pîrîul lui Geantă, 8.VII.1969.
- Septoria gei Rob. ex. Desm. Ann. Sci. Nat. ser. 2, 19, p. 342,
1843.
Pe frunze de Geum montanum L., Poiana Sîntiliei, alt. cca. 1900 m,
10.VIII.1967, Valea Pîrîului Iezerului, 23.Vl.1968.
- Septoria geranii Rob ex. Desm., Ann. Sci. ser. 3, 20, p. 93, 1853.
Pe frunze de Geranium robertianum L., Pîrîul lui Geantă,
8.VIl.1969 ; pe frunze de Geranium sylvaticum L., Valea Pîrîul Iezeru-
lui, 5.VIII. 1970.
- Septoria graminum Desm. Ann. Sei. Nat. ser. 2, 19,p. 339, 1843.
Pe frunze de Dactylis glomerata L., 17.X.,1969, Cheile Dîmboviţei,
7.VIII.1970.
- Septoria hyperici Rob. ex. Desm., Ann. Sci. Nat. ser. 2,17, p. 110,
1842.
Pe frunze de Hypericum hirsutum L., Cheile Dîmboviţei, 17.X.1969,
pe frunze de Hypericum maculatum Cr., Valea Pîrîului Iezerului,
5.IX.1967, Muntele Văcarea, 9.VII.1969 ; pe frunze de Hypericum perjo~
ratum Cr., Valea Bătrînei, 16.VIII.1969.
- Septoria junci Desm., Ann. Sci. Nat. ser. 3, 20, .p. 85, 1853.
Sin. Rhabdospora junci (Desm.) Allesch.
Pe tulpini de Juncus effusus L.", Valea Rîului Tîrgului lingă Lereşti,
4.VII.1967, Muntele Portăreasa 3.IX.1968.
- Septoria lamiicola Sacc., Syll. Fung., 3, p. 538, 1884.
Sin. S. lamii Sacc., S. heterochroa Rob. ex Desm. b lamii Desm. S.
lamii West, S. lamii Pass.
Pe frunze de Lamium album L., Valea Calului, 10.VII.1969.
- Septoria lamii maculati (C. Massal.) Died., Die Pilze, 9, p. 476,
1915.
Sin. S. lamii Pass var. lamii maculati C. Massal.
Pe frunze de Lamium maculatum L., Valea Rîului Tîrgului la Rîu-
şor 9.VI.1968.
http://cimec.ro
SPECIILE DE SEPTORIA FR. DIN MICOFLORA MASIVULUI IEZER-PĂPUŞA 63
- Septoria lapparum Sacc., Michelia, 1, p. 184, 1878.

Pe frunze de Arctium lappa L., Valea Rîului Doamnei la Bahna
Rusului, 8.VI.1970.
- Septoria lychnidis Desm., Ann. Sci. Nat. ser. 3, 11, p. 347, 1849.
Sin. S. melandii Pass., S. lychnidis var. pusilla Trail, S. lychnidicola
Brun., S. melandrit albi Băuml., S. pusilla (Trail) Buh.
Pe frunze de Silene dioica (L.) Clairv. (Melandrium rubrum (Weig.)
Garcke, Valea Largă, 9.VIII.1967.
- Septoria lysimachiae West, în Bull. Acad. R. Sci. Belg., 19, 3,
p. 120, 1852.
Pe frunze de Lysimachia nummularia L., Valea Argeşelului lingă
satul Nămăeşti, 1.VII.1966, Rîului Tîrgului la Rîuşor, 4.VII.1967.
- Septoria macropoda Pass., Atti Soc. Critt. Ital., 2, p. 45, 1879.
Sin. S. annua Ell. et Ev., S. poac annuae Bres.
Pe tuLpini, frunze şi glume de Poa annua L.4, Valea Cuca, 9.VI.1967,
Muntele Găinaţul Mare lîngă stînă, 10.VIII.1967, Valea Largă spre Crucea
Domnişanuhii, 10.VI.1968.
- Septoria malvicola Ell. et Mart., Journ. of Myc., 3, p. 65, 1887.
Pe frunze de Malva pusilla Sm., satul Podul Dîmboviţei, 18.X.1969.
- Septoria mougeotii Sacc. et Roum, Reliq. Libert., 4, nr. 151,
1884.
Pe frunze de Hieracium pilosella L., Cheile Dîmboviţei, 7.V.1968.
- Septoria napelli Speg. Nov. Add. nr. 162 ; Sacc., Michelia, 2,
p. 166 et 278, 1882.
Pe frunze de Aconitum toxicum Rchb., Cheile Dîmboviţei, 18.X.1969.
- Septoria nodorum (Berk.) Berk. et Br., Ann. Mag. Nat. Hist.,
Ser. 2., 5, p. 379, 1850.
Pe frunze de Roegneria canina (L.) Nevski (Agropyrum caninum
(L.) R. et Sch.)*, Valea Pîrîului Iezerului, 23.VI.1968.
- Septoria obscura Trail, Scott. Natural., 10, p. 73, 1889.
Pe frunze de Campanula abietina Gris. et Sch. *, Poiana Sîntiliei.
10.VIII.1967; pe frunze de Campanula alpina Jacq. *, Muntele Piscanul,
f>.VII.1967; pe frunze de Campanula rapunculoides L. •, Valea Bătrînei,
16.VIII.1969.
- Septoria origanicola Allesch., Ber. bayer. bot. Ges., 4, p. 35, 1896.
Pe frunze de Origanum vulgare L., Cheile Dîmboviţei, 7.VIII.1970.
- Septoria ouderriansii Sacc., Syll. Fung. 3, p. 536, 1884.
Pe tulpini de Poa nemoralis L., Cheile Dîmboviţei, 18.X.1969.
- Septoria penzigii Cocc. et Mor., Enum. Fungi della provincia di
Bologna, Cent. 3, p. 25, t. 2, f. 28-31 ; Sacc., Syll. Fung. 10, p. 361, 1892.
Pete drculare sau neregulate, mici, de 2-4 mm diametru, cenuşiu
albkioase şi înconjurate de o zonă brun-roşcată. Picnidii epifile, nume-
roase, de 50-90 µ diametru (după Saocardo, 1892, 80-95 11), brun-negri-
cioase, sferice şi cu ostiol distind. Picnospori filiformi, drepţi, neseptaţi,
hialini, de 15-20 X 1 µ (după Saccardo 1892, 16-24 X 0,75-1 p).
Pe frunze de Aquilegia vulgaris L., Valea Rîului Tîrgului lîngă
Lereşti, 4.VIII.1970.
- Septoria pimpinellae-saxifragae Săvul. et Sandu-Ville, Hedwigia,
73, p. 91, 1933.
http://cimec.ro
64 A"CHEL RICHIŢEANU
Pe frunze de Pimpinella saxifraga L„ Cheile Dîmboviţei, 7.VIII.1970.

- Septoria piricola Desm., Ann. Sci. Nat., Ser. 3, 14, p. 114, 1850.
Sin. Depazea pirina Fr., Septoria piri Westend., S. nigerrima Fuck.
Pe frunze de Pyrus sativa Lam. et DC., satul Podul Dîmboviţei,
18.X.1969.
- Septoria polygonorum Desm., Ann. Sci. Nat., Ser. 2, 17, p. 108.
1842.
Sin. S. polygonicola Sacc.
Pe frunze de Polygonum hydropiper L., Valea Riuşorului, 3.IX.1967.
- Septoria posoniensis Bauml„ Hedwigia, 24, p. 75, 1885.
Pe fmnze de Chrysosplenium alternifolium L., Valea Bughii sub
Muntele Cernat, 4.IV.1967.
- Septoria prostrata Kab. et Bub., Oesterr. bot. ZeitsC"hr .. p. 185,
1905.
Pe frunze de Homogyne alpina (L.) Cass., Vîrful Obîrşia, alt. ccn.
2 300 m, 25.Vl.1968, Lacul Iezer, alt. cca. 2 130 m, 5.VIII.1970.
- Septoria punctoidea Karst. in Hedwigia, 23, p. 38, 1884.
Pe frunze uscate de Carex humilis Leyss„ Cheile Dîmboviţei,
7.V.1968.
- Septoria rhamni-catharticae Ces. in Rabenh., Herb. Myc., 1,
1956, 1855.
Pete bxiune de 4-8 mm diametru, delimitate de o zonă subţire brun-
negricioasă. Picn.idii epifile ovoidale, scufundate în substrat, cu peretele
bruniu, de 120-144 X 72-96 µ. Picnospori cilindric-fusiformi, mai mult
sau mai puţin curbaţi, 2-4 septaţi, hialini, de 27-44 X 2,5-3 ,11.
Pe frunze de Rhamnus tinctoria W. et K., Cheile Dîmboviţei,
7.VIIl.1970.
- Septoria rohlenae Bub., Bull. Herb. Boiss., 2, ser. VI. p. 479,
1906.
Pe frunze de Scrophularia scopolii Hoppe, Valea Largă, 9.VIll.1967.
- Septoria rosae Desm., Pl. Cryipt., 1, p. 535, 1831.
Sin. Phlaespora rosae (Desm.) West., Ascochyta rosarum Lib.,
Septoria rosarum West., S. rosae-arvensis Sacc., S. rosana Thiim.
Pe frunze de Rosa canina L., Valea Riului Tîrgului la Rîuşor,
4.VIl.1967; pe frunze de Rosa pendulina L„, Valea Bătrînei, 16.VIll.1969.
- Septoria salviae pratensis Pass., Journ., d'Hist. nat., 4, p. 16,
1885.
Pe frunze de Salvia verticillata L., Cheile Dîmboviţei, 7.VIII.1970.
- Septoria saxifragae Pass., Micr. Ital., 16, 1880.
Pe frunze de Saxifraga stellaris L., Vîrful Huluba, 9.VIl.1969.
- Septoria scabiosicola Desm., Ann. Sci. Nat. Ser. 3,20, p. 92. 1853.
Pe frunze de Scabiosa columbaria L., Cheile Dîmboviţei, l 7.X.1969.
- Septoria schnabliana (Allesch.) Died., Pilze IX, p. 454, 1915.
Sin. Rhabdospora schnabliana Allesch.
Pe frunze de Erigeron acer L. *, Cheile Dîmboviţei, 7.VIIl.1970.
- Septoria scleranthi Desm. in Bull. Soc. Bot. Fr., 4, p. 861, 1857.
Pe frunze de Scleranthus annuus L., Valea Cucii, 2.VI.1968.
- Septoria sedi (Lib.) West., Crypt. Stat. Natural., ip. 117, 1854,
Bull. Acad. R. Belg. N.S., 2, p. 557, 1857.
http://cimec.ro
SPECIILE DE SEPTORIA FI\. DIN MICOFLORA MASIVULUI IEZER-PĂPUŞA 65
Sin. Ascochyta sedi Lib„ Septoria sedicola Peck.

Pe frunze de Sedum telephium L. subsp. fabaria (Koch) Kirschleger,
Valea Cucii, 11.VIII.1967, comuna Lereşti pe Izvorul Maricăi, 14.X.1968.
- Septoria senecionis West., Bull. Acad. R. Sci. Belg. 19, 3, p. 121,
1852.
Pe frunze de Senecio nemorensis L., var. intercedens Beck., Valea
Bătrînei, 5.IX.1967.
- Septoria soldanellae Speg., Dec. mycol. 115 ; cit. sec. Sacc., Syll.,
3, p. 532, 1884.
Pe frunze de Soldanella major (Neilr.) Vierh., Valea Pîriului Ieze-
rului, 23.VI.1968 ; pe frunze de Soldanella pussila Baumg„ Vîrful Obîrşia,
alt. cca 2 300 m, 25.VI.1968.
- Septoria sorbi Lasch ex Sacc„ Bull. Soc. Myc. Fr., 5, p. 129, 1889.
Sin. Septoria sorbi Lasch, S. aucupariae Lasch, S. aucupariae Bres„
S. aucuparicola Oud.
Pe frunze de Sorbus aucuparia L., Valea Largă, 9.VIII.1967.
- Septoria stachydis Rob. ex Desm„ Ann. S('i. Nat. Ser. 3,8, p. 19,
1847.
Pe frunze de Stachys sylvatica L„ Valea Largă spre Crucea Dom-
nişanului, 1O. Vl.1968, Valea Clăbucetului, 12. Vl.1968.
- Septoria stellariae Rob. ex Desm„ Ann. Sci. Nat. Ser. 3, 8, p. 22,
1848.
Pe frunze de Stellaria aquatica (L.) Scop., Valea Dîmboviţei în
Cheile Plaiul Mare, 12.VI.1968, comuna Lereşti pe Izvorul Maricăi,
14.X.1968 ; pe frunze de Stellaria graminea L!, Valea Rîului Tîrgului la
Rîuşor, 4.VIl.1967, Muntele Pleaşa Drăganului, 12.VI.1968 ; pe frunze de
Stellaria media (L.), Cyr„ Valea Bughii sub Muntele Cernat, 4. VI.1967,
Muntele Găinaţul Mare lingă stînă, 10.VIII.1967, comuna Lereşti pe Izvo-
rul Maricăi, 14.X.1968.
-- Septoria taraxaci Holl6s, Ann. Mus. Nat. Hung., 5, p. 462, 1907.
Pc tulpini de Taraxacum officinale Web.'„ Valea Rîului Tîrgului la
- Septoria tormentillae Rob. ex Desm .. Ann. Sci. Nat. Ser. 3, 8,
p. 22, 1847.
Sin. S. sparsa F11ck.
Pete circulare sau neregulate de 1-4 milimetri diametru, cenuşiu
albicioase şi înconjurate de o zonă purpurie. Picnidii epifile, globuloase
sau lenticulare, brun-negricoase, de 50-70 ,tt diametru. Picnospori fili-
formi drepţi sau uşor curbaţi, de 20-32 X 1,5 µ (după Cejp şi Dolejs
(1967), 17,2-38,5 X 1,5-2 11}. cu 3-4 septe, uneori unicelulari, hialini
1
sau slab gălbui.

Pe frunze de Potentilla chrysantha Trev„ asociată cu Phragmidium
potentillae (Pers.) Karst., Cheile Dîmboviţei, 7.VIll.1970.
- Septoria ulmi (Fr.) Fr., Elench. Fung., 2, p. 118, 1828.
Sin. Phloeospora ulmi (Fr.) Wallr„ Phleospora ulmi (Fr.) Sac<'., Sep-
togloeum ulmi (Fr.) Briosi et Cav., Cylindrosporium ulmi Vassil.
Pe frunze de Ulmus glabra Hudson., Cheile Dîmboviţei, 18.X.1969.
Septoria urticae Rob. ex Desm„ Ann. Sci. Nat. Ser. 3,8, p. 24,
1847.
http://cimec.ro
66 ANGHEL RICHIŢEANU
Pe frunze de Urtica urens L., Valea Rîului Tîrgului la Lereşti,

4.VIll.1970.
- Septoria vincetoxici (Schub.) Auersw. in Rabenh., Fungi europ.,
3787 ; Sacc., Michelia, 1, p. 181, 1878.
Pe frunze de Cynanchum vincetoxicum (L.) Pers., Cheile Dîmbovi-
ţei, 17.X.1969.
- Septoria virgaureae (Lib.) Desm., Ann. Sc-i. Nat. Ser, 2, 17, p. 109,
1842.
Sin. Ascochyta virgaureae Lib., Septoria eusebiana Unam.
Pe frunze de Solidago virgaurea L., Valea Bătrînei, 5.IX.1967,
16.VIIl.1969.
Materialul micologic prezentat în această lucrare se află înserat în
herbarul InstHutului pedagogic Piteşti.
BIBLIOGRAF'IE
1. ALLESCHER A. (1901), Fungi imperfecti : Hyalin - sporige Sphaeroideen Rabh.

Krypt. Fl., Ed. 2.I.6.
2. BIZOVA Z. M., VASIAGHINA M. P., DEEVA N. G., KALIMBETOV B. K ..
PISAREVA N. F., ŞV ARŢMAN S. R. (1970), Fungi imperfecti (Sphaerop-
sidales). Flora sporovîh rastenii Kazahstana. V, 3. Alma Ata.
3. BONTEA V. (1953), Ciuperci parazite şi saprofite din Republica Populară
Română. Bucureşti.
4. CEJP K. (1969), Contri~ution to the knowledge of the species of the genus
Septoria Fr. from Western Bohemia. C:es. Mykol. 23.
5. CEJP K., DOLEJS K. (1967), Hare species of the genus Septoria from Czecho-
slovakia. Ces. Mykol. 21
6. CEJP K., JECHOVA V. (1967), Ein Beitrag zur Kenntnis der tschechoslovaki-
schen Arten der Gattung Septoria Fries. Acta Mus. nat Pragae 23 B, 4.
7. CEJP K., ZAVREL M. (1968), Contribution to the knowledge of imperfect order
Sphaeropsidales from Moravia. Zpravy Vlastivedneho Ostavu v Olomouci.
Cislo 141.
!l. CONSTANTINESCU O. (1962), Contribuţii la cunoaşterea speciilor de Septoria
Fr. din micoflora R.P.R. Comunicările Acad. R.P.R. 12(12).
9. DIEDICKE H. (1915), Sphaeropsideae, Melanconieae. Krypt. fl. Mark Brandenb.,
IX, Pilze, VII. Leipzig.
10. GROVE W. B. (1935), British stem-and leat-fungi (Coel.omycetes). I. Sphaerospsi-
dales. Cambridge.
11. JORSTAD I. (1962), Parasitic Micromicetes from the Cana1·y Islands. Skrifter
N. Vidensk. Akad. Oslo, I.N.S., 7.
12. JORSTAD I. (1963), Icelandic parasitic fungi apart /rom Uredinales. Skrifter
N. Vidensk. Akad. Oslo, I.N.S„ 10.
13. JORSTAD I. (1965), Septoria and septoroid fttngi on Dicotyleones in Norway.
Skrifter N. Vidensk. Akad. Oslo, I.N.S., 22.
14. JORSTAD I. (1967), Septoria and septoroid fttngi on Gramineae in Norway.
Skrifter N. Vidensk. Akad. Oslo, I.N.S„ 24.
15. SACCARDO P. A. (1884), S11lloge Fungorum. 3. Padua.
16. TETERENIKOVA-BABAIAN D. N. (1962), Obzor gribov iz roda Septoria para-
zituruiuşcih na cuZturnîh i dicorastuşcih rasteniah Armianskoi SSSR.
Erevan.
17. VASILIEVSKI N. L., KARAKULIN B. P. (1950), Fungi imperfecti parasitici.
Pars II. Melanconiales. Mosqua et Leningrad.
http://cimec.ro
SPECIILE DE SEPTORI.\ FR. DIN MICOFLORA MASIVULUI IEZER-PAPUŞA 67
CONTRIBUTIONS A LA CONNAISSANCE DES ESPECES

SEPTORIA FR. DANS LA MYCOFLORE DU MASSIF IEZER-PĂPUŞA
RESUMf~
Dans la note ci-dessus, on mentionne 68 esipeces appartenant au

genre Septoria Fr., recoltees dans le Massif Iezer-Păpuşa.
Sont indiquees comme nouveautes 4 especes nouvelles pour la myco-
flore de Roumanie, â savoir: Septoria chamaecisti Vestergr, sur Heli-
anthemum nummularium (L.) Mill., S. penzigii Cocc. et Mor. sur Aquilegia
vulgaris L., Septoria rhamni - catharticae Ces. sur Rhamnus tinctoria
W. et K. et Septoria tormentillae Rob. ex Desm. sur Potentilla chrysantha
Trev.
On cite egalement 16 plantes-h6tes nouvelles pour des especes deja
connues dans la flore mycologique du pays.
http://cimec.ro
http://cimec.ro
CONTRIBUŢII LA CUNOAŞTEREA SPECIILOR DE
PHYLLOSTICTA PERS. DIN MICOFLORA MASIVULUI
IEZER - PAPUŞA
A. RICHIŢEANU
ln această comunicare prezentăm speciile genului Phyllosticta Pers.

(Sphaeropsidales -- Sphaeropsidaceae) recoltate din Masivul Iezer - Pă
pu~a între anii 1965--1970.
Cităm 27 de specii determinate pe 28 plante-gazdă, toate Iiind
semnalate pentru prima dată în acest masiv. Dintre act!stea, 12 specii
şi anume : Phyllosticla aconiti Siemaszko pe Aconiium iauricum Wulf.
şi Aconitum paniculatum Lam., Ph. alnicola Massal, pe Alnus glutinosa
(L.) Gaertn., Ph. asperulae Grove pe Galium odoratum (L.) Scop., Ph.
asteromoides Bub. pe Bupleurum falcatum L.. Ph. discosioides (Sacc.)
Allesch. pe Fagus sylvatica L., Ph. intermedia Allesch. pe Clematis
vitalba L., Ph. personatae Allesch. pe Carduus personata (L.) Jacq., Ph.
piricola Sacc. et Speg. pe Pyrus sativa Lam., Ph. pruni - domesticae
Vogl., pc Prunus domestica L., Ph. trailii Sacc. pc Geranium sylvaticum
L., Ph. tremniascensis Massal. pe Digitalis grandiflora Mill. şi Ph. ver-
basci Sacc. pe V erbascum lychnitis L. sînt noi pentru micoflora
R. S. România.
Semnalăm, de asemenea, 3 plante gazde noi pentru specii de
Phyllosticta Pers. deja descrise în flora micologică a ţării noastre.
Speciile sînt înserate alfabetic, cele noi fiind însoţite de o scurtă
descriere, iar plantele gazde noi, de un asterisc ("').
Materialul micologic prezentat în această comunicare se găseşte
în herbaml Institutului pedagogic Piteşti.
- Phyllosiicta · aconiti Siemaszko, Bull. Musee du Caucase, Tiflis,
12. p. 2, 1919.
Pete mari, alungite, brun-cenuşii, delimitate de nervuri. Pionidii
punctiforme, amfigene, brun-negricioase, de 75-120 /t diametru (după
Sac card o, 1931, 60--150 I'; după B î z ova şi colab„ 1967, de
70-100 ,u). Picnospori cilindrici, rotunjiţi la capete, hialini, de
3,5-5,5x1,5 .''(după Saccardo, 1931, 3-4X1,5 ~t; după Bîzova
şi l'olab. 1967, 5-7 X 1,5-2 ~1).
http://cimec.ro
70 A:'l:GHEL RICHIŢEANU
Pe frunze de Aconitum tauricum Wulf., Valea Pîrîului Iezerului,

15.VIll.1969 (picnospori 4,5-5,5 X 1,5 µ) ; pe frunze de Aconitum pani-
culatum Lam., Muntele Ţefeleioa, 10.Vl.1968 (picnospori, 3,5-4,5X1,5 ţt).
- Phyllosticta alnicola Massal., Conitr. mic. Veron., p. 80 et tab. I,
f. 4, 1889.
Pe.te mici, unghiuloase, delimitate de nervuri, izolate sau con-
fluente, brun-ruginii. Picnidii punctiforme, dispuse în grupuri mici,
negre, amfigene, globuloase, de 50-95 ~t diametru. Picnospori hialini,
scurt-cilindrici, rotunjiţi la capete, de 2-4 X 0,7-1 I'·
Pe frunze de Alnus glutinosa (L.) Gaertn., Cheile Dîmboviţei,
18.X.1969.
- Phyllosticta asclepiadearum West., Herb., 1 371 ; Sacc., Michelia,
1, p. 140, 1878 et Syll. Fung., 3, p. 52, 1884.
Pe frunze de Cynachum vincetoxicum (L.) Pers., Cheile Dîmbo-
\ iţei, 17.X.1969.
- Phyllosticta asperulae Grove in Journ. Bot., 1922, p. 14.
Sin. Depazea asperulae Lasch (non Ph. aspemlae Sacc. et Fautr.
quae Sporonema punctiforme (Petrak).
Picnidii hipofile, globuloase sau lentkulare, negre, de 65-96 µ
diametru (după G ro v e, 1935, 60-75 ţt), scufundate în substrat şi
prevăzute cu un por central. Picnospori hialini, oblongi, bigutulaţi,
de 3-4,5 X 1 I' (după G ro v e, 1935, 3-4 X 0,75-1 µ).
Pe frunze uscate de Galium odoratum (L.) Scop. (Asperula ado-
rata L.), asociată cu Septoria cruciatae Rob. ex. Desm. (S. asperulae
Băuml.), Muntele Găinaţul Mare, 9.VIIl.1967.
- Phyllosticta asteromoides Bub., Ann. Mycol., 1904, p. 396.
Pete neregulate, vizibile pe ambele feţe, ale frunzei, la început
purpuriu-brunii, apoi negricioase, mari, confluente şi ocupînd întreaga
suprafaţ.ă a limbului. Picnidii numeroase, mici, de 60-100 p, dia-
metru, lenticulare cu peretele pseudoparenchimatic, brun-negricios, cu
ostiol erumpent. Picnospori cilindrici, rotunjiţi La capete, drepţi, hialini,
de 3,5-5 X 1 ~t.
Pe frunze de Bupleurum falcatum L., asociată cu Septoria
uupleuri-falcati Died., Cheile Dimboviţei, 22.V.1969.
- Phyllosticta astragalicola Massal, Bot. Centr., 1890, p. 386.
Pe frunze de A.stragalus glycyphyllus L. *, Cheile Dimboviţei,
18.X.1969.
- Phyllosticta austriaca Sacc, Malpighia, 11, p. 67, 1897 et Syll.
Fung., 4, p. 855, 1886.
Pe frunze de Doronicum austriacum Jacq., Valea Rîului Tîrgului
la Rîuşor, 4.VIl.1967.
- Phyllosticta chamaenerii Allesch. in Bericht. d. Bayer. Bot.
Ges., p. 31, 1891.
Pe frunze de Epilobium angustifolium L., Muntele Muşuroaiele
Mari, 10.VII.1969.
- Phyllosticta chenopodii boni-henrici Săvul. et Sandu in Hed-
wigia, 73, p. 81, 1933.
http://cimec.ro
C0"1TRlllUTII LA CU:\O.\~TEREA Sl'ECIILOH DE PI!\ LLOSTICTA PERS. 71
Pe frunze de Chenupodium bom1s-henricus L., Valea Dîmboviţei

!a Valea lui Ivan, 5.IX.1968.
- Phyllosticla discosioides (Sacc.) Allesch. in Rabenhort's Krypt.
Flora Deutschland, 6, p. 42, 1901.
Sin. Phoma discosiuicles Sal'l'.
Picnidii punctiforme, hipofile, superficiale, asociate în grupuri
mici pe pete de rnloare brunie. la început ocupînd marginile limbului,
apoi întreaga suprafaţă a frunzeL Picnidiile sînt globuloase sau lenti-
rnlare eu perete brun-negricios, pseudoparenchimatic, de 60-110 ~1 dia-
metru (după Di e ci i t· k e 1915, 100-150 ft), prevăzute cu por (fig. 1, a).
Picnosporii sînt cilindrici, hialini, mici, de 2,5-:i X 0,5 fl (fig. 1, b).
Fig. 1 - Phylloslicla discosioicles (Sacc.) Allesch. :

u - pic11idil' cu picnuspori ; /J ~ picnospuri 111;.1riti.
Pe frunze de Fag11s sylvaiica L„ Valea Rîuşorului la cantonul silvic

Portăreasa. 3.IX.196 7.
- Phyllosiicta eupaturicula Kab. et Buh„ in Hedwigia, 46, p. 288,
1907.
Pe frunze de Eupalorium cannabinum L„ Cheile Dimboviţei,
17.X.1969.
- Phylloslicta ettpatorii Alleseh. in Ber. bayer. Bot. Ges„ 4, p. 3,
1896.
Pc frunze ele Eupatorium cannabimim L„ Cheile Dimboviţei,
7.VIIl.1970.
- Phyllosticta gei Bres., in Hedwigia, 1900, p. 235, Sacc„ Syll.
Fung., 14, p. 831, 1902.
Pe frunze de Geum urbanum L., Valea Rîului Tîrgului la Riuşor,
4.VII.1967.
-- PhyllusUcta gcntianellae Mass., Nuov. Contrib. Mir'. Veron ..
p. 40; Sace., Syll. Fung„ 11, p. 481. 1895.
http://cimec.ro
72 A:\LIIEL H!Clll'j'EA:\ U
Pe frunze de Genliana asclepiadea L., Valea Dîmboviţei la Lacul

Bunea, 4.IX.1968.
- Phyllosticta intermedia Allesch. in Hedwigia, 36, p. 159 ; Sac:c:„
Syll. Fung„ 14, p. 844, 1899.
Pete mic:i, circulare sau neregulate, de 3-4 mm diametru, brun-
negricioase, cu margini nedefinite, uneori confluente. Picnidii mici, de
65-80 ~t diametru, epifilc, uneori şi hipofile, lenticulare sau globuloase.
Picnospori cilindrici, hialini, de 2-2,5 X 1 fl.
Pe frunze de Clematis viialba L., Valea Dîmbovi\ei la Dragoslavele,
15.X.1968.
- Phyllosiicia melaiwplaca Thum„ Pilzfl. Sibir„ BOB ; Sacc„ Syll.
Fung„ 3, p. 58, 1884.
Pe frunze de Veratrum album L„ Valea Rîului Tîrgului la Rîuşor,
4.VIII.1967, Pîrîul lui Geantă, B.VII.1969.
- Phyllosticta osteospora Sacc„ Michelia, 1, p. 531, 1878.
Pe frunze de Populus nigra L„ Valea Dîmboviţei la Dragoslavele
15.X.1968.
- Phyllosticia personatae Allesch„ Fungi bav. exs„ :~59, 1897.
Pete mari cenuşii, de forme diferite, izolate sau confluente. Picnidii
epiiile, dens asociate, globuloase sau lenticulare, brun-negricioase, de
80-110 µ. Picnospori mici, cilindrici, elipsoidali, ovoidali sau oblongi,
unicelulari, hialini, de 2,5-4 X 1-2 µ (fig. 2).
Fig. 2 - Phyllosticta personatae Allesch„ picnidie cu picnospori.
Pe frunze de Carduus personala (L.) Jac:q„ asociată cu Fusicladium

aronici Saoc„ Valea Pîrîului Cuca, ll.VIII.1967.
- Phyllosticta petasitidis Ell. et Ev„ Proc. Ac. Phil., 1891, p. 77.
Pe frunze de Petasites hybridus (L.) G. M. Sch„ Valea Cucii,
9.VI.1968 ; pe frunze de Petasites kablikianus Tasch„ * Cheile Dîmbo-
viţei, 17.X.1969.
- Phylosticta piricola Sacc. et Speg. in Michelia, 1, p. 15:{, 1879
şi Syll. Fung„ 3, p. 7, 1884.
http://cimec.ro
CONTHIBUTll LA CU1'0A~TEl\EA Sl'ECJILOH DE l'll\'LLOSTICTA PEHS. 73
Pe frunze nu se formează pete, picnidiile negre, proeminenLe, glo-

buloase sau lenticulare, de 90-150 ft diametru, fiind dispuse neregulat
pc întreaga faţă inferioară a limbului. Picnosporii sînt cilindrici sau
alungit ovoidali, hialini, de 2-3,5 X 1 ~t (după Sac card o, 1884,
2-2,5 X 0,75-1 µ).
Pe frunze uscate de Pyrus sati1•a Lam., asocială cu Scpioria piri-
cola Desm., satul Podul Dîmboviţei, 18.X.1969.
-- Phyl/osticla plaianoidis Sacc., Miclwlia, 1, p. 360, 1878.
Pe frnnze ele A cer pseudoplatanus L. <', asociată cu Septuria accris
(Lib.) I3erk. l't 13r., Valea Bătrînei, 5.IX.1967.
- Phylluslicta pnmi-clumestice Vogl., Annal. H. Ac. Agric. Torino,
4B, p. 441. 1905.
Pete cpifile circulare, mici, cenuşiu-albicioase şi înconjurate de o
zonă brunie. Picnidii, epifile, sferice sau ovoidale, proeminente, de
50-90 !l diametru. Picnospori cilindrici, rotunjiţi la capete, hialini, de
2,:l-4 X 1 ,11.
Pc frunze ele Prwms clumestica L., salul Podul Dîmboviţei,
lB.X.1968.
- Phylosiicla scruphularinea Sacc., Michelia, 1, p. 141, 187!!.
Pe frunze de Scrophularia nodosa L., Valea Bătrînei, 5.IX.1967.
- Phyllosticta teucrii Sacc. et Speg., Michelia, 1, p. 144, 1878.
Pe frnnze de Glecoma hirsuta W. et K *, Valea Rîuşorului,
:UX.19!i7. Valea nîului Tirgului la Hîuşor, 9.VI.HlG8.
- - Phylluslicla trailii Sacc .. Syll. Fung .. 10. p. 127, 11102.
Syn. Ph. geranii Trail.
Pete hipoiile mari, izolate, de forme diferite, de culoare brunie.
PicnidE dens asociate, hipofile, sferice, brune, scu1t papilate, de 60--120 ,11
diametru (după Saccardo 1892, 60--80 ft). Picnospori cilindrici sau clip~
rniclali, hialini, de 2--2,5 X 0,7-1 ~t (fig. 3).
Fig. 3 - Phyllostic:ta trailii Sacc., pirnidii cu picnospori.
http://cimec.ro
7-! A'\GHEL RICHIŢEANU
Pe frunze de Geranium sylvaticum L., asoeiată cu Ramularia geranii

(West.) Fuck., Cheile Dîmboviţei, 17.X.1969.
- Phyllosticta tremniascensis Massal., Contrib. l'vlyc. Veron., p. 83,
lab. II, fig. 9 ; Saee., Syll. Fung., 10, p. 130, 1892.
Pete mari de culoare brună, de forme diferite, izolaite sau ronfluentc.
Picnidii amfigenc, brunii sau brun-negricioase, sferice, erumpente, de
40-90 ~1 diametru. Picnospori cilindrici, rotunjiţi la capete, drepţi sau
uşor curbaţi, de 2,5-5 X 1-1,5 I'·
Pe frunze de Digitalis grandiflora Mill., Cheile Dîmboviţei,
18.X.1969.
-- Phylosticta verbasci Sacc., Michelia, 1, p. 531, 1878.
Pete circulare sau alungite, pînă la 10 mm diametru, brun-
neg,ricioase pe margini, cenuşiu-albicioa-;e la mijloc, izolate sau oon-
fluente, evidente pe Iaţa superioară a frunzei, greu vizibile pe cea infe-
rioară. Picnidii epifile sau amfigene, dispersate, scuiundate în substrat,
sferice, cu perete i:seudoparenehimatie galben-bruniu, nepapilate (Iig.
4, a). Spori cilindric-i sau elipsoidali, rotunjiţi la capete, adesea bigu-
tulaţ.i. de 4-6 X 2-:~ ~1, hialini (fig. 4, b).
Pc frunze ele \l erbascum lychnitis L., Valea Calului, 10.VIl.1969.
Fig. 4 - Phyllosticta verbasci Sacc. :

a - picnidic cu picnospori ; /J - pic:nospori 1rn\rili.
BIBLIOGRAFIE
I. ALLESCHER A. (1901), Fungi imperfecti: Hyalin - sporige Sphaeroideen. Habh.

Krypt. FI., Ed. 2.1.6.
2. BIZOVA Z. M .. VASIAGHINA l\I. P. Dl•:EVA N. G .. KALlMBETOV B. K..
PISAREVA N. F .. ŞVAHŢMA~ S. H. (1967), Fungi imperfecti (Sphaerop-
sidales). Flora sporovih rastenii Kazahstana, V. 1. Alma Ata.
http://cimec.ro
CONTnIBUŢII LA CUNOAŞTEREA SPECIILOR DE PHYLLOSTICTA PERS. 75
3. BONTEA V. (1953), Ciuperci parazite şi saprofite din Republica Populară Română.

Bucureşti.
4. DIEDICKE N. (1915), Sphaeropsideae, Melanconieae. Krypt. fi. Mark Brandenb.,
IX, Pilze VII. Leipzig.
5. GHOVE W. B. (1935), British stem-and leaf - fungi (Coelomycetes). I. Sphae-
ropsidales. Cambridge.
6. JORSTAD I. (1962), Parasitic Micromycetes from the Canary Islands. Skrifter
N. Vidensk. Akad. Oslo, I, N. G., 7.
7. JORSTAD I. (1963), lcelandic parasitic fungi apart from Uredinales. Skrifter
N. Vidensk. Akad. Oslo, I, N.G., 10.
8. SACCARDO P. A. (1882-1931), Sylloge Fungorum. 1-25. Padua.
CONTRIBUTIONS A LA CONNAISSANCE DES ESPECES

PHYLLOSTICTA PERS. DANS LA MYCOFLORE DU MASSIF
IEZER·- PĂPUŞA
RESUME
Dans cette note on mentionne un nombre de 27 especes apparte-

nant au genre Phyllosticta Pers., recoltees dans le Massif Iezer - Pă
puşa, dont 12 especes sont nouvelles pour la myeoflore de notre pays,
ă savoir : Phyllosticta aconiti Siemaszko, Ph. alnicola Massal., Ph. aspe-
rulae Grove, Ph. asteromoides Bub., Ph. discosioides (Sacc.:.) Allesch.,
Ph. intermedia Allesch., Ph. personatae Allesch., Ph. piricola Sacc. et
Speg., Ph. pruni-domesticae Vogl., Ph. trailii Sacc., Ph. tremniascensis
Massal et Ph. verbasci Sacc.
On indique en meme temps 3 plantes - hotes nouvelles pour des
especes deja signalees dans la Roumanie.
Argeş-Piteşti 2-1-25 V 1971.
http://cimec.ro
http://cimec.ro
CONTRIBUŢII LA CUNOAŞTEREA FAM. F ABRONIACEAE
DIN BRIOFLORA ROMANIEI
GH. MOHAN
A. Caracterizarea generală a speciilor din această familie.

Această familie cuprinde specii de briofite cu talul redus, ces-
pitos, de un verde viu. Tulpinile sînt repente, subţiri, pe care sînt prinse
smocuri de rizoizi ce prezintă numeroase ramificaţii neregulate. Frun-
zele au o formă în general oval lanceolate, de regulă lung ascuţite,
necutate şi nemarginaite, cu nervuna simplă sau ea lipseşte. Celulele
au pereţii subţiri, lipsiţi de papile prozenchimatice. Frunzele la uscă
ciune sînt adprese, la umiditate sînt patente.
Capsula este erectă, susţinută de o setă subţire. Ea poate fi ovală.
cu gîtul scll!1t, sau ea este ştrangulaită sub orificiu. Operculul este
scurt rOlitrat. Scufia este mică, cuculată şi netedă. Inelul există, iar peri-
stomiul poate fi simplu sau dublu.
Sînt cunoscute 16 genuri cu 170 speaii, din care numai 5--6 specii
sînt în Europa, iar restul în ţinuturile calde din Africa şi America.
In brioilora Homâniei au fost găsite 4 genuri cu 5 specii şi anume :
Habrodon perp11silln~ (De Not.) Lindb., Fabronia pusilla Haddi, Fabronia
octoblcpharis Schl., llnacamptodon splachnoides (Frnel.) Brid., Myri11ia
pulvinata Schimp.
B. Cheia pentru determinarea genurilor :

I. Nervura absentă sau slab diferenţiată. Tulpina purtătoare de
propagule . 1. HABRODON
II. Nervura pre7.entă, propagulele lipsesc.
a) Marginea frunzişoarelor puternic dinţată. Peristomiul
simplu 2. F ABRONIA
b) Marginea frunzişoarelor întreagă. Peristomiul dublu.
* frunzişoare cu vîrful ascuţit . . 3. ANACAMPTODON
** frunzişoare cu vîrful scurt, rotunj~t .4. MYHINIA
http://cimec.ro
78 GHEOflGHE MOHAN
1. II ABRODON Schpr.
Este un gen monotipic, reprezentat prin1tr-o singură specie :
llabrodon perpusillus (De Not.), Lindb. (Planşa I).
Sinonime:
PterogoJ11ium perpusillum, De N ot. Spicil.. pag. 12. 22, 1837 et
Syllab., p. 84, 1838.
Pterogonium subenervium Spruce in Annal. and Mag. of nat. hist.,
vol. III. P. 3, p. 150, 1850.
Habrodon notJarisii Schimp. Syn., ed. 1, p. 505, 1860 et Musd eur.
nov., III et in l\.fon. p. 2, t. 1, excl., fig. 20, 1866.
Habrodon nioaeensis De Not. Epil., p. 224, 1869.
Clasmatodon perpusillus Lindb. in Jaurn. of Linn. Soc. XIII, p. 70,
1871.
Specie rară în brioflora României ce se caracterizează printr-o tul-
piniţă ramificată, cu ramuri reduse ce formează tufe moi, verzui, care
poartă propagule formate din 4 celule. Frunzişoarele au o formă ovial·
lanceolată, lung acuminate, întregi şi lipsite de o nervură. Celulele mar-
ginale sînt rotunjite, cu exeepţia celulelor din mijlooul frunzişoarei,
care au o formă eliptic alungită. Frunzele se întind la umiditate, iau la
uscăciune sînt imbr:iC1ate.
Capsula este dreaptă, subcilindrică, brunie, cu operculul conic,
inelul larg hialin. Peristomiul simplu, cu dinVii puternic hialini.
Fruotifică rar, primăvara în lunile mai-iunie.
Element floristic : mediteraneean.
Forma biologică : Brr.
Ecologie : Meso-xerofiit, foto-sciafil, cortiool, acidofil.
Răspîndirea în ţară : * pădurea Prundul Comanei (jud. Ilfov),
(23), (24).
Răspîndirea în Europa : ** Portugalia, Sudul Frianţei, Halia, Jugo-
slavia, Istria, Dalmaţia, România, Germania, M. Britanie (7), (8), (10),
(11). (13), (14), (19). (20).
2. FABRON!A, Raddi.
Muşchi foarte mici, ce cresc pe scoarţa arborilor şi pe roci care

sînt reprezentaţi în brioflora ţării noastre prin două specii care se pot
determina clupă următoarea cheie :
a) Frunze ciliate, capsula subglobuloasă, peristomliul galben
Fabronia pusilla Raddi
b) Frunze dinţate. capsula ovală, peristomiul roşcat .
Fabronia octoblepharis Schl.
a) Fabronia p11sila Raddi (Planşa II-A).
Sinonime:
Grimmia iaconspicua Beri.ol. Amoon., p. 53. TulpiniVe reduse,
repente cu ~amificaţii reduse, oare formează tufe compacte de un verde
gălbui. Frunzele la us('ăciune sint strinse în jurul tulpinivei, iar :la urni-
• ** Răspîndirea speciilor in ţară şi Europa este dată după consultarea lite-

raturii briologice apărută în ţară şi străinătate, trecută la bibliografia lucrării.
http://cimec.ro
6
z
Planşa I - Habrodon perpusillus (De Not.) Lindb. :
l -- Habitus (gametofit şi sporofil) ; 2 - asppc·tul ll'fll'Î frunzişoarf" ; 3 - stn1cl11ra celular;!. ;1 frun-
zişoarC'i: .j - http://cimec.ro
propagull' ; .5 -- spnrogc>n matur ; G - caliptr1l. ; 7 - pcrislomiu.
A 4
z.
t!
': . ft J(
.
.
B 2.
Planşa II A - · F'abronia pttsilla Raddi :
l - llahilus ()!;amctofit şi sporofit' ; 2 - frunzişoară; .1 -- slrul'lura marg:ind frunzişoarPi ;
·I - pcristomiu.
Planşa II B - Fabronia octoblespharis Schl. :
l -- I Iahitus ()!Ollll'lo[it şi sporofil) ; 2 -- frtlll7.işoară ; 3 - cPlulP Oe la haza rrunzjşoarel ;
4 - celule Llin \'irl'ul frunzi5oan.•i i .5 - http://cimec.ro
frunzi':oan\ perichcţială ; 6 - c::iliptrt1. ; 7 - peristomiu.
CONTRIBUŢII LA CUNOAŞTEREA FAM. FABRIONIACEAE 81
ditaite ele se desfac, avind o formă oval-lanceolată, cu vidul lung

ascuţit, prevăzute pe margini cu 3-5 dinţâ ·ciliaţi, ner\l'llra scurtă, celu-
lele de la bază pătratice, iar celelalte romboidal-alungite. Frunzişoarele
pel"icheţiale foarte alungite se acoPffă una pe ruta.
Cap.sula dreaptă, foarte mică, subglobu1oasă, gălbuie spre brună
ce prezintă un opercul conic-«>nvex cu un peristomiu simplu ai cărui
dinţi sînt de o culoare gălbuie. Sporii sînt sferici, feruginoşi de 8-12µ.
Fructifică la sfirşitul iernii şi începutul primăverii în lunile fe-
bruarie--martie.
Element floristic : atlantic-mediteraneean.
Forma biologică: Brr.
Ecologie : Meso-xerofil, foto-sciafil, sa:ricol, acidofil.
Răspîndirea în ţară : Pui - (Jud. Hunedoara) (6), (10), Vf. Suru -
Munţii Făigăraş (6).
Răspîndirea în Europa: Italia, Tirol, Istria, Dalmaţia, Franţa,

Germania, Belgia, Austria, Elveţia, Iugoslavia, Cehoslovacia, România
(7), (8), (10), (11), (13), (14), (18), (19), (20).
b) Fabronia octoblepharis Schi. (Planşa II-B).
Sinonime:
Pterogonium octoblepharis Schleich. Catal„ 1807.
Hypnum ciliare Brid. muse. ll, p. 155, 1812.
Fabronia ciliaris Brid. Mant. muse., p. 125, 1819.
Fabronia major De Not. Syll., p. 85, 1838.
Fabronia pusilla var. major, Bryol. eur. fasc. 44/45, p. 3, t. 1,
f., 6, 1850.
Fabronia pusilla var. octoblepharis Vent. in Rev. bryol., 1883,
p. 53.
Specie care se deosebeşte de prima prin habitusul său, care este
mai mare şi care formează tufe mai mari şi mai moi. Frunzişoarele pre-
zintă pe margine numeroşi dinţi unicelulari, neciliaţi. Nervura este mai
distinctă.
Capsulă ovală, dinţii peristomiului roşii. Sporii mai mari de
14---' 18lt·
Fructifică primăvara în luna martie.
Element floristic : atlantic-mediteraneean, ciircumpolar.
Ecologie : Meso-xerofil, foto-sciafil, saxi-corticol, acidofil.
Răspîndirea în ţară : Sibiu (Jud. Sibiu) (12), (20).
Răspîndirea în Europa: Italia, Franţa, Germania, Elveţia, Tir~l,
România (1), (7), (8), (10), (11), (19), (20).
3. ANACAMPTODON Brid.
Muşchi cu habitusul robust, care creşte pe scoarţa arborilor. Acest
gen este reprezentat de o singură specie :
http://cimec.ro
82 GHEORGHE MOHAN
Anacamptodon splachnoides (Froel.) Brid. (Planşa III).

Sinonime:
Orthotrichum splachnoides Frol. Mscr. in Brid. Spec. muse., II,
p. 4, 1812.
2
Planşa IV - Myrinia pulvinata Schimp.:
1 - Habitus (gametofit şi sporofit) ; 2 - frunzi~oară ; .3 - cdule clin partea supcrioari1 a frunzi)oarl'i ;
4 - frunzişoară eh· ~l<' ramuri ; 5 - capsulă : 6 - pC'rislomiu.
Neckera splachnoides Schwăgr. Suppl. III, P. I, fasc. 1. t. 211, 1827.

Fabronia splachnoides C. Mtill., Synops. II, p. 38, 1850.
Muşchi cu tuLpiniţă tîrîtoare care emite ramifocaţii verticale şi
formează pajişti întinse, compacte de un verde închis pe scoarţa copaci-
lor. Frunzele sînt oval-lanceolate, acuminate cu vîrful ascuţit, a cărei
nervură depăşeşte mijlocul frunzei. Celulele bazale sînt pătraitice, cele
din partea superioară romboidale.
Capsula oval oblongă cu un perist.omiu dubLu ; cel extern compus
din 16 dinţi gălbui, care la uscăciune sînt reflexi, apropiaţi doi cite doi
şi articulaţi, iar cel intern este fol'!ITlat din 16 dinţi filiformi. Operculul
conic, rostrat, prezintă o cali.ptră cuculată. Fructifică la sfîrşitul pri-
măverii, în luna mai.
http://cimec.ro
CONTRIBUŢII LA CU:'llOAŞTEREA FAM. FABRIO:'lllACEAE 83
Element floristic : atlantic-mediteraneean, disjunct.

Ecologie : Higrofit, sciafil, corticol, acidofil.
In cercetările noastre (Tr. I. Ştefureac, Gh. Mohan) ecologice asu-
pra acestei specii care vor fi publicate într-o lucrare ulterioară, se
arată că este o specie găsită în marginea scorburilor de la baza trun-
chiurilor, îndeosebi de Quercus cerris, mai rare ori de Querctts frainetto
şi numai într-o singură staţiune pe Alnus incana.
Scorburile care reprezintă microhabitatul caracteristic acestei specii
au, în general, un diametru cc vadază între 20-50 cm. Marginea
acestor soorburi care este influenţată direct şi temporar de nivelul apei
care se ooumulează din precipitaţii precum şi de procesul de evaporaţie a
apei este acoperită de populaţii compacte de Anacamptodon splachnoides.
Răspîndirea în ţară: Munţii Bistriţei (Jud. Bistriţa-Năsăud) (20),
rîul Şinca (Jud. Braşov) (6), Munţii Parîng (Jud. Hunedoara) (16), Deva
(Jud. Hunedoara) (16), Munţii Apuseni - Muntele Găina (Jud. Bihor)
(17), Munţii Harghita (Jud. Harghita) (2), Munţii Poiana Ruscăi (Jud.
Hunedoara) (6), pădurea Prundu-Comanei (Jud. Ilfov) (23), (24), dealu-
rile Silvaniei - pădurea Păiuga (Jud. Satu Mare) - Tr. I. Ştefureac
(1969), Munţii Iezer-Păpuşa-Valea Rîuşorului (Jud. Argeş) - Gh. Mo-
han (1969).
Răspîndirea in Europa : Ifalia, Franţa, Germania, Polonia, Belgia,
Iugoslavi.a, Cehoslovacia, Ungaria, .Aiustria, Elveţia, România, U.R.S.S.
(Caucaz) (1), (4), (7), (8), (9), (10), (11), (13), (14), (18), (19), (20), (25).
4. MYRINJA
Schimp.
Genul acesta e-
ste reprezentat în
brioflora ţării noastre
printr-o singură spe-
cie :
Myrinia pulvi-
nata Schimp. (Planşa
IV).
Sinonime:
Leskea pulvina-
ta Wah1b. Flor. lapp.,
p. 369, 1812.
Leskea subener-
vis Sohwagr. Suppl.
I, P. II, p. 176, t. 85,
1816.
Leskea pulvina-
ta C. Milll. Synops.
II. p. 83, 1820.
http://cimec.ro
84 GHEORGHE MOHAN
3 '
·,. „.. · .. "
~: : : : .: '· . ..
... „. . _..,
.1:
::.·.
•
-~·:. ~·
.:..: ..: „.
.,„('
.. ..~ : : . . ... :~·..

•
.··.·
... ·· ........
Planşa III - Anacamptodon

splachnoides (Froel.) Brid. :
I - Habitus (gametofit şi sporofit);
~10
2 - frunzişoară ; 3 - celule din
partea SUJ><'rioară a [runzişoarci ; 4 -
C'<'lulc rl<' la baza fnmzişoarf'i ; 5 -
frunzişoară pcrichC'tială ; 6 - cdule
din vîrful frunzişoarri pcriche~ialc 7 -
cclulC' dt> la baza frunzişoarC'i pcri-
chc,iale ; 8 - <·apsulă matură cu
opercul ; 9 - cap!-.ul.i matură fără
opc1cul ; 10 op~rcul ; 11 - ca-
liptrii : 12 - pPristomiu dublu.
Helicodontium pulvinatum Lindb. Muse. Scand. p. 37, 1879.

Muşchicare seamănă ca habitus Leskea polycarpa, cu tulpiniţe m1c1
pe care se dezvoltă ramuri scurte erecte. Frunzişoarele sînt foarte con-
cave, late, cu vîrful rotunjit şi nervura subţire. Celulele bazale pătratice,
celelalte romboidale.
Capsula ciLindrică, scurtă, oval-oblongă cu operculul conic iar dinţii
peristomiului sînt lineari, lanceolaţi de culoare gălbuie. Sporii bruni
roşietici. Fructifcă toamna.
http://cimec.ro
CONTRIBUŢll LA CUNOAŞTEREA FAM. FABRIONIACEAE 85
Element floristic : nordic.

Ecologie : Meso-higrofit, sciafil, coriticol, acidofil.
Răspîndirea în ţară : Munţii Bucegi (Jud. Prahova) (20), Munţii
Perşani (Jud. Braşov) (12), Sibiu (Jud. Sibiu) (6).
Răspîndirea în Europa: Nordul Franţei, Suedia, Finlanda, Norve-
gia, Marea Britanic, România (7), (8), (10), (11), (19), (20).
Tabelul nr. l
Date ecologice şi fitogeografice asupra briofitelor din Fam. Fabroniaceae
Specia
Habrocion perpusillus
I Substral \ Umichtate
.
mezo-
\Lumino-
zitate
foto-
I pH
I Fonna
biologici
I
Element
fitogeografic
medite-
(De Not.) Lindb. corticol xerofil sciafil acid Brr raneean
Fabronia pusilla mezo- foto- atlantic-
Raddi cortical xerofil sciafil acid Brr med.
Fabronia octoble- saxi- mezo- foto- atlantic-
pharis Schi. cortical xerofil sciafil acid Brr med. circ.
Anacamptodon atlantic-
splachnoides med. dis-
(Froel.) Brid. corticol higrofil sciafil acid Brr junct
Myrinia pul vina ta mezo-
Schimp. corticol higrofil saxicol acid Brr nordic
BIBLIOGRAFIE
l. AMANN I. (1922), Bryogeographie de la Suisse, Ziirich.

2. BARTH J. (1905), A Hargita hegyseg s'szomszedsogandk Fl6raja, Mag. Bot.
Lapok, nr. 1-3, IV, Budapest.
3. BAUMGARTEN J. G. (1846), Enumeratia Stirpium Magno-Transilvaniae, Prin-
cipatui, Cibinii, T. IV.
4. BOROS A. (1968), Bryogeographie und Bryoflora Ungarns, Budapest.
5. GAMS H. (1957), Kleine Kryptogamenflora, Bd. IV, Stutagart.
6. HAZSLINSZKY F. (1885), A Magyar Birodalom Moh-Fl6raja, Budepast.
7. HERZOG TH. (1926), Geographie der Moose, Jena.
8. HUSNOT T. (1884-1890), Muscologia Gallica, Paris.
9. LAZARENCO A. K. (1955.), Opredeliteli listvenîx mîxov Ukrainî, Kiev.
10. LIMPRICHT K. G. (1895), Die Laubmoose Deutschlands, Osterreichs und der
Schweiz, 11, Leipzig.
11. MONKEMEYER W. (1927), Die Laubmoose Europas, IV, Leipzig.
12. PAPP C. (1967). Briofitele din R. S. România (determinator), „Analele Univ.
„Al. I. Cuza·' Iaşi, S. Biologie, 3, Iaşi.
13. PAVLETIC Z. (1955), Prodromus Florae Briofita Jugoslavije, Zagreb.
14. PAVLETIC Z. (1968), Flora mahovina Jugoslavije, Zagreb.
15. PAX F. (1908), Grundzilge der Pflanzenverbreitung in den Karpathen, li,
Leipzig.
http://cimec.ro
86 GHEORGHE MOHAN
16. PETERFI M. (1903), Adatok Erdely lombosmohflorajahaz (Beitrage zur Lamb-

moos-flora von Siebenbiirgen), Mag. Bot. Lapok, nr. 9/10, Budapest.
17. PETERFI M. (1908), Adatok a Biharhegyreg Mohofl6rdjanok, lsmeretehez,
M. T. Ak.). Math. es Termeszettud Ki:izlemenyck, XXX, 3 sz, Budapest.
11:1. PILOUS z„ DUDA J. (1960), KHc k urcovani mechorostii CSR, Ceskoslovenske
Akademie ved, Praha.
19. PODPERA J. (1954), Conspectus muscorum Europaeorum, Prague.
20. ROTH G. (1905), Die Europaischen Laubmoose, li, Leipzig.
21. SCHUR F. (1866), Enumeratio Plantarum Transsilvaniae, Vindobone.
22. SIMONKAI L„ (SIMKOVICS L.) (1872), Berichte iiber die auf dem Retyezat
gesammelten Moose., Mathem. es Termeszettudomânyi Ki:izlem„ 10.
23. ŞTEFUREAC TR. I. et MOHAN GH. (1970), Quelques especes d'importance
Bryogeographique pour la Roumanie, Revue Roumanie de Biologie, Serie
de Botanique, T. 15, nr. 3, Bucarest.
24. ŞTEFUREAC TH. I., MOHAN GH. (1970), Cercetări asupra Brioflorei din Com-
plexul sivestru de la Prundul Comanei (jud. Ilfov) România, Şt. şi Cercet.
Biol. Seria Botanică, T. 22, nr. 5, Bucureşti.
25. SZAFRAN B. (1961), Mchy (Musei), li, Polska, Akad. Nauk, Warzawa.
BEITRĂGE ZUR KENNTNISS DER FAMILIE FABRONIACEAE

IN RUMĂNIES BRYOFLORA
Zusammenfassung
Vorliegende Arbeit bringt eine Gesamt charakiterisierung und ein

Bestimmungs schlilssel dieser Familie, welche 5 seltene Arten aus der
Bryoflora Rumăniens umfasst, dar.
Fi.ir jede Art wird sowohl das Gametophit als auch der Soprophit
beschrieben und durch Angaben liber den pflanzengeographischen Ele-
mente, Lebensform und den hauptOkologischen Elemente, wie Unter-
lage, Feuchtigkeit, Licht, pH usw. erganzt.
Aller dieser Angaben ist die Verbreitung in Rumanien Wld Europa
fi.ir jede Art beigefilgt die in den chronologischen Karten eingetragen
sind.
http://cimec.ro
REZULTATE EXPERIMENTALE CU DIFERITE FORME DE
INGRAŞAMINTE CU AZOT LICHID LA GRIU ŞI PORUMB
PE SOLUL PODZOLIC DE LA ALBOTA - ARGEŞ
CR. HERA, GH. CREMENESCU, GH VALUŢA,
R. STANCU fi M. GIOSANU
Din cercetările efectuate în timpul din urmă cu privire la folosirea

îngrăşămintelor azotoase, se desprinde tot mai mult tendinţa de a se
aplica îngrăşfiminte azotoase lichide ca : amoniacul anhidru, apele amo-
niacale şi alte soluţii care ('Onţin azot (1, 2).
Această tendinţă este justifkată, datorită faptului că îngrăşămintele
azotate lichide se pot livra la un preţ mai redus şi de asemenea prezintă
posibilităţi de mecanizare mai uşoară, a transportului şi a încorporării în
sol. S-a constatat că, în ceea ce priveşte efectul lor asupra producţiei, nu
este nici o deosebire între azotul .provenit din îngrăşăminte azotate solide
şi cele lichide. Se observă numai o mică modificare a valorii pH-lui solu-
lui, dar această modificare este trecătoare.
Referitor la felul îngrăşămîntului lichid folosit există anumite pre-
ferinţe.
A!'>tfel, 1n S.U.A:, R. S. Cehoslovacă şi Franţa, preferinţa se dă
folosirii amoniacului anhidru, pe cînd în U.R.S.S. şi R. P. Polonă se folo-
sesc mai mult apele amoniacale (6).
De pildă (7) consumul de amoniac anhidru în S.U.A. a crescut
de la 874.984 tone în 1961-1962 la 1.814.369 tone în 1965-1966, ceea ce
înseamnă, în procente, o creşrtere de la 14,29-31,080/o.
Amoniacul anhidru esrte folosit mai mult decît apa amoniacală şi
soluţiile de azot. Din totalul de îngrăşăminte cu azot, ca.re în 1964-1965
au fost de 4.176.300 tone, amoniacul anhidru a reprezentat 31,340/o,
apa amoniacală 3,190/o şi soluţiile azotate 12,860/o.
Amoniacul anhidru este folosit în S.U.A. pentru oultura porumbu-
lui, sorgului, sfeclei de zahăr, orezului iar în timpul din urmă ·la păşuni.
El se administrează la însămînţare sau după însămînţare între rîn-
durile <le porumb. Se mai foloseşte la porumb şi pe faze de vegetaţie
cînd plantele au 2-8 frunze.
http://cimec.ro
88 CR. HERA, GH. CREMENESCU, GH. VALUŢA, R. STANCU şi M. GIOSANU
In Franţa, primele încercări de utilizare a amoniacului anhidru au

fost făcute în 1959/1960. In 1961/1962 s-au consumat 400 tone, iar în
1965/1966 consumul a ajuns la 9 650 tone.
Una dintre ţările europene unde se foloseşte pe o scară întinsă
amon:iaoul anhidru, este Danemarca. Folosirea amoniaoului anhidru în
această ţară, a început în 1965 cu 300 tone iar în 1966 a ajuns la
48 500 tone reprezentînd 200,10 din consumul total de îngrăşăminte cu
bază de azot.
Experienţele efectuate în Danemaroa au dus la concluzia că amo-
niacul anhidru este superior faţă de azotatul de calciu, forma cea mai răs
pîndită de azotat solid în aoeastă ţară.
La orz, sporul realizat cu amoniacul anhidru a fost de 1220 kg/ha,
pe dnd la azotatul de calciu 1100 kg/ha, faţă de martorul neîngrăşat.
La sfecla de zahăr amoniacul anhidru a dat un spor de 2050 kg/ha,
pe cînd azotatul de calciu 1790 kg/ha. Se foloseşte înainte de semănat,
dar s-a observat tendinţa de a combina îngrăşarea cu lucrările de pregă
tirea terenululi şi însămînţare.
Plecînd de la aceste consideraţii, că îngrăşămintele lichide ou azot
ar fi mai avantajoase, am întreprins cercetări în condiţiile pedoclimatice
de la ALbota, judeţul Argeş, cu următoarele îngrăşăminte lichide cu
a:wt : amoniac, apă amoniacală şi carboamoniacaţi.
METODA DE CERCETARE
Experienţa s-a executat în anii 1963-1966 după metoda parcelelor

perechi (Konstantinov) în 6 repetiţii. Variantele cercetate se prezintă
în tabelele nr. 1 şi 2. La începutul experimentării terenul a fost calca-
rizat cu 5 tone/ha spumă de defecare de la fabrica de zahăr Chitila,
ceea ce a corespuns neutralizării a 750/o din aciditatea solului calculată
după aciditatea hidrolitică.
Ingrăşămintele cu azot s-au administrat pe un fond constant de
fosfor şi potasiu (P 70 K 60).
Pentru înco11porarea amoniacului anhidru în sol s-a folosit dispo-
zitivul AMIN 4/2 iar pentru apele amoniacale şi oarboamoniacaţi s-a fo-
losit un dispozitiv tractat de tractor. Azotatul de amoniu s-a administrat
prin împrăştierea La aoele~i epoci, cu amoniacul anhidru, apele amonia-
cale şi carboamonliaoaţii.
Superfosfatul şi sarea potasică s-au încorporat în sol, cu arătura de
bază. In fiecare an, terenul a fost arat la 18-20 cm pentru cultura griu-
lui şi 22-25 cm pentru porumb. S-a experimentat cu soiul de griu Ponca
şi hibridul dublu de porumb 208 asigurîndu-se o desime de 450 plante
pe metrul pătrat pentru griu şi 30 OOO plante la hectar pentru porumb.
Lucrările de întreţinerea culturilor au fost cele obişnuite.
Condiţiile de climă şi sol au fost deSiCrnse larg în lucrările anterior
publicate.
Lnterpretarea rezultatelor s-a făcut prin metoda analizei varianţei.
http://cimec.ro
EXPERIENTE CU INGRAŞAMINTE CU AZOT LICHID LA GRIU ŞI PORUMB 89
Tabelul I
Influenţa dileritelor forme de îngrăşăminte cu azot asupra culturii porumbului
HD 208
1983 1964 1985 1968 Media 1983-1968
---- --
Nr. Sem-
crl. V arian la Pro- Pro- Pro- Pro- Prod. dl ni!.
ductia ducii a ductia ductia qlha % <J.ha
qlha q,'ha q/ha q.'hu
- 1- Martor 29,1 ~ ~ ~ 25,9 -100- --- -- -

I
2 NH:i, 80 kg/ha toamna ~~ EL. ~ ~ 120 ~ +++
3 NH,.OH, 80 kg/ha
-- toamna 27,5 ~~~~ -114- ~ +++
4 NH„NO~, 80 kg/ha
-- toamna 32,6 ~. ~ 42,4 30,2 117 4,3 +++
5 Carboamoniu, 80 kg/ha
-- toamna ~ ~ ~ 43,2 ~ 125 ~ +++
6 NH:i. 80 kg/ha
la semănat 33,5 46,3 . ~ ~ ~ 134 8,8 +++
7 NH,.OH, 80 kg/ha
la semănat 31,3 17.4 ~ 33,0
~- - -120
- 7,1 +++
8 NH„NO:i. 80 kg/ha
la semănat ~ ~ ~ ~ ~ 123 ~ +++ --
la semănat 36,7 ~ ~ 30,7 -119
- ~ +++
39,2
10 NH:i. 40 kg/ha la
semănat+ 40 kg/ha
în timpul ·vegetaţiei ~ 42,0 ' ~ ~ ~ 114 ~ ±.±..±..
--
11 NH„OH 40 kg/ha la
semănat + 40 kg/ha
în timpul vegetaţiei 30,5 ...!!.L ~ 39,9 ~ -115- ~ +++
12 NH„NO:i, 40 kg/ha la
semănat + 40 kg/ha
în timpul vegetaţiei ~ ~ ~ 40,3 --~ -
28,9 112
++
-- -
la semănat+ 40 kg/ha
în timpul vegetaţiei 36,5 38,9 11,4 38,5 29,9 116 4,3 +++
DL 5°/o 2,34 3,77 0,87 2,74 1,7

DL 10/o 3,20 5,33 1,21 3,89 2,3
DL 0,10/o 4,36 7,24 1,68 5,63 2,9
http://cimec.ro
90 CR. HERA, GH. CREMENESCU, GH. VALUŢA, R. STANCU si M. GIOSANU
Tabelul 2
Influenţa diferitelor forme de îngrişimiote cu azot asupra culturii griului
soiul Ponca
-1963- -1964- --
1965 1966 Media 1963--1966
Nr.
crt. Varianta Pro-
ductia
q/ha
Pro-
ductia
q/ha
Pro-
ductia
qlha
Pro-
duct ia
q/ha
Prod.
q/ha
.,, dl
q/ha
Sem-
nif.
1 Martor 16,2 16,9

- - - -- -
~ _!'.!2._ 16,2 -100 -
--
2 NH:i. 80 kg/ha toamna 23.0 .3!_. ~ 24,7 26,7
- _!Q2._ +++
-165
3 NI-1,,0H, 80 kg/ha
-- toamna ~~ ~~ ~ - ~ +++
-174
4 NH„N03, 80 kg/ha
~ 24,7 10.9 +++
toamna EL 28,0 ~ -167- - -
5 Carboamoniacaţi.
80 kg/ha toamna 30,7 ~~~~ -169- 11,1 +++
~-
6 NH:i 40 kg/ha toamna

+ 40 kg/ha
-- primăvara
~~ -
27.2 ~ 27,9
- - __!!_L +++
-172
7 NH„OH, 40 kg/ha toamna
+ 40 kg/ha primăvara ~ 22,6
-- ~ 24,9 26,6
-164- ~ +++
8 NH„NO:i. 40 kg/ha
toamna + 40 kg/ha
-- primăvara 29,7 ~ 34,7 27,9
- ~ +++
~ -184
9 Carboamoniacaţi,
40 kgiha toamna
+ 40 kgiha
- - +++
primăvara 28,2 ~ ~ ~ 28,2 174 12,0
-- - - -~
10 NH:i. 40 kg/ha ~ 24,3 25,8 26,9 ~ 116 ~ +++
10,0 +++
-11- NH„OH, 40 kg/ha ~ ~ 30,3 ~ 26,2 -162
-- -
12 NH.,NO:i. 40 kg/ha 19,5 25,6 26,3 24,9 24,0 148 7,8 +++
DL 5°/o 1,82 3,64 3,22 2,41 5,00

DL 10/u 2,59 5,51 4,60 3.43 6.80
DL 0,1°/o 3, 75 3,86 6,65 4,96 9,11
http://cimec.ro
EXPERIENŢE CU lNGRAŞAMINTE CU AZOT LICHID LA GRIU ŞI PORUMB 91
REZULTATE OBŢINUTE
Ingrăşămintele folosite au influenţat diferit producţia ele griu şi

porumb în funcţie de forma îngrăşămîntului şi epoca de administrare.
Asitfel, în anul 1963, cel mai mu1t, au sporit producţia de po:mmb, carbo-
amoniacaţii; întrecînd celelalte forme de îngrăşăminte cu azot cu 3,2-
1,4 q/ha cînd au fost încorporaţi toamna, cu 3,2 respectiv 4,4 q/ha la
încorporarea în primăvară şi cu 6,3 respectiv 3,2 q/ha la încorporarea
în timpul vegetaţiei. In anul 1964, cel mai mare spor de producţie, 12,9
q/ha, l-a dat amoniaoul anhidru administrat în toamnă. Superioritatea
amoniacului anh:idru s-a menţinut şi la celelalte epoci de administrare.
In anii următori diferitele forme de îngrăşămînt cu azot au sporit
asemănător producţia de porumb.
Analizînd datele medii de producţie pe durata experimentării, des-
prindem următoarele constatăr:i :
Diferi:tele forme de îngrăşăminte cu azot, la aceeaşi cantitate de
substanţă acUvă, au sporit asemănător producţia de porumb cînd au fost
administrate toamna şi în timpul vegetaţiei.
Administrate înaintea semănatului, amoniacul anhidru şi apele
amoniacale au realizat sporuri mai mari de producţie decît azotatul de
amoniu sau carboamoniocaţii.
In ceea ce priveşte epoca ele administrat, amoniiacul anhidru,
apele amoniacale şi azotatul de amoniu au realizat producţii mai mari
oind au fost administrate la semănat şi mai reduse la celelalte epoci, în
timp ce carboamoniacaţii au sporit asemănător producţia de porumb la
toate epocile de administrare.
Producţia de griu a înregistrat variaţii mari în funcţie de epoca de
administrare şi mai reduse în funcţie de felul îngrăşămînitului cu azot.
Astfel, în. anul 1964-1965 cele mai mari producţii s-au obţinut la
fracţionarea îngrăşămîntJului ou azot : jumătate toamna şi jumătate pri-
măvara. Apreciind în schimb sporul de producţie obţinut în funcţie de
canititatea de îngrăşămînt eu azot folosită, rezultă că cele mai economice
sporuri de producţie s-au obţinut la administrarea cantităţii de 40 ~g/ha
azot, dată primăvara. In anul 1966 s-au obţinut producţii practic egale
între diferitele forme de îngrăşăminte cu azot la administrarea în toamnă
şi primăvara şi mai reduse la administrarea a jumătate doză primăvara
de timpuriu. Datele medii de producţie la grîu pe perioada 1964-1966
arată o eficacitate mai mare a azotatului de amoniu, administrat jumă
tate din doză toamna şi jumătate primăvara devreme, faţă de celelalte
forme de ingrăşămin;te cu azot care au sporit asemănător producţia de
griu în raport cu epoca de administrare.
Judecind în schimb sporul de producţie obţinut în funcţie de doza
şi epoca de încorporare în sol, rezultă că sporuri mai economice s-au
obţinut la administrarea a jumătate doză (40 kg/ha N) primăvara de-
vreme faţă de 80 kg/ha toamna sau toamna şi primăvara.
http://cimec.ro
92 CR. HERA, GH. CREMENESCU, GH. VALUŢA, R. STANCU şi M. GIOSANU
CONCLUZII
1. Diferitele forme de îngrăşăminte cu azot au sporit asemănător

producţia de griu şi porumb administrate în aceeaşi cantitate şi la aceeaşi
epocă.
2. Cea mai potrivită epocă de administrare s-a dovedit a fi primă
vara tim.puriru.
3. Spor de producţie mai economic s-a obţinut la grîu, administrînd
40 kg/ha azot primăvara devreme.
BIBLIOGRAFIE
1. ANDREWS W. B., (1956), Anhydrous ammonia as a nitrogenous fertilizer. Ad-

vance în Agronomy, nr. 3.
2. BARANOV N. A.. KOZENKOV D. A., (1963),Jidkie azotnîe udobreniia, Selhoz-
ghiz, Moskva.
3. BENARI S., (1960) lngrăşămintele lichide cu azot, l.D.T. Bucureşti.
4. BENARI S., MAN MARILENA, Contribuţii în studiul îngrăşămintelor lichide
cu azot în R.P.R. (Carboamoniacaţti), Bibl. Analelor Româno-Sovietice,
Seria tehnică.
5. DA VIDESCU D„ HERA CR„ (1963), Eficienţa folosirii unor îngrăşăminte lichide
cu azot, Revista Internaţională de agricultură, nr. 2.
6. HERA CR., TABARANU T„ şi AURELIA NICOLAE, (1965), Efectele îngrăşă
mintelor lichide cu azot asupra grîului de toamnă cultivat în monocul-
tură şi asupra însuşirilor agro-chimice ale cernoziomului mediu levigat
de la Fundulea. Analele lnst. de Cercet. Cereale şi Plante tehnice, vol.
XXXIII, Seria B.
7. • * * (1967), Ou en est l'emploi d'amoniac anhydre en agriculture, val. 10, nr. 2,
France.
LES RESULTATS DES EXPERIMENTS AVEC DES DIFFERANTES

FORMES D'ENGRAIS LIQUIDE CONTENANT N SUR LE SOL POD-
ZOLIQUE D'ALBOTA-ARGEŞ, CULTIV€ AVEC DE BLF: ET DE MAIS
RESUME
Pendant les annees 1963-1966 les auteurs ont effectues une sene
d'experiences afin de constater le resultat obtenu par des dif.ferantes
engmis liquides .azotes, sur la production de ble et de maîs.
On a urt:ilise des engrais d'ammoniaque anhydre, eau ammoniaquale
et des carbonates d'ammoniaque.
L'exiperience sur les terrains d'Albota a ete monte d'apres la
methode des parcelles doubles (Konstantinov), en slix reprises.
Pour le debut le terrain a ete cakarise avec 5 t/ha d'ecume de de-
jection provenant de la fabrique de sucre „Chitila" ce qui a neutralise
http://cimec.ro
EXPERIENŢE CU INGRAŞAMINTE CU AZOT LICHID LA GRIU ŞI PORUMB 93
75D/0 de l'addite du sol calculee d'apres l'acidi1te hydrolytique. Les en-

grais azotes ont ete administres sur un fond constant de phosphore et
de potassium (P10 K50).
On a remarque que les differentes formes d'engrais azotes ont de-
termine une augmentation semblable pour la production de ble et de
mais, quand les engrais sont administres en meme quantite et dans la
meme epoque.
L'epoque la plus propice d'amendement c'est le debut du printemps.
http://cimec.ro
http://cimec.ro
SPECII DE PROTURE DIN REZERVAŢIA ŞTIINŢIFICA
A PARCULUI NAŢIONAL RETEZAT
M. FALCA
Primele cunoştinţe despre acest grup de insecte inferioare le avem

de la Silvesitri (1907), care a descris prima specie, a creat prima familie
şi a dat numele ordinului.
In ţara noastră, primele -- şi singurele - cercetări asupra acestor
insecte au fost întreprinse de Prof. Ionescu (2, 3), care din anul 1930
şi pînă în 1951 a adus o contribuţie deosebit de valoroasă nu numai
la cunoaşterea speciilor existente în fauna ţării noastre ci şi a faunei
de .proture din Europa.
In scopul unei cunoaşteri mai amănunţite a faunei de proture de
la noi din ţară şi în special din anumite zone geografice necercetate,
în scopul aplicării unor noi criterii de clasificare a acestor organisme,
introduse în taxonomia proturelor de Tuxen (4), şi care completează
vechile criterii sistematice, sinonimizînd, în acelaşi timp, multe dintre
speciile cunoscute, am abordat un studiu sistematic şi ecologic al pro-
turelor de la noi din ţară.
In lucrarea de faţă prezentăm rezultatele parţiale ale cercetări
lor întreprinse în cursul anilor 1969 şi 1970 asupra faunei proturelor
din solui şi litiera din Rezervaţia Ştiinţifică a Parcului Naţional Retezat.
METODA ŞI TEHNICA DE LUCRU
Probele au fost colectate lunar, din litieră şi humus de litieră începînd din
luna aprilie şi pînă în noiembrie.
Colectările au fost efectuate în 3 staţii, deosebite între ele din punct de
vedere al altitudinii, tipului de sol şi tipului de vegetaţie.
Trierea materialului s-a făcut cu ajutorul aparatului Tullgren-Berlese, pentru
probele de litieră şi sub binocular, pentru probele de humus de litieră.
http://cimec.ro
!)6 MARIN FALCĂ
DESCRIEREA STAŢIILOR
Staţia 1 : Festuco (drymeae)-Fagetum este situată la o altitudine de

850 m, versant slab înclinat, expoziţie sud-vestică. Litiera prezintă o
acoperire de 1000;0, cu grosimea variind între 0,5 şi 3 cm. Vegetaţia este
fo:rimată din Fagus sylvatica. Stratul ierbos are o acoperire de 450/o şi
este reprezentat prin Festuca drymea, Asperula adorata, Glechoma hir-
suta etc. Solul este brun acid, cu un pH cu valori mai mari de 4,5.
Staţia 2 : Piceetum carpaticum este situată la altitudinea de 1250 m,
versant accidentat, expoziţie nord-vestică. Litiera este formată din ace
de molid, parţial mărunţite, cu o grosime de 0,5-2 cm. Vegetaţia est~
formată din Picea excelsa, Lonicera nigra, Rubus idaeus. Stratul ierbos
are o acoperire de 700/0 şi este reprezentat prin Calamagrostis arundi-
nacea, Driopteris filix mas, Hieracium transsylvanicum. Dintre musci-
nee menţionăm Polytrichum formosum, Polytrichum gracile, Dicranum
scoparium şi Plagiothecium undulatum. Solul este brun podzolic, cu un
pH cuprins între 3,50 şi 4,42.
Staţia 3 : Pinetum mugi carpaticum - este situată la o altiitudine
de 1800 m, versant accidentat, expoziţie nord-vestică. Vegetaţia este
alcătuită din Picea excelsa, Pinus cembra, Pinus montana, Juniperus
nana, Rhododendron kotschyi. Covorul ierbos este reprezentat prin Vac-
cinium myrtillus, Vaccinium vitis idaea, Soldanella major, H omogyne
alpina şi un strat de muşchi gros de 2-5 cm alcătuit din Plagiothecium
undulatum, Sphagnum sp., Diplophyllum taxifolium. Solul este humico-
silicatic, superfidal, cu un pH cuprins între 3,65 şi 3,84.
REZULTATE OBŢINUTE
Au fost identificate 3 genuri şi 4 specii şi anume :

Subordinul Eosentomoidaea.
Familia Eosentomidae.
1. Eosentomon transitorium Berl.
Subordinul Acerentomoidae.
Familia Acerentomidae.
2. Acerentomon quercinum Ion.
3. Acerentomon mesorhinus Ion.
4. Acerentulus trăgărdhi Ion.
Din tabelul nr. 1 se poate observa constanţa speciilor de proture
în cele 3 staţii cercetate în Rezervaţia Ştiinţifică a Parcului Naţional
Retezat.
Din analiza acestui tabel se constată faptul că speciile de proture
identificate de noi, sînt prezente în toate cele 3 staţii, nu sînt specifice
unui anumit ttp de sol. Este interesant de semnalat faptul că Acerento-
mon quercinum, citat de Prof. Ionescu numai în frunzarul pădurilor
de foioase, a fost întilni1t de noi atît în staţia 2 - Piceetum carpaticum -
cît şi în staţia 3 -'-- Pinetum mugi carpaticum.
http://cimec.ro
Tabelul 1
Specii de proture identificate în Rezervaţia ştiinţifică a Parcului Naţional „Retezat"

Staţia 1 Staţia 2 Staţia 3
.,,
rJl
I Con-
I
I Con- Con-
l:rj
Q
stanta stanta stanta
Nr. spf!cii- specii- specii- ol:rj
Genul şi specia E Tip E Tip E Tip
crt. de pH
lor
de pH
lor
de pH lor
.,,
"c
GJ
sol ""c sol .::""' sol
" "oc:
.s"'<>
"
Ql·.::. '6 c;i:.::. Q.):.::.
I
'6
T
-c:;
t!
I
.a 't:1 .s „ " .a "C
-~ " 't:1
....j
~ § Ei ~ §
"'""";. ....
!>."" :c Q,„
< ·-"
!-- ;:l ::i:: < (.)
f--;. 5 :il < ·-"
!--;. ;:l ::i:: "o
l:rj
z.,,
Brun Pi- Hurni-
Brun Fage- pod- cee- 3,5- co si- Pi ne- 3,6- >
1 E. transitorium 850 acid turn ~ + + 1 250 zolic turn ~ + + 1800 licatic turn ~ + + "rc:
("")
Hurni-
z
Brun Pi- >
-l
Brun Fage- pod- cee- 3,5- co si- Pine- 3,6-
2 A. quercinum 850 acid turn ~ + + 1250 zolic turn ~ + + 1800 li ca tic turn ~ + + o
z
>
r
Brun Fage-
Brun
pod-
Pi-
cee- 3,5-
Hurni-
co si- Pine- 3,6- "~
l:rj
3 A. mesorhinus 850 acid turn ~ + + --- 1250 zolic turn ~ + + 1800 licatic turn ~ + + N
~
Brun Pi- Hurni-
Brun Fage- pod- cee- 3,5- co si- Pine- 3,6-
4 A. tragardhi 850 acid turn 4,5 + + 1250 zolic turn 4,4 + + 1800 li catic turn 3,8 + +
<O
-J
http://cimec.ro
9R MARl'll FALCA
De asemenea se mai poate constata că toate speciile identificate sînt

prezente aitît în litieră cît şi în humusul de litieră.
Referitor la biologia lor se cunosc foarte puţine lucruri pînă în
prezent. Încercări recente ale lui Kevan şi Behan (Canada) nu au dat
rezultate satisfăcătoare şi, momentan, cercetările au fost abandonate.
Este interesant de reţinut posibilul rol pe care îl au proturele în transmi-
ter0a fungiloc în sol.
Nu a fost observată pînă în prezent ieşirea prelarvei din ou, aceasta
din cauza dificultăţilor mari de creştere a proturelor. Tot din această
cauză nu pot fi delimitate precis, în timp, stadiile în dezvoltarea aces-
tor organisme. In Retezat au fost întîlnite exemplare de larve în diferite
stadii şi exemplare de preimago şi imago, în aceleaşi luni.
Nu se poate afirma cu certitudine că este vorba de o suprapunere
a stadiilor, datorită - probabil -- depunerii ouălor în momente di-
ferite sau altor cauze.
CONCLUZII
1. Fauna de proture din staţiile cercetate în Rezervaţia Ştiinţifică

a Parcului Naţional Retezat este reprezentată de 3 genuri şi 4 specii.
2. Speciile identificate sînt comune celor 3 staţii din care au fost
ridicate probele.
3. Speciile de proture identificate în staţiile cercetate au fost pre-
zente atît în litieră cît şi în humusul de liitieră.
BIBLIOGRAFIE
1. CASSAGNAU P. et NOSEK J. (1969). Protures de Grece, Biologia Gallo-Hellenica,

II, 2, Athenes.
2. IONESCU M. A. (1932), Contribuţiuni la studiul faunei frunzarului (pătura de
frunze moarte) din fag. Teză, Bucureşti.
3. IONESCU M. A. (1951), Protura - Fauna R. P. Române, Ed. Acad. R.P.R„ VII,
1, Bucureşti.
4. TUXEN S. L. (1964), The Protura, Herman, Paris.
ESPECES DE PROTURES DE LA RESf:RVE SCIENTIFIQUr~

DU PARC NATIONAL RETEZAT
Resume
Pendant les annees 1969, 1970, on a effectue un etude en ce qui

concerne la systematique et !'ecologie des Protures de la Reserve scienti-
fique du Parc National Retezat. Dans cet ouvrage sont reveles les as-
pecrts relatives ă la systematique des Protures etudiees dans 3 stations
de la reserve, stations dissemblables par l'altitude, type de sol et type
de vegetation.
http://cimec.ro
SPECII DE PROTURE DIN PARCUL NAŢIONAL RETEZAT 99
Les recherches ont impo&e quelques conclusions ă savoir.

1. La faune de Protures des biotypes etudiees est representee par
3 genres ă 4 especes.
2. Les especes identifiees sont communes pour .toutes les 3 stations
d'ou on a tire les preuves, par consequant elles ne sont pas specifiques
pour un type de sol determine.
3. Quant â la constance, par niveaux de profondeur, les especes
identifiees sont presentes egalement dans la litiere et !'humus de Htiere.
ştiinţifică de comunicări a Muzeului judeţean Argeş -
Piteşti, 24-25 mai 1971.
http://cimec.ro
http://cimec.ro
CONSIDERAŢII
ASUPRA STRUCTURII NUMERICE A
COLLEMBOLELOR DIN LITIERA REZERVAŢIEI ŞTIINŢIFICE
A PARCULUI NAŢIONAL RETEZAT
M. FALCA
Studiul organismelor din sol reprezintă o veriga necesară şi in-

dispensabilă, în acelaşi timp, în cercetarea proceselor privind geneza
şi evoluţia solului, a transformărilor fizice şi chimice pe care le suferă
în decursul istoriei sale precum şi a unor aspecte legate de producţia
primară.
De asemenea, studiul organismelor din sol este de o deosebită im-
pol'tanţă privind stabilirea unei baze biologice a evoluţiei şi clasificării
solului.
In ţara noastră au existat şi există preocupări privind studiul unor
nevertebrate din sol, însă aceste studii au fost efectuate cu precădere
la solurile arabile şi în foarte slabă măsură la solurile de pădure.
In lucrarea de faţă, prezentăm unele aspecte referitoare la abun-
denţa, densitatea şi biomasa Collembolelor din solurile din Rezervaţia
ştiinţifică a Parcului Naţional Retezat.
MATERIAL ŞI TEHNICA DE LUCRU
Colectările de material faunistic au fost efectuaite în 3 staţii, deo-

sebite între ele din punct de vedere al altitudinii, tipului de sol şi
tipului de vegetaţie. In fiecare staţie au fost stabiHte suprafeţe de
1 250 mp, din care au fost ridicate relevee în suprafaţă de 33 cmp ;
cite 8 relevee au fost ridicate, din fiecare staţie, lunar, „random".
Releveele au fost subîmpărţite pe nivele de adîncime, duipă cum
urmează :
L = stratul de litieră, cu grosime vairiabilă ;
H = stratul de humus de litieră, cu grosime variabilă.
Trierea materialului s-a făcut cu ajutorul aparaitului Tullgren-
Berlese (probele de litieră) şi sub binocular (probele de humus de litieră).
http://cimec.ro
102 MARIN FALCĂ
DESCRIEREA STAŢIILOR
Staţia 1 : Festuco (drymeae)-Fagetum este situată la o altitudine

de 850 m, versant slab înclinat, expomţie sud-vestică. Litiera premntă
o acoperire de 1000/o, cu grosimea variind între 0,5 şi 3 cm. Vegetaţia
este formată din Fagus sylvatica. Stratul ierbos, cu o acoperire de 450/o,
este reprezentat prin Fcstuca drymea, Asperula adorata, Glcchoma hir-
suta, etc. Solul este bnm acid, cu un pH cu valori mai mari de 4,5.
Staţia 2 : Piceetum carpaticum este siJtuartă la altitudinea de 1 250 m,
versant accidentat, expoziţie nord-vestică. Litiera esite formată din ace
de molid, parţial mărunţite, cu o grosime de 0,5-2 cm. Vegetaţia este
formată din Picea excelsa, Lonicera nigra, Rubus idaeus. Stratul ierbos
- 100;0 acoperire - este reprezentat prin Calamagrostis arundinacea,
Driopteris filix mas, Hieracium transsilvanicum. Dintre musdnee men-
ţionăm Polytrichum formosum, Polytrichum gracile, Dicranum sco-
parium şi Plagiothecium undulatum. Solul este brun podzolic, cu un
ph cuprins între 3,50 şi 4,42.
Staţia 3 : Pinetum mugi carpaticum esite situată la o altitudine de
l 800 m, versant accidentat, expoziţie nord-vestică. Vegetaţia este alcă
tuită din Picea excelsa, Pinus cembra, Pinus montana, Juniperus nana,
Rhododendron kotschyi. Covorul ierbos este reprezentat prin Vaccinium
myrtillus. Vaccinium vitis idaea, Soldanella major, Homogyne alpina şi
un strat de muşchi gros de 2-5 cm, alcătuit din Plagiothecium undu-
latum, Sphagnum sp., Diplophyllum taxifolium. Solul este humico-
silicatic, superficial, cu un pH cuprins între 3,65 şi 3,84.
REZULTATE OBŢINUTE
Collembolele sînt organisme ou rol important asupra proceselor

biologice din sol, ele găsindu-se aproape pretutindeni unde se dezvoltă
plantele inferioare şi superioare, respectiv unde sînt descompuse restu-
rile moarte ale acesfora.
Din analiza tabelului nr. 1, se poate obsepva că abundenţa nume-
rică a collembolelor este diferită în litieră faţă de humusul de litieră,
în toate cele 3 staţiii, fiind mai mare în humusul de Htieră.
Astfel, în staţia 1, în litieră, numărul mediu anual de exemplare
pe releveu de 33 cmp a fost de 39, pe cînd în humusul de litieră a fost
de 77. Procentual, în litieră, collernbolele reprezintă 340/o, iar în humusul
de litieră 660/o. Abundenţa mai mare la nivelul humusului de litieră se
explică prin unele particularităţi ale biologiei speciilor de collembole,
fapt cunoscut din lucrările lui C. Delamare-Deboutteville (1950), care
evidenţiază o densitate mai mare a collembolelOT la nivelul humusului
faţă de litieră şi faţă de stratele profunde ale solului.
In staţia 2, media anuală a numărului de exemplare pe releveu de
33 c:mp este de 79 în litieră şi 121 în humusul de Htieră. Proporţia nu
este schimbată prea mult faţă de staţia 1, în litieră fiind de 390/o, iar
în humusul de litieră de 610/o.
http://cimec.ro
STRUCTURA NUMERICĂ A COLEMBOLELOR DIN PARCUL NAŢIONAL RETEZAT 103
în staţia 3, de asemeni, se menţine numărul de exemplare mai

mare în humusul de litieră - 98 - faţă de liitieră - 89, însă proporţia,
faţă de celelalite 2 staţii, se modifică, în sensul creşterii procentului de
collembole în litieră faţă de humusul de litieră. Astfel, în litieră, pro-
centul este de 470,10 , iar în humusul de litieră de 530;0, lucru care se
explică prin faptul că, în staţia 3, există un strat gros de muşchi, ce
-atinge 5 cm, mai mult sau mai puţin intrat în descompunere, mediu
ce favorizează activitatea collembolelor.
Tot din analiza tabelului nr. 1 se mai poate constata că, numărul
mediu anual de exemplare pe releveu de 33 'CTllp variază de la staţie
Ja staţie, media cea mai mare înregistrîndu-se în staţia 2, urmînd apoi
staţiile 3 şi 1.
Tabelul 1
Mediile lunare, media anuaiă, biomasa şi procentul collembolelor În Utleri
şi humusul de litleri, pe relevee de 33 cm.p. În 1970
Lilicră Humus de litieră
:Ic;. I ~
:I~
"
;;
Sta\iilc Luna
=~
~;::
r: 5 ~
" ;,
f' E
~~~'e """"
tl. "
e~ i§-
~ 5i; ~
#
a:~
:::: ~
~ 5 )~
:J.
"-2 "
>" -
t:i~ u,~
1::
e ·=·~
"E -; ~ oe
~ ~-8 ~
~~~I~
:, c.·::,,)
~ c..-o.:::
s~~ "C e;.a ~.
= ~E§ ..; "cu 5 ~ !L~
~
;..C'j
O.."O..:;
l'CI !::'~.ca
l:-i>.E~
E ~ f::~ai
~ c:.. ('.) ~
c! C:.."'C (!:
~
E-°" c..':C
- ""::>
~~~
QJ~"';i
·- ...
"O ~ ...
~ Q.l IO.i ~
::;; C/'C" ~
o "E ~
e.E
e :·a~
i=..-c~.c
IV 36 0,9 127 3,1

V 29 0,7 95 2,3
VI 5!1 1,4 51 1,2
1 VII 115 2,8 88 2,2
VIII 46 1,1 66 1.6
IX 23 0,5 54 1,3
X 7 0,1 39 0,9 34 47 1,2 77 1,9 66
- - - - - - - - - - - -- - -- - - - -
V !13 2,3 130 3,2
VI 86 2,1 61 1,5
VII 122 3,0 225 5,6
2
VIII 78 1,9 127 3,1
IX 50 1,2 77 l,!J
X 53 1,3 79 1,9 39 86 2,1 121 3,0 61
- - - - - - - - - - - - - - - -- -
VII 143 3,5 140 3,5
VIII 61 1,5 102 2,5
3
IX 1,8 70 1,7
7l
X 111 2,7 89 2,2 47 42 1,0 98 2,-l 53
http://cimec.ro
104 MARIN FALCA
Este interesant de semnalat faptul că, spre deosebire de datele

cunoscute din literatură care evidenţiază faptul că densitatea cea mai
mare a collembolelor se găseşte în solul pădurilor de foioase, cercetă
rile noastre ilustrează o densirtaite mai mare în staţia 2 - Piceetum car-
paticum, după oare urmează staţia 3 - Pinetum mugi carpaticum şi
abia pe ultimul loc staţia 1 - Festuco (drymeae) -- Fagetum, staţie în
care Fagus sylvatica are abundenţa, dominanţa şi frecvenţa maxime.
Eficienţa ridicării releveelor, „random", dintr-o suprafaţă stabilită
şi trierea cu ajutorul aparatului Tu 11gren-Ber1 e se, probele de
litieră şi sub binocular, probele de humus de litieră, s-a dovedit a fi
bună, iar sensibilttatea collembolelor faţă de modul de ridicare a acestor
relevee, de asemenii a fost constantă în diferite momente ale anului.
Numărul de organisme obţinut astfel este un indice al mărimii
populaţiilor de collembole, cărora aparţin exemplarele colectate la un
moment dat, într-o anumită fază a dezvol!tăriii lor.
Pell!tru estimarea absolută a populaţiilor de collembole, pe staţii şi
nivele de adîncime, am folosit principiul aşa-numdt „removal trapping
or collecting", potrivit căruia, dacă dintr-tm anumit habitat a fost
ridicalt un anumit număr de organisme, prin relevee succesive, atunci
fiecare releveu următor este afectat în ceea C€ priveşte numărul de
organisme.
Una din metodele folosite, in c.:.adrul acestui principiu, este cea dez-
voltată prima dată de Mor an (1951) şi simplificată de Zi p pin
(1956, 1958) şi oare poate fi exprimată prin următorii parametrii :
T = numărul total de organisme colectate ; R = rapo.rtul dintre număntl
total de organisme calculate şi numărul total de organisme rezu1tate prin
colectare ; P = populaţia totală estimată absolut.
In tabelul nr. 2 sînt prezentate rezultatele obţinute prin folosirea
acestui sis,tern de calcul în cele 3 s·taţii c.::rcetate de noi în Rezerva~ia
Ştiinţifică a Parcului Naţional Retezat.
Tabelul 2
Numărul de organisme colectate şi estimate absolut, pe staţii
Stapa 1 Staţia 2 Statia 3

Litieră Humus Litieră Humus Litieră Humus
T I p
I T I p T I p
I T I p T I p
I p
I T
1 547 I 2 06314 078 15 43712 15712 76515 218 I 11 10211 34912 07512 62312 914
Din analiza acestui tabel se poate observa ca, m staţia 1 - Fes-

tuco (drymeae) - Fagetum a fost găsit un număr de collembole, pe toată
perioada colectării, de 1 54 7 exemplare, iar estimarea absolută a popu-
laţiei este de 2 063 exemplare. Aceasta înseamnă că media anuală, esti-
mată absolut, a numărului de collembole pe releveu de 33 cmp. este de
http://cimec.ro
STRUCTURA NUMERICA A COLEMBOLELOR DIN PARCUL NAŢIONAL RETEZAT 105
52 exemplare, faţă de 39, cit este media anuală estimată prin relevee
ridicate succesiv.
ln humusul de litieră, tot în staţia 1, numărul de collembole colec-
tate este de 4 078, cu o medăe anuală de 77 exemplare, iar populaţiia
to.tală estimată absolut este de 5 437 exemplare, cu o medic anuală
de 102 exemplare pe releveu.
ln staţia 2 -- Piceetum carpaticum - numărul de exemplare pe
toată perioada colectării a fost de 2 157, în litieră, cu o medie anuală
de 90 exemplare pe Televeu, iar populaţiia itotală, estimată absolut, a
fost de 2 765, cu o medie de 102 exemplare pe releveu. In humusul de
litieră, numărul de organisme colectate a fost de 5 218, cu o medie
anuală de 121 exemplare pe reileveu, iar populaţia estimată absolut a
fost de 11 102 exemplare, cu o medie anuală de 258 exemplare pe
releveu.
In staţia 3 - Pinetum mugi carpaticum - numărul de exemplare
c01lectat a fost de 1 349, în litieră, cu o medie anuală de 89 exemplare
pe releveu, iar populaţia estimată absolut a fost de 2 075 exemplare, cu
o medie anuală de 138 exemplare pe releveu. ln humusul de liitieră
numărul de organisme c:olectate a fost de 2 623, cu o medie anuală de
98 exemplare, iair populaţia estimată absolut a fost de 2 914, cu o medie
anuală de 194 exemplare pc releveu.
Rezumînd aceste consideraţii, asupra estimării absolute a popu-
laţiilor de collembole, în cele 3 staţii cercetate de noi, se poate afirma
că, şi în acest caz, staţia 2 prezinită densiita.tea cea mai mare, valoarea
e!:;timată absolut fiind mult mai mare în această staţie, faţă de numărul
de exemplare colectate, în special la nivelul humusului de litieră.
BIOMASA
~stimarea biomasei reprezintă unul din cei mai buni indici ce

caracterizează o populaţie de organisme, relevînd mai bine dedt abun-
denţa şi densitatea, particularităţile struoturale şi dinamice ale popu-
laţiei respective.
La collembole, estimarea biomasei întîmpină anumite dificultăţi
şi anume:
- cîntărirea direc.tă este imposibil de făcut la anumtte exemplare ;
- diferitele specH sînt reprezentate prin exemplare în diferite
5tadii ale dezvoltării şi calcul.ia.rea biomasei bazată numai pe greutatea
adulţilor nu ar permite o estimare bună a biomasei ;
- lipsa unor balanţe speciale cu ajutorul cărora să poată fi cîntă
rite collembolele.
Mac fad yen (1952) a estimat biomasa collembolelor prin măsu
rarea \'olumului indivizilor adulţi şi prin multiplicarea acestuia cores-
punzător cu numărul de exemplare.
http://cimec.ro
106 MARIN FALCA
Calcularea biomasei collembolelor noi am făcut-o prin multipli-

<arca unei greutăţi medii pe exemplar de 0,025 mg, corespunzător cu
numărul exempl<arelor colectate.
In tabelul nr. 1 sînt prezentate mediile biomasei pe releveu de
33 cmp, pe fiecare lună şi media anuală pe cele 3 staţii.
Din analiza acestui tabel se consta.tă că biomasa, ca şi densitatea,
prezintă rnlori mai mari în S•taţia 2 şi anume l·a nivelul humusului <le
âtieră.
De asemenea, valorile biomasei, pe luni şi pe staţii, prezintă ace-
k·aşicurbe de distribuţie ca şi valorile mediilor de exemp1are pe relevee
de 33 cmp.
CONCLUZII
Din cercetările
întreprinse de noi în c.-ele 3 staţiii din Rezerva~ia
Ştiinţifică a P1arcului Naţional Retezat asupra collembolelor, ca o pri-
vire generală asupra acestui ordin de insecte, se desprind cîteva con-
cluzii şi anume :
1. Abundenţa numerică a collembolelor este diferită în litieră faţă
de humusul de litieră, în toate cele 3 staţii, fiiind mai mare în humusul
de litieră.
2. Media lunară de exemplare pe releveu de 33 cmp, cca mai
mare, a fost întîlnită în staţia 3, în luna iulie, în Htieră, şi în staţia 2,
in luna iulie. în humusul de litieră; media anuală cea mai mare a fost
întîlnită în staţia :J, la nivelul litierei şi în staţia 2, la nivelul humu-
sului de litieră.
::l. Dintre cele 3 staţii, staţia 1 prezintă densitatea cea mai mică.
atit la nivelul litierei, cit şi la nivelului humusului de litieră.
4. Valoarea cea mai mare a populaţiilor de collembole estimate
absolut a fost întîlrută la nivelul humusului de litieră, în staţia 2.
5. Biomasa prezintă valori ce urmează aceleaşi curbe de dis-tribuţie
ca şi valorile mediilor pe relevee de 33 cmp.
BIBLIOGRAFIE
1. BELDIE AL. (1967), Flora şi vegetaţia Munţilor Bucegi, Ed. Acad„ Bucureşti.
2. BOSCAIU N. (1971), F'lora şi vegetaţia Munţilor Tarcu, Godeanu şi Cernei. Ed.
Acad., Bucureşti.
3. BRAUNS A. (1968), Praktische Bodenbiologie. Gustav Fischer, Stuttgart.
4. HALE W. G. (1966), A population study of moorland collembola. Pedobiologia,
6, 1, 65-99.
5. MEHEDINŢI AL. I. (1968), Contribuţii la cunoaşterea relaţiilor dintre sol şi
vegetaţie în
cuprinsul pădurilor din Masivul Retezat, teză, Braşov.
6. 800 R. (1964), A maggyar flora et vegetacio, Akad. Kiado, Budapest.
7. SOUTHWOOD T. R. E. (1966), Ecological methods, l\'Iethuen. Londra.
Notă preliminară din teza de doctorat.
http://cimec.ro
STRUCTURA NUMEHICĂ A COLEMBOLELOR DIN PARCUL NAŢIONAL RETEZAT 107
CONSIDERATIONS SUR LA STRUCTUHE NUMEHIQUE DES

COLLEMBOLES DANS LA LITIERE DE LA RESERVE SCIENTIFIQUE
DU PARC NATIONAL RETEZAT
RESUME
Les recherches effectuees par nous en trois s.tations de la reserve

scientiiique du Parc Naitional Retezat, sur Ies Collemboles, imposent
quelques condusions â siavoir :
1. la dens~te numerique des Collemboles est diiferante dans la
litiere rapportee â celle de !'humus de litiere, dans toutes les trois sta-
tions, etant superieure dans !'humus de litiere.
2. la plus elevee moyenne d'exemplaire recoltes par mois sur un
releve de 33 cm 2 a ete de 143 exemplaires dans la litiere de la station
nr. 3, en juillet, et de 225 exemplaires dans !'humus de liitiere de la sta-
tion nr. 2, aussi en juillet. On a trouve la plus haute moyenne annuelle,
on n.dveau de la litiere. dans la station nr. 3 (89 exemplaires), et on
nivea:u de !'humus de Miere, dans la station nr. 2 (121 exemp1aires).
3. parmi les trois stations etudiees, la station nr. 1 presente la
plus bass.e densite, au nivcau de la litiere, et de meme au niveau de
!'humus de litiere.
4. la plus haute valeur num('rique absolut des popu..laces de Collem-
boles a ete donnee par la sta.tion nr. 2, au niveau de l'humus de litiere :
11 102 exemplaires.
5. la biomasse a des valeurs qui suivent les courbes de distribu-
tion caraoterisitiques pour les valern-s des moyennes sur des releves
ele 33 cm~.
Notă preliminară din teza de doctorat.
http://cimec.ro
http://cimec.ro
STUDII SISTEMATICE ASUPRA INSECTELOR
HOMOPTERA AUCHENORRHYNCHA
DIN BAZINUL RIULUI ARGEŞ
MARGARETA CANTOREANU
Argeşul este unul din rîurile importante ale ţării noastre. El îşi
trage apele din munţii Făgăraşului, de sub vîrfurile Negoiu şi Moldo-
veanu. Acestea îşi croiesc drum prin peisaje de o rară frumuseţe, se
reunesc într-o albie comună aproape de Cumpăna, iar de ·aici în jos,
primind mai mulţi afJuenţi, parcurge Muntenia de la nord la sud-est
pe o întindere de 339,6 km şi se varsă în Dunăre, lingă Olteniţa. Dintre
afluenţii Argeşului menţionăm Vîlsanul, Rîul Doamnei, Bratia, Rîul Tîr-
gului şi Argeşelul. Rîul Argeş străbate toaite formele de relief, de la
zona muntoasă de cca. 1 500 m altitudine, pînă la cîmpia joasă a Du-
nării, de coa. 15 m altitudine. Complexitatea foI1ITlelor de relief, cit şi
condiţiile climatice diferite, fac oa bazinul rîului Argeş să dispună
de o vegetaţie şi o raună foarte bogate, caracteriziate prin prezenţa a
numeroase specii. Dacă plantele superioare şi vertebratele sînt cunos-
cute în cea mai mare parte, nu acelaşi lucru se poate spune despre fauna
de nevel"tebrate.
Referindu-ne la insectele cicadine (ordinrul HOMOPTERA, seria
AUCHENORRHYNCHA) cu al căror studiu ne ocupăm şi care sînt
bogat reprezentate pe teritoriul ţării noastre, precizăm că nu există nici o
menţiune asupra lor din această interesantă zonă a României.
Lucrarea de faţă îşi propune să facă o succintă prezentare a spe-
ciilor cicadine pe care le-am identifk-a•t în bazinul rîului Argeş. Sînt
înglobate aici rezuLtatele cercetărilor noastre efectuate în perioada anilor
1964-1970, timp în care am procedat la colectări repetate de material
oioadologic din diverse locuri ale regirunii sus menţionate. A vînd în
vedere caracteristicile biologice generale ale grupului, am aplicat metode
adecvate de recoltare, folos1nd în mod curent metoda colectării anima-
lelor cu ajutorul fileului. Pe lîngă aceasta am mai aplicait metoda colec-
tării cu exhaustorul şi, în oazuri cu totul izolate, metoda curselor lumi-
noase. Am luat atît probe oalri1tative, cit şi cantiltative, ·avînd astfel posi-
bilitatea să tragem şi unele concluzii de ordin ecologic. Materialul adunat
a fost identificat pe baza studiului armăturii genitale la mascul, care
http://cimec.ro
11(1 MARG.~RETA CANTOREANU
rnnstituie critel'iu de bază în determinarea speeiBi. ln cadrul depla-

sărilor efectuate, paralel cu colectarea insectelor am realizat şi obser-
vaţii pe teren privind particularităţ.ile biotopilor, ca : însuşirile tere-
nului, componenţa vegetaţiei, valOI"ile factorilor climatici ş. a. Pentru
numeroase spedi de cioa<line am observat cu exactitate planta gazdă
şi respectiv substratul vegetal de unde îşi iau hrana (tu~pină, frunză,
t•amuri tinere, etc.). Am analizat structura comunităţilor de cioodine din
cadnil biotopilor, rare diferă în funcţie de eondiţiHe de mediu biotic
si abiotic.
Toate aceste date acumu1ate ne-au permis extinderea cunoştin-
1,elor privilfld biologia unor specii, cît şi oompararea lor cu date rezul-
tate din cercetări ale al!to:r locuri de pe teriltor'iul României.
ln prezenta lucrare ne vom referi doar la studiul sistematic al
faunei de dcadine (IIOM. AUCHEN.) din bazilflul Argeşului. Materialul
cicadologic de care dispunem provine din 27 locuri de colectare şi îm-
prejurimile lor pe care, spre simplifioo.rea prezentării în text, le-am
grupat astfel :
a · - Cîmpulung, Nucşoara, Brădet, Domneşti.
b ' ' Arefu, Corbeni, Albeşti, Valea laşului.
c =-cc Curtea de Argeş, Valea Ursului, Colibaşi, Piteşti.
d =--= Goleşti, Topoloveni, Găeşti, Petreşti.
e = Ungureni, Vînătorii Mici, Malu Spart, Buiturugeni.
f = Domneşti, Novaci, Grădiştea, Mironeşti.
g = Isvoarele, Mitreni, Olteniţa.
0
ln tabelul care urmează indicăm prezenţa speciilor în diversele

locuri prin semnul +.
Speciile de Homoptera Auchenorrhyncha colectate din bazinul riului Argeş
Nr. Puncte de colectare

crt.
I Specia
I I I I I Ir I
a b c d e g
1 Tettigometra obliqua Pnz. - - + - + - -

2 Tettigometra baranii Sign. - - - - - + -
3 Oliarus melanochaetus Fieb. - - - + + + -
4 Oliarus panzeri P. Low - - - - + - -
5 Hyalesthes obsoletus Sign. - - - + + + -
6 Myndus mttsivus (Germ.) - - - - + + +
7 Cixius nervosus (L.) + - + - - - -
8 Cixius desertorum Fieb. - - - + +- -
9 Asiraca clavicornis (F.) - + + - - + -
10 Kelisia melanops Fieb. - - - - - - +
11 Stenocranus minutus (F.) - + - - - - -
12 Eurysa lineata (Perris) - - - - - - +
http://cimec.ro
INSECTELE HOMOPTERA AUCHEN DIN BAZINUL ARGEŞULUI 111
Puncte de colectare
~r.
crt.
I Spl•cia
\ a I"I 1 I " I r Ig
c d
13 Criomorphus albomarginatus (Curt) - + - - - - -

14 Criomorphus affinis (Fieb.) + + + - - - -
15 Dicranotropis hamata (Boh.) + + + - - - -
16 Dicranotropis divergens Kbm. + - - - - - -
17 Cal.ligypona palliceps (Horv.) - - + - - - -
18 Calligypona elegantula (Boh.) - -I + - + + -
19 Calligypona spinosa (Fieb.) - + - + + - -
20 Calligypona marginata (F.) - - + - + + -
21 Calligypona flaveola (Flor) + + - - - - -
22 Calligypona pellucida (F.) - - + - + - -
23 Calligypona obscurella (Boh.) + + - - - - -
24 Calligypona dubia (Kbm.) + + + - - - -
25 Calligypona propinqua (Fieb.) + + - - - - -
26 Conomelus limbatus (F.) - + - - - - -
27 Helicoptera marginicollis (Spin) - - + - - - -
28 Dictyophara europaea (L.) - - - + - + -
29 Dictyophara multireticulata M.R. + - - - - - -
30 Caliscelis affinis Fieb. - - - - + - -
31 Omnatidiotus dissimilis (Fall.) - - - - - - +
32 Mycterodus immaculatus (F.) - + + - + - -
33 Issus coleoptratus (Geoffr.) - + - - - - -
34 Hysteropterum conspurcatum (Spin.) - + - - - - -
35 Tibicen haematodes (Scop.) - - + - - - -
36 Cicadetta tibialis (Pnz.) - - + - - - -
37 Cercopis sanguinolenta (Scop.) t + + + - - -
38 Lepyronia coleoptrata (L.) - + + + + - -
39 Aphrophora alni (Fall.) + + + - + - -
40 Aphrophora salicina (Goeze) - - + - - - -
41 Neophilaenus lineatus (L.) - + + - + - -
42 Neophilaenus campestris (Fa!!.) - - + + - - -
43 Neophilaenus infumatus (Hpt.) + - - - - - -
44 Philaenus spumarius (L.) + + + + + + +
45 Centrotus cornutus (L.) - + + - - + -
46 Ceresa bubalus F. - + + + - - +
http://cimec.ro
112 MARGARETA CANTOREANU
Nr.
crt. I Specia I aI :u1c:e t: ct:ctir: I g
47 Ulopa trivia Germ. - + - - - - -

48 Megophthalmus scanicus (Fall.) + - + + - - -
49 Tettigonia aurita (L.) - - + - - - -
50 Eupelix cuspidata (F.) - + + + - - -
51 Aphrodes tricinctus Curt. - + - - - - -
52 Aphrodes fuscofasciatus (Goeze) - - + - - - -
53 Aphrodes bicinctus (Schrk.) + + + + + + +
54 Aphrodes flavostriatus (Don.) + + - - - - -
55 Aphrodes albifrons (L.) - - + + - - -
56 Doratura impudica Horv. - - + - - + -
57 Doratura stylata (Boh.) - - + + + - -
58 Do1·atura exilis (Horv.) - - - - - - +
59 Evacanthus interruptus (L.) + + - + + - -
60 Evacanthus acuminatus (F.) + + - - - - -
61 Tettigella viridis (L.) + + + + + + +
62 Macropsis notata (Prhsk.) - - - + - - -
63 Macropsis marginata (H. S.) - + - - - - -
64 Macropsis virescens (F.) - - + + - - -
65 Oncopsis flavicollis (L.) - + + - - - -
66 Oncopsis alni (Schrk.) -+ + + - - - -
67 Hephathus nanus (H. S.) - - - - - + +
68 Anaceratagallia laevis Rib. - - - + - - -
69 Anaceratagallia ribauti (Oss.) - - - + + + -
70 Peragallia sinuata (M. R.) - - - - - + +
71 Rhytidodus decimusquartus (Schrk.) - - + + - - -
72 Alebra wahlbergi (Boh.) - + - - - - -
73 Erythria manderstjernai (Kbm.)
+ - - - - - -
74 Dikraneura mollicula (Boh.)
- + - + - - -
75 Dikraneura sinuata Then. - - + - - - -
76 Chlorita tesselata (Leth.) - - - - - + +
77 Chlorita viridula (Fall.) - - - - + + -
78 Empoasca pteridis (Dahlb.) - + + - + - -
79 Eupteryx atropunctata (Goeze)
+ + - - - - -
80 Eupteryx artemisiae (Kbm.) - - - - - + +
http://cimec.ro
Puncte de colectare
Nr.
crt.
I S peci a
I a Ib Ic Id Io I Ig f
81 Eupteryx urticae (F.) - + + - - - -

82 Eupteryx cyclops Mats. - - + - - - -
83 Eupteryx aurata (L.) -t + + - - + -
84 Eupteryx ornata (Leth.) - - + - - - -
85 Eupteryx stachydearum (Hargy) - + + - - - -
86 Eupteryx vittata (L.) + + - - + - -
87 Eupteryx notata Curt. + + + - - - -
88 Eyphlocyba rosae (L.) - + + - - - -
89 Typhlocyba geometrica (Schrk.) + + - - - - -
90 Typhlocyba crataegi Dgl. - - - + - - -
91 Alnetoidia alneti (Dahlb.) + - + - - - -
92 Erythroneuru parvula (Boh.) - + + + - - -
93 Erythroneura inconstans Rib. - - - + - - -
94 Zygina pullula (Boh.) - - - - + + -
95 Selenocephalus griseus (F.) - - - - + - +
96 Iassus scutellaris (F.) - - - + - - -
97 Phlepsius · intricatus (H. S.) - - - - + - -
98 Fieberiella flori (Stal.) - - - - - - +
99 Graphocraerus ventra.'is (Fall.) + + - - - - -
100 Paramesus nervosus (F'lll.) - - + + - - -
101 Deltocephalus pulicaris \"Pall.) + + + + + + +
102 Deltocephalus coronifer (t 'Iarsh.) - - + - - - -
103 Deltocephalus schmidtgeni Wagn. - + + - - - -
104 Psammotettix striatus (L.) - + + + - + +
105 Psammotettix alienus (Dahlb.) - - + - + - -
106 Psammotettix cephalotes (H. S.) - + + - - - -
107 Psammotettix pictipennis (Kbm.) - - - - + - -
108 Psammotettix helvolus Kbm. - + - - - - -
109 Diplocolenus abdominalis (F.) + + + - - + -
110 Diplocolenus bohemani (Zett.) + - - - - - -
111 Mocuellus collinus (Boh.) - + + - - - -
112 Adarrus multinotatus (Boh.) - - - + - + -
113 Errastunus ocellaris (Kbm.) - + - + - - -
114 Arthaldeus striifrons (Kbm.) - - + - + - -
http://cimec.ro
Nr. c i a I a :u~c:r (~I cl':ctîr:

c.:rt.
I S 1> l'
1 1 ~
115 Turrutus socialis (Flor) - - - -/- - - -

116 Jassargus flori (Fieb.) + + - - + - -
117 Jassargus pseudocellaris (Flor) - - + -/- - + -I
118 Jassargus obtusivalvis (Kbm.) - -/- -/- - - - -
119 Jassargus sursumflexus (Then.) - - - + + - -
120 Arocephalus languidus (Flor) - + + - - - -
121 Allygus mixtus (F.) - - - - + + -
122 Allygidius atomarius (F.) - - + - - - -
123 Allygidius mayri (Kbm.) - - - + + - +
124 Allygidius furcatus (Ferr.) - - + - - - -
125 Stictocoris lineatus (F.) - + + - + - -
126 Opsius stactogalus Fieb. - - - - - + -
127 Circulifer fenestratus (H. S.) - - + - + - -
128 Speudotettix subfusculus (Fall.) - + - - - - -
129 Pithyotettix abietinus (Fall.) + - - - - - -
130 Hardya melanopsis (Hardy) I - - - - - -
131 Hesium biguttatum (Fall.) - + - - - - -
132 Athysanus argentatus (F.) - - - + - - -
133 Rhopalopyx adumbrata (C. Shlb) + - - - - - -
134 Limotettix striola (Fall.) - t f- + - - +
135 Thamnotettix confinis (Zett.) + + - - - - -
136 Thamnotettix exemptus (P. Li)w) - - -f- - - - -
137 Handianus flavovarius (H. S.) ~ - - - - - -
138 Artianus manderstjernai (Kbm.) - - - I -i - -+
139 Cicadula quadrinotata (F.) + - ·l - - - -
140 Euscelis lineolatus Brulle - - - - + - +
141 Euscelis plebejus (Fall.) + + + + + + -
142 Euscelis obsoletus (Kbm.) - - + + - - -
143 Platymetopius major (Kbm.) - - + - - - -
144 Metalimnus formosus (Boh.) - - + + - - -
145 Balclutha punctata (Thunb.)
+ + + - - + -
146 Tetartostylus pellucidus Mel. - + - - - - -
147 Macrosteles cristatus (Rib.) + + - - - - -
148 Macrosteles horvathi Wagn.
+ + - - - - -
149 Macrosteles quadripunctulatus (Kbm.) - - - + - - -
150 Macrosteles fieberi (Edw.) - - - - t + -
151 Macrosteles laevis (Rib.) - - + + - - -
152 Macrosteles viridigriseus (Edw.) + + - - - - -
http://cimec.ro
Aşa cum reiese din tabel, fauna de cicadine din bazinul rîului
A11geş este bogată şi variată. Cele 152 de specii găsite pînă în prezent
aparţin urmă.toarelor familii : fam. Tettigometridae Germ., fam. Cixiidae
Spin., fam. Araeopidae Metc., fam. Achilidae Stal, fam. Dictyopharidae
Spin., fam.Issidae Spin., fam. Cicadidae !l.atr., fam. Cercopidae Leach,
fam. Membracidae Germ, şi fam. Iassidae Stal.
Avem convingerea că desfăşurind în continua.re o activitate de
cercetare organirzată vom a1Vea prilejul să indentHiicăm încă o serie de
specii a căror biologie ne este mai puţin cunoscută.
BIBLIOGRAFIE
l. CHAUVIN R. (1965), Progres recents de l'ecologie des insectes, specialement dans

ses rapports avec l'ethologie. Annee biol., - 4, 11-12, p. 585-625.
2. DLABOLA J. (1954), Fauna CSR, svazek 1. Kfisi-HOMOPTERA. - CSAV,
Praha.
3. DOBREANU E., MANOLACHE C. 1969, Homoptera, partea generală - Fauna
RSR, Insecta, 8, 4, p. 1-101. Edit. Acad. RSR, Bucureşti.
4. HAUPT H. (1936), Homoptera in: Die Tierwelt Mitteleuropas. IV. - Leipzig,
p. 115-221.
5. LAMOTTE M. (1967), lnitiation aux Methodes statistiques en Biologie. - Masson
et C-ie Edit., Paris.
6. MELICHAR L. (1896), Cicadinen (Hemiptera-Homoptera) von Mittel-Europa.
Berlin.
7. OSHANIN V. T. (1912), Katalog der palăartischen Hemipteren (Heteroptera
Homoptera Auchenorhyncha und Psylloideae). - Berlin.
R. RIBAUT H. (1936), Homophteres Auchenorhynques. I. (Typhlocybidae). - Faune
de France, Paris, 31, p. 1-231.
9. * * * 1952, Homopteres Auchenorhynques. II. (Jassidae). - Faune de France,
Paris, 57, p. 1-474.
10. ZAVADSKI K. M. 1963. Teoria speciei. - Ed. Şt. Bucureşti.
„SYSTEMATISCHE BETRACHTUNGEN DER ZIKADENARTEN AUS

DEM ARGEŞ-BECKEN"
ZUSAMMENFASSUNG
Vorliegende Arbeit „Systematische Betrachtungen der Zikaden-

arten aus dem Argeş-Becken" bringt die von dem Autor aus dem bis
jetzt nioht erfersohten Argeş-Becken gesammelten Zikiadenarten (HO-
MOPTERA AUCHENORRHYNCHA). Naah einer kurzen Beschreiibung
des Gebietes von geografisc:hen, faunistischem und floristischem Stand-
punkt aus wird die Arbeitsmethode und die wăhrend des Studiums
vervolgten Aspek.te sowie die erhobenen Befunde kurz behandelt. An
den hier bestimmten Zikadenarten wurden auch verschiedene Reobach-
tungen gemacht.
http://cimec.ro
http://cimec.ro
CONTRIBUŢII LA CUNOAŞTEREA
FAUNEI DE DIPTERE GALICOLE
(Fam. CECIDOMYIIDAE) DIN BAZINUL ARGEŞULUI
P. NEACŞU şi MARIANA MENCINICOPSCHI
In lucrarea de faţă sînt expuse un număr de 56 specii de diptere galicole

aparţinînd familiei Cecidomyiidae colectate din localităţile Domneşti, Bahna Rusului
şi Piteşti - Parcul Trivale (Jud. Argeş) în cursul anului 1970.
O specie (Macrolabis podagrarie Steller) este pentru prima dată citată în
ţară. Celelalte sînt regăsite sau noi pentru fauna judeţului.
La fiecare specie se prezintă planta gazdă, frecvenţa, abundenţa, indicile de
similaritate, cu men\ionarea la o parte din specii şi a unor caractere morfologice
ale larvelor şi galelor.
*
Speciile de Cecidomyiidae întîlnite se dezvoltă în stadiul larvar
pe diverse familii de plante (fig. 1), cărora le produc pe organele vege-
tative şi de reproducere modificări caracteristice sub formă de gale
(frg. 2).
ffr. 5peciilor
1
o t--....L..L..L-L-1'-'-.L..L....L..L..L..l....l..;.J....L...L...L..JL..L...L..L....L...L..L....._................................................................................................~~
Fig. 1 - DistribLtţia numerică a speciilor de Cecidomyiidae galicole pe diverse

familii de plante.
http://cimec.ro
118 PETRE NEACŞU, 1\1:\RIA!\A ME1'CINICOPSCHI
Din punct de vedere sistematic ele aparţin la diverse supra'.riburi

din subfamilia Cecidomyiinae.
SUPRATRIBUL LASIOPTERIDI
Clinorrhync:ha leuc:anthemi Kifr. : Chrysanthemun lcucanthemum

L. Frecvenţa şi abundenţa reduse. Bahna Husului {28.VI.1970). Specia a
mai fost citată în Judeţul Argeş în localitatea Ştefăneşti (11).
SUPERTRIBUL ASPHONDILIDI
Placochela nigripes (F.Lw.)

Larvele portocalii pal, se dezvoltă izolat în bobocii florilor dC'
Sambucus nigra L. Aceştia devin dubli în mărime faţă de Cl'i normali
Legendă
f!r. specii/or mFrunzgltneri
s /işfari
•Tulpini
Ull(. flori
fO
ii Frucle
9
''
5
lt
3
2
J
Organul afacJ
Fig. 2 - Distribuţia numerică a speciilor de Cecidu-
myiidae pe diverse organe ale plantelor.
şi nu se mai deschid (fig. 3.a). Frecvenţa şi abundenţa reduse, Bahna

Husului (28.VI.1970).
Dasyneura alni (F.Lw.)
Larvele aLbe, se dezvoltă pe frunzele de Alnus sp. Frecvenţa şi
abundenţa reduse. Bahna Rusului (28.VT.1970).
http://cimec.ro
FAUNA DE DIPTERE <.;ALICOLE DIN BAZINUL ARGEŞULUI 119
Dasyneura acercrispans (Kffr.)

Larvele se dezvoltă gregar în gale proveni·te din plierea şi îngro-
şarea limbului frunzelor de Acer campestre L. Frecvenţa şi abundenţa
reduse. Bahna Rusului (28.VI.1970)
Desyneura crataegi (Witz.) : Crataegus monogyna Jacq. Frecvenţa
~i abundenţa moderate. Pitcş.ti - Parcul Trivale (27.VI.1970), Bahna
Rusului (28.Vl1970). Specia a mai fost ciitată în Judeţ în localitatea
Ştefăneşti (11).
Dasyneura epilobi (F.L.w.)
Larvele de culoare portocalie se dezvol'tă gregar în gale ce apar
prin modificarea bobocilor florali de Chamaenerion angustifolium (L.).
Scop. Bobocii atacaţi se măresc mult faţă de cei normali (fig. 3.b) şi nu
se mai deschid. Frecvenţa şi abundenţa moderate. Bahna Rusului
(28. VI.1970).
Dasyneura filicina (Kfifr.).
Larvele gaLbene ·portocaUi, se dezvoltă pe frunzele de Pteridium
sp. Par.tea atacată a frunzei se îndoaie puternic şi se colorează brun
întunecat (foig. 3.c.). Frecvenţa şi abundenţa foarite reduse, Bahna Rusului
(29.VI.1970).
Dasyneura fraxinea (Krf!fr.)
Larvele albe gălbui se dezvoltă izolat în gale circuLare, ce apar în
parenchimul frunzelor de Fraxinus excelsior L. (fig. 3.d.). Frecvenţa şi
abundenţa foarte ridicate. Bahna Rusului ('28.VI.1970).
Dasyneura f raxini. (KJfr.)

Larvele portocalii se dezvoltă pe frunzele de Fraxinus excelsior L.
Rachisul şi nervurile principale ale foliolelor se îngroaşe şi se invaginează.
(fig. 3.e.) Bahna Rusului (•28.Vl.1970).
Dasyneura glechomae (Kffr.) : Glechoma hederacea L. Glechoma
sp. Frecvenţa şi abundenţa reduse. Domneşti (16.V.1970), Bahna Rusului
(28. Vl.1970).
Dasyncura lupulinae (Kffr.) : Medicago lupulina L. Frecvenţa şi
abundenţa moderate. Domneşti (16.V.1970), Bahna Rusului (28.Vl.1971).
Dasyneura mali (Kfrfr.) : Malus communis Poir. Frecvenţa şi abun-
denţa reduse, Bahna Rusului (28.Vl.1970. Specia a mai fost citată în ·
Judeţ în looalitatea Ştefăneşti (11).
Dasyneura plicairix (H. Lw.).
Larvele de culoare albă se dezvoltă pe faţa superioară a f.riunzelor
de Rubus sp„ în jui'ul nervurei principale s.au a celor secundare. Frun-
zele atacate se deformează şi se pliază. Bahna Rusului (29.VI.1970).
Dasyneura pyri (Beche).
Larvele de C'uloare albă, se dez\·oltă gregar în gale ce apar prin
înrularea marginală a frunzelor de Pyrus sp. (fig. 3 f.).
Frecvenţa şi abundenţa reduse. Bahna Rusului (28.Vl.1970).
http://cimec.ro
120 PETRE NEACŞU, MARIANA MENCINICOPSCHI
Dasyneura ruebsaameni (Kffr.).

Larvele de culoare albă, se dezvoltă în gale circulare (fig. 3 g),
localizate în parenchimul frunzelor de Carpinus betulus L. Frecvenţa
şi abundenţa moderate. Bahna Rusului (28.VI.1970).
Dasyneura serotina (Wtz.).
Larvele de culoare albă, se dezvoltă grepar în frunzele tinere ale
lăstarilor terminali de Hypericum perforatum L. Frecvenţa şi abundenţa
moderate.
Dasyneura sisymbrii Schank : Rorippa silvestris (L) Bess. Frecvenţa
şi abundenţa reduse. Domneşti (16.V.1970), Bahna Rusului (28.VI.1970).
Specia a mai fost citată în judeţ, în localitatea Ştefăneşti (12).
Dasyneura thomasiana (Kffr.) : Tilia sp. Frecvenţa şi abundenţa
ridioate. Domneşti (16.V.1970).
Dasyneura trifolii (F. Lw.) : Trifolium sp. Frecvenţa şi abundenţa
reduse. Domneşti (17.V.1970). Bahna Rusului (28.Vl.1970). Specia a mai
fost citată în judeţ în localitatea Ştefăneşti (11).
Dasyneura urticae (Perris) : Urtica dioica L. Frecvenţa şi abun-
denţa moderate. Bahna Rusului (28.Vl.1970). Specia a mai fost citată
în judeţ în localitatea Ştefăneşti (12).
Dasyneura violae (F. Lw.).
Larvele galbene portocalii se dezvoltă gregar în frunzele tinere
de la extremitatea tulpinii de Viola tricolor L. Frunzele ce formează
gala se acoperă cu un strat anormal de peri. Bahna Rusului (29.VI.1970).
Geocrypta galii (H. Lw.) : Galium rubioides L. Frecvenţa şi abun-
denţa reduse. Bahna Rusului (28.VI.1970). Specia a mai fost citată în
judeţ în localitatea Ştefăneşti (11).
Hartigiola annulipes (Htg.).
Larvele se dezvoJ,tă izolat în gale cilindrice, ce apar pe partea
superioară a frunzelor de Fagus silvistica L. (fig. 3 h.). Frecvenţa şi
abundenţa reduse. Bahna Rusului (28.Vl.1970).
Iteomyia capreae (Wtz.).
LaTvele se dezvoltă iwlat, în gale circulare de 1,5-2 mm dia-
metru, localizate pe suprafaţa limbului frunzelor de Salix caprea L.
f.'recvenţa şi abundenţa foarte ridicate pe plantele atacate. Bahna Rusului
(28.Vl.1970).
Jaapiella jaapiana (Rtibs.) : Medicago lupulina. Frecvenţa şi abun-
denţa reduse. Domneşti (16.V.1970), Bahna Rusului (28.VI.1970). Specia
a mai fost citată in judeţ în localitatea Ştefăneşti (11).
Jaapiella laticola Ri.ibs.) : Lotus corniculatus L. Frecvenţa şi abun-
denţa moderate. Bahna (28.Vl.1970). Specia a mai fost ci.tată în judeţ
!n localitatea Ştefăneşti (11).
Jaapiella medicaginis (Rilbs.) : Medicago sativa L. Frecvenţa şi
abundenţa foarte reduse. Domneşti (16.V.1970). In judeţ specia mai este
citată în localitatea Ştefăneşti (11).
http://cimec.ro
F:\U:\.\ DE DIPTERE GALICOLE or:-: B:\Z~UL AnGEŞULUI 121
\. I
I
". ' \ . ',. . I , I
~\. .
. '
.
~\ / //.;
~:--: / .(
l"'-
. .,,_.
. ,,<,·
Fig. 3 - Gale de Cecidomyiidae :

o - P. nigripcs ; b - D. cpilobii ; c - D. filicina ; el - D. fra.xinea ; e - D. FrnxiJIÎ ; f - D. pyri ;
ţ! - D. ruebsaameni ; h - H. annulipcs.
Jaapiella schmdti : (Ri.ibs.).

Larvele roşii portocalii se dezvoLtă în infloresoenţele de Plantago
lanceolata L. Frecvenţa şi abundenţa reduse. Bahna Rusului (28.V.1970).
Jaapiella veronicae (Vallot) : Veronica chamaedrys L. Frec-
venţa şi abundenţa moderate. Domneşti (16.V.1970), Bahna Rusului
(28.Vl.1970). Specia a mati fos·t citată în judeţ în localitatea Ştefă
neşti (11).
Janetiella thymi (Kifr.) : Thymus sp. Frecvenţa şi abundenţa
reduse. Domneşti (16.V.1970).
Macrolabis podagrarie Stelter.
Larvele albe, de 2,30-2,35 mm lungime, se dezvoltă gregar pe
partea superioară a frunzelor de Aegopodium podagraria L. Spatula
http://cimec.ro
122 PETRE l'\EACŞU, MARIANA MENCll'\ICOPSCHl
sternală de 110-115 microni lungime, de culoare portocalie (fig. 11).

Metamorfoza în sol. Frecvenţa şi abundenţa reduse. Bahna Rusului
(28. VI.1970).
Specie nou citată în R. S. România.
Macrolabis n1ebsaameni Hubs.
Larvele albe se dezvoltă la baza frunzelor de Prunella vulgaris L.
Frecvenţa şi abundent.a reduse. Bahna Rusului (28.VI.1970).
Mikola fagi Htg. : Fagus silvatica L. Frecvenţa şi abundenţa mo-
derate. Domneşti (16.Vl.1970), Bahna Rusului (28. Vl.1970). In judeţ
specia a mai fost citată în localităţile Valea Mare şi Dealul Sa-
sului (9, 12).
Mikomyia coryli (Kifr.).
Larvele se dezvoHă izolat în gale localizate, pe partea inferioară
a frunzelor de Corylus avellana L. După ce larvele părăsesc frunza
pante.a atacată se necrozează. Frecvenţa şi abunden~a moderate. Bahna
RusiU'lui (28.Vl.1970).
Phegomyia fagicola (Kffr.) : Fag11s silvalica L. Frecvenţa şi abun-
denţa foarte reduse. Domneşti (16.V.1970).
Rhabdophaga heterobia (H. Lw.) : Salix caprea L. sp. Frecvenţa

şi abundenţa ridicate. Domneşti (16.V.1970), Bahna Rusului (28.VI.1970).
Rhabdophaga (Vasyneura) inchbaldiana (Mik); Salix sp. Frecvenţa
!'.'i abundenţa foarte reeduse. Domneşti (16.V.1970).
Rhabduphaga (/lelicumyia) saliciperda Duf. : Salix sp. Frecvenţa
~i abundenţa reduse. D:>mneşti (16.V.1970), Bahna Rusului (28.Vl.1970).
Fig. 4 - M. podagrarie :
u - Frunzo\ atacală ; /J - spaluloi sll'l'nal;l
http://cimec.ro
FAUNA DE UIPTERE GALICOLE DIN BAZINUL Al\GEŞULUI 123
Rhabdophaga terminalis (H. Lw.) : Salix alqa L., Salix sp. Frec-
venţa şi abundenţa reduse. Domneşti (16.V.1970), Bahna Rusului
(29.VI.1970). Specia a mai fost citată în judeţ în localitatea Ştefăneşti (12).
Rondaniola bursiaria (Bremi).
Larvele albe se dezvoltă izolat în gale cilindrice pe partea supe-
rioară a frunzelor de Glechoma hederacea L. Frecvenţa şi abundenţa
reduse. Bahna Rusului (28.Vl.1970).
Wachlliella rusarum (Hardy).
Larvele portocalii se dezvoltă greg,ar în gale, ce apar prin alipirea
celor 2 jumătăţi ale foliolelor de Rosa sp. Frecvenţa şi abundenţa mode-
rate. Bahna Rusului (28.Vl.1970).
Wachtliella stachydis (Br.).
Larvele se dezvoltă gregar în boboci florali şi frunzele lăstarilor
terminali de Stachys L. Frecvenţa şi abundenţa reduse. Bahna Ru-
sului (29.Vl.1970).
Zygiobia carpeni (F. Liiw).
Larvele albe se dezvoltă în gale ce apar prin modificarea ner-
vurii principale a fru111Zelor de Carpinus betulus L. Frecvenţa şi abun-
denţa moderate. Bahna Rusului (28.VI.1970).
Anabremia viciae (Kffr.); Vicia sp. Frecvenţa şi abundenţa
reduse. Domneşti (16.VI.1970). In ţară a mai fost citată în apropiere
ele Sibiu (8).
Contarinia anthabia (F. Lw.). Crataegus monogyna Jacq. Frec-
venţa şi abundenţa reduse. Domneşti (16.V.1970).
Contarinia barbichei (Kffr.) : Lotus corniculatus L. Frecvenţa şi
abundenţa reduse. Domneşti (16.V.1970).
Contarinia fagi. (Ri.ibs.).
Lan·ele albe întunecat se dezvoltă gregar în frunzele incomplet
dezvoltate de Fagus silvatica L. Frunzele a·tacate se opresc din creştere
şi se brunifică. Frecvenţa şi abundenţa moder,ate. Bahn:a Rusului
(28. Vl.1970).
Cu11tarinia luti (De Gecr) : Lotus curniculatus L. Frcc.:\·en\a şi abun-
denţa reduse. Bahna Rusului (28.VI.1970).
Specia a mai fost citată în judeţ în localitatea Ştefăneşti (11).
Contarinia sulani (Ri.ibs.).
Lan·ele albe, se dezvoltă gregar în boboci florali de Sulanum dul-
camara L. Aceştia devin dubli în mărime faţă de cei normali şi nu se
mai deschid. Frecvenţa şi abundenţa reduse. Bahna Rusului (29.VI.1970).
Contarinia tragopogonis Kfir. : Tragopogon sp. F'recvenţa şi abun-
denţa moderate. Bahna Rusului (28.VI.1970). In judeţe specia a mai fost
citată în localitatea Ştetăneşti (11).
Contarinia tremulae Kffr.
I.Jarvele albe, se dezvoltă în gale ce provin din înrolarea margi-
nală a frunzelor de Populus tremula L. Frecvenţa şi abundenţa moderate.
Bahna Rusului (28.VI.1970).
http://cimec.ro
124 PETRE NEACŞU, MARIANA MENCINICOPSCHI
Drysina glutinosa Giard.

Larvele albe, se dezvoltă izolate în gale de 1 mm diametru, ce apar
pe partea inferioară a frunzelor de Acer sp. In jurul galei ţesutul frunzei
prezintă o zonă de 5-7 mm diiametru, mai deschisă la culoare. Frec·
venţa şi abunden1,a reduse. Piteşti - Parcul Triviale (27.VI.1970).
Harmandia cavernosa Rubs. : Populus tremula L. Frecventa şi
abundenta r'idicate. Domneşti (16.V.1970). Specia a mai fost citată în
judeţ în localitatea Ştefăneşti (12).
Harmandia globuli Rubs. : Populus tremula L. Frecvenţa şi abun-

denţa reduse. Domneşti (16.V.1970). Specia a mai fost citată în judeţ ÎIIl
localitatea Ştefăneşti (12).
Harmandia populi Rubs. : Populus tremula L. Frecvenţa şi abun-
denţa reduse. Domneşti (16.V.1970).
Putoniella marsupialis (F. Lw.) : Prunus cerasifera Ehrh. şi P. spi-

nosa L. Frecvenţa şi abundenţa reduse. Domneşti (16.V.1970), Bahn1a
Rusului (28. VI.1970).
Specia a mai fost ci.tată în judeţ în localitatea Ştefăneşti (11).
Indicele identităţii speciilor (indicele lui JACCARD) pentru ceci-
domiidele din biocenozele studiate la Domneşti şi Buhna Rusului a fost :
nr. speciilor comune X 100 11 X 100 = 1 100 = 23 ,40/o
nr. speciilor necomune 47 47
Concluziile ce se desprind dovedesc că în judeţul Argeş există o
bogată faună de Cecidomyiidae galicole. Noi am dese,Tis în această
lucrare o specie nouă pentru ţară ( Macrolobis podagrarie Sţelter) şi!)
24 de specii noi pentru judeţul Argeş. n~ ri...
Din punct de vedere economic marea majoritate a speciilor dtate
sînt dăunătoare arborilor forestieri, pomilor fructiferi şi plantelor
furajere.
BIBLIOGRAFIE
1. BORCEA I. (1912), Acad. Rom. publ. fond. V. Adamache, t. V, n. XXXI,

p. 113-241.
2. * * * (1912), Ann. se. Univ. Jassy, t. VII, p. 327-351.
3. • * * (1914), Ann. se. Univ. Jassy, t. III, p. 394-404.
4. BRANDZA M. (1914), Ann. Se. Univ. Jassy, t. VIII, p. 33-51.
5. BOHR H. (1964), Bestimmungstabbellen deT Gallen (Zoo- und Phytocecidien an
Pflanzen Mittel - und Nordeuropas, Band 1-11. Jena.
6. GHIUŢA M. (1940), Bul. Grăd. Bot. şi Muz. Bot. Univ. Cluj, vol. XX, n. 1-2,
p. 85-94.
7. * * * (1942), Bul. GTă.d. Bot. şi ai Muz. Bot. Univ. Cluj, vol. XXV, p. 227-240.
8. HENRICH, C. (1916), VeTh. a Mitt, d. Sieb. V, f. NatuTwiss zu HeTm., vol. LXVI,
caiet 4-6.
9. IONESCU A. M. şi ROMAN N. (1962), Acad. R.P.R. Rev. de biot animal. t. XIV,
n. 2, p. 217-224.
10. MENCINICOPSCHI MARIANA, Caiet selectiv student. Corn. ştiinţ. (sub tipar).
http://cimec.ro
FAUNA DE DIPTERE GALICOLE DI~ BAZINUL ARGEŞULUI 125
11. NEACŞU P. (1968), Muz. Piteşti. Şt. şi com. ist. şt. nat. vol. :;~, p. 227-234.
12. * • * Muz. Piteşti. Şt. şi com. ist. şi nat. Vol. III (sub tipar).
13. ROBSAAMEN E. şi HEDICKE H. (1926-19:38), Die Zoocecidier durch Tiere
erzeugte Pflanzengallen Deutschland unde ihre Bewohner. Stuttgart.
14. SKUHRAVA M„ SKUHRAVY V. şi NEACŞU P. Verb, der Gall, în Roumănien
(sub tipar).
CONTRIBUTIONS A LA CONNAISSANCE DE LA FAUNE DE

DIPTERES GALICOLES (FAM. CECIDOMYIIDAE)
DU BASSIN D'ARGEŞ
RESUME
Dans cet ouvnage sont presentees 56 especes de dipteres galiooles

de la familie Cecidomyiidae, co1lectees dans les villages Domneşti, Bahna
Rusului et dans le bois de Trivale-Piteşti pendant l'annC:'e 1970. Parmi
cettes especes bearucoups sont citees pour la premiere fois dans
cette faune.
L'espece de Macrolobis podagrarinae Stellter est citCe pour la pre-
miere fois dans la faune de Roumanie.
Comunicare prezentată la cea de-a II-a sesiune
http://cimec.ro
http://cimec.ro
CERCETARI ASUPRA NUTRIŢIEI ŞI RELAŢIILOR TROFICE
LA CICADINE (HOM. AUCHEN.)
MARGARETA CANTOREANU
La fel ca toaite homopterele, cicadinele din fauna ţării noastre sînt

în exclusivitate fitofage, hrănindu-se cu seva p}antelor şi chiar cu con-
ţinut celular, pe care le iau cu ajutorul aparatului lor bucal adaptat
la înţepat şi supt.
Unele specii de HOMOPTERA AUCHENORRllYNCIIA vădesl'
o striotă preferinţă în regimul lor alimentar. De exc.'mplu, Aphrnphora
alni Fall. şi Oncopsis alni (Schrk.) se hrănesc pe specii de Alnus ;
Aphrophora salicina (Goeze), Macropsis notata (Prhsk.), Macropsis mar-
ginata (U.S.) ş.a„ se hrănesc pe specii de Salix; Typhlocyba rosae (L.)
se hrăneşte pe specii de Rosa ş.a.m.d. Al•te specii de cicadine se hrănesc
pe grupe de vegetale. Aşa sînt Hyalesthes obsoletus Sign. (pe legwni-
noase), Calligypona pellucida (F.) (pe graminee), Empoasca pteridis
( Dahlb.) (pe leguminoase), Erotettix cyanae (Boh.) (pe plante de baltă),
etc. Majoritatea speciilor de dcadine sint polifage. Hcferitor la acest
aspect biologic Wcratura de specialitate cuprinde în general puţine date
şi ele destul ele \·agi c:a : ,,pc planlc joase, arbori şi arbuşti" sau „pe
\·egetaţie de mlaştină"„. etc. Practica a arătat că efectele procesului de
hrănire la aceste insecte impun cunoaşterea cu exactu ale a p1'antelor
gazdă pentru fiecare specie în parte.
In ce ne pri0veşte, în cadrul observaţiilor făcute direct în natură,
am notat pentru numeroase specii de cicadtne plantele pe care le-am
văzut hrănindu-se.
La aceste insecte se obser.vă de asemenea preferinţe în alegerea
organului vege•tal de unde îşi scot hrana. De exemplu, Typhlocybidele
înţeapă numai ţesutul frunzei pe cînd speciile genurilor Oncopsis Burm.,
Macropsis Lew., Idiocerus Lew., ş.a. îşi scot hrana din ramurile tinere
ale plantelor lemnoase gazdă. Aphrophora alni Fall. se hrăneşte pe
ramurile tinere de anin, înţepînd ţesutul la baza peţio1ului. Pe vegetaţie
spontană joasă am oservat speciile Evacanthus interruptus L. şi Delto-
cephalus pulicaris Fall., inţepînd pe faţa superioară a frunzelor, pe cînd
lfandianus flavovarius H.S. şi Diplocolenus abdominalis (F.) îşi sug hrana
din părţile apicale ale tulpinilor şi faţa inferioară a frunzelor. Unele
http://cimec.ro
123 \IARGARETA CANTOREANU
specii ca Aphrodes bicinctus Schrk., Euscelis plebejus Fall., Psammo-

tettix striatus L. ş.a., se hrănesc în orice loc pe planta gazdă, cu excepţia
organelor florale.
De asemenea am constatat că locul de hrănire se schimbă cu vîrsta
inseotei (Ex. : Aphrodes bicinctus Schrk.) în perioada depunerii pontei
coboară în partea inferioară a plantei, apropiindu-se de sol.
Pentru a vedea cum se alege locul înţepăturii, am luat cîteva larve
de Oncopsis · alni Sohrk, şi le-am distribuit diferit pe frunze, ramuri
groase şi ramuri tinere ale plantei gazdă ; după o scurtă perioadă de
tatonare, insectele s-au orientat cu precizie spre vîrful ramurilor tinere.
Aci par să aleagă bine locul pentru înţepat, atingînd scoarţa de mai
multe ori cu aparatul lor bucal. Experimental, cîteva ramuri ,tinere de
pe care se luaseră insecte, au fost tratate diferit : două au fost învelite
cu staniol colorat, una a fost unsă cu vaselină .padumată şi alta a fost
pensulaită cu soluţie 30;0 acid acetic. Toate aceste ramuri au fost ocolite
de dnsecte, fapt ce demonstrează că determinisul înţepăturii rezultă din
stimuli variaţi, vizuali, •tactili, olfactivi şi gustativi. ln această privinţă
nu toate speciile manifestă aceeaşi sensbHitate. Astfel, o crenguţă cu
cîteva rfrunze de Rosa canina L., a fost muiată în apă cu sare. După ce
s-a zvînt.at a fost izolată într-o pungă de celofan Jin perforat, în care
s-au pus trei indivi~i din specia Typhlocyba rosae (L.). Animalele s-au
ins,talat pe frunze şi s-au hrănit în mod normai.
O insectă care se hrăneşte se recunoaşte uşor, privită mai ales din
profil. Aparatul bucal este înfipt oblic în ţesutul vegetal, cu vîrful
orientat spre capătul anterior abdominal. lnţepătura se realizează cu
ajutorul stileţilor mandibulari şi maxilari, dirijaţi de muşchi proprii
iar sugerea se datorează mişcărilor executate de pompa aspirantă
bucală şi faringiană, dirijate de muşchi puternici care se văd pe o
insectă secţionată la acest nivel.
iDurata timpului de hrănire este variată la diferitele unităţi sis-
tematice. Unele specii stau fixate cu aparatul bucal în ţestul vegetal,
timp îndelungat (Aphrophora alni Fall., Cercopis sanguinolenta Scop.,
Aphrodes bicinctus Sohrk., Euscelis obsoletus (Kbm.), Tettigella viridis
L. şi multe altele). Am observat specii ca Deltocephalus pulicaris Fall.,
Macrosteles laevis (Rib.), Macrosteles viridigriseus (Edw.) ş.a. a căror
durată de hrănire este în medie de 5-10 minute, la interval·e repetate.
Comportarea normală este influenţată de o serie de factori ca : inter-
venţia unui element străin în biotop, ploaia, vîntul, etc.
Se cunoaşte faptul că în procesul de hrănire cicadinele ca şi
celelalte homoptere influenţează negativ asupra plantelor prin acţiunea
lor mecanică, spoliatoare, toxică şi infecţioasă. Aspectul de dă unare este
în s>trînsă legătură cu influenţa factorilor de mediu care pot favoriza
sau nu, dezvoltarea speciilor. De aici, necesitatea cunoaşterii biologiei
fiecărei specii şi a cerinţelor ei faţă de condiţiile naturale.
A fini tă ţi t ro fi c e.
In general ,oaHtatea şi cantitatea hranei sînt determinate climatic.
Reacţia speciilor faţă de mediul biotic se m:anifes1tă în prtncipal prin
regimul alfunen1ar.
http://cimec.ro
NUTRIŢIA ŞI RELAŢIILE TROFICE LA CICADINE 129
Cioadinele prezintă în mod natural anumite afinităţi trofice. Unele

!->pecii trăiesc numai pe plante arborescente, altele pe arbori şi arbuşti
iar cele mai multe, pe vegetaţie ierboasă. După cum s-a arătat, în
procesul de hrănire preferinţele animalelor sînt deosebite. Din observaţii
personale, prezentăm în continuare gruparea unor specii de HOMOP-
TERA AUCHENORRHYNCHA pe baza afinităţilor trofice:
A. SPECII SIL VI COLE

1. FRONDICOLE
a) monofage b) polifage
Empoasca smaragdula Fall. Alebra albostriella Fall.

Kyboasca virgator RiJb. Jllebra wahlbergi Boh. ş.a.
Eupteryx pulchella Fall.
Typhlocyba douglasi Edw.
Typhlocyba crataegi Edw.
Alnetoidia alneti Da:hlb„ ş.a.
2. PE RAMUfll TINERE
Aphrophora salicina Goeze. Issus coleoptratus Geoffr.

Aphrophora forneri Hpt. Tibicen haematodes Scop.
Macropsis marginata H.S. Centrotus cornutus L.
Macropsis notata Prhsk. Tetttgonia aurita L.
Oncopsis alni Schrk. Errhomenellus brachypterus Fieb.
Pithyotettix abietinus Fall. Oncopsis flavicollis L.
Platymetopius major Kbm„ etc. Speudotettix subfusculus Fall. etc.
B. SPECII PRA11COLE
A.raeopus crassicornis Pnz. Myndus musit,us Germ.

Euidella speciosa Boh. Hyalesthes obsoletus Sign.
Eupteryx artemisiae Kbm. Asiraca clavicornb F.
Eupteryx urticae F. Criomorphus affinis Bob.
Sagatus punctifrons Fall„ ş.a. Dicranotropis hamata Bob.
Calligypona elegantula Boh.
Calligypona spinosa Bob.
Calligypona collina Bob.
Calligypona marginata F.
Conomelus limbatus F.
Cercopis sanguinolenta Scop.
http://cimec.ro
Lepyronia coleptrata L.
Neophilaenus lineatus L.
N eophilaenus campestris Fall.
Philaenus spumarius L.
Eupelix cuspidata F.
Aprodes tricinctus Curt.
Aphrodes fuscofasciatus Goeze.
Aphrodes bicinctus Sohrk.
Doratura stylata Boh.
Evacanthus interruptus L.
Tettigella viridis L.
Anaceratagallia venosa Fall.
Dikraneura mollicula Boh.
Aphrodes tricinctus Cunt.
Eupteryx vittata L.
Eupteryx atropunctata Goeze.
Selenocephalus griseus F.
Graphocraerus ventralis Fall.
Deltocephalus pulicaris Fall.
Opsius stactogalus Fieb.
Circuli fer f enestratus H.S.
Handianus flavovarius H.S.
Cicadula quadrinotata F.
Euscelis plebejus Fall.
Macrosteles laevis Rib.
Macrosteles viridigriseus Edw.
Macrosteles horvathi Wagn.
şi multe :altele.
Menţionăm că stabilirea plantelor pe care se hrănesc di·versele

specii de cicadine este o operaţiune dificilă şi se realizează în urma unor
repetate observaţii de teren.
După cum reiese şi din exemplele de mai sus, cele mai multe
specii sint polifage şi se hrănesc pe plante ierboase, spontane şi cul-
tivate.
Deoarece la cunoaşterea afinităţilor trofice la cicadine s-a lucrat
foarte puţin pină în prezent, socotim că se impune aprofundarea
acestor cercetări care pot veni în sprijinul rezolvării diferi.telor probleme
de ordin practic.
BIBLIOGRAFIE
1. CHAUVIN R. 1965, Progres recents de l'ecologie des insectes, specialement dans

dans ses rapports avec l'ethologie. - Annee biol., 4, 11-12, p. 585-625.
2. DLABOLA J. 1954, Fauna CSR, svazek l. Ki'isi- Homoptera. CSA V, Praha.
3. * * * 1959, Einige grundsătliche Beziehungen zwischen der Umwelt und der
Entwicklung der Zikade Calligypona pellucida F. - Acta sympos. evolutio.
insect. Praha. p. 366-371.
4. LAMOTTE M. 1967, Initiation aux Methodes statistiques en Biologie. - Masson
et C-ie Edit., Paris.
http://cimec.ro
NUTRIŢIA ŞI RELAŢIILE TROFICE LA CICADINE 131
5. LEON N. 1912, Insectele vătămătoare din România. - An. Acad. Rom„ Bucu-
reşti, 2, 34.
6. MULLER H. J. 1957, Die Wirkung exogener Faktoren auf die zyklische Formen-
bildung der Insekten, insbesondere der Gattung Euscelis (Horn. Auche-
norrhyncha). - Zool. Jahrb., 85, 4-5, p. 317-430.
7. ODUM E. P. 1966, Ecology. - Hoit, Reinhart, Winston. New York.
B. OSSIANNILSSON F. 1946, 1947, Homoptera Auchenorrhyncha. Svensk Insekten-
fauna. I, II, Stockholm, p. 1-270.
9. RIBAUT H. 1936, Homopteres Auchenorhynques. I. (Typhlocybidae). - Faune
de France, Paris, 31, p. 1-231.
IO. * * * 1952, Homopteres Auchenorhynques. II. (Iassidae). - Faune de France,
Paris, 57, p. 1-474.
11. WEBER H. 1930, Biologie der Hemipteren. Eine naturgeschichte der schnabel-
kerfe. - Biologische Studienbi.icher, Berlin.
ERNĂHRUNGSWEISE UND NĂHRBEZIEHUNGEN DER ZIKADEN

(HOM. AUCHEN.)
ZUSAMMENFASSUNG
Auf Grund eigener Beobachtungen die direkt in der Natur dur-

chgeflihrt wurden beschreibt der Autor die Ernahrung und Nahrbe-
ziehungen einiger Zrkladenarte.!1. Er flirt Beispiele fi.ir rein monofage,
solche die sch auf PfLanzengruppen ernahren sowie polifage Ar.ten an.
Es wird die Vorliebe einiger Zikaden fi.ir bestimmte Pilanzenorgane
wie Blatt, Blattstengel, Stamm, junge Ăste usw. beschrieben. Einige
durchgefilhr,ten Versuche bezeigen dass der Einstich von verschiedenen
optischen, taktilen, gustativen Reizen :bedingt wirtl. Ebenfalls wurde die
Dauer der Ernahrung und die sie beeinflussenden Faktoren untersucht.
Am SohLuss gruppiert der Autor einige Zikradenarten auf Grund ihrer
trofisohen Aflfinitaten.
ştiinţifică de comunicări a muzeului judeţean
http://cimec.ro
http://cimec.ro
CERCETARI ASUPRA RAPORTULUI NUMERIC iNTRE SEXE
LA UNELE POPULAŢII DE BIBANI (PERCA FLUVIATILIS
L., ORO. PERCIFORMES)
DIN APELE REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA
ŞTEFANIA BOLDOR
Una din problemele care preocupă de multă vreme pe biologi este

2ceea a raportului numeric intre sexe. Din bibliografia rnnsullată rezultă
că această problemă este incă nedeplin dariiicată. Căutînd să facem o
sbtcmatizare in părerile diferiţilor autori, \'om găsi variate puncte
de \'edere.
1. Unii autori af.irmă că in populaţiile de bibani raportul între
sexe este în dependenţă de înaintarea în vîrstă a populaţiei.
Jar ne f e 1 t (1921) a arătat că raportul între S€Xe diferă mult.
după cum bibanii sint mai tineri sau mai bătrîni. În primul an predo-
mină masculii, în anii 2 şi 3 de viaţă numănil masculilor este egal cu
al femelelor. După \'Îrsta de 3 ani procentul masculilor scade continuu
ajungînd ca bibanii foarte bătrîni să fie reprezentaţi numai prin femele.
În privinţa longevităţii, Jar ne Ie 1 t admite că masculii trăiesc
mai puţin decît femelele, deoarece ei ating maturitatea sexuală cel
puţin cu un an înaintea femelelor.
K riz e ne c h y (1940) menţionează că la bibanii în vîrstă de o
vară masculii predomină numeric, la 100 de femele corespunzînd
125 de masculi.
L o h n i s h y (1960), cercetînd bibanii din unele bazine din Boemia
~i Moravia de Sud, arată că procentul masculiJor scade o dată cu creş
terea vîrstei. La vîrsta de 2 ani raportul este de 1 : 1, la 3 ani predo-
mină masculii în raport de 1 : 20, iar la vîrsta de 4 ani procentul lor
scade la 1 : 10.
2. Problema raportului intre sexe este privită de către alţi autoci
ca fiind dependentă de perioada de depunere a elementelor reprodu-
cătoare.
După R i) per (193G), în timpul pontei sînt pescuiţi numeroşi
masouli, ceea ce denotă că bibanii se ţin se.pariat, după sex.
http://cimec.ro
134 ŞTEFANIA BOLDOR
Le Cren şi Worthington (1950), precum şi Alm (1952),

afirmă că aitunci cînd se pescuieşte în alt timp al anului decît sezonul
de împerechere, rapOirtul între sexe este aproximativ 1 : 1. Marele
număr al masculilor în periioada de înmulţire nu reflectă totuşi o reală
preponderenţă. Aoeasta se poaite datora marii agilităţi a masculilor.
3. Conform altor păreri (D y k - 1918), în populaţiile de bibani
~emelele sînt în număr mai mare decît masculii.
4. Predominanţa unuia dintre cele două sexe nu este regulată -
afirmă alţi cercetători.
Te s c h (1955), arată că nu se poate vorbi de o predominanţă
!·egulată a unui sex în cadrul grupelor de lungime sau de vîrstă, ci,
mai curînd, că sexele se separă tot mai mult între ele pe măsură ce
l'.e apropie depunerea icrelor.
După observaţiile sale, la aceea5i dată <le pescuit (20.XIl.1951),
în bazinul Anssensee masculii au predomiinat faţă de femele, iar în
bazinul Schweriner Stadtsee femelele au fost în proporţii egale ou
masculii. La altă dată de pescuit (26.1.1952), în priimul bazin masculii
au fost cu mult precumpănitor faţă iele femele, în timp ce în al doilea
femelele au fost în număr foarte mare, în exces.
După părerea lui Te s c h, pînă la vîrsta de 4 veri sexele sînt
în număr egal (o oarecare diferenţă observă autorul în bazinul Schwe-
riner Stadtsee), după care număr.ul masculilor pare a fi în regres.
In urma cercetărilor efectuate, A 1 m (1951), a ajuns la concluzia
că raportul numeric dintre sexe nu se menţine constant, ci el variază
în ani diferiţi. Astfel, în prabek, provenite din pescuitul efectuat în
primăvara anului 1940, masculii au reprezentat 900/0. sau mai mult,
d~n peştii capturaţi. Cîţiva ani mai tîrziu masoulii au reprezentat numai
50-600/0 şi chiar 430/u din peştii prinşi în sezonul de depunere a
icrelor.
Căutînd să explice oui se datoreşte proporţia mare a masculilor,
G. A 1m face presupunerea că aceasta s-iar datora faptului că masculii
sînt mai agili decît femelele şi, de asemenea, că, ei rămînind primăvara
mai mult timp la locurile de reprdducere, se prind mai uşor. Este
aceeaşi interpretare pe care Le C ren o dădruse cu ani în urmă (1944),
analizînd populaţiile de bibani din unele bazine din Anglia.
Inoercînd să stabilească raportul numelflic dintre masculii şi feme-
lele de bibani clin crescătorii, A 1 m (1953), găseşte oă acest raport este
de aproxima.tiv 1 : 1.
Din rezuLtatele obţinute de noi, în urma an;alizelor de probe din
patru populaţii cercetate, reiese că raportul numeric dintre sexe este
cm indice care suferă fluctuaţii mari.
Intr-adevăr, la populaţia proven:Ltă din Delta Dunării masculii au
predominat numeric faţă de femele (fig. 1), în pedoada de reproducere.
Pînă aci rezultatele noastre corespund cu cele menţionate de Ro p e r
(1936). Ceea ce este însă deosebit de datele menţionate în literatură
este faptul că, proporţia masieulilor a fost în continuă oreştere, pe
măsura înaintării în vîrstă a indivizUor.
Populaţia provenită din balta Crapina (zona inundabilă a Dunării)
s-a caracterizat prin proporţia mare :a femelelor faţă de masculi, ca şi
http://cimec.ro
IL\POfiTUL :\U~IEfilC l:\TfiE SE:\E LA BIBA:-\1 (l'EfiCA FLUVIATILIS L.) 135
prin ac'<.'Ca că numărul lor a crescut pe măsura înaintării în vîrstă

(B o 1 d o r, l 970), (fig. 2). Accsite date corespund punctelor de vedere
formulate ele Ji.irnefclt (1921), Krizenechy (1940) şi Lo-
h ni s k y (1960).
~
<::>
-
b'O ""
D femele
50 mas cu/I
o~ 40
~
c:::.
<:li 30
:::..
"'
~
~ 20
10
Fig. I - Componenţa pe vîrste
şi sexe a bibanului din delta
Dunării.
1 2 :5 lt
VÎrsfa (ani)
-
~
80 \o D femele
o-.·
70
°" m83t1Jl1
GO
----..
so
~
o
'--
'b
-t--
40
t:::
<u
::.. ~
<;,; 30 ~
~ ~
~
l::
20
10
Fig. 2 - Compnnen\a pe vîrste
~i sexe a bibanului din balta
Crapi na.
Virsfa (am)
http://cimec.ro
~TEF.\'\I\ llOLDOH
La indi\·izii proveniţi din iazul SC1ruleşli, proporţia femelelor a fost.

în ansamblu, egală cu a masculilor C. B o 1 dor (1969), (Iig. 3), ceea l'l'
l'Orcspuncle n'dcrilor lui A Im (1 fl53) pentru bibanii clin crcsciitorii.
Calculind raporLul
i 11 lre Sl'XC la di feri te
populaţii de bibani din
-
bazine diierite. ani di-
so O femele feriţi, clar ac:e<'aşi lunii
mascul/ (aprilil'. respcdi\· pe-

40 rioada clC' pun tr1). am
obţinut rezultate dife-
30 rite. Astiel. cu excepţia
probei provenită din
20 balta Crapina, la care
frnnek•le au predominat
numeri(' faţă de mas-
10
l'Uli, la toate t·l'le lalte
probe. pron~nitC' din
balta Ciol'ăneşti. Delta
2 3 5 Dunării şi iazul Săru
leşti, ma~culii au rost în
V/rsla (am)
cnL'S (fir{. 4). l\1ai mult
Fig. 3 - Con1ponenţa pe vîrsle şi sexe a bibanului decîl atîl. analizînd rn-
din iazul Săruleşti. porlul numeri(' in Lrl'
C::::J le mi: Ie
- /lh/SCUI!
'10
60
,......_.__
~
c
50
'-----'
'"b
-..._, 40
c::
(I)
~
'->
30
~
'-
li_
20
(0
1961 1967 1967 1968
Balt d ne/fa Balta lazul

C1ocăne:;I/ Dună ni Grapina. Săru/esfi
'
Fig. 4 - Raportul între sexe l,i diferite populaţii de bibani din bazine dife1·ite.
ani diferiţi dar aceca~i lună (aprilie).
http://cimec.ro
11.-\l'OllTUL '.\Ll\fEl\lC i'\THE SE:\E L.\ nJU.-\ '.\! iPEHC·\ Fl.U\'l\TILIS L.) 1:17
sexe, la probe!P proYenite l'hia1· din aC'<.?L'aşi lună (aprilie) şi acelaşi an

(1967), dar ba?.ine diferite (rL'spectiv Delta D11nă11ii şi balta Crapina), se
cons.tal<!. ele asemL·nea, deor-iebiri în sensul că într-un bazin predomină
masrnlii, iar în celălalt femelele (fig. 4).
Dclcrminarea raportului numeric înlrc sexe în l'Ursul acdecaşi
11111i (aprilie). în al'eleaşi bazine. dar în ani diferiţi, ne oferă un tablou
diferit. i\stf<'l, în timp ce în Delta Dunării masculii prcdominii atît în
l 9ri9 dt ş1 111 1967, în balta C'rapina se C"onstată oscila\ii dnd în
fa\·oarea unuia, dnd în fa\ oarca celuilalt sex (fig. ri).
90
r:::=J femele
. 80 - masculi
70
60
<:.
50
~
......
'l)
I/O
c::
(li
::.. 30
<..)
'IJ
I:.. eo
li...
to
t9f9 f967 anul
Delta .Dunări"i Balta Drapina

Fig. 5 - llaporlul intre sexe în cursul aceleiaşi luni (aprilie), în aceleaşi bazine,
dar în ani diferiţi.
în sfirşil. at'ceaşi instabilitate se constată şi dacă se calculează

raportul numeric intre sexe la o populaţie de bibani din aceleaşi bazine,
ciar luni diferite ale a<.-eloraşi ani (fig. 6). In linii generale se poate
spune că masculii sînt mai numeroşi dedt femelele, cu excepţia lunilor
iunie pentru populaţia pro\·enită din iazul Sărnleşti şi iulie pentru cea
din balta Crapina, cind au predominat femelele.
ln legătură l'll caracterul 06eilant al raportului numeric dintre sexl',
:\ i k o 1 s k i (1965), eonsideră t'ă raportul numeric între sexe se modi-
fică din cauze multiple. Astfel, uneori creşterea numărului masculilor
se datoreşte maturităţii precoce a acestora faţă de femele. Mortalitatea
mai accentuală a unuia dintre sexe determină schimbarea raportului
numeric dintre masculi şi remek. De asemenea, în condiţii de nutriţie
bune, tTt•.:;te numărul femelelor. iar în condiţii de nutriţie' slabii neştt•
numărul masculilor. Deşi t-ai1zele care pro\·oaeă acest fenomen sînt
http://cimec.ro
~TEFA:\l\ BOLDOH
muneroase, totuşi esen\ial este mc•rsul metabolismului. După părcrc·a

autorului, schimbarea produsă în densitatea populaţiei determină mo-
dificări în asigurarea eu hrană a acesteia, fapt ce determină la rîndul
său schimbarea activităţii hormonale şi. în ultimă instanţă, formarea
··:exului.
'1V
"'
-
CI femele
ma.scul/
,...... ~o
~
"
"-- J,o
~-
t::
,,,
CI> 30
<..>
CI>
20
~
~o
QI 11 t'/ 'fli IV VII IX ţi/ /unB

lazul Sărule~lt (968 J3affB Crr1pins 1966
Fig. 6 - Raportul între ~exe la o popula~ie de bibani din aceleaşi bazine, aceia~i ani,
dar luni diferite.
In conduzil', se poale spune

că, Ia\Ii Ul' părerile diferiţilor cerce-
tători care se plasează pe poziţia admiterii unui singur criteriu de
care ar depinde raportul numcril' între sexe, noi considc•răm că acest
indice suferă fluctuaţii mari determinate nu numai de un singur
factor, ci de un complex de factori (\·îrstă. perioada de pontă, condi-
ţiile de viaţă pe c are le oferă un bazin, gradul de agilitate, etc.) şi că
1
predominanţa unuia dintre c-ele două sexe nu este regulată.
Faptul :
- că la
aceeaşi dată de colectare a probelor (perioada pontei)
şi la aceleaşi
grupe ele vîrstă predomină cînd un sex, cînd celălalt ;
- că la probele provenite de la populaţii din bazine diferite,
ani diferiţi, dar aceeaşi lună, au predominat numeric cînd masculii,
cînd femelele :
- că la probele pro\cnite ele la populaţii din bazine diferite
dar aceiaşi ani şi aceeaşi lună se constată aceeaşi oscilaţie cînd într-un
sens, cînd în altul :
-- că la probele pron.'nitc clin al'elea!ji bazine, din ani diferiţi,
dar aceeaşi lună, se obţine un rezultat similar celorlalte ; în sfîrşit,
http://cimec.ro
RAPORTUL '.'>Ul\IERIC INTHE SEXE LA BIBANI (l'ERCA FLUVIATILIS L.) 139
faptul că la probele provenite de la populaţii din aceleaşi

bazine şi aceiaşi ani, dar din luni diferite, se constată aceeaşi instabi-
litate, ne determină să considerăm că, raportul numeric între sexe
este un indice supus fluctuaţiilor determinate de ma.i mulţi factori şi
•:ă predominanţa unuia dintre cele două sexe nu este regulată.
BIBLIOGRAFIE
1. ALM G. (1951), Year class fluctuations and span of life of perch, Rep. Inst.
Freshwater Res., Drottningholm, nr. 33.
2. ALM G., (1953), Maturity, Mortality and Growth of Perch (Perca fluviatilis L.)
grown in Ponds. Rep. Inst. Freshwater Res., Drottningholm, nr. 35.
3. BOLDOR ŞT. (1969), Contributions a la connaissance du rythme de croissance
de la perche (Perca fluviatilis L., Ord. Perciformes) de l'etang Săruleşti,
An. Univ. Buc., Biologia animală.
4. BOLDOR ŞT. (1970), Cercetări asupra biologiei creşterii bibanului (Perca flu-
viatilis L., Ord. Perciformes) din balta Crapina (zona inundabilă a Dunării),
Soc. de Şt. Biologice din R.S.R., Comunicări de Zoologie.
5. DYK V. (1918), Das Geschlehtsverhăltnis beim Flussbarsch, Archiv f. Hydro-
biologie, Bd. XXX.
6. JĂRNEFELT H. (1921), Untersuchungen iiber die Fische und ihre Nahrung im
Tunsulasce, Act. Soc. Fauna Flora Fen., 52.
7. KRIZENECKY J. (1940), Zur F'rage der Geschlechtverhaltnisse beim Flussbarsch,
Arch. f. Hydrobiol. Bd. XXXVII.
8. LOHNISKY K. (1960), Bemerkungen zum Wachstum des Flussbarsches (Perca
fluviatilis - L. 1758), (Acta Universitatis Carolinae - Biologica, nr. 3.
9. NIKOLSKI G. V. (1965), Teoria dinamiki stada rîb, Moskva.
10. ROPER K. CH. (1936), Ernăhrung und Wachstum des Barsches (Perca fluviatilis
L.) in Gewăssern Mecklenburgs und dcr Mark Brandenburg, Zeitschr. f.
Fisch., Bd. XXXIV.
11. TESCH T. W. (1955) Das Wachstum des Barsches (Perca fluviatilis L.) in ver-
schiedenen Gewăssern, Zschr. f. Fischerei, Bd. IV, H. 5/6.
RECHERCHES SUR LE RAPPORT ENTRE SEXES A

QUELQUES POPULATIONS DES PERCHS (PERCA FLUVIATILIS L.,
ORD. PERCIFORMl'.:S) DES EAUX DU ROUMANIE
RESUME
Le travatl se refere a la rapport numerique entre sexes, pro-

bleme plus discutee et encore non clarifiee.
Conforme les avis des differents auteurs, dans une population
predomine les mâles ou Ies Iemelles, a depend de l'âge, grade d'agi-
lite, epoque de reproduotion.
http://cimec.ro
1-lO ŞTEFA!'\IA BOLDOR
Nos recherches ent.reprise sur echantillons appartenant a quatre

populations des perches des eaux du Roumanie, nous permettent d'ap-
prec1er que le rapport numeriqiue des scxcs a 11..me grande variabili·te
d'un bassin a l'autre, ou justement dans le meme bassin d'un an
a a l'autre.
En conclusion, d'apres nos oppinions on ne peut pas parler d'une
reguli{•re predominance d'un sexe.
http://cimec.ro
CONTRIBUŢII LA STUDIUL IHTIOFAUNEI RIULUI ARGEŞEL
DIN BAZINUL ARGEŞULUI
GH. STĂNESCU
IMPORTANŢA ŞI ISTORICUL CERCETARILOR
In condiţiile stabilite de Programul naţional privind gospodărirea

raţională a resurselor de apă, cercetările hidrobiologice capă.tă o impor-
tanţă din ce în ce mai mare.
Se ştie că in condiţiile vieţii moderne, resursele de apă sînt tot
mai mult utilizate în procesele producţiei industriale şi aigriicole, fiind
în acelaşi timp folosite sub aspectul lor hidroenergetic, hidrobiologic
şi pentru necesităţile aşezărilor umane.
Amplul complex de lucrări hidrotehnice şi hidroenergetice deter-
minat de multiplele utilizări ale apei în diferite sectoare ale vieţii şi
producţie materiale afectează într-o măsură din ce în ce mai mare echi-
librul biologic şi structura diferitelor ecosisteme acvati1ce.
Pornind de la aceSlte consideraţii, în perioada anilor 1968-1971,
am efe0tuat o serie de cercetări de ansamblu asupra ihtiofaunei rîului
Argeşel.
Cu privire la istoricul cercetărilor referitoare la ihtiofauna Arge-
şelului,.primele date ne sînt reliatate de P. Bă n ă re s cu, G. M ti 11 e r
~i Th. Na 1 ban t (1960).
In lucrarea sa fundamentală priYind peştii osoşi ai României
P. Bă n ă re s cu (1964) citează cinci specii : Salmo trutta fario,
Phoxinus phoxinus, Barbus meridionalis petenyi, Noemachilus barba-
wlus şi Cottus gobio.
In urma cercetărilor noastre se constată că ihtiofauna Argeşului
este alcătuită din 14 specii, grupate în 11 genuri şi 4 familii.
CARACTERIZAREA FIZICO-GEOGRAFICA
Rîul Al'geşel izvorăşte de sub vf. Păpuşa (mt. Grădişteanu 2 100 ro),
iuind o direcţie nord-sud, s•trăbate versantul sudic al masivului Iezer.
apoi subcarpaţii Getici şi podişul Getic - vărsîndu-se în R. Tîrgului, la
contactul cu cîmpia înaltă a Piteştiului lingă Piscani (alt. 296,2 m).
http://cimec.ro
142 CIIEORGJIE ST X\:ESCU
Ca urmare a faptului că sectorul superior străbate o vale sus-

pendată cu circa 600--200 m faţă de \'ăile limitrofo, Dîmboviţa la eSit şi
R. Tîrgului la vest, bazinul său de recepţie şi debitul sînt mult mai mici
decît ale rîurilor vecine. Interfluviile Argeşelului sînt reprezentate prin
culmi prelungi, acoperite eu păduri de conifere, în amestec, apoi de
foioase şi întinse livezi de pomi fructiferi. Valea se caracterizează prin
sectoare lărgite, alternînd cu porţiuni înguste care prezintă numeroase
alunecări de teren şi fenomene de eroziune. Cursul superior prezintă
un fund de eroziune stîncos şi bolovănos, propice dezvoltării bioce-
nozelor bentonice (fig. 1), iar cursul inferior se remarcă printr-un fund de
depunere realizat pe baza sedimentelor antrenate de curentul .apei (fig. 2).
Argeşelul are o lungime de 76 km şi o suprafaţă de reC"epţie de
242 km 2 (fig. 6).
Fig. I - Argeşelul - amonte de Nămăeşti (foto Gh. Stănescu)
Reg1mul apelor Argeşelului este cel speci.fic rîurilor de munte ou

minime toamna şi iarna şi maxime primăvara {aprilie-iunie). Debitul
minim aparţine lunilor septembrie şi ootombrie, fiind de 0,30 m 3/s, iar
debitul maxim aparţine lunilor aprilie şi mai fiind de 1,16 m 3 /s, res-
pectiv de 1,28 m 3 /s. Debitul mediu multianua~ este de 0,60 m 3/s.
http://cimec.ro
CONTRIBUŢII LA IHTIOFAUNA R!ULUI ARGEŞEL 143
Fig. 2 - Argeşelul - la vărsare (foto Gh. Stănescu).
Temperaturile medii anuale şi precipitaţiile înregistrează valori

variind între 2-4°C şi 1 000-1 200 mm anual, în cursul superior şi
9-10°C, precum şi 600-700 mm anual, pentru cursul inferior.
Fenomenele de îngheţ (gheaţă la mal, sloiuri de gheaţă, pod de
ghiaţă) variază între minim 27 de zile pînă la maxim 95 de zile, fiind
cuprinse intre 9.XI şi 5. IV.
Oxigenul dizolvat prezintă valoni care variază între 3,40-11,0 mg
0 2 /1, oxidabilitatea 25,0-26,0 mg KMn0/1, rnnsumul biochimic de
oxigen (CB0 5) 1,0-3,4 mg 0 2/l.
IHTIOFAUNA•
I. FAMILIA SALMONIDAE
1. Salmo trutta fario L. (păstrăv de munte). 1lntîlnit numai în cursul

superior pînă la Nămăeşti. Frecvenţa şi abundenţa este scăzută.
II. FAMILIA CYPRINIDAE
2. Leuciscus cephalus cephalus (L.) (clean). Se întîlneşte din amonte

de Boteni pînă la confluenţa cu R. Tîrgului. Am pescuit 7 exemplare
ule c-ăror dimensiuni variază între 70-111 mm.
http://cimec.ro
I 11 GHEORGHE ST,\~ESCU
3. Phoxinus phoxinus phoxinus (L.) (boiştean, popular verdele).

Specie frecventă, se întîlneştc din amonte de Nămăeşti pînă la vărsare.
Talia celor 10 exemplare colectate (27.Vl.1971 Conţeşti şi 29.VIIl.1971
amonte de Nămăeşti) \':Sriază între 55-74 mm.
4. Alburnus alburnus alburnus (L.) (obleţ). Specie întîlnită din
amonte de Davideşti pînă la vărsare. Am pescuit ;1 exemplaTe (27.VI.1971
Conţeşti-Daivideşti) avînd o .talie de 96-97 mm.
5. Alburnoides bipunctat11s bipunctatus (B 1 o c h) (fig. 3), (lătiţă,
Fig. 3 - Lătiţă - Alburnoides bipunctatus (orig.).
popular latiţă). A fost întîlnită din amonte de Boteni pînă la vărsare

(9.V.19G8 Botcni, 27.Vl.1971 Vlădeşti, 15.VIJJ.1971 Suslăneşti). Lungimea
standard este de 59-73 mm.
6. Gabia gobio obtusirostris V a l e n c i e n n e s (porcuşor. popular
murgoi, popete). Specie întîlnită numai în cursul inferior al Argeşelului,
din aval de Hîrtieşti pînă la confluenţa cu R. Tîrgului. Dimensiunile
celor 21 exemplare colectate sînt cuprinse între 35-74 mm.
7. Gobio uranoscopus friCi V 1 ad y k o v (porcuşor de vad, popular
murgoi). Se întîlneşte din amonte de Boteni pînă la vărsare. Talia celor
17 exemplare colectate variază între 45-75 mm. Se remarcă coloritul
Ioar.te deschis, spinarea fiind cenuşie verzuie a.proape uniformă, laturile
corpului albe-argintii cu pete rotunde slab pronunţate.
8. Gobio kessleri kessleri ~ Gobio kessleri banaticus ; (popular
murgoi). Este o specie care se intîlneşte numai în cursul inferior din
amonte de Davideşti ·pînă la vărsare. Am pescuit 16 exemplare (27.VI.1971
Conţeşti-Davideşti) cu talia de 35-84 mm.
9. Barbus barbus barbus (L.) (mreană). Specie întîlnită numai în
aval de Davideşti : frecvenţa şi dominanţa slabă. S-a pescuit un exemplar
(27.Vl.1971 Conţeşti-Davideşti) avînd o talie de 123 mm.
10. Barbus meridionalis petenyi II e c k el (mreană vînătă). Specie
frecventă ; se întîlneşte din amonte de Valea Mare pîn.i:i la vărsare. Cele
• Materialul colectat se află în colecţiile Inst. ped. Piteşti.
http://cimec.ro
CONTRIBUŢII LA IHTIOFAUNA RIULUI ARGEŞEL 145
30 de exemplare coleotate (Boteni 9.V.1968, Davideşti 27.VI.1971, Sus-

lăneşti, 15.VIII.1971, Vultureşti 16.VIIl.1971) prezintă dimensiuni cc
variază înrtre 40-140 mm.
Se remarcă coloritul mult mai deschis al populaţiei de mreană

vinătă din r. Argeşel, comparativ cu populaţiile celorlalţi afluenţi din
bazinul superior al riului Argeş.
III. FAMILIA COBITIDAE
11. Noemacheilus barbatulus barbatulus (L.) (molan, sular). Specie

întîlnită de la Valea Mare pînă la vărsare. Talia exemplarelor colectate
este de 66-70 mm.
12. Sabanejewia romanica (B ă ce s cu) (nisiparniţă) (fig. 4). Se
inti1neşte din amonte de Borteni. Dimensiunile ,·ariază între 25--70 mm.
Frecvenţa şi dominanţa slabă.
Fig. 4 - Ni.~iparniţă - Sabanejewia romanica (orig.).
12. Sabanejewia aurata balcanica (Karaman) (fig. 5), (popular nisi-

parniţă, scîrcie, zgîrcie, zgîrţă (inf. Pisică Ion. 59 de ani, Conţeşti-Davi
dcşti). Specie foarte frecventă în cursul inferior al J\rgeşelului. S-au
pescut 119 exemplare (27.VI.1971 Conţeşti-Davicleşti) ale căror dimensiuni
sînt cuprinse între 31-82 mm.
Fig. 5 - Cîră - Sabanejewia aurata balcanica (orig.)
http://cimec.ro
146 GHEORGHE ST i\:"ESCU
-r-
__ 1
::l I
_J I
:>
> 1·
·~,
:ii I
·<t: I
i..L I
I
<t
Zf
~I
_;_j _ _ _ _ _ _ _ Nam.iesf1'
"'9ka-N.re
PrJYat 0
(I.)
Ql
i:::
o
N
w
<(I
ol
I
I
01
l: I
I
I
I
<{ I
ZJ A RGESELUL
z onelc pisc/cole
o~
NI $C. f :200000
http://cimec.ro
CONTRIBupr LA IHTIOFAUNA RlULUI ARGEŞEL 147
IV. FAMILIA COTTIDAE
14. Cottus gobio gobio (L.) (zglăvoacă), întîlnită numai m cursul

inferior la Valea Mare. Talia exemplarelor colectate \'ariază între
7B-82 mm.
ZON AŢIA PISCICOLA
Rîul Argeşel cuprinde două zone piscicole : zona păstrăvului şi

zona moioagei (fig. 6). Zona păstrăvului corespunzătoare cursului
superior, pînă la Nămăeşti. Zona moioagei începe din aval de Nămăcşti
pînă la vărsare. Această zonă va fi puternic impurificată de Combinatul
de materiale de C'onstrucţii Cîmpulung-Valea Mare care va intra în pro-
ducţie în C'ursul anului 1972.
CONCLUZII
1. Cercetările de ansamblu privind ihtiofauna r. Argeşel ne-au

permis stabilirea compoziţiei, repartiţia şi zonarea piscicolă a acestui rîu.
2. Din cele 14 specii, 9 specii se semnalează pentru prima dată :
Leuciscus cephal11s, Alburnus albvrnus, Alburnoides bipzmctatus, Gobio
gobio obtusirosiris, Gobio uranoscopus, Gabia kessleri, Barbus barbus,
Sabanejewia romanica şi Sabanejewia aurata balcanica.
3. Prin intrarea în producţie a Combinatului de materiale de
construcţii Cîmpulung-Valea M:aT"e (1972), cursul inferior al r. Argeşel
va cunoaşte un puternic factor de impurificare. Cercetările viitoare
asupra ihtiofaunei, corelate cu cercetările efectuate pînă în prezent, vor
putea stabiili dacă iau survenit modificări în ihtiocenoza acestui rîu.
BIBLIOGRAFIE
1. ANTIPA GR. (1909), Fauna ihtiologică a României, Acad. Rom. Public. fond.
„V. Adamachi", Bucureşti.
2. BANARESCU P., MO'LLER G. şi NALBANT TH. (1960), Noi contribuţiuni la
studiul ihtiofaunei de apă dulce a R.P.R. ; Cam. de zool„ S.S.N.G„ Bucu-
reşti, p. 111-126.
3. BANARESCU P. (1964), Pisces - Osteichthyes (peşti ganoizi şi osoşi) Fauna
R.P.R„ Edit. Acad. R.P.R„ voi. XIII, Bucureşti. '
4. BANARESCU P. (1965), Peşti rari şi cu areal restrîns din fauna ţării noastre
şi problema ocrotirii lor, Ocrotirea naturii, tom. 9, Nr. 1, Edit. Acad. R.P.R„
Bucureşti, p. 5-21.
5. • • * (1966), Monografia hidrologică a bazinului hidrografic al Rîului Argeş,
Studii de hidrologie, volum. XIV, C.S.A„ Inst. de Şt. şi cerc. hidrotehnice,
Bucureşti.
http://cimec.ro
148 GHEORGHE STANESCU
BEITRĂGE ZUR STUDIUM DER FISCHFAUNA DES ARGEŞEL

BACHES
ZUSAMMENFASSUNG
Der Veriasser stellt fest die Zusammensetzung, Verbreitung un-:1

die Fisohzonen des Bratiabaches hecor die ageplante Industrie Bauverkt
die hier gebaut verden.
http://cimec.ro
CONTRIBUŢII LA CUNOAŞTEREA IHTIOFAUNEI RIULUI BRATIA
DIN BAZINUL ARGEŞULUI
GH. STANESCU
CONSIDERAŢII GENERALE
Rîul Bratia, afluent al R. Tîrgului, izvorăşte de sub Curmătura

Groapele (2030 m.), avînd ea afluenţi principali pe Brătioara ce izvo-
răşte de pe versantul sudic al muntelui Portăreasa şi Rîuşorul C'are
izvorăşte din muntele Păpăul. Bratia se varsă în R. Tîrgului la Cluce-
reasa (322,8 m.).
Lungimea l'llr'iului este c.Jc 56,9 km, iar suprafaţa cil• recepţie a
bazinului de 362 km 2 •
Fundamentul geologie, în cursul superior, este reprezentat prin
şisturi cristaline, apoi prin depozite oligocene şi miocene reprezentate
prin conglomerate, marne şi gresii, iar în cursul inferior, în aval de
Cîndeşti, prin depozite pliocene şi cuaternare alcătuite din marne, argile,
pietrişuri şi nisipuri.
Caracterul montan al rîului Bratia se resfrînge asupra regimului
său hidrologic, caracterizat prin minime toamna şi iarna şi maxime
primăvara (aprilie-iunie), cînd se topesc zăpezile şi precipitaţiile sînt
abundente. Valorile medii ale debitului, înregistrate la punctul hidro-
metric Rîuşor, variază între 1,22 m 3/s şi3,27 m 3/s. Media multianuală
fiind de 2,20 m 3/s. Cele mai mici debite se produc la sfîrşitul verii şi
începutul toamnei (IX-X) iar cele mai mari la sfîrşitul primăverii
(IV-V). Debitele mari şi viiturile au o origine pluvială.
Valorile ridicate ale pantei şi faciesul pietros al albiei determină
limpezimea şi transparenţa ridicată a apei (fig. 1).
Regimul termic cuprinde valori care variază între 0,0°C (I-II)
şi 13,4-14,0°C (VII-VIII), înregistrate la postul hidrometric Rîuşor.
Valorile înregistrate la postul Bălileşti sînt ceva mai ridicate: 1,0-0,7°C
(I-II); 16,2-16,4°C (VII-VIII).
Din analiza evoluţiei temperaturii apei în timp~l anului rezultă
că procesul de încălzire a apei începe în luna aprilie, cînd temperatura
medie lunară creşte brusc faţă ele luna precedentă continuînd pînă în
lunile iulie-august dnd se ating valorile maxime atît lunare cît şi
http://cimec.ro
150 GllEOIIGl!E STANESCU
Fig. t - Bratia, la Bălileşti (foto Gh. Stănescu).
Fig. 2 - Obleţ - Alburnus alburnus alburnus (L.)
zilnice. Incepînd din luna septembrie, valorile temperaturii apei scad,

atingînd în luna decembrie valoarea de 0°C.
Apariţia fenomenelor de îngheţ (postul hidrometric Rîuşor) variază
între 4.XI şi 9.I. Apariţia podului de gheaţă variază între 22.1-9.111.
Eliberarea rîului de gheaţă are loc între 29.I.-19.111.
Sub aspectul calităţii, aperele rîului Bratia se caracterizează prin
indici corespunzători categoriei I (II) : oxigen dizolvat 10,60 mg 02/l,
oxidabilitate 37,0 mg. KMn0~/1, consum biochimic de oxigen 7,40 mg
02/1.
Din punct de vedere biocenotic, Bratia se caracterizează prin dez-
voltarea biocenozelor bentonice, între care cel mai important loc îl
ocupă biocenoza litoreofilă.
http://cimec.ro
CONTRIBUŢII LA IHTIOFAUNA RlULUI BRATIA 151
FAUNA IHTIOLOGICA•
Primele cercetări asLtpra ihtiofaunei rîului Bratia le-a efectuat

P. Bă n ă re s cu (1960, 1964) dind o listă de 10 specii.
Un studiu de ansamblu asupra ihtiofaunei r. Bratia nu a fost între-
prins pînă în prezent.
în cursul cercetărilor cfeetuatc între anii 1965-1972 am stabilit
pl'ezenţa următoarelor specii :
I. FAMILIA SALMONIDAE
1. Salmo trutta fariu L. (păstrăv de munte). Răspîndit în cursul

superior, pînă la Berevoeşti. Exemplarele de pe Valea Obîrşiei, Cerna-
tului, Pîrîul Negru sînt mai întunecate la culoare. Am pescuit 3 exem-
plare (Cîndeşti, 2-4.VIIl.1965) de 60-107 mm lungime standard.
2. Salmo gairdneri irideus Gibbons (păstrăv-curcubeu) pătruns de
la păstrăvăria Cîndeşti. A fost pescuit la Vlădeşti (prof. V. Popescu şi
înv. N. Diaconu). În literatura noastră (P. Bă n ă re s cu, 1964 şi G.
V as i 1 i u 1966) se consideră că nu se reproduce şi nu se menţine în
apele noastre de munte. Această problemă nu este încă elucidată. Men-
ţinerea păstrăvului-'Curcubeu în r. Bratia va constitui obiectul unor
cercetări viitoare.
3. Thymallus ihymallus (L.) (lipan). Provenit de la păstrăvăria

Cîndeşti ; exemplare izolate au fost pescuite la Vlădeşti (prof. V. Popescu
şi înv. N. Diaconu).
II. f'AMILIA CYPRINIDAE
4. Leuciscus cephalus cephalus (L.) ; clean. Frecvent din amonte

de Bercvoeşti pînă la vărsare. Dimensiunile exemplarelor colectate
(1.VI.1968, 15.Vl.1971, 20.II.1972) variază între 25-115 mm lungime.
5. Phoxinus phoxinus phoxinus (L.) (boiştean, popular verdete).
Specie foarte frecventă din amonte de Cîndeşti pînă la vărsare. Pătrunde
şi în afluenţi ; în topliţe foarte numeros. Am colectat 111 exemplare
(2.-4.VIIl.1965, l.VI.1968, 15.VI.1971, 20.Il.1972). Talia variază între
21-65 mm. Coloritul este întunecat brun-verzui pe spate, pînă la
negru ; în epoca reproducerii (iunie) laturile corpului prezintă un intens
luciu auriu, iar partea ventrală este roşie-sîngerie. Exemplarele din
topliţe sînt mult mai întunecate <lecit cele din rîu. Numeroşi indivizi
adulţi se aflau în plină reproducere, cu produsele seminale în stadiu
de curgere.
6. Alburnus alburnus alburnus (L.) (obleţ) (fig. 2). Intîlnit numai la
vărsare (Băjeşti-Bălileşti, 14.VI.1971 şi 20.11.1972). Am pescuit 5 exem-
* Materialul colectat se află în colecţiile Inst. Ped. Piteşti.
http://cimec.ro
152 GHEORGHE ST A:'\ESCU
plare cu o lungime de 56---85 mm. Se semnalează pentru prima dată

în acest rîu.
7. Alburnoide3 btpuncLalu.s bipunctatus (Bloch) (lătiiă, popular
latiţă). A fo&t întîlnit din aval de Berevoeşti pînă la confluenţa cu R.
Tîrgului. S-au pescuit 9 exemplare (1.VI.1968, l.VIl.1971 şi 20.11.1972) a
Fig. 3 - Porcuşor, Gobio gobio (orig.).
căror talie este cuprinsă între 32-101 mm. Nu pătrunde în pîraie sau
topliţe.
8. Gobio gobio obtusirostris Valenciennes ; (porcuşor, popular sular,

murgoi) (fig. 3). Specie întîlnită din amonte de Vlădeşti pînă la vărsare
(14.VI.1971 Vlădeşti şi 20.11.1972 Băjeşti). S-au pesC'uit 9 exemplare
cu o lungime de 64-80 mm. Se semnalează pentru prima dată în
r. Bratia.
Fig. 4 - Porcuşor de vad, Gobio uranoscopus (orig.)
9. Gobio uranoscopus frici Vladykov (porcuşor de vad, popular

sular, murgoi) (fig. 4). Se întîlneşte din aval de Berevoeşti pînă la vărsare.
Am pescuit un exemplar la Berevoeşti (1.VI.1968) de 81 mm. şi un alt
exemplar la Vlădeşti {14.Vl.1971) avind o lungime de 77 mm. Frecvenţa
şi abundenţa scăzută. Se semnalează pentru prima dată în apele Bratiei.
10. Pseudorasbora parva (Schlegel)) (murgoi bălţat) (fig. 5). A pă
truns în Bratia din heleşteele CAP Bălileşti, Vlădeşti şi Aninoasa. Am
http://cimec.ro
CO:'llTIHBUTII LA IHTIOFAU!\A RIULUI BRATIA 153
Fig. :i - Murgoi bălţat, Pseudorasbora parva (Orig.)
pesouit 31 de exemplare a căror talie variază între 21-79 mm. Exempla-

rele din rîu au o talie mai mică şi sînt mai deschise la culoare : petele
brunii semilunare de la marginea posterioară a solzHor aproape că a.u
dispărut. ln heleştee, coloritul este mult mai intens, iar petele semilunare
foarte bine pronunţate. Se semnalează pentru prima dată în apele
noastre de munte.
11. Barbus meridionalis petenyi lleckel (mreană vînătă). Specie
dominantă în r. Bratia. Se întîlneşte din amonte de Berevoeşti pînă la
vărsare. Talia celor 22 exemplare colectate (Bercvoeşti (1.VII.1968, Vlă
deşli 14.VI.1971, Aninoasa 15.VI.1971, Băjeşti-Bălileşti 24.VIIl.1971 şi
20.11.1972) variază între 26-131 mm.
III. FAMILIA COBITIDAE
12. Nuemacheilus barbatulus barbatulus (L.) (molan). Specie frec-

ventă, întîlnită din amonte de Berevoeşti pînă la confluenţa cu R. Tîr-
gului. Pătrunde în număr mare în zona de vărsare a afluentului Slănic,
unde în circa 1 oră (15.VI.1971) am pescuit cu sacul 14 exemplare ale
căror dimensiuni au variat între 44-75 mm.
13. Sabanejewia romanica (Băcescu) (nisiparniţă). Este o specie
foarte frecventă în Bratia şi zona de vărsare a afluenrtu1ui său Slănic
care, avînd un pat nisipos, îi oferă condiţii bune de viaţă. Se întîlneşte
de la Berevoeşti pînă la vărsare. Puietul preferă nisipul de la marginea
rîului, unde apa este mai călduţă. Lungimea celor 22 exemplare colec-
tate (15.Vl.1971 - Slănic-Aninoasa şi 24.VIIl.1971, Băjeşti-Bălileşti)
variază între 25-75 mm.
14. Sabanejewia aurata balcanica (Karaman) (popular nisiparniţă).

P. Bă n ă re s cu (1960, 1964) l-a semnalat în aval de Poeniţa. La
15.Vl.1971 am prins un exemplar la Aninoasa, mult mai în amonte de
Poeniţa, cu o talie de 65 mm. Este mai pt1ţin fretTentă deeît Sabanejcwia
romanica.
http://cimec.ro
--, ----
=>I
.J I
=>1
>I
<I
t: I
... 1
1111
<I
n. j
(J.:111-.fot'tli
L- slan/c 8e~l'Uefl· oaere110~„/i- Q)
-- - - .() "'9w1ttO Alm:;,1e"tr1 oCJ
II O/WnNl'i ·c::i
. !/J
·s.
·-' Q)
Q)
i::
o
N
~ew-
t:f
·~
0 .fi/1i <:I
O('o/NJ~ &5
I
8 RA TIA , z.anele 1evjcical~

IC. 1 : 200 OOO
http://cimec.ro
CONTRIBUŢII LA IHTIOFAUNA RlULUI BRATIA 155
IV. FAMILIA COTTIDAE
15. Cottus gobio gobio (L.) (zglăvoacă). Se întilneştc în cursul

superior din amonte de Cîndeşti pînă la Berevoieşti ; mai frecvent este
în zona Cîndeşti. Variaţia dimensiunilor celor 17 exemplare pescuite
(2-4.VIIl.1965, 10.IX.1965 şi 1.VI.1968) este cuprinsă între 47-101 mm.
ZONELE PISCICOLE
In rîul Bratia se succed două zone piscicole : zona pă$trăvului,

cores.punzătoare cursului superior (pînă la Berevoieşti) şi zona moioa-
gei, corespunzătoare cursului inferior (din aval de Berevoieşti pînă la
vărsare (1fig. 6).
Zona păstrăvului este cea mai importantă, în cuprinsul său, la
Cîndeşti fiind amenajată o modernă păstrăvărie admiI11istrată de Ocolu•l
Silvic Aninoasa, unde ală,turi de păstrăvul indigen se mai cresc păstră
vul-curcubeu şi lipanul.
Ihtiocenoza acestei zone este alcătuită, alături de păstrăvul de
munte, din boiştean, zglăvoc - în partea superioară a zonei şi mreană
vînătă, porcuşor de vad, molan şi clean - în partea inferioară a zonei.
Ce-a de-a doua zonă - zona moioagei - este dominată de
mreana vînătă fiind însoţită de boiştean, clean, latiţă, obleţ, porcuşor,
molan, nisiparniţă şi recent de Pseudorasbora parva.
In cadrul acestei zone, avînd legătură cu rîul, s-au amenajat heleş
teele de la CAP Aninoasa, Vlădeşti şi Băjeşti-Bălileşti, populate cu c:rap,
caras, porcuşor, Pseudorasbora, obleţ, ştiucă şi biban. Prin legătura
cu rîul, aceste hcleştec au mai primit : boiştean, latiţă, mreană vinătă
şi clean.
FACTORI DE DEPOPULARE
Prin construcţia barajului de pe R. Tîrgului, în aval de Cluce-

reasa, efectivul ihtiocenozei r. Bratia a scăzut simţitor. Barajul împie-
clică urcarea peştilor din aval, iar primăvara, în timpul migraţiilor de
reproducere a principalelor specii : clean, mreană, scobar, favorizează
braconajul.
Marile viituri determinate de topirea bruscă a zăpezilor şi ploi-
lor intense de primăvară, precum şi de ploile torenţiale din timpul
verii, antrenează în aval o parte din ihtiofauna Bratiei, îndeosebi din
zona inferioară.
Printre factorii de impurificare, în afară de scurgerile de supra-
faţă (debitul solid), singurele surse de murdărire sînt satele limitrofe
şi fermele zootehnice, care nu influenţează însă prea mult gradul de
poluare a apei.
http://cimec.ro
156 GHEORGHE STĂNESCU
CONCLUZII
1. ln urma cercetărilor
pe teren efectuate în perioada anilor
1965-1972, se constată că
ihtiofauna r. Bratia este alcătuită din 15
specii, dintre c.:are 12 specii autohtone şi 3 specii pMrunse recent
(păstrăvul-curcubeu, Hpanul şi Pseudorasbora parva).
2. ln cadrul ihtiofaunei r. Bratia se semnalează penlru prima

dată următoarele specii : Salmo gairdneri irideus, Thymallus thymallus,
Gobio gabia, Gabia 11ranoscopus, Alburnus alburnus şi Pseudorasbora
parva.
3. Din punct de vedere al zonaţiei piscicole, în bazinul r. Bratia
se dis.Ung două zone : zona păstrăvului şi zona moioagei.
4. ln urma construcţiei barajului de la Clucereasa, în aval de con-
fluenţa Bratiei cu R. Ti:rgului şi a unor slabe măsuri de protecţie,
populaţia piscicolă a r. Bratia s-a diminuat simţitor (îndeosebi în zona
moioagei).
5. Avînd în vedere faptul c.:ă, r. Bratia este singurul afluent din
bazinul superior al r. Argeş oare nu a fost încă 1afeciat de lucrări
hidrotehnice sau de construcţii industriale cu efect impurificator, pentru
conservarea ihtiocenozei sale ca martor al cercetărilor viitoare privind
modificările survenite în biocenozele bazinului hidrografic al Argeşului
superior, propunem ocrotirea integrală a acestui rîu de munte.
BIBLIOGRAFIE
1. ANTIPA GR. (1909), Fauna ihtiologică a României, Acad. Rom., Public. Fond,
„V. Adamachi", Bucureşti.
2. BĂNĂRESCU P„ Mtl'LLER G. şi NALBANT TH. (1960), Noi contribuţiuni la
studiul ihtiofaunei de apă dulce a R.P.R„ Com. de zool. S.S.N.G., Bucureşti,
p. 111-126.
3. BANARESCU P. (1964), Pisces-Osteichthyes (peşti ganoizi şi osoşi), Fauna R.P.R„
Edit. Acad. R.P.R., vol. XIII, Bucureşti.
4. BANARESCU P. (1965), Peşti rari şi cu areal restrîns din fauna ţării noast-re şi
problema ocrotirii lor, Ocrotirea naturii, tom. 9, nr. 1, Edit. Acad. R.P.R.,
Bucureşti, p. 5-21.
5. GIURCA R. şi ANGELESCU N. (1971), Consideraţii p1·ivind biologia şi aria de

răspîndire geografică a cyprinidului Pseudorasbora parva (Schlegel) în
apele României, Bul., I.C.P.A., Anul XXX, nr. 3, 4, p. 99-109.
6. VASILIU G. (1966), Problema aclimatizării păstrăvului-curcubeu (Salmo girdneri
Richard so n, 1836), în apele României, Bul. I.C.P.P.; anul XXV, Nr. 4,
p. 47-60.
7. * * * (1966), Monog1·afia hidrologică a bazinului hidrografic al rîului Argeş,
Studii de hidrologie, vol. XIV, C.S.A„ lnst. de Şt. şi cerc. hidrntehnice,
Bucureşti.
http://cimec.ro
CONTRIBUŢII LA IHTIOFAUNA RIULUI BRATIA 157
BEITRĂGE ZUR KENNTNIS DER FISCHFAUNA

DES BRATIABACHE
ZUSAMMENFASSUNG
Es werden Iiir ersten Mal die Ergebnise ilber die Fischiauna Unter-
suehung der Bratiabac-h gegeben.
Die Fischfauna dieses Baches besteht aus 15 Spezien die an 12
Arten und 4 Familien gehoren. Aus 15 festgestellte Spezien 12 sind
einheimisch und 3 haben als Herkunft die Nachbare Fischteiche. Pseu-
dorasbora parva wird fi.ir ersten Mal in Gebirgsbăche Rumănien's
festges·tellt.
http://cimec.ro
http://cimec.ro
BIOLOGIA CREŞTERII BIBANULUI (PERCA FLUVIATILIS L.,
ORO. PERCIFORMES) DIN DELTA DUNARll
ŞTEFANIA BOLDOR
Lucrarea cuprinde rezultatele obţinute în urma cercetării unui lot de 137

exemplare provenite din Delta Dunării. Măsurătorile şi calculele ne-au permis să
stabilim următoarele : la vîrstele de 1-4 ani bibanul măsoară în medie 5,6 cm ;
10,0 cm; 14,2 cm şi 17,0 cm lungime şi 1,56 g; 13,77 g; 51,29 g şi 100,70 g în
greutate. La toate clasele de vîrstă masculii au predominat faţă de femele şi le-au
depăşit atît în lungime cit şi în greutate. Limitele de variaţie a lungimii corpului
au fost 11-21 cm, frecvenţa cea mai mare avînd-o indivizii de 13-18 cm.
In ţana noastră cercetări asupra creşterii bibanului au fost efec-

tuate pentru prima dată de Bold or, ,(1969, 1970). Continuarea acestor
cercetări este justificată de faptul că rezultatele obţinute ne permit să
apreciem pe de o parte dacă un !bazin oferă sau nu condiţii optime de
creştere şi dezvoltare pentru specia considerată, iar pe de altă parte
dacă populaţia anaLizart:ă are oapaicitatea de a valorifica hrana de oare
dispune, de a se adapta uşor condiţiilor de viiaţă, de a rezista aioţiunii
agenţilor patogeni.
MATERIAL ŞI METODA
Pentru stabilirea ritmului de creştere au fost analizate 137

exemplare, colectate în Delta Dunării în perioada aprilie 1959.
Deşi pentru determinarea virstei unii autori utilizează secţiuni
făcute in radiile înotătoarelor dorsală (P o j o g a 1950), anală (Per-
m i t i n 1965), sau pectorală '(G u 1 ia ev 1951), iar alţi autori (Le Cr e n
l 94 7 şi S e n .t ia k o va - K o n o va 1 ova 1959) recomandă folosirea
oaselor operculare, noi am optat ·pentru metoda clasică a determinării
vîrstei după zonele de creştere de pe supriaifaţa solzilor, metodă utilizată
şi de alţi autori (Probatov, 1935; Meiissner, cit. Cărăuşu,
1952; Echo, ·1954; Tesch, 1955; Vasiliu, 1959; Lohnisky,
1960; Skora, 1964).
Indicii creşterii liniare i-am determinat folosind metoda deter-
minării retrospective. Indicii creşterii corpului [n greutate au fost stabiliţi
http://cimec.ro
rnn ŞTEF A-.:IA BOI.DOR
prin metoda elaborată de Mor o z o v, 1951,a corelaţiei directe şi loga-

ritmice între lungimea şi greurtatea corpului.
Intensitatea creşterii corpului în lungime "/i greutate a fost sta-
bilită prin calcularea sporului anual al creşterii (în centimetri şi grame),
care reprezintă diferenţa dintre indicii creşterii de la un an la altul.
Coeficientul de talie l-am calculat după formula K '--' G X lOO în
La
care G reiprezintă greutatea corpului, L lungimea corpului, iar K coefi-
cientul de cărnozitaite.
REZULTATE ŞI DISCUŢII
Din datele obţinute de noi referitor la componenţa pe dimensiuni

(fig. 1) rezultă că talia bibanului din Delta Dunării variază între
11-21 cm. Cel mai frecvent întîlnirte au fost exemplarele de 13-18 cm,
iar cel mai puţin frecvente cele de dimensiuni extreme, respectiv de
11- 12 cm şi 20-21 cm.
fi
'"
ff 12 ~4 fit M . " 17 ff /9 20 111

L1.1n9imea (cm)
Fig. 1 - Componenţa pe dimensiuni a bibanului din
Delta Dunării.
Analizînd componenţa pe virste şi sexe (fig. 2) am constatat că

exemplarele .pescuite a\.eau vîrstele de 2,3 şi 4 ani. Cel mai mare
procent (58,40%) a fost 1al bi1banilor în vîrstă de 3 ani, ia.r cel mai mic
procent (8,02%) al celor de 2 ani.
In ceea ce priv~te proporţia între sexe, s-a constat că la toate
dasele de vîrstă masculii au predominat 'faţă de femele. Mai mult decît
atît, frecvenţa masculilor a fost în continuă creştere, ajungînd de la
72.7% la vîrsta de 2 ani, .pînă la 91,9% la vîrsta de 4 ani.
http://cimec.ro
OIOLOGIA CREŞTERII BIB.\:\ULL11 Dl:\ DELTA DU'\ARll 161
P0ntru a stabili ri'.mul creşterii liniare, materialul a fost grupat

pe clase de vîrstă. S-a constat că în limitele aceleiaşi vîrste, intensitatea
cu care a crescut corpul în lngime nu a fost aceeaşi la diferite generaţii
~
...
~
-
60
D femele
50 mascul!
o~ 40
~
.......
c:: · JO
qi
::.
(_,
Q,
20
~
fO
Virsfa (ani)
Fig. 2 - Componenţa pe vîrste şi sexe a bibanului
din Delta Dunării.
(tabelul 1). La vîrstia de 1 an (1 1 ) lungimile au fost diferite în diverşi

ani, ele variind între 5.:! cm ~i 5,8 cm. Diferenţe se observă şi în ceea
ce priveşte lungimile corporale (1 2 , 1:1) ale indivizilor în virstă de 2
.~i 3 ani.
Viteza creşterii corpului în lungime este diferită şi de la un an
la altul, în limitele aceleiaşi grupe de vîrstă sau aceea.şi generaţie. Astfel,
la vîrsta de 2 ani diferenţa între 11 şi 12 este de 7,6 cm, la Yîrsta de
Tabelul 1
Ritmul creşterii corpului in lungime la masculi şi femele
Lung. (fără C) în cm
Vîrsta
(ani) c~ncraţia N
1,
I I,
I "' I '·
2 1957 5,7 13,3 - - 11
3 1956 5,8 10,3 15,1 - 80
4 1955 5,3 8,9 12,8 17,0 46
media (cm) 5,6 10,0 14,2 17,0
137
spor (cm) 5,6 4,4 4,2 2,8
http://cimec.ro
162 ŞTEFA"ITA BOLDOI\
:1 ani aceeaşi diferenţă între 11 şi 12 este de 4,5 cm, iar la vîrsta de 4

ani găsim o diferenţă de numai 3,6 cm.
Aceeaşi deosebire a vitezei de creştere liniară se constată şi dacă
se calculează diferenţele între h-1 3 sau 13-1 4 separat pe fiecare clasă
de vîrstă.
Din tabelul 1 reiese că dimensiunile medii găsite la bibanii clin
Del1ta Dunării au fost :
pentru vîrsta de 1 an - 5,6 cm ;
pen.tru vîrsta de 2 ani 10,0 cm ;
pentru vîrsta de 3 ani - 14,2 cm ;
pentru vîrsta de 4 ani - 17,0 cm.
In vederea stabilirii vitezei creşterii în lungime de la un an la
altul, am calculat sporul anual în cm. Cilfrele obţinute arată că deşi
ritmul creşterii liniare este
IOD \ mai ridioat în primii ani de
\ viaţă (5.6 cm în primul an,
\
\ 4.4 cm în al doilea an şi
90
" 4,2 em în al treilea an), to-
\
\
\ tuşi el scade o dată cu vî.rsta
\
şi se Teduce în mod evident
....... \ IG
în anul al patrulea, ajungînd
la 2,8 cm.
Făcînd o comparaţie în-
tre creşterea în lungime şi
ritmul acestei creşteri (sau
- fi(/ sporul anual), am considerat
valoarea primului an ca fiind
egală cu 100 D/0 , iar valorile
anilor următori au fost ex-
primate în procente faţă de
Ito 8 sporul primului an.
Figura 3 arată că, în
G Ump ce creşterea corpului în
lungime urmează o linie as-
cendenită, sporul anual, ex"'
primat în procente. înregis-
trează o scădere permanentă.
fO După cum remarcă V a s n e -
ţ o v - (1953), în decursul
vieţii viteza creşterii soade.
f Comparîncl ritmul creş

2 s "' terii liniare la cele două sexe,
Vir~ta.(cni) s-a constatat că masculii au
Fig. 3 - Ritmul creşterii în lungime o creştere mai bună decît
la bibanul din Delta Dunării. femelele de aceeaşi vîrstă
(tabelul 2).
ln privinţa greutăţii !bibanului din iapele noastre, da.tele din lite-
ratură au un caraoter cu totul general. Astfel, se menţi-0nează că bibanul
„nu atinge 0,500 kg" (Antonescu, 1957), că „greutatea maximă e
http://cimec.ro
BIOLOGIA CREŞTERII BIBANULUI DIN DELTA DUNĂRII 163
de 2, 700 kg" (Că rău ş u, 1952), sau că „greutatea variază între

200-500 g" (V as i 1 i u, 1959) fără să se precizeze căror vîrste şi lungimi
le corespund aceste valori.
Noi am calculat creşterea în greutate şi am obţinut corelaţia loga-
ritmică rectHinie a greu-
tăţii şi lungimii (fig. 4), P.,4
care se exprimă prin x = f.3f806
ecuaţia: 2
2,3 y2 :. 2.3 '524Lf
lgy=3,74992 · lgx-2,61018
Pe baza acestei ex- 2,2
presii am calculat creşte
rea în greutate, corespun- 2, f
zătoare vîrstelor de 1-4
ani, obţinînd următoarele 2,0
valori medii :
- pentru vîrsta de f,9
un an - 1,56 g;
- pentru vîrsta de (,8
2 ani - 13,77 g;
- pentru vîrsta de 1,7
3 ani - 51,29 g; ~
(j
- pentru vîrsta de ~
1,6
::::.
4 ani - 100,70 g. ~
L...
Prin interpolare şi (;)-, 1,5
extrapo1are s-au determi-
~
nat de asemenea greută f,4
ţile corespunzătoare ln.m- x, =f,06070
g1milor corporale cuprinse Yt.:: f.$5736
f,5
între 5 şi 30 om. Din
tabelul 3 se poate vedea
că greutăţile corespunză I.I
toare limitelor de variaţie
a lungimii exemplarelor (,1
colectate din Delta Du-
nării, respectiv 11-21 cm, f,O
sînt 19,68 g şi 222,8 g.
Comparaţia asupra
felului cum se desfăşoară {,O f,1 f,2 (,3
creşterea în greutate la
eele două sexe arată că
masculii depăşesc femelele Fig. 4 - Corelaţia dintre lg lungimii şi lg greu-
la toate grupele de vîrstă tăţii la bibanul din Delta Dunării
(tabelul 2).
Spre deosebire de SiPC>rul creşterii în lungime, care este în con-
tinuă scădere, sporul creşterii in greutate înregistrează valori din ce în
ce mai ridica.te. Tabelul 4 prezintă mediile lungimilor şi greutăţilor
http://cimec.ro
164 ŞTEFA!\IIA BOLDOR
Tabelul 2
Creşterea corpului în lungime şi greutate la cele două sexe
Lungimea (fără C) în cm Grrulatea în g
Vîrsta
(ani) 1\
Limite Media Limite Ml'dia
I I
- Femele -
1 - 4,9 - 1,05
-- -
2 13,4-14,5 9,6 45- 70 11,83 3
3 12,5-17,6 13,4 40-150 41.30 16
4 13,6-19,6 15,5 45-120 71,29 4
-Masculi-
1 - 5,7 - 1,67
-- -
2 11,3-15,9 10,0 20- 70 13,77 8
3 11,2-20,8 14,4 25-215 54,08 64
4 14,4-19,7 17,1 50-135 103,00 42
Tabelul 3
Greutăţile normale (g) ale bibanului din Delta Dunării
Lungimea
corpului o 20 ~o
(cm) I I
10
I I
o 13,77 105,40 847,20
1 19,68 222,80
2 27,29 264,90
3 36,90 313,30
4 48,6-1 367,30
5 1.02 63,10 -127,60
6 2,02 80,35 -195,50
7 :J,61 100,70 571,50
8 5,97 124,70 654,60
9 9,29 153,10 746,40
corespunzătoare vîrstelor de 1-4 ani, precum şi sporul creşterii liniare

~i pondera-le la ce'le două sexe.
Limitele de variaţie a lungimii corpului au fost 11-21 cm.
-
Au fost găsite trei clase de vîrstă şi anume de 2,3 şi 4 ani.
-
Frecvenţa cea mai mare au avut-o indirvizii în virată de 3 ani, a căror
lungime corporală a fost de 14,2 cm, :ilar greutatea de 51,29 g.
http://cimec.ro
BIOLOCIA CREŞTERII BlllA:-iULUI DIN DELTA DUNĂRII 165
Tabelul 4
Sporul creşterii corpului în lungime şi greutate
Spor
Virsla Lungime (cm) Spor % Greutatea Spor (g) Spor%
(ani) (cm) fatăde (g) faţă do fată de
fol•i de I an 1 an
I an 1 an
1 5,U 5.6 100,0 1,56 1,56 100.0

2 10,0 4.4 78.5 13,77 12,21 782,69
3 14,2 4,2 75,0 51,29 37,52 2402,04
4 17,0 2,8 50,0 100,70 49,41 3165,27
Calculîndu-se coeficientul de talie s-a constatat că acesta scade pe

măsura creşterii virstei, valorile sale fiind itotuşi <lestul de apropiate.
Dintre cele două sexe, femelele sînt acelea oare au coeficientul de
talie mai mare (tabelul 5).
Din analiza creşterii bibanului din Delta Dunării se desprind o
serie de observaţii şi anume :
Tabelul 5
Coeficientul de talie în raport cu virsta şi sexul
K în Vîrsta (ani)
raport cu 1 2 3 4
vîrsta
- I 2,1 I 2,0 I 1,9
Sexul
K în d'd' _g_L_ d'd' ~ d'd' _g_L_ d'd' ~

raport cu
sexul - - 1,8 2,0 1,8 2,7 1,9 2,0
-- Corespunzător virstelor de 1-4 ani, s-au găsiit lungimile medii de

5,6 cm; 10,0 cm ; 14,2 cm; şi 17,0 cm, precum şi greutăţile de 1,56 g;
13,77 g; 51,29 g 'Şi 100,70 g.
- Masculii au predominat numeric faţă de femele la toate clasele
de vîrstă.
- Masculii au depăşit femelele atîit în lungime cît şi în greutate.
- Coeficientul de .talie a variat [nitre 2,1 şi 1,9. Femelele au avut
acest c:oeficicnt mai mare decît cel găsit la masculi.
BIBLIOGRAFIE
I. BOLDOR ŞT. (1969), Contributions d la connaissance du rythme de croissance

de la perche (Perca fluviatilis L„ Ord. Perciformes) de l'etang Săruleşli,
An. Univ. Buc„ Biologie animală.
http://cimec.ro
166 ŞTEFA~IA BOLDOR
2. BOLDOR ŞT. (1970), Cercetări asupra biologiei creşterii bibanului (Perca fluvia-
tilis L„ Ord. Perciformes) din balta Crapina (zona inundabilă a Dunării),
Soc. de Şt. Biologice din R.S.R„ Comunicări de Zoologie.
3. CĂRĂUŞU S. (1952), Tratat de ihtiologie, Edit. Acad. R.P.R„ Bucureşti.
4. GULIAEV A. M. (1951), Materiali po biologhii okunia (Perca fluviatilis L.).
Onejskogo ozera, Tr. Kap. Finsk. otd. Vsesoinzn-i in-ta ozern. i recin.
ribn. h-va, I., III.
5. LE CREN E. D. (1947), The determination of the age and growth of the perch
(Perca fluviatilis) from tlle opercular bone, The Journal of Animal Ecology,
voi. 16, Nr. 2.
6. LOHNISKY K. (1960), Bemerkungen zum Waclistum des Flussbarsches (Perca
fluviatilis, L. 1758), Acta Universitatis Carolinae-Biologica, Nr. 3.
7. PERMITIN I. E. (1965), O metodike opredelenia vozrasta okunia, Vopr. iht., T. 5,
Nr. 2.
8. POJOGA I. (1950), Tratat de piscicultură, Bucureşti.
9. PROBATOV A. I. (1935), K izuceniiu okunia ozera Sintur, Izv. biol. n.-i. in-ta
pri permsk. gos. un.-te, t. X, vîp. 1-2.
10. SKORA S. (1964), Wzrost i odzywianie sie okonia (Perca fluviatilis L.) w zbio-
riku zaporowym w Kozlowej G6rze, Acta hidrobiologica vol. 6, Nr. 4.
11. SENTIAKOVA-KONOVALOVA L. F. (1959), Nekotorîe osobennosti rosta okunia,
Trudi in-ta biologhii vodohranilişci, vîp. 1 (4).
12. TESCH T. W. (1955), Das Wachstum des Barsches (Perca fluviatilis L.) in ver-
schiedenen Gewăssern, Zschr. f. Fischerei, Bd. IV, H. 5/6.
13. VASILIU G. D. (1959), Peştii apelor noastre. Ed. ştiinţifică, Bucureşti.
LA BIOLOGIE DE CROISSANCE DE LA PERCHE (PERCA FLUVIA-

TILIS L., ORD. PERCJFORMES) DU DELTA DU DANUBE.
RESUME
La recherche d'un echantillon de 137 exemplaires du Delta du

Danube, nous avons amene aux suivants resultats :
1. Les limites des variations de la longueur du corps ont cte de
11-21 cm, la plus grande frequence ayant les individus en mesurant
13-18 cm.
2. Les exemplaires âges de 1 ă 4 ans avaient une longueur moyenne
de 5,6 cm ; 10,0 om ; 14,2 cm ; 17,0 cm et respectivement un poids
moyen de 1,56 g; 33,77 g; 51,29 get 100,70 g.
3. A toutes classes d'âge, les mâles ont predomine numerique
sur les femelles et les ont depasse en longueur aussi bien en ce qui
concerne le poids.
Comunicare susţinută la cea de a II-a sesiune
ştiinţifică, de comunicări a Muzeului judeţean
http://cimec.ro
CONTRIBUŢII LA CUNOAŞTEREA
NUMARULUI DE VERTEBRE LA
SALMO TRUTTA FARIO L. (PISCES, SALMONIDAE)
DIN RIUL DIMBOVIŢA
GEORGE D. VASILIU
Printre caracterele taxonomice de valoare la peşti, numărul verte-

brelor prezintă o dl'osebită importanţă.
Pentru salmonidele din ţara noastră singurele indicaţii pe care
le a\·em, sînt cele date de V as i 1 i u (1959, 1967, 1971).
Da<:ă pentru Salmo 9airdneri Richardson şi Thymallus thymallus L.,
datele lui V as i 1 i u (1967, 1971) se bazează pe o anailiză a unui
mare număr de exemplare, cele referitoare la Salmo trutta fario L.
(V as i 1 i u, 1959) sînt generice.
Plecînd de la această lacună, am întreprins studiul de faţă, cir-
cumscriindu-l la un singur bazin acvatic, cunoscut prin bogata sa popu-
laţie de Salmo trutta fario L.
MATERIAL ŞI METODA
Ca material am folosit un număr de 100 exemplare de Salmo

trutta fario L., de vîrste cuprinse intre 2-5 ani, recoltat în decursul
anilor 1967-1968, din rîul Dîmboviţa (amonte de Dîmbovicioara) şi pîn.ă
ic.: Rucăr din judeţul Argeş. Valorile meris1tice şi p1astice au fost notate
pe loc. Obţinerea coloanei vertebrale s-a realizat prin metoda fier-
berii totale a exemplarelor examinate *.
• La recoltarea materialului am primit un deosebit spnJm din partea tov.

Ing. D. VIŞOIANU din I.N.C.F.-Bucureşti, căruia îi adresăm mulţumiri şi îi rămînem
îndatoraţi. Mulţumirile 1~oastre se adresează şi tov. Olimpia DUMITRESCU tehnician
la Laboratorul de biologia vînatului, pentru ajutorul ce ne-a dat la efectuarea unor
măsurători.
http://cimec.ro
168 GEORGE VASILIU
REZULTATE OBŢINUTE
ln literatura de specialitate Hard e r (1964) menţionează pentru

Salmo trHtta fario L. un număr de vertebre cuprins între 56-61,
iar V as i li u (l.c.) indică pentru apele ţării noastre în mod generic
numărul de 53-59 (57).
Din analizele noastre, cfeduale pe un lot ele 100 ex. (tab. 1), se
constată că numărul vertebrelor variază între 54-60, cu frecvenţa
cea mai mare între 56 (19 ex.) şi 58 (26 ex.), adică 450/o din totalul
exemplarelor examinate (fig. 1).
ll
lO
18
16
14
iO
;~ 55 56 51 5B 59 60
Nr. verle!Jre
Datele obţinute de noi sînt apropiate de cele indicate de Hard c r

(l.c.). O analiză extinsă la populaţii din mai mulite bazine ale ţării noastre
ne-ar da imaginea precisă a acestui caracter taxonomic.
http://cimec.ro
CUNOAŞTEREA NUMARULUI DE VERTEBHE LA SALMA TRETTA FARIO L. 16!1
Tabelul 1
Variaţia numli.rului de vertebre la Salmo trutta fario L. din riul Dimboviţa
(jud. Argeş)
VALOR! LIMITĂ
Yîrsla Nr.
ani Sex 11
Lunizime Greu la le VC'rtcl.uc
l"lll
I g
d' I 8 19,0-23,0 I 90-105 5-!-56

2
<.j? 12 20,4-21,2 98-110 54-56
d' 28 22.5-26,0 130-260 55-5!)

3
<.j? 18 23,7-24.0 125-160 55-60
d' 11 27.0-32.0 310-350 56-60

4
S! 7 27.0-31,5 210-325 55-60
5 d' 10 35,8-36,0 360-500 54-58

<.j? 6 36,0-36,8 3flfl-540 55-59
Total d'd' 100 19,0-36,0 90-540 54-60
<.j?<.j?
BIBLIOGRAFIE
l. HARDER W. (1964), Anatomie der Fische. Textteil. Schweizerbart'sche Verlag.

Stuttgart. S. 247.
2. VASILIU G. D. (1959), Peştii apelor noastre. Edit. Ştiinţifică, Bucureşti, p. 134.
3. VASILIU G. D. (1967), Recherches sur l'Ombre (Thymallus thymallus L.) de
quelques eaux de la Roumanie. Bul. Inst. Cerc. Pisc., Bucarest, 26 (2) :
27-58.
4. VASILIU G. D. (1971), Beitrăge zur kenntnis der Wirbelzahl bei Salmo gairdneri
R ic h., aus einige Forellenzilchterei - Anstalten Rumăniens. Mus. Şt. Nat.
Bacău : Stud. Corn. S. 1!17-195.
BEITRĂGE ZUR KENNTNIS DER WIRBELZAHL BEI Salmo trutta

fario L. AUS DEN DlMBOVIŢA GEWĂSSER (RUMĂNIEN
Distr. ARGEŞ)
ZUSAMMENFASSUNG
Es wurde die Virbelsăule von 100 ex. Salmo trutta fario L. unter-
sucht wo ein Zahl von 54-60 Wirbeln stattgefunden. Die Arbeit bringt
fiir ersten Male in unserer Litteratur sokhe Daten.
ştiinţifică ele comunicări a Muzeului judeţean
http://cimec.ro
http://cimec.ro
CONTRIBUŢII LA STUDIUL ELECTROFORETIC AL UNOR ENZIME
GLICOLITICE DIN ERITROCITELE DE MESOCRICETUS AURATUS,
MESOCRICETUS NEWTON!, MESOCRICETUS BRANDTI ŞI
SPALAX LEUDOCON
D. SCRIPCARIU, R. MEŞTER şi ŞT. TORCEA
Cercetarea activităţii enzimatice şi a formelor moleculare a dife-

ritelor enzime, suscită un deosebit interes în explicarea funcţiilor meta-
bolice la diferite animale. Dez\'oltarca cercetărilor în acest domeniu a
dus la evidenţierea unor interesante deosebiri şi asemănări între ani-
malele aparţinînd diferitelor categorii taxonomice, ceea ce a făeut pc
mulţi cercetători să încerce a stabili şi justifica pe această bază înrudiri
între diferite specii, precum şi a fundamenta şi explica pe baze bio-
chimice legături filogenetice (M an w e 11 şi col. 1966, J ac obs o n
şi col. 1969, V a 1 di vie s co şi col. 1968, Ho c hac h k a 1966, I a k o v-
1eva1968, W i l k ins o n 1965).
Numeroase date existente în literatură atestă faptul că în organe
diferite se găsesc fracţiuni enzimatice distincte specifice de ţesuturi,
forme moleculare cu funcţii distincte adaptate la condiţiile funcţionale
ale ţesuturilor.
Prin structura lor şi funcţia deosebită ce o îndeplinesc în organism,
eritrocitele prezintă un interes aparte pentru studiile de enzimologie.
Eritrocitele adulte ale mamiferelor, celule anucleate fără aparat Golgi
şi mitocondrial, fără o proteosinteză decelabilă, îşi datorează energia
necesară menţinerii structurii şi funcţiilor lor glicolizei anaerobe.
In lucrarea de faţă ne-am propus să studiem unele enzime cu
rol important în metabolismul anaerob al glucidelor din eritrocitele
celor ·trei speoii de Mesocricetus, specii de rozăfoare, cu areale geogra-
fice de răspîndire deosebite dar cu o biologie asemănătoare şi Spalax
leucodon, animal cu o biologie aparte trăind exclusiv în galerii, în
condiţii de temperatură şi umiditate relativ constante şi cu o atmosferă
de o compoziţie gazoasă deosebită.
Au fost studiate enzimele : Glucozo-6-fosfat dehidrogenază,
(G6PDH), gliceraldehid-3-fosfat dehidrogenază (GA3PDH) şi lactico-
dehidrogenază (LHD). Intr-o luc:rare anterioară am efectuat un studiu
electroforetic al hemoglobinelor aceloraşi specii (Scripcariu şi col. 1971).
http://cimec.ro
172 D. SCRIPC.-1.HIU, li. ME~TER şi ST. TORCEA
MATERIAL ŞI METODA
Speciile de Mesocricetus utilizate în studiul nostru provin de la

crescătoria laboratorului de genetică al Instit. de Biologie „Tr. Săvu
lescu". Specia Spalax leucodon a fost colectată din Dobrogea. Sîngele
a fost prelevat pe heparină prin puncţie cardiacă şi centrifugat timp
de 10 minute la 2 OOO r/min pentru separarea eritrocitelor. Sedimentul
a fost spălat prin resuspendare de trei ori în soluţie de NaCl 0,9o 0 şi
recentrifugat în aceleaşi condiţii.
Prepararea hemoli7;atului s-<a făcut după S~nger şi col. (1959) sus-
pendînd eritrocitele într-un volum egal ele apă şi 0,5 ml toluen pe ml
de hemolizat şi centrifugare 30 min. la 5 OOO r/min. Hemolizatul după
adăugare de sucroză s-a supus electroforezei. Electroforeza s-a efectuat
după sistemul disc-electroforeză (Davis 1964) timp de 3 ore la 3,12
mA/tub pe gel de Cyanogum 41, în tampon tip Ornstein (1964), la pH
8,6. S-a lucrat cu 0,1 ml probă pe tub. După terminarea electroforezei
gelurile au fost scoase din tuburi, clătite cu apă distilată şi apoi spă
late timp de 15 min. cu o soluţie tampon 0,2M tris -HCl 0,2M. pH 7,4,
după care au fost supuse inC"ubării în medii adec\·ate.
Astfel pentru punerea în e\·idcnţă a glucozo-6-Iosiat dehidroge-
nazei, gelurile au fost incubate în m~diu preparat după T h u 11 i ne şi
col. (1967), iar gliceraldehid-:~-fosfat dehidrogenaza şi lactico-dehidro-
,genaza în mPdi11 preparat după Lu s h (1970) în care pentru GA3PDH
!adatul a fost înlocuit în aceeaşi concentraţie morală cu gliceTaldehid-
3-fosfat. Gelurile au fost incubate între 2 şi 7 ore la 37°C, apoi spălate
cu apă distilată şi păstrate în acid acetic 7,50/0•
Numerotarea formelor ele izoenzime s-a făcut de la anod, după
Web b (1964).
REZULTATE ŞI DISCUŢII
Modelele elcctroforetin• ak cnz.imelor : glueozo-6-fosfal clehiclro-

gcnază (G6PDH), gliceraldehid-3-Iosfat dehidrogcnază (GA-3-PDH) şi
lactico dehidrogenază (LDH) din hemolizatul celor 4 specii de rozătoare
studiate prezintă un aspect destul de omogen. Astfel G.6.PDH (Fig. 1)
prezintă un spectru izoenzimatic relativ asemănător la cele 3 specii de
Mesocricetus, în electroforegramă apărînd trei benzi majore. La M.
auratus şi M. newtoni banda izoenzimatică 2 prezintă o activitate mai
redusă decît la M. brandti. Din hemolizatul de M. newtoni se izolează
o bandă secundară, notată cu 3, cu activitate situată sub banda 4, care
ca reacţie şi poziţie în gel ar corespunde izoenzimei 3 de la M. auratus
şi M. brandti. Electroforegrama de la Spalax prezintă două forme izo-
enzimatice cu o migrare lentă. Prima bandă lată prezintă o activitate
slabă, banda 2 foarte îngustă, cu activitate intensă situată imediat
sub start.
GA-3-PDII (Fig. 2) este perfect asemănătoare la cele 3 specii de
1Wesocricetus, apare ca 2 benzi ni activitate slabă situate spre partea
http://cimec.ro
STUD!l'L ELECTROFORETIC AL E~Zl\IELOR GLICOLITICE Dl~ F.RITl10CITE 1 Tl
F====~z
.•. „. ·. ··•• ....

j
l!!!!!!!!!I; „ •••
...--.......;;...:..:........:...=~'
Ha. Mn Mb
+ + G6PO~ +
Fig. I - Elertrnforegrama glucozo-6-fosfat dehidrogenazei (G-6-PDH)
dihemolizatul celor 4 specii
mediană a gelului. Electroforegrama acestei enzime din hemolizatul de

Spalax prezintă o singură bandă cu activitate slabă. sitllată în imediata
apropiere a linil'i cll' start.
LDH (Fig. :n prezintă în hcmolizatul c-elor ;{ spcc-ii ele Mesncriceius
5 fracţiuni izoenzimatic:c. La l\1. newioni şi I\.1. brandti fracţiunile elec-
troforetice ah' ladirn-clehidrogc,nazPi prezintă aceeaşi \'itczii ele migrare
clistingînclll-Se prin aceea că frac-ţiiinile 2 şi :1 au o actiYitatc mult mai
intenst1 la .11. nrtd(mi,. adi\·itall' prin care se' a:-;eamănă c·u fracţiunile
;{ şi 4 dl' la IVI. auralus. La M. a11ratus Iractiunill' 2 şi 5 au o viteză de
migrare mai marc decît la celelalte două specii, iar fracţi1111c•a 5 prezinU1
o activitate foarte slabă.
La Spalax leucodon se izolează doar 4 fracţiuni izoenzimatice tll
migrare mai lentă, fiind grupate în treimea atodică a gelullli.
Fracţiunile 2 şi ;{ se aseamănă prin activitate cu benzile cores-
punzătoare de la speciile M. newtoni şi M. brandti avîncl o activitatl'
enzimatică mai marc.
Din analiza rezllltatelor noastre reiese că în extractele speciilor stu-
diate se desfăşoară o activitate glicolitică complexă fapt sugerat cit>
http://cimec.ro
174 D. SCRJPCARIU, n. MEŞTER şi ST. TORCEA
separarea eJectroioretică din hemolizate a mai multor forme moleculare

a enzimelor studiate. Datele noastre concordă cu rezultatele obţinute de
diferiţi cercetători, care pun în evidenţă în eritrocite numeroase enzime
legate de glicoliza anaerobă (Lu n d s g a ard 1963, Murphy 1960,
Bartlett şi col. 1953, Velick şi col. 1963, Rose şi col. 1964,
Vcsell şi col. 1962, Tusuboi şi col. 1966, Schricr 1963,
c;reen 1965).
Faptul că structura eritrocitelor de mamifere este simplă, ele
fiind lipsite de nudei şi organite celulare, iar metabolismul lor este
limitat la glicoliza anaerobă face ca ele să constituie un foarte bun
material pentru studiul glicolizei şi biochimismul autoreglării ei.
Astfel, Tem k i ne (1966) şi Ra pap ort (1968) studiază meta-
bolismul eritrocitelor la om şi la animalele de laborator, izolează şi dis-
cută interrelaţia metabolică a peste 20 de enzime glicolitice .
-... „
.. z
·• • • ::,::.·. ·.: - :: z :·;: ·: :::-.::: l
.. : :· ·.·.-..„. i :-.:.= .-:_:·.~ :<:.: 1 :··:· :-:·':_:_:_:.::-:; i
.
Na. Mn Mb Sf
+ .j..
+ +
G3PDl-I
Fig. 2 - Electroforegrama gliceraldehid-3-fosfat dehidrogenazei (GA-3-
PDH) din hemolizatul celor 4 specii.
Enzimele studiate de noi, joacă un rol important în realizarea

metabolismului glicolitic anaerob şi prin aceasta în întreaga dinamică
modo-funcţională a eritrocitului. Astfel, glucozo-6-fosfat dehidrogenaza,
enzimă avînd drept cofactor NADP şi care f'ste situată în etapa iniţială
http://cimec.ro
STUDIUL ELECTROFORETIC AL E"IZl~IELOR GLICOLITICE Dl"I ERITROCITE 175
a ciclului pentozo-fosfatic prin activitatea sa asupra substratului ia de

la acesta 2H, astfel că NADP trece în NADPH2, co-factor care este
reoxidat de către NADPH 2-methemoglobin reductază în procesul redu-
cerii methemoglobinei.
; ·.. ·;··.. ·: ;•. ·:· 5 . ·.· ... : .-... • :;.• 5
::-..:::.=.::·,::.::: 1
!/////////// z
::.·:. :· : : :;:'.:; 1 ~= :·.·:·:. ··.·.::· j ::.·::·:. -.~··:. 1
Ha. Mn Mb se
+ + + +
LOH
Fig. 3 - Electroforegrama lactico-dehidrogenazei (LDH)
din hemolizatul celor 4 specii.
Ma Mesocricetus auratus
Mn Mesocricetus newtoni
Mb Mesocricetus brandti
Sl Spalax leucodon
sensul migrării electroforetice de la catod la anod.
+
LEGENDA:
• • • • • activitate enzimatică foarte intensă
- activitate em~imatică intensă

Wffi"ffff//Jhi activitate enzimatică medie
F!-::J:'.'J:&=.ŞJ:I activitate enzimatică slabă

_____.I activitate enzimatică foarte slabă.
http://cimec.ro
176 O. SCTllPCARIU, TI. MEŞTER şi ST. TORCEA
Glic0raldehid-3-fosfat dehidrogenaza şi lactico-dehidrogenaza

enzime avînd cofactor NAD-ul, prin acţiunea lor asupra substratului
furnizează NADH2, implicat în activitatea NADH 2-methemoglobin re-
ductazei pe de o parte şi produşi finali, acidul l-3difosfogliceric şi
respectiv acidul piruvic cu rol important în sinteza ATP-ului, şi a echi-
librului ionic eritrocitar (Mina k am i şi col. 1964, 1966. R apa port
şi col. 1939, Rapaport 1968, Tusuboi şi col. 1966, Schrier,
1963 şi Y ash i k a w a 1965).
Rezultatele obţinute de noi scot în evidenţă o diversitate mai mare
de forme moleculare la speciile de Mesocricetus decît la Spalax. Dia-
gramele electroforetice prezintă o ~pecificitate de specie relativă. deo-
sebindu-se mai mult prin diferenţele de activita~ a diferitelor forme
moleculare. Acest fapt pare să concorde cu datele existente în literatură
asupra valorii reduse' a electroforegramelor enzimelor în taxonomie şi
filogenie (Thornber şi col. 1968. Hori şi col. 1969. Meşter şi
col. 1971. Catarin şi col. 1969, Bloom şi col. 1967, Lebherz şi
col. 1967).
Diversitatea mai mare de forme moleculare la speciile de Mesocri-
cetus faţă de Spalax poate să reflecte necesităţile metabolice ale speciC'i
în raport c·u condiţiile de viată. Spalax leucodon fiind un animal adap-
tat la o Yiaţă permanent subterană, fiind puţin influenţat de factorii
de mediu foarte diferiţi, reflectă aceasta în tabloul electroforetic al
enzimelor studiate, printr-un număr mai mic de fracţiuni moleculare
şi printr-o activitate mai slabă a acestora. Speciile de Mesocricetus şi
Spalax studiate, aparţin la două genuri diferite de rozătoare, care s-au
diferenţiat şi au evoluat în condiţii de viaţă diferite.
Heterogenitatea formelor moleculare glicolitiee ale unor celule
atît de specializate ca eritrocitele mamiferelor, reflectă mai de grabă
complexitatea de adaptare a organismelor la diversele variaţii ale me-
diului, care cu timpul au căpătat o stabilitate genetică. Diferitele forme
moleculare ale unei enzime, prin proprietăţile lor cinetice diferite, sînt
modulate la activitatea metabolică a celulelor în funcţie de variaţia
diferiţilor factori interni sau externi.
CONCLUZII
Studiul electroforetic al enzimelor glirnlitiice eritrocitare G-6-PDH.

GA-3-PDH, LDH evidenţiază la speeiile de Mesocricetus studiate mai
multe forme moleculare distincte : 3-4 la G-6-PDH,2 la GA-3-PDH şi
5 la LHD. In com,paraţie cu speciile de Mesocricetus, Spalax leucodon
prezintă un n'llmăr mult mai mic de fracţiuni 2 pentru G-6-PHD, 1 pen-
tru GA-3-PDH şi 4 pentru LDH. Adivitatea fracţiunilor izoenzjmatice
din spectrele electroforetice' ale enzimelor de Spalax este mai mică deeîot
ia speciile de Mcsocricetus. Se c-onsideră că deosebirile în ce.ea ce pri-
Yeşte activitatea şi numărrul de fracţiuni moleculaire a enzimelor studiate
ar fi legate de deosebirile metabolice în raport cu condiţiile eco-fiziolo-
gice ale speciilor. Se poate afirma că la speeiile studiate aparţin.înd la
două genuri diferite de rozătoare o seamă de diferenţe rezidă Şi din dife-
!·enţele genetice între cele două entităţi taxonomice.
http://cimec.ro
STUDIUL ELECTROFORETIC AL ENZIMELOR GLICOLITICE Dl'.\! ERITROCITE 177
BIBLIOGRAFIE
1. COTARIU D., ŞERBAN M. (1969), Şt. şi Cerc. Biochim. 12, 35.

2. BARTLETT G. R., MARLOW A. A. (1953), J. Lab. Clin. Med. 24, 108.
3. BLOOM D. A., KSANORI N. T. (1967), Scicnce 156, 979.
4. DA VIS J. B. (1964), Ann. N. Y. Acad. Sci. 121, 494.
5. DOMINIQUE G., VERGNES H. (1970), Bull. Soc. Chim. Biol. 52, 1289.
6. GREEN D. E., MURER R., HULTINHO, RICHARDSON S. N„ SALMON B.,
BRIERLEY G. P. şi BAUM H. (1965), Arch. Biochem. Biophis 112, 635.
7. HOCHACHKA P. W. (1966), Comp. Biochem. Phisiol. 18, 261.
8. HORI S. H. şi MAKINO S. (1969), In Nucleic acid Metabolism Cell differen-
tiation and Cancer growth. Ed. Cowdry E. W. şi Seno S. Pergamon Press
London, p. 131-141.
9. IAKOLEVA V. I. (1968), Hsp. Biol. Him. 9, 55.
10. JACOBSON K. B., MURPHY J. B., DUNAVAY P. B. (1969), Comp. Biochem.
Phisiol. 28, 1 135.
11. LOW B. A., RAMOT B., LONDON I. M. (1953), Nature Lond. 181, 324.
12. LUNDSGAARD E. (1933), Ergebn. Enzymforsch. 2, 179.
13. LEBHERZ G. H. RUTTER W. (1967), Science 157, 1198.
14. MANWELL C., KERST K. W. (1966), Comp. Biochim. Phisiol. 17, 741.
15. MEŞTER R., SCRIPCARIU D., MEŞTER L. (1971), Şt. şi Cerc. Biol. Seria
Zool. 23, 243.
16. MINAKAMI S., SAITO T., SUZUKI C., YASHIKAVA H. (1964), Biochem.
Biophis. Res. Comun. 17, 748.
17. MINAKAMI S., YASHIKAWA H. (1966), J. Biochem. Tokio, 59, 145.
18. MURPHY J. R. (1960), J. Lab. Clin. Med. 55, 286.
19. NISSELBAUM J. S., BODANSKY O. (1963), J. Biol. Chem. 238, 969.
20. ORNSTEIN L. (1964), Ann. N. Y. Acad. Sci. 121, 322.
21. RAPAPORT S. (1968), Assuys in Biochemistry Vol. IV pag. 69-103. Edit. by
P.N. Campbele and G. D. Greville. Academin Press N.Y.
22. RAPAPORT S., GUEST G. M. (1939), J. Biol. Chem. 131, 675.
23. SCHRIER S. L. (1963), J. Clin. Invest. 24, 756.
24. SCRIPCARIU D., MEŞTER R., TESIO C., TORCEA S., SCRIPCARIU I. A.
(1971), Şt. şi Cerc. Biol. seria Zool. 23, 445.
25. SINGER K., CHERNOFF A. I., SINGER I. (1959), Proc. Nat. Acad. Sci. 45, 174.
26. TEMKINE E. (1966), Bull. Soc. Chim. Biol. 48, 771.
27. THULLINE H. C., MARROW C. A., WORBY E. D., MOTULSKY G. A. (1967),
Science, 157, 431.
28. THORNBER E. J., OLIVER J. T., SCUTT P. B. (1968), Comp. Biochim. Phisiol.
25, 97:3.
29. TUSUBOI K. K., ALLAN J. F„ FUKUNAGA K. (1966), J. Biol. Chem. 241,
1616.
30. TSUTSUI E. A., MARKS P. A. (1962), Biochem. Biophis. Res. Com. 8, 338.
31. VALDIVIESO D., CONDE E., TROMSITT J. R. (1968), Comp. Biochem. Phisiol.
27, 133.
32. VELICK S. F., FURFINE C. (1963), In The Enzymes 11-a ed. Vol. 7, p. 243-273.
Ed. byBoyer P.D„ Lardy H şi Myrback K. New York, Academic Press.
33. VESELL E. S„ BEARN A. G. (1962), J. Gen. Pht •iol. 45, 553.
34. WEBB E. C. (1964), Experientia 20, 592.
35. WILKINSON J. H. (1965), Isoenzymes Spon LTD, London.
36. YASHIKAWA H„ MINAKAMI S. (1965), Folia Hemat. Lpz. 83, 101.
37. ROSE I. A., O'CONNELL E. L. (1964), J. Biol. Chem. 12, 239.
http://cimec.ro
178 D. SCRIPCARIU, R. MEŞTER şi ST. TORCEA
ELECTROPHORETIC STUDIES ON THE SOME RED BLOOD CELLS

GLICOLITIC ENZYMES OF RODENT SPECIES: MESOCRICETUS
AURATUS, M. NEWTON!, M. BRANDTI, SPALAX LEUCODON
SUMMARY
The isoenzymic pattern of glucose-6-phosphate dehydrogenase,

glyoeraldehyde-3-phosphate dehydrogenase faiom eryithrocii.tes of Meso-
cricetus auratus, Mesocricetus newtoni, Mesocricetus brandti and Spalax
leucodon, were de.tennined by electrophoresis on polyacrylamide gel.
El.ectrophoreitic analyses of glycolytic enzymes from e!!'yithrocites of in-
vestigaited animals, shows some calitative (number of bands with en-
zymic activi1ty) and cantitative (propcmtional to the staining intenS>irty
of the enzymic fractions) differences. Data presented in this paper show
the importance of glycolitic enzymes, difierent in intensity for the two
group of rodenits, iin connection with thier environmental C'onditiOITls.
http://cimec.ro
UNELE ASPECTE CIBERNETICE ALE NEUROSECREŢIEI (li)
(Amplificarea)
LINGNER DAGMAR
Deşi din punct de vedere informaţional amplificarea nu schimbă

conţinutul mesajelor în mod esenţial, în vederea comunicării pe canale
perturbate, totuşi îi revine un rol de mare importanţă deoarece dacă
amplitudinea semnalului util nu depăşeşte semnificativ nivelul zgomo-
tului de fond, recepţionarea se îngreunează. In asemenea cazuri, atît na-
tuna, cit şi tehruka folosesc coduri cu redondanţă mărită de un singur
canal sau comunicarea mesajului simultan pe mai multe canale. Ambele
soluţii nu sînt întotdeauna utile ; prima prelungeşte timpul afectat
transmiterii iar cea de-a doua, dacă este posibilă, cere cheltuieli şi in-
vestiţii suplimentare.
Amplificarea în sistemele tehnice elementare se poate face con-
servîndu-se natura semnalului de la intrare, sau, în cazul sistemelor
mai perfecţionate, transformînd semnalul iniţial prin intermediul unui
traductor într-un semnal electric, pneumatic sau hidraulic care la rîn-
dul său să fie amplificat şi în caz de nevoie retransformat la ieşirea am-
plificatorului într-un semnal de aceeaşi natură cu cel de la intrare. De
regulă aceste din urmă sisteme sînt mult mai sensibile ţinîndu-se cont
de posibilităţile ample ale electronicii sau de cele ale mecanicii fluide-
lor. In toate cazurile enumerate, aprecierea factorului de amplificare
se face uşor, fie raportînd direct mărimea semnalului de intrare la cel
de ieşire, fie, dacă semnalele sînt de natură diferită, considerînd ra-
portul puterilor.
Asemănarea amplificatoal"'elor tehnice cu sistemele corespunzătoare
biologice nu trebuie exagerată ; există totuşi anumi:te analogii pe care
le vom sublinia pe scurt în cele ce urmează.
Coordonarea mişcărilor mamiferelor superioare se face între al-
tele graţie unui număr mare de senzori - traductori ce transformă un
semnal mecanic într-un flux nervos - şi care sînt situaţi de multe
ori în punctele de inserţie ale rtendoanelor pe os. Forţa care solici:tă ten-
donul poate fi de citeva ori mai mare dedt cea prin care organismul
interacţionează cu mediul exterior. Sensibilitatea este de ordinul de
mărime a lui 10.
http://cimec.ro
180 LINGNER DAGMAR
Un rol asemănător de preamplificator îl joacă cornetele acustice

ale pavilioanelor urechilor la mamifere. La animale ce trăiesc în me-
diul marin, asemenea cornete ar mări prea mult rezistenţa la înaintare
şi sînt înlocuite cu veritabile lentile acustice ce îndeplinesc acelaşi scop.
Preamplificarea oferită de sistemul optic al ochiului mamifere-
lor - îndeosebi al speciilor nocturne - este un exemplu clasic, bine
cunoscut, iar localizarea senzorilor olfactivi la începutul aparatului res-
pinator în punctul uncie trece un \"olum mărit de aer, constituie un alt
patent al naturii pe care însă tehnicienii l-au înţeles mai t!rziu.
In cazul exemplelor date, de cele mai multe ori factorul de am-
plificare realizat este de ordinul lui 10 2 deşi în razul unor adaptări deo-
sebit de spectaculoase această valoare este sensibil depăşită.
In ceea ce priveşte mecanismele de amplificare interioară cu schim-
bare a naturii semnalului se pot observa două variante principale. Pen-
tiiu amplificare cu timp de răspuns scurt schema bloc a amplificatorului
este următoarea : 1. stimul exterior; 2. preamplificator cu conservarea
natrn-ii semnalului ; 3. traductor ; 4. neutron ou secreţie neurohumo-
rală ; 5. sistemul nervos central (calea oentripetă) ; 6. neuron cu secre-
ţie neurohumorală ; 7. efector (fig. 1). Remarcăm că numărul celulelor
efectoare poate fi mare dar nu se cuprind niciodată totalitatea celule-
lor organismului.
[Q.·--0-~;,-t_.L- 4_____;
- „. I
_J
! I
7
Fig. 1
Cea de-a doua schemă se referă la variaţii de durată ale mediului

şiantrenează de multe ori, practic, totalitatea celulelor organismului.
Timpul de răspuns al sistemului nu realizează performanţe deosebite ;
transformările produse şi revenirile la starea iniţială, dacă sînt posi-
hlie, cer perioade de timp relativ mari. Schema de principill poate fi
considerată următoarea : 1. stimul exterior ; 2. preamplificare : 3. neu-
ron cu secreţie humerală ; 4. neuron cu secreţie hormonală : 5. glande
endocrine ; 6. ţesuturi afectate. Nici această schemă nu C'xdude con-
trolul sistemului nervos central care poate inten·cni în etapa stimulării
secreţiei neuro-hormonale (fig. 2).
.„
Fig. 2
http://cimec.ro
UNELE ASPECTE C!BEHNETICE ALE :-.IEUnOSECREŢIEI 181
S c h ar r e r în cercetările sale analizează scheme de acest fel şi

demonstrează importanţa substanţelor neurosecretoare hormonale în con-
trolul balanţei hidrice la mamifere, clarificînd totodată rolurile hipo-
talamusului şi a neurohipofizei în elaborarea-stocarea materialului neu-
rosecreta t.
Influenţa extractului hipofizar provenind de la diferite mamifere
asupra altor clase de vertebrate a fost studiată de H e 11 e r încă din
anii 1930. Intr-o lucrare publi·cată în 1940 autorul atrage atenţia asupra
faptului că la Rana eset 1'cn ta şi Rana pipiens trebuie admisă ipoteza
existenţei unei substanţe cu acţiune specifică, mult mai puternică dedt
cea a extractelor din lobul hipofizar positerior al mamiferelor şi care s-ar
putea izola din hipofiza amfibienilor. Mulţi autor:i, între care enumerăm
_doar pe Ben t 1 e y au reluat, în diferi1te forme şi la cliferi1te specii cer-
cetăr.ile lui He 11 e r eonfirmind în toate cazurile .influenţa extractelor
hipofizare sau a hormonilor hipofizari :izolaţi asupra conţinutului de apă a
ţesuturilor, care, în anumite cazuri poate creşte în proporţie de 450;0
datorită acţiunii acestor substanţe.
Aplicînd creator metodica clasică din cercetarea neurosecreţiei hi-
pofizare şi în cazul sistemului neurosecretor caudal, E n am i reuşeşte
să demonstreze influenţa mediilor hipotonice în privinţa activării neu-
rosecreţiei la Misgurnus anguillicaudatus (6). Acelaşi autor, imaginînd
un sistem de experienţe spectaculoase, evidenţiază acti\'itatea extractului
de urofiză asupra flotabilităţii la Carassius a11ratus (8).
Deşi aceste rezultate par a fi destul de c:onving<ltoare, l'le ar tre-
bui confirmate prin alte L'xperienţe. Lipsa de exLract urofizar şi greu-
tatea separării fracţiunilor active din asemenea extracte împiedică,
deocamdată, efectuarea acestor verificări. Amintim în acest context că
E n am i lucra cu extracte provenite de la cîteva mii de urofize de An-
guilla japonica. Un alt aspect nerezolvat în această problemă ar fi
prezenta în omogenatele de urofiză a firului Reissner format de orga-
nul subcomisural a cărui rol nu se cunoaşte precis (17).
Abstracţie făcînd de unele detalii insuficient clarificate privind
neurosecreţia caudală, rămîne un fapt cert şi unanim aoceptat că un
număr relativ mie de celule neurosecretoare (Dahlgren) servesc drept
amplificator pentni a transmite anumiţi stimuli prin intermediul ma-
terialului neurosecretat unui număr mare de celule distribuite în în-
tregul organism.
Deşi termenul de amplificare este folosit de unii autori cu re-
nume (14), considerăm că sînt necesare cîteva precizări. S-a arătat că
în ceea ce priveşte conducerea influxului nervos prin neuronii obişnuiţi
lucrurile se petrec într-un mod asemănător ca la relee ; dacă intensi-
tatea excitanţilor la sinapsă este suficientă, se produc-e un impuls ner-
vos după o lege de tipul „tot sau nimic". Totuşi, presupunînd funcţio
narea normală a sistemului nervos în ansamblu, din cauza numărului
mare de neuroni interconectaţi excitaţia este în majoritatea cazurilor pro-
porţională cu stimulul cauză. Astfel, dacă analizăm un număr suficient
de mare de neuroni, noţiunea de amplificare este justificată.
Spre deosebire de sistemul nervos în cadrul căruia fenomenul pro-
pagării influxului nervos se poate urmări cantitativ prin studiul ampli-
tudinilor şi frecvenţei undelor potenţialului de ac:ţiune de-a lungul
http://cimec.ro
182 Ll:\G'.'IEH DAGMAR
axonilor, în cadrul sistemelor neuroendocrine nu s-au pus la punct încă

asemenea tehnici. O greutate suplimentară o constituie, de altfel, faptul
că mărimiile de intrare şi de deşire sînt de naturi diferite. ln această
situaţie o raportare directă şi cantitativă a celor două mărimi ar ne-
cesita introducerea unor urnităţi noi de măsură (de tipul mV/mol). în-
cercarea de a exprima factorul de am-
plificare în termeni de energie sau
putere ne pare de asemenea impropria
deoarece nu acest aspect al neuro-
secreţiei este în primul plan al lucrării
noas·tre.
.... Am considerat, astfel, uti1 să de-
' ......
........
finim sensibilitatea amplificatorului ca
fiind raportul dintre numărul ce1ulelor
' ......
.... de la care provine mesajul şi acelora
cărora acesta este transmis.
Pen:tn1 a obţtne daitele necesare
calculării paint.ei am făcut aprecieri can-
titative asupra sistemului neurosecretor
caudal la Trachurus mediterraneus pon-
ticus şi Stizostedion lucioperca. Am ales
aecste specii ce provin din mediu marin
şi dulc:i<:ol deoarece, spre deosebire de
Fig. 3 _ Densitatea grupării celule- altele, (de ex. : Aspius aspius) (fig. 3).
lor Dahlgren la Aspius aspius aspius. distribuţia celulelor Dahlgren este mai
(a. - cana] cpcndirnar, b. -- zone de omogenă. permiţînd o evaluare mai
dt•nsilall' mărită). uşoară a numărului celulelor.
Au mă ruf
c~tuLetor
o 6mm.
Fig. 4 Repartiţia celulelor Dahlgren de-a lungul măduvei spinării caudale la
Trachurus mediterraneus ponticus. Se remarcă absenţa celulelor neurosecretoare
în regiunea dorsală a urofizei.
http://cimec.ro
UNELE ASPECTE CIBER~ETICE ALE ;>;EUROSECREŢIEI 183
Din secţiunile seriate rezultă un maxim de celule neurosecretoare

în măduva de la nivelul penultimei vertebre caudale atît la Trachurus
(fig. 4), cît şi la Stizostedion (fig. 5). Pentru a reduce in:6luenţa unor
eventuale particularităţi individuale, s-au repetat măsurătorile la un nu-
măr de opt indivizi de Stizostedion şi unsprezece de Trachurus, obţinîn
du-se următoarele rezultate medii :
flurni„uC
c.tMelot'
"'"'
Fig. 5 - Repartiţiacelulelor Dahlgren de-a lungul măduvei spinării caudale la
Stizostedion lucioperca. Se remarcă prezenţa celulelor neurosecretoare
în regiunea dorsală urofizei.
Lungimea Valoarea Panta

Spl't°il~
I medic
I pantei
I modie K
Stizostedion lucioperca 35 cm 9.10 4

1,1.105
Trachurus mediterraneus 14 cm 1,3.105
Din cele de mai sus rezultă că gradul de dezvoltare a sistemului

neurosecretor caudal raportat la mărimea individului este aproximativ
acelaşi, deşi mediul de provenienţă diferă.
Pentru comparaţie, analiza sumară a factorului de amplificare spe-
cific hipofizei umane, este interesantă. Făcînd abstracţie de eventualele
eJtaje ale sistemului de amplifioare şi pornind de la ideea legăturii logice
intre C"auză - neurohormonul seC"retait de hipofiză - şi efect - influen-
ţarea permeabilităţii membranelor celulare în întregul organism - , ajun-
gem la o \'aloare de ordinul de mărime K=lO~. Asemenea amplificări
depăşesc net performanţele specifice preampliiicatorilor analizaţi la
începutlll aC"estei lul'rări şi justifică interesul mare pe care îl arordă
histologii fenomenului neurosecretor.
http://cimec.ro
184 LINGNER DAGMAR
BIBLIOGRAFIE
1. BANARESCU P. (1963), Fauna R.P.R., Pisces-Osteichthyes, 13, Ed. Acad. R.P.R.

2. BENTLEY P. J. (1963), The Effects of Contraction of the Frog Bladder on
Sodium Transport and the Responses to Orytocin. Gen. comp. Edocr., 3,
p. 281-285.
3. * * *, HELLER H. (1964), The action of neurohypopysial hormones on the water
and sodium metabolism of urodele amfibians. J. Pysiol., 171, p. 434-453.
4. CRIŞAN C. (1957), Histologie. Ed. med. Buc.
5. DICULESCU I., ONICESCU D., RÎMNICEANU C. (1970), Histologie, vol. I, Ed.
did. şi ped.
C:i. ENAMI M. (1956), Studies in Neurosecretion. VIII. 32, 759-764.
7. * * * (1958), Studies in Neurosecretion. X. 34, p. 44-49.
8. * * * (1958), Studies in Neurosecretion. XI. 34, p. 55-65.
9. GHEORGHIU TR., GROSSU T., SAHLEANU V. (196'i), Introducere în biofizică.
Ed. şt. Buc.
10. HELLER H. (1963), Hypophysen-Hinterlappen-Hormone. Naunyn- Schmideb.
Arch. exp. Path. Pharmak., 245, p. 142-153.
11. * * * (1941), Differentiation of an (Amphibian) Water Balance Principle /rom
the antidiuretic principle of the posterior pituitary gland. J. Physiol., 100,
p. 125-141.
12. LEVEQUE T. F., SCHARRER E. (1953), Pituicytes and the origin of the anti-
diuretic hormone. Endocr. 52, p. 436-447.
13. NICOLAU CL., SIMON Z. (1968), Biofizica moleculară, Ed. şt. Bucureşti.
14. SCHARRER E. (1966)', Principles of Neuroendocrine integration. Endocr. Centr.
Nerv. Syst., 43, p. 1-35.
15. STEINBUCH K. (1965), Automat und Mensch., Ed. Springer.
16. STEOPOE I. (196'i), Citologie, Histologie, Embriologie. Ed. did. ped. Bucureşti.
17. STERBA G., LUPPA H., SCHUHMACHER U. (1965), Untersuchungen zur Funk-
tion des kaudalen neurosekretorischen Systems beim Karpfen. Endokr., 48,
p. 25-39.
18. VASILIU G. D. (1959), Peştii apelor noastre. Ed. şt. Bucureşti.
19. WIENER N., Kybernetik. Ed. econ.
EINIGE KYBERNETISCHE ASPEKTE DER NEUROSEKRETION. II

(Vers tăr kung)
ZUSAMMENFASSUNG
Im Rahmen der Bemiihungen die Organismen von informationellen

Gesiohtspunkten aus zu analysieren, stellt vonliegende Arbeit: „Einige
kybernetische Aspekte der Neurosekretion. II (Verstărkung)", einen Ver-
such dar, des kaudale neurosekretorische System der Fische quaI11titatliv
zu erfassen. In wie weit die diesbezuglich eingefiihrte Deffinition der
Verstărkung sich zweckentsprechend erweisen wird, muss die Zukunft
zeigen.
http://cimec.ro
MODIFICARI ALE TABLOULUI IZOENZIMATIC AL UNOR OXIDAZE
DIN OMOGENATELE TOTALE DE DROSOPHILA MELANOGASTER
CU REZISTENŢA LA DDT PROVOCATA EXPERIMENTAL
D. SCRIPCARIU, R. MEŞTER, A. NAUM şi C. TESIO
Dintre derivaţii cloruraţi, DDT-ul 1,1,1,-tricole 2,2-bis (p-c:lorofenil)

etanul, este unul din insecticidele puternice la care insectele au devenit
rezistente. Modul său de acţiune precum şi ansamblul mecanismelor, care
C"onferă rezistenţă insectelor a suscitat nunwroase ('t>!'('etări.
Astfel, S tern burg şi col. (1954). demonstrează prima dală la
liniile rezistente la insecticid de Musca domcsti('a un proces de desin-
toxicare activă de insectidd, proces activat de glutation redus şi efectuat
de o enzimă dehidroclorinaza. Stern burg şi c:ol. (1954 b) afirmă că
ar exista o proporţionalitate direetă între gradul de rezistenţă la DDT şi
intensitatea activităţii DDT-dehidroclorinazei la diferite linii de muşte
rezistente.
Studii interesante asupra modului de apariţie a liniilor de insecte
rezistente, a mecanismelor de acţiune a toxicului şi a realizării rezistenţei
au efectuat Per r y şi col. (1950, 1951), Per r y (1967), Leve n da y
şi col. (1951), G i l mar (1961) etc.
Datele existente în literatură indică faptul că aciiunea toxică a
insecticidului se exercită asupra sistemului nervos al insectei, provocînd
modificări m:Jrfologice şi biochimice. Rezistenţa rinsedelo.r la acţiu111ea in-
secticidului se datoreşte mai multor factori, care concură la supravie-
ţuirea indivizilor aparţinînd liniilor rezistente (Per r y - 1967, Pa u -
iini - 1968, MiUin şi ool. -1956, Perry şi col. 1955, Perry -
1967, Lip k e şi col. - 1959 a, b). Dintre aceştia cităm colinesterazele,
dehidroclorinazele citocrom-oxidaze, lipiproteinele, starea membranelor
care reglează permeaOOlitiatea celulară, schimbul ionic etc. Fiecare con-
Lr,ibuie la rezisitenţ!a totală fără a se putea acorda unuia dintre ei un rol
prepond&ent în procesul fiziologic complex al rezistenţei la insecticide.
In 1951 F u 1 mer şi col. aduc date care conduc la concluzia că
în timpul hidrolizei insecticidului creşte consumul de 02, existînd o pro-
porţionalitate între maximul respirat şi concentraţia internă de DDT
atît la muştele rezistente cit şi la cele sensibile la insecticid.
http://cimec.ro
1116 D. SCRIPCARIU. R. MEŞTER, A. NAUM, C. TESIO
Mai mul\i autori. pa·intre care John st o n (1951) şi Lud o vi g şi

col. {1955) studiind comparativ la linii de insecte cu sensibilităţi diferite
inhibiţia citocromoxidazei de către DDT, afirmă că la liniile rezistente
s-ar găsi o citocromoxidază mai puţin sensibilă la acţiunea toxicului.
Totuşi, C ha d w ic k (1952) susţine că între rezistenţa insectelor la DDT
şi procesele celulare de oxida-reducere mediate de citocromi nu există
o interrelaţie perfectă. -
In vederea elucidării mecanismului rezistenţei insectelor la insecti-
cide, un deosebit interes îl prezintă oxidazele: DOPA-oxidaza şi mono-
aminooxidazele. Obiectul prezentei lucrări îl constituie studiul enzimelot
DOPA-oxidaza, peroxidaza şi monoaminooxtdaza avînd substrat tiramină
şi triptamină, enzime implicate în catabolismul aminelor, cu funcţie de
mediatori chimici ai transmiterii influxului nervos.
MATERIAL ŞI METODA
In vederea realizării prezentului studiu s-a lucrat pe Drosophila

melanogaster forma sălbatică, cultivată pe mediu cu agar şi drojdie.
Mediul de cultură a fost preparat după Deme rec şi col. (1964) modi-
ficat de colectivul Catedrei de Genetică a Institutului Agronomic „N. Băl
ceseu", Bucureşti, Na u m (1970).
Muştele au fost crescute în vase Erlennmeyer de 300 cc, fieeare în
în fiecare vas fiind repartizat 60 g de mediu. După apariţia unei noi ge-
neraţii (9-15 zile) erau însămînţate cu adulţi alte vase. Pentru obţinerea
formelor rezistente la DDT s-a folosit soluţia de 1 g de p-dicloro-difenil-
tricloretan în 100 cc alcool etilic: absolut, adăugat treptat în cantităţi
crescînde în mediu. p-Didorodifeniltricloretanul a fost obţinut în stare
pură şi extrageri şi recristalizări cu acetonă din DDT comercial. In ve-
derea obţinerii de linii rezistente o parte din culturi au fost cultivate timp
de doi ani pe medii cu concentraţii crescinde de DDT. S-a început cu
doze de 0,1 cc soluţie alcoolică de DDT la 60 g mediu, ca în final să se
c.:jungă la doze de 1,5 cc soluţie la aceeaşi caniti1ta:te de med'iu. Doza finală
pentru lotul martor produce o mortalitate de 1000/o.
In vederea analizei electroforetice s-au utilizat adulţi de Drosophila
din cultura martor sensibilă la DDT şi adulţi din suşă rezistentă. Insec-
tele s-au omogenizat în omogenizatorul Porter, extracţia făcîndu-se cu
apă distilată, folosind proporţia de 1/5 g/v. Omogenatul s-a centrifugat
45 minute la 7000 ture/min.
Superna1tantul a fost prelevat şi supus eleatroforezei. S-au ana1Jzat
zimogramele de la linia de Dmsophilă rezistentă la DDT comparativ cu
zimogramele liniei sensibile.
Electroforeza s-a efeduat în gel de poLiiacrilamidă, sJstemul disc-
electroforeză după Davis (1964), Or ns tei n (1964), folosind o con-
centraţie de 7,50/o acrilamidă.
Tuburile au avut lungimea de 10 cm şi diametrul intern de 0,6 mm.
S-a lucrat cu 3,12 mA/tub, timp ele :~ ore şi 30 minute, folosind~t-se cîk
0,1 ml omogenat pe tub. După elet'lroforeză gelurile au fost spălate
http://cimec.ro
MODIFICARILE TABLOULUI IZOENZ!l\IATIC AL UNOR OXIDAZE 187
20 minute în 2 băi de tampon c:orespunzător mediului de incubat, spe-

cific fiecărei enzime, după care gelurile au fost supuse incubării în ve-
derea evidenţierii enzimelor. Numerotarea benzilor a fost făcută de la
anod către catod, după sistemul propus de W e b b (1964).
Gelurile pen:tru monoaminooxidaze au fost incuba.te în mediu cu
tyramină şi triptamină în prezenţă de sare de alabastru de nitrotctrazoliu
şi tinazin metasulfat, preparat după Bur st o ne (1962), DOPA-oxidaza
după S pi t s şi rol. (1968), iar peroxidaza prin metoda cu benzidină
(Burstone, 1962).
REZULTATE
Analiza zimogramelor obţinute pune în evidenţă faptul că atît la

liniile sensibile cît şi la liniile rezistente, enzimele cercetate prezintă mai
multe forme moleculare, cu mobilităţi electroforetice şi activitate enzi-
matică diferită în raport cu acelaşi substrat.
Liniile de muşte rezistente prezintă deosebiri mari faţă de liniile
sensibile, în sensul că număriul de benzi izocnzimatice în electroforegriama
enzimelor studiate este mai mare, iar unele din fracţiuni prezintă adivi-
tate enzimati<:ă mult cresc:ută. Astfel, monoaminooxidaza la tinamină
prezintă la forma sensibil.:i două benzJ izoenzimaUce în jumă,tatea c:art:o-
dică a genului, banda cu mobilitatea cea mai mare avînd activitate in-
tensă, banda a II-a este puţin activă. La formele rezistente, benzile 1 şi
2, echivalente normalului, nu suferă modificări nici ca poziţie în gel şi
nici ca activitate, apar însă două fracţiuni secundare 1' şi 1" cu viteze
de migrare şi activitate enzimatică ceva mai redusă decît formele ma-
jore (fig. 1).
Monoaminooxidaza triptaminică prezintă 4 forme moleculare dis-
tincte, dintre care benzile 1 şi 2 ocupă o poziţie în gel similară benzilor
1 şi 2 de la MAO triptamină, dar cu o întindere mult mai mică, banda
3 îngustă, prezintă o activitate mai mare ca a primelor două benzi. Banda
4 prezintă activitatea cea mai intensă, fiind situată pe o porţiune re-
strînsă (1,5 mm) imediat sub linia de start. In electroforegrama omoge-
natelor provenite de la liniile rezistente apar două fracţiuni intermediare
notate de noi cu 1' şi 2', ele pre:liirută o aotiv~tate mai redusă decîit for-
mele lor majore, banda 1' fiind situată anodic în raport cu banda majoră
şi prezintă o acţiune mai mică ca aceasta, banda 2' este situată în urma
fracţiunii majore, este mult mai îngustă şi cu activitate mai slabă. For-
mele majore prezintă aceeaşi poziţie în gel ca şi la liniile sensibile, ben-
zile 1, 2 şi 4 prezintă o activitate enzimatică mult mai mare faţă de
mmtor.
DOPA-oxidaza - electroforegrama omogenatelor liniei sensibile
prezintă trei izoenzime. Banda 1 este situată în jumătatea catodică a ge-
lu1ui şi are o activitate slabă, benzile 2 şi 3 situate în imediata apropiere
a liniei de start prezintă activitate enzimatică intensă, între ele obser-
vîndu-se o zonă de activitate cnzimatieă slabă, difuză. In zimograma omo-
genatului de muşte rezistente, benzile 1, 2 şi 3, echivalente normalului,
http://cimec.ro
138 D. SCRll'CAtlllJ. R. !\IEŞTER, A. N.\UM, C. TESIO
MOO-TIQ M~D-TO
R 5
Fig. 1 Zimograma Fig. 2 Zimograma
monoaminooxidazelor monoaminooxidazelor
incubate în mediu cu incubate în mediu cu
tiramină. triptamină.
se deosebesc de ale acestuia p:r:in activitatea mult creseută a benzi,i l faţă

de zimograma formei sensibile. De asemenea, banda 1 din zimograma
tiniei rezistente prezintă două subbenzi secundare 11 şi 111 , dintre care
1r prezintă o activitate slabă, iar 111 o acti\'itate de intensitate egală cu
a benzii I principale (fig. 3).
Peroxidaza prezintă în electroforegrama omogcnatelor liniei sen-
sibile, trei izoenzime asemănătoare întrucîtva prin activitatea şi poziţia
lor în gel DOPA-oxidazei. Zimograma omogenatelor muştelor rezistente
prezintă o activitate enzimatică intensă a celor trei forme principale,
iar suplimentar, anodic: faţă de banda principală apar alte 4 benzi izo-
cnzimatniee sel'undare 11, 11 1, 1111 ~i 11\', dintre l'arc benzile 111 • 11 11 , 11\'
u1 ac:th·itate peroxidazic:ă mai intens[1 del'ît banda JI.
http://cimec.ro
\IODIFICA111LE T.\RLOUI.l 'l IZOE'\Zl\I \TIC: AL ll'\OR OXIDAZE IIHJ
DOP~ Peroxid.
3 3 ~ 3
G e e e
i '.l 1
1" f?
..• -„ ••. , -··
1 . :·. ·:, „, " i 4"i
1~
:·~..,:: ,„„._. :·.'1 41· ;'; :.:::.~~::·:=~? 1t
s 5 R
Fig. 3 - Zimograma DO- Fig. 4 - Zimograma pe-
PA-oxidazei incubate în roxidazelor incubate în
mediu c·u dioxifenil mediu cu benzidină.
alanină.
R = zimograma omogenatului liniei rezistente la DDT
S = zimograma omogenatului liniei sensibile la DDT
DISCUŢII
Acţiunea neurotoxică a DDT-ului se manifestă atît prin efectul

marfo-funcţional asupra ţesutului ner\'os şi al celulelor senzoriale cît şi
indirect, hormonal, interierîndu-se cu activitatea fiziologică şi biochi-
mică a insectei. Moleculele de insecticid pătrund în interspaţiile mem-
branei, ataşîndu-se prin intermediul legăturilor de H, de lipoproteinele
acesteia producînd alterarea calităţilor osmotice ale celulelor (R o a n
şi col. - 1961). Aceasta are ca efect schimbarea echilibrului ionic şi
perturbarea transmiterii influxului nervos.
http://cimec.ro
190 O. SCRIPCAnIU. n. MEŞTER, A. NAUM, C. TESIO
Per r y (1967) scoate în evidenţă modificările neurohormonale,

care survin în urma adminiSitrării insectioidului. Administrarea de DDT
produce eliberarea masi\'ă de hormoni din c orpora alata (reacţia de
stres).
La baza alterării funcţiei nervoase sub acţiunea insecticidului stă
modificarea acti\'ităţii mediatorilor chimici şi a enzimelor legate de me-
tabolismul lor.
In acest sens studiul comparativ la liniile de insecte sensibile şi
rezistente, a enzimelor legate de catabolismul aminelor cu rol de me-
diatori chimici, prezintă un deosebit interes.
Pentru prima dată B 1 a schi k e şi col. (1961) descrie existenţa
aminooxidazei la Periplaneta americana. B o ad 1 e şi col. (1968) stu-
diază manometric activitatea monoaminooxidazelor de la gîndacul de
bucătărie, P. americana, sub aspectul afinităţii lor faţă de substrat, sco-
ţînd în evidenţă capacitatea lor de a oxida amine şi diamine aliratke
cu catenă SC"urtă.
Rezultatele obţinute de noi prin analiza electroforetică, pun în
evidenţă existenţa în omogenatul formei sensibile a două forme izoenzi-
matice distinc.:te pentru tiramină şi 4 forme pentru triptamină. La linia
de Drosophila melanogaster rezistentă la insecticid se observă o ampli-
ficare a fracţiunilor izoenzimatke 4 şi respectiv 6. Această creştere a
numărului de fracţiuni este concomitentă intensificării activităţii unor
izoenzime din zimogramă. Creşterea capacităţii de oxidare a monoamino-
oxidazelor poate fi pusă în legătură cu un proces de sinteză mai activă
a aminelor biologic active şi implicit ca o adaptare la creşterea canti-
tăţii de subs.trate şi de catabolizare oxidativă a 1acestara. De asemenea,
existenţa unei activităţi aminooxidazice crescute la insectele rezistente
poate avea o funcţie de anihilare a şocului produs de eliminarea la stres
a monoaminelor active.
DOPA-oxidaza, enzimă cu rol important în catabolismul adrena-
linei prezintă şi ea o activitate crescută la formele rezistente. Existenţa
a 4 forme moleculare distincte în zimograma liniei sensibile de D. me-
lanogaster corespunde datelor existente în literatură (Le v i s şi col. -
1963, Mit c he 11 - 1965). La formele rezistente, capacitatea DOPA-
oxidazică apare mult crescută atît prin intesificarea activităţii enzima-
tice a benzilor corespunzătoare normalului cit şi datorită apariţiei a două
noi forme moleculare cu activitate intensă.
Activitatea peroxidazică a liniei de D. melanogaster rezistentă la
DDT ·apare mult cresn1tă. ln zimograma peroxidazei din omogenatele
muştelor rezistente, apar suplimentar 4 forme moleculare noi, cu activi-
tate intensă. Activitatea crescută a peroxidazei concordă cu creşterea
generală a oxidazelor studiate. Peroxidaza prin activitatea de scindare,
desface apa oxigenată produsă prin activitatea aminooxidazelor şi oxi-
dazelor în general, după reacţia :
R-CH2-NI-h + 02 + H20 Enzimă R-CHO + NH:i + H20

Prin scindarea apei oxigenate peroxidaza joacă pe de o parte un
rol antitoxic (apa oxigenată fiind un toxic puternic pentru celulă),
Du v e şi col. (1966), iar pe de alta un rol important în reoxidarea cito-
nomilor şi a NAD H extra.mitocondrial.
http://cimec.ro
\IODIFICĂRILE TABLOULUI IZOENZJ~IATIC AL UNOR OXIDAZE 191
Bau d hui n (1969) scoate în evidenţă faptul că peroxidaza şi ca-

tala~a din peroxi.zomi oxidează etanolul care formează un sistem de le-
gătură în transportul de electroni de la clehidrogenaze stimulînd astfel
glicoliza după schema :
Oz
Creşterea activi1tăţii nonoaminooxidazelor, DOPA-oxidazei şi peI"'o-

xidazei, explică în parte, consumul de oxigen crescut găsit de unii
autori la formele de insecte rezistente la insecticid. Creşterea numărului
de fracţiuni la enzimele studiate, :în cazul liniilor rezistente poate fi
interpretată ca reacţie la creşterea cantităţii de substrat în eondiţiile de
stres, mărindu-se astfel capacitatea de oxidare a aeesturia.
De asemenea, formele moleculare noi de enzime apărute la liniile
rezistente pot Ii izoenzime sintetizate de nove adaptate la condiţiile de
metabolism în .prezenţa insecticidului a căror activitate nu este afeotată
de DDT. Se poate presupune că ele ar Ii izoenzime looalirete pe alte
structuri intracitoplasmatite, mai puţin afectate de insecticid sau cu
afinităţi de subs.trait şi funcţii diferite de formele moleculare principale.
CONCLUZII
Prin cultivarea succesi,vă a clonunilor de Drosophila melanogaster

pe medii cu insecticid în concenftraţii succesiv crescute se obţin clanuri
de insecte rezistente la toxk, apte să se reproducă şi să se dezvolte în
prezenţa acestuia.
Clanurile de Drosophila cu rezistenţă la insecticid indusă experi-
mental, prezintă modificări metabolice şi bioahimi:ce în rapor.t cu clonul
martor (sensibil}.
Studiul electroforetic pe gel de poliacrHamidă a enzimelor-mono-
aminooxidază, DOPA-oxidază şi peroxidază scoate în evidenţă o creştere
a ·activităţii acestor enzime exprimată atît prin apariţia de benzi izoen-
zimatioe noi în omogenatele muş.telor rezistente, cîit şi prin exaltarea
activităţii enzimatice a unor anumite fracţiuni în comparaţie cu martorul.
http://cimec.ro
Hl2 n. SCR!PCARIU. n. \IEŞTER, A. NAUM, c. TESIO
Apariţia de forme izoenzimatice noi în zimogramelc clanurilor

rezistente, cît :şi creşterea activităţii specifice a acestora ar putea fi
c·xplicată fie prin necesitatea de a mări capacitatea de oxidare a unor
can1ti-tăţi crescute ele substr·at. fie prin apariţia de noi forme moleculare
de enzime cu localizare pe struct1111i intracelulare diferite, mai puţin
afectate de insecticid sau unde îndeplinesc funcţii noi apărute odată cu
i ezistenţa.
Creşterea activHăţii oxidazelor şi peroxidazei explică în condiţiile

rezis.tenţei la insecticid a insectelor studiate, creşterea capacităţii de
oxidare a celulelor şi consumul mărit de oxigen la clanurile rezistente.
BIBLIOGRAFIE
I. BAUDHUIN P. (1969), Handbook of Molecular Cytology capt. 43, p. 1180 edit.

de A. Lima de Faria North-Holland Publishing Company Amsterdam
London.
2. BOADLE C. M., BLASCHKE H. (1968), Comp. Biochem. Physiol. 25, p. 129.
3. BLASCHKE H„ COLHENEN E. H., FRONTALI N. (1961), J. Physiol. 156, p. 289.
4. BURSTON M. (1962), Enzyme Histochemistry Academic Press, New York.
5. CHADWICK L. E. (1952), An. J. Trop. Med. Hyg. 1, p. 40-1.
6. DAVIS B. J. (1964), Ann. N. I. Acad. Sci., 122, p. 184.
7. DE DUVE C„ BAUDHUIN P. (1966), Physiol. Rev. 46, :i23.
8. FULLMER O. H„ HASKINS W. M. (1951), J. Econ. Entomol, 44, p. 858.
9. GILMAR D. (1961), The Biochemistry of Insects Acad. Press New York
London.
10. JONSTON C. D. (1951), Arch. Biochem. Biophys. 31, p. 375.
11. LEWIS H. W„ LEWIS H. S. (1963), Ann. N. Y. Acad. Sci., 100, 827.
12. LIPKE H., KEARUS C. W. (1959), J. Biol. Chem. 234, 2123.
13. KEARUS C. W. (1959), J. Biol. Chem. 234, p. 2129.
14. LOVENDA Y P. M„ HORRISON A. (1957), Nature 157, p. 106.
15. LUDOVIGS D„ BARSA MC„ CAL! C. T. (1955), Ann. Entomol. Soc. Am. 48,
p. 165.
16. MITCHELL H. K„ WEBER U. M. (1965), Science N.Y., 148, p. 964.
17. MITLIN N„ BABERS F. H., BARTHEL W. F. (1956), J. Econ. Entom. 49, p. 544.
18. NAUM A. (1970), Comunicare personală.
19. ORNSTEIN L. (1964), Ann. N.Y. Sci. 121, p. 321.
20. PAULINI E. (1958), Chemical. Abstr. 52, p. 7.
21. PERRY A. S. HOSTKINS W. M. (1950), Science 111, p. 600.
22. PERRY A. S., HOSTKINS W. M. (1951), J. Econ. Entomol. 44, p. 85.
23. PERRY A. S„ HOSTKINS W. M. (1967), The physiol of insecticide resistance
by insects. In : The physiol. of insecta Edit. Rockstein M. Acad.
Press N.Y. London cap. 6, p. 285.
24. PERRY A. S., SACKATOR B. (1955), Ann. Entomol. Soc. Am. 48, p. 329.
25. ROAN C. C„ HOSTKINS (1961), Ann. Rev. Entomol. 6, p. 333.
26. SPITZ M., LESLIE and BURNETT B. J. (1968), J. Embryol. Exptl. Morph. 19, 1.
27. STERNBURG J. G., WINSAM E .. KEARNS C. W. (1954 a), J. Econ. Entomol.
46, p. 513.
28. STERNBURG J. G., KEARNS K. W„ MOOREFIELD H. H. (1954 b-j), Agr. Food.
Ann. 2, p. 1125.
29. WEBB E. C. (1964), Experientia 20, p. 592.
http://cimec.ro
MODIFICARILE TABLOULUI IZOENZIMATIC AL UNOR OXIDAZE 193
ELECTROPHORETIC STUDIES OF GLUCOSE-6-PHOSPHAT DE

HYDROGENASE GLICERALDEHIDE-3-PHOSPHAT DEHYDROGE-
NASE AND LACTATE DEHYDROGENASE ON THE DROSOPHYLA
MELANOGASTER WITH EXPERIMENTAL RESISTANCE TO D.D.T.
ABSTRACT
The enzymes amine oxidase, DOPA-oxidase and peroxidase was

~tudiated te sensibil ian resistenrt stiriain of Drosophila melanogaster.
Multiple fonnes of solubile enziymes were detedcted on the acri-
lamide gel electrophoresis, at througheut studied enzymes.
Homogenates an the z·imogrames of the IDDT rezistant strain of
D. melanogaster were tested an higer i:Soenzymatic activity and
appariton of the suplimeniary isoenzimaitic lbands.
ştiinţifică
http://cimec.ro
http://cimec.ro
SISTEMUL NEUROSECRETOR CAUDAL LA
ASPIUS ASPIUS ASPIUS (L., 1758).
LINGNER DAGMAR
Privind celula nervoasă doar sub aspectul funcţiei de conducere

a influxului nervos, neurofiziobgia a pierdut multă vreme din vedere
faptul că celulele sistemului nervos participă la reglarea multor procese
Jiziofogice, prin elaborarea unor subst•anţe active. Din acest punct de
vedere au fost studiate mai întîi celulele nervoase secretoare din hipo-
talam, unde formează nucleul preoptic (la peşti şi amfibieni), sau supra-
optic şi paraventricular (la mamifere şi om). Neurosecreţia însă este un
fenomen general întîlnit atît în sistemul nervos central, cît şi în cel
periiferic.
In urma desoopeririti rielaţiei spaţiale între celulele nervoase mari
din regiunea terminală a măduvei spinării peştilor descrise de S pe i d e 1
(1922) 1a oalcan şi denumite celule Dahlgren şi umflătura caudală a
măduvei, observată de unii cercetători încă din seoolul trecut, manifestă
rile de secreţie nervoasă sînt urmărite şi în acest sisitem.
Şcoala japoneză în frunte cu E na mi şi San o iniţiază în 1955
studiul sub aspect neurnsecretor a regiunii terminale a măduvei spi-
nării peştilor, denumind-o sistem neurosecretor caudal şi atrăgînd prin
lucrării:le lor atenţia asupra importanţei funcţionale a acestuia (5). ln
ultimii ani au apărut o serie de lucrări efe0tuate cu mijloace moderne
care profilează o clasificare a tipurilor de sisteme neurosecretoare cau-
dale şi le studiază comparativ-evolutiv. (5, 12, 15).
Prezentul studiu face parte dintr-o senie de lucrări întreprinse la
diferite specii de peşti marini şi dulcicoli din •apele R.S.R. şi reprezintă
remltatele obţin.1Ute în urma cercetărilor originale efectuate asupra sis-
temului neuroseoretor caudal al avatul.ui.
Aspius aspius aspius (Unnaeus 1758), ordinul Cypriniformes,
familia Cyprinidae, este un peşte răpitor, bun înotător şi rapid în miş
cări, generativ reofil, ce atinge dimensiunea de 40, uneori ohiar 80 cm.
http://cimec.ro
196 LINCNER DAGM.\fi
MATERIAL ŞI METODA
Exemplarele de Aspius aspius aspius, masculi şi femele a căror

1ungime v1aria î:ntre 25--30 cm aru fost prinse în vara anului 1968 din
Argeş, în aproprierea localităţii Căteasoa. Materialul capturat viu a fosit
decapitat pe loc şi după îndepărtarea musculaiturii din jurul ooloanei
vertebrale fi:lcat în Bouin, Bouin-Hollande, Zenker şi Helly. După o
prealabilă decalcifiere, secţiunile materialului inclus în parafină au fost
fărute sagital, frontal şi transversal. S-au efectuat coloi-ări prin metoda
A za n - Hei de n ha ii n, cromalaunhematoxilină-floxină GomoT'i-Barg-
mann, tricrom G:omori, hemalaun P. Mayer, hemalaun-eosină, safranină
şi hematoxilină Heidenhain.
STRUCTURA SISTEMULUI NEUROSECRETOR CAUDAL

LA ASPIUS ASPIUS ASPIUS (LINNAEUS 1758)
Observaţiile făcute asupra măduvei spinării avatului în urma des-

chiderii carualulu'i rahidian aiu arătat că aceas.ta îşi micşorează calibrul
în mod constant şi uniform, începînd din partea cranială pînă la nivelul
celei de-a treia vertebre caudale. De aici ea se subţiază puternic, pentru
ca, la nivelul ultimei vertebre caudale, să treacă într-o umflătură nodu-
loasă aşezată într-o adîncitură corespunzătoare a corpului vertebral.
Această umflătură reprezintă organul de stocare-e!Lberare a subs1tan-
ţelor secretate în sistemul neu.rosecretor caudal şi a fost denumită uro-
fiză, termen introdus de Ho 1 mg ren în 1959 în literatura de specia-
litate. Pe tot traiectul ei, măduva este situată într-o teacă de ţesut
conjunctiv şi înveHtă într-o leptomeninge bogată în melanofori aşezaţi
uniform pînă în re~iunea urofizei spinale, unde ating o densiitate maximă
şi se contopesc. Spaţiul între pereţii canalu1ui vertebral şi măduvă este
ocupat de ţesut adipos. La Aspius aspius nu s-a putut observa o turtire
puiternică dorso-ventrală sau laterală a măduvei spinării, cum s-a făc'Ult
aceasta la Trachurus şi Stizostedion.
In secţiuni transversale seriate se poate constata că, începînd cu
cea de-a şasea vertebră oaudală, în măduva spinării avatului apar
celule izolate, ce se deosebesc net de celulele nervoase obişnuite atît
prin forma şi mărimea lor, cît şi mai ales prin polimorfismul nuclear
al lor. Acestea sînt celulele descrise în 1922 de S p e id e 1 ca celule
Dahlgren şi reprezintă locul de elaborare a substanţelor neurosecretate
caudal. (f.ig. 1 a, b, c, 2 a, b, 4, 5). Spre capătul distal al măduvei spi-
nărtii, ţesutul medular obişnuit este înloouit de ţesut nervos format
din celule Dahlgren şi prelungirile ·acestora. In regiunea uLtimelor două
vertebre nu există elemente nervoase motoare şi sensitive, încît feno-
menul neurosecretor se manifestă aici aproape pur. Rădăcinile ante-
rioare şi posterioarie ale nervilor rrahidiieni ce îşi iau orlig.inea din măduvia
spinării lipsesc în aceas1tă regiune.
http://cimec.ro
SISTEMUL NEUROSECRETOR CAUDAL LA A. ASPIUS L. 197
Fig. 1 a Fig. 1 b Fig. 1 c

Celule Dahlgren polimorfe din sistemul neurosecretor caudal cu granule de neuro-
secret (b). (CrHtx-flox., a, b 60 X 16,5, c-90 X 16,5).
Fig. 2 a Fig. 2 b Fig. 3 - Prelungire

Celule Dahlgren vacuolizate şi nucleu polimorf. puternică a unei ce-
(Tricr. Gomori, 60 X 16,5). lule neurosecretoare.
(Tricr. Gomoro,
60 X 16,5).
Aria de răspîndire a celulelor Dahlgren variază în funcţie de

r1i velul secţiunii la care ne referim. 1n partea proximală a sisrtemului
neurosecretor caudal unde ţesutul medular obişnuit şi cel secretor
sînt amestecate, întîlnim celule izolate de dimensiuni foarte mari.
(fig. 2 a, 4 d). Ele sînt localizate în juJiul canaLului ependimar şi sint
cu atît mai mari ou cît se depărtează de striatul celulelor ependimare,
atingînd 70 X 35 ~t m. Unele cellllle Dahlgren mici, ou forme regulaite
şi nucleu rotund sînt aşezate în sau în ·imediaita vecinătate a stratului
de celule ependimare de care se deosebesc foarte greu. Spre partea
caudală a măduvei spinării, canalul ependimar se deplasează puternic
dorsal iar celulele Dahlgren apar grupate întîi ventro-lateral, apoi
http://cimec.ro
198 LINCNER DAGMAR
lateral de el, formînd gmpuri de 4-5, uneori 8-10 ceLule într-o sec-
ţiune transversală. Ele arată o tendinţă pronunţată de distribuţie bila-
terală faţă de canalul central, formînd adevărate coloane de o parte
şi de alta a acestuia ..
Mărimea celulelor din regiunea proximală scade spre partea cau-
dală a sistemulrui. ln aglomerările de ce1ule neurosecretoa:re a căror
formă variază între ovoid-sferice şi poliedrice, înitîlnim atît celule uni-
şi bipolare ou prelungiri bine dezvoltat~ (fig. 3, 4 c), cit şi mul1tipolare.
In secţiuni sagitale efectuate prin măduva caudală a avatului
se pot observa de regulă două mari grupări de celule, una fiind situată
la nivelul penultimei vertebre, cealaltă în măduva din partea dors·ală
a urofizei. Aceasta este în coil/triadicţie cu cele observate la Gobius şi
Trachurus unde, în măduva s11Juată deaS1Upra urofizei nu sînt celule
Dahlgren decît accidental. ln filumul terminJal nu au putut Ii puse în
evidenţă celule Dahlgren, aşa cum s-a făcut aceasta la Stizostedion şi
alte specii de peşti. Celulele primului grup de la nivelul penultimei
vertebre sîn:t mari, uneori vacuolizate (fig. 2 a, b), au forme bizare,
colţuroase, încît par a avea aripioare, pe cînd cele din partea dorsală
a urofizei au forme mai regulate. Unii autori interpretează poHmor-
fismul ce·lular ca fiind o urmare a atrofierii citoplasmei în urma unui
cialu secretor.
Masa şi afinitatea tinctorială a celulelor Dahlgren variază; cele
mici din stratul celllllelor ependimare aiu citoplasmă puţină ce se colo-
rează slab prin metodele de :rutină. ln preparate colorate cu croma-
launhematoxilină-floxină, citoplasma bogată, fin granui1ată a relulelor
Dahlgren mari se colorează albastru cenuşiu. Bazoiilia pronunţată a ei
se manifestă în spedal la periferia celulei şi în inviaginările nucleului,
fiind practic absentă pe porţiuni netede sau oonvexe ale acestuia (fig.
1 a, 5 a, b). Ln urma tratării prealabile a preparatelor cu ribonuclează,
coloraţia albastră este înlă,turată şi apar, deşi puţine, substanţe floxi-
nofile ce erau probabil mascate de hematoxHină. Spre deosebire
de celulele analoage din hipotalam, cele din sistemul neurosecretor
caudal reacţionează negativ faţă de period (Schiff) şi albastru gen-
ţiana (20). Aceasta denotă că există o diferenţă remarcabilă în ceea ce
priveşte comporziţia chimică a sistemului neurosecretor caudal faţă de
cel hipotalamo-hiipofizar.
NucleLl ceLulelor Dahlgren sînt puternic lobaţi, îndt uneori
acestea par a fi polinudeate. Segmentele nudeare sînt legate, asemă
nător nucleilor granulocitelor, prin istmruri fine de cromaitină. Intre
nuclei de formă sferică (fig. 1 c) şi alţii formaţi din 2-6 segmente există
o g1amă înt:rieagă de trecere. Ei ia.par sub formă de desagă, (fig. 2 b, 4 a, b),
cupă (fig. 4 c), pedunC'lllaţi (fig. 1 a, 4 d), sau semilunar (fig. 5 a, b),
fiind comprimaţi, probabil, de citoplasma intens bazofilă. Complexitatea
nucleară scade o dată cu mărimea celulelor Dahlgren în direcţie cau-
dală. Poliformismul nucleilor indică o iI11teracţilune nuclear-citoplasmatică
puternică şi este o trăsătură caracteristkă unor celule mari glandulare
(Gabe şi Arvy, 1961).
http://cimec.ro
SISTEMUL NEUROSECRETOR CAUDAL LA A. ASPIUS L. 199
Fig. 4 a Fig. 4 b Fig. 4 c

Polimorfism nuclear al celulelor Dahlgren. (CrHtx.-flox„ a-90X16,5, b, c, d-60X16,5).
Fig. 4 d Fig. 5 a Fig. 5 b

Celule Dahlgren cu nuclei comprimaţi semilunar de
citoplasma intens bazofilă.
(a-CrHtx.-flox„ b-Tricr. Gomori, 60 X 16,5).
Datorttă polimorfiismului nuclear specific, oelulele neurosecretoare

se pot deosebi uşor de cele motoare din coarnele .anterioare cu care sînt
asiociiate la nivelul vertebrei 6-4 terminale. NucleoHi sînt mari şi se
colorează puternic cu floxină şi cromotrop 2 R. Numănul şi mărimea
lor depinde de mărimea celulei şi de structura nucleului ; în celule mari,
fiecare lob nuclear are un nucleol. Au fost observate cazuri cînd pre-
lungiri fine ale nucleolilor din di[erite segmente nucleare erau anasto-
mozate, preaum şi incluziuni nucleare oare constau dintr-iun COI'p sfe-
roid, în care t"eacţia de colorare este slabă, aproape cromof.obă. Ele sînt
con.siderate de unii a'lltmi ca fiind substratul morfologic al unei secreţii
nucleare.
http://cimec.ro
200 LINCNER DACMAR
Geneza celulelor Dahlgren este ·controversată. S pe ide 1 (1919/22)

consiideră că ele derivă dlin celule nervoasie, pe cînd S a no şi K a w a-
m o to (1959) sînt de părere că-şi aru originea în ependim. Multe din
deosebirile faţă de celulele nel"Voase întăresc această din umnă ipoteză ;
în plus, după O 11 so n (1956), proprietăţile glandulare ar putea fi mai
vechi decît cele specific neuronale. F r i d b e r g susţine că celulele
Dahlgren sînt o formă filogenetică timpurie ce nu derivă neapărat din
celule nervoase şi care s-au dezvoltat paralel şi independent de acestea
dintr-un ţesut neuro-ectodermal cu potenţe secretoare. Faptul că celu-
lele Dahlgren au mărimi considerabile, un polimorfism nuclear pro-
nunţat, prezină o activitate de elaborare a secreţiei şi au legături
strînse ru vasele sangvine, determină natura g1andulară a lor şi este
analog cu observaţâile făoute asupra sistemu1ui neurosecretor dience-
falic de Bargmann (1954), Scharrer şi Scharrer (1954).
Conform observaţiilor făcute de San o (1958) la Tinca, prelun-
girile rostrale ale relulelor Dahlgren nu se pot urmări ; cele oaudale
coboară ca un arc din partea dorsală a măduvei spinării pînă în regiunea
septumuLui ventral unde, încrudşîndu-se, formează fascioole medio-ven-
trale puternioe, ce iau direcţie ca1Udală (fig. 7). Aceasta pare ·a fi o carac-
teris:tică aparrt:.e a ciprinidelor, deoarece la alte specii de peşti cerce-
tate, nu a pllltut fi observată. MănunchirurHe de fibre groase din pa!l'tea
anterioară a sistemului neurosecretor oaudal se am.estecă cu prelun-
girile celulelor Dahlgren din măduva spinării dorsal urofiizei şi intră
în aceasta, rami:liicîndu-se.
Urofiza caudală la Aspius aspius este o umflătură de forma unui
nodul ce se prinde printr-o bază lată de măduva spinări'i cu care face
corp comun, neexistînd nici o delimitare între ţesuturile lor. Ea este
SIÎ.tuată într-o capsulă conjunctivă şi învelită înJtr-o leptomeninge bogată
în melanofori. In componenţa. ei intră prelungiri ale celulelor Dahlgren,
numeroase vase de sînge, de regulă capHare, însoţite de ţesut con-
junctiv şi celule gliale cu nucleu sferic s.aiu ovioid şi c1toplasmă puţină,
fapt ce se poate lesne observa în preparate colorate prin metoda Azan-
Heidenhain, sail.l tricrom Masson-Gomori.
Mănunchiuri de fibre nervoase înconjoară în formă de arc vasele
de sînge din urofiză ce formează un plex viascular regional cu ochiuri
mici, dîrul astfel tabloul unor insule pe carie San o (1958) le-a com-
parat cu cele descrise de G revin g (1926) .pentru neurohipofiză.
Insulele Greving sînt formate dintr-o reţea nervoasă şi un complex de
vase ou fibre conjunctive reticulate care le însoţesc ; ca atare, dispoziţia
ţesutului conjunctiv urofizar este determiniată de sistemul vascular.
Oonform celor descrise de Fa v a ro, în secţiruni seriate făcute prin
urofliză se pot observa două zone distincte : o zonă ce111trală denumită
măduvă şi formată din prelungirile celulelor Dahlgren ce coboară din
măduva spinării în urofiză şi una periferică, cortexul, în care se găsesc
insulele Greving. Spre periferia urofizei, insulele Greving se alătură în
număr mare, formînd zone de condensare, în care se termi!l1.ă major:itatea
fibrelor nerVIOase încărcate ou neurosecret. Intre caphlarele bogat anasto-
mozate, înconjurate de substanţă granulară cc reprezintă rterminaţiile
fibrelor nervoase umflate de substanţă neurosecretată, se pot observa
http://cimec.ro
SISTE~IUL :\EUnOSECRETOn CAUDAL LA A. AS!'IUS L. 201
Fig. 6 - Granule de Fig. 7 - Neurosecret Fig. 8 - Picături mici

neurosecret de mărimi de-a lungul prelungirilor formează granule mari
diferite în strînsă legă celulelor neurosecretoare de neurosecret. (Cr.-Htx.-
tură cu vasele sangvine. ce coboară în formă de 90 X 16,5).
(CrHtx.-flox., arc din partea dorsală
60 X 16,5). în partea ventrală a mă
duvei spinării. (Azaxn,
40 X 16,5).
~
îtf '1
..•
-~
Fig. 9 - din pro-
Fază Fig. 10 - Granule de
cesul de integrare a gra- neurosecret formînd
nulelor mici în granule şiraguri de mărgele.
mai mari. (CrHtx.-flox„ (Cr-Htx.-flox.,
90 X 16,5). 60 X 16,5).
prelungiri libere a celulelor Dahlgren, ce formează zone intermediare

şi în oare se găsesc nevroglii. A treia zonă a urofizei. descr.L5ă de S a n o
şi Har t man n (1958) ca fiind o împletitură fină de fibre nervoase
perpendiculară pe periferia urofizei, nu a putut fi observată la Aspius .
.Af:ît în citoplasma celiulelor Dahlgren, cît şi mai ales în prelun-
girile caudale a acestora s-au putut observa picături de neurosecret cu
indice de refracţie mare şi o a:finitate tinctorială pronunţată faţă de colo-
http://cimec.ro
2n2 LINGNER DAGMAR
ranţi cu pl-1 acid, oa : floxină, azocarmină, cromotrop 2R şi eosină. Ele

sîn1t asemănătoare cu cele din hipotalamul peştilor, amfibienilor şi păsă
rilor descrise de B a r g m a n n şi J ac o b în 1952. De regulă au formă
sferică (fig. 6, 8), sint de mărimi diferite şi pot atinge dimensiuni con-
siderabile (8-12 µ m) (fig. 8, 10). Mărimea şi numărul granulelor ce
~înt sdituaite in juni! celuleloir secretoare uriaşe descreşte din partea cra-
nială spre partea oaudală. S-aiu putut observa unele celuJe Dahlgren a
căror membrană celulară aparent lipsea la un capăt, lăsînd să apară o
îngrămădire de granule mărunte ce se contopesc, dînd naştere granu-
lelor mari. Formele ovoide sau alungite iderutifirate ocazional sînt pro-
babil faze din procesul de integrare a granulelor mici în granule mari
(fig. 8, 9).
Prelungiiri.Jle celulelor Dahlgren ce ak;itutesic mănunchiuri oare
reprezintă calea conducătoare a substanţelor secretate pot fi urmări.te
uşor, avînd în vedere succesiunea granulelor de neurosecret de-alungul
lor formînd adevărate !;iiraguri de mărgele (fig. ll, 10). Aceste forma-
tiuni, intrate în literatură sub denumirea de „Perlschnurfasern", se evi-
denţiază îndeosebi în secţi1uni transversale unde, de-a lungul fJ.brelor
nervoase ce coboară sub formă de arc din par>tea dorsală în cea ven-
trală, se înşiruie multe granule de mă:r>imi relativ uniforme (fig. 7).
De la locul de formare în celulele Dahlgren, neurosearetul este trans-
portat, probabil intraneuroplaismatic, în prelungirile acestora pînă în
f'rgan1ul de stocare - urofiza - de unde, după unii cercetători ce au în
vedere relaţia strînsă dintre fibrele nervoase conducătoare de secret şi
sistemul circulator, este eliberat la nevoie.
A.tît in celulele Dahlgren, cit şi în urofiză, neurosecretul nu apare
sub formă de picături mari. Cantitatea de secret aparent redusă în
corpul celular pare a fi, în genere. c.<aracterisitic dprirUJdelor. ln prelun-
girile c:e1ulelor neurosecretoare însă se pot observa multe picături de
dimensiuni variate (fig. 6). Cînd o fibră conduoătoar:e de secret cu pro-
pri.etăţi acnoma.tice .trece pe lingă o celulă Dahlgren, se creează impresia
că aceasta ar pompa grainule de secret în ţesut (fig. 1 b).
Secreţia fină din corpul celular şi urofiză şi cea sub formă de
picături din prelungiri prezintă reacţii de -colorare diferite la mai multe
metode, încH se pune ÎT11trebarea dacă exisită două feluri de secreţie sau
sînt forme diferite ale aceluiaşi produs. Studii electronoptice efectuate
de Enami şi Imai (1958) şi Sano şi Knoop (1959), au arătat
că secreţia în corpul celular şi urofiză apare ca granule ce depăşesc
puterea de rezoluţie a mioroscopului optic (800-2 OOO A). Deoarece
celula are o capacitate de stocare Tedusă, aceste granule submicroscopice
sînt eliberate în mod con1tiinuu din corpul cel1Ular în prelungirile ei unde
se acumulează şi prin fuziune, formează granulele mari de secret.
Celulele deci (conf. S char re r şi S char re r) nu paTCurg un cidu
a cărui ultimă fază este ca:iiacterizată prun corpul celular plin de secreţie.
Teoria coalizării granulelor siubmicroscopice în agregate mai mari
a fost dovedită prin studii electron.optice efectuate de Bar g man n,
K no op şi T hi e 1 (1957) asupra neurosecreţiei din sistemul hipo-
talamo-hipofizar. S a n o şi K n o op au demonstrat aceasta în mod
C"onvingător şi pentru sistemul neurosecretor eaudal, arătînd că la cipri-
nide fuziunea are loc în părţile proximale ale prelungirilor celulelor
http://cimec.ro
SISTl-'.~IUL ;>;EUROSEcnETOR CAUDAL LA A. ASPIUS L. 203
Dah1gren şi numai ocazional şi în corpul celular. După părerea acestor

autori, diferenţa ele rC'acţie faţă de coloranţi are doar un substrat fizic
~i nn..1 chimic.
Rolul neurosecreţiei oaudale nu a fost încă stabilit cu precizie.
Greutatea obţinerii şi i.interpretării extractelor din sistemul neurose-
c:retor caudal se datorează şi faptului că firul Reissn.er, format de organul
subcomisural în canalul ependimar a cărui funcţie nu se cunoaşte precis,
nu se poate separa.
CONCLUZII
1. Aspius aspius aspius are o urofiză [armată din fibre nervoase,

vase capilare, ţesut 0onjunotiv şi celule gliale. Fibrele nervoase în
relaţie ou ('apilarele sangvine formează insulele Greving. Acestea se aso-
ciază în cortex în zone de condensare, fiind despărţiite de zone inter-
mediare.
2. Urofiza este în legă1tură ou celulele ganglionare neuroseoretoare
din măduva caudală, formînd un sistem neurosecretor analog cu cel hipo-
talamo-hipoHzar.
3. Forma eelulelor Dahlgren este variată şi polimorfismul nuclear
pronunţat. Prelungirile lor formează calea eonducăitoare a neurosecreţiei
de la locul de origine la organul de s·tocare-eliberare, uroiiza. Granulele
acidofile cu indice de refracţie mare sînt legate de fibre nervoase, for-
mînd uneori „şiraguri de măirgele".
4. In corpul celular, neuirosecreţia i1a naş.te.re sub fCJ1nT1ă de gra-
nule submk:roscopice, ce fuzionează în părţile proximale ale prelungi-
rilor celulelor Dahlgren, dind pică.turi mari. La nive1ul urofizei, neuro-
secretul se desface din nou în material granular fin.
BIBLIOGRAI~IE
1. BARGMANN W. (1963), Neuere Ergebnisse der Neurosekretionsforschung. „Die

terap. des Monats", 13, p. 198-211.
2. BJORN A., AFZELIUS, FRIDBERG G. (1963), The fine structure of the caudal
neurosecretory system of Fishes. Z. Zellforsch„ 59, p. 289-308.
3. DAHLGREN U. (1919), On the electric motor nerve centers in the skates (Ra-
jidae). Science, vol. 40, p. 862-863.
4. DICULESCU I., ONICESCU D., RIMNICEANU C. (1970), Histologie (citologie şi
histologie generală) vol. 1, Ed. did. şi ped. Bucureşti.
5. ENAMI M., KATSUTOSHI IMAI (1956), Studies i Neurosecretion. VI., Proc. of
the J. Acad„ 32, p. 197-200.
6. FRIDBERG G„ (1959), A histological Evidence of the Homology between Dahl-
gren's Cells in Raysand Teleosts., Acta Zool. 60, p. 1-4.
7. FRIDBERG G., SAMUELSSON B. (1959), The secretory conditions in the praeop-
ticohypophysial system of the roach (Leuciscus rutilus) and during the
histogenesis. Acta Zool.. 40, p. 366-382.
B. FRIDBERG G., HOWARD BERN, (1968), The urophysis and the caudal neuro-
secretory system of Fishes. Biol. Rev„ 43, p. 175-199.
9. HOLMG_REN U. (1959), On the caudal neurosecretory system of the eel, An-
guilla rostrata. Anat. Rec., 135, p. 51-60.
http://cimec.ro
204 LINGNER DAGMAR
IO. MURAKAMI M. (1964), Elektronenmikroskopische Untersuchungen am Nucleus

praeopticus der Krăte (Bufo vulgaris formosus). Z. Zellforsch., 63,
p. 208-225.
11. ROMEIS B. (1948), Mikroskopische Technik. Mlinchen, ed. Oldenbourg.
12. SANO Y. (1964), Zur vergleichenden Anatomie von hypothalamischen und spi-
nalen neurosekretorischen Systemen. G. Symp. an Endocr., 1, p. 3-20.
13. SANO Y. (1958) Uber die Neurophysis (sog. Kaudalhypophyse, „Urohypophyse")
des Teleostiers Tinca vulgaris. Z. Zellforsch., 47, p. 481-497.
14. * * * (1959), Uber den Transportweg des Neurosekretes im kaudalen neurose-
kretorischen System. Gunm. ,T .• med. Sci., 8, p. 219-222.
15. * * *, IIDA T., TAKETOMO S. (1966), Weitere elektronenmikroskopische Unter-
suchungen am kaudalen neurosekretorischen System von Fischen. Z. Zell-
forsch., 75, p. 328-338.
Hi. * *, KNOOP A. (1959), Elektronenmikroskopische Untersuchungen am kauda-
lenneurosekretorischen System von Tinca vulgaris. Z. Zellforsch., 49,
p. 464-492.
17. SCHARRER E. (1955-1956), Neurosekretion Fifth ann. rep. an stress. p. 185-192.
18. SCHIEBLER T. H., HARTMANN J. (1963), Histologische und hi!tochemische
Untersuchungen am neurosekretorischen Zwischenhirn-Hypophysensystem
von Teleostiern unter normalen und experimentellen Bedingungen. Z. Zell-
forsch., p. 89-146.
19. STEOPOE I. (1967), Citologie, Histologie, Embriologie, ed. did. şi ped., Bucureşti.
20. STERBA G. (1965), Untersuchungen zur Funktion des kaudalen neurosekretori-
schen Systems beim Karpfen. Endokr., 48, p. 26-39.
21. * * (1963), Neurosekretion und Oxytocine der Wirbeltiere. Lehre, Forsch., Prax.,
p. 1-15.
22. * * * (1963), Neurosekretion im Zwischenhirn der Wirbeltiere, Forsch. und
Fortschr., 37, p. 70-76.
DAS KAUDALE NEUROSEKRETORISCHE SYSTEM VON ASPIUS

ASPIUS ASPIUS L. 1758.
ZUSAMMENFASSUNG
Vorliegende Arbei : „Das kaudale neurosekretorische System von

1lspius aspius aspius L. 1758", stellt eine Synthese der eigenen Beo-
baxohtungen die iam lraudalen System dieser Fischart durchgefiihrt
wurden, dar. Es wird fe&tgesbellt dass die knătchenform~ge, mit dem kiau-
dalrlickenmark breitbasig verwachsene Urophyse zwei Zonen aufweist:
die Medull.ae, die in der Hauptsache aus Nervenfasern besteht, und den
Cortex, der den Greving-Inseln ahnlfohe Gebilde aufweist. Die Uro-
physe bildet mit den polimorfen Dahlgrenzellen aus dem kaudalen
Rilckenmark ein neurosekretorisches System welches mit dem des
Hypothalamus ianalog ist. Die scheinhare Sekretarmut der Drlisenzellen
und der Urophyse beruht wahrscheinlich darauf dass das Neurosekret
in den Zellen submikroskopisch ents.teht, siich ,in dem proximalen Teil
der Zellfor.tsatze zu Tropfen zusammenschliesst, um dann, im :&!reich
des Stappelorgans, der Urophyse, erneut in optisch nkht nachweisbare
Granula au:llgegliedert zu werden.
http://cimec.ro
UN TEZAUR DE DENARI ROMANI REPUBLICANI ŞI IMPERIALI
DE INCEPUT DESCOPERIT LA CETAŢENI MUSCEL
BUCUR MITREA şi DINU V. ROSETTI
In cursul săpăturilor arheologice sistematice întreprinse la Cetă

ţeni, jud. Argeş, săpături ce s-au executat sub conducerea lui D. V. Ro-
s e ,t t i, în oo~aborare cu Muzeul judeţean Argeş din Piteşti, s~a desco-
pertt, printre altele şi un impol'tant tezaur ce conţinea. pe de o parte
denari romani din timpul republicii şi imperiului de început, iar pe de
alta, unele obiecte de podoabă geto-dacice. In cele ce urmează ne vom
ocupa mai întîi de condiţiile în care s-a descoperit tezaurul şi obiectele
de podoabă, iar apoi de denarii romani 1•
ln ceea ce priveşte tezaurul monetar, el a fost descoperit de către
D. V. Rosetti în anul 1960. Monedele aflate au fost în număr de
120 denari romani de argint. In anii următori, în aceeaşi zonă, în pă
mîntul de umplutură, au mai fost ~laţi 7 deruari., aşa încît azi impor-
tanta descoperire, care a intrat şi se păstrează în întregime în colecţiile
Muzeului din Piit.eşti, numără un total de 127 denari.
Tezaurul a fost aflat (fig. 1) într-un mediu ce ar îngădui postularea
ipotezei că este un ,tezaur de cult. ln acest sens ar pleda şi cele două
fibule îndoi,te (fig. 2) una pesite alta, oum era oazul pellit.riu obiecte ce
trebuiau scoase din cil'Culaţie. Mediul înconjurător era alcătuit din rămă
~iţele a ciroa 18 amfore rodiene. Tezaurul nu se afla într-un v,as, ci sub
c• piatră, monedele fiind răspîndi.te pe un spaţiu mai mare, ca şi cum
tezaurul ar fi fo~t supus unei alunecări de teren. Fibulele (fig. 3) aparţin
tipului Cadea-Mare, tip întîlnit frecvent şi în alte tezaure 2 •
Soootim necesar să adăugăm că întregul tezaur a fost studiat după
fotografiile pe care le-a făcut descoperitorul îndată după aflarea mone-
rlelor, iar cele care au apăn1t mai tîrziu, au fost identificate după car-
netul de săpături al aceluia.şi conducător de şantier, unde am găsit cite
un estampaj al fiecărei monede în parte. Eşalonarea în timp a monedelor
1 Condiţiile de descoperire, prezentarea şi încadrarea obiectelor de podoabă,
materialul ilustrativ prezentat, precwn şi filmul cu tezaurul monetar, le datoresc

toate lui D. V. Rosetti. De partea numismatică răspunde B. Mitrea.
2 Pentru fibulele geto-dacilor a se vedea Dorin Popescu, Objets de paTuTe
geto-daces en aTgent, Dacia, VII-VIU, 1937-1940, p. 183-202. Octavian Floca,
ContTibuţii la cunoaşteTea tezauTeloT de aTgint dacice, Bucureşti, 1956, Cf. şi Dorin
Popescu, în Buletinul MonumenteloT istOTice, XL, 1971 (sub tipar).
http://cimec.ro
204 Lll\iGNER DAGMAR
10. MURAKAMI M. (1964), Elektronenmikroskopische Untersuchungen am Nucleus

praeopticus der Krăte (Bufo vulgaris formosus). Z. Zellforsch., 63,
p. 208-225.
11. ROMEIS B. (1948), Mikroskopische Technik. Milnchen, ed. Oldenbourg.
12. SANO Y. (1964), Zur vergleichenden Anatomie von hypothalamischen und spi-
nalen neurosekretorischen Systemen. G. Symp. on Endocr., 1, p. 3-20.
13. SANO Y. (1958) Uber die Neurophysis (sog. Kaudalhypophyse, „Urohypophyse")
des Teleostiers Tinca vulgaris. Z. Zellforsch., 47, p. 481-497.
14. * * * (1959), Uber den Transportweg des Neurosekretes im kaudalen neurose-
kretorischen System. Gunm. J., med. Sci., 8, p. 219-222.
15. * * *, IIDA T„ TAKETOMO S. (1966), Weitere elektronenmikroskopische Unter-
suchungen am kaudalen neurosekretorischen System von Fischen. Z. Zell-
forsch., 75, p. 328-338.
16. * * *, KNOOP A. (1959), Elektronenmikroskopische Untersuchungen am kauda-
lenneurosekretorischen System von Tinca vulgaris. Z. Zellforsch., 49,
p. 464-492.
17. SCHARRER E. (1955-1956), Neurosekretion Fifth ann. rep. on stress. p. 185-192.
18. SCHIEBLER T. H., HARTMANN J. (1963), Histologische und histochemische
Untersuchungen am neurosekretorischen Zwischenhirn-Hypophysensystem
von Teleostiern unter normalen und experimentellen Bedingungen. Z. Zell-
forsch., p. 89-146.
19. STEOPOE I. (1967), Citologie, Histologie, Embriologie, ed. did. şi ped., Bucureşti.
20. STERBA G. (1965), Untersuchungen zur Funktion des kaudalen neurosekretori-
schen Systems beim Karpfen. Endokr., 48, p. 26-39.
21. * * * (1963), Neurosekretion und Oxytocine der Wirbeltiere. Lehre, Forsch., Prax.,
p. 1-15.
22. * * * (1963), Neurosekretion im Zwischenhirn der Wirbeltiere, Forsch. und
Fortschr., 37, p. 70-76.
DAS KA UD ALE NEUROSEKRETORISCHE SYSTEM VON AS PIUS

ASPIUS ASPIUS L. 1758.
ZUSAMMENFASSUNG
Vorliegende Arbei: „Das kaudale neurooekretorische System von

Aspius aspius aspius L. 1758", stellt eine Synthese der eigenen Beo-
ba.xohtungen die am kaudalen System dieser Fischart durchgefi.ihrt
wurden, dar. Es wird Ie&tgesbellt dass die knătchenform~ge, mit dem kau-
dalriickenmark breitbasig verwachsene Urophyse zwei Zonen aufweist:
die Medul1ae, die 1n der Hauptsache aus Nervenfasern besteht, und den
Cortex, der elen Greving-Inseln ăhnliohe Gebilde auiweist. Die Uro-
physe bildet mit den polimorfen Dahlgrenzellen aus dem kaudalen
Rilckenmark ein neurosekretorisches Sysrtem welches mit dem des
Hypothalamus analog ist. Die scheinbare Sekretarmut der Drilsenzellen
und der Urophyse beruht wahrscheinlich darauf dass dias Neurosekret
in den Zellen submilcroskopisch ents.teht, sil(."h ,in dem proximalen Teil
der Zellfortsătze zu Tropien zusammenschliesst, um dann, im Bereich
des St:appelorgans, der Urophyse, erneut in optisch nicht nachweisbarc
Granula aufigegliedert zu werden.
http://cimec.ro
UN TEZAUR DE DENARI ROMANI REPUBLICANI ŞI IMPERIALI
DE INCEPUT DESCOPERIT LA CETAŢENI MUSCEL
BUCUR MITREA şi DINU V. ROSETI!
ln cursul săpăturilor arheologice sistematice întreprinse la Cetă

ţeni, jud. Argeş, săpătur~ ce s-IBIU executat sub conducerea lui D. V. Ro-
s e ,t t i, în coraborare cu Muzeul judeţean Argeş din Piteşti, s-a desco-
perit, printre altele şi un important tez·aur ce conţinea. pe de o parte
denari romani din timpul republicii şi imperiului de început, iar pe de
alta, unele obiecte de podoabă geto-dacice. ln cele ce urmează ne vom
ocupa mai întîi de condiţiile în care s-a descoperit tezaurul şi obiectele
de podoabă, iar apoi de denarii romani 1•
ln ceea ce priveşte tezaurul monetar, el a fost descoperit de către
D. V. Rosetti în anul 1960. Monedele aflate au fost în număr de
120 denari romani de arginit. ln anii urmă11Jori, în aceeaşi ronă, în pă
mîntul de umplutură, au mai fost aflaţi 7 denari, aşa incit azi impor-
tanta descoperire, care a intrat şi se păstrează în întregime în colecţiile
Muzeului din Piiteşti, numără un total de 127 denari.
Tezaurul a fosit aflat (fig. 1) într-un mediu ce ar îngădui postularea
ipoitezei că este un ·tezaur de cult. ln acest sens ar pleda şi cele două
libule îndoi,te (fig. 2) una pesite alta, oom era cazul pe:rutm obiecte ce
trebuiau scoase din circulaţie. Mediul înconjurăitor era alcătuit din rămă
~iţele a circa 18 amfore rodiene. Tezaurul nu se afla într-un vas, ci sub
P piatră, monedele fiind răspînd~,te pe un spaţiu mai mare, ca şi cum
tezaurul ar fi fo!>t supus unei alunecări de teren. Fibulele (fig. 3) aparţin
tipului Ca:dea-Mare, tip întilnit frecvent şi în alte tezaure 2 •
Socotim necesar să adăugăm că întregul tezaur a fost studiat după
fotografiile pe care le-a făcut descoperitorul îndată după aflarea mone-
delor, iar cele care au apărut mai tîrziu, au fost identificate după car-
netul de săpătJUri al aceluiaşi conducător de şantier, unde am găsit cite
lin estampaj al fiecăr~ monede în parte. Eşalonarea în timp a monedelor
1 Condiţiile de descoperire, prezentarea şi încadrarea obiectelor de podoabă,
materialul ilustrativ prezentat, precwn şi filmul cu tezaurul monetar, le datoresc
toate lui D. V. Rosetti. De partea numismatică răspunde B. Mitrea.
2 Pentru fibulele geto-dacilor a se vedea Dorin Popescu, Objets de paTuTe
1111to-daces en aTgent, Dacia, VII-VIII, 1937-1940, p. 183-202. Octavian Floca,

ContTibuţii la cunoaşteTea tezauTelor de aTgint dacice, Bucureşti, 1956, Cf. şi Dorin
Popescu, în Buletinul MonumenteloT istorice, XL, 1971 (sub tipar).
http://cimec.ro
222 BUCUR MITREA şi DINU V. ROSETTI
Fig. 1 - Locul descoperirii tezaurului monetar şi a fibulelor de argint.
http://cimec.ro
TEZAURUL DE DENARI ROMANI DE LA CETĂŢENI-MUŞCEL 223
din tezaurul de la Cetăţeni a fost precizată după cronologia lui S y-

d e n ham :s, menţionînd în paralelă, la fiecare monedă în parte .şi pe
aceea a lui G r u e b e r 4 cu itirtllul dooumenltar. Noi am folosit îin tot
cursul cercetărilor pe cea dintîi, a lui S y d e n h a m, cal'e este mai
recentă. In orice caz, toate concluziile pe care le-am tras, şi ele vor fi
aminti.te mai jos, au oa bază această lucrare.
Fig. 2 - Fibulele de argint în starea

în care au fost găsite îndoite au
cuprins şi un denar roman
republican
Fig. 3 - Fibulele de argint readuse la forma lor iniţială.
3
E. A. Sydenham, The Coinage of the Roman Republic, Londra, 1952.
H. A. Grueber, Coins of the Roman Republic in the British Museum,
4
Londra, 1910.
http://cimec.ro
Din inventarul cronologic al monedelor pe care l-am întocmit şi

care va fi publicat în viitor, menţionăm deooamdată o grupare a lor pe
anumite perioade, ceea ce ne va permite să facem unele comentarii.
Dar iată mai întîi cum se grupează din punct de vedere cronologiic
denarii romani republicani din tezaunil de la Cetăţeni :
Secolul II î.e.n. 39exemplare 30,71°/o
Intre anii 100-90 10 7,870/o
89-80 20 17,32°/o
79-70 9 7,080/o
69-60 5 3,940/o
59-50 12 9,450/o
49-40 21 16,530/o
39-30 3 2,360/o
29- 8 6 4,720/o
Total. 127 99,980/o
Din statistica prezenta.tă mai sus reţinem că un număr destul de

mare de denari r.omani republicani, este vorba de 39 exemplare, se
datează în secolul al II-lea î. e. n. Raportat la număml total al denari1lor
din tezaur, înseamnă 30,710/r,. Cu alte cuvinte, aproape o treime din
totalul denarilor romani republicani de la Cetăţeni se datează în secdlul
al Ii-lea î. e. n.
Resitul de 2/3 al monedelor se reparitizează pe decade cronologice,
după cum urmează: în decada cuprinsă între 100 şi 90 avem 10 denari.
ceea ce constituie 7,870/o. In schimb, pentru următorii zece ani, 89-80,
numărul monedelor va fi mai mult decît dublu : 22 exemplare, respectiv
17,320/o din totalul celor descoperite. Decada ce va urma, anii 79-70,
va cunoaşte o d1minuare a numărului denarilor : pe exemplare, ceea oe
înseamnă abia 7,080/o. Pentru deceniul cuprins între 69 şi 60, numărul
monedelor din te7.aur este ~n scădere : 5 exemplare, ceea ce reprezintă
3,940/o. Pentru cele două deoade următoare, !l1fllmărul va creşte în mod
simţitor. Aşa, decada dintre 59-50, dispune de 12 exemplare, oeea ce
înseamnă 9,450/o, iar cea dintre anii 49-40, nu mai puţin de 21 exem-
plare, respectiv 16,530/o.
Pe ultimii 30 de anii, între 39 şi 8 î.e.n. se eşalonează abia 9 mo-
nede, ceea ce îi corespunde abia 8% din totalul numerarului descoperit.
Din cele expuse mai sus reiese că in compoziţia tezaurului avem
de remarcat dominarea numerică a denarilor mai vechi, din secolul
al II-lea 300/o şi cei din primele trei decenii 1a le secolului I î. e. n. 320/o ;
cifric, în total avem această etiapă cronologică sec. II şi pînă la anul 70,
nu mai puţin de 80 exemplare, ceea ce înseamnă pesite 620;0 din totalul
denarilor ce au ajuns pină la noi. Pentru etapa orronologică cupr.insă
între 69 şi 8 î. e. n., deci peste 60 de ani, avem de înregistrat abia
47 de penari, constituind un :procent sub 380/o.
Pentru · moment reţinem faptul că denariii mai vechi, cei dilll
secolul al II-le.a î. e. n„ precum şi cei emişi în primele trei decade ale
sec. I î. e. n„ eonstitu'ie masa principală a tezaurul1ui. Deceniile oare
s-au scurs după anul 70 î. e. n. şi pînă în vremea lui Octavian AugUSit
au adăugait un număr mai mic de monede la fondul principal, care este
constituit din denari mai vechi.
http://cimec.ro
TEZAURUL DE DENARI ROMANI DE LA CETĂŢENI-MUŞCEL 225
Ne grăbim să adăugăm că areasta este structura obişnuită a

tezaurelor de monede romane republicane din Dacia 5 .
In ceea ce priveşte Catalogul monedelor cu datele tehnice : greu-
tate, diametru şi poziţia axelor fiecărei monede, va fi publicat într-un
număr viitor.
Materialul ilustrativ care a stat la baza expunerii de faţă ne îngă
duie unele observaţii, care deşi păstrează deocamdată un anumit
caracter de provizorat, le considerăm nu de minimă importanţă.
Notăm mai în tîi că unele monede poartă pe una din feţe cîte o
incizie 6 care se adînceş.te în corpul monedei. Formele pe care ele le
îmbracă sînt din cele mai variate 7 •
O altă remarcă pe oare o facem este că unele exemplare poartă
evidente urme de tocire 8 , iar aLtele nu 9 • Se mai poate observa faptul
că pe unele exemplare efigiile sîn.t mai estompate 10 , imaginea mai
întinată 11 • Este foarte probabil ca în acest caz să avem de-a face cu
o altă categorie de denari romani republicani oare n_,au fost bătuţi în
atelierele oficiale romane. Esite posibil ca în acest caz să avem de-a face
ou emisiuni locale care copiază originalul roman 12 , dar pe care-l repro-
duce d'ltpă posibilităţile itehnice de care populaţia dispunea.
După cum am mai menţionat, cel mai recent denar roman aflat în
această descoperire este cel emis de monetarul C. Antistius Reginus 13 ,
care a îndeplinit această sarcină în anul 8 î. e. n. Aceasta înseamnă că
te:raurul a fost ascuns în pămînt după anul 8 î. e. n. Ingroparea tezau-
rului poate fi pusă pe soama 'llnor cauze care nouă ne scapă 14 •
5 Pentru acest aspect al problemei a se vedea B. Mitrea, Legături comerciale
ale geto-dacilor din Muntenia cu Republica Romană, reflectate în descoperiri mo-
netare, S.C.N., II, 1958, tabela 1, dintre paginile 178 şi 179 şi comentariul de la p. 179
şi urm. Mai nou, Judita Winkler, Schatzfunde rămischer Silbermilnzen în Dakien
bis zum Beginn der Daker-Kriege, în Jahrbuch fur Numismatik und Geldgeschichte,
17, 1967, p. 137 şi urm. In acelaşi sens mai sînt de adăugat tezaurele de la Gura
Padinii şi Mihai Bravu, B. Mitrea, Un nou tezaur de denari romani din timpul
republicii descoperit, în Oltenia, Studii şi cercetări de istorie veche ( ::::S.C.I.V.),
21, 1970, 3, p. 434. Situaţia este aceiaşi şi la sud de Dunăre, în Bulgaria. Analiza
recentă a structurii tezaurelor de la Zătreni şi Hotărani cu tot specificul lor, con-
firmă şi ele, în mare aceleaşi constatări. B. Mitrea, Două tezaure de monede ro-
mane republicane descoperite în Oltenia, în S.C.I.V., 22, 4, 1971, p. 585.
6
Exemple vor putea fi găsite în Catalogul monedelor. Pînă atunci menţionăm
numerele ....
7 Pentru unele forme ce au apărut pe denarii romani republicani de la
Fărcaşele, a se vedea B. Mitrea, Le tresar de Fărcaşele„„ Dacia, IX-X, 1941-1944,

p. 377-380. Apoi O. Floca, Contribuţii la cunoaşterea tezaurelor de argint dacice.
Tezaurul de la Sărăcsău şi Şetca Mică, Bucureşti, 1956, p. 22-23 şi pl. 24 şi 25.
8
Faptul acesta este menţionat în catalogul monedelor, atunci cînd este
cazul.
9
Notat în catalogul monedelor.
lD A se vedea acelaşi catalog.
11 Tot acolo.
12
B. Mitrea, Moneda republicană romană şi unitatea lumii geto-dace, în vol.
Unitate şi continuitate în istoria poporului romdn, sub redacţia lui D. Berciu,
Bucureşti, 1968, p. 53-64. Cf. acelaşi Unitatea geto-dacă reflectată în monetăria
dacă, în Analele Universităţii Bucureşti, seria istorie, XVID, 1969, p. 11-17.
13
Este de tip Grueber Roma, 4661, anul 8 î.e.n.
14
De regulă se încearcă explicarea ascunderii unor tezaure monetare în legă
tură cu anumite evenimente istorice menţionate de izvoare istorice. In cazul de
faţă dată fiind poziţia geografică a locului, credem că ascunderea monedelor şi
obiectelor de podoabă are o explicaţie ce ne scapă.
http://cimec.ro
O întrebare se pune şi se aşteaptă un răspuns : ce semnificaţie

istorică .trebuie să acordăm acestui tezaur, şrtiut fiind că strămoşii noştri
geto-daci şi-au avut moneda lor, iar cucerirea Daciei se va face abia
două secole mai tîrziu ?
Pentru a răspunde la această întrebare socotim necesar să rea-
min:tim unele fapte.
In cursul secolelor III şi II î. e. n. triburile geto~dacke îşi aveau
moneda lor proprie, bătută în argint după modelul macedonean, care
domina atunci în răsăritul Peninsulei Balcanice 1s.
Dar încă din prima jwnătate a secolu1ui al Ii-lea îşi fac apariţi!a.
în Peninsula Bakanică generalii romani în fruntea unor puternice
armate cuceritoare şi rînd pe rînd principalele state din această parte
a lumii vor cunoaşte stăpîruirea romană. Putem să conchidem că la înce-
putul secolului I î.e.n., romanii şi-au întins stăpînirea, iar asupra unor
regiuni dominaţia, pînă la Dunărea de Jos.
O dată cu stăpînireia şi dorniruaţia romană în aceas,tă parte a conti-
nentului, moneda lor de argint, denarul roman, devine monedă de circu-
iaţie universală 16 în deplinul sens al noţiunii.
In această nouă situaţie economică şi politică, care se împletesc în
mod strîns, avem explicaţia de ce la geto-daci, dar şi la alte populaţii
limitrofe lumii romane, se găsesc depozite întregi de denari romani
republicani.
Dar să încercăm să vedem cît de numeroase sînt aceste descoperiri
pe teritoriul ţării noastre. Mai întîi menţionăm că descoperirea de la
Cetăţeni este departe de a fi singura pe teritoriul judeţului Argeş. Incă
din preajma primului ră:ziboi mondial a fost semnalată o descoperire de
de111ari romani din sec. I î.e.n. La Curtea de Argeş. Alte, descoperiri
{ similare au mai fost semnalate în ultimul deceniu la Mozacu 17 şi Rociu 18 •
Ele sînt doar clteva exemple care au ajuns pînă la noi...
Intr-un studiu publicat în 1958 semruailam pentru Muntenia desco-
perirea a nu mai puţin de 44 tewure şi aflări de monede romane
republicane 19 •
Dar asemenea descoperiri nu se limitează numai la teritoriul
geto-dacic de la sud de Carpaţi. Ele se găsesc şi cu aceia'Şi abundenţă la
aceiaişi strămoşi ai noştri de pe teritoriul Moldovei 20 , ca şi cel al
Transilvaniei.
1s Mai nou asupra acestei probleme, C. Preda, Triburile geto-dace şi circulaţia
monedelor lui Filip al II-lea la nord de Dunăre, S.C.1.V., VII, 1956, p. 267-288.
Acelaşi, Despre începuturile imitaţiilor monetare de tip Filip al II-lea, Studii Cla-
sice, XI, 1969, p. 69-83. Cf. şi B. Mitrea, Problema monedelor postume de tip
Filip al II-lea, aflate în Dacia, S.C.I.V., 22, 1971, p. 165-177.
1s B. Mitrea, Moneda republicană romană şi unitatea lumii geto-dace în vol.
Unitate şi continuitate în istoria poporului român, sub redacţia lui D. Berciu, Bucu-
reşti, 1968, p. 53-64.
17 A fost semnalată de Ion Nania şi apoi menţionată de mine în S.C.I.V., 15,
1964, p. 573, nr. 29.
18 Semnalată în S.C.l.V., 18, 1967, p. 197, nr. 40.
19 Legături comerciale ale geto-dacilor din Muntenia cu Republica
B. Mitrea,
romană, reflectate în descoperiri monetare, Studii şi cercetări de numismatică
(=mai departe S.C.N.), II, 1958, p. 123-238
20 Pînă în 1971 cunosc ca descoperite pe teritoriul Moldovei aproape 30 de
asemenea tezaure monetare.
http://cimec.ro
TEZAURUL DE DENARI ROMANI DE LA CETAŢENI-MUŞCEL 227
Socotim că amintirea cîtorva ciifre este mai elocventă decît ori ce

comenJtariu : deniarul roman republicain este ounoscut ca descoperit în
Dacda la data de faţă în 228 tezaure şi 210 aflări i~ola:te. Numărul exem-
plarelor ce--au putut fi sesizate se ridică la ciroa 25 OOO 21 • Mai adăugăm
că geografic localităţile în care au fost aflaţi denarii romani republicani
ocupă întreg teritortlul aotual aJ României 22 •
Şi pentru ca aceste date să poată fi mai elocvente, este bine să
amintim cîteva cifre care să rezume în ce cantităţi acelea.şi monede se
găsesc pe teritoriul altor ţării, aflate ,pe atunci la marginea statului
roman, dar necucerite încă. Incursiunea ne este uşurată de existenţa la
ora actu.ală a unui Corpus care cupr·inde, în măsu~a In CJaTe i-a fost
accesibil autorului, toate descoperirile de tezaure monetare romane repu-
blkane din lume. Este vorba de lucrarea lui Mic ha e 1 H. C r a w f o r d,
Roman Republican Coin Hoards, apărută în 1969 la Londra. Din indicele
de la finele lucrării, unde descoperirile sînt sistematizate pe ţări, reiese
că în ţăriile vecine nouă, aoeleaşi monede au fost aflate înitr-un număr
mult mai mic decît în România.
Aşa· pentru Ungaria 23 , numărul descoperirilor este de abia 4
tezaure, în Jugoslavia 24 numărul lor aceste mult mai mare trecînd de
30. Pentru Bulgaria 25 cercetătorul englez a înregistrat abia patru des-
coperiri. O cercetare mai recentă a arătat ·că numărul unor asemenea
descoperiri este mult mai mare 26 • Pentru a avea un termen de com-
paraţie, cu Dacia, amintim situaţia Galiei oare aibia pe la mijlocul sec.
I va fi cucerită de Caesar şi care în corpusul lui Crawford figurează cu
37 descoperiri 27 • ,fo aceea.şi lucrare Spania 28 apare cu 46 descoperiri,
Germania 29 ou 10, iar Dacia cu cel mai mare număr de descoperiri,
58 30 . Această cifră, aşa cum am arătat într-o recenzie :n făcută lucrării
cercetătorului englez, este mult inferioacr-ă situaţiei reale pe oare o
documentează descoperirile din Dacia. După cercetări recente, tezaurele
şi descoperirile izolate afliate pe teritoriul Daciei se ridică la cifra
de 440 32 •
Cum se explică această situaţie care aipare cu totul excepţională
şi oarecum specifică pentru Dacia ? Descoperirea uruor tipare monetare
de bronz la Tilişca 33 cu circa 10 ani în urmă, ca.re reproduc în mod fidel
2 1 Cf. I. Glodariu, Consideraţii asupra Circulaţiei monedei străine în Dacia
(sec. II î.e.n.-I e.n.), Acta Musei Napocensis, VIII, 1971, p. 65.
22 In această privinţă a se vedea cu mult folos hărţile întocmite de către
1. Glodariu, loc cit„ p. 81 şi
lista localităţilor de la p. 82-84.
2 3 Michael H. Crawford, Roman Republican Coin Hoards, Londra, 1969, p. 164.
24 Idem, ibid.,
25 Ibid, p. 163.
28 Gh. Poenaru Bordea, în recenzia pe care o face lucrării lui Crawford în
S.C.N„ V, 1971, p. 436-439, mai menţionează alte 33 tezaure, fără a epuiza subiectul
21 M. Crawford, op. cit„ 164.
28 Ibid.
29 Ibid.
30 Ibid., s.v. Romania.
31 S.C.I.V„ 20, 3, 1969, p. 505-510. Date mai noi şi mai complete la I. Glodariu,
Acta Musei Napocensis, VIII, 1971, p. 85, cu harta de la p. 81 şi lista localităţilor
de la p. 82-84.
32 I. Glodariu, loc. cit., p. 81.
33
Lupu Nicolae, în Jahrbuch fur Numismatik und Geldgeschichte, 17, 1967,
p. 101-121.
http://cimec.ro
denJarii Romei republicane, ne indică o nouă direcţie de ceI'('etare şi în

acelaşi timp ne deschide noi orizonturi.
Reiese din cele expuse mai sus că geto-dacii încă de pe la începutul
secolului s-au orientai în realităţile economice şi politice .existente în
aceea vreme şi iau tras concluziile economice ce se impuneau : vor
accepta în schimburile cu statul roman denarul Romei republicane, pl
c.are pe urmă îl vor hate ca o monedă a lor.
,fo perspectiva istorică aceasta înseamnă că geto-dacii cu două
secole înainte de cucerire au început să primească influenţa economică
romană şi odaită cu ea şi pe cea culturală. In aceasta vedem noi înce-
puturile îndepărtate ale romanizării, în care cele două secole, I î.e.n. şi·
I e.n., nu fac din acest punct de vedere decît s--0 pregătească.
Descoperirea monetară de la Cetăţeni preanunţă sigiliul Romej
care se va impune şi va rămîne pe :întreg cuprinsul Daciei.
ETUDE REGARDANT LE TRESOR DE DENNARS REPUBLICAINS

ROMAINS DE CETAŢENI-ARGEŞ
RESUME
Pandant Ies fouilles archeologiques de 1960, .faites par Dinu V.

Rosetti, en collaibaration avec le Musee d'hist:Joire de Piteşti, dans 1a
citadelle geto-da.ce de Cetăţeni, Muscel, situee pres du pas Bran des
Carpates, on deoouvert un tresor de 127 deniers de la Rcpublique romaine
et du Haut-empire avec deux fi'bules en argent. Les monnaies on t ete
trouvees dispersles sur le terrain tondis que Ies fibules eta!ient recour-
bees. Apres resbaumtion, on a pu etablir que ces dernieres appartienent
au type Cadea Mare, eit se datent, par le plus recent deniier du tresOII", en
JJ av. n.e.
Des 127 deniers recuperes 39 exemplaires (30,710/o) sont du II e
siecle av. n.e. et 41 exemplaiires (un peu plus de 320/o) sont des annees
100-70. Le reste se repartissent entre 70 et 8 av. n.e.
Le tresor de Cetăţeni est un temoigruage de la penetration eco-
nomique romadne en Dacie deux sifrles avanit la conquete.
ArgP.ş - Piteşti 24-25 mai 1971.
http://cimec.ro
LIMESUL TRANSALUTANUS
M. CRISTUDOR
Imperiul roman, expresie a extinderii teritoriale efectuată prin

forţa armelor, inaugurată de Augustus şi completată de :urmaşii săi,
cunoaşte în perioada premergătoare războaielor daicice ca limită în
peninsula Balcanică-fluviul Dunărea.
Instaurarea limesului roman pe obstacolul 111aitural Dunărea, era un
pericol permanent pentru geto-dacii aflaţi în părţile septentrionale ale
fluviului care prin desele incursiuni efectuate peste limirta sacră a
imperiului, realizau dezideratul apărării propriilor teritorii.
Teritoriile de pe malul stîng al fluviului în speţă Muntenia şi
sudul Moldovei locuite de populaţiile getice şi dacice consemnate şi m
„Geographia" lui Ptolemaeus erau puternic impregnate de cultura
elenistică şi romană.
Cucerirea Daciei de către romani va afla Muntenia şi sudul
Moldovei dependente de MOESIA INFERIOR şi supravegheaite în partea
de sud de fortăreţele ce compuneau limesul dunărean, iar în zona sub-
carpatică de castrele şi trupele ce asigurau stabilitatea acestei centuri
strategice. Este vorba de oastrele Drajna, Mălăeşti, Tîrguşor, Pietroasa,
Rucăr, care constituiau „Talsperre" în văile munţilor Carpaţi.
Felul cum era încercuită Muntenia are unele similititudini cu
Cîmpurile Decumate dintre Rin şi Dunăre [nco11Jorate la imperiu şi
protejate de o linie artificială de apărare, în interiorul căreia „o
numeroasă populaţie îşi statornicise aşezările sub ochii indulgenţi ai
rom.anilor" 1•
Situaţia Munteniei după războaiele dacice se poate reconstitui
ipotetic după documentele de epocă în special papirusul lui Hunt sau
pridianus cohortis I Hispanorum veterana quingenaria equitata 2 care
arată că ·teritoriile muntene dintre Olt - Buridava şi Piroboridava la
sfîrşitul celui de al doilea răziboi dacic aparţiuneau de Moesia Inferior 3•
La moartea lui Traian are loc un aitiac concomitent al roxolanilor
şi iazigilor acţiune coordonată cu ridicarea de revoltă a dacilor liberi
ce va duce la :incendierea castrelor din zona subcarpatică şi retragerea
amiatei ce cantona aici.
1 L. Homo, Le haut Empire, ed. Glotz, Paris, 1933, p. 400, 402.
2 G. Cantacuzino. Un papyrus latin relatif d la defense du Bas-Danube,
R.H.S.E.E„ V, 1928, pp. :JS-H.
http://cimec.ro
230 MiHAt CRISTUDOR
Atacul cel mai puternic a venit dinspre răsărit ceea ce arăta vulne-
rabilitatea acestei părţi pentru contractarea căreia Hadrian construieşte
valul Tuluceşti-Traiain 4 şi o serie de castre în inteirioirul Munteniei
meni te să substituie distrugerea prin violenţă a celor care apărau tre-
1
cătorile carpatine dinspre aceste părţi, prefigurînd astfel viitorul limes

Transalutanus.
Noua organizare 1administrativ a Daciei operată de Hadrian găseşte
Muntenia renunţată de către romani şi pusă sub observare strictă a
armatelor imperiale ce o înconjurau din toate părţile. Retragerea
armatelor subcarpatice al cărui scop strategic era diminuat de existenţa
castrelor de pe linia internă a Carpaţilor, evidenţia puterea defensivă
a limesului dunărean şi a castrelor de pe linia Oltului care făceau
legătura între Dunăre şi cetatea carpa 11:iină - centrul provinciei romane.
Raportată la timpul respectiv, clemenţa romanilor faţă de roxo1ani
concreitizată în părăsirea Munteniei şi sudul Moldovei nu ni se pare
de bun augur atîta timp cit nu se luau măsuri în consecinţă reclama.te
de părăsirea liniei de castre suboa:-pa:tice ale căror :trupe oricum erau
imobilizate cît timp dinspre Transilvania puternicile castre de la
Comălău, Hoghiz, Olteni, Breţcu, realizau scopul şi sarcinile iniţiale ale
corespondentelor lor de pe versantul celălalt al CaTpaţilor.
Situaţia oarecum mai dificilă credem noi era înspre Olt unde dacă
mergem pe evoluţia în timp a castrelor vedem că abia spre sfîrşitiul
domniei lui Hadrian, limesul Alutanus conturează definitiv această linie
fortificată, perioadă în care se pare că a fost sub observaţia strictă a
armatei din Dacia Inferior, în cooperare cu armata limesului dunărean.
IncLinăm să credem că romanii nu puteau să lase zonele deluroase,
unde populaţia geto-dacică realiza o locuire intensă, fără a planta în
mijlocul ei cu scopul de a o supraveghea şi in acel.aş timp de a bara
trecătoarea Bran pînă la o dată nu înaintată în timp apărată de burgul
Rucăr, o serie de castre, supoziţia noastră îndreptîndu-se în special
spr·e cel de la J1dava şi spre altele ridicate în zonele dinspre cîmpie.
Descoperirea unor materiale numismatice datind din vremea lui
Antonius Pius în castrele Jidava 5 şi Băneasa 6 ne face să credem că
limesul transalutan este opera acestui împărat. Este run adevăr peremtoiriu
că în timpul acestui împărat, limesurile duble îşi găsesc o aplioaţie
complexă, rec1amate de dublarea primei linii-la noi Hmesul alutan ca
un aspoot şi protejiarea populaţiilor ,cînd, dezvoltarea progresivă a aşe
zărilor - canabae în speţă în juriul Romrulei şi a altor staţiunii de pe
arteJ:ia ce lega occidentul cu orientul, a provocat întinderea ţinutu1ui
provincial asiguraită - către est 7 , ca alt aspect.
3
R. Vulpe, în, rev. Dacia, N, S. I, 1957, p. 162-164.
R. Vulpe, La Valachie et la Basse-Moldavie sous les roumains, în, Dacia, N.
4
S., V, 1961, p. 377-378.

6 P. Polonic, Săpăturile de la cetatea Jidova lingă Cîmpulung, în, Tocilescu,
Mss. Acad. R.S.R., vol. 5137, fila 206. Monetă de argint găsită la porta praetoria cu
inscripţia: IMP. ANTONINVS PiUS. AUG.
6 C. Bolliac, Excursiune arheologică din anul 1869, în, Bucureşti, p. 14. cf.
G. Cantacuzino, Le grand camp romain situe pres de la commune de Băneasa
(dep. Teleorman), în Dacia, IX-X., 1941-1944, p. 441-472.
7 E. Fabricius, Limes, în, R.E., XIII, p. 645.
http://cimec.ro
LIMESUL TRANSALUTANUS 231
Studiul oastrelor de pe limesul trans.alutan, construite din pămînt,

cărămidă .şi piatră, al tehnicii de construcţie şi a materialului numismatic
ieşH din săpături duc la concluzia că, apariţia lor în timp este succesivă
şi nu concomitent, deci nu putem atribui unui singur împărat ridioarea
lor exhaustivă.
Aplicată La conitextul general al limesului transa,lutan, prezumţia
noas.tră, sintetizează evoluţia temporară a iac~tuia, concretizată în părţile
sale componente : inceput de Hadrian sau Antonius Pius, care-i pre.fi-
gurează traseu prin ridiaarea castrului Jidava, limesul propriu-zis
compus din fossa şi valum, plus a unor alte fortificaţii pentru susţinerea
lui, în speţă aastrul Băneasa, este legată de numele lui Antonius Pius,
pentru ca să fie desăvîr.şit de Septimius Severus, oare reclădeşte unele
".la.Stre, construieşte ailtele 8 , întărindu-le cu trupe !llec€Sal'e apărării.
Cercetarea limesului transalutanus ia suscitat interesul multora;
rhi1ar dacă profesiunea şi ocupaţia nu ,era adecvată cercetării arheologice.
Printre aceştia amintim pe : comitele de Marsigli, August Treboniu
Laurian, Cezar Bolliac :pentru ca cercetarea lui să fie !făcută sistematic
şi în mod ştiinţific de K. Sohuchardt în 1885, de Gr. Tocilescu, Pamfil ·
Polonic, V.Chris~cu, G. Cantacuzino, D. Tudor şi în ultimul timp de (
InstitutuCae -Arheologie în colaborare cu muzeele Piteşti şi Cîmpulung.
Limesul Transalutanus c"UnosCllllt din tradiţie sub numele de
„drumul lui Traian", este o fortificaţie romană care se întinde în partea de
răsărit de Olt paralel cu acesta şi la o distanţă de 10-50 km de el, ce
se desfăşoară de la Dunăre pînă la trecătoarea Bran, pe o lungime de
235 km :formiat dintr-un vallum de pămînt cu miezul ars, înalt de 3 m
şi lat de 11 m, av.înd eşalonate 'la o distanţă ce viari,ază între 150-300 m,
castre de pămînt, cărămidă sau piatră 9 •
S-au stabilit un număr de 13 castre oare se e.şialonează în spatele
limesului avînd mărimi ce variază între 60 X 60 -132,35 X 98,65 m,
distanţele unele de altele La cca. 10-15 km, prevăzute fiind între ele
cu turnuri de observare şi pază ridicate pe movile sau înălţimi dominate.
ln ceea ce priveşte .tehnica de construcţie a acestui limes ea este
deosebită de a celorlalte întîlnite la noi şi în alte părţi 1ale imperiului
descrierea lor avînd-o din observaţiile de ,teren ale lui Tocilescu şi
Polonic, săpături directe -în vallum nefăcîndu-se.
Gr. Tocilescu a obser:viat că limesul are la hază o lăţime de
10-12 m şi o înălţime de 3m. Pe culmea lui, .pe o supra.fu.ţă de 3 m,
lăţime s-ia construi1t un zid de chirpic gros de l m, îngropat tot cam
atît în val, înălţimea Lui măsurind 2,60 m, oare ars insi;tu a căpătat
o mare duritate. Zidul acesta avea Lateral palisade, iar pe culmea lui,
aşa cum se vede din înceroareia de reconstituire efectuată de Polonic, ar
fi existat creneluri de 0,30 cm grosime 1,50 m la care se ajungea
probabil cu o scară.
La baza platformei, a.şa cum reiese din observaţiile de teren · ale
lui Tocilescu, erau puse trunchiuri de arbori in poziţie orizontală cărora
8 Tezaurul de la Săpata începe cu monede aparţinînd lui Septimius Severus
cf. V. Christescu, Le tresar de monnaies de Săpata de Jos et la date du limeş de
la Valachie, în, Istros, I, 1 (1934), p. 73-80.
9 Gr. Tocilescu, Mss. Ac. R.S.R., vol. 5139, p. 122.
http://cimec.ro
232 MIHAI CRISTUDOR
ulterior li s-au dat foc şi cu oare ocazie a fost ars şi chirpicul ce era
pus pe ,acestea 10•
Tehnica aceasta, unrii cercetători înclină să creadă că ar avea o
provenienţă indigenă şi întrebuinţată mai ales a.colo unde lemnul era
din belşug şi piatra lipsea.
Sistem similar de construcţie s--a aflat la castrele de la Nieder-
schsen şi la castelul Hocihbouki săpat de K. Schuchhardt, :ridicat după
analele lui Einhard de către Carol cel Mare în 808, constînd dintr-un
zid înconjurător din pămînt, lemne şi palisadă.
Zidul era aşezat pe un fundament lat de 4 m făcut din trunchiuri
de arbori peste care s-a aflat pămîntul ars in situ ce atingea o înălţime
de 1,50 11 •
Vallum-ul ce constHuie o par,te importantă a limesului transalutan
trebuie să fi fost precedat de o fossa destul de adîncă, dar din cauza
nesăpării ei nu se poate ştii precis ce lăţime şi ce a.dînoime avea.
Ipotetic, considerăm că 11.a ridicarea aceSltui limes s-a procedat în
aceeaşi ordine ca şi în alte părţi ale graniţelor, raportînd limesul la
castrele construi·te în preal.aibil, prevăzînd pentru pam şi semnalizarea
luminoasă sau sonoră, turnuri de observa.re pe înălţimile dominante în
speţă movilele la cîmp1e, iar în părţile de deal vîrfurile acestora.
Traseul limesului transalutan a fost călcat cu piciorul de către
P. Polonic după ale cărui raporte păstra.te -în manuscrisele lui Tocilescu
şi ulterioarele cercetări de teren efectuate de profesorul D. Tudor, îi
putem urmări desfăşurarea sa.
Troianul începe de pe malul Dunării cu castrul Flămînda urmînd
pe Valea Adîncă şi Valea Culei, taie şoseaua naţională Turnu
Măgurele - Alexandria şi se îndreaptă spre castrul Putineiu. Pe această
porţiune se pot observa movile care ar putea fi fundamentele turnu-
rilor de observare şi de pază.
De la castrul Putineiu valul traversează rîul Călmăţui îndrep-
tîndu-se spre estrele de la Băneasa de unde trecînd peste Valea Adincă
se orientează către nord spre gara Troian în apropierea cărei.a se
în~îlneşte cu Brazda lui Novac de Sud pe care o taie 12 şi din pămîntul
căreia s--a folosit pentru ridicarea limesului transalutan în această
porţiune.
Troianul urmează de la acest punct spre Valea Urluii unde se află
un castDu ce face parte din sistemul său c.:le apărare, pentru a trece apoi
pe lingă Roşiori de Vede (castru), prin pădurea Scrioştea, unde se ob-
servă pe val blocură. de lut ars cu urme de nuiele şi pari carbonizaţi
pe o lungime de 4 m. Din această pădure valul se îndreaptă spre Gresia
avînd eşalonate în acest interval movile ce--ar fi putut constitui locuri
de ridicare a turnuriloir de pază sau de observare. De la castrul Gres'ia
10 Găurile observate de Tocilescu la marginea valului şi cărbunii din ele ar
fi un indiciu că acestea erau lăsate intenţionat pentru a se putea da foc la arborii
aşezaţi ca fundament. ·
11 Cf. Gr. Tocilescu, în. Mss. Ac. R.S.R., vol. 5139, fila 17.
12 P. Polonic, Semnalări arheologice şi istorice in Romania şi vecinătăţi.
Troianul, în, Tocilescu, Mss. vol. 5137, p. 263 ; D. Tudor, Constantin cel Mare şi
recucerirea Daciei romane, în. Rev. Istorică. Romanei, Vo1. XL-XLI, 19-H-1942,
p. 134 şi urm.
http://cimec.ro
valul se îndreaptă spre nord, avînd în spate castrele Ghioca şi Urluieni

în apropierea acestuia din urmă Troianul este tăiat de Brazda lui Novac
de nord 13 •
Limesul s-a putut observa că are înălţimea de 2 m la ieşirea din
Urluieni, unde era apărat de două castre, după care urmează direcţia
lagărelor de la Fîlfani-Izbăşeşti, Săpata de Jos, Albota, pentru a se opri
pe malul Argeşului, unde se află castrul Purcăreni. lncepînd de aici ·
pînă la VafeaMare (Muşcel) pe o distanţă de 50 km, limes-vallum nu
mai este identificat, fiind semnalate doar castrele de la Jidava şi cel
din apropierea acestuia de pe Dealul Morii, ceea ce ne face să credem
că în aces.t interval dacă nu au mai existat alte castre, cel puţin au fost
prevăzuite tw·nuri de observare şi semnalizare, iar locul limesului propriu
zis era deţinut de apele rîurilor Argeş, Rîul Doamnei, Rîul Tîrgului H.
Urmele limesului au fost semnalate în urma cercetărilor lui Polonic
tocmai la Valea Mare, după urmele de arsură, pe o lungime de 1 km, ce
inoonjura muntele Mateiaş dinspre apus, coborînd în Valea Dîmboviţei
la Dragoslavele, pentru ca urmele sale să mai f.ie identificate la Rucăr,
lăsînd în dreapta burgul ce fusese sediul cohortei II Flavia Bessorum.
Unii din istoricii din trecut au căut•at să prelungească limesul Tran-
salutanus pînă în Transilvania, considerînd că lagărele de la Rîşnov, Co-
mălău, Breţcu sînt o continuare a limesului valahic, iar .tot limesul ca
datînd dintr-o perioadă anterioară celui Al11tam1s şi îndreptat cu frontul
către Oltenia 15.
Privitor la datarea limesului s-au purtat multe discuţii în istol'io-
graiia veche şi mai nouă. Gr. Tocilescu îl consideră ca datînd din epoca
lui Marc Aureliu 16 • P. Polonic şi alţi cercetători dintr-o epocă mai
recentă, că ar aparţine lui Septimius Severus ti.
Zangemeister 18 şi E. Kornemann 19 vedeau în el un limes dublu
al Oltului, ceea ce, după opinia noastră, pare mai verosimil şi nu con-
trazice nici ipoteza „mentorului" în materie de limes - E. Fabricius,
că acesta pe lîngă scopul apărării imediate ca front înaintat al celui
de pe Olt, era şi un protector al populaţiilor staţionare pe malul drept
al Ortului 20 şi-l atribuiau lui Antonius Pius.
Prewmiţile noastre converg tot către a atribui lui Antonius Pius
ridioarea acestui limes, măsură similară luată de acest împărat în Bri-
tannia şi în Germania.
Contribuţia deosebită în întărirea acestui limes pare s-o a.ibe Sep-
timius Severus şi Caracalla, care sînt atestaţi prin materialul rmmis-
matic ieşit din săpături în multe casitre de pe limesul Transalutanus.
13 Datată în epoca lui Constantin cel Mare, cf. D. Tudor, op. cit. p. 143.
14 Un document de la C. Brîncoveanu vorbeşte de Troian ca semn de hotar
al moşiei Godeni, Ungă Schitu-Goleşti, în apropierea castrului Jidava, cf. P. Polonic,
în Tocilescu, Mss. Ac. R.S.R., vol. 5139, p. 10.
15 Această teorie este infirmată de monetele descoperite pe limes, care merg
pînă la Septimius Severus, Caracalla.
16 Gr. Tocilescu, Mss. Ac. R.S.R. vol. 5139, fila 2.
17 P. Polonic, Săpăturile de la cetatea Jidava lingă Cîmpulung, în Tocilescu
Mss. Ac. R.S.R., vol. 5137, fila 228.

18 Cf. D. Tudor. Oltenia Romană, p. 212.
19 E. Kornemann, Die neueste Limesforch1mg, în Klio, VII, (1907), p. 105
şi l!'IO!l) p. 500 şi urm.
~ 0 E. Fabricius, în R.E. p. 6'15.
http://cimec.ro
234 MIHAI CRISTUDOR
S~ar putea totodată ca, înaintea ridicării castrelor mari de pe

acest limes (Băneas·a, Săpata de Jos, Jidava) să fi fost ca o fază iniţială
castrele aestiva ce sînt ridicate în apropierea lagărelor mai susamintite,
pentru ca ulterior să se treacă la construcţia celor mari de tipul castra
stativa-hiberna.
Sumarele sondaje făcute în aceste castre de pămînt, nu ne dau o
imagine clară asupra evoluţiei lor în timp, ceea ce nu exclude nki
prezumpţia oa uniele din ele să fie de o dată mai recentă.
Caracterisitk pentru limesul Transalutanus este faptul că, dacă
primul limes de pe Olt se ţine strict pe linia acestui rîu, urmînd o
direcţie cit mai scurtă, cel de la est de Olt nu urmăreşte lini.ia cea mai
scurtă, ci cea mai posibilă şi mai facilă de apărat, din care cauză SJtră
bate bazinele mai multor ape (Vedea, Urluia, Argeş, perutru a nu aminti
decît oîteva) pe malurile cărora în poziţii dominante şi respectînd
canoanele legate de castrametiaţie, să-şi instaleze lagărele.
Remarcăm în mod deosebit amplasarea lagă:rului Purcăreni pe
malul Argeşului în apropiere de Piteş.ti, zonă de interferenţă a celor
:J rîuri (Doamnei, Argeş, Tîrgului) pe oare Polonic îl numeşte „cheie
de boltă a strategiei romane la confluenţa acestor văi".
Limesul Transalutanus precede linia strategică de aşteptare for-
mată din castre, burguri, turnuri de observare şi semnalizare, avînd
astfel eşalonate la o distanţă de 150-300 m de el lagărele : Flămînda,
Putineiu, Băneasa (două), Roşiori de Vede, Gresia, Crîmpoia, Urluieni
(două), FîUani, lzbăşeşti, Săpata de Jos (două), Albota, Purcăreni,
Jidava (două).
Castrele simple erau construite din pămînt, iar cele duble sînt din
cărămidă, din pămînt ars ce constituia incinta lagărului, iar singurul
construit în piatră este cel de la Jidava.
Cercetări şi sondaje întreprinse în castrele de pe limesul tran-
salutan au început cu TocileS(.'IU şi Polonic, care ne-au lăsart în manu-
scrise sau lucrări, descrierea lor, planurile cu dimensiuni aproximative
luate la suprafaţă.
Săpături nu s....,au efectuat decît la Băneasa, în 1943, de către
G. Cantacuzino, la Săpata de Jos în anii 1928-1929 de către V. Chris-
tescu, la JJdava în anul 1901 de către Polonic şi Tocilescu şi începînd
cu 1962 s~au reluat cercetările aici sub egida Institutului de Arheologie
de pe lîngă Academia R.S.R„ sub conducerea cercetătorului Emilian
Popescu.
Flămînda (jud. Teleorman). Esite primul castru din limesul Tran-
salutanus, fiind aşezat pe ma:lul Dunării, avea misiunea să supravegheze
un important vad. Incinta lui este din pămînit ce formează un val înalt
de 1,50 m, lat de 20-30 m, precedat de o fossa adîncă de 1,80 m. To-
cilescu ii publică o schiţă luată la suprafaţă de Polonic.
Putineiu (jud. Teleorman). După datele lui Polonic acest cag,tru
.se află la o distanţă de 18 km de cel de la Flămînda, are o formă pa.trată
cu ziduri din cărămidă, prevăzute cu 4 porţi. Slllprafaţa castrului este
de 52 X 52 m. Inaintea zidului se află un val înalt de 2 m şi un şanţ
adînc de 0,50 m.
http://cimec.ro
L1MESUL TRANSALUTANUS 235
Băneasa (jud. Teleorman). Se află în apropierea comunei Băneasa,

aşezat pe o înălţime ce domină împrejurimile - platoul Călmăţuiului,
:a o distanţă de 4 km de castrul de la Putineiu şi la 14 km de urmă
torul castru - Roşiori de Vede.
In urma excursiilor sale în aceste părţi, Cezar Bolliac idenJtifică
la Băneasa două castre ou incintă de pămînt, întreprinzînd sumare son-
daje care .au dat la iveală materiale ceramice, numismatice, obieote
din fier.
Cercetările efectuate pe acest limes de că•tre Tocilescu şi Polonic
s-au materializat în schiţele de suprafaţă ale celor două castre, precum
şi a dimensiuni.lor acestora : castrul cel mare are o suprafaţă de
180 X 170 m, iar oel mic 80 X 60 m.
Săpături sistematice, dar din neierricire de scurtă durată, sîrut efec-
t uart:e de G. Cantacuzino, oare ne face o succintă prezentare a castrului,
a stratigrafiei secţiunilor trasate, a materialelor arheologice ieşite din
săpăituri 21 •
Casitrul cel mare are o formă aproape patrată, cu axa orientată
N. S„ în aceeaşi direcţie cu limesul Transalutanus, unde prezumtiv
trebuie să se afle poarta praetoria. Incinta oe măsoară 130 m, respectiv
126 m, este compusă din zid de pămînt ars, inalt de 1,70-1,80 m,
inclusiv crenelurile şi lăvimea variind între 1,50-2 m. Precedînd zidul
se află o fossa de 8 m lăţime şi 2,50 m adîncime. La colţurile de nord
şi S. V. s-a putut identifica o îngroşare a zidului de incin,tă cu 0,50 m
întrebuinţată pentru protejarea colţurilor, ceea ce face ca zidul să aibă
aici între 2--2,50 m. In faţ:a zidului se găsesc o berma de 2,50 m, iar
în interiorul castrului lipit de incintă s-a identificat un drum de rond
iat de 2 m ce se afla pe o pantă de pămînt bătut, formînd un chirpic
cu o mare duriitate 2 2 •
La baza acestei pante, înconjurînd castrul la interior, s-a aflat
via sagularis avînd o lăţime de 4 m. Porţile castrului nu s-1au identi-
ficat, ele fiind probabil din lemn.
Cercetările efeotuate de Cantacuzino· în castrul cel mic au releva,t
suprafaţa acestuia de 84 X 60 m, un val înconjurător lat de 10 m şi
îna1t de 1,50 m, precedat de o fossa de 7 m lăţime şi 0,30 m adîncime.
Materialul arheologic rezultat în urma sondajelor întreprinse de
Cezar Bolliac şi G. Cantacuzino este compus din monede aparţinînd
lui Antonius Pius, Septimiu Severus şi Caracalla, din fragmente cera-
mice şi obiecte de metal. Nu s~a descoperit nimic care să ateste existenţa
trupei ce stJaţiorua aici, totuşi, ţinînd oorut de supra.faţa sa de 1,6 ha,
este de admis că putea să cantoneze un numerus sau o cohors quin-
generia peditata, adică o uni tiate de 500 de oameni.
1
Roşiori de Vede (jud. Teleorman). Cercetările întreprinse de Po-

loniic de-a lungul Troianului au evidenţiat şi castrul de pămînt de la
Roşiori de vede, oare avea o incintă pat:rată, cu o suprafaţă de
66 X 60 m. Precedind zidul se afla un vallum înalt de 1 m şi lat de
21 G. Cantacuzino, în Dacia, IX-X, 1941-1944, p. 441-472.
22 Acest sistem este folosit la Arcidava, din îngrămădiri de pietre (Gr. Flo-
rescu, în Istros, I, 1934 p. 65), la Micia din pămînt amestecat cu prundiş (C. Dai-
coviciu, Micia, p. 15-20), la Răcari din pămînt amestecat cu fragmente de cărămizi
şi pietre (Gr. Florescu, Castrul roman de la Răcari - Dolj p. 7).
http://cimec.ro
MIHAI CRISTUDOR
10 m în faţa căruia, pe o lăţime de 8 m, s-a [dentifkat un şanţ de

apărare.
Ghioca (jud. Teleorman). Aşezat în apropierea limesului, are o

formă dreptunghiulară, cu laturile de 100 X 136 m, înconjurat de un
val înia.U de 2 m, ce era preaedat de o fossa laită de 15 m şi adîncă
de 1 m.
Urluieni (jud. Argeş). Pe dealul Cotmeana sinit două castre de
pămînt, unul mai mare, eu o suprafaţă de 146 X 140 paşi, apărat la
exterior de un şanţ lat de 7 m, '&lînc de 1,50 m şi un val l18Jt de
15-18 m şi înalt de 1,50 m. Caracteristic este faptul că şanţul de J:a
castrul cel mic, a cărui incintă măsoară 115/150 m este comun cu oel
de la castrul cel mare. Aşezarea castrului pe marginea unor rîpe fac-e
inutilă existenţa şanţului şi valului de apărare pe două din laturile sale.
Fîlfani (jud. Argeş). Face parte din sti.stemul de apărare al lime-

sului ,transalutan, ocupînd o poziţie dominantă în apropierea văii Urluii,
acoperind o suprafaţă de 84 X 120 m, înconjurat de 3 valuri şi 3 şan
ţuri. Unul din valuri măsoară 15 m lăţime şi 2 m înă,lţime. Daitorită
aşezării sale într-o minunată pO'Ziţie strategică, fi:ind înconjurat din trei
părţi de rîpe adînci, era accesibil doar pe o singură latură, unde trebuie
să fi avut şi poarta.
Săpata de Jos (jud. Argeş). La o distanţă de 25 km de Viteşiti,
în apropierea rîului Coitmeana, ce înconjoară din trei părţi un platou,
s-au identificat două c astre, unul din pămînt şi altul din cărămidă, ce
1
iac parte din sistemul limesului transalutan.

Planul castrelor şi dimensiunile de suprafaţă le ·avem din manu-
scrisele lui Polonic, iar cercetări sistematice au fost întreprinse în anii
1928-1929 de către V. Christescu.
Castrul de pămint. Este de dimensiunile 35 X 45 m, avînd o incintă
formată dintr-un val de pămînt bătuit, prevăzut în unele locuri cu birne
orizontale. In faţa zidului de incintă se afla un şanţ ce făcea parte şi
din sistemul de ·apărare din faţa oastrului cel mare. Sondajele de aici
n-au soos la iveală nici un obiect roman.
Castrul de cărămidă avea o supra.faţă de 125 X 90 m. Zidul său de
incintă era din cărămidă şi măsura 1,50-1,75 m grosime, apărat la exte-
rior de lllil val de pămînt liat de 6,50 m şi înalt de 1,50 m. Colţurile
castrului erau rotunde, fiind prevăzute în interior cu turnuri de dimen-
siunile 10 X 6 m. Berma nu a fost descoperită, V. Christescu oonsiderînd
că Whergangul şi aces.ta formau un tot, despărţit doar de 2Ji.dul de incintă.
Porţile şi pretoriul n-'aU fost precizate. Din săpăturile efectuate în incinta
castrului au ieşit la iveală mai multe monede de bronz, găsiite izolat şi
un tezaur de 44 de monede de argint, datînd din timpul lui Septimius
Severus pînă la Filip Arabul, din care cauză s-a considerat ca înte-
meietor al întregului limes Septimius Severus, iar perioada de sfîrşit
a acestei linii fortificate ca datînd din vremea lui Filip Arabul, anul
245 e. n., o dată cu atacurile carpice.
Albota (jud. Argeş). În apropiere de Albota se află un castru, ce
face parte din sistemul de apărare al limesului transalutan, fiind aşezat
http://cimec.ro
pe un platou înconjurat din trei părţi de rîpe adînci. Incinta e con-

struită din pămînt, avînd o formă patrată şi acoperind o suprafaţă de
108 X 95 m, prevăzută la exterior cu un val de apărare lat de 20 m şi
inalt de 0,50 m.
Purcăreni (jud. Argeş). Aşezat într-o poziţie dominantă, pe malul
rîului Doamnei, la configuraţia rîurilor Argeş, Tîrgului şi Doamnei, con-
trola drumul ce ducea spre Jidava şi mai departe spre Bran. Incinta
sa este din pămînt, fiind, în mare pante, distrus de ape, dimensiunile
s.ale lăsate în manuscrisele lui Polonic sînt doar orientative : 160 m
o latură, precedată de un val înalt de 1 m şi lat de 0,33 m.
Limesul Transalutanus care se sfîrşeşte lîngă acest castru nu s·e mai
cunoaşte pe o distanţă de 50 km, pînă la Jidava, interval în care el era
compus, probabil, din alte castre, turnuri de observare şi chiar vallum,
dar care nu ni s-a păstrat, fiind distrus de ape.
Jidava (jud. Argeş). Pe valea Cîl_!l.pulungului, pe un platou încon-
jurat de apele rîului Tîrgului, la intersecţia căilor de comunicaţie ce
veneau de la Dunăre s.pre Transilvania, îndeplinind sarcina apărării tre-
cătorii Bran, se aflau două castre, unul de dimensiune mare, construit
din piatră şi unul mai mic, cu o incintă de pămînt, în apropierea acestuia.
Primele ştiri despre acest castru le avem de lia de Marsigli, săpături par-
ţiale făcînd în 1877 Butculescu, pentru ca în 1901, P. Polonic să le con-
tinue, lăsîndu-ne-dimensiunile porţilor, ale praetoriului, planul întregii
fortificaţii 23 • "' " , ..
Castrul de pămînt. Se află la o distanţă de 2.Q_Q m de cel de

pămînt. Identificat de Polonic, din manuscrisele căruia redăm următoa
rele dimensiuni : forma pairată cu colţuri rotunde, latura 80 m, încon-
jurat, de un val lat de 10 m şi înalt de 1 m, precedat de un şanţ cu
lăţimea de 5 m. Sondajele de aici au scos la iveală ceramică şi cărămizi.
Castrul din „Dealul Morii". Cercetările de teren ale aceluiaşi Polonic
au relevat pe dealul Morii de lîngă C.-Lung, un castru din care au ieşit
cărămizi asemănătoare celor de la Jidava.
Castrul de piatră. Es te orientat pe axa N-S„ cu pata praetoria spre

1
sud, de unde se aştepta inamicul. Din planurile lui de Marsiglii ar reieşi

că acest castru avea un prim şanţ la o distanţă de 100 m, faţă de zidul
de incintă care se putea umple cu apă, lucru puţin probabil pentru că
lagărul esite ~zat pe o curbă de nivel mult mai ridieată decît apa
rîului Tîrgului. Un al doilea şanţ, care face parte din sistemul de apă
rare al lagămlui, s-a aflat în urma săpăturilor efectuaite de Polonic
lîngă ;zidul construcţiei, avînd o formă ascuţită, lat de 11 m şi adînc
de 3 m, iar prin descoperirea unor sitîlpi în interiorul şanţului, au evi-
denţiat faptul că în dreptul porţilor existau poduri mobile.
Dimensiunile castrului sînt 132,35 X 98,65 m, zidurile siale din
piatră de rîu, au ca liant mortarul, iar pentru creneluri cărămida, ziduri
a căror grosime este de 1,80 m, iar temelia de 2,20 m. Porţile aveau
ziduri în exterior, îmbrăcat cu un puternic parament de blocuri de
piatră, în tehnica opus quadratus 24, acestea părînd a fi dintr-o epocă
23 P. Polonic, în Tocilescu, Mss, Ac. R.S.R„ Vol. 5137, fila 204 şi urm.
24 Sistem similar la Micia, cf. C. Daicoviciu, op. cit. p. 16.
http://cimec.ro
238 MIHAI CRISTUDOR
mai tîrzie ridicării iniţiale a castrului, 'indicînd mai degrabă o refacere

a acestuia. Colţurile castm1ui sînt rotunde, avînd o îngroşare la exterior
de 0,70 m, pe o distanţă de 3,30 m, care formau un turn de colţ semi-
circular, dar care la interior are forma aproape patrată. Caracteristic este
faptul că aceste turnuri sînt construite din zid masiv de piatră, ceea ce
ne face să credem că .turnurile aveau suprastructuri din lemn dacă
asociem şi mulţimea scoaibelor şi a cuielor ieşite din săpături. Castrului
i-au fost indenti.fioate cele patru porţi, toate prevăzute cu turnuri. In
interiorul castrului se află praetorium cu dimensiunile 34, 70 X 30,40 m,
construit din ziduri groase !folosindu-se ca liant mortar. In partea de
vest a casei comandanrtului s-ia indentifioat horreum-ul lung de 37,70 m
şi lat de 13, 75 m avînd ca susţinători ai zidului contraforţi.
Descoperirea unui denar de •argint aparţinând timpului lui Com-
modus afliat pe nivelul de călcare al acestui horreum duce la ipoteza că
a.ceastă magazie ce exista în timpul lui Commodus a fost probabil
refăcută [n urma unor avarii, după cum s-a putut observa şi la con-
traforţii zidului ce prezentiau urme de reparaţii 25 •
Castrul Jidava-complex închis prevăzut cu 22 turnuri de apărare
se situează prin suprafaţa sa de 1 300 m p ca cel mai mare castru al
limesului Tra.nsalutanus. Aşezat într-o poziţie dominantă, barînd drumul
ce duce spre trecătoarea Bran, oare lega pe dacii de pe ambele
versante ale Carpaţilor, castrul e conceput ca o puternică fortificaţie
avînd în acelaşi timp sarcina supravegherii celor care au distrus bll'rgul
Rucăr-dacii liberi staţionari în părţile muntoase - de a reglementa
explotarea minei de sare ce se af1a în iapropierea c.astrului, în localitatea
pe care tradiţia orală i-a consemnat-o în Apa. Sărată.
Raportat în timp, castrul 1acesta se leagă de măsurile organizatorice
şi administrative lua.te de Hadrian şi Antonius Pius, care departe de
a socoti pe daci şi roxolani pacificaţi, au luat măsuri în consecinţă
întărind limesul Alutanus şi construind linia fortificată de l•a răsărit
de Olt. Compararea formelor arhitecturale ale oastrului Jid:ava, a sco-
pului determinat în cadrul apararu Daciei, a materialului faptic
evidenţiat de săpături, cu oastrele Racoviţă, Răcari, Micia, Arcida·va,
arată, multe simiHtudini evident exceptînd subiectivismul inginerilor
constructori ai fiecărui oastru de mai sus citat, ridicate în perioada
Hadrian-Antoninus Pius.
Castrele pe care le-iam luat ca mi·jloc de comparaţie cantonau în
ele, numeri, cohortesalae. La Raooviţă, după opinia nroastTă staţiona
probabil tot numerus burgariorum et veredariorum Daciae lnferioris 26 ,
atestat în castrul de la Copăceni, 1a Răoari numerus Maurorum S
(alde) 27, Micia cohors 11 flavia Commagenorum ( equitata), cohors 1
2s Cf. F. Mîrţu, Prezenţe dacice în viaţa domestico-militară a castrului Jidava,

în Mss., nota 2 fila 1, identificată şi de Bucur Mitrea, în S.C.I.V. tom. XVIU, nr. 1,
1967 p. 197. Moneda se află la muzeul Cîmpulung-Muscel, sub nr. de inventar 2463
25 Gr. Tocilescu, Fouilles, p. 130.
21 N. Gostar, Numele antic al aşezării de la Răcari, în S.C.I.V., V, 1954,
p. 607-610.
http://cimec.ro
Vindelicorum şi ala I llispanorum 28 , Arddava cohors I Vindelicorum 29 ,

iar în castrul Drobeta ridioot după cum se ştie în perioada dintre cele
două războaie dacice şi completat de lucrările efeoturate în timpul lui
Had111ian staţionau cohors III Campestris şi cohors I Sagittariorum
milliaria 30 , ceea ce ne face să credem că este întemeiată ipotez.a potrivit
căreia Jidava ar fi fost reşedinţa unei unităţi auxiliare de numeri,
ohorte srau rală de cavalerie.
In castru deosebit de mărturiile epigrafice cu numele soldaţilor
zidari, este atestată inscripţia de milles turmaris 31 care reprezintă o
funcţie de oavalerie menţionată atît la equi1:es sirngulares cit şi la alae.
Descoperirea de arme în special săgeţi folosHe de sagittari, lănci
întrebuinţate pe întreg imperiul de formaţiunile auxiliare de cavalerie
pledează pentru o formaţie de călăreţi şi în lfine lega.te de aceeaşi
equus cabalus.
Studierea armamentului descoperit, în special depozitul cu cele
peste . 400 de săgeţi din praetorium, apoi varietatea tipurilor de
pilum-uri 32 şi săbii - machaera 33 , întăresc işi mai mult opirnia privind
Eioeasită tmpă de oavalerie, care raportînd-o pericoluluii prezumat de
străpungerea limesului de către duşmani, putea să se retragă [n timp
util pe aliniamentul următor - limes Alutanus ceea ce opinăm că s...a
şi întîmplat în 1anul cînd limesul pe oare îl apărau a că 1zut sub loviturile
carpice.
Mulţimea săgeţilor descoperite ~n armamentarium relevă cel puţin
ipotetic că avem de-a foce cu o trupă de călăreţi sagittari specializaţi
în luptele de deal şi de cimpie.
Făcînd o derogare de la scopul strategic dete11mina.nit în cadrul
limesului transalutan al castrelor ce dădeau trăinicia şi stia:bilitatea
acestei linii, reliefăm în acelaşi timp caracterul predominant de focare
materiale şi cultuT1ale roma.ne difuzate în aria culturală geto~dacică din
împrejurimi. Incadrat în masa dacilor din întreaga provincie, populaţia
din părţile nordice :ale limesului trransalutan vor încerca să scutere prin
dese răscoale stăpînirea romană. Astfel au loc un işir de răscoale
interne începînd cu Hadrian, continuînd cu Antonius Pius şi luînd o
amploare deosebită în timpul împăraţilor următori.
2s C. Daicoviciu, Micia, p. 23.
~9 Gr. Florescu, în Istros, I, 1934, p. 60-72.
30 D. Tudor, Oltenia romană, p. 231 şi 232.
31 P. Polonic, în Tocilescu, Mss. Ac. R.S.R., val. 5137, fila 231.
32 S-au descoperit 21 virfuri de sulită. Acest fel de arme servind la aruncat,
în lupta de la distanţă, majoritatea aflate în armamentarium, cunosc patru tipuri

principale : două tipuri cu virful piramidei mult alungit sau mai scurt cu patru
feţe, toate au minerul tubular, tronconic pină la bază patrată, avind cite o gaură
pentru, cuiul ce le fixa pe miner aflat la Muzeul Cîmpulung-Muscel, inv. nr. 2356).
Al treilea tip este tot cu vîrful piramidei nr. inv. 2357).
Al patrulea tip de pilum este cu vîrful harpon cu miner tronconic şi în
torşadă, nr. inv. 2241) identificate şi după Reinsch, în D.A., IV, 1, p. 483. In afară
de aceste pilum-uri s-au mai găsit două tipuri de lănci pentru lupte corp la corp
(hasta). Un tip are o formă romboidală, aplatisată, bombată uşor de-a lungul
nervurii centrale, cu minerul scurt, tubular, tronconic, (inv. 2564). Al doilea
tip este în formă de frunză de salcie cu minerul tubular tronconic. Vezi, şi Cagnat-
Chapot, Man. d'arh. rom„ Paris, 1920, II, p. 330.
33 Machaera - este o armă de forma unui cuţit, o sabie scurtă, cu o muchie
uşor curbată şi minerul peduncular aplatisat (nr. inv. 2566). Identificate după
E. Saglio, în D.A. p. 1460.
http://cimec.ro
240 MJHAI CRISTUDOR
Pentru întărirea defensivă a provinciei împăraţii romani vor

căuta să întreprindă măsuri de consolidare, de construire a noi .forti-
ficaţii şi de asemenea folosindu-se şi de diplomaţia desbinării alianţelor
cu popoarele barbare. Atrăgîndu-i pe goţi cu stipendii consdstente
romanii vor intra în conflict cu carpii care vor ataca Moesia în anii
240 şi 242. Acest uLtim atac a afectat .puternic şi graniţele de răsărit
ale Daciei iar în baza descoperirii tezaurului de monede imperiale de
la Săpata de Jos, unii cercetători înclinau să creadă că la această dată
a fost părăsit limesul transa.lutan 34 • In ultimpul timp s-a demonstrat
însă că este incoherent a mai susţine această 'ipoteză <leoarce tezaurul
de la Săpata de Jos nu constituie o dovadă peremtorie pentru părăsirea
limesului, la o dată dnd, deşi pericolul era mare pentru soldaţii can-
tonaţi în castre, nu :reclama părăsirea limesului. Sensul îngropării
tezaurului trădează mai de grabă intenţia posesorului de a rămîne.
Continuarea vieţii limesului şi după anul 242 este 1atestată de
două monede, una de bronz bătută la Viminacium in anul 241 36 , care,
ca monedă măruntă a necesitat un timp mai îndelungat pentru a ajunge
în regiunea unde a fost găsită - castrul Jidava - şi mai ales o altă
monedă de bronz (as) datînd din vremea lui Gordian III (240-244 e.n.)
găsită în acelaşi castru 37 • Altă dovadă ce pledează în favoarea ipotezei
mai sus citate este faptul că întărirea limesului alutanus cu noi lucrări
de fortificaţii cum este de exemplu împrejmuirea Romulei cu un al
doti~ea zid şi prin aducerea de noi efective militare, are loc abia în
timpul lui Filip Arabul.
Sub presiunea atacurilor din 242 e.n., se poate spune că limesul
transalutanus a fost afectat putemic fiind străpuns de atacatod,
suferind stricăciuni, care însă au fost repede refăcute. Descoperirea
tezaurelor de la Săpata, aipoi cele din Oltenia şi din Transilvania
atestă că pătrunderea carpiilor s-a făcut priin cîmpia munteană spre
Oltenia şi de aici prin trecătoarea Turuiru Roşu spre centrul Daciei 38 •
Atacul din 242 este preludiul marii invazii din 245 cînd carpH vor
devasta din nou Dacia necesi.tînd venirea împăratului FHip Arabul în
provincia atacată şi abia după lupte îndelungate va reuşi să-i învingă
dbHgindu-i să părăsească Dacia 39 •
Sub presiunea acestui atac limesul transalutanus este pentru a
doua oară străpuns şi de data aceasta părăsit definitiv. In castrul
Jidava s...iau găsit sub dărîmă·turi oasele soldaţilor care-l apăraseră pînă
atunci şi care surprinşi de vigoarea atac-ului n--au mai putut să se
salveze regrupindu-se pe linia Oltului.
34 Christescu, în Istros, I, 1934, p. 73-80 ; idem Istqria militară a Daciei, p. 91.
pe loc şi nu de a plec.ia 35.
35 M. Macreaşi D. Frotase. Tezaurul de monede imperiale romane de la
Geomal şi
invazia carpilOT din anul 242 în Dacia, în S.C.S. Cluj, 1954, V, 2, p. 554.
' 38 D. Tudor, Inscripţii latine în muzeul de antichtt4ţi Iaşi, în C.S.C. Iaşi IV,
nr. 1-2, 1953, p.
37 Găsită în faţa turnului intermediar al laturii de vest a castrului în cam-
pania din 1962, aflată la Muzeul Cîmpulung-Muscel, nr. inv. 2462.

38 M. Macrea şi D. Frotase, op. cit., p. 555.
39 Singurul izvor este Zosimos, I, 20, cf. M. Macrea, Monedele şt părăsirea
Daciei, în A.I.S.C., III, 1936-1937, p. 275.
http://cimec.ro
7
Odată cu căderea limesului triansalullan fo~E,W__dacică va fi
insistent atacată de populaţiile dacice învinse dar nesupuse co~omt~
·cu luptele interne ale fraţilor lor -învin.şi şi supuşi toate la un loc în
contextul general al crizei imperiale ronoretizată în neputinţa menţinerii
ordinei în mijlocul dezordinei care era lumea „barbară".
Ceea ce însă istoria a consemnat a fost faptul că din încleştarea
legiunilor roma.ne ale lui Ulpius Traiianus cu oştile lui Decebal, a
stăpînirii romane în această provincie pînă la căderea ei şi după aceea,
va vedea lumina vieţii un nou popor care şi-a luat numele de la
strămoşi comuni. Acest popor - poporul român - .avînd în conştiinţa
iatini.tăţii un suport stenic şi vitalizant va înfrunta cu bărbăţie şi
curaj fur,tun.He unei istorii zbuciumate, pentru a-şi păstra în decursul
veacurilor dreptul la existenţă, a-şi conserva limba şi .teritOTiul, obi-
ceiurile şi fiinţa naţională.
LIMES TRANSALUTANUS
RESUME
L'auteur releve le caractere defensif de ce limes, dans le contexte

de la lutte menie par ,l'armee romaine contre Ies revoltes :internes de
Dacia corroborees avec Ies attaques externes des Carpes.
En s'appouyan.t sur Ies preuves numinismat1ques architecturaJes ty-
polog1iques on montre que le limes est l'oeuvre d'Antoni.us Pius du nom
duquel est lie aussi la construction des limes doubles d'Angleterre et
d'Allemagne.
En ce qui concerne Ies castres du limes ils ont ete successivement
deve et pas en meme temps.
La defense du limes etait foite par Ies troupes de cavalerie pour
pouvoir se replier au cas de danger sur le limes Alutanus. A J,a sui.te
des attaques des Carpes le limes Transalutanus seria quitte apres
l'an 245 e.n.
http://cimec.ro
http://cimec.ro
ORIGINEA ARGEŞEANA A LUI IANCU DE HUNEDOARA
IN LUMINA RECONSIDERARll CRITICE ŞI EXHAUSTIVE
A CRONICII LUI BONFINIUS
FLAMINIU MIRTU
Anul acesta, la 11 august, se împlinesc 515 ani de 1a dispariţia -

în plină glorie - din lumea contemporanilor săi, pentru ia intra în
istoria nepieritoare, a lui Iancu de Hunedoara, conducătorul luptei
antiotomane în sud-estul EUTopei, la jumătatea secolului XV.
Personialitatea de proporţii universale a eroului, coordonator al
eroismului maselor ţărăneşti, antrenate şi conduse de el, în cadrul unui
sistem politioo-miHbar de colaborare unitară ia celor trei ţă·ri româneşti,
împreună cu popoarele din sudul-estul continentului a generat pre-
mizele luptei victorioase, cu larg caracter popu1ar, dusă în continuare,
în acelaş scop, de Ţara Româneascâ şi Moldova, în perioada lui Vlad
Ţepeş şi Ştefan cel Mare. .Jn acest fel, ia fost întîrziiată, cu aproape
şase decenii, expansiunea otomană în FJL1ropa centrală, respectiv fiind
împiedicată substituirea mai devreme, aici cu formele mai înapoiate
ale feudalismului otoman, a relaţiilor feudale ce se găseau mai Îfl!-
intate, atunci în ţările europene. Pentru aceste mot~ve a fost
justificată preocuparea majoră ia contemporanilor umani.şti, dar şi a
modernilor, pentru cercetarea amănunţită a vieţH celui în cauză.
Ceea ·Ce a rămas însă încă obiect controversat, în oadrul investi-
gaţiilor şi interpretării în problemă, este localizarea geogriafică, exactă,
a zonei de origină a 1acestui român, de excepţională valoare politică şi
militară. Nici astăzi nu se poate afirma că istoriografia noastră ar
fi lămurit, cu precizia cuvenită,şi peremptoriu, acest punct, deşi el a
constituit un obiectiv .frecvent în preocupările unor cercetători de pres-
tigiu, oare au întocmit lucrări de incontestabilă valoare 1• Ca atare, în
1 Şt. Pascu, Rolul cnezilor din Transilvania în lupta antiotomană, a lui Iancu
de Hunedoara, în Studii şi cercetări de istorie, VIII, 1957, 1-4, Cluj, p. 25, nota 1.
- D. Prodan, Iancu de Hunedoara, în Studii şi cercetări de istorie, VIII, 1957, 1-4,
p. 10. Camil Mureşean, Iancu de Hunedoara şi vremea sa. Bucureşti, 1957 - Camil
Mureşean, Iancu de Hunedoara, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1968.
http://cimec.ro
244 FLAMINIU MIRTU
concluzie obiectivă, persistă situaţia de controversă 2 , de supoziţie şi

ipoteză, în temă. F1aptic însă, aceasta este restrînsă la două variante,
singurele demne de interes, intrucît sînt singurele cu temeiuri realmente
fundamentabile. Alternativele se cunosc : 1) o descendenţă dintr-o
familie de cnezi hunedoreni, băştinaşi români din Ţara Haţegului, 2)
o descendenţă dintr-o fiamilie din "rara Romti.neascâ, refugiată în Tran-
silvania.
ln lumina acestor perspedive, socotim imperios neoesa.ră o ri-
guroasă reconsideraire critică a izvoarelor de bază, de care dispunem,
coroborate cu noile ~tiri pubUoate, pe oare le vom întregi şi confrunta
cu datele inedite pe care am reuşit să le descoperim în cursul inves-
tigaţiilor intreprinse. Dintr-un început vom preciza însă că bine-
cunoscutei lucrări a lui Bonfinius nu-i putem minimaliza chiiar şi
informările controlabile pînă la evidenţă, în problemă, cum s-ia procedat,
neîntemeiat, şi în prejudiciul unui minimum de adevăr existent.
O vom reconsidera, :avînd în atenţia maximă ceea ce constituie
obi·şnuitele deficienţe ale izvoarelor narative. : subiectivismul şi poziţia
de clasă a autorului. In speţă. însă, acestuia trebuie să-i refuzăm şi
linia apologetică adoptată faţă de patronul său, regele Mathias, uzuală
vremii, dar şi inevitabilă, pentru C€l care luat ca secretar al suveranului
şi ca lector al reginei Beatrice, primise, ca o sarcină, redactarea
eunoscutei cronici.
Nu vom omite, deasemenea, că privitor la valoarea documentară
a izvorului în aauză, este cunoscut că informaţiile aparţin în plină
paternitate lui Bonfinius numai începînd cu anul 1471, cele ooterioare
fiind o complicaţie de izvoare maghiare, cu precădere folosirea cronicii
lui Turoczy 3 •
Considerăm că o reexaminare critică a lucrării este de o stringentă
necesitate, pentru cel puţin cîteva motive, care au fost scăpate pînă
acum din vedere, sau cărora nu li s-au acordat întreaga importanţă,
pe oare în realitatea lor obiectivă o au. •1. Originalul cronicii a fost
pierdut, cum se ştie, iar după o copie defectuoasă au fost tipărite ediţii
fragmentare {în 'latină, germană, maghiară), prima completă fiind a lui
Jan Sambucus, tipărită în 1568 la Base!, căreia i-au urmat numeroasele
altele : în 1575 la Cluj, în maghiară, cele din ·1581, în latină şi germană,
la Francfurt am Mein, în 1606 la Hianoviae, în 1690 la Koln, în 1722
la Tyrnaviae, etc, mcnţionînd aici numai pe cele pc oare le-am putut
eereeta. Toatc acestea a~t însă o valoare informativă surprinzător de
inegală, în funcţie de ediţi1a, textul, stilul şi Jimba rcdadării. 2. Cons-
tatînd d numai în unele ediţii aflăm predzări de valoare edificatoare
în problema localizării originii lui Iancu, considerăm că numai o 1analiză
2 Istoria României, II, p. 434 („Rămîne posibilă însă şi o altă versiune")

D. Prodan, op. cit. p. 10, arată că dacă astăzi este clară originea românească, a
lui Iancu de Hunedoara, locul de origină este încă discutabil. Camil Mureşan,
c..p. cit. p. 40, nu exclude origina lui Iancu, din Ţara Românească, admiţînd că :
„fie că venise din Ţara Românească, fie că se ridicase dintre cnezii din părţile
Hunedoarei...".
3 L. Juhasz, Paralele, între cronica lui Thuroczy şi a lui Bonfiniu, de la Si-
gismund pînă la Mathei Corvin, 1938 (Thur6czy es Bonfini kr6nykdnak osszehason-
litasa Szigmondtol Matyasig).
http://cimec.ro
ORIGINEA ARGEŞANA A LUI IANCU DE HUNEDOARA 245
exhaustivă şi comparativă a tuturor edi,ţiilor apărute înainte de secolul

XVII, poate conferi vaLabilit.atea unor puncte de vedere.
Opiniile expuse pînă acum, aşa cum se indică în trimeterile
bibliografice, din lucrările existente, utHizează acest izvor numai prin
anializa unei singure ediţU şi dintre cele mai noi, - care cuprind
îndeosebi omisiuni, ce s-au înmulţit pe măsura succesiunii ediţiilor în
timp 4 •
Vershinii potrivit căreia Ianou de Hunedoara îşi trage origina dintr-o
familie din Ţara Homânească, ce s ....ar fi strămutat în Transilvania -
deşi emisă de majoritatea izvoarelor narative 5 , i se ridică obiecţiunea
că interpretarea s-ar datori unei confuzii generate tot de cronica lui
Bonfinius.
In aceasta se spune, despre erou, cităm : „In Corvino vieo natus"
ceea ce ar însemna, după unii cercetători : născut în satul Corvin.
Considerăm că nu este traducerea sensului ex:act şi nici interpretarea
justei semnificaţii. Derivat din substantivul latin corvus-i, forma
Oorvino are a~ci cali:tatea de atribut, de la corvi.nus-a-um şi însem-
nează „corbesc", după cum avem, de pi~dă, caninus-a-um, cîinesc, de la
canis-is cîine.
Ca atare, traducerea exactă a textului din cronică, este : „născut
în s,atul corhesc", ceea ce are cu totul altă semnificaţie, cum vom arăta
mai jos. Un sat cu denumirea textuală de Corvin, n-a existat niciodată,
nicăieri, ~i nu-l pulom admite pe simpla prezumpţie de intenţie a lui
Bonfinius, dar lipsită de probe, că, cităm„ după unii cercetători," de
fapt cronioarul nu spune aici altceva <lecit că eroul s-a născut în
localitatea de reşedinţă a familiei, adică în Hunedoara... 6 ••• (!).
Acest punct de vedere poate fi susţinut numai pe folosirea unor
ediţii tîrzii ale cronicii, cum este aceea din 1690, a căror valoare
informativă, de precimre şi localirere, este depăşită substanţial de texte
anterioare, ale iaceluiaş Bonfinius.
ln acest sens, în ediţ1a „Ungerische cronica", redactată în limba
germană medievală, tipărită în ductul gotic, avînd şi imagini, de Peter
Schmidt, La Frandurt am Mein, în 1581, în editura lui Sygmund Faie
erabends 7, Bonfinius se ocupă [n două locuri de originea lui Iancu,
respeoHv în două cărţi : ,a patra ,şi a noua, ale decadei a treia. lncă 'în
.,Regis·ter oder kurtzer hegriif der 45 Bucher Antonii Bonfinii von
Ungerischen Geschichten" de 1a sfîrşttul cr1cmicii, avem indicaţii ~n
temă, cu trimitere la pag. 226 : „Iohannis Corvini geschleoht und
hea:-kommens" adică neamul şi originea lui I.C. - şi deasemenea tri-
miterea pentru pag. 274, eu indicaţia "Corvini wie sie in Ungem
kommen !". Cum iau venit Corvinii în Ungaria {Transilvania n.n. -).
La pagina 1226 a cărţii a IV-a, aflăm un sulbtitlu marginal, „,Herkomme
Iohannis Corvinis", în traducere : originea lui I.C. şi deasemenea în
cartea IX-18. la pag. 274, se află subtitlul „Hollos vaterland Iohannis
Corvini", adică Hollos - patria lui I.C. Acest cuvînt „hollos" aflat şi
• IstoTia României, II, p. 446, foloseşte tîrzia ediţie din 1744 - Viena, Camil
Mureşan, op. cit., p. 44, nota 1 şi 3 foloseşte, deasemenea, o ediţie din 1690, etc.
5 Istoria României, II, p. 434.
6 In acest sens şi Camil Mureşan, op. cit. ibidem.
7 Biblioteca de literatură străină, Bucureşti str. Bis. Amzei nr. 5 cota D. 2187.
http://cimec.ro
246 FLAMINIU MIRŢU
în ediţiile latine de mai tîrziu n-a iatras atenţia suficientă a cercetătorilor.

Este un termen maghyar, de 1a cuvintul hollo ce însemnează corb, iar
oa ho 11 os, are 1aici semnificaţia de atribut, însemnînd corbesc, echi-
valentul termenului la,tin de corvino.
Insemnătatea completă a cuvîntului hollo cu valoarea de preci-
zare şi localizare geografică, o confirmă iarăşi textul paginei 226, amin-
tite, situat late11al subtitlului marginal menţionat, şi are următorul
cuprins : „ist aus dem stecken Corvino oder hollos hurtig und sein ge-
schlooht in das k6 Corviner erstreckt" - în traducere : este din ramura
corbească, sau mai de grabă ho 11 os (adică corbească în maghyară) şi
neamul său este răspîndit în Piatra Co~benilor (k6 Corviner).
Cuvîntul ko deasemenea maghyar, nereţinut suficient şi neinter-
pretat pînă acum, înseamnă piatră, iar pentru motivul că îl aflăm ataşat
cuvîntului Corviner, se impune cu o funcţionalitate toponimică, de loca-
lizare a aşezării, denumită şi existentă şi astăzi, dealtfel, Corbii de pia,tră,
aflîndu-se, cum se ştie, pe versantul sudic carpatic, în zonfl. muntoasă
a judeţului Argeş. Looalitatea a constituit totuşi obiect de discuţie, sub
apelativul simplu de Corbi sau Corbeni (aşezări d:i'ferite, dar deasemenea
exlistenite în aceeaşi zonă transalpină) într-o versiune prezentată ca ipo-
tetlică şi combătută, deşi fără argumente, de către unii cercetă·tori 8 • Nu
se aminteşte nimic despre amănuntele de localizare aflate în ediţia
germană din 1581, a cronicei, pe care le-am semnalat.
Un alt fragment din textul aceleeaşi pagini 226, se coraborează,
edificator, cu cele de mai sus. CHăm „man segt d.:iss sein Vater unteir
dem Valachen, die jetzt der GOlthen und Dacienland in hahen noch von
cier ko Bilrge.r herkommen", în traducere : se spune că tatăl său (al 1ui
Iancu n.n.) este dintre Valahii care posedă acum ţara Goţilor şi ţa.ra
Dacilor, şi încă (se spume) veniţii dintre cetăţenii (locui.torii n.n.) din
Piatl'la.
Textul în cauză, din cartea a IV-a din decada a III-a a cronicei,
dă în continuare precizări în acelaş sens, asupra :apartenenţei transalpine
a fumiliei lui Iancu, căci, cităm „man sagt <las Keiser Sigmund diesen
jungen Corvin, als er noch gan:tz }ung gewesen um seiiines Vaters ritteir-
lichen ithat, villen jenseit den Alpen und hoch gebi.irgen her erfordert
und ihm in Siebenbilrger gesetzt".
Textul a fost triansmlis şi în ediţiile posterioare, în limba laitină,
cu unele modificări dar cu iace1aş sens : „Sigismundum enirn affirmant
fama paterni, nominis foannem adhuc ephebum e TrensaLpinis oris in
Transilvaniam transtulisse 9, .în traducere : împăratul Sigismund, pentru
faima numelui său părintesc (a lui Voicu, tatăl) n.n.) 1-:a adus pe Iancu,
încă efeb, (deci la vîrsta de 16-20 de ani, n.n.) din ţinuturile transalpine
în Transilvania.
Precizarea de mai sus, cunoscută din versiunea latină, enunţînd
documentar-narativ, localizarea originei lui '1ancu în Ţ1ara Românească,
8Camil Mureşean, op. cit. p. 44, („Numele Corvinus . . . al familiei, a d8:t
naştere şi părerii eronate că ea s-ar trage dintr-un sat cu nwnele de Corbi,
Corbeni, fie din Haţeg fie din Argeş").
9 Bonfinius, Historia Pannonica sive Hungaricarum Rerum, Decades IV, et
demidia, decada III-a, cartea IV-a, pag. 304, Kăln, 1690.
http://cimec.ro
ORIGINEA ARGEŞANĂ A LUI IANCU DE HUNEDOARA 247
capă·tă astăzi un nou aspect în lumina precizărilor ediţiei germane din

1581, integrate deabia astăzi în contextul general al elementelor edifi-
catoare în tema în cauză.
Avem însă la aceas·ta încă o coroborare preţioasă. Este referirea de
la pag. 274, însă din cartea a IX-a, ia cronicii de la Franclurt, în ediţie
germană. Aci în dreptul subtitlului marginail (el însuşi semnificativ)
cităm : „Holilos vaite1"11and Johannis Coirvini" - adică : locul corbesc,
Coribi, :patriia lui Iiancu Corvin - se precizează : „Unter diesen (Wala-
chen - in.n.) ist dias Blut Corvini so l0iI1g verborgen gelegen und zu
letzt in dem Dorf C·orvino (Hollos)" - în traducere : printre aceşti viala-
chi - n.n.) este bine ascuns sîngele coI1beanului, aşezat .în cele din urmă
în satul oorbesc (adăogînd şi termenul rnaghyar - hollos). Elementele
noi de loaaliz,are geografică pe care le prezintă ediţia germană din 1581,
a cronicii lui Boniinius, cuprind valoarea unei precizări toponimice, prin
cuvîntul - atribut - maghyiar ho 11 os : corbesc, nesubliniat pînă
astăzi, completat cu substantivul ko = piatră, iaci cu ·acei1aş semnificaţie
de element toponime, cum o confirmă termenul Ko Corviner, adică Piatra
Co!'.bilor - Corbii de Piia:tră de astăzi. Aşezarea aceasta se ailă şi acum,
faptic şi exclusiv, în judeţul Argeş, necunoscîndu-se n~mic asemănător
în Haţeg, în timp ce locali:ziarea primă este reconfirmată cu coroborarea
logică redamată de expresia, cităm : „ln der Dorf Corvino-Hollos", în
traducerea exactă : în saitul cor1besc (Corbi) şi nki decum în satul Corvin,
care nu există I'Oalmente.
Vom sublinia că în cadrul bibliografiei mai vechi, a problemei, au
fost totuşi formulate opinii oare au pus în circuitul de informare ele-
mente demne de interes pentru varianta argeşeană.
Fostul ibiibliotecar director adjunct al Bibliotecii Academiei Române,
Al. T. Dumitrescu, colaboratorul apropiat al enud~tului Ion Bianu a pu-
blicat în revista Muscelul 10 , ce apărea la Bucureşti, fo nr. 1 din 20
februal"ie 1916, pag. 5, un mic studiu iTlltituLait „O.dginea Corvineştilor".
C€roetătorul amtntit, arăta că episcopul Ion Listus de Veszprem
(Ungaria) a notat pe mru-ginea unui exemplar al cronicii lui Bonfinius
ediţia J.a;tină din 1568, în dreptul pasagiului referitor 1a locul de Illaştere
al lui Iancu de Hunedoara, că !alCest sat se numeşte Holloko, adkă, arăta
el, însemnează în maghyiară Corbii de Piatră şi adăogia amănuntul că
este un „castellum" în Trans:alipina, pe care p:reci!rează că l-au sităpînirt
strămoşii lui NicoLae Olaihul, Arhiepiscop de Strigoniu, celebrul umanist,
ce era, se ştie, înrudit cu neamul Corvmilor 11 •
Interesul şi competenţa episcopului l.J:istus, în problemă, sînt funda-
mentate şi judiio~oase. Adnotarea acestuia era făcută după circa 8 dece1111ili
de 1a moo.rtea regelui Mathias, fiind făcută pe o ediţie din 1568, înoît
evenimentul .în oa.uză nu era prea îndepărtat în timp. Oalitatea adnota-
torului ii motiva acestuia interesul pentru problemă. Oraşul Veszprem,
10 Biblioteca Academiei R.S.R. - cota P.I., 4317.
11 Prin Mînzilă din Argeş, din familia domnească a Dăneştilor, căsătorit cu
Marina, sora lui Iancu de Hunedoara, amănunt destul de cunoscut. Origina din
Ţara Românească a lui Olahus fiind atestată şi de un document epigrafie necon-
testat : inscripţia de pe lespedea tombală a lui Matei fratele acestuia, mort în
1536, cf. Şt. Bezdechi, Nicolae Olahus, Aninoasa, Gorj. 1930, p. 105. I. Puşcariu,
.Familiile nobile române, p. 148, Sibiu, 1895. ·
http://cimec.ro
248 FLAMINIU MIRŢU
cu episcopatul cel mai vechi din iU ngaria, era, în perioada medievală,

localitatea de reşedinţă a reg:iinelor ţării, iar episoopul titular avea şi
funcţia de cancelair al acestona 12 •
Oalitatea îl făcea un apropiat al suveranilor respectivi, şi implici,t
un cunoscător al amănuntelor de genealogie şi origiini cu privire la
t'egii anteriori şi contemporani ai Ungari•ei. Suspiciuni de poziţie obliga-
torie, trasată în problemă de către împăratul Maximilian al Ii-lea şi
rege al Ung•ariei în vremea sa, un Habsburg, dar spirit tolerant şi chiar
favorabil Reformei, nu sînt justificate plauzibil, acesta neavînd nici-un
interes faţă de locali:ziarea originii lui Ia:ncu. Despre acest oastellurn,
menţionat ca existent în Holloko spune Al. T. Dumitrescu, potrivit cer-
cetărilor făcute de el personal, in teren, n-a putut fi dedt pe vechiul
domeniu, mult mai întins în perioada feudală, al satului Corbii de Piatră,
din Plaiul Oii.
Cercetătorul menţionat, care în calitatea sia de bibliotecar adjunct
al Aoademiei Române, avea reale posibilităţi de investigaţie, a decedat
în anul 1916, incit acestea nu s-au ma:i putut continua pe 'linia începută,
rămînînd doar nota-studiu din publioaţi•a menţionată. Referindu-ne la
~ererea în cauză, pentru cea mai vechie existenţă documentară a sa, se
cunoaşte hrisovul dat de Vladis1av al Ii-lea, la 15 aprilie 1456, care
atestă că satul Corbii de Piatră, Corbii de pe Argeş, o ocină din Miceşti,
şi jumătate din Mălureni, erau vechi, cităm : „ocine şi dedine" ale jupî-
nului Mgoşi 13 •
Fiind „dedine" deci de la moşi (cuvînt s1av de 1a ded =moş, d. Mar-
darie Cozianul, Lexicon slavo-român, pag. 135, nr. 918, ed. Aoad. Română
1900) erau provenite de 1a cel puţin trei geneT1aţii fo urmă, deci statul
exista încă de la jumătatea sec. XIV-lea, cind ascedenţii lui Iancu vor fi
trecut în Transilvania, în cadr:ul fluctuaţiilor demografice desfăşurate
intre cele două vers.anrte ale Oarpaţilor, care n-au fost nidodată un prag
despărţitor, ci tocmai o coloană vertebrală de legătură, pentru complexe
relaţii demografice, economice şi polirtico-cuHurale într-o istorie unJ-
tară a celor trei ţări româneşti.
O obiecţiune împotriva versiunii argeşene este totuşi ridicată de
către cercetă·torii actuali, de prestigiu, ceia.ce ar orienta spre adoptarea
versiunii tnansilvane căd, cităm : „numai un .băştinaş cum a fost bunicul
şi străbunicul lui Iancu puteau :avea relaţii atît de întinse de rudenie,
în şirul cnezilor din Ţara Haţegului, între care cu cel din Cinciş... cu
care era frate devălmaş 14 •
Motiva:rea, oare ar păre peremptorie, e.:;te totuşi susceptibilă de o
punere în discuţie, prin noi elemente de informaţie, oare acum sint inte-
. grate în procesul temei.
12Korompay, Gyi:irgy, Veszprem, Budapest, 1957.
13 Doc. priv. Istoria României, B. Ţara Românească, sec. XIII-XIV,
p. 128-129.
14 Şt. Pascu. op. cit. p. 26; Wertner, A Hunyadiak, în Anuarul Soc. de Istorie
şi Arheologie, al jud. Hunedoara, 1900, p. 110-112.
http://cimec.ro
Satul Cinciş, aflat la circa 7 km sud de oraşul Hunedoara, îşi trage

apelativul toponomastic, de la expresia „5 inşi" - conform tradiţiei
locale 15 , păstrate pînă astăzi, care se referă La cei cinci români, veniţi
din Ţara Românească, din Corbii Argeşului, şi aşezaţi aci, în masa româ-
nilor hunedoreni, la sfîrşitul sec. XIV-lea. Aceştia au fost: Serb, cu fii
săi Voicu (tatăl lui Iancu de Hunedoara) - Mogoş şi Radu şi încă un
frate al primului, al cărui nume nu se ştie IG. Aci se află şi urmele monu-
mentului de cult ctitorit de Voicu, tatăl lui Iancu, por:tretul votiv, în
frescă, al celui din urmă, Hind zugrăvit pe peretele nordic al pr:on:ao-
sului şi înfăţişat tînăr, cu inscripţia latină <le Iohannes.
Acest monument din secolul XV, 1ale cărui frC'Sce, din fericire, au
fost scoase şi păs.trate, se află, în perioada de primăvară, acoperit de
apele lacului Popeasca 17 şi numai V'8t'la la scăderea acestora, apare la
suprafaţă. ·
Este cert, că izvorului de informare în oauză, nu-i putem atribui,
critic, decît valoarea justă la nivelul !admis uzual tradiţiei.
Aceasta, formă a memoriei colective ia poporului, cu embrionul
său de adevăr, pe care s...au adăogat, desigur, deformările celor şase
secole scurse de atunci, trebuie aprofundată cu tootă exigenţa, dar 'incon-
testabil şi reţinută în contextul genenal al izvoarelor de orice natură,
ce pot servi elucidării unei probleme.
La 4 km nord de Cinciş, către Hunedoara, se află localitatea Teliuc.
Aei, pînă prin 1880, se putea vedea ie, în biserica \·eche, astăzi dispă
rută, mormîntul Elisabetei de Marginea, soţi1a lui Voicu Valahul Cor-
beanul, din Argeş, mama lui Iancu de Hunedoara. F1apticul confirmă în
1
totul documentul.
In cronioa lui Boniinius, în ediţia tipărită la Cluj 19, 1a 1 decem-
brie 1565, se menţionează : „Thelec, pagus ubi mater Iohannis Hunyadis
sepulta est", oa subtitlu marginiail, la capitolul „Historia integra Mathiae
Hunnyadis".
Considerăm că şi blazonul familiei, corbul cu inelul în cioc, stema
pe care a stabiUt-o Sigismund de Luxemburg tatălui lui Iiancu, (lui Voicu
şi fraţilor săi) ca dona.tari, în 1409, ai domeniului Hunedoarei, este plau-
zibil legiat de locul lor de origină, din Ţara Românească, de Corbi, fiind
o ·reminiscenţă natală, pentnu oare benefioiarii înobilaţi e&te logic să-şi
fi exprimat o preferinţă afectivă, foarte firească.
Interpretărilor privitoare la asemănarea acestui însemn heraldic au
stema Ţării Româneşti 20 nu le putem însă acorda nici-o valabilitate
15 Relatarea p1·eotului teolog Anton Rudeanu, din Cinciş şi a scriitorului
Const. Prisnea. în urma cercetărilor de teren publicate în itinerarul de călătorie
„Catedrala scufundată", Bucureşti, 1968, p. 93.
16 C. Mureşean, op. cit. p. 38, menţionează versiunea venirii în Transilvania
a celor 5 amintiţi, fără a cita tradiţia din Cinciş, neînsuşindu-şi de altfel faptul
in concluzia finală.
17 Relatările, lui Anton Rudeanu, din Cinciş şi ale lui C-tin Prisnea,
op. cit., p. 94.
18 Ibidem.
19
„In unum congesta ac dispozita a Gaspare Helto, Claudiopolitanae ecclesiae
ministro" p. 2. Biblioteca Acad. R. S. România, cota III, 141681.
20 Relatarea tezei lui C. Mureşan, op. cit., p. 42.
http://cimec.ro
250 FLAMINIU MlRŢU
întrudt aceasta din urmă prezintă cu ~totul altceva, fundamental deo-

sebit : pajura cu o ·cruce în cioc, :avînd în cîmp soarele şi un crai nou,
ca elemente cosmogonice.
Ca o concluzie in problema studiată, vom constata că cele· două
Ycrsiuni, în privin~a locului de origină al lui Iancu de Hunedoara, res-
peotiv de român argeşean sau de român din Haţeg, prezintă încă ele-
mente ce menţin oorrtroversa 21 • Datele în completare, noi, pe care le-am
adus, cît şi cele cunoscute, dar cărora nu li s-aiu acordat pînă acum, de
către istoriografie, întreaga semnificaţie reclamată în contextul exhaustiv
al problemei, considerăm că trebuiesc integrate şi utiliziate în informarea
şi exegeza contemporană, asupra temei în cauză.
PersonaHrta:tea lui Iancu de Hunedoara:, reflectată de istoria
poporului român, şi de cea universală, es~e prea majoră, pentru a nu
lămuri, în toaite amă·nuntele sale şi locul de miig~nă al ilustrulllii condu-
cător miHtar şi politic al luptei antiotomane din Europa, de la mijlocul
secol ului XV.
Sub comanda sa, oştenii români de pretutindeni, uniţi pe cimpurile
de bătălie, ştiau că lupta lor er:a pentru ţJară, pentru toate ţările române,
şi străine, oprimate de cotropirea tul'cească, ţări ce în concepţia medie-
Yală formau un tot : creşti:năitatea, în lupta cu păgînii. Solidaritatea
aceasta, gene·rată de ideologi1a epocii, le-a dat noţiunea unei comunităţi
de conştiinţă românească şi a unei înalte demnităţi umane. La :acestea,
Ion de Hunedoara şi-a avut marele său merit creator.
Nu este lipsi.t de importanţă să reţinem deasemenea că împlinirea
a 515 ani de la moartea lui Iancu se alătura cu împlinirea a 600 de ani
de la încă o luptă a românilor împotr·iva expans1iunlÎi turceşti în Europa 22 ,
prin particirparea unor contingente româneşti -în bătălia de la Cirmen,
de •pe fluviul Mari~., la 26 septembrie 1371, în oare ia căzut însuşi regele
sîrb Vuooşin.
Era eroica afirmare de solidaritate !internaţionială a românilor apă
rători ai civilizaţiei Europei, împotriva expansiunii „c1asei ocupanţilor
militari turci", aşa cum a definiit-o Marx.
21 Din cele mai cunoscute izvoare, pentru origina eroului din Ţara Româ-
nească : cronicile lui Bonfinius, Thuroczy, a familiei de Cilli, redacţiunea lui Gaspar
Heltai, studiul lui L. Elekes : Hunyadi, Budapest, ed. 1952. - Pentru origina româ-
nească din Transilvania : versiunile lui Laonic Chalcocondil, Anton Veransic,
Schoner Gyula în Istoria naţiunii maghyare, III, partea a II-a, p. 620 şi Sebastian
Munster, în Cosmografia, ed. Basel, 1550, p. 919, referindu-se însă numai la naş
terea lui la.Ileu în tîrgul (!) Hunedoara, nemenţionînd însă nimic despre ascen-
denţii acestuia. Opiniile ultime, pentru versiunea transilvană, considerăm că pot
obliga mai puţin a fi acceptate, întrucît acestea nu se pot prevala de o localizare
geografico-toponimică la nivelul precizării unei localităţi, ceiace avem tocmai în
cuprinsul opiniilor ce susţin versiunea argeşeană, infirmînd, prin această, localizare
precisă, şi presupunerea că ar Ii fost ignorată, de către contemporani, prezenţa
românilor în Transilvania şi ca atare a lui Iancu, fiind valah, i s-ar fi atribuit
origina generică şi obligatorie din Ţara Românească.
22
Istoria lumii în date, Bucureşti, 1969, p. 121, şi 13-l.
http://cimec.ro
IANCU DE HUNEDOARA ORIGINAIRE D'ARGESH : CONCLUSIONS

D'UNE ANALYSE CRI,TIQUE ET EXHAUSTIVE SUR LA CHRONIQUE
DE BONFINIUS
RESUME
Parmi les vari:antcs controversees concernant le lieu d'origine de

Iancu de Hunedoara, ·le chef de la lutte antiottomanc, dans le sud-est de
l'Europe, au milieu du XV-eme si~le, l'auteur-infirmant !'origine trans-
sylvane de l'heros se decide pour l'oriigine de Argesh, de oelui-ci, suite
des investigations et des reconsiderations critiques ct exhaustives des
editions de la cronique de BonHnius. Parmi ceux ci, celle de 1581
imprimee a Francfort sur Mein, en :allemand du moyeinage, au duete
gathi.que et illustree contient des eleme111ts inediits, ig1110res j1usqu'a
preserut, ia savoir la looalite „Les Corbeaux de pierre", indiquee dans
le texte par le mot hongrois „Holloki:i". La locaJite existe aujourd'hui
meme, en Va1achie, .dans l'actuel district d'Arghesh. On remarque que
la looalite'Corvi:no, indiquee dans Ies editions en latin, n'exisrte pas
reelement. - La version d'une origine de Arghesh est confirme aussi
par une notte mariginiale redactee, en 1568, par l'eveque Jean Listus de
Veszprem, le chiancelier des reines d'Hongrie et par une traditiion qulÎ
persiste encore a.u village de Cinciş, pres de Hundeoana. Conformement
a ceble-ei, le nom (Cinciş = 5) du dit vmage resulte des 5 valaches
parmi les quels etiaH Voicu (le pere .de Iancu de Hunedoara) venus de
la ViaJachie, au XIV-eme siecle, celui-ci ayarut bati aussi le vieux monu-
moot de culte-aujourd'hui en debri-iapres l'ainoblissement de Voicu, en
1409, pair l'empereu.r Sigismond de Luxembourg. Enfin, le blason de la
famille du heros, le cor.beau a l'ainneau au bec, a comme genese,
afective, le nom de •Ia localite citee : „Les Cor.beaux en pierre," de la
Valaiohie, du disltr.Lot d'Argesh, d'ou les ascendenits du hcros ont passe
Ies Oarpathes pour sctablir en TTlanssylvanie. Apres 515 annees eoouJees
apres la mort de Iancu de Hunedoara, 1a version de l'orgine de Argesh
du heros se confirme, par des nouveaux elements, fondes sur des
sources dooumenta1res, de premier ordre.
ştiinţifică
http://cimec.ro
http://cimec.ro
UN DOCUMENT NECUNOSCUT DE LA MIHNEA TURCITUL,
DOMNUL ŢARII ROMANEŞTI
VERONICA VASILESCU şi SPIRIDON CRISTOCEA
Muzeul judeţean Argeş-Piteşti păstrează, cu deosebită grijă, prin-

tre obiectele preţioase din colecţia sa şi cîteva acte vechi. Dintre acestea
publicăm documentul slav, inedit, dat în oraşul de scaun Bucureşti la
sfîrşitul secolului al XVI-lea *.
15/8/8 (70/9/6) tJ iulie 22, Buc11reşti.
Mihnea Turcitul, voievodul Tării Româneşti, întăreşte lui Vladul
din Gărleşti, lui Ţigan şi lui Vrabeţul stăpînirea asupra părţilor
de ocină cumpărate în Cîmpeani şi în alte părţi.
ţ MHJIOCTiJO oo>KiJO lw MHXHt. aoeao.11.a H rocno.11.Httb BbCOJO 3€MJIH
~tirppwBJiaXHCKOJO H CHHb aeJIHKaro H np:wi.o6paro AJIH~[aHJJ.] pti 2 > [aoe-
ao.11.a] 2> • .[{aaaT rocnoJJ.CTBO MH CHIO noBEJiliHito rocno.11.cTBa MH BJia.!I.yJioa
wT fpoJiflJ.IH H C'bc CblHOBH CH EJIHU.€ HM Boro npttnticTHT, taKo>Ke JJ.a MM
ecT wtIHH1:i wT KbMnt.HH .!I.€JI KoMaHOB Bocax sape H €JIHKa ce XT€T H36paT
WT rop H COT JJ.O.'l H WT nomo H WT BOJ].a H (J)Ţ WtiM H COT nocBtsJJ.€ np€3 BbC€MH
xoTap; noHe.>KEIO noKtsnttx BJiaJJ.yJI wT KoMaH H WT BbCHX 6paTH CBOHM
3a . B".
t·
acnpH fOTOBH; 3JIH WT 8cTa 08ptsJIOB np€3 no.'IJO CTopoCHT .no
tscTa KoJIHHK1:iJIOB, H wT ticTa KoJJHHKtiJIOB .110 BOJJ.a .[{parîea H no so.na .11.0
JJaKtiJJ KpHBEB H wr JiaK~JJ KpHBt:a no ntiTb .11.0 ao.11.a T€3JJtseu.tsJIOB .... 2
no Te3JJtieuts .no tiCTa Otip~JJOB. H naKH noKtsnHx BJJaJJ.tiJJ w'IHHti wr KoM-
n:t&HH wr .... 2 H Bpa6eu.tsJJ wT Kop6t H cor Pa.11.tsJI MJJ3.1l€U, Jl€JI HM Bbc
sape H €JJHKa Cb XT€T H36par, 33 . a. aicnpH. H naK noKtsnHX BJJa.!I.tsJJ H
i- -
UH [r] 3H (J)llHHts WT KoMnţ.HIH WT Ha Htro€ COT otsM6pţ. .ll.€JI €ro BbC 33 . c.
acnpH. H naK noKtsnttx BJia)].tsJJ w'IHHts wT K oMilf!HH wT .[{o6poîb .. Î HHB
wHpOK .?;. nawH H JJ.JJor wT ao.n.a .[{parnea [JJ.o] 2
KpaH CToJIIO CTopbCHT
* Documentul a fost achiziţionat în octombrie 1967 de la Cîrlănaru N. Ion

din satul Poeniţa, corn. Bălileşti, jud. Argeş. Nr. inv. 3, registrul de documente nr. 1.
1 Datat după domn şi divan.
2 Ilizibil şi rupt, completat de noi în [ ].
http://cimec.ro
25-t V. \'.\SILESCU ~i S. CRISTOCEA
3a . n . 3cnpw. J1 naK noKl:Snwx BJI3JJ.YJI WIHHl'.5 ooT Bpbrnr.sH . a . HHB, n3KH

llIHpOK . M. n3lllH H .LlJl'br .... 2, (l)Ţ BO)l.3 LlparHEB )I.O Kp3H nomo napaCHT.
J1 Il3K noKl:SnHx BJI3.11.YJI WIHHh (l)Ţ K bMil:ţ\HH (l)Ţ Ha KJI11U1> . a.
HHB . M.
nalllH lllHpOK H )l.Jl'bf WT BO,LJ.a Llp3rHEB )I.O KpaH noJI€ nopbCHT .33 . n.
acnpu. J1 naK noKtsnw BJia.11.yJI ooT rpoJIE [qrn] w ..... 3 roT KoMn'l:!HiH .a.
HHB wupoK . "M . naww 3a .n . acnpw. J1 naK noKl:5nwx Uwrau ooT rpoJIEI.JI
ooT KoMp'b3a11 w'IHHh wT KoMn!!HH wT xoTap Bpa6eul:SJIOB .... rop JI.€JI ero2
B'hc 33 .m. acnpw. J1 naK noKl:Snwx Uwra11 ...... wT KoMn"l>HH ...... 2 ooT
2
Lll:SHrb ...... 2
11 naK noKl:SnHx Uwrau ...... 2
roT KoMIIt.HH ooT <l>p8H3ţ, ..... 2
33 .n. ac. J1 naK noKl:SnHX UwraH . a. HHB .......2 33 .n. ac. J1 naK
noKHnw Uwr3H .3. pa3op wT [U] oal:SJI a .11.pl:Sr p33op ooT Unpe...... 33 Î
2 2
acnpw. H naK noKl:5nux BJia.11.l:S.T( " Bpa6eul:5JI .a.

uwe 8 K [oMn"l>HH] 2 ooT
raapHJI 33 ."fl. acnpw. aJIH . M. narnw. H naK noKl:Snux Uwr3H O'IHH8 ooT
rpoJIEI.JIH (l)Ţ Ha KpbCTÎlllH .II: HHB 33 .p. 3CnpH. H n3K noKl:SnHX Uur3HH4
COT CbIHOBH Morn8JIOB . a.
HHB 33 €)I.HO Kpael:S. 11 naK noKl:SnHX UHr3H (l)Ţ
XoMO'! .7. HHB€ no . r.
KpaB€. H naK noKl:SnHX UwraH COT ÂHTOHilO . HHB a-.
33 .o.3cnpH. H naK noKl:SnHX Uwrau . a.
JI031> l:S CMop.ZI.€1.JI€U H Cb (l)l{HHl:S
'!€TBopTaro wT B3p61:S.ri 3a .ffin. acnpw. 11 naKH noKl:Snwx Bpa6€Ul:SJI w'!HHl:S
COT KoMil~HH WT rocl:SJI, )l€Jl ero B'bCh H COT Î03JJ.€p JI.€JI €ro B'hCb H (l)T
MJl\.H [u] 3 2 .11.EJI ero B'hCb 3a . ecp. acnpH. 11 naK noKl:Snwx Bpa6EUHJI ooT
BoJI.HK3 .11.EJI Ero wT KoMn'llHH B'hCb 3a l:S BHlllE p€'1EHh lljiH8, aJIH noxoTap
ewwe p€'1€HH. H naK noKhnwx Bpa6EUHJI coT XoMO'I .r. u [wae] 2 no ~
Kp3B€. : •
Cero paJI.i JJ.aJJ.OX H rocnoJJ.cTea MH 1..sKo>Ke JJ.a MH €CT wmHH, wxa68
H€IlOKOJit.6HMO no p [€'!] H 2 rocnOJJ.CTBa MH. 11 CB€Jl.€T€Jlb nocTaBJit.€M roc-
IlOJJ.CTBO MH : >Kt:lnan Kwcap ae.n .11.aopHHK H >Kl:SnaH LltsMHTpl:S .nwrocpeT H
noTpH cnaTap H MupocJiaB BHCTHap H Pa.nHJI KOMHC H BJiaJJ.8JI nexapHHK
n Jdue nocT€JIHHK. He. X3M3a, B'h rpa.n BtiKl:Spei.µu, 1Meceua IOJIH€ . K8. JJ.bHH,
ro6HT€Jlfd Jlt.TO. ~ ('1)5.
t Tro MnxH'll BoEBO!la I. s. MHJIOCTilO Bo>1rn10 rocnO.llHHb.
TRADUCERE
f Din mila lui Dumnezeu, Io Mihnea voievod şi domn a toată ţara

Ungrovlahiei şi fiul marelui şi preabunvlui Alixandru voievod. Dă domnia
mea această poruncă a domniei mele lui Vladul din Gărleşti şi cu fiii
lui oricîţi îi va lăsa Dumnezeu, ca să-i fie ocina din Cîmpeani, partea lui
Coman, toată, oricît se va alege din sus şi din jos şi din cîmp şi din apă
2 Ilizibil şi rupt completat de noi în [ ].
2 Ilizibil şi rupt, completat de noi în [ ).
3 Loc ras în orig.
4 Aşa în orig.
2 Ilizibil şi rupt, completat de noi în [ ].
http://cimec.ro
UN DOCU~IE!llT NECU'.'IOSCUT DE LA MIH'.'IEA TURCITUL 255
şi din pădure şi de pretutindeni, peste tot hotarul ; pentrucă a cumpărat

Vladul de la Corn.an şi de la toţi fraţii lui pentru 2000 de aspri gata ;
însă, de la Gura Purului, peste Cîmpul Părăsit, pînă la Gura Colnicului
şi de la Gura Colnicului pînă la apa Draghiei şi pe apă pînă la lacul
Crivei şi de la lacul Crivei, pe drum, pînă la apa Tezlueţului ... s pe
Tezlueţ pînă la Gura Purului.
Şi iarăşi a cumpărat Vladul ocina din Cîmpeani, de la ... şi Vra-
beţul, de la Corbea şi de la Radul cel tînăr, partea lor, toată, oricît se
va alege, pentru 1000 aspri.
Şi iarăşi au cumpărat Vladul şi Ţigan ocina din Cîmpeani, de la
Neagoe, de la Bumbrea, partea lor, toată, pentru 200 aspri.
Şi iarăşi a cumpărat Vladul ocina din Cîmpeani, de la Dobrotă, un
ogor lat de 40 paşi şi lung din apa Draghiei pînă la marginea Cîmpu-
lui Părăsit, pentru 80 aspri.
Şi iarăşi a cumpărat Vladul ocină de la Brăghian, un ogor, iarăşi
lat de 40 paşi şi lung ... de la apa Draghiei pînă la marginea Cîmpului
Părăsit.
Şi iarăşi cumpărat Vladul ocina din Cîmpeani, de la Cleaţea un
a
ogor, de 40 paşi
lat şi lung de la apa Draghiei pină la marginea Cîmpului
Părăsit, pentru 80 aspri.
Şi iarăşi a cumpărat Vladul din Gărleşti [ocina] din Cîmpeani, un
ogor, lat de 40 paşi pentru 80 aspri. -
Şi iarăşi a cumpărat Ţigan din Gărleşti de la Cămărzan, ocina din
Cîmpeani, din hotarul Vrabeţului... de sus, partea lui, toată, pentru
300 aspri.
Şi iarăşi a cumpărat Ţigan„. din Cîmpeani, de la Dungă„.
ş; iarăşi a cumpărat Ţigan.„ din Cimpeani, de la Frunzea„. pentru
80 aspri.
Şi iarăşi a cumpărat Ţigan un ogor„. pentru 80 de aspri.„
Şi iarăşi a cumpărat Ţigan un răzor de la [Ţ]ovul şi alt răzor de la
[Opre.„] pentru 80 aspri.
Şi iarăşi au cumpărat Vladul şi Vrabeţul un ogor la Cî{mpeani] de
la Gavril pentru 80 aspri, însă 40 de paşi...
Şi iarăşi a cumpărat Ţigan ocină clin Gărleşti de la Crăstian, două
ogoare pentru 100 aspri.
Şi iarăşi a cumpărat: Ţiganu ele la fiii lui Moşu tm ogor pentru
o vacă.
Şi iarăşi a cumpărat Ţigan de la Homoci trei ogoare pentru 3 vaci.
Şi iarăşi a cumpărat Ţigan de la Antoniu un ogor pentru 70 aspri.
Şi iarăşi a cumpărat Ţigan o vie de la Smărdeşteţ şi cu ocină, a
patra parte, de la Barbul, pentru 380 aspri.
Şi iarăşi a cumpărat Vrabeţul ocina din Cîmpeani de la Găsul, partea
lui, toată, şi de la Toader partea lui, toată, şi de la Mănţa, partea lui,
toată, pentru 250 aspri.
5 Vezi notele din textul slav.
http://cimec.ro
256 V. VASILESCU şi S. CRISTOCEA
Şi iarăşi a cumpărat V rabeţul de la Bi'i.dica, partea lui din Cîmpeani,

tnatcl, pentru mai sus zisul preţ, însă pe hotarul mai sus spus.
Şi iarăşi a cumpărat Vrabeţul de la llomoci trei ogoare pentru trei
vaci.
De aceea am dat şi domnia mea ca să le fie ocină, ohabă, neclintită,
d11pă spusa domniei mele.
Şi martori punem domnia mea : jupan Chisar mare vornic şi jupan
Dumitru logofăt şi Pătru spătar şi Miroslav vistier şi Radul comis şi
Vladul paharnic şi Jane postelnic.
Ispravnic Ilamza, în cetatea Bucureşti, luna iulie, 22 zile, anul de
la }acerea lumii 70[9]6 (1588) 6 i.
Io Mihnea voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
Original slav, pewament îngălbenit şi puţin încreţit (27,5 X 33,5 cm.),
pătat şi rupt. Sigilul mijlociu cu care a fost validat actul s-a pierdut.
!lct11l are monograma simplă în chinovar.
COMENTARII
S-ar părea, la prima vedere, că actul de mai sus nu iese cu nimic

din comun şi că nu prezinrtă nici o importanţă. O astfel de poZAiţie este cu
totul neştiinţifică. Orice act de cancelarie - ne referim la diplomatica
românească - redactat după anumite reguli procedurale, constituie
pentru noi nu numai un mesaj al aiutori,tăţii cancelariei domneşti, ci şi un
moment, b~ne determinat. din evo1uţia relaţiilor sOC'ial-economice a
ţărilor române.
In cazul de faţă avem de-a face cu un act colediv, în care părţile
rnntraotuale participă la tnan21acţii fie individual, fie împreună cu alţii.
In prima parte a naraţei emitentul întăreşte în mod expres numai lui
Vladul din Găr.leşti ocina din Cîmpeani oumpărată de la Coman şi fraţii
acestuia cu 2 OOO de asplii. Impltci1t - şi fără să fie măcar dregător sau
boier - Vladul din Gărrleşiti deviine parte principală a cuprinsului actului.
Intinderea oci111elor achiziţionate de el, oa şi valoarea acesrtora de 3 460 de
aspri probabil că i-au conferit această oamate. Vladul din Gărleşti mai
participă alături de 'figan şi de VI"abeţul şi la alte tranzacţii.
Includerea mai multor, solocitanţi în cuprinsul aceluiaşi act nu este
o practică întîmplătoarc. Ea prezintă o \'ădită semnificaţie socială, De
obicei această procedură se aplica atund dnd părţile nu erau nid boieri,
nici dregători, adică fie că proveneau din pătura ţăranilor liberi fie din
a celor dependenţi, dar a căror situaţie materială le permitea totuşi să
achiziţioneze ocine. ln sfîrşit mai există şi-un motiv de ordin pecuniar.
Acceptînd să intre în componenţa unui act colectiv, părţile puteau suporta
mai uşor plata taxelor legate de redactarea actului. Diplomatica noastră
conţine numeroase acte din această categorie.
Data actului este aproape ilizibilă. După cifra miilor care se poate citi. =1 •
6
(7.000) urmează
un spaţiu ilizibil şi apoi cifra unităţilor.~ , (6).
Divanul domnesc al actului este acelaşi cu divanul majorităţii actelor emise
de Mihnea Turcitul în cea de a doua domnie. Prima oară a domnit în septembrie
1577 pînă în iulie 1583 şi a doua oară din aprilie 1585 pînă în mai 1591. Completînd
spaţiul ilizibil cu cifra . ii. (90) obţinem anul de la facerea lumii 7096 (1588), an în
care datăm emiterea actului.
http://cimec.ro
UN DOCUMENT NECUNOSCUT DE LA MIHNEA TURCITUL 257
Documentul emis de Mihnea Turcitul la 22 iulie 1588 în Bucureşti
http://cimec.ro
258 V. VASILESCU şi S. CRISTOCEA
Un element interesant, pe care am vrea să-l subliniem, este schim-

bul în natură practicat pe o scară întinsă în trecutul nostru. Nu cunoaş
tem întinderea unui ogor, ca să ne dăm seama de raportul valoric dintre
el şi alte bunuri supuse schimbului. In acest act ogorul este evaluat
într-un singur caz la 70 aspri, iar în celelalte cazuri la 80 de aspri. In
cadrul schimbului Ţigan dă lui Homoci 3 vaci pentru 3 ogoare, iar Vra-
beţul aceluiaşi Homoci tot 3 vaci pentru 3 ogoare.
Toponimia. Satul Gărleşti e menţionat .pentru prima oară în actul

din 20 iunie 1574 7 fără să fi constituit vreodată obiectul vreunei tran-
zacţii. Satul Cîmpeani formează în acest act pentru prima oară obiectul
unei tranzacţii. Ambele sate - Gărleşti şi Cîmpeani - se află în judeţul
Dolj. Primul roit sub forma Gărleşti de Sus şi Gărleşti de Jos, celălalt
rămas pînă azi la proporţiile unui sat în cadrul comunei Pieleşti. Despre
Smărdeştep putem spune că a intrat în circuitul diplomaticii din Ţara
Românească la 15 iunie 1543 8 şi s-a bucurat de o mare frecvenţă. Ultima
menţiune din actele publicate pînă acum e din 16 august 1629 9 •
In ceea ce pori veşte microtoponimi1a cu greu se pot Iace looo1i.zăori.
In orice caz Tezluiul pomenit întîia dată în actul din 9 ianuarie 1566 10
se află în judeţul Dolj. De asemenea lingă comuna Gingiova de azi (jud.
Dolj) se află balta Purului.
ştiinţifică
Argeş - Piteşti 24 - 25 mai 1971.
UNBEKANNTE AKTE DES WALACHISCHEN FURSTEN MIHNEA

TURCITUL
ZUSAMMENFASSUNG
Das Kreismuseum Argeş-Piteşti besitzt unter seiner wertvollen

Samml:ung auch ei:nige alten Alcien. Von diesen, stellen die Verfasser
die von Mihnea Turcitul (September 1577 - Juli 1583, April 1586 -
Mai 1591) am 22 Juli 1588, in Bukaresit abgegebene Akte da:r, durch die
der walachische Filrst dem Vlad von Gărleşti (Kreis Dolj), dem Ţigan
und dem Vrabeţul die Herrschaft ilber die in Cîmpeani (Kreis Dolj) und
in ilbrigen Ortschaften gekanften Erbteile bestătigt.
Die Akte ist ein Original, mit slawischen Buchstaben auf Perga-
ment papier (27,5 X 33,5 cm.) geschrieben, zerrissen und befleckt. Das
Siegel, mit dem die Ak!te vali:diert wuroe, ist verloren gegangen.
1 D.I.R„ B, sec. XVI, vol. IV, p. 140 şi V., p. 20.
8 D.I.R., B, sec. XVI., vol. II, p. 302.
9 D.R.H., XXII, p. 649.
10 D.I.R., B„ sec. XVII„ vol. III., p. 218.
http://cimec.ro
PROCESUL MOŞIEI FLAMINZEŞTI DE UNGA
CURTEA DE ARGEŞ
PAVEL CHIHAIA
Procesul moşiei Flămînzeşti - purtat de orăşenii argeşeni şi mănă

stirea lui Neagoe - este cu.nosout nu numai din oaum vechimii lu:i dar
şi pentru că el s-a purtat între două vechi instituţii din primul oraş de
scaun al Ţării Româneşti 1• Totuşi acest proces nu a făcut obiectul unui
studiu aparte, care să încerce să descifreze, o dată cu temeiurile fiecăreia
dintre părţi, care a fost motivul pentru care Neagoe Basarab, nemul-
~umit profund de argeşeni şi generînd un proces de mai multe veacuri,
a luat moşia Flămînzeşti de la orăşeni dăru'ÎIIld-o ctitoriei sale. De fapt
existau în jurul or~ului Argeş şi alte moşii care ar fi putut fi dăruite
mănăstirii, fără împotrivirea puternicilor şi bogaţilor orăşeni argeşeni.
Nimeni nu s-a întrebat ce a determinat pe Neagoe Basarab, care dăru
ieşte mănăstirii prin „svitocul" 2 solemn numeroase domenii aflate în
1 Vezi unele date în legătură cu problema moşiilor mănăstirii din Curtea
de Argeş în studiul nostru mai vechi, Cele două locaşuri ale Mitropolie! dtn Curtea
de Argeş, deduse din hrisoavele bisericii lui Neagoe Basarab, pe care lucrarea de
faţă le preia în lumina unor noi cercetări.
2
Din cele trei documente dăruite Mănăstirii Argeş de către voievodul Petru
cel Tînăr, din anul 1560 (Documente privind istoria României, B, sec. XVI, vol. III,
nr. 146, p. 121 -) citat în continuare cu iniţialele D.I.R., B, cifrele romane reprezen-
tînd secolul şi volumul, iar cele arabe numărul documentului şi pagina -) ;
Ibidem, 158, 133 ; Documenta Romaniae Historica - (în continuare D.R.H. - B,
XXII, nr. 289, p. 549 şi ibidem, nr. 293, p. 557) aflăm că mănăstirea poseda un
„svitoc" (act în formă de sul) solemn de la Neagoe Basarab, care fusese semnat
de către „patriarh" (desigur Teolipt) şi „vlădici" (cei 5 mitropoliţi menţionaţi de
Gravril Protul). Intr-un hrisov al lui Mihai Viteazul din 11 mai 1597 (D.I.R., B, XVI,
\'I, 282, 265) citim că o serie de danii întărite de acest voievod „au fost date de
răposatul Neagoe Basarab sfintei mănăstiri ... şi este scris şi în svitocul lui Neagoe
Basarab. Şi am văzut şi domnia mea svitocul pe care l-a făcut domnia lui de
miluire„.". In sfîrşit, documentul din 9 februarie 1608 (D.I.R., B, XVII, I, 273,
293-296) scrie că Radu Şerban „nepotul răposatului Basarab voievod „.văzînd
cinstitul hrisov al străbunicului domniei mele, Io Băsărab voievod, vechi şi rupt
şi întunecat... am înnoit şi am întărit şi cu hrisovul domniei mele„.". Radu Şerban
a înlocuit aşadar ,svitocul" solemn al lui Neagoe Basarab cu un alt hrisov, care
ni s-a păstrat, cu un conţinut identic. Acest fapt e evident, deoarece constatăm
că pasaje întregi din hrisovul lui Radu Şerban sînt identice cu cele din pisania
lui Neagoe Basarab. Aşadar, în bună parte, una dintre pisaniile lui Neagoe Basarab
reproducea „svitocul" solemn, întocmit cu ocazia sfinţirii mănăstirii.
http://cimec.ro
260 PAVEL CHIHAIA
alte localităţi, să adaoge la moşiile aflate în proprietatea mănăstirii de

lîngă Argeş (laşii, Prăvălenii şi Cornetul) satul Flămînzeşti, dăruind
compensativ orăşenilor Partea Sasului din domeniul mai mare al Zigo-
nenilor. Ori explicaţia acestei danii, care purta germenele unui lung şi
stînjenitor proces pentru mănăstire, este un fapt care nu a fost luat in
consideraţie pînă în prezent : voievodul găsise biserica Mitropoliei înălţată
pe moşia Flămînzeşti care aparţinea - în întregime sau în parte - oră
şenilor, deci pe un pămînt oarecum străin. Prin dania sa Neagoe Basarab
a intenţionat să îşi consolideze propria ctitorie, făcînd-o proprietară a
teritoriului pe care ea se afla.
De fapt, deşi s-a afirmat de cîteva ori, în trecere, că mănăstirea
Argeş se află pe moşia Flămînzeşti 3 , nu s-au prezentat e}Oplicit rapor-
turile dintre această aşezare religioasă şi vatra sa. Ne pare ciudat ca
biserica Mitriopoliei, cea care a preceda,t ctiitoriei lui Neagoe, să se fi
înălţat pe o moşie care aparţinea - fie şi în parte - în momentul con-
struirii ei, orăşenilor. Trebuie să presupunem că biserica a fost zidită
după ce moşia a fost dăruită orăşenilor şi că pentru a conferi oarecare
drepturi aceste noi cititorii, s-a deposedat oraşul de jumă.tiate din V·eni11Ju-
rile moşiei, acoroîndu-i-se ei. Dacă vom reuşi, prin urmare, să arătăm
că privilegiile orăşeneşti au fost obţinute mai tîrziu de întemeierea
Mitropoliei (1364), vom demonstra implicit eă biserica, pe care în alte
lucrări am atdbuit-o lui Vlad Dracul, a fost mai tîrzie şi că primul locaş
al Mitoropoliei s-a aflat la Sf. Nicolae Domnesc.
Determinarea hotarelor moşiei Flămînzeşti, dăruită de Neagoe, este
dificilă, deoarece atît planul, cît şi hotărniciile ei, aflate iniţial la Arhi-
vele Statului din Bucureşti, s-au pierdut de mai multă vreme. Oricum
în Inventarul planurilor şi hoiărniciilor din judeţul Argeş, planul moşiei
lucrat de inginerul M. Papazolu, înainte de 1880, este intitulat „Flămîn
zeşti sau vatra Epis<.-opiei Argeş" 4 , prin urmare se ştia, în mod sigur,
la acea dată că mînăstirea se înălţa pe această moşie.
În Marele Dicţionar Geografic, alcătuit la sfîrşitul secolului trecut,
se menţionează, de asemenea că Flămînzeştii erau „vatra Episcopiei de
Argeş", precizîndu-se că .ea se compune din satele „Bolniţa, Ţigănia,
Flămînzeşti, Marina şi Valea Uleiului'' 5 • Enumerarea acesto'I' sate ne-a
permis - cu ajutorul unor hărţi mai vechi 0 - să putem delimita, în
linii mari, suprafaţa moşiei, care se întindea şi pe malul apusean al
riuLuă Argeş. Din interesanta Geografic a judeţului .4rgeş, pentru clasa
a II-a primară, apărută în 1891, aflăm că oraşul „se mărgineşte la
miazănoapte ou comuna Flămînzeşti" unde a existat .,bariera mînăstirii
sau bariera Flămînzeşti" i.
3 V. Drăghiceanu, Curtea Domnească din Argeş, Bucureşti, 1923, p. 29 ;
I. Ionaşcu, Din relaţiile mănăstirii Curtea de Argeş cu orăşenii argeşeni, în Revista
istorică română", XIV, (1914), fasc. 4, p. 45fl.
4 Vezi Arh. Şt. Buc„ Inv. 91, f. 1 v.
5 Marele Dicţionar Geografic, vol. III, Bucureşti, 1900, p. 387 ; vol. V, Bucu-
reşti, 1901, p. 724.
6 Cabinetul de hârţi al Bibi. Acad. R. S. România ; din 1854 (repr. în 1908)
- H. 1737 - DLII 27 ; din 190:i - H. 283 DIV 14 (D) ; din 1916 - H. 2637 -
DLXXXIII 1 (D).
7 C. G. Mielcescu şi G. Păunescu, Geografia Judeţului Argeş, pentru clasa li
primară, Piteşti, 1891, p. 24.
http://cimec.ro
PROCESUL MOŞIEI FLAMINZEŞTI 261
Totuşi, din aceste ştiri nu putem delimita în partea de sud moşia

Flămînzeşti şi nu putem afla unde se afla hotarul dintre oraş şi moşie.
Pe de altă parte simpla menţiune de pe planul inginerului M. Papazolu
şi din Marele Dicţionar Geografic că această moşie a fost vatra mînăstidi
Argeş nu ne purteau mul\'llmi. Există documente care atestă pro.prieită
tile particulare la nord de mînăstire, în imedriia.ta sa vednătia.te 8 • AlJtele
disting „s.atiul sf. mînăstiri, Flămînzeşti", de Ţigănie" u fond vorba, evi-
dent, de cele două aşezări din vecinătatea mînăstirii, a căror localizare
se impune, tocmai în vederea soluţionării problemei pe care o urmărim.
Raportul dintre moşia Flămînzeşti şi mînăstire, înainte şi după
. Neagoe, nu poate fi găsit, decît precizîndu-se hotarele moşiei Flămîn
;.eşti, aşa cum a.par în documentele secolului ial XVl-lea. Vom încerca să
stabilim pe rînd hotarul din sud (cel care desparte moşia de oraşul
Argeş), apoi cel din est, nord şi vest.
Hotarul din sud (porţiunea dinspre est), care a fost cel mai contro-
versat - orăşenii încercînd mereu să îl depăşească - este şi cel mai
precis determinat în documente.
într-adevăr, în hrisoavele din 21 august 1526 10 , 6 iulie 1560 11 şi
15 septembrie 1560 12 se menţionează hotarul moşiei, începîndu-se enu-
merarea punctelor de reper cu podul lui Stanislav, Valea lui Stanislav,
n pi.latră de hotar, biserica lui Stanislav, o piiaJtră „din mlaştină", etc.
Biserica lui Stanislav poate constitui un important punct de reper pentru
stabilirea hotarului dintre oraş şi mo.5ia Flămînzeşti, ea aflîndu-se în
apropierea podului şi, deci, rîului Argeş.
S-a identificat pînă in prezent biserica „lui Stanislav" cu biserica
Bolniţei, cu hramul Sfinţii Voievozi de lingă mînăstiire. Dar în docu-
mentul clin 7 august 1560 se menţionează că orăşenii „au voit să
strice semnele şi hotarele Sfintei mînăstiri, ca ocina şi hotarul Flămîn
zeştilor să fie împreună cu ocina orăşenilor 13 . Oraşul avea aşadar hotar
comun cu moşia Flămînzeşti. Dacă acest hotar s-ar fi aflat la nord de
minăstire, ar fi însemnat că oraşul includea în hotarele sale atît Ţigănia,
cît şi mînăstirea, ceea ce este greu de admis.
S-a reuşit să se identifice boierul Stanislav, căruia i-a aparţinut
şi podul din dreptul bisericii sale, ceea ce însieiamnă că locaşul religios
făcea parte din complexul unei curţi boiereşti. Este vorba de boierul
argeşean Stanislav, menţionat într-un document din 1500 H, care inter-
vine, împreună cu alţi boieri din Argeş (Dimitrie, Petre şi Tudoran)
precum şi ou judeţul şi pîngarii oraşului, oa boierul Gheorghe dtin
Rîmnic, mutat din cauza unei ciume la Argeş, să fie lăsat să tîrguiască
la Bazaml regal din Sibiu. Faptul că o parte dintre aceşti boieri apar
Vezi cele două documente din 5 octombrie 1645 (Arh. Şt. Buc. Ms. 168,
B
f. 25 şi 52v ; Ms. 708, f. 345 v - 346). Anul emiterii acestor documente este
1645 şi nu1675, deoarece egumenul Leontie apare şi într-un hrisov al mănăstirii
Argeş din 28 iulie 1654. {Arh. Şt. Buc. Fond Episcopia Argeş, Orig. LXIX bis/14).
9 D.I.R., B, XVII, IV, 491, 475-476.
10 D.l.R„ B. XVI, II, 25, 28.
11 Ibidem, III, 151, 129.
12 Ibidem, III, 167, 138.
13 Ibidem, III, 159, 133.
14 Vezi P. P. Panaitescu, Documente slavo-române din Sibiu (1470-1653),
Bucureşti, 1938, p. 19.
http://cimec.ro
262 PAVEL CHIHAIA
~1 în Socotelile Sibiului 15 , ne arată că ei făceau comerţ, ca şi orăşenii

argeşeni, cu tîrgurile de peste munţi. Bogatul boier Stanislav avea în
curtea sa şi o biserică, care i-a păstrat numele, cum se obişnuia. Or,
această biserică nu poate fi localizată în satul Flămînzeşti, ci în oraşul
Argeş, deoarece boierul Stanislav este menţionat în scrisoarea din 1500
„din Argeş" şi nu „din Flămînzeşti".
O serie de menţiuni din secolul trecut privitoare la „biserica lui
Stanislav" permit soluţionarea definitivă a problemei. într-adevăr, în
1860, în ziua de 7 iulie Alex. Odobescu arată că „am mers să vizităm
crucea de la Valea lui Stanislav" <apoi - P. C. > Biserica Dom-
neas.oă" 16 • Fragmente din această cruce de la Vruea lui Stanislav s-eu
găsit recent 17 , în spatele casei prof. N. Tănăsescu, în marginea liniei
ferate, pe buza unei ;rîpi (Vaiea lui StlanisLav). La estul aoositui semn de
hmar, care despărţea oraşul Argeş de moşia Flămînzeşti, se află bise11icia Sf.
Gheorghe. Ca răspuns la chestionarul din 1871, C. IonesC'll, învăţătorul
comunei Flămînzeşti, scrie că „în raionul acestei comune este ... o temelie
de biserică veche, făcută de un locuitor anume Senislav, care este acestea
pe proprietatea episcopiei de Argeşu" 18 • Lui D. Butculescu, ale cărui
notări din iunie 1882, nevalorificate pînă în prerent, pot fi considerate
cu folos de către cercetătorii trecutului Argeşului, îi datorăm relaţii mai
complecte despre monumentele care ne interesează : „în marginea şoselei
ce merge la episcopie <bulevardul Republicii-P.C.> în grădina G. G.
Bastoca ruine din biserica lui Stanislava <; > este o cruce ruptă în
muchea malului Argeş în dreptu acestor ruine <cea care a fost găsită
recent-P.C. > am luat copie după cîteva rînduri de inscripţia cornului
de sus <fragmentul găsit-P.C.> (Mi-a spus preotul Ionu de la biserica
Maica Precista <Olari-P.C> că pe oînd trăia episcopul Climent
<1850-1862-P.C.> a săpat aitunci <Ia biserica rlui Stanli.slav-P.C.> şi
între cărămizi a găsit unele <cărămizi-P.C.> mari ca două şchioape de
late şi mai lungi şi groase)" 19 •
Moştenitorii lui Titu Bostoacă îşi au imobilul pe bulevarxlul Repu-
blicii nr. 89, în partea nordică a curţii bisericii Sf. Gheorghe. Titu
Bostoacă a fost cel mai sudic împroprietărit din moşia Flămînzeştilor
(împroprietărirea s-a efectuat în 1866). Hotarul se continua spre răsărit
prin pîrîul Malul lui Cioară, iar spre apus în direcţia pîrîului Marina 20 •
Prin urmare, ruinele la care se referă lucrările menţionate mai sus se
aflau la cîţiva metri la nord de actuala biserică Sf. Gheorghe, în grădina
familiei Bostoacă.
15 Ibidem.
1& Alex. Odobescu, Opere, II, Bucureşti, 1967, p. 376.
17 Aceste fragmente din crucea de hotar mai nouă (din secolul al XVIII-lea)
care a înlocuit desigur pe una mai veche, au fost găsite de către Gh. Zigoneanu,
custode la Muzeul din Curtea de Argeş.
18 Bibl. Acad. R. S. România, Ms. 223, f. 190.
19 D. Butculescu, Curtea de Argeş, în ms. la Muzeul de istorie a oraşului
Bucureşti.
20 Informaţie dată de Pr. C. Olteanu de la biserica Olari. Vezi şi Arh. Şt.
Buc., Ms. 168, f. 27 v şi 28 ; familia de preoţi Coandă „ot besereca din Flămînzeşti
ot Oraşu Argeş" au pe la mijlocul secolului al XVIII-lea casele „alătureate lîngă
hotarul Flămînzeştilor" ; sau aşa cum sînt trecute mai tîrziu în condica episcopiei
„lîngă hotarul moşiei episcopiei".
http://cimec.ro
„Biserica lui Stanislav" ou hramul Sf. Gheorghe, menţionată în

1658 de Paul de Alep 21 , este pomenită pentru ultima oară în 1754, cînd
un „popă Vasile Coandă ot biserica din Flămînze.şti ot oraşul Argeş" 22,
dă un zapis egumenului mînăstirii. In acest an biserica aparţine orăşe
nilor, pentru că şi hotarele moşiei Flămînzeşti fuseseră „împresurate"
de oră.şeni 23 . Ea se ruinează înrtre 1754 şi intervalul în care se află mhi-
mandrit al mînăstirii Argeşului Partenie (1779-1793), deoarece acesta
va construi o nouă biserică, cu acelaşi hram, după cum ne informează
Catagrafia eparhiei Argeş din 1824 zJ, oîţiva metri mai la sud. Imaginea
aces,tei de a doua biserici, cu pereţii exteriori înf<loraţi de o decoraţie zu-
grăvi'tă în s.til popular, asemănătoare schirtiul'll!i Mărculeşti-Flămînda din
Cimpulung-Muscel 25 , edificat Îlll aceeaşi vreme (1765), poate fi văzut în
Penticostarul din 1895 (p. 265). Şi această biserică dispare în 1913 într-un
incendiu, pentru ca pe temeliile ei să se înalţe în 1939 actuala biserică
Sf. Gheorghe 26.
Din cele expuse mai sus reiese în mod limpede că hotarul dintre
oraşul Argeş şi moşia Flămînzeşti trecea prin punctul în care s-a găsit
cruoea de hotar din secolul a.I XVIII-1ea şi cîţiva metri la nord de
actuala biserică Sf. Gheorghe, pe locul unde s-a înălţat biserica lui Sta-
nislav. Acesta era hotarul sudic al moşiei de pe malul răsăritean al
rîului Argeş, dar acest hortar - aşa cum am afirmat - se prelungea şi pe
ma.Iul apusean, avînd ca punct iniţial de reper tot Valea Flămînzeştiloir.
Noi vom urmări însă traseul hotarului după menţiunile din hrisoave,
care delimitează mai întîi partea de moşie de la răsăritul rîului Argeş,
apoi ,pe cea din apusul acestui rîu.
După precizarea punctelor : Valea lui Stanislav, a pietrii de hotar
înlocuită cu crucea din secolul al XVIII-lea, apoi a bisericii lui Sta-
nislav, hrisovul din 15 septembrie 1560 27 descrie restul hotarului sudic
in felul urmăitor : ... „de la biserică pînă la piatra din mlaştină 28 şi de W.
acea piatră pînă la piatra din măgură 29 şi de la măgură pînă la Cernaţi,
unde se mărgineşte cu satul Costeşti" 30 •
Din această enumerare de puncte de reper, care pot fi identificate
rn oarecare precizie pe teren, deducem că hotarul sudic al moşiei Flă
mînzeşti (porţiunea estică) mergea de la acrtuala bisenică Sf. Gheorghe pînă
la vest de satul existent Costesti-Vîlsan (pînă în „dealul Costeştilor")
2 1 Paul de Alep, Călătoriile patriarhului Macarie, tr. la Inst. de Istorie al
Acad. R. S. România.
22 Arh. Şt. Buc., Ms. 168, f. 28.
23 Vezi cartea de afurisenie a Mitropolitului Filaret „pentru alegerea moşiei
Flămînzeşti împresurată de orăşeni" din 25 aprilie 1754, la Arh. Şt. Buc„ M. Bs.
168, f. 27.
24 I. Ionaşcu, Catagrafia eparhiei Argeş la 1824, Bucureşti, 1942, p. 1.
25 Horia Teodoru, Biserica schitului Mărculeşti - Flămînda din Cîmpulung-
Muscel, în Bul. Com. Mon. Ist„ 1943, p. 178-187.
26 I. Ionescu, Catagrafia protoeriei Argeş la 1345, în Mitropolia Olteniei, VIII,
(1956), nr. 6-7, p. 417, nota 3.

27 Documentul din 15 septembrie 1560. (D.I.R., B, XVI, III, 167, 138).
28 In documentul din 7 ianuarie 1654 (Arh. Şt. Buc„ Ms. 168, f. 23-23 v) :
„piatra din stîncă".
29 In documentul din 21 august 1526 (D.1.R., B, XVI, II, 25, 28") : „în deal
la Cîrstu.
30 In documentul din 21 august 1526 (Ibidem) : „în dealul Costeştilor". In
documentul din 25 aprilie 1754 (vezi nota 23) : „pină în hotarul Costeştilor".
http://cimec.ro
264 PAVEL CHIHAIA
pe la esitul căruia, în imediata apropiere, curge Vilsam.iJ. 3 1• Prin urmare

acest hotar poate fi reprezentat printr-o linie perpendiculară· pe rîul
Argeş pînă aproape de satul Costeştii-Vîlsan, la punctul numit în docu-
mente „Cernaţi" a2.
Hotarul estic al moşiei mergea „pe măgură pe drum, pînă la crucea
lui Basarab şi pe Valea lui Albu pînă în Valea I~ilor" 33 . Acesta era
hotarul care despărţea moşia Flămînzeşti de moşia Costeşti şi de o parte
a moşiei Iaşi (probabil crucea lui Neagoe Basarab 3 ~ marca extremitatea
nord-estică a moşiei). Satul Valea laşilor se află şi astăzi pc şoseaua
care porneşte de la nord de satul Flămînzeşti către est, în direcţia
Cîmpulung-Muscel.
Hotarul nordic mergea „din Valea laşilor, pe vechile hotare pînă
în drumul Albeştilor" 35, constituind, ca şi hotarul sudic, o linie est-vest
perpendiculară pe rîul Argeş, care nu ajungea însă pînă la rîu, ci se
oprea 1a drumul Albeştilor. Acest drum, care unea sat'lll FlămînzeşH de
satul Albeşiti (aflaţi la aproximativ 7 kilometri de Curtea de Argeş, în
apropierea rîuluJ Argeş), mergea - ca şi astăzi - de-a lungul rîului
Argeş. lnsuşi drumul Albeştilor constituia ho.tarul braniştei pe oare o po-
seda mînăstirea suill1d pînă la hotarul moşiei Albeşti, aşa oum a.raită
hrisovul din 6 iulie 1560 : „pînă în drumul Albeşrtilor şi de aci, pe drumul
Albeştilor pînă în hotarul Albeştilor" 3 ".
Prin urmare, moşia Flămînzeşti poseda întreaga branişte care se
întindea pe ambeJc maluri ale Argeşului, într-un Iel de enclavă de-a-lun-
gu[ rîului pînă în dreptul moşiei estice Cerbureni, care ar fi fost firesc
să fi ridicat pretenţii asupra ei.
Desigur că o astfel de branişte, ieşită în afară de corpul moşiei
Flămînzeşti - şi prin urmare greu de păzit - ademenea mulţi amatori
de pescuit sau doborît copaci. Este motivul pentru care, la 15 aprilie
1533 37 şi la 18 februarie 1612 38 , m.înăstirea capătă hrisoave speciale
pentru apărarea braniştei, precizîndu-se că este vorba de fîşia de pămînt
pe care <'urgea Argeşul, de la nord de mînăs:tire : „din hotarul de piatră,
de lingă <satul-P.C.> Flămînzeşti... pînă în hotarul Albeştilor" 39 • Pe
lîngă aceste acte prohibitive, ni s-au păstrat dovezile unor cumpărături
Vezi M. D. Moldoveanu, Ghidul turistului şi automobilistului, Bucureşti,

31
f.d., 37.
planşa
documentul din 7 ianuarie 1654 (vezi nota 28) „Cerneţi".
32 In
33 Documentul din 6 iulie 1560. (D.I.R., B, XVI, III, 154, 129). In documentul
din 15 septembrie 1560 (vezi neta 27) : „... de aci peste pisc pînă la crucea lui
Basarab şi de la Cruce pînă în valea lui Albu ; şi de aci pe vale pînă în Valea
laşilor".
34 Această cruce a fost găsită recent de către muzeograful D. Vasilescu din
Curtea de Argeş.
35 Documentul din 6 iulie 1560 (vezi nota 33). In documentul din 15 septemvrie
1560 (vezi nota 27) : „din valea laşilor peste cimp, pînă în drumul Albeştilor". In
documentul din 7 ianuarie 1654 (vezi nota 28) : „pînă în calea Albeştilor".
3s Documentul din 6 iulie 1560 (vezi nota 33). In documentul din 15 sep-
tembrie 1560 (vezi nota 27) : „şi de aci, peste cîmp, pînă în drumul Albeştilor şi de
aci tot pe drum, pînă în hotarul Albeştilor". In documentul din 7 ianuarie 1654
(vezi nota 28) : „pînă la calea Albeştilor, şi de aci tot cărarea pînă la hotarul
Albeştilor".
37 D.I.R., B, XVI, li, 132, 130.
38 D.I.R., B, XVII, li, 49, 46.
39 Vezi nota 37.
http://cimec.ro
PROCESUL MOŞIEI FLAMl!'\ZEŞTI 265
făcute de mînăstire la jumătatea secolului al XVII-lea „în cîmpul de sus

de mînăstire" 40 de la megieşi - care sînt avertizaţi în hrisoavele întă
rind proprietatea braniştei - din „cîmpul Cerburenilor" 41 , moşia limi-
trofă la nord-estul braniştei, ceea ce ne arată că, în această epocă, mînă
stirea încerca să-şi lărgească enclava nordică.
Hotarele din vestul rîului Argeş ale moşici Flămînzcşti sînt mai
greu de precizat. Această parte vestică de moşie se afla între aceleaşi
puncte de longitudine cu partea estică, întinzîndu-se la vest cam pînă
în apa Topologului şi la sud, cam în dreptul actualului sat Tigveni 42 .
Prin urmare, ou excepiia b1'aniştei nocdke, care mergea de-a lungul
rîului Argeş pînă în hotarul moşiei Albeşti, moşia Flămînzeşti poate fi
asemănată cu un dreptunghi, prin mijlocul căruia trece Argeşul.
Hotarul său sudic, care o despăr~a şi de OraJ?Ul Argeş, este precizat
în documentul din 25 aprilie 1754 : „Din dealul Topologului <deci în
apropierea rîului Topologu-P.C. > pînă în hotarul Costeştilor" 43 • La est,
se învecina cu moşia Costeşti, la nord cu moşiile care au aparţinut dintru
început Mitropoliei : laşii, Prăvălenii (lîngă actualul sat Valea Danului 44 ),
Cornetul, iar la est cu Bîrseşti sau Băileşti, în imediata apropiere a
rîului Topologu.
Am arătat că satele care compuneau comuna Flămînzeşti, la sfir.şitul
secolului trecut, corespund acestei suprafeţe : Bolniţa (aşezarea din vestul
mănăstirii. în jurul bisericuţei din secolul al XVIII-lea), Flămînzeşti, la
nord-vestul mănăstirii, aproape de bifurcarea şoselei, Ţigănia, la sudul
mănăstirii, Valea Uleiului, la nord-est de Flămînzeşti, pe drumul care
merge către Valea Iaşului, dar situat mai la sud ca acesta, Marina, la
est de rîul Argeş, la nord-est de oraş 45 •
Satul moşiei Flămînzeşti, purtînd acelaşi nume, se află şi în pre-
zent la aproximativ 100 m norid-vest de mănăstire, la mică distanţă de
bifurcarea şoselei către Cîineni şi Cîmpulung-Muscel.
Din cele două documente referitoare la braniştea nordică a mă
nă~tirii (din 15 aprilie 153:~ ~i 18 februarie 1612 46 ), deducem că la înce-
putul secolului al XVI-lea satul se afla exact pe locul pc care se gă
seşte şi astăzi, prin urmare nu poate fi vorba de o mutare a lui. Un
document din 12 aprilie 1668 menţionează „Sloboziia <sa,IA.tlui i se acar-
40 Vezi nota 8.
41 Vezi documentele din 17 iulie 1721 (Arh. Şt. Buc., Ms. 168, f. 56) şi
26 ianuarie 1811 (ibidem, f. 59).
42 Documentul din 6 iulie 1560 (vezi nota 33) : „şi iarăşi din Valea Flămînzeşti,
dela podul lui Stanislav, pe valea Seliştei, pînă în coada Birei <în documentul
din 15 septembrie 1560 - vezi nota 27 - : „pînă în dealul Cornetului". Cornetul
constituia, împreună cu Pravălenii şi laşii ; vechiul domeniu al Mitropoliei pe care
îl întăreşte Neagoe Basarab - P.C.> şi de aci pe culme pînă la frasin şi de la
frasin la Stricatul <pîrîu la nord-vest de Curtea de Argeş (harta din 1854 - vezi
nota 10) - P.C.> pînă la Corbul ; dealul Plopului <documentul din 7 ianuarie 1654
(vezi nota 28) : „pe dealul Topologului" - P.C.> unde se hotărniceşte cu Tigveni..."
43 Vezi nota 23.
44 Vezi D.I.R., B, Indicele numelor de locuri, Bucureşti, 1956, p. 112.
40 Vezi nota 5. „Valea Uleiului" în Ghidul turistului (vezi nota 31).
46 Vezi notele 37 şi 38.
http://cimec.ro
266 PAVEL CHIHAIA
desară privilegii încă de la începutul secolului al XVII-lea - P.C.> ce

să chiamă Flămînzeşti oare iaste lingă mă111ăsitire" 47.
Pe de altă parte, încă înainte de Neagoe Basarab, care consem-
nează Valea Flămînzeştilor în „svitocul" său 48, moşia se întindea la sud
pină la acest punct, care a constituit deci, din totdeauna, limita sudică
a moşiei {„de la Valea Flărnînzeştilor în sus"). In acelaşi „svitoc" se
menţionează că Neagoe dăruieşte moşia Flărnînzeşti „cu Muscelul", deci
cu ocina limitrofă Muscelul. într-adevăr, satul Valea Muscelului se află
în hărţi mai vechi 49 situat la nord-vest de satul Costeşti, cam la o treime
de drum, in linie dreaptă, pe drumul înspre Valea Iaşului. Muscelul se
află într-un punct longitudinal mai nordic ca cel al mănăstirii şi a
constituit, probabil, pină la Neagoe o entitate funciară separată de mo-
şia Flămînzeşti. Oricum, menţiunea din „svitocul" lui Neagoe Basarab
„ocina care a fost a oraşului, de la Valea Flărnînzeştilor din sus şi cu
Muscelul", vădeşte că moşia Flămînzeştilor, la care se afla încorporat
Muscelul {limitrof, deci, moşiei) se întindea pe hotarele pe care le men-
ţionează şi documentele de la mijlocul secolului al XVI-lea, cu excepţia,
probabilă, a braniştei de pe rîul Argeş, care ieşea din corpul moşiei,
cum am arătat mai sus.
Pentru aceasta moşie, pe care se afla mănăstirea, aşezare mitro-
politană, apoi ar:himandrie, cam in centrul ei, la sud-vestul satului Flă
mînzeşti, in imediata lui apropiere, Neagoe oferă compensativ Partea Sa-
sului, din moşia Zigoneniloc, aflată la sudul oraşului. Dacă mănăst'irea
s-ar găsi în afara moşiei Flămînzeşti, atunci şi satul vecin Flămînzeşti s-ar
fi aflat în afara moşiei sale, ceea ce este absurd. De altfel, un document
pe care Constantin Şerban îl emite la 28 iulie 1654, îndată deci după
suirea sa pe tron, precizează că moşia Flărnînzeşti se afla „în cîmpul
mănăstirii" 50 • In două documente din aceeaşi vreme se vorbeşte de bra-
niştea aflată „în cîrnpul din sus de mănăstire" 51 sau de „cîmpul Cer-
burenilor, în sus de drumul Radovanului" 62 • Prin urmare, Flămînzeştii
coincideau cu „cîmpul mănăstirii", erau „vatra mănăstirii" cum arată
scrierile mai recente.
Sîntem convinşi, de asemenea, că oră-"?enii aveau drepturi asupra
moşiei Flămânzeşti, din moment ce Neagoe Basarab le oferă compen-
sativ domeniul Partea Sasului. Rămîne să stabilim, in rîndurile urmă
toare, în ce constau drepturile orăşenilor asupra moşiei Flămfozeşti
înainte de faza de reconstrucţie a lui Neagoe Basarab.
De fapt, drepturile pe care le aveau orăşenii asupra moşiei Flă
mînzeşti ne apar documentar în două versiuni. „Zvitocul" lui Neagoe
menţionează printre dandtle făcute de Neagoe „ocina care a fost a ora-
şu1ui, de la valea FlămînzeşM:lor <în dreptul crucii de hotar găsitte re-
• 7 Documentul din 12 aprilie 1668 (Arh. Şt. Buc., Ms. 708, f. 400-401). Incă
din 18 iulie 1625 găsim un hrisov în care se porunceşte ca satul Flămînzeşti să fie
„în pace şi slobod de banii de judeţu etc." (D.I.R„ B, XVII, IV, 563, 574).
48 Vezi nota 2.
4e Harta din 1903 (vezi nota 6).
50 Documentul din 28 iulie 1654 (Arh. Şt. Buc., Fond Episcop. Argeş, Orig.
LXIX bis/14).
51 Vezi nota 46.
52 Vezi nota 41.
http://cimec.ro
cent - P.C.> din sus <ratre nord - P.C.> şi cu Muşcelul siltuait la

nord-estul moşiei - P.C.> pentru că a oumpărat răposatul Basarab
Vodă de la fiii lui Cotescu ocina Zigonenilor cu 6000 aspri, de a dat-o
domnia lui orăşenilor în locul ocinei de la Flămînzeşti" 53 • (Este vorba de
acea parte din ocina Zigonenilor care aparţinea fiilor lui Cotescu, numiltă,
cum aflăm din documente, Partea Sasului).
Proprietatea „în parte" nu este exprimată în acest document, re-
transcris în 1608, care ne lasă să înţelegem că moşia aparţinuse în în-
tregime orăşenilor, aşa cum deducem şi din documentul din 22 noiem-
brie 1525, prin care Radu de la Afumaţi întăreşte mănăstirii „satul
anume Flămînzeşti, pe care i l-a dat şi de mai înainte Basarabă voie-
vod. Şi să-i Iiie hotarul pe unde a fost hotărniciit din zilele lui Basariab
voievod" 54 , precum şi cel din 7 august 1560, unde se menţionează că
orăşenii „au voit să strice semnele şi hotarele sfintei mănăstiri, ca ocina
şi hotarul Flămînzeştilor să fie împreună cu ocina orăşenilor" 55 • De
asemenea, la 28 iulie 1654, voievodul Constantin Şerban retrage orăşe
nJi1or îrutreaga moşie Flămînzeşti („ ... v-am fost scris domnia mea în tr-iacea
carte şi pentru o moşie de acolo den cîmpul mănăstirii ca să o ţineţi voi.
Iar părintele egumenul au adus cărţi bătrîne de la Basarab vodă în-
coace dă scrie cum că iaste acea moşie a mănăstirii" 56 • Acelaşi drept de
proprietate deplină a or~enilor asupra moşiei Flămînzeşti reiese din-
tr-un document din 1832, care menţionează că în această moşie „moş
tenească", „fiecare orăşan îşi avea ctuprinsul său, iar pădurea şi iazul
de-avalma(' 57 •
Prin urmare, din hrisoavele trecute în revistă mai sus, reiese că,
înainte de reconstrucţia lui Neagoe Basarab, orăş.enii arigeşeni aveau
drepturi depline asupra întregii moşii a Flămînzeştilor. In două hri-
soave, însă, emise la scurt interval de timp unul de celălalt, se preci-
zează că moşia aparţinuse atît orăşenilor, cit şi mănăstirii (prin urmare
avea doi proprietari), care trebuiau să îşi împartă veniturile „pe din
două" ; ei o stăpîniseră „în devălmăşie".
Astfel, în hrisovul din 6 iulie 1560 a lui Petru cel Tînăr, orăşenii
reclamă că „au avut şi ei mai sus zisa ocină <Flămînzeşti - P.C.> pe
din două, însă le-a luat-o răposatul Basarab şi nu le-a plătit nimic".
Voievodul află însă că „Basarab le-a dat Paritea Sasului..." 5s. Intr-un
alt document, emis cîteva luni mai tîrziu, la 15 septembrie 1560, se men-
ţionează, de asemenea, pîra orăşenilor „că i-au cotropit călugării şi că
au şi ei ocină devălmăşie cu călugării" 511 , însă ei pierd judecata.
Desigur că cea de a doua versiune este cea mai apropiată de rea-
litate, deoarece nru ne închipuim că orăşenii, ştiind că le aparţine în-
treaga moşie, să revendice la judecată numai jumătate din ea. Nu este
53 Vezi nota 2.
54 D.I.R., B, XVI, li, 201, 194-195.
55 D.I.R., B, XVI, III, 159, 133.
66 Vezi nota 50. V. Drăghiceanu, Curtea domnească din Argeş ... , p. 29.
57 V. Drăghiceanu, Zoe. cit.
58 D.I.R., B, XVI, III, 154, 129.
59 Ibidem, 167, 138.
http://cimec.ro
268 PAVEL CHlHAIA
însă exclusă mei prima versiune (că întreaga moşie a aparţinut argeşe
nilor), deoarece ea se găseşte în patru hrisoave, emise la date diferite,
al căror conţinut nu se ropetă, după cum am văzut, şi ca atare nu pu-
tem bănui o simplă imprecizie a termenilor juridici.
&te posibilă, de asemenea, o a treia alternativă : orăşenii să fi
avut două hrisoave, unul care le dădea dreptul la întreaga moşic, celă
lalt numai la jumătate. Desigur că documentul care lipsea oraşul de
jumătate de moşie era mai tîrziu clecît cel în care i se dăruia moşia în-
treagă. Poate rn prilejul emiterii celui de al doilea hrisov s-a oon-
struit Mitropolia ; cc altceva a putut determina această înjumătăţire a
unei proprietăţi a orăşenilor?
Oricum, fie că înainte de reconstrucţia lui Neagoe Basarab orăşe
nii stăpîneau moşia Flămînzeşti întreagă sau jumătate, fie că, iniţial, ei
a· 1 posedat întreaga moşie care, ulterior, le-a fost jumătăţită, este evi-
dent că, în momentul înzestrării lor, atunci cînd s-au acordat privilegii
oraşului, mănăstirea nu se afla pe această moşie. Ne este greu să
credem că o aşezare monastică de o importanţă atît de mare, cum era
cea a Mitropoliei, se putea înălţa pe un pămînt străin ou totul sau
care îi aparţinea numai pe jumătate, deci pe care nu îl stăpînea
efectiv.
Dintr-o lucrare recentă 00, s-a arătat că mănăstirile se înălţau pe
proprietăţi sigure, evitîndu-se cele care puteau oferi un cit de mic
pretext de contestaţie. Astfel, pînă în 1593, din 85 de sate aparţinind
„v~deni1or" numai 9 au foSit dăruite mănăs.tirilor, tocmai pentru că drep-
tul de posesie al acestor mănăstiri prezenta un oariacter precar, împiedi-
cînd pe eă1ugări să se bucu.re în lirnişte de posesia lor. Pentru domenillll
mănăstiresc se căutau, aşadar, moşii cîrt mai sigure, moşterute sau cumpă
rate. Pentru moşia pe care urma să se construiască chiar Mitropolia,
grija va fi fost şi mai mare.
Este foarte puţin probabil, aşadar, ca cel care a dăruit moşia Flă
mtmzeşti orăşenilor - în întregime sau în parte - să fi găsit incinta
mitropolitană pe această moşie. Trebuie să admitem că, în momentul
înzestrării argeşeniloT, Mitropolia se afla pe un alt loc. De-abea după
această înzestrare, cinu argeşenii au primit fie în întregime, fie doar
jumătate din moşia Flămînzeşti (pentru ca Mitropolia din oraş să aibă
legătură cu moşiile pe care le-a primit la întemeiere, laşii, Prăvălenii
şi Cornetul care se aflau toate, după cum am văzut, lingă hotarul nor-
dic al Flămînzeştilor) s-a hotărît să se construiască o nouă incintă mo-
nastică în afara oraşului Argeş.
Prin urmare, stabilirea momentului în care oraşul Argeş a căpătat
privilegiile voievodale, poate fi socotit un termen „post quem", după
care a putut fi înălţată cea de a doua biserică a Mitropoliei.
S-a arătat 61 că teritoriul din jurul oraşelor importante din Ţara
Românească a aparţinut iniţial domniei, care - nu mult după înte-
meierea statului - a dăruit din el boierilor sau mănăstirilor. Astfel, o
60 Ion Donat, Le domaine princier rural en Valachie (XJVe-XVIe siecles) în
Revue roumaine d'histoire tomul VI, 1967 (2), p. 215.

61
Ibidem, p. 227, 228, 229.
http://cimec.ro
PROCESUL MOŞIEI FLĂMfNZEŞTI 269
serie de sate din jurul Tîrgoviştei sînt dăruite de Radu cel Frumos unor
boieri, iar altele, de Radu cel Mare mănăstirii sale ; sate din jurul
Rîmnicului Vîkii vor fi donate de către Mircea cel Bătrîn ctitoriei sale
Cozia. Prin urmare, secolul al XV-lea cunoaşte o scrie de donaţii voie-
dale de sate care constituiau „ocolul" oraşelor, se aflau în jurul oraşe
lor. In anul 1419, Mihail, fiul lui Mircea cel Bătrîn, conferă primul pri-
vilegiu voievodal oraşului Cîmpulung.
Tot Mircea cel Bătrin este cel care dăruieşte privilegii orăşenilor
argeşeni, delimitîndu-le proprietatea, hotarul oraşului. Ni s-a păstrat
un document din 7 iulie 1544, de la o judecată între argeşeni şi călu
gării de la mănăstirea Bistriţa, în legătură cu hotarul dintre moşia
oraşului şi satul Stroieşti 62 , care fuseseră dăruiţi mănăstirii de către
Negoslava (în călugărie Salomia), soţia marelui ban Barbu (funcţionînd,
cu această demnitate, între 1495-1520), la moartea ei, deci după 1521.
Moşia fusese cotropită de „jupan Barbul ban", ea aparţinînd îna-
inte de 1512 lui „Tăbăci şi cetei lui" ns, prin urmare unei obştii.
In documentul din 7 iulie 1544 aflăm că voievodul Radu Paisie,
care trimisese pe boierul Badea Boloşin să cerceteze pridna de hotare,
stabileşte punctele de reper - după cum se obişnuia - şi În{'heie cu
justificarea „fiindcă această mai sus numită ocină, ei au hotărnicit-o
din zilele lui Mircea voievod cel Bătrîn şi din zilele răposatului Ba-
sarab voievod" 6~.
Este evident că hrisovul lui „Basarab voievod" (Neagoe) era cel
dăruit banului Barbu (care uzurpă moşia după 1512, deci între 1513---
1520), pentru a statornid proprietar pe unchiul său, marele ban (pe care
îl găsim proprietar şi la Cetăţeni-Muscel şi donator la biserica Ador-
miToa Maicii Domn.ului -- în prezent „Negru Vodă" - din Cîmpulung-
Muscel), desigur în legătură cu unele obiective ale politicii sale din in-
terior. Celălalt document de la Mircea cel Bătrîn vădeşte că în zilele
acestui voievod s-a delimitat ocolul oraşului, hotărnicindu-se şi mo-
şiile limitrofe. Oricum, în 1432, argeşenii aveau privilegii orăşeneşti 85 .
Prin urmare, dacă moşia Flămînzeşti a fost dăruită orăşenilor
- în întregime sau în parte - de către Mircea cel Bătrin cu prilejul
stabilirii privilegiilor şi hotărîrii domeniului oraşului Argeş, atunci - aşa
cum am dedus mai sus - biserica Mitropoliei a fost construită pe această
moşie după domnia acestui voievod, deci după 1418.
Vom considera deci c.:ă voievodul Vlad Dracul (succesor al lui
Mircea cel Bătrîn) a înălţat pentru prima oară pe acel loc cea ele a doua
biserică a Mitropoliei şi că primul locaş mitropolitan s-a aflat într-altă
parte (în biserica Sf. Nicolae).
62 D.I.R., B, XVI, II, 322, 314 ; Ibidem, II, 336, 337 Vezi şi D.I.R., B, XVII, III,
(îndoielnice) 5, 629.
63 Ibidem, li, 11, 11 ; menţiunea din documentul tîrziu, din 1 iunie 1545 că
Stroieştii „i-au fost de zestre" jupînesei lui Barbul ban este infirmată de docu-
mentul contemporan din 20 mai 1526, care precizează că a fost vorba de o cotropire
a lui Barbul ban.
64
Vezi nota 36.
60
Primul document în care sînt menţionaţi orăşenii „argişani" este emis
de Dan II la 30 ianuarie 1431. (D.R.H., B, I, 69, 130-131).
http://cimec.ro
270 PAVEL CHIHAIA
LE PROCES DU DOMAINE „FLAMINZEŞTI" PRES DE

CURTEA DE ARGEŞ
RF:SUMF:
Dans le present ouvrage, l'auteur tâche d'etablir les rapports du

domaine de Flămînzeşti avec 1a ville Curtea de Argeş et avec l'etaiblis-
sement religieux - initialement metropolie, ensuite monastere - se
trouvant sur ce domaine.
Le fait que le domaine a ete - en partie ou entierernent - fait
don aux habitants de la ville, incite l'auteur ă considerer que l'eglise a
ete construite sur ce domaine apres que celui-ci soit devenu la propriete
des habitants de Curtea de Argeş, c'est ă dire ă une date ulterieure ă la
fondation de la metropolie (1364).
http://cimec.ro
LOCUL ŞI ROLUL ORAŞULUI PITEŞTI IN CONTEXTUL PRODUCŢIEI
MEŞTEŞUGAREŞTI URBANE DIN ŢARA ROMANEASCA
IN EVUL MEDIU
ŞT. OLTEANU
Oraşul Piteşti, unrul dintre cele mai vechi oraşe ale Ţării Româ-
neşti (prima menţiune documentară datînd din 1385) 1, este singurul oraş
din zona dintre Olt şi Dîmboviţa a cărui economie a înregistrat în de-
cursul evului mediu o continuă ascensiune, ajungînd în pragul epocii mo-
derne unul dintre primele oraşe ale Ţării Româneşti. Dacă vechi oraşe
precum Argeş şi Cîmpulung, primele reşedinţe domneşti de la sud de
Carpaţi, au cunoscut în cursul evului mediu o epocă de inv.oluţie, mai
cu seamă după statornicirea reşedinţei voivodale în alte oraşe ca Tîr-
govişte sau Bucureşti în secolul al XV-lea, economia oraşului Piteşti a
înregistrat o permanentă ascensiune revenindu-i un important rol în
cadrul înnoirilor petrecute în societatea românească de la sfîrşitul evu-
lui mediu. Cercetările îndelungate pe care le-am întreprins asupra isto-
riei producţiei meşteşugăreşti medievale 2 ne-au dat posibilitatea să pre-
cizăm în cadrul prezentului studiu, locul pe care producţia meşteşugă
rească piteşteană l-a ocupat în decursul evului mediu, atît sub aspectul
gradului de intensitate a procesului de specializare cit şi sub acela al
volumului producţiei ; şi totodată, rolul Piteştilor în procesul novator de
la sud de Cal'paţi care avea să ducă la apariţia unor noi relaţii de pro-
ducţie. Din acest punct de Yederc, istoria oraşului Piteşti se circumscrie
în cadrul a trei mari etape : prima etapă o constituie secolele XIV-
XVI ; a doua corespunde secolului al XVII-lea şi primei jumătăţi a seco-
lului următor; a treia coincide ct1 sfîrşitul secolului al XVIII-lea şi
începutul secolului al XIX-lea.
1 Relaţia
*
lui Peter Sparnau şi Ulrich von Tennstădt, în Călători străini
despre ţările române, voi. I, Bucureşti, 1968, p. 19-20 ; Şt. Olteanu, Cercetări cu
privire la geneza oraşelor medievale din Ţara Românească, în Studii, 1963, nr. 6,
p. 1279.
2Ne referim la rezultatele obţinute în această privinţă, publicate în lucrarea
Meşteşugurile din Ţara Românească şi Moldova în evul mediu, Bucureşti, 1969 ;
datele prezentate în lucrare vor forma baza documentară a constatărilor şi obser-
vaţiilor pe care le vom face în prezentul studiu.
http://cimec.ro
272 ŞTEFA"J OLTEANU
Pînă la sfîrşitul secolului al XVI-lea, aşezarea omenească de la

Piteşti, deşi arc caracter urban, nu se eYidenţiază, potrivit doeumentelor
de care dispunem, printr-o economie urbană deosebită. Producţia meş
teşugărească este slab oglindită în documente, reducîndu-se la ramurile
de producţie de bază fără să constatăm un sensibil proces de speciali-
zare. în această vreme, locul fruntaş în ierarhia oraşelor dintre Olt
şi Dîmboviţa continuă să-l deţină vechile capitale ale Ţării Româneşti :
Argeşul şi Cîmpulungul eu aproape 10 categorii de meşteşuguri specia-
lizate, situîndu-se în imediata apropiere a Bucureştilor şi Tîrgoviştei
(oraşe-reşedinţă începînd de la siîrşitul secolului al XIV-lea). Oraşul
Piteşti n-ajunsese încă la o viaţă economică matură în adevăratul înţe
les al cuvîntului. Precum se ştie la începutul secolului al XVI-lea, în
Piteşti se construies-c curţi domneşti de unde se emit acte de cancela-
rie 3, fapt care a influenţat, fără îndoială, dezvoltarea economiei piteş
tene în sectorul ei principal : c0l al producţiei meşteşugăreşti şi al schim-
bului de mărfuri ; dar cu toate acestea nivelul producţiei continuă să fie
scăzut în raport cu cel al oraşelor fruntaşe : Bucureşti, Tîrgovişte, Ar-
geş, Tîrgşor. Tradi\ia celor două vechi oraşe capitale din apropiere
(Argeş, Cîmpulung) ca şi vicisitudinile istorice concTetizate în ins.taurarea
dominaţiei otomane au constituit cauzele pentru care economia oraşu
lui Piteşti s-a găsit multă vreme într-o stare latentă.
Secolul al XVII-lea şi prima jumătate a secolului al XVIII-lea au
reprezentat pentru istoria Ţării Româneşti în condiţiile confr. intărilor
poliitico-mililt!are dintre imperiul otoman şi cel habsburgic şi chiar ale
instaurării regimului turco-fanariot, o epoc·ă de oorceari tendinţe de în-
noiri social-economice. Cri:ca politică otomană declanşată la sfîrşitul se-
colului al XVI-lea şi agravată de răscoala anti-otomană din vremea lui
Mihai Viteazul a dus la o relativă independenţă a Ţării Româneşti în
raport cu situaţia anterioară, sarcinile materiale faţă de Poarta otomană
fiind sensibil uşurate. Această nouă stare de lucruri a imprimat seco-
lului al XVII-lea pecetea unei epoci de evidentă refacere a economiei
ţărilor române în general. Cea mai sensibilă la această nouă situaţie
s-a arătat a fi producţia meşteşugărească, mai cu seamă cea urbană.
Documentele înregistrează o creştere apreciabilă a procesului de spe-
cializare ajungînd la Bucureşti, de pildă, la peste 80 categorii ck' meş
teşugari, sau la peste 50 la Tîrgovişte.
O situaţie spectaculară se constată la Piteşti unde sînt m~nţionate
în vremea amintită circa 20 categorii de meşteşugari, ceea ce înseamnă
o creştere de aproape 10 ori faţă de epoca precedentă. Cîmpulungul
înregistrează şi el o creştere vizibilă (un număr de 14 categorii de meş
teşuguri în total), dar nu-l va mai putea egala niciodată pe confratele
său de la sud. ln schimb Argeşul prezintă o situaţie staţionară, prevesti-
toare a unei epoci de decădere ce se va produ<ie în etapa imediat ur-
mătoare. Această ordine de mărime cu Piteştii în fruntea oraşelor dintre
Olt şi Dîmboviţa nu va mai I.i sehimbată, în timp ce Argeşul, mai cu seamă,
va involua sau în cel mai bun caz va înregistra o situaţie staţionară.
Piteştii vor evolua continuu ajungînd unul din oraşele de primă mină
ale Ţării Româneşti alături de Bucureşti, Tîrgovişte şi Craiova, aceasta
3 Doc. priv. ist. Rom. veac. XVI, B„ vol. I, p. 132, 145.
http://cimec.ro
PITEŞTIUL IN CONTEXTUL PRODUCŢIEI MEŞTEŞUGi\REŞTI JN EVUL MEDIU 273
fiind şi ordinea de mărime observată la sfîrşitul secolului al XVII-lea şi

la începutul secolului următor.
Ca volum, producţia meşteşugăreasd"i nu poate Ii apreciată cu
exactitate nici în această etapă. Există însă, acum, comparativ cu epoca
precedentă, oarecari posibilităţi de estimare cantitativă a producţiei,
care confirmă raportul de directă proporţionalitate existent între ritmul
de specializare şi volumul producţiei : unui număr sporit de categorii de
meşteşuguri (care presupun, totodată, un număr important de meşteşu
gari) îi corespunde un volum sporit de produse şi ,invers. ln oraşul Pi-
teşti existau în cursul secolului al XVII-iea şi în prima jumătate a se-
colului următor, străzi (uliţi) şi cartiere (mahalale) înrtregi populate de
meşteşugari în diferite ramuri de producţie grupaţi pe specialităţi, uliţi
oar:e purtau denumirea meşteşugului practicat. Organiza.rea în bresle, nu-
mărul însemnat al pieţelor sau locurilor de schimb din cadrul oraşului
unde meşteşugarii, posesori ai prăvăliilor, dughenelor, pivniţelor, îşi des-
făceau adeseori singuri produsele realizate de ei înşişi reflectă pon-
derea însemnată a producţiei meşteşugăreşti destinate pieţii în raport cu
cea efectuată la comanda consumatorului ; reflectă, prin urmare, volu-
mul însemnat al producţiei globale realizate de meşterii piteşteni.
A doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi prima jumătate a se-
colului următor sînt considerate în istoriografia noastră din ultimii 20 de
ani drept epoca în care formele embrionare ale viitoarei orînduiri, mani-
festate pe alocuri în sfera economiei încă din veacurile anterioare, încep
să se afiirme cu o rtot mai mulrtă vigoare, tinzînd să spargă vechiul cadru
în care evoluaseră pînă atunci. In cele ce urmează vom încerca să pre-
zentăm situaţia prcxlucţiei meşteşugăreşti piteştene pentru a-i putea,
eventual, fixa locul şi rolul ei în procesul de înoire a societăţii româ-
neşti din acea vreme. Spre deosebire de etapele precedente, avem acum
mai mari posibilităţi de apreciere a producţiei urbane din Piteşti ; avem,
în primul rîn.d, materiale statistice din prima jumătate a secolului al
XIX-lea mai cu seamă, precum evidenţa statistică din 1810 (statistica
iznafurilor Ţării Româneşti), catagrafiile din 1831-1832 şi 1850, evi-
denţa patentarilor din 1835. Deşi nici aceste materiale nu prezintă si-
tuaţia existentă riguros exactă, totuşi ele ne furnizează date mult mai
aproape de realitate decît oricare altă încercare a noastră de evaluare
în această privinţă.
Potrivit datelor din evidenţele evocart:e, la Piteşti se constată un ritm
susţinut de specializare în ramurile meşteşugăreşti ele bază, ajungînd la
im total de peste 30 catego!rii. In contex.tul dezvo1tării urbane din Ţara
Hi<'mânească, P.iteştii continuă să deţiină un loc frunrbaş imediat după BuC'll-
n'ştâ.., Craiova şi Ploieşti. sporindu-şi continuu puterea economică. Se ob-
servă depăşirea oraşului Tîrgovişte care înregistrează o scădere a produc-
ţiei urbane explicată prin dezvoltarea unor noi cenitrc orăşeneşti pe
aceeaşi rută comercială oare au absorbdt o ma:re parte din activitatea
economică a vechei capitale a Ţării Româneşti ; toitoda1tă, ascensiunea
rapidă a P1oieş.tJ:iJ.or în grupul oraşelor fnmtaşe. Celelalte două oraşe din
zonă, Argeşul şi Cîmpulungul, nru mai pot em~te pretenţii la locuri frun-
taşe. Ele se situează într-un gn1p de OII'l8şe ca Rîmnicul Vîlcea, Buzău,
Cairacal, Mizi'l, ca:re sîn1: departe de a înregistra în vii.torul apropiai ridi-
cări s.pectaoulare.
http://cimec.ro
274 ŞTEFAN OLTEANU
Ce se poate spune despre volumul producţiei meşteşugăreşti din

oraşul Piteşti din etapa la care ne-am referit ?
Datele furnizate de catagrafii confrirmă odată mai mult rap01rtul
direct proporţional dintre procesul de specializare şi volumul produc-
ţiei. Acolo unde s-au înregistrat cele mai multe categorii specializate de
meşteşugari, se cons.tată şi cel mai mare număr de lucrători pe ramură,
criteriu sigur de apreciere a cantităţii produselor realizate. Vom lua spre
exemplificare datele furnizate de catagrafiile pomenite, în ramurile de
producţie cele mai solicitate.
In domeniul prelucrării pieilor, de pildă, potrivit catagrafiei din
epoca regulamentară, se constată un număr de 15 tăbăcari, 12 cojocari,
63 cizmari, care înseamnă tot atîtea unităţi de producţie, comparativ
cu 76 cojocari, 10 curelari, 13 cavafi, 116 cizmari la Ploieşti şi 55 tăbă
cari, peste 150 cojocari, 134 cizmari la Craiova, oraşe aproapiate ca dez-
voltare. Cu Bucureştii nu putem face o asemenea comparaţie, întrucît
el se află cu mult înaintea oraşelor amintite, fiind vorba de sute de uni-
tăţi de producţie.
In sfera ţesătoriei şi prelucrării ţesăturilor sînt înregistrate la Pi-
teşti 18 boiangii, 24 abagii, 38 croitori faţă de 43 boiangii, 29 abagii, 94
croitori la Craiova şi 23 boiangi, 107 abagi, 113 croitori la Ploieşti.
In construcţii se constată la Piteşti 7 tîmplari şi 6 dulgheri faţă de
10 dulgheri şi 6 tîmplari, 10 zidari la Craiova şi 13 zidari, 7 dogari, 51
dulgheri la Ploieşti.
In industria alimentară sînt menţionaţi la Piteşti 13 brutari faţă
de 34 la Craiova şi 10 brutari la Ploieşti.
Din aceste cîteva situaţii comparative iese în evidenţă o apropiere
oa nivel şi volum al producţiei ptteştene faţă de volumul producţiei meş
teşugăreşti din Ploieşti şi Craiova, care prezintă o uşoară superioritate,
exduzînd, bineînţeles, Bucureştii. Aşadar, oraşul Piteşti se afla în pra-
gul epocii moderne în grupul oraşelor fruntaşe din Ţara Românească,
apropiat ca putere economică de cele două oraşe Craiova şi Ploieşti, con-
siderate ca cele mai dezvoltate oraşe din Ţara Românească, în afară de
oraşul capitală. Raportat la zona dintre Olt şi Dîmboviţa, oraşul Piteşti
trecea cel mai dezvoltat oraş din regiune, lăsînd mult în urmă oraşe ca
Argeş şi Cîmpulung. Deci, în cadrul economiei urbane din Ţara Româ-
nească, producţia meşteşugărească a oraşului Piteşti, alături ele cea din
oraşe ca Bucureşti, Craiova şi Ploieşti în primul rînd, era cea mai în
măsură să dezvolte cmbrioanele novatoare ele care pomeneau şi să fecun-
deze în acelaşi timp noi categorii economice specifice viitoarei orînduiri.
Care au fost elementele înoitoare din cadrul economiei urbane a
grupului de oraşe pomenite (între care şi Piteştii) şi ce pondere au avut
ele în contextul înoi.rilor din Ţara Românească în aşa numita epocă de
destrămare a feudalismului şi de apariţie a relaţiilor capitaliste ?
Cadrul general în care au început să se contureze, să se dezvolte
categoriile eoonomioe ale noii orînduiri l-au constituit, la oraşe, predo-
minarea producţiei destinate pieţii, desprinderea, parţială şi chiar totală
în unele ramuri, de îndeletnicirile agrare a unui număr tot mai mare de
meşteşugari, creşterea sensibilă a rolului intermediarului. Un rol deose-
uit a reveni;t capitalului comercial şi cămăităresc angajate în domeniul
http://cimec.ro
PITEŞTIUL !N CONTEXTUL PRODUCŢIEI MEŞTEŞUGĂREŞTI !N EVUL MEDIU 275
producţiei meşteşugăreşti, care au dezvoltat vechile forme economice

pînă la modificarea conţinutului lor. Plasarea apreciabilă a capitalului
oomerc.ial în producţia meşteşugărească, mer-gînd pînă lia arendarea unor
întregi ramuri meşteşugăreşti urbane, a dus, pe plan economic, la trans-
formarea micului atelier într-o adevărată întreprindere cu un număr
sporirt de meşteri ca.re lucrau penrtru patronul lor.
In cele mai multe cazuri însă, acest lucru nu s-a materializat prin
concentrarea lucrătorilor într-un anume atelier, ci s-a preferat sistemul
muncii la domiciliul fiecărui meşteşugar a materiei prime repartizate de
reprezentantul capitalului comercial. Acest stadiu al cooperaţiei simple
a fost chiar depăşit prin apariţia producţiei manufacturiere în cadrul
oraşelor, într-o serie de ramuri meşteşugăreşti importante. Dacă din
punctul de vedere economic acţiunea capitalului comercial se afla la
sfîrişitul secolului al XVIII-lea şi la începutul secolului următor în plin
proces de dezvoltare a micii producţii de mărfuri, pe plan social aceste
fenomene ml dus la agravarea contradicţiilor între difeTitele pături sociale.
în special între reprezentanţii capitalului comercial şi micii meşteşugari.
Care a fost ponderea acestor fenomene în cadrul economiei urbane ?
Da.că calitativ ele îşi făcuseră apariţia anunţînd s.chimbări de struc-
tură, cantitativ însă nu reuşiseră să acopere o mai mare arie geografică,
înscriindu-se în principal în cadrul economiei celor mai dezvoltate centre
urbane, Bucureştii deţinînd primul loc. Insă, aşa crnn am văzut, doar în
cîteva oraşe producţia meşteşugărească ajunsese la un înalt nivel de
specializare în măsură să genereze categoriile economice mai sus discu-
tate. Dominaţia economică şi politică otomană, concurenţa mărfurilor
străine chiar pe piaţa internă au stînjenit procesul de maturizare a eco-
miei urbane, favorizînd menţinerea vechilor practici meşteşugăreşti. Dar
cu toată ponderea mică a fenomenelor novatoare în raport cu vechea stare
de lucruri din cadrul întregii economii, prezenţa şi manifestarea lor ac-
tivă în sfera economiei urbane, chiar numai în cele cîteva oraşe mai dez-
voltate, printre care şi Piteştii, produseseră serioase breşe în cadrul
strîmt al vechii economii medievale ; ele aveau să se adîncească rapid,
mai cu seamă în prima parte a secolului al XIX-lea, odată cu creşterea
\·ertig:inoosă a procesului de specializare a producţiei înreg.isitrat în grupul
oraşelor frunt~e, lăsînd cale liberă procesului de înoire economică şi so-
cială.

http://cimec.ro
http://cimec.ro
IN LEGATURA CU PALANCA LUI SINAN PAŞA DE LA BUCUREŞTI
ŞI RETRAGEREA LUI MIHAI VITEAZUL LA TIRGOVIŞTE
LIVIU ŞTEFANESCU şi ALEXANDRU LIGOR
Evenimentele din vara şi itoomna anului 1595 din f\ira Românească

au preocupat intens pe cronicarii românil şi iturci ia"'." istoriografia
noastră, di:n totdeauna, le-a acordait un rol însemnat. Lucrînd la reali-
zarea patrimoniului Muzeului de istorie al Republicii S'o0ia1iste România
atenţia ne-a fost atrasă de un fragment al raportului ipe care Sinan
Paşa l-a trimis marelui eanC'elar al Porţii Otomane şi c:arc în mic.rofilmul
primit de la arhivele de stat din Veneţia prezintă mici diferenţe faţă
de textul publicat în colecţia Hurmuzaki 1•
Dintl'e croruicarii turci, Mustafa SeLaniki 2 şi mai ales Mehmed bin
l\1ehmed 3 ne-au dat o descriere a adivită,ţii de construire a unor for-
tificaţii de către Sinan Paşa la Bucureşti şi Tîrgovişte. Cronicarul
SeLaniki ne informează că Sinan Paşa a tnimis la Constantinopole, în ce
priveşte evenimentele care ne interesează, rapoarte de două ori : odată
în jurul datei de 16-18 septembrie 1595 în care anunţa despre forti-
ficaţiHe făcute la Bucureşti şi Tfrgovişte şi a doua oatră la 4 noiemb:nie
1595 ·În cane arăta : „ ...că toate măsurile luate de el şi toate pregăltirile
sale au avut urmări contrare aşteptărilor". Este posibil ca rapo11tul pe
care Leonardo Donato l-a transmis Dogelui în copie - acum ştim că
traducătorul se numea Bomsi - la 15 noiembrie 1595 să fi ajuns
marelui ·oancelar la Constantinopole la 4 noiembrie 1595. De conţinutul
acestuia ne vom ocupa potrivit microfilmului primit de la arhivele
din Veneţia.
Construirea foiităreţei de 1a Bucureşti este atesta•tă de cronicarm
Selaniki încă din primele rapoarte ale lui S~nan Paşa astfel : „ ...el (Sinan
Paşa, n.n.) mai scrie că a făcut ziduri împrejurul oraşului celui mai
sus-a.rătat (Bucureşti n.n.) şi a construit puit.eroic şi cetatea sa interioară,
Iortificînd cu muniţii toate părţile". - Ştirea apare apoi astfel şi în
alte izvoece, ca spre exemplu în ~ronica lui Mehmed bin Mehmed
1 Hurmuzaki, Bucureşti, 1880, vol. III, 1576-599, partea I-a, pp. 492-494.
2 * • * Cronici turceşti privind ţările 1:1mâne, extrase, voi. I, sec. XV -
sec. XVII, Bucureşti, 1966, pp. 372-373.
3 Idem, pp. 418-422.
http://cimec.ro
I
,• 1(1'1. ţ.11-r1„ )i' td'"4fl(,..f-ţ'rt. ~ f ;/" ,#1"~ {.(j(-
~·
' I' /
(
. ~~ M' ;c~ J';f'~ ~* tUvJ/,._,~/~~f„vu, ·
.JM/,'
•'
http://cimec.ro
PLECAREA LUI SINAN PAŞA DE LA BUCUREŞTI 279
care circumscrie fortăreaţa numai în jurul bisericii de pe dealul de

la Radu Vodă : „De aceea au început să :facă în jurul ei un zid umplut
cu arbori mari şi cu pămint. Cetiatea fiind terminată doar în 12 zile, au
aşezat turuuri pe zidurile şi bum urile ei...". Ceea ce corespunde şi cu
consemnarea unor relatări ale călugărului Nichifor scrise la 26 octom-
brie 1595 la Varşovia şi care arată modalitatiea edificării acestei for-
tăreţe : „On a place en deux rangs de grands arbres et l'espace vide a
ete rempli de :terre" 4•
Un document chin 10 ianuarie 1623 emis 1a Tîrgovişte aminteşte
de „palanga pe care a făcut-o Sinan P~" la Bucureşti la mănăstirea
sfîntia Troiţă pe dealul de la Radu Vodă 5. Tradiţia s-a păstrat însă din
ce în ce mai mult estompată ca la Miron Costin : „Şi pentru să-i hie
(lui Sinan Paşa n.n.) mai lesne a supune Ardealul, luasă toată Ţara
Muntenească şi oraşele toate, Bucureştii, Tîrgoviş.te şi alte or~e
aşedzase cu tu:rci" 6 ; sau în Letopiseţul Gantia~zinesc : „Si se sculară
turcii (după înfringerea de la Călugăreni, n.n.) şi veniră în cetate în
Bucureşti şi făcură cetate şi cuprinseră toată .ţara muntenească" 7 •
Is'toriografia noas1ră a prel:uat informaţia din raportul lui Si.nan
Paşa potrivit căreia a ronstrui.t fOI"tifi.oaţia de la :BuCUTeşti sau din
mărturia călugărului Nichifor şi a infă,ţi'şat-o oa atare. M. Kogălniceanu
spunea : „Dans le conseil de guerre, Ies Turcs deciderent de fortifier
Bucarest et Tîrgovişte avec deux ohâteaux ; dains le premiere de ces
deux Vlilles, le palais du prince fut change en forteress.e dans l'espace
de douzie jours" 8 folosind în acest fel sursa pe care o uzităm şi noi
acum şi anume raportul bailului Marco Venier, în timp ce la N. Iorga
apare ştirea potrivit relatării călugărului Nichifor : „Numindu-se un
nou beglerbeg, al paitrulea„. i se ridică în grabă... o reşedinţă, acea
„pa1ancă a lui Sirnan" de oare s-a vorbit multă vreme după ce dispă
ruse zidul de pămînt bătut intre pari, cu cele nouă băşti.„" 9 •
ln „Istoria românilor" prof. univ. C. C. Giurescu arată că :
„„.Turcii intrau în Bucureşti, unde construiau o fortificaţie de pămînt,
o „palancă" în jlll'lll mănăstirii numi1e astăzi „Radu Vodă" a cărei
biserică fu transformată în moscheie. După aceea, ajungeau la Tirgo-
vişte (26 august) şi coMtruiau şi acolo o fortificaţie, în care aşezau
40 de tunruri şi o garnizoan'ă de trei mii cinci suie de oameni, sub
comanda lui Ali Paşa" 10 •
Cercetările arheologice conduse de prof. univ. dr. doc. Ion Ionaşcu
au confirmat exdstenţa fortificaţiei de la Riadru Vodă din Bucureşti :
„După ce turoii .au reuşit să ocupe Bucureştii şi Tîrgoviştea, marele
vizir Sinian Paşa, conducătorul celor peste 100.000 de spahii şi ieniceri,
dădu ordin oa să .se ·întărească în mare grabă cele două capitale cu
palisade şi şanţuri adînci de apărare :pentru a fi gata de rezistenţă
• Hurmuzaki, Bucureşti, 1893, vol. I, 1510-1600, supl. 2, p. 363.
s * * * Documente privind Istoria României, veacul XVII. B. Ţara Româ-
nească, vol. IV (1621-1625), Bucureşti, 1954, p. 211.
6 Miron Costin, Opere, Bucureşti, 1958, p. 47.
7 Manuscris, p. 13 de la mănăstirea Neamţ, nr. 18 în prezent la Muzeul

de Istorie al Republicii Socialiste România.
s M. Kogălniceanu, Opere, Tomul I, Bucureşti, 1946, pp. 223-224.
9 N. Iorga, Istoria lui Mihai Viteazul, Bucureşti, 1968, 1958, pp. 188-189.
10 C. C. Giurescu, Istoria românilor, vol. II, partea întîi, Bucureşti, 1943, p. 269.
http://cimec.ro
200 L. ŞTEFĂNESU şi AL. LIGOR
împotriiva oştilor lui Mihai Viteazul şi Sigismund BaU1ory" 11 • Tot acum

ni se confirmă .că astfel de fortificaţii nu au fost găsite pe dealul de la
Mihai V:odă infirmîndu-se reLa:tarea cronicarului Nicolae Costin oare :
„a făcut desigur o confuzie sau a fost ~ndus în eroare prin informaţii
nesigure de provenienţă ulterioară" 12•
Considerînd cer.tă aprecierea pe care o face autorul Istoriei
Românid 13 rezultă că Mihai Viteazul după :bătălia de la Călugăreni
s-a retras mai întii în oraşul Bucureşti, apoi în ora.5ul Tirgoviştc şi
ele aki în tabăra de la Stocneştl.
Urmărind datele fumizate de cronicarii <turci rezultă că ÎI11tre
24 august şi 30 august, timp de o săptămină oastea lui Mihai Viteazul
a stat în Bucureşti, apoi de la 3---4 septembl'ie pînă la 28-30 sep-
tembri·e a stat în Tirgovişte 1timp de aproape patru săptămini.
Despre efectele şederii in Bucureşti, la sfirşitul lunii august a
lui Mihai Viteazul ne informează o relatare din raportul trimis Dogelu1
clin Constantinopole la 15 septembrie şi în care Marco Venier spunea:
„Frattanto i Cristiarui partendo aarichi di quante spoglie volsero si
inviarono verso l'altro loro esercito, che non s'era 1punto mosso ma s·tava
vigilante aspettando il rHorno loro. Ma li Turchi essendosi appropiguati
il giorno seguente a Bogresi (Bucureşti, n.n„ evenimentele se petreceau
în ultima zi a lunii august, n.n.) trovato il luoco abbandonaito cit desola.to
et la dtta convertita in ccnere ot·euparono quel oircuito, essendosi quivi
fermaLi senzia an'isilviarsi per la laro debolezm di passar piu innianzi et
era l'intenzione di Sin!an di piantar in quel luooo una forlezza, quan-
tunque il sito sia mal sicuro, ma non trovandovi il terreno buono, ne
legname, ne aleun altra commoditâ di potervi far l'opera egli se ne stava
co:i gran rammarico, temcndo appresso di essere stato disturbato et
assalito con suo grandissimo disavantagio dal luocu dove si trovava da
numerosissimo esercito Cristiano accresciutosi per la \'enuta d'un altro
copioso stuolo din ben armati et wlenti Cristia.ni Ongal'i; dove egli
aveva fatto intendcr alla Pol'ta che nelle mani del Signor Dia stavano
le cose sue et che si dovessero raddoppiar le orazioni in ogni contranda.
Si fanno publiche prooessiioni" 14 .
Textul este categoric in a demonstra eventuali.batca intenţiei lui
l\lihai Viteazul de a rezista în Bucureşti, sau de a se opri aici într-o
si tuia ţie bine organizată în aşteptarea ajutorului de peste munţi. TrebU!ie
reţinut că raportul a ajuns la Consbantinopole în seara 2iilei de 2 sep-
tembrie şi că deci situaţia din Bucureştiul ocupat de 'fJurci la ·31 august
este cît se poate de apropiată de realitate. Comentind pe baza unei
astfel de ipdteze se desprind următoarele :
1. Grosul a.nna tei lui Mihai Vi:teaiZUl, între ·24-31 august, timp
1
de şapte zile - „stava vigilante as.petbando il riitorno loro", orii o ase-

menea staţionare în oraş implica luarea unor măsuri care să evite sur-
prizia unui atac deschis.
11 * • *, Bucureştii de odinioară în lumina săpăturilor arheologice, sub re-
dacţia prof. univ. I. Ionaşcu, Bucureşti, 1959, p. 66.
12
Idem, p. 98.
iJ E. Stănescu, în Istoria Romdniei, Bucureşti, 1965, vol. II, p. 966.
14 Hurmuzaki, Bucureşti, 1880, vol. III, 1576-1599, partea I-a, p. 488.
http://cimec.ro
PLECAREA LUI SINA'll PAŞA DE LA BUCUREŞTI 281
2. Tuwii au găsit la 31 august „il luooo albbandonato et desolato

et la cHtil oonvertita in cenere". A abandona un loc înseamnă să fi
iniţiat ceva eare să ateste că ai stat acolo, prin urmare Mihai şi oştiroa
sa nu s-au retras prin Bucureşti ci au stat acolo şapte zile. Ora.5ul aco-
perit cu eenuşe, aşa cum îl găseşte Sinan Paşa nu putea fi în starea
aceea decLt prin incendiul fortifioaţici construită din lemn. Altminteri
ar trebui să acceptăm că Mihai Viteazul a incendiat oraşul, locuinţele,
biserkile lui, ori o asemenea situaţie nu a fost relatată de nici o însem-
n<1rc• şi nici surprinsă ele ccrC'etători pînă astăzi.
3. Turcii ~ntraţi în Bucureşti „occuparono quel circui.to". Sintem
tentaţi să credem că este vor.ba de un loc circular, înconjurat şi nu de
o designare metaforică a teritoriului oraşului Bucureşti care nu a fost
niciodată ca un cerc şi nici înconjura't. A ocupa acel „circuito" inseanmă
tocmai fortificaţia părăsită de la Radu Vodă.
4. Mai înainte de a pleca în urmărirea lui Mihai Vi>teazul, proas-
pătul ocupant al oraşului Bucureşti era preocupat şi el de a se pregăti
împotriva unei surprire : „era l'intenzione di Sinan di piaintar in quel
luoco una for,tezza". Urmînd deci ipote7.a noastră intemeiiată pe un raport
sigur şi cel mai apropiat - în zile chiar - de evenimentele de atunoi,
rezultă că Sinan Paşa :
- avea intenţia să construiască o fortificaţie la Bucureşti deoarece
locul era periculos ;
- dar a găsit că - la Hiadu Vodă indicăm noi - terenul nu ar
Ii fost propioe, mai ales dacă admi•tem că era proaspăt răvăşit de
incendiu;
- şi nici nu avea materialele necesare.
5. Sta·ţionarea în Buoureşti a trupelor lui Sinan Paşa era tul-
burată şi ameninţată „da numeros issima eserdrto cristiani accresciutosi"
1
astfel că el informează Poarta că „nelle mani del Signor Dio stavano le

cose sue".
6. Este mai plauzibilă menţiunea din raport - dacă apreciem
realist starea de :fapt a armatei otomane suficient de bine lowtă şi
măcinată la Călugăreni şi în zilele de după aceea hărţuită continuu - că
„si fanno publiche prooessiioni" deoit că Sinan ·Paşa era atît de siigur pe
situaţie incit să se comporte oa un ocupant definitiv care să constru-
iască fortificaţii şi să se aşeze cu o stăpînire efectivă.
7. Se poate, avînd în vedere şi alte relatăl"i ulterioare, oa şi
Sin.an Paşa, pentru acelea.şi considerente care l-au determinat pe Mihai
Viteazul să Ii „Iabricaito irutorno al Palazzo del Voivoda un forte rotn
un bas·tione di terra et legnami con fossa" 15 •
Ne aflăm deci în situaţia de a admite că palane.a de la Radu Vodă
să fi fosit realizată de Mihai Viteazul în ultima decadă a lunii august 1595
iar aoeea a lui Sinan Paşa să fie o realimre uHerioară din a doua jumă
tate a lundi septembrie 1595 şi situa.tă însă pe malul s·tîng al Dîmlbo-
viţei, la Ouritea Ve:dhe.
Nu este deloc .în afara tradiţiei locale, că domnii români constru-
iau intări1 turi şi foflti.Iioarţii uşoare, auxiliare, dar de mare eficacitate în
bătăbi.ile lor împotriva cotropitorilor : „Iar Irimia vodă cu moldovenii,
cu leaşii le eşiră înainte tătarilor de faţă, şi făcură şanţ şi se îngropar<l
16 Idem, pp. 499-500.
http://cimec.ro
202 L. ŞTEFANESU ~i AL. LIGOR
în pămînt, şi bă1tură răZJboi trei zile şi trei nopţi" ... 16 (sublinierea

noastre - n.n.).
La 13 septembl'lie 1595 armata turcă a plecat din Bucureşti spre
Tîrgovişte. După dtew zile ajungeau la Constantiinopole rapoartele lui
Sinan Paşa. Nu cunoaştem <lecit indirect conţinutul 1or. Pe de o parite
se spun€ că a ocupat şi foritifioat Bucureştiul lucru pe care-l confirmă
chiar Nkhifor dascălul ca presupus martor acul.iar şi preluat apoi de
tradiţia locală, pe de altă parte avem relatarea opusă, comple.t contra-
dictorie, a baHului veneţian Marica Venier, mai sus comenltaltă.
Singurul document ernania:t de la Sinan Paşa, păs tra:t în copie
tradusă în limba i'taliiană este raportul său către marele cancelar al
Porţii alcătuit probabil la 27 octombrie în cetatea Rusoiuc şi sosH la
4 noiembrie la Constantinopole.
ConfrunJtLnd microfilmul ia.cestei traduceri a raportului se con-
stată unele diferenţe faţă de textul publicat sub îngrijirea lui C. Esarcu
acum 91 de ani.
Ne vom opri inumai asupra uneia care po.a:te duce la sprijirurea
ipotezei noastre şi anume :
- Textul publicat 1a 1880 are la pagiina 493 următoarea redac-
tare : „„.et cosi venissimo alia terra di Bucoreste dove che per formare
l'esercito si feoe faibrioare una for:tezza" ceea ce ar duce la traduoerea :
„„.şi astfel cînd să venim pe 1teritoriul Bucureştilor unde pentru a îm-
prospăta anna ta se puse a consbrui o fortificaţie.„". -
0
- ln microfilmul pe oare l-am primi.t, textul italian este : „.„et

cosi venissimo alia .terra di Bucoreste dove ohe per fermare L'esercito
si fece fabricare una fortezzia" (sublinierea noastră - n.n.) ceea ce ar
duce la interpretarea : „„ ..şi astfel cînd să venim pe teritoriul Bucureş
tilor unde penitru a o.pri armarba se puse a consitrui o f·ont:iificaţie" „. - Ceea
ce are mai multă apropiere cu textul în continuare, în deplină contu-
nual'le de rdatare şi cu -î.ntîmplările de la Tîrgovi.şte unde : „et ivi mede-
simamente si diede .principio a fobrtl.care un oa&tello ma 'in quesito mezzo
per providenza divina sopraggiungendosi la stagione vernale et havendo
molti ,giornii fatto del continuo gren pioggie et nelle monti in ogni loco
essendo ool.ate gra.ndi nevi et per non aver pigUati li ibotiini da loro
fa tti, molti di loro sd. sona ri.Urati e partiti via".
Rezultă că ia.ceastă relatare a lui Sinian Paşa - este drept după
aruncarea lui peste Dunăre şi în jurul datei de 27 octombrie cind se afla
în siguranţă, dinspre partea lui Mihai Viteazul, la Rusoiuc, dar neliniştit
de oe urma să i se comunice de la Constiantinopole - poate fi o moti-
vare a înfrîngerii. In part.ea finală a scrisorii sale, Sinan Paşa se plînge
şi în acelaş timp motivează: „„.non esendovi nella Valachia !fortezze
fabbrioate antica.mente sua fabte in spazio di quindici giorni solo per
stanzi'are la mHiitia". - Ceea ce corespunde cu timpul dintre 31 august
1595 şi 13 septembrie 1595 cit Sinan Paşa a stat în Bucureşti şi cînd a
realizat acea fortificaţie „intomo al iPalazzo del Voivoda".
fo ceea ce priveşte situaţia de la Tîr,govi!şte ar trebui să avem în
vedere:
16 Manuscris (p. 17) de la Mănăstirea Neamţ, nr. 18 în prezent la Muzeul
de istorie al Republicii Socialiste România.
http://cimec.ro
PLECAREA LUI Sll'OA!'-1 PAŞA DE LA BUCUREŞTI 283
- Îilltre 2---.3 septembrie şi 28-30 septembrie Mihai V1iteazul a

fost în această loctalitate ;
în timp ce:
- Sioon Paşa era în apropiere de Tirgovi.şte la 28 septembrie
1595 iar la 17 octombrie 1595 era aruncat în Bucureşti pentru oa peste
şase .zile, la 23 octombrtle 11595 era la Giurgiu „nella nostra fortezza"
şi 1
a poi peste patru ziLe să se refugieze pe 'malul stîng al Dunării la
Rusciuc.
Sttooţia este mai plauzibilă pentru ca Mihai Viteazul în timp de
o lună să se -întărească în ciuda „proviidenţiialului" 1imp potrivnic in-
vocat de Sinan Paşa şi a neoazurrilor cu „aventurierii să'i mercenari
noplăUţi care-l părăseau", decît Sinain Paşa care nu a avut <lecit tot un
„spazio di quindici giornii" ca şi la Bucureşti unde a realizat un foceput
de fol."ti.ficare, probabil tot „una forte" şi nu o „for.tezza".
*
Este posibil ca în timpul pc care l-a avut la dispoziţie atît la
BucureştJi cî.t şi l1a Tîrgovişte, Mihai Vitoazul a luat unele măsuri de
siguranţă pen'tru apărarea :trupelor sale, în special a ·artileriei. Cu atit
mai mult cu cit el era în mod continuu într-o defensivă activă şi se
apropia de trupele sale de ajutor, în timp ce Sinan Paşa era într-o
situaţie contrarie, a unei ofensive „ă la Phyrus" şi se depărta continuu
de bazele sale de plecare.
Numai după ce a c.edat pas cu pas şi printr--0 supraveghere activă
a trupelor invadatoare pămintul ţării ~i cele două capitale, Mihai
V~teazul s-a retras în acel loc : „ ... f.ortific"Cllti, molto aspro, sassoso et
boscoso" 17 pe care Sinan .Paşa nici nu 1--a putut afla şi asupra cărui1a
nici măcar nu ia schiţat un început de atac.
AU SUJET DE LA RETRAITE DE BUCAHEST SINAN PACHA

ET RETRAITE DE MIHAI VITEAZUL A ':DIRGOVIŞTE
RESUME
A l'aide du microfilme re<;u des archives de Venise en 1971, les

auteurs - revenant sur 1es erreurs de l'editoire de 1890 con<;ernant la
lettre de Sinan Pooha au grand chancelier de la Porte, en novembre
159.5, traduit en irt:a~ien par Basizi - enretten.t l'hypothese que les for-
tiifioations des monasteres Radu Vodă de Buca.rest et de Tîrgovişte,
auraient ete construites par Mihai Viteazul. Ils reoonsi.derent l'iappre-
ciiation fuite par M. Kogălniceanu s:elon laquelle Simm Pacha aurait
aussi cons truiit une fortifioation a Bucares.t ma'is 'pas au monastere
Radu Vodă. Ils ciitent : „fabricato init.orna ial Pal.azzo del Voevoda" clonc
il s'agisait de „Curtea Veche" sur ie rive gauche de lia IDîmboviţa.
17 Hurmuzaki, Bucureşti, 1880, voi. III, 1576-1599, partea l-a p. 492.
http://cimec.ro
284 L. ŞTEFANESU şi AL. LIGOR
En se qui concerne la Iortiiication de Tîrgovişbe, les auteurs Ion-

den t leurs hypotheses sur deux faits :
a) la lecture iattentive du 1texte de la leittre de Sirum Pacha d'on
resuite la meme affirma.tion comme dans l'afirmabion des evenements
de Buca.rest ;
b) le fait que Mihai Viteazul attendu ici durant un mois l'aidc de
Transilvanie, alors que le sejour de Sinan Pacha a Tirgowşbe a ete plus
court - moins de 12 jours - que celui de Bucarest dains des ciroon-
stan<.'Cs bcaucoups plus difficiles.
ştiinţifică
http://cimec.ro
DIN ISTORICUL UNUI VECHI SAT DE MOŞNENI
SUSLANEŞTI
C. DINU
Satul Suslăneşti este aşezat pe valea rîului Argeşel, la 9 km de-

părtare de oraşul Cîmpulung 1 • Este o mică aşezare de munte înconjurată
de dealuri acoperite cu păşuni şi livezi de pruni. ln partea de est a
satului se află dealul Marlauzului (o cunoscută staţiune geologică) despre
care localnicii spuneau că datează din timpul ,.potopului".
Este unicul sat din ţara noastră care a purtat şi poartă acest nume
- Suslăneşti. In documente din set:. XVII-XIX se mai aminteşte de o
moşie cu numele de Sultănească pe apa Ialomiţei, în fostul judeţ Dîm-
boviţa) vecină cu satul Cătunu) 2 •
S-a susţinut, fără a se putea dovedi documentar, că numele vechi
al satului Suslăneşti era Negureşti sau Neguţeşti 3 •
Cu pri,vire la originea numelui Suslănieşti s-au emis mai multe
păreri. După unii, numele satului ar veni de la numele unei persoane
Suslan ; mai sigur se pare că numele vine de la cuvîntul slav „suslă"
(C'oycJJ'L, coyc.'Jo), lichidul spirtos format după prima fiertură a cerealelor
sau a prunelor pentru rachiu 4 •
AceaS1tă părere pare a fi confirmată şi de faptul c.ă una din ocupa-
ţiile •principale ale loouitorilor de pe \'alea Argeşului l'ste culti\narea pru-
nilor („prune alhc de Suslăneşt.i "). · ·. · , , .·
1 ln trecut acest sat împreună cu satele Căluleşti, Chiliile şi Coceneşti făceau
parte din plaiul (mai tîrziu plasa) Dîmboviţa, comuna Măţău (astăzi Mioarele).
2 Moşiile Suslăneasca şi Cătunu din Dîmboviia au fost în sec. al XVI-iea.
proprietăţi ale postelnicului Staicu din Suslăneşti - Muşcel. De la copiii acestuia.
Dragomir din Cătunu şi Stanca (Stana), soţia lui Banciu din Tărăceni, moşia Sus-
lăneasca a trecut prin cumpărare în posesia lui Radu Cocorăscu vei logofăt. Bibi.
Acad. R.S.R., doc. 74 CLXV, 1 şi 2 CDXllI.
3 După C. Rădulescu - Codin: Muşcelul nostru, Cîmpulung 1922, p. XXIV-
XXV. Numele de Neguţeşti sau Negureşti ar veni de la două familii vechi de
moşneni existente în Suslăneşti : urmaşii lui Neguţ şi ai lui Negură.
4 Miklosich, Fr. : Lexicon palaeoslovenico - graeco - latinum, Vindobonae
1862-1865, p. 904 ; V. Bogrea : „Dări de seamă" în „Anuarul Institutului de Istorie
Naţională", 3 (1924-1925), Univ. din Cluj, p. 701 ; Dacoromania, Cluj, III, p. 459 ;
Bîrlea, Pr. I. : „Cîntece populare din Maramureş", Buc., 1924, nr. I, p. 138.
http://cimec.ro
2flli CO'.'liSTA'.'ITl:--1 Dl:\'U
Există şi o a tre:a părere, cea mai puţin plauzibilă, că numele

satului ar veni de !ia cuvintele „sus la lină", deoarece pe dealurile vecine
satului se făcea tunsoarea oilor.
Datele cele mai vechi cu privire la o aşezare omenească în locul·
unde se află astăzi satul Suslănreşti le avem dat'Orită urmelor arheolo-
gii:'e găsite acolo c11 ocazia săpăturilor făcute in cursul anului 1939 şi mai
ales oelor din 'anul 1959 şi care apoi au fost oontinuate prin stăruinţa
depusă de Flaminiu Mîrţu, actualul direotor al mll7,eului din Cîmpuhmg .
.,Comuna Suslăneştii, de altfel, a furnizat urme de culturi din toate
erele pămîn.tului. Ea a fost o mare ·aşezare geto-dacă, un fel de depozit
uriaş de mărfuri care servea la schimburi de comerţ înitre localnici şi
rnloniile greceşti de pe ţărmul pontic 5 • Printre alte obiecte găsite la
Suslăneşti sînt şi amfore în care S€ păstra vinul şi untdelemnul, datînd
din sec. al III-ka î. e. n. şi care au fos.t importate din arhipelagul
rrecesc.
Cea mai veche ştire documentară scrisc"i cu privire la Suslăneşti
datează din anul 1503.
La 1503, Buda şi Tudor din „Suschlanes:t" aduc la Braşov spre vîn-
zare ,peşte (somn), ceară şi piei. Satul Suslăneşti mai este amintit făcînd
negoţ cu Braşovul şi în anii 1524 şi 1543 6 •
La 5 iulie 1959, ziarele anunţau că pe moşia lui Chiriaces.cu din
Suslăneşti, la punctul numit aizi Hobaia, iar pînă mai ieri „Crîngul Dom-
nesc", s-au desooperit urmele unei biserki din sec. al XVI-iea 7 • In inte-
riorul biserici'i s-au găstt, ,atunci, patru pietre de mormîn,t cu inscdpţii
slavone datînd din anii 1558--1579 (pietrele de mormînt ale lui Neagu,
Sta.nea, jupîneasa lui Pîrvu, Pîrvu şi Stoica). Atunci, Victor Brătulescu
~cria : „Se pare că cei înmormîntaţi aici era'l.l „boieri de ţară" care se
ocupau numai de moşia lor, de vreme ce 111u se spune nimic despre ran-
gurile lor" H. Colect~vului muzeului din Cîmpulung a deschis şantientl
de săpături arheologice la Suslăneşti în anul 1959, ajungînd l,a concluzia
că acolo era o veche aşezare omenească din sec. al XV-lea şi al XVI-lea
„probabil viatra satului Hobaia" 9 • Aşezarea de la Hobaia se pare că a
dispărut în anul 1595, în timpul luptelor lui Mihai Vi,teazul contra tur-
dlor. Cu ooazi,a săpăturilor, s-au găsit 19 morminte şi podoabe de o
deosebită valoare (ex. inPlul aparţinînd spătarului Cazan etc.). In urma
s Nasta, Nicolae : Urme arheologice şi istorice în raionul Muşcel, în „Ma-

gazin", an. V, nr. 194, sîmbătă 24 iunie 1961.
6 Ionescu-Gion, G. I„ în : Istoria Bucu1·eşcilor, Buc„ 1899, îi spune oraş şi
în lucrarea sa este trecut greşit „Surlăneşti". A se vedea şi N. Iorga : Istoria co-

merţului românesc. Epoca veche, Bucureşti 1937, p. 145, nota 8 şi Radu Manolescu :
Comerţul ţării Româneşti şi Moldovei cu Braşovul (Secolele XIV-XVI), Buc„
Editura Ştiinţifică 1965, p. 261, 271.
7 C. Rădulescu-Codin, ştia despre aceste ruine (deci înainte de 1939). In
Muşcelul nostru, p. XXIV, nota 4: „urme de biserică se văd şi la Hobaia".

8 Brătulescu, Victor : Pietrele de mormînt de la Suslăneşti-Muşcel, în Bu-
letinul Comisiunii Monumentelor Istorice, 1940, an XXXIII, Fasc. 103, ian.-martie
1940, p. 5-12; C. Grecescu : Urmele unei biserici din secolul al XVl-lea în judeţul
Muşcel, în Revista Istorică Română, 1939, voi. 9, p. 502.
9 In 1939, se credea că la Hobaia a fost vatra satului Mesteacăn. S-a căutat
atunci să se facă o legătură intre cei înmormintaţi acolo şi familia Filipescu care
avea moşie prin părţile Suslăneştilor, dar din timpul lui Constantin Brîncoveanu.
Date despre proprietatea Filipeştilor găsim şi la Arhivele Statului-Bucureşti, Curtea
de Apel. S. II. Dosar 1867/1865. ·
http://cimec.ro
UN VECIII SAT DE MOŞNENI - SUSLANEŞTI 287
acestor săpătul"i s-a ajuns La concluzia (contrară părel"ii lui V. Brătu

leseu) că cei înmormîntaţi iacolo erau membrii unei mari f.amHii boie-
reşti şi nu a unor simplJ boieT.i de ţară.
Nu departe de locul unde s-au descoperit urmele acestei biserici
de la Hobai a, se află o cruce de piatră cu inscripţila slavonă din timpul
1
lui Cons.tJantin Şerban Voievod (1654-1658) şi în OMe se aminteşte

de un Vladislav, Şerban, Negre, Pirvru etc. Intr-un hriisov dat de ace-
laşi domnitor în anul 7165 (1656) dec. 13, la Tîrgovişte, lui Lunea
Ceauşul za Roşi", feciorul Stanciului, pentru a stăpîni moşie la Sus-
!ăI11eşt:i, se amin1teşte de un proces oore a avut loc la Cimpulung în
timpul lui Matei Basarab, ou care ocazie s-au arărtat hris·oave mai vechi
din timpul lui Petm cel Tînăr (1559-1568) şi Alexandru· Mircea
(1568-1577) 10 • Hrisoavele amintite sint contemporane cu inscripţiile
găsite la Hobaia, dar ele nru ni s-au păstrat.
Se cunosc de la Alexandru Mircea două documente (unul pentru
satul Poenari, altul pentru Tătărei) în care sint amintiţi ca martori Radu
din Suslăneşti şi Drăghici din Suslăneşti 11 • In anul 1585 (7094) dec. 28,
Mihnea Vodă Turcitul dă, din Bucureşti, un hrisov la mină lui Tatomir
Logofătul prin care îi întăreşte ocină la Nămăeşti. In conţinutul acestui
hrisov se aminteşte că logofătul Tatomir din Nămăeşti a dat vătafului
Oprea din Suslăneşti 300 de aspri ce-i datora 12 •
De la finele secoLuliuri al XVI-lea cun!oa~-tem mai multe dooumenite
care amintesc de postelnicul Staicu din Suslăneşti şi familia sa. La 1593,
Staku din Suslăneşti nu deţinea încă vreo dregătorie ; îl găsim apoi tre-
cut ca postelnic. Se pare că a murit înainte de 1623, deoarece după această
dată, documentele ne dau ştiri numai despre copiii săi : Stanca (Stana),
soţia lui Banciu din Tărăceni (Ilfov), şi Dragomir de Cătunu (Dîmboviţa).
Staicu din Suslăneşti, împreună cu familia sa, posedau moşii în
fostele judeţe Muşcel, Dîmboviţa şi Ilfov : Suslăneşti (Muşcel), Cătunu
şi Suslăneasca (Dîmboviţa), Hobaia (Hohaia), Tărăceni, Scrovişte şi
Ulea în Ilfov 13.
Dacă există vreo legătură de rudenie intre postelnicul Staicu din
Suslăneşti (1593), Oprea din Suslăneşti (1585), Drăghici din Suslăneşti
(1575), Radu din Suslăneşti (1573) şi boierii amintiţi pe pietrele de mor-
mînt de la Hobaia din anii 1558-1579, nu putem stabili pe baza docu-
mentelor existente astăzi. Este totuşi posibil ca toţi să fi aparţinut
aceleiaşi familii.
Din secolul al XVII-lea, numărul documentelor referitoaore la
Suslăneşti sint numeroase.
La 10 setembrie 1619 (7128), Gavril Movilă voievod porunceşte
satelor Văleni, Neagomireşti, Jugur, Poenari, Groşani şi Sus:lăneştli să
10 Biblioteca Academiei R.S.R. doc. 125, 126 LXIX. Despre Lunea Ceauşul
din Nămăeşti a amintit şi N. Iorga, în Studii şi documente vol. VII, p. 24, 28-30
(documente din colecţia lui I. Şapcaliu şi a revizorului şcolar Gh. Ionescu din
Cîmpulung).
11 Documente privind Istoria României, Veacul XVI, B. Ţara Românească,
vol. IV (1571-1580), Ed. Ac. R.P.R. 1952, p. 108-109.
12
Idem, vol. V (1581-1590), doc. 231, p. XXV, 230-231. Din alte documente
rezultă că Oprea din Suslăneşti era bunicul lui Lunea Ceaşul din Nămăeşti despre
care am amintit anterior.
13
Idem, vol. VI. (1591-1600), 1953, p. 73.
http://cimec.ro
2RR CONSTANTIN DIN'U
caute, împreună cu Neagu portar, boii unor gelepi pierduţi în timpul

„răzvalei lui Lupu paharnic" 14 •
începînd din secolul al XVII-iea, mai toate documentele eu privire
la Suslăneşti amintesc de familia Jumc!răscu (Jumărca), fapt ce l-a de-
terminat pc I. Şucu, fost arhivist şef la Arhivele Statului-Bucureşti, să
scrie : „A vorbi de vechimea acestei familii însemnează a face însuşi
istoricul satlllui Suslăneşti" 1s.
Numele acestei familii vine de la o poreclă „Jumărea" care are
semnificaţia de „om foarte slab şi hieton, om uscăcios, stors, lipsit de
orice grăsime". Cuvîntul este de origine slavă 16 •
Strămoşul cel mai îndepărtat al acestei familii, pe care-l cunoaş
tem din dooumente, a fost Voicu Toacă din Suslăneşti, C"are, a .trăit în
prima jumătate a secolului al XVII-iea. El a murit înainte de 1644, cînd
cei patru copii ai săi, Badea 17 , Neaga „din care se trag Jumărăştii", Vişa
„din care se trag Butureştii" şi Neacşa, căsătorită cu Florea din Albeşti,
îşi împart averea părintească nu fără ceartă, căci au purtat procese,
ajungînd pînă la divanul domnesc al lui Matei Basarab 18•
Din această familie au făcut parte Stoica Ceauşul Jumărea (tre-
cut în documente din anii 1656-1658), Radu Jumărea, poreclit „Mă
ţău" (trecut în documente între anii 1634-1662) şi Stanciu Jumărea 19 •
Stanciu Jumărea, prin căsătoria sa cu Velica, fata lui Micu lui Ianoş
(Enăşescu) din Dragoslavele, a ajuns să stăpinească pămînt şi case şi
în acest sat. Timp de mai bine de 168 de ani, familia Jumărăscu, înce-
pind cu Stanciu Jumărea la 1656 şi pînă la postelnicul Simon Jumă
răscu (la 1824), a purtat numeroase procese pînă la divanul domnesc
pentru averea din Dragoslavele 2o.
Familia Jumărăscu, scoborîtoare dintr-unul din cei cinci moşi din
Suslăneşti, a ajuns, în decursul secolelor, să-şi mărească continuu mo-
şia. Aceasta s-a realizat prin cumpărături şi numeroase procese cu ce-
lelalte familii de moşneni din Suslăne-"?ti (cu Butureştii, Neguţeştii, Ne-
guTeştii, Parciulea {de fapt tot Negureşti, Isăroi'll, Pîrvu ertc.).
14 Idem, voi. VIII, (1616-1620), p. 376.

15 I. Şucu este autorul unui valoros studiu despre Măţău (manuscris). ln
lucrarea sa sînt amintite şi multe documente referitoare la Suslăneşti şi găsite la
lamilii din Măţău. El arată că : Măţdoanii, din caTe cele mai multe TamuTi sînt
oTiginaTe din Susldneşţi (şi cele mai vechi), s-au deplasat în Măţău în cursul seco-
lului al XVII-lea, în urma a o serie de cumpărături de pămînt de la Suslăneşti.
Astfel ei au cumpărat funiile Stroiasca, Călărăşeasca şi Suslăneasca, ajungînd să
limiteze proprietatea Suslăneştilor numai pînă în apa Argeşelului".
16 Academia Română, Dicţionarul Limbii Române, tom. II, partea a II-a, fsc. I,
Bucureşti 1947, p. 51.

li Pe un loc. ele la Bibi. Acad. R.S.R., doc. 203 C.C.V. din 21 mai 1655, Badea
Toacă, fiul lui Voicu Toacă, îşi pune iscălitura şi o pecete mică inelară care are
pe ea vulturul bicefal (o stilizare). Interesant că vulturul bicefal s-a găsit şi pe
inelul spătarului Cazan.
18 Documente în posesia prof. univ. Dan Simonescu şi Arhivele Stat. Bucu-
reşti, Episcopia Argeş, pachet 18, doc. 1 ; Societatea pentTu inv4ţătura popoTUlui
Tomân. Foaie Mensuale, An. II, ian. 1872, nr. 5, Bucureşti, 1872, p. 370-372 ;
D. Băjan : „Documente de la Arhivele Statului I, 1568-1840, C. Lung, p. 22.
19
Biblioteca Academiei R.S.R. doc. 63 CCC VIII, 10 MCLXXVI, 127, CLXV,
198, 199, 202, 203 ccv.
20 A se vedea şi C. Rădulescu-Codin : DTagoslavele, Cîmpulung 1937, p. 119,
121, 124, 137, 164, 169 şi 173. De acelaşi autor : Un hTisov de la Matei BasaTab,
PTietenul nostTu pentru popoT, voi. VII, nr. 3-4, martie-aprilie 1923, p. 12-16.
http://cimec.ro
UN VECHI SAT DE MOŞNENI - SUSLANEŞTI 289
In anul 1707 (7215) aprilie 8, moşnenii din Suslăneşti s-au strîns

cu toţii şi cu cărţile lor de moşie şi au început delimitarea moşiei lor :
„Adică noi Suslăneştii toţi, anume Jumărăştii, care sintem din Radu
Măţău şi noi Neguţeştii care sîntem din Neguţ văt(aful), care mai jos ne
vom iscăli, strînsu-ne-am toţi la un loc şi am strîns toate cărţile şi
hotărniciile ce am avut dă moşie din tot cuprinsul hotarului satului
nostru Suslăneşti din sud Muşcel". Cei şapte copii ai lui Stanciu Jumă
rea (fiul lui Radu Măţău) şi-au pus iscăliturile şi peceţi mici inelare
(5 peceţi) 21 •
Pe o cruce de piatră din valea Măţăului, de la „Căminuri" ri-
dicaită în timpul lui Nicolae MavrogheI1Ji (1786-1790) esrt:e amintit „Ju-
mărăscu Grigorie sin Grigorie", urmaş al unui din cei şapte Jumărăşti
amintiţi în ocolniţa din 1707 22•
Documente numeroase se păstrează de la postelnicul Simon Ju-
mărăscu, fiul diaconului Grigore, şi ctitorul vechii biserici de lemn din
Suslăneşti. Fiul său, tot postelnic, Ion Simon Jumărăscu a purtat un
proces c:e a durat 20 de a.ni (1841-1862) ou familia Vişoiu din Măţău,
care vroia să-şi întindă proprietăţile chiar în Suslăneşti. El zideşte în
locul bisericii de lemn (cea făcută de tatăl său) una de zid pe care a
terminat-o în anul 1848 23 • Pe o cruce de piatră aflată în vecinătatea
unei firutîni, el pune să se treacă în inscripţie că era „boier de neam" 24 .
La 1853 mai 28, Apostol Dumitrescu ii face planul moşiei. Ion Simon
s-a căsătorit cu Ana, fiica logofătului Ioan Popescu din Pietroşiţa -
Dîmboviţa, şi prin aceasta s-a înrudit cu familiile Fusea din Tirgovişte
şi cu Vlădescu din Boteni (familie care scobora din Tudoran Clucerul,
eUtorul mănăstirii Aninoasa) 25 • Initr~un dnrt:ec haiducesc referiitor la Radu
lui Anghel se aminteşte cum acesta l-a atacat într-o noapte pe Ioan
Simon 26 •
Alături de familia Jumărăştilor şi a celorlalţi moşneni de care am
mai amintit, considerăm că trebuie să ne referim şi la un moşnean din
Suslăneşti (fără a putea stabili cu precizie din care familie cunoscută
anterior sec. al XVII-lea făcea parte, din ce moş se trăgea) care şi-a
21 S-au păstrat mai multe exemplare din această ocolniţă : unul în posesia
familiei Vişoiu Peştereanu din Măţău, altul la Bibl. Acad. R.S.R., doc. 4 C LXXVI.
Amintit şi de N. Iorga în Studii şi documente, vol. VII, p. 52 (exemplarul fost în
posesia revizorului Gh. Ionescu din Cîmpulung, un descendent direct din familia
Jumărăştilor).
22 Crucea (nedescifrată complet) este trecută şi de P. Coman : Cele mai vechi
cruci ale Măţăului, în Muşcelul nostru, an. IV, sept.-oct. 1932, nr. 7-8, p. 40-44
şi în Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, fasc. 69, 1931 şi extras Vdleni
de Munte 19:J2, p. 5.
23 Brătulescu, Victor : Biserica de azi a satului Suslăneşti, în Buletinul Comi-
siunii Monumentelor Istorice, ian.-martie 1940, an XXXIII, fasc. 103, p. 9-10.
2 " Diplomă dată lui Simon Jumărăscu de către Al. N. Şuţu la 1819. V - 10
prin care îl trece la categoria „boierilor de neam" (în posesia prof. univ. Dan
Simonescu).
25 Popescu-Runcu, Preot Al. A. : Ctitoriile urmaşilor lui Leaotă Căpitan de
Plai, în Albina, an XXXIX, nr. 14, Bucureşti, 3.IV. 1963, p. 215-216.

~G Rădulescu-Codin, C. : Cîmpulungul Muscelului. Istoric şi legendar 1925, p. 215,
nota 1 ; Lazarina Georgescu : Radu lui Anghel, în Presa, C. Lung, an W, 1940,
nr. 110, oct. 5, p. 2 şi Constantin Dinu : Haiducul Radu Anghel, în Din activitatea
ştiinţifică a cadrelor didactice din Institutul Pedagogic Bucureşti, pe anul 1957,
Bucureşti, 1958, p. 229-241.
http://cimec.ro
290 CONSTANTIN DI'.'IU
luat numele de familie Sus l ă n e s cu (de la satul de unde era). Acest

nume de familie îl întîlnim în documente pentru prima oară în anul
1675.llI.14 (Neacşu Suslănescu) şi la 1773.V.12, cînd unchiaşul Iane
Suslănescu, ginerele lui Mihai din Nărmăeşti, vinde popii Nicolae din
Nămăeşti un cămin de casă cu pomet rămas de la socru-său. Această
familie o găsim amintită în documentele cu privirel a Suslăne.şti pînă la
finele sec. al XIX-lea, cînd pleacă pentru a se stabili la Cîmpulung. Un
membru al ei, medelnicerul Iordache Suslănescu este amintit la Ploieşti
pe la 1829 27 •
In Suslăneşti, în detrimentul vechilor familii de moşneni, prin
cumpărare sau donaţii, au ajuns să aibă proprietăţi : mănăstirea Cîm-
pulung (danie făcută la anul 1697 de ieromonahul Cozma din Suslăneşti),
biserica Şubeşti din Cîmpulung (de unde numele de „Şuibeasca"), bise-
rica Sf. Gheorghe din Cîmpulung, schitul Mărculeşti (la 1807.VIl.23,
Simon Jumărăscu vinde, părrintelui !econom loanichie de la schitul Măr
culeşti, o li\'adă de fin în vailea Măţăului), Alecu Chilişoiu (rudă cu
C. Aricescu), Dumitrache Urianu (livadă de fin cumpărată de la Jurnă
răşti la 18.IX.1809) şi treti logoff.t1.ll Nicolae Rucăreanu.
Proprietatea Rucărenilor nu s-a putut întinde în partea de vest a
satului Suslăneşti, dincolo de AI'lgeşel, spre dealul Măţăului, deoarece
acolo se aflau proprietăţile Jumărăştilor de care nu s-au putut atinge.
Şi modul cum Nicolae Rucăreanu jefuia pe săteni (familii:ile vechi-
lor moşneni) de pămî111turi şi modul ·crunt oum îi exploaita, rezul.Jtă din
multe documente muşcelene. Treti logofătul Nicolae Rucăreanu şi-a
mărit continuu moşia la Suslăneşti. Silind pe moşneni să-i vîndă pămân
tul, le lua şi hrisoavele referitoare la aceste pămînturi. In mîinile lui a
ajuns şi hrisovul lui Lunea Ceausul cu privire la moşiile sale de la Sus-
lăneşti 28 • Rucărenii au vîndut moşia din Suslăneşti unui Prislopeanu,
care a lăsat-o fiicei sale căsătorită Andreescu şi care a stăpînit-o pînă
în anul 1944.
Nici Jumărăştii nu au rămas cu moşia lor. Descendenţii postelni-
cului Ioan Simon Jumărăscu şi-au vîndut, la începutul sec. al XX-lea,
mai toată moşia lui Ioniţă Georgescu.
In anul 1916, satul Suslăneşti a fost ocupat de divizia a XII-a
bavareză. S-au dat lupte grele în special în ziua de 30.XI.1916 cînd von
Bogendorfer a căutat să menţină linia frontului pe linia Argeşului. ln
aceste lupte, a murit, la Suslăneşti, baronul Max Emanuel von Pfeten
(rudă cu împăratul Germaniei) şi care a fost înmormîntat în curtea
bolniţei mănăstirii Cîmpulung. Luptele şi ocupaţia germană au adus mari
pagube satului Suslăneşti. 29 Atunci, s-au tăiat cei 64 de nuci care aveau
în majoritatea peste 100 de ani, şi care fuseseră plantaţi de Jumără~ti de-a
21 Bibl. Acad. R.S.R. doc. DCXLI/46. Membrii din această familie trăiesc şi
astăz1.
Simonescu, Dan I. O ;albă de la începutul secolului al XIX-Zea. Document
2a
Muşcelean, în Revista Arhivelor, vol. I, nr. 1-3, Bucureşti 1924-1926, p. 270-273.
29 Ortlepp, Fritz : Luptele din regiunea Bran şi Dragoslavele, Traducerea din
limba germană de preot I. Răuţescu, Cîmpulung 1933, p. VI + 150 + 2 hărţi.
http://cimec.ro
UN VECIII SAT DE MOŞNENI - SUSLĂJl:EŞTI 291
lungul drumului care trecea prin mijlocul satului (drumul care leagă
Suslăneştii cu satele Nămăeşti şi Boteni) 30 •
Satul SusJăneşti, în ca.tagrafille din prima jumătate a sec. al XIX-lea
(catagrafiile din anii 1838 şi 1845), nu număra mai mult de 26-35 case
cu o populaţie ce nu depăşea 150 locuitori, în majoritate moşneni vechi,
de baştină de acolo. In preajma anului 1944, majol"iltaitea familiilor vechi
de moşneni ajunseseră în stare de sărăcie. In sat şi terenurile depen-
dente de aceasta, existau două mari proprietăţi care depăşeau 100 ha
pămînt (pomet, păşuni, grădini de zarzavat, la care se adăugau două
mori, cîrciumă, joagăr de lemne, poverne, uscătorii de prune etc.).
După 1944, în satul Suslăneşti, încadrat în comuna Mioarele (unde
s-a creat şi o gospodărie agricolă colectivă) s-a lichidat marea proprie-
tate existentă anterior.
Şi documentele cu privire la acest sat aduc o contribuţie însem-
nată în cunoaşterea modului de organizare (de formare şi dezvoltare) a
unei obştii moşneneşti. Incă din secolele XV-XVIII, unii membri ai
obşti au reuşit să-şi delimiteze cu precizie proprietatea şi să şi-o mărească
continuu în detrimentul celorlalţi membri ai obştii (ex. familia Jumă
răscu). Procesul acesta de pauperizare a majorităţii populaţiei unei obştii
moşneneşti s-a agravat în condiţiile destrămării orinduirii feudale, în
secolele XVIII-XIX (documentele cu privire la treti logofătul Nicolae
Rucăreanu).
Istoricul satului Suslăneşti, aşa cum rezultă din descoperirile arhe-
ologice şi din numeroasele documente pe care le cunoaştem astăzi, ne
oferă un bogat material cu privire la continuitatea populaţiei de acolo.
QUELQUES DONN:E°;ES CONCERNANT LE PASSE D'UN ANCIEN

VILLAGE DE PA YSANS LIBRES-SUSLANEŞTI.
RESUME
Le village de Suslăneşitiesit sitiue sur la vallee d'une petite rev1ere

Argeşel ă neuf kilomettres de la ville de Cîmpulung, departament
d'Argeş. Les dates Ies plus anciennes relatives ă ce village, nous ies
possedons par Ies recherches archeologiques effectuees en 1959.
Le lieu ou se trouve actuellement ce village a ete autrefois (dans
l'antiquite) un centre daco-getique ou on a trouve des objets provenant
du commerce avec les anciennes cites grecques de la Mer Noire.
Les plus anciens documents ecrits <latent depuis l'annee 1503 et se
referent au commerce des habitants de Suslăneşti avec la ville de
Braşov, en Transylvanie.
30 Memoriu privitor la pagubele ce mi s-au adus proprietăţii din comuna

Măţău, satul Suslă.neşti din jud. Muşcel de trupele de ocupaţie în timpul Tă.zboiului
1916-1918. Memoriul este făcut de ing. silvic Marian Georgescu. Se află în posesia
autorului acestui articol, ca şi alte documente inedite referitoare la Suslăneşti.
http://cimec.ro
292 CO'.\ISTANTIN DINU
A l'occasion des recherches archeologiques de 1959, on a trouve ·

Ies ruines d'une eglise fondee par une famille de nobles dont l'existence
est attestee par Ies pierres tombales datant de 155Ş a 1579.
Les documents relatifs ă ce village sont nombreux a partir du
XVII-eme siecle et ils se referent en majorite ă l'histoire des familles
de paysans libres, ă leurs Juttes pour consserver et aggrandir 1eurs
terres.
Deux familles, l'une de'origine locale, nommee JumărăSCll et l'autre
de Cîmpulung, Rucăreanu, reussirent ou cours des siecles, ă y accaparer
de grandes proprietes. Leurs fortunes representee en premier lieu par
des proprietes terriennes se realiserent au detriment des autres familles
de paysans de ce village.
Pendant la premiere guerre mondiale, des luttes achernees s'enga-
gerent dans cette region entres roumains et allemands.
En 1945, apres la reforme agraire, la grande propriete fut liquidce
en ce village aussi.
L'histoire de Suslăneşti nous offre des dates qui denotent la conti-
nuite de la population locale, des temps Ies plus andens jusqu'ă nos jouirs.
Comunicare ţinută la cea de a II-a Sesiune

de comunicări ştiinţifice a Muzeului judeţean
http://cimec.ro
UN DOCUMENT NECUNOSCUT DE LA RADU MIHNEA,
DOMNUL ŢARII ROMANEŞTI
MARIN BRANIŞTE
In comuna Hirscşti din sudul judeţului Argeş, s-a găsit de curînd

actul prim care, la 7 !iunie 1615, Radu Mihnea Vodă (1601-1602;
1611-1616) întărea lui Voico, Sarul, popii Tatul şi lui Oancea, ocine în
Hîrseşti, Obrejani şi Batia. Scris în limba slavă, 1pe pergament măsurînd
41,5 om X 32 cm şi întărit cu pecete, acum pierdută, documentul are
următorul cuprins :
ţ MJI(c)Ti€10 6>Kil0 Iw Pa(.11.)oy(JI) soeso(.11.a) H r(c.11.)H'b B(b)co(H)

3€MJI€ GOy(r)rpoosJJaxincKoe, ctt'b B€JIHKa(r) H npry.11.oopa(r) noKo(n)nu-
Haro (1sic) MH ()() H€ (8) 80€80 (.11.a), Aa8a (T) r( C.11.) 80MH CÎIO n08€Jl€HÎ€
r(c.n)00MH BonKo(s) w(T) BaTIO H cb(c) li cHOBH e(r) €JIHU.€(x) orb
na(CT) iaKo(>K) )la Mis e(cT) ;(q)Hts M BaTIO, aJIH w(T) ~(IK) nonry(c)Kb
Tp€rn(r) Jl€(JJ) w(T) no(:1) li (l)(T) w~(M) H (J)(T) BO(Jl) H w(T)
C€.ll.'<aJIHIJI€ c€JI> 0 w(e) w(T) no c08(.11.) sape €JJHKa ce(x)TH(T) H36pa(T)
w(T) no 8b(c) )(OTapo(M), nOH€(1K)ll €(CT) noKMnH(JI) BOHKO w(T) ua(.u.)
MaHry IOrb(B) 3a a<jJ a(c)npH cpe(6) Bb AHH n0Ko(H)H11w(M) po(.u.i)Te(JIH)
- +
r(cJJ.)8MH M11(x)He(0) 00€Bo(.11.).
H na(K) K~n11(x) BouKo w(T) Ha(.u.) M~wa MMwaT0(8) aJiu co(T)
~(>K) C'hpM.nry(c)K'b Tp€Ta(r) .u.€(JI) w(T) no Bb(c) xo li Tapoo(M) aa roH
a(c)npu npH .iiHH Pa(JJ.)oy.na 0oeeo(JJ.) lll€(p)6a(u); na(K) noK~nu(x)
BouKo w(q)H~ is BaTIO w(T) na(.u.) HerpuTa CTane(e) A'hijlipa Cap~Jio(e)
a ........... ~(>K) Cap8Jio(e) noJIOBHHO 3a e<jl a(c)npu ro(T).
+
11 na(K) noK~nH(r.)11 BouKo co(q)n~ ~ Xb(p)ceijli anu co(T) A€(JI)
.UaJJ.€(8) .lJ.bqI€pa .(fob(p)Kb(8) nOJI08H(H) H w(T) ts(>K) )KiTien~(c)Kb
naKH(>K) no.noeu(u) w(T) no(JI) H w(T) w~(M) H w(T) BO(A)H C'b .nHB€3H
H w(T) 6po(A) 38 80(Jl)Irn(u.) w(T) no 8b(C) M€(c)TO sape €.i1HKa C€
1 Rupt, în original.
http://cimec.ro
294 MARIN BRANIŞTE
(x)TH(T) I H36pa(T) w(T) Ktine(H) .11.opH H Bn(JI)qt)coa M8rnaTO(B) no-

HE(*) E(CT) noKtlnH (JI) Bo11Ko w(T) Ha (.11.) .Ua.11.t) 3a a4JH a (c) npH ro(T)
BumMHxaH(JI) aoEBo(.11.a). +
H na(K) KtlnH(JI) BoHKo w(T) Ha(.11.) CTaHa €JIHHE(B) H w(T)
Hti(K)rna li .11.orµHp8 CTaHE(a) w(T) ~(*) Toct>Jit)(c)K'b noJIOBH(H) ro(T)
.......... xornpo(M) EJIHK8 ce(x)rn(T) H36pa(T) 3a act>JI a(c)np11: ro(T)
+
H w(T) Ha(.u) Pa(.11.a) .11.hI.J1€pa M ......... w(T) Xb(p)cE(IJl) .ue(n)
....... H no Ktln€Hi€ €JIHK8Xb KE(T) HMa(T) w(T) tl()I{) )l{H ..... 11 Ht)(c)K'h
noJioamm w(T) K~nE(H) .uop11: h Bb(JI)ql)wa <Mtl>lllaToo(a) 38 roME 8(c)np11:
B'b JJ.HH P8(JJ.)OYJI8 BOEBo(.u) ll1E(p)6a(H).
H na(K) noKtlnH(x) BoHKo H îaT8(JI) H Captl(JI) w(q)H8 tl G06p€-
*HtllHH w(T) JJ.€(JI) BJia(H)Kt!Jio(a) CHh HE(K)lll~UEH I 8JIH w(T) 8(*) EH
nOJIOBHHO sape €JIHKa C€ (x)TH(T) H(3)6pa(T) w(T) no B'b(c) XOT8po(M)
w(T) KtsnE(H) .11.opH 8 B0(.11.) Ko(.n)MÎ)HE(B) 3a aBO(JI) ut)(H) ero
a(c) Î H 3a U: a(c) ro(T).
+
H na(K) n0Kt1n11:(n) BouKo H CapM(JI) w(q)Htl 8 Xb(p)cEIJlH JJ.€(JI)ll
.Ua.ue(B) ,!l.blpipa lh(p)K'b(B) w(T) tl()I{) B'€1"b(B) Tp€T8(r) JJ.€(JI) ro(T)
K8ne(H) .uopn 8 B'b(JI)qtiwa M8llla(T) w(T) no B'b(c) xornpo(M) 3a .;Ii.
a (1c)npn.
H na(K) .ua E(CT) Captsno(a) 11: BacHJiiE(B) w(q)Htl 8 Bano aJIH
.u.t) (.ui) Ha 6alJlO ( M) CH <l>'bTtlJI(J) (B) li 5H3ti B'bca (x) 3aH€ (*) H€f0Ba CTapa
H npaa8 w(q)H8 H 3a .uti(.n:i)Htl oo(T) Ha(.u) po(.a.i)TeJii H(M).
H na(K) noKMnn(x) Captl(JI) H BacHJiiE w(q)H~ ~ Bano w6a(q)
w(T) Ko.upts(JI) no(p)TnpE(c)Kt! nETa(r) .ue(n) w(T) no B'b(c) xoTapo(M)
w(T) Ha(.u) MaHb li H oo(T) 1-ia(.u) 3bpH'b 3a au a(c) Bb )lHH MnxaH(JI)
BO€BO (,n) . +
H na(K) K8nn(x) Cap8(JI) w(H) ca(M) w(q)H8 8 XbpcE(IJl) w(T)
Ha(.u) .U8.nti ,n'blJlÎpa 5b(p)Ko(B) nOJIOBH(H) w(T) .UE(JI) EH H ro(T) tl(>K)
)l(HTiHHo(c)K'b na(K) nOJIOBHIIO oo(T) no BE(c) xoTa(poM) li 3a ayH.
a(c)npH ro(T). +
H na (K) KtlnH (x) Captl(JI) w(T) na (.n) CnHa €JIHH€(B) H ro(T)
Nti(K)rna .nn1J1ip8 CTaHE(B) 8JIH w(T) tl(>K) TocflJit)(c)K'b noJIOBHHO 3a
~ a(c)npH.
+
H D8(K) noKMnH(JI) CJa(H)qa w(q)Htl tl Xn(p)cEIJlH ro(T) li H8(,n)
CTOHKa Cifb Tts.nopo (a) .ue (JI) ero B'bc8 (x) H 38 .n.ti (.n.i) HO H 38 noK8neuie
ro(T) no(JI) H ro(T) w8(M) H w(T) ao(.n) H ro(T) C€)l8JIH(IJ1) C€JIO(B) H
ro(T) JIHB€3H H ro(T) 6po(.n)B€ 3€ BO(.U)HHUM H ro(T) no B'b(c) xOTapo(M)
aaB. Kpaae uE(u) H(M) li a(c)npH ax:u 38 .cf. a(c)npH.
+
H na(K) noKt:SnH(JI) Gaa(H)qa w(q)uM 8 Xb(p)cEIJli w(T) AE(JI)
CTOHKb(B) CITT, .Uo6poTD(B) noJIOBH(n) H 3a .Un(JJ.i)ut:S H 38 noKt:SneHiE
http://cimec.ro
UN DOCUMENT NECUNOSCUT DE LA RADU MIHNEA 295
w(T) no Bo(c) xoTapo(M) w(T) KMe(H) .n.opw ts Bo(J1)11hwa li M8rnaTO(B)

aJIH w(T) xoTapts(n) Tonopo(c)K~ w(T) tta(.n.) CTo(H)Ka cifb"' .Uo-
6pon(a) 3a . 4-1H. a(c) ro(T).
l1 na(K) noK8nH(JI) no(n) TaT8(n) w(ll)H8 8 EaTJO aJIH w(T) 8(>K)
nonh(c)Ko co(T) Ha(.n.) Her8ua JJ.orµipa IsaHoo(s) li Tp€Ta(r) .n.e(JI) w(T)
no(n) H co(T) rn8(M) H co(T) ce.n.anw(iµ) ceno(a) w(T) ..... s8(.n.) sape
€JIHKa ce (x)rnT H(3)6paT co(T) no Bo(c) xoTapo(M) 3a cAfi a(c) npH ro(T).
l1 na(K) ..... (c)„ ... onw(a) TaT8Jico(s) w(ll)H8 8 EaTJO .n.e(JI)
81rno(M) CH Iwno(B) Boca(x) I! w(T) 8(>K) nont)(c)Ko co(T) no so(c)
xornpo(M) noHe(m) 10 e(1cT) .n. ... ~HKO(M) cH Iw(H) Ha coMpo(T) e(r)
IOKO(m) .n.a e(cT) €M8 B€(ll)H0€ Bo(c)nOMHifaHÎE.
l1 na(K) noK8nH(JI) no(n) TaT8(n) co(11)u8 8 Xb(p)ceiµi co(T) Ha(.n.)
Hh(K)rna JJ.o1.J1Îpa CTaHe(a) li noJIOBHHO co(T) KME(H) .n.opH 8 Bo(JI)ql)wa
MtsrrrnTo(a) 3a ;A a(c)npw ro(T).
l1 npo.a.a.n.o(x) CÎH BH(lll) pe(ll)HH HMeHH(T) JllO.ll.i HH(x)H€ w(ll)HE
3a CBOH(M) .n.o6pOBOJllO H Co(c) oy3HaHi€ Boca(M) M€riarno(M) co(T) ro(p)
H 3 .n.o(n) "co(T) co li Kp(c)THE(M) .ME(c)TOO(B).
A noTO(M) KoJla E(CT) 6w(n) HHO npH .îWH r(c.n.)soMH, a BoHKO H
Capts(n) H Wa(H)4a, w(HH) c~(T) cae(.n.)TE(JI)cTBOBa(n) npe(.n.) r(c.n.)e
MH co(c) MHorn .u.o6pH JIIO(JI.i) Ha H(M) w(T) Xb(p)ceqm Mw(x)H(JI) H
CTa(p) JHrna H no(n) Ma11h li H .llphr8(rn) H .U~MHTp8 H w(T) Mo(JIJJ.)perµi
O~aHa Ba(T) H MapH(H) Ea(H) H Hl)HKa H w(T) rpo3e(iµ) Crn(H)ll!O(JI)
npo(K)Jia(6) H CTa(p) E~Ht) KaKO c~(T) HH(x)HE npaBE w(ll)HE nOK8n€H€
6€(3) HH €(.ll.)HO MJib(B) ~o(c) HH(X)TO.
l1Ma(n) E(CT) H K1rnrei1Ha{i) cie w(ll)HE aHts e(CT) 3arHH8(JI) Ce(r)
pa(JI.î) .u.a.a.o(x) co(M) H r(c.u) BMH BowKw(s) H Cap8nw(s) H no(n) Ta-
nsnw(a) H w(H)qe(a) iaKo(>K) .n.a c~(T) H(M) w(ll)He .n.h(.u.i)H€ ..... H(M)
CHOBH(M) H BH~KO(M) H npl)(s)H8ll€TO(M) H H€ w(T) HHKoro>K(.n.)o nellno-
KOJib6H(M) no pH(3)Mo r(c.n.)BMH.
- -
Ce(m) 860 H cae(JJ.)TJIH noCTaaw(x) r(c.n.)BMH }1{8na(u) €naKH ee(n)
6a(H) KpaJI€(B)CKÎH H m~na(H) rewpre B€(JI) JJ.BO(p) H >K8na(u)
Be(H)TH(JI) ae(n) no(r) H .Ut).u.10(n) BH(cT) H JleKa cna(T) H MwxanaKH
cTo(.r:1) H EpaT8(n) li Ko(M) H Jltsnts(n) ne(x) H >1<8na(u) Be(p)ua(JJ.)
ae(n) noo(cT) H H(c) Be(u)rn(n) se(n) no(r). l1 a(3) JlenoJJ.a(T)
noo(r) Bo ua(c)To(n) rpa(JJ.) Toproew(rµ) M(c)ua 10uie 8 3 JJ.HH H w(T)
A.u.aMa .n.o HHt) Te(q)uia nhToo(M) s(o)nh(T) 3pKr.
+
Iw Pa.n.oyn aweBw.n.a MHJIOCTiJO Bo>1<i10 rocno.n.apo.
„Din mila lui Dumnezeu, Io Radul voevod şi domn a toată Ţara
Ungrovlahiei, fiul marelui şi preabunului răposatului Mihnea voevod,
uă dominia mea această poruncă a domniei mele lui Voico din Batia şi
fiilor lui cîţi îi va da Dumnezeu, ca să-i fie ocină în Batia, însă din funia
http://cimec.ro
296
popească a treia parte, din cîmp şi din pădure şi din apă şi din vatra
satului, de peste tot cit se va alege, din tot hotarul, pentru că a cum-
părat Voico de la 1\1anea al Iugăi, pentru 1500 aspri, în zilele răposa
tului părinte al domniei mele, Mihnea voevod.
Şi iarăşi a mai cumpărat Voico de la Muşa al lui Muşat, însă din
funia sărulească a treia parte din tot hotarul, pentru 850 aspri, în zilele
lui Radu Şerban voevod.
Şi iarăşi a mai cumpărat Voica ocină la Baiia, de la Negrita a lui
Stan, fiica Sarului, însă din funia Sarului jumătate, pentru 2500 aspri
gata.
Şi iarăşi a mai cumpărat Voico ocină în Hărseşli, însă din partea
Dadei, fiica lui Bîrcă jumătate, şi din funia jitienească jumătate, din cîmp
şi din pădure şi din apă şi din livezi şi din vad de moară, de peste tot
locul, cit i se va alege, de la Cupeni pînă în vîlceaua lui Muşat, căci a
cumpărat Voico de la Dadea, pentru 1750 aspri gata, în zilele lui Mihail
voevod.
Şi iarăşi a mai cumpărat Voico de la Stana a Elinei şi de la Neacşa,
fiica Stanei, din funia toflească jumlitate din tot hotarul, cit se va alege,
pentru 1730 aspri gala; şi de la Rada, fiica . . . . . . . . din Hărseşti,
partea . . . . . • . . . . . . . . . . şi cumpărătură, cît vor avea, din funia
jitienească jumătate, de la Cupeni pînă în Vîlceaua lui Muşat, pentru
845 aspri, în zilele lui Radu Şerban voevod.
Şi iarăşi au mai cumpărat Voico şi Sarul ocină în Obrejani, din
partea Vlaicului, fiul Necşuţei, însă din funia ei jumătate, cît i se va
alege din tot hotarul, de la Cupeni pînă în apa Codmeanei, pentru 1 bou
- preţul lui : 1 OOO aspri - şi pentru 900 aspri gata.
Şi iarăşi au mai cumpărat Voico şi Sarul ocină în Hărseşli, partea
Dadei, fiica lui Bîrcă, din funia Begăi a treia parte, de la Cupeni pînă
în vîlceaua lui Muşat, din tot hotarul, pentru 850 aspri.
Şi iarăşi să fie Sarului şi lui Vasile ocină în Batia, însă dedina
tatălui lor, Buzea al Fătului, în întregime, căci i-a fost ocină veche şi
dreaptă şi de moştenire de la părinţii lui.
Şi iarăş au cumpărat Sarul şi Vasile ocină la Batia, însă din codrul
( -~ bucata, funia) portărese a cincea parte, din tot hotarul, de la Manea
şi de la Zîrnă, pentru 1900 aspri, în zilele lui Mihail voevod.
Şi iarăşi a cumpărat Sarul, el singur, ocină în Hărseşti, de la Dadea
fiica lui Bîrcă, jumătate din partea ei şi din funia jitienească iarăşi jumă
tate, din tot hotarul, pentru 1450 aspri gata.
Şi iarăşi a cumpărat Sarul de la Stana a Elinei şi de la Neacşa,
fiica Stanei, însă din funia toflească jumătate, pentru 1730 aspri.
Şi iarăşi a cumpărat Oancea ocină în Hărseşti, de la Stoica, fiul lui
Tudor, toate părţile lui şi de moştenire (dedină) şi de cumpărătură, din
cîmp şi din pădure şi din apă şi din vatra satului şi din livezi şi din va-
duri de moară şi din tot hotarul, pentru două vaci - preţul lor: 1600
aspri - şi pentru 500 aspri.
Şi iarăşi a mai cumpărat Oancea ocină în llărseşti, jumătate din
partea lui Stoica, fiul lui Dobrotă, şi de moştenire (dedină) şi de cum-
http://cimec.ro
UN DOCUMEl\T NECUNOSCUT DE LA RADU MIHNEA 297
părătură, din tot hotarul, din Cupeni pînă în vîlceaua lui Muşat, însă din
hotarul toporăsc, de la Stoica fiul lui Dobrotă, pentru 750 aspri gata.
Şi iarăşi a cumpărat popa Tatul ocină în Batia, însă din funia
71opească, de la Neguţa, fiica lui Ivan, a treia parte, din cîmp şi din pădu-
re şi din vatra satului, din . . . . . . . ., aricit i se va alege din tot hota-
rul, pentru 850 aspri gata.
Şi iarăşi . . . • . . . . . . . . . Talului, ocină la Batia, toată partea
unchiului său Ioan, clin funia popească, din tot hotarul, căci i-o dăduse
unchiul său Ioan, la moartea sa, ca să-i fie pomană în veci.
8i iarăşi a cumpărat popa Tatul ocină în Hărseşti, de la Neacşa,
fiica Stanei, jumătate, de la Cupeni pînă în vîlceaua lui Muşat, pentru
850 aspri gata.
Şi au vîndut aceşti maisuszişi oameni ocinile lor de bunăvoia lor
şi cu ştirea tuturor megieşilor din sus şi din jos şi din locurile de
ţ•rimprejur.
Iar apoi, cînd a fost acum în zilele domniei mele, Voica şi Sarul şi
Oancea au mărturisit înaintea domniei mele, cu mulţi oameni buni şi
anume: din Hărseşti: Mihail şi Luca cel bătrîn şi popa Manea şi Drăguş
şi Dumitru ; şi din Măldăreşti : Oana, văt <
af ; aman > şi Marin Ban şi
J\'eaica; şi din Grozeşti : Stanciul pîrc(llab şi Bunca cel bătrîn, precum că
sînt ocinile lor drepte, cumpărate fără nici o ceartă cu nimeni.
Fost-au şi cărţi pe aceste ocine, dar s-au pierdut.
Pentru aceasta am dat şi domnia mea lui V oico şi Sarul şi popei
'l'atul şi lui Oancea, să le fie ocine şi dedine, lor şi fiilor şi nepoţilor _şi
strănepoţilor şi neclintit de nimeni, după hrisovul domniei mele.
La aceasta am pus domnia mea şi martori : jupan Enachi, mare
ban al Craiovei, şi jupan Gheorghe, mare vornic, şi jupan Ventilă, mare
logofăt, şi Deadiul, vistier, şi Leca, spătar, şi Mihalachi, stolnic, şi Bratul,
comis, şi L11p11l, paharnic, şi jupan Ber11ad, marC' postelnic. Şi isprav11ic,
V eutilă, mare logofăt.
Şi am scris eu Lepădat logofăt, în cetatea de scaun Tîrgovişte,
luna iunie în 7 zile şi în cursul anilor, de la Adam pînă acum, 7123
( 1615).
Io Radul voevod, din mila lui Dumnezeu domn" 2•
Nu e locul iaici pentru o analiză amănunţită a documentului.

Aooâs1ta o vor face, pe larg, stăruitor şi competent, specialiştii. iPînă la
o vaJ.orifi.care mai amplă însă, chiar şi simpla enumerare a cîtorva
consideraţiuni sugerate de te~t, o socotim bilneven1iJtă.
Astfel, se observă lesne că limba slavonă a documentului este
influenţată sensibil de graiul viu românesc, constata11e valabilă, de altfel,
2
Documentul ne-a fost pus la îndemînă de preotul Alexandru Ponova din
Hîrşeşti, căruia i l-am şi restituit, după folosire, spre a-l depune la Biblioteca
Academiei R.S.R. Repetînd şi completînd, actul este un original slav, pergament
41,5 X 32 cm. pecete timbrată pierdută. E inedit (neinclus în D.l.R.). Lectura şi
traducerea au fost verificate de d-na Dalila Aramă de la Biblioteca Acade-
miei R.S.R.
http://cimec.ro
http://cimec.ro
UN DOCUMENT NECUNOSCUT DE LA RADU MIH!l<EA 299
~i perutru multe al.rte documerute slavo-române, d"liliar mai timpurii 3 •

Găsim, de pildă, folosite elemen:te lexicale româneşti : vilceaua, codrul,
megieşi, livezi; antroponÎlme româneşti : Vasile, Sarul, Neacşa, etc. ; .topo-
nime româneşti: Cupeni, Hîrseşti, Măldăreşti, Grozeşti,
etc.; atribute româ-
neşti : popească, jitienească, itoflească, portărese,
etc. ; cuvin.te flexionate
româneşte : forma genitivului românesc (ot uj ei = din Iunia ei ; ot de/1/
ei = din partea ei ; snă Necşuţei '"'-" Iiul Necşuţei), etc.
ln cuprinsul actului se întîlnesc, apoi, referiiri la unele modaLl1tăţi,
criterii şi principii jul'i.dice oare dirijau relaţiile .agrare şi sohimburilc
comerciale în .epoca respectivă, precum : protimia (dreptul .rudelor şi
vec~niJor de a li se vinde lor, C.'U prioriH18ite, loturile făcute vînzătoare) ;
plata mixtă (în bani şi natură, respectiv, în aspri şi boviine) a terenului
cumpărat.
Mai departe, pe !îngă alte toponimice, actul aminteşte de satul
- azi dispărut - Batia, al cărui locuitor era „Voico" şi prin vatra
căruia ;treoea „funia" cumpărată de popa Tatul. Satul aceBta itracJi.ţia îl
looaHzeae:ă la o distanţă de cirica 5 km de Hîrseşti, în:tre văloeaua lui
Muşart; amintită ·În document ~i vălceaua Lăzăroaia, pe oolina „Ulmilor".
Saitul - se spune - •ar fi pierr"iit cu totul - cînd, încă nu ştim - într-o
năvală de ·turci 4•
:fo general şi rezumativ vorbind, valoarea documentului e dublă.
Pe plan mai liar.g, istoriografic, el se adlaogă multor a1toria pc care le
avem din aoeastă vreme, oa material documentar la problema proprietăţii
ţărăneşti în vremea lui ·Radu Mihnea, voevod care s-a văzut cons·trîns să
îmbunătăţească situaţia moştenită de la înaintaşi, în aiceastă privinţă 5 .
Pe pLan local, documen1tiul constituie o filă din hronicul ce-şi aş.teaptă
izvodirea al străveohiu1ui siat argeşean Hîrseşti. Năzuinţa de emancipar~
a locuitorilor săi, ma1llifes:tiată odinioară prin 1achiziţionaroo de loturi
personale şi uneori colective - ar fi de văzut dacă toponimicul „Cu-
peni", care se înJtîllll~te de mai multe ori şi în ·textul documentului
nostru nu e oumva slavonescul cupană '( = 'Împreună, laolaltă) ohema.t
să denumească o proprietate colectivă - urmînd sensul suitor, se va
superiiorioo şi materializa in gesturi de o înaltă semnificaţie. Astfel, la
începutul veacului al XIX-lea, ei vînd, mai întîi produsele „moşiei"
Cupeni : griul şi porumbul, iar după aceea însuşi •trupul ei, oa să cum-
pere cărţi, pentru folosul comun. al o~tei satu.lui, cum aflăm dintr~o
însemnare pe o veche carte de cult 6 . Lumini din trooute vremi, pro-
iectate spre Argeşul luminos de astăzi.
3 Cf. Damian Bogdan, Caracterul limbii textelor slavo-române, Bucu-
reşti, 1946.
4 Intr-o „Carte de alegere" din 1696 (Colecţie personală), toponimicul în
discuţie apare tot sub varianta „Batiu".
s Documente privind Istoria României, veacul XVII B, Ţara Românească,
voi. II (1611-1615), Bucureşti, 1951, p. III.
6 Cf. Marian M. Branişte, lnsemnări pe cărţi bisericeşti vechi (Regiunea
Argeş), art. în rev. Mitropolia Olteniei, anul XIX, nr. 11-12 (noiembrie-decembrie)
1967, p. 933.
http://cimec.ro
300 MARIN BRANIŞTE
UN DOCUMENT INTERN INEDIT DE L'EPOQUE DU PRINCE

RADU MJHNEA (1615)
RESUMf:
Dcpuis pcu de temps a c!t6 decouvert, dans le village Harseşti du

<lcpartement Argeş, le document par lequel le prince Radu Mihnea
(1601-1602; 1611-1616) confirmaiit â certains habitants le droit de
propriete sur quelques morceaux de terre, achetes ou iherittes par eux.
Nous presentons la photographie, la lecbure et la br'aduction de
l'acte inedit, en entier et nous f:aisons quelques somnmires considerations
sur sa valeur du 1point de vue de sa fonnc et de son fonds.
Ainsi, du point de vue 1inguistique, on y observe une sensible
influence du langage vivant ro11.1main sur la larngue slavonne officielle,
dans laquelle l'·aote este redige, et ă savoir; on a utii'lise des elements
lexioaux roumains (vîlceaua, codrul, megieşi), des anth.roponymes rou-
mains (Vasile, Sarul, Neacşa, etc.), des toponymes roumairns (Cupeni,
Hîrseşti, Măldăreşti, Grozeşti), des adjectifs roumains (popească, jitiie-
nească, toflească, portărese), de cas exprimes en flexion rouma:ine (snă
Necşuţiei =- ' le fils de N. ; ot uj ei =--= de sa corde ; ot de/I/ ei = de
sa part).
Le con.tenu de l'acte reflete : l'exercitiation du dro.it <le „prolimisis"
(le droit des parents et des voisins d'etre preferes â i'achat des certains
morceaux avoisiines iavec Ies leurs et mises en vente), ie ipay.ement mixte
(en monnaie et en nature, respectivement en aspres et bovins) du terrain
achete et faitt reveler le villiage - aujourd'hui disparu - Ba.tia.
Dans le oadre large de l'historiogriaphie roumairne, l'acte constitue
encore une piece documen taire concernant le probleme de la propriere
pay!'>annc au temps du prince Radu Miimea, et sur le plan local, il
t·onsUluc le mat(•riel d'une initeressante 1page de la monographie que
l'on attend, sur le tres ainoien village de Harseş!ti, dont Ies habitants
on Ies x-enoonrtre en vendant ·le ;domaine Coupeni, mentianne dans l'acte,
poor se procurer des livrcs. Des lumicres du ·passe projetees sur l'Argcş
lumineaux d'aujourd'hui.
http://cimec.ro
TEZE ŞI IPOTEZE IN PROBLEMA TRECERII DE LA FEUDALISM
LA CAPITALISM
LIVIU ŞTEFANESCU
Istoriografia noastră
a parcurs o etapă importantă pe drumul larg deschis
cie în România. Ea a ajuns la o treaptă superioară care mar-
revoluţia socialistă
chează însăşi propria sa revoluţionare. Personalităţi de seamă s-au impus, lucrări
remarcabile individuale, sinteze monumentale, culegeri documentare impresionante,
o adevărată şcoală nouă. In acest context au fost confruntate opinii diferite cu
privire la periodizarea istoriei României. Un interes aparte l-a prezentat apariţia
relaţiilor de producţie capitaliste.
*
K. Marx analizînd formele premergătoare producţiei capitaliste a
stabilit ca premise ale muncii salariate :
- mrunca liberă şi schimbul acestei munci libere pe bani în scopul
de a reproduce şi de a valorifica banii, de a fi consumată de bani ca
valoare de întrebuinţare pentru bani.;
. - separarea muncii libere de condiţiile obiective ale realizării ei,
de mijloacele de muncă şi de obiectul muncii.
Dar separarea muncii libere de condiţiile obiective ale muncii sale
înseamnă descompunerea micii proprietăţi libere precum şi a proprietăţii
colective asupra pămintului bazată pe comuna orientală.
Vorbind de existenţa acestei premise la situaţiile reale ale proprie-
tăţii comunitare asupra pămintului, K. Marx distingea în Europa două
situaţii :
A. a) proprietatea comunitară se manifestă în aşa fel incit micile
comunităţi vegetează independent unele lingă altele şi în cadrul lor indi-
vidul munceşte independent, împreună cu familia lui, pe lotul care i-a
fost atribuit pe de o parte pentru sine, pentru reproducerea forţei de
muncă iar pe de altă parte, o anumită muncă pentru „dominium senio-
rial" - dreptul de a dispune asupra proprietăţii - sau pentru acumu-
larea illlnor provizii oomune. Aki sînt plasate comucităţHe româneşti.
b) proprietatea comunitară se manifestă astfel incit unitatea se poate
extinde, imprimînd un caracter colectiv procesului muncii însuşi. Aici
sînt plasate vechile comunităţi celtice.
B. O a doua formă a proprietăţii comunitare presupunind colectivi-
tatea, nu ca substanţă în care indivizii nu sint decit simple fenomene
http://cimec.ro
302 l.I\'IU ~TEFA :\'F.SCU
întîmplătoare sau constituie părţi componente ale ei formate pe eale

naturală, are ca bază nu pămJntul, ci oraşul ca sediu centru, deja creat
al proprietarilor de pămînt. Aici ogorul apare ca teritoriu al oraşului şi
nu satul ca simplu acresoriu al pămîntului.
a) la romani concentrarea locuinţelor la oraş a constituit baza orga-
nizării militare deoarece greutăţile de care se lovea eolectivitatea nu pro-
veneau decît din parlea altor colectivităţi care Iie că ocupaseră mai
înainte pămîntul, fie că tulburau comunitatea pe pămînturile ocupate de
ea. Războiul era de aceea marea sarcină generală, marea muncă colec-
tivă cerută fie pentru a pune stăpînire pe condiţiile obiective de exis-
tenţă, fie pentru a apăra şi a eterniza ocuparea acestora. Calitatea de
membru al comunităţii oontinuă să fie premisa pentru însuşirea pămîn
tului, dar oa membru aI colectivităţii individul este proprietar privat sau
proprietatea este romană, proprietarul privat asupra pămintului este pro-
prietar numai ca roman, dar ca roman el este proprietar privat asupra
pămîntului.
Concentrarea la oraş al cărui teritoriu cuprinde regiunea rurală
înconjurătoare ; miea agricultură practicată pentru consumaţie nemijlo-
dtă ; meşteşugul ca îndeletnicire casnică accesorie a femeilor şi fetelor
sau ca ocu.paţiie de sine stătătoare în unele ramur.i. Premisa dăinuirii
colectivităţii este menţinerea egalităţii între ţăranii autarhici liberi care
o compun, precum şi munca proprie, ca o condiţie a dăinuirii proprietăţii
lor.
b. fa germani exista o altă formă a proprietăţii ţăranilor autarhici
liberi asupra condiţiilor naturale ale muncii lor, şi anume aici există
numai proprie1tate colectivă şi numai posesiune privată. Comunitatea
germană nu se concentrează la ocaş ; dar prin simplul fapt al acestei con-
centări - la oraş ca centru al vieţii rurale, ca domiciliu al agricultorilor
şi ca centru de conducere militară - comunitatea ca atare are acum o
existenţă exterioară distinctă de cea a fiecăJ:"llti individ.
Marx sintetizează aceste premise apreciind că istoria antichităţii
clasice este istoria oraşului bazat pe proprietatea funciară şi agricultură ;
în evul mediu (perioada germanică) satul este punctul de plecare al isto-
riei a cărei dezvoltare are loc apoi sub formd opoziţiei dintre oraş şi sat ;
istoria modernă este orăşen·izarea satului, nu ca 1'a antici ruralizarea
oraşului.
In toate aceste forme - arată Marx - baza dezvoltării o constituie
reproducerea relaţiilor dintre individ şi comunitatea sa, relaţii dinainte
date - formate pe o cale mai mult sau mai puţin naturală sau pe cale
istorică şi devenite tradiţionale - , precum şi o anumită existenţă obiec-
tivă, pentru el redeterminată, atît în ceea ce priveşte raportul său faţă
de condiţiile muncii, cît şi relaţiile sale cu tovarăşii săi de muncă, ca
membrii aceleiaşi comunităţi, din care cauză această bază are din capul
locului un caracter limitat, dar o dată cu dispariţia acestui caracter limi-
tat începe ruină şi decădere.
Adică o anumită treaptă de dezvoltare a forţelor de producţie ale
subiectelor care muncesc, căreia îi corespund anumite relaţii în1tre ei şi
un anumit raport faţă de natură aceasta înseamnă atît colectivitatea lor
cît şi proprietatea bazată pe aceasta. Pînă la un anumit punct este repro-
ducţie, apoi se transformă în descompunere.
http://cimec.ro
PROBLE~IA TRECERII DE LA FEUDALIS\I LA CAPITALISM 303
F'ormarea primitivă a capitalului nu este un proces în oare capita-

lul acumulează mijloace de trai, unelte de muncă şi materii prime, într-
un cuvînt condiţiile obiective ale muncii, care s-au desprins de pămînit
şi în care este deja încOI'Jlorată muncă omenească. Caipibalul nn creează
condiţiile obiective ale muncii. Formarea sa primitivă are loc prin aceea
că, datorită procesului istoric al descompunerii vechiilor moduri de pro-
ducţie, valoarea existentă ca avuţie bănească dobîndeşte capacitatea, pe
de o parte de a cumpăra condiţiile obiective ale muncii iar pe de altă
parte de a obţine pr.in schimb, pe bani, de la mum.dtonii deven1iţi libetr1i
munca vie însăşi. Toate aceste momente există deja ca atare ; însăşi sepa-
rarea lor este un proces istoric, un proces de descompunere, şi tocmai
datorită acestui proces banii se pot transforma în capirtal. Banii au un
rol activ numai în măsura în oare ei înşişi intervin în acest proces ca un
mijloc de separare cit se poate de energic şi în măsura în care contribuie
la crearea muncitorilor liberi, lipsiţi de condiţii obiective de existenţă,
dar ei contribuie la aceasta, bineînţeles, nu prin aceea că creează munci-
torilor condiţiile obieotive ale exiistenţ,ei lor, ci pr~n aicooa că ajută 1a acce-
lerarea separării lor de aceste condiţii, adică ajută ca a:ceştia să devină
cit mai repede lipsiţi de proprietate.
Capitalul nu face decit să reunească masa de braţe şi masa de unelte
pe care le găseşte gata pregătite. El le adună sub stăpînirea sa.
Descompunerea relaţiilor feudale, ca şi apariţia manufacturii, trans-
formă încetul cu încetul toate ramurile de activitate în ramuri ex;ploatate
de capital 1•
*
Friedrich Engels analizînd procesul de decădere a feudalismului şi
ridicare a bungheziei sintetiza astfel rolul banilor : La începutul evului
mediu, în gospodăria model a feudalilor banul nu prea fusese necesar.
Nobilul feudal obţinea de la şerbul său tot ce-i trebuia, fie sub formă
de muncă, fie sub formă de produse Lucraite. Fieoare domenilll feudal se
îndestula pe sine însuşi ; chiar şi contribuţiile pentru război erau cerute
în natură. Comerţul şi schimbul nu existau, banii erau de prisos. Europa
ajunsese la un nivel atît de coborît, luase în asemenea măsură totul de
la început, îndt bani:i aveau pe aibund o funcţiune cu mult mai puţin
socială decit una politică : ei serveau la plata impozttelor şi erau dobîn-
diţi mai ales prin jaf.
Dar toate aoestea se schimbaseră. Banii deveni.ră iar un mijloc gene-
ral de schimb şi prin aceasta cantitatea lor crescuse considerabil. Stăpînii
feudali nu se mai puteau 1ipsi de ei şi C'lllm nu ave.au de vîndut aitît cit le
trebuia iar jaful nu mai era la îndemână, trebuiră să împrumute de la
c<'imătarul burghez. Banul a fost marele nivelaitor politic al burgheziei.
Pretutindeni unde un raport personal era înlocuit printr-unul bănesc,
unde o prestaţie în bani înlocuia o prestaţie în natură, acolo un raport
burghez înlocuia unul feudal.
ln Europa occidentală în secolul al XV-lea feudalitatea era în plină
descompunere ; pretutindeni pe întinsul ţinuturilor feudale se iviseră
1 K. Marx, Forme premergătoare producţiei capitaliste, Editura de Stat
pentru literatura politică. Bucureşti, 1956.
http://cimec.ro
304 LIVIU ŞTEFANESCU
oraşe cu interese şi cu o burghezime înarmată; acestea îşi aduseseră pe

seniorii feudali în dependenţa lor, în parte deja socială, cu ajutorul bani-
lor şi ici-colo chiar poUtică.
Numai în regiunile proaspăt cucerite, ca acelea din Germania de
la răsărit de Elba, sau în ac~lee înapoiate, s iituate în afara căilor de
1
comerţ, mai era în floare vechea dominaţie a nobilimii.

Pretutindeni însă se intensificau cererile populaţiei de a se pune
capăt stării de necontenită şi absurdă pustiire (datorată războaielor ori
certurilor interne dintre feudali) elemente destul de slabe dar care-şi
găsiră reazem în regalitate, vîrful întregii ordine feudale. Astfel, subli-
niează Engels, trecem de la studiul raporturilor sociale la acela al _rapor-
turilor politice, de la economie la politică.
Ames.teoul de popoare de la înrepu:tul evului mediu a condus la
dezvoltarea noilor naţionalităţi, proces în care, în cele mai multe pro-
vincii romane învinşii au asimilat pe învingător. Naţionalităţile moderne
sînt aşadar şi ele produsul claselor asuprite. Una din esenţialele pîrghii
de progres ale evului mediu a fost tendinţa tot mai limpede şi tot mai
conş.tientă de a forma state naţionale, tendinţă pe care burghezia o
urmărea să fie îndeplinită prin strinsa ei alianţă cu regalitatea. Atît regii
cit şi burghezia au găsit un sprijin preţios în tagma juriştilor laici care
fiind de obîrşie burgheză studiau şi praotimu dreptul antifeudal în
anumită măsură burghez.
Dezvoltarea istorică ulterioară a proprietăţii burgheze nu putea să
constea decit în transformarea într-o proprietate pur privată dar această
dezvoltare a găsit o pîrghie în dreptul roman singurul mult mai avansat
decît proprieitaitea burgheză din evul mediu împănată cu tot felul de
restricţii feudale.
In societatea de la sfîrşitul evului mediu stăpînii feudali au devenit
de prisos din punct de vedere economic iar din punct de vedere politic
ei se aşezau împotriva dezvoltării oraşelor şi statelor naţionale pe atunci
posibile numai sub formă monarhică. Dar nu cu o armată feudală se
putea obţine victoria şi astfel apar armatele de mercenari şi cavaleria
feudală începe procesul dispariţiei de pe scena conflictelor militare euro-
pene.
Praful de puşcă, artileria, răspîndirea Uparului, renaşterea studiu-
lui literaturii antice, întreaga mişcare culturală, care de la 1450 devenea
din ce în ce mai puternică şi mai generală - toate acestea, arăta
Fr. Engels, veniră în ajutorul burgheziei şi al regalităţii în lupta lor
împotriYa feudalismului 2 •
Vlaidtmir Ilici Lonin analizînd societatea rusă şi transformrile ei din
a doua jumătate a secolului al XIX-lea atrăgea atenţia asl.lipra faptului
că existenţa formelor tranzitorii este caracteristica oricăror relaţii sociale
în general.
In perioada de trecere de la feudalism la capitalism relaţiile noi de
producţie se împletesic cu cele vechi.
Dezvoltarea continuă a forţelor de producţie şi mai ales economia
bănească au făcut ca agricultura patriarhală să se împletească cu mica
2 Fr. Engels, Decăderea feudalismului şi ridicarea. burgheziei. Editura Parti-

dului Comunist Român, Bucureşti, 1945.
http://cimec.ro
PROBLEMA TRECERII DE LA FEUDALISM LA CAPITALISM 305
producţie de mărfuri industriale destinate pieţii. Folosirea muncii ioba-

gilor în industria postavului este un fenomen specific ,producţiei de
mărfuri în evul mediu. De asemenea, în perioada feudalismului tîrziu,
munca iobagilor a făcut să înflorească puternica industrie metalurgică
feudală.
!nceputul descompunerii orînduirii feudale esite în strînsă legătură
cu dezvoltarea economiei bazată pe prooucţia de mărfuri, cind stăpînul
feudal începe să producă cereale nu numai pentru sine, ci şi pentru
vînzare, apare posibilitatea remunerării în bani şi a despărţirii definitive
a pămîntului ţărănesc de pămîntul feudalului folosind munca aceloraşi
ţărani însă în condiţii ma~ rele. Producind bunuri agroailimenta.re pentru
vînzare, stăpînii feudaili au înăsprit munca de dacă necesară acum nu
numai pentru acoperirea nevoilor lor, initensificare a muncii caracteristică
perioadei de descompunere a orînduirii feudale.
Transformarea economiei naturale a producătorilor direcţi în eco-
nomie bazată pe mărfuri în virtutea diviziunii sociale a muncii, caracte-
rizează procesul descompunerii orînduirii feudale şi constituie primul
moment al noii orînduiri capitaliste încă nedeplin dezvoltate. Economia
de mărfuri creează din rîndul micilor producători pe de o parte .producă
tori de mărfuri mai înstăriţi în general, dar mai ales reprezentanţi ai
capitalului comercial.
Capitalul comercial bănesc a fost întotdeauna şi pretutindeni forma
iniţială a capitalului, folosind tehnologia producţiei în starea ei iniţială
şi numai ulterior supunînd-o unei transformări tehnice. El nu presupune
existenţa municii salariate, însă creează condiţii.le transfoI1ITlării micului
producător în muncitor salariat, deoarece el procură producătorului de
mărfuri mijloace băneşti, disponibile excedentare, cu care acesta poaite
folosi progreS1Ul tehnicii. Per.iooda de descompunere a feudalismului co-
respunde unei dezvol,tă:ri puterniice a capitaluJ..ui comercial oare nu a lin-
ceput să se transforme pe o scară largă în eoapttal industrial, frînat de
exiistenţa unor instituţii medievale şi de ipredomiruarea micii producţii de
mărfuri. Desfiinţarea iobăgiei a dus la înloC"ui.rea plus-produsului feudal
pr~n pltUs-valoare burgheză.
Circulaţia mărfurilor din ce în C'C mai intensă a început să înlăture
izolarea feudală a producătorilor şi începînd diin secolul al XVII-lea a
dus la o concentrare a micilor pieţe locale într-o singură piaţă a Rusiei
întregi, efect al stabilirii legăturilor naţionale de către capitalul economic.
Formarea pieţii adică începutul înlocuirii economiei naturale prin econo-
mia de mărfuri, corespunde transformării c:onsumului natural în consum
bănesc chiar dacă uneori această transformare duce la o scădere a nive-
lului de trai al maseJor. Piaţa nu poate ft niciodată despărţită de noţiunea
de diviziune socială a muncii şi mărimea ei este în funcţie dîrectă de
gradul de specializare a muncii sociale.
In perioada de descompunere a feudalismului procesul creşterii
producţiei de măriuri duce la transformarea sa dintr-o formă excep-
ţională, răzleaţă, întîmplătoare, la cuprinderea întregii producţii ca
http://cimec.ro
formă generală, moment în care caracteristica orîndui:rii resipecttive este

pr.oducţia aapHialistă. Aceasta impune însă şi folosirea forţei de muncă
omeneşti ea marfă, într-un grad mari mult sau mai puţiin dezvoltat, lucru
care caracterizează direct gradul de dezvoltare capit:alistă a ţării
r,espective =1•
*
In cele ce urmează vom evidenţia citeva ipoteze privind trecerea
de la feudalism la capitalism în România.
1. Lucreţiu Pătrăşoonu 4 aprecia că : „Feudalismul apare la românii
curînd după înfiiinţlarea celor do'l!ă PrincipaJte, iar începutul Lioh~
dării lui îl găsim la mijlocul secolului al XVIII-lea. După 1749 pînă la
1864 - deci aproape un secol - poporul român a trăit nu sub regim
feudal ci sub regimul iobăgiei, ceea ce nu-i tot una". Pentru a ajunge la
această ipoteză au fost puse în evidenţă, în mod critic, concluziile de
negare a feudalismului românesc prin constatarea inexistenţei „doar
a aioelor inst1ituţii oare consitiituiau numai supnastn101:Jura" de către
N. Iorga, precum şi opiniile divergente susţinute de C. Dobrogeanu-
Gherea, Ştefan Zeletin şi Virgil Madgearu 5 •
2. G. Zane 6 considera că : „ţările române la începutul secolului
al XIX-lea intraseră parţial în procesul de transiomlare a societăţii
precapitaliste, pentru a păşi apoi în faza capitalistă", sau : „Bogata
economie monetară din trecutul principatelor române, a avut astfel,
un rol hotări.tor, ca să detemnine o atmosferă prielnică germinării spi-
ri-tllil'lli economic, şi să contribuie la orea.cea unor puncte de sprijin,
penrtlru eoonomiia capi.ltalistă actuală. Pentru înfărptutiTea acestui rol,
economia generală a ţărdilor noastre se pregătise pri111.tr-'lln proces
de veacuri, care ajunsese în prima jumă.tate a veacului al XIX-lea la
deplina sa maturitate. In această îndelungată evoluţie, care dăduse pri-
lej unei prefaceri nu numai în suprafaţă, dar şi în adâncime, credem
că ar trebui căutat secretul vertiginoaselor noastre prefaceri, care în-
cep să devină manifeste încă de la sfirşitul veacului al XVIII-lea, ac-
centuindu-se o dată cu cel de al treilea deceniu al veacului următor,
pentru ca să devină impună.toare la mijlocll'l acestui veac şi în dece-
niile unnă toare".
3. Andrei Oţetea 7 apreciază că : „La noi, ca şi în celelalte ţări din
centrul şi răsăritul Europei, producţia de cereale-marfă n-a dus direct
la organizarea producţiei agricole pe baze capitaliste, cu muncitori sa-
lariaţi, ci la o nouă formă a iobăgiei, care avea să pregătească însă
3 V. I. Lenin, Dezvoltarea capitalismului în România, în Opere, vol. III,

Bucureşti, 1958; Vezi şi L. Ştefănescu, Tezele lui V. I. Lenin în problema descom-
punerii feudalismului şi a dezvoltării capitalismului în Rusia, în Studii, an XIII,
nr. 2, 1960, p. 77-103.
4 Lucreţiu Pătrăşcanu, Un veac de frllmintări sociale, 1821-1907, Bucu-
reşti, 1969.
5 C. Dobrogeanu, Gherea, Neoiobăgia, Bucureşti, 1910; Ştefan Zeletin, Bur-
ghezia. română, originea şi rolul ei social, Bucureşti, 1925 ; Virgil Madgearu,
Agrarianism, capitalism, imperialism. Contribuţii la studiul evoluţiei sociale
româneşti, Bucureşti, 1936.
6 G. Zane, Economia de schimb în Principatele Române, Bucureşti, 1930.
http://cimec.ro
PROBLEMA TRECERII DE LA FEUDALISM LA CAPITALISM 307
pătrunderea capitalismului în agricultură.„". „In Moldova şi Ţara Ro-

mânească transf onmarea domeniului feudal în mare exiploatare agri-
colă a început mai tîrziu în a doua jumătate a secolului al XVIIl-lea,
şi nu şi-a atins de.plina dezvoltare decît după tratatul de la Adriano-
pole. Cauzele acestei întîrzieri pînă în 1829, sînt, în ,primul rfod mono-
polul turcesc, apoi slaba dezvoltare a oraşelor şi pieţii interne". - „Io-
băgia a doua n-a fost deci restabilirea vechii iobăgii, cel mult o „nouă
ediţie" puternic remania.tă. Ea a fost forma de aservire specifică anu-
mitor condiţii istor.ice care orientau economia agrară spre producţia
pentru piaţă, dar, din lipsă de capital şi de braţe de muncă libere, nu-i
penniteau să se organizeze pe baze capitaliste".
*
Considerăm perioada cuprinsă între mijlocul secolului al XVIII-lea
şi revoluţia din 1848, îrn ŢckiHe Române, ca perioadă p.riecapLtalis.1ă, pe-
rioadă de trec-ere de la feudalism la capitalism pe temeiul unei arutlize
complexe, multilaterale a fenomenului istoric, aşa cum arătaim în în-
cheierea lucrării noastre 8. Această analiză implică în primul rînd S1Coa-
terea în evidenţă a procesului de maturizare şi - în interiorul său -
descompunere a relaţiilor de producţie feudală, în primul rind, deci,
criza economiei feudale de-o potrivă a raporturilor dintre prodocător
şi obiectele muncii la ţară şi la oraşe, apoi surprinderea intensificării
economiei băneşti şi a dezvoltării producţiei de mărfuri manifestările
puternice ale luptei de clasă antifeudale a ţărănimii şi a oraşelor în-
deosebi, puternica manifestare a ideii latinităţii, romanităţii şi mai ales
a unităţii naţionale a românilor.
Perioada precapitalistă are in acest fel o identificare cu aprecie-
rea autorilor care consideră - şi pe bună dreptate - începutul isto-
riei moderne a României la mijlocul secolului al XVIII-lea.
THESES ET HYPOTHESE.S EN CE QUI CONCERNE LA TRANSITION

DU FEODALISME AU CAPITALISME
RESUME
L'auteur presente systematiquement les theses fondamentalles

marxistes leninistes sur la periode de transition du feodalisme au oopita-
lisme.
H enumere ensuite, les hyipotheses plus interessantes emises par
L. Pătrăşcanu, G. Zane et A. Oţetea, concernant l'apparition et les voies
7 A. Oţetea, Consideraţii asupra trecerii de la feudalism la capitalism în
Moldova şi Ţara Româneascâ, în Studii şi materiale de istorie medie, vol. IV,
Bucureşti, 1960, p. 307-390.
8 L. Ştefănescu, Oraşul Bucureşti în perioada de trecere de la feudalism la
capitalism, teză de doctorat, Universitatea Bucureşti, 1967.

9 Miron Constantinescu, Istoria României, Compendiu, Ediţia a II-a, Bucu-
reşti, 1971.
http://cimec.ro
de developpement du capitalisme en Roumanie. En conclusion, l'au-

teur eon.Si.idere ~a pfriode qui debute du milieu du XVIII" jusqu'en 1848
comrne peri.ode precapi1taiisite, periode durant laquelle appanaissent et se
developpent en Roumanie, les relaitions de production capitaliste. Le
proces est apprecie comme un ensemble de la vie sociale economique,
politique, culturelle et ideologique de Roumanie durant la premiere
partie de son histoire moderne.
ştiinţifică
http://cimec.ro
DRUMURI COMERCIALE DE PAMiNT ŞI TOPONIMELE LOR
IN ZONA DE SUD A JUDEŢULUI ARGEŞ
ION CRUCEANA
Posibilităţile pe care ni le oferă toponimia de a reconstitui firul

istoriei, acolo unde documentele tac sau nu există, sînt mu~tiiple. Deşi
ramură a lingvisticii - toponimia - (de la fr. taponymie) este un auxi-
liar preţios al istoriei.
Diversitatea numirilor topic.oe duce la identificarea şi clarificarea
unor fapte istorice acum dispărute sau care nu-şi mai pot avea actuali-
tatea, fiind depăşite de evoluţia societăţii.
Totuşi, la timpul respectiv, ele reprezentau acţiuni care impuneau
măsuri de organizare, întreţinere şi securitate peste a căror existenţă
istoria nu poate trece fără să le înregistreze.
Astfel, prima linie ferată din Muntenia şi anume Bucureşti-Giur
giu, în Lungime de 70 km, a fost inaugurată la 31 octombrie 1869. Cu
aceasta însă nu au fost rezolvate multiplele nevoi de circulaţie şi mai
ales transportul sau cărăuşia mărfurilor, în special a produselor ce-
realiere.
In zona de sud a judeţului Argeş toponimia încă mai reţine de-
numirea unor „drumuri comerdale", bineînţeles „de pămînt", pe care se
transportau produsele manufaioturiere sau agroalimentare din Orient
spre Occident, precum şi invers. Mirodeniile din Asia Mică, peştele din
bălţile Dunării, şalurile şi covoarele iraniene erau trecute prin vama
Giurgiului, de unde luau drumul spre Bucureşti. De aici urcau spre
Sibiu, bineînţeles trecînd prin nodul ru•tier al Piteştiului. O bună par.te
din aceste produse erau vîndute în ţară la mănăstirile oltene şi arge-
şene sau la negustorii „toptangii", din oraşele de munte ale Ţă.rii
Româneşti.
Din produsele autohtone se transiportau la schela Giurgiului : ce-
realele ; sarea de la Ocnele Mari ; produsele de olărie din centrele cu
vechi tradiţii (Curtea de Argeş, Coşeşti - Poeniţa de pe rîul Doamnei,
Stroeşti şi chiar Oboga, Horezu şi Vlădeşti) ; produsele de lemnărie ;
produsele animaliere sau cele petroliere etc.
Istoria drumurilor din Ţara Românească nu se ocupă de ruta pe
care se făceau transporturile cu produsele de mai sus, decît numai cînd
http://cimec.ro
310 lON CRUCEANA
acestea urmau ffrul căilor de mare circulaţie, a drumurilor comerciale

de interes naţionail.
Produsele manufacturiere ale industriei casnice, produsele agro-
alimentare căutau desfacerea sau vînzarea lor la faţa locului, de obicei
la cumpărător, prin schimbul în natură, troc, de unde şi nevoia de a fi
transpoI"tate şi răspîndite în sate, pe toate uliţele.
Produsele cerealiere provenite de la marile proprietăţi, fie dom-
neşti, boiereşti sau mănăstireşti situate în partea sudică a judeţului
Argeş erau transpor.tate la cea mai apropiată schelă, în cazul de faţă
la Giurgiu, de unde erau încărcate în corăbii cu destinaţia Constanti-
nopol sau în susul Dunării pînă la Viena.
Inainite vreme drumuri pietruite erau foarte puţine sau aproape
deloo. Oiroulaţira se făcea greoi şi era nevoie de mllllte mjjloace de
transport (care trase de boi sau cai).
Se că1Utau de obicei dramurile de pămînt, scursurile, hotarele din-
tre moşii, chiar văile şi se ocoleau pădurile din cauza hoţilor, iar unde
nu se putea alUel, drumul îşi făcea loc de-a dreptul prin şleau 1 •
Drumurile de pămînt eraiu cele mai potrivite pen.tru mersul în-
delungat. Pe aicesitea animalele nu se vătămau la picioare aşa cum se
înitîmplă pe dnrmurile pietruite şi deci, nu era nevoie să li se schimbe
potcoavele prea des.
Cărăuşii cunoaşteau necazurile la care erau supuşi mergfod pe
drumurile de ţară, dar aveau mulţumirea că pot găsi hrană din destul
pentru animale (iarbă) şi lemn pentru reparat căruţJele în oazul cînd
se stricau, sau de făcut focul ca să se încălzească şi să-şi pregătească
mîncarea.
In general, transporturile de la nord spre sud se fălCeau toamna,
după strîngerea recoltelor sau chiar iarna cu săniile. Şi într-un caz şi în
altul nu porneau la drum o căruţă sau două, ci o adevărată caravană.
In fiecare mijloc de transport (căruţă) se găseau uneltele de prim aju-
tor, o secure, un cleşte, ghioaga din lemn de corn, drept armă de apă
rare sau de atac, precum şi căldarea cu crăcana şi mălaiul pentru mă
măligă. Drumul era lung şi dura zile şi săptămîni în şir.
Pe un astfel de drum, „drumul Giurgillllui" se transportau, pînă
la darea în folosinţă a căilor ferate, mai ales cerealele şi peştele. Cu
toată comasarea terenurilor realizată în urma cooperativizării agri:cul-
turii din 1962, toponimia înregistrează încă din 1701 2 traseul pe care-l
1 Istoria României, vol. III, Edit. Academiei R.S.R., 1964, pag. 978.
2 a) In Carte de hotărnicie scrisă întocmai după aceea originală din 7209
(1701), noiembrie 23, lucrată de sluger Sandu Depărăţeanu în leatul 1838, aprilie 30,
se vorbeşte de „a treia trăsură (măsurătoare n.n.), la capul moşii despre apus
puind lanţul din dreptul unui troian şi pe drumul Giurgiului şi prin gura văii oii...
b) Informatori : Nicolae Corbescu, născut la 20 mai 1907 în corn Recea ;
Ilie I. Enache, născut la 7.IX.1929 în satul Tuţuleşti, comuna Suseni ; Victor Mari-
nescu, născut la 17.1.1921 în comuna Humele; Ioan C. Boeru, născut la 26.IX.1912,
în comuna Lunca Corbului ; Ion Şt. Nicolae - Cruceană, născut la ll.Xl.1911 în
comuna Mozăceni.
c) Publicaţii : Ion Nania, O importantă descoperire în perioada feudalismului
timpuriu, la Bîrlogu, comuna Negraşi, în Studii şi comunicdri, vol, II, 1969, editat
de Muzeul Piteşti, pag. 119.
- Secera şi Ciocanul, nr. 5033 din 22.VI.1970, în art. „Toţi constată, nimeni
nu ia măsuri".
http://cimec.ro
DRUMURI COMERCIALE tN SUDUL ARGEŞULUI 311
urma, în sudul judeţului, Drumul Giur.giului. El, îşi configura prezenţa

în zona o~tului Piteşti şi cobora în jos prin Pîrrvu Roşu (în acest punct,
dacă nu izbucnea primul irăzboi mondiaJ. s-ar f.i făcut joncţiunea cu '.li-
nia ferată Girurgiu-Videle căci, traseul şi măsurătorile se şi execu-
taseră) spre Cerşani-Suseni, ca de aitei, tăind c.împia pe la est de ho-
tarele satelor Cornăţel-Tomşanca, Deagurile, Recea şi Izvoru pe de o
parte şi pe la vest de Gliganu, Bîrlogu, Negraşi, Mozăceni şi Slobozia
pe de altă paiite să se continue prin Videle la Giurgiu.
In acelaşi timp transportul sării de la Ocnele Mari, judeţul Vîlcea,
a dat şi el naştere toponimului - d r u m u 1 s ă r i i.
Sursă de venituri domneşti, sarea era transportată de la Ocnele
Mari pe Olt în sus, cu lruntrea, spre Sibiu şi tot cu luntrea, pe Olt în
jos, pînă la satul Creminari sau Creminari monăstireşti 3 , unde era
„trecătoare peste Olt cu poduri umblătoare" 4 sau direct cu căruţele de
la Ocnele Mari la Craiova.
Pe firul Oltului o bună parite cobora la Slatina şi chiar mai jos,
la Dunăre, la Turnu Măgurele sau peste Dunăre, la Nicolope, în Balcani.
De la Cremenari, încăocată în căruţe de clăcaşii obligaţi la corvezi,
sarea lua drumul spre Giurgiu. Cărăuşii ocoleau Dealul Negru. Pe căile
umblate altă dată de Mi~ea cel Bătrîn şi boierii săi cînd treceau de la
Curtea de Argeş prin Cotmeana în sus la Cozia, ei coborau bolovanii de
sare pînă la Pi•teşti de unde urmau aproape acelaşi drum cu al cerea-
lelor - drumul Giurgiului. In hotarul de vest al comunelor Negraşi,
Mozăceni, Slobozia, Ştefan cel Mare se afla, pînă la colectivizarea agri-
culturii, un drum de pămînt, numit drumul sării 5 •
Toponimul este cunoscut şi în comuna Negraşi-Bîrlogu 6 şi chiar în
Bucureşti. Aici „au fost şi două drumuri ale sării, pe unde se aducea
sarea de la ocne : unul în partea de apus a oraşului, altul în partea de
răsăriot ; ambele continuau spre Dunăre şi bălţile ei, spre locurile de
pescuit de la Greaca, Sipanţov, Cornăţel, Gălăţui etc" 7 •
Şi azi o stradă din cartierul Drumul Taberei poartă numele de
„Drumul sării" 8 • Aceasta dovedeşte că o parte din sare era destinată
alimentării Capttalei, iar restul se transporta la Giurgiu de unde, încăr
cată în corălbii, lrua calea spre Adrianopol. Este de remarcat raptul că
strada Drumul sării se află în vecinătatea autOS1trăzii Bucureşti-Piteşti,
în partea de apus a BucureştHor, ceea ce întăreşte şi mai mult ipoteza
că drumul sării cobora de la Ocnele Mari la Piteşti - Giurgiu aproape
paralel şi de multe ori supraJJ)us cu drumul Giurgiului şi pe firul cărora,
cu aproximaţie, s-a deschis acum moderna arteră de circulaţie, autostrada
Bucureşti-Piteşti.
3 Creminari monastireşti, azi Cremenari, a aparţinut de mănăstirea Flămînda,

ctitorie a lui Şerban Cantacuzino.
4 George Ioan Lahovari, Dicţionar geografic al jude~ului Argeş, Bucureşti,
Socean, 1888, pag. 83.
s Ion Cruceană, Un sat vechi cu împliniri noi, în Secera şi Ciocanul nr. 5170
din 30 decembrie 1970.
6 Ion Nania, idem.
7 Constantin C. Giurescu, Istoria Bucureştilor, editura pentru literatură, Bucu-
reşti, 1966, pag. 375.
8 Ghidul străzilor municipiului Bucureşti, de Al. Ionescu şi Dan Emanoil,
editura Consiliului naţional pentru educaţie fizică şi sport, 1969, planşa 75, e.
http://cimec.ro
312 lON Cl\UCI!ANĂ
Pe lingă aceste două drumuri comerciale de pămînt, folosite în

principal pentru transportarea cerealelor de pe moşiile domneşti, boie-
reşti şi mănăstireşti şi a sării în scopul comercializării lor peste gra-
niţă, drumuri azi şterse de pe hărţi şi păstrate doar în amintirea popu-
laţiei, au existat şi alte drumuri de pămint. Acestea aveau o folosinţă mai
restrînsă şi pe ele se scurgeau produsele agroalimentare sau produ-
sele ţărăneşti realizate de meş.teşugari ca : produsele de olărie ; pro-
dusele de lemnărie ; ţesături de artă populară şi altele.
Produsele de olărie erau transportate din cunosrutelc vetre de
olari Curtea de Argeş, Stroeştii de pe Vîlsan şi Coşeşti - Poeniţa de
pe riul Doamnei, încărcate în căruţe pătulite şi acoperite cu coviltiruri,
în jos, spre cîmpie.
La Piteşti, nod rutier obligatoriu de trecere datorită configuraţiei
geografice se răspîndeau ca soldaţii pe cîmpul de instrucţie, în tră
gători.
Unii producători o luau spre Căteasca - Te~u - Leşile - Mozacu
şi de aici pe drumu 1 o 1ari1 or, care se împletea cu Valea Mozacu-
lui, intrau dinspre răsărit în lllozăceini, traversau actuala şosea jude-
ţeană Piteş.ti - Giurgiu în punctul „la spital" şi urcau în satul Baba-
roaga. Cei cărora le mai rămîneau oale nevîndute, continuau să meargă
în satele din nordul fostului judeţ Via.şea.
Cam acel~i traseu urmau şi producătorii de şiţă, pătule pentru
porumb, hambare, putini şi butoaie, ulucă şi alte derivate de lemnărie,
precum şi produsele agro-alimentare, în special merele, perele şi ţuica.
Şi aici toponimia reţine nume ca : d r u m 'li l g u ş a ţ i 1 o r sau al mere-
lor ; prerum şi drumu 1 b î t iei de la butie, al ţuicarilor 0 •
Produsele petroliere, în special petrolul lampant (gazul} şi păcura
se aduceau de găzari pe drumu 1 găzari 1 or, care veneau dinspre
răsărit, perpendicular pe direcţia drumurilor descrise mai sus. El refăcea
un vechi şi circulat drum comercial, cel al Slatinei. Acesta făcea le-
gătura intre Tîrgovişte, fosta capitală a Ţării Româneşti prin Slatina
cu Craiow, Turnu Severin. Drumul trecea prin Găeşti, mănăstirea Gla-
vacioc şi de-a curmezişul prin cîmpia Burdea şi Boian, ajungea mai jos
de Slatina, la lpoteşti, unde era vad şi pod umbător peste Olt.
!n amintirea locuitorilor rezidă şi un drum al g ă i n a r i 1 o r, al
negustorilor ambulanţi care cumpărau, de prin sate, păsări vii pe care
le duceau în căruţe proprii, la Bucureşti.
Este de asemenea cunoscut d r u m u l b ă j e n i e i siituat tot 1n
hotarul comunei Mozăceni, acolo unde cu veacuri în urmă se întindea
pintenul de nord al faiamoasei păduri a Vlăsiei.
Tradiţia spune că pe acest drum se „băjeneau" locuitorii satelor
din jur în „căruţe de lemn cu două proţapuri", aşa de deasă era pă
durea că ni.ci loc de întors căruţa nu era. Altă variantă spune că din
cauza grabei de a se ascunde populaţia din calea năvălitorilor, atela-
jele de înhămat caii sau de înjugat boii se puneau în grabă mare în
par-tea în care se putea f'llgi mai repede.
Am lăsat la urmă - d r u m u 1 o i i - al cărui traseu şi multiple
toponime - P 1 a i u 1 o i i, D r u m u 1 m o c a n i 1 o r, P ă d u r e a p 1 a -
9 Ion Cruceană, idem.
http://cimec.ro
Dl\UMUnl COMERCIALE tN SUDUL ARGEŞULUI 313
iul o 1 1, V al ea oi i, atestă o continuă mişcare a ciobanilor, fie a pro-

prietarilor de oi din partea de nord a fostelor judeţe Argeş şi Muscel,
fie a mocanilor ardeleni, din partea Sibiului.
Propriu-zis -- drum,ul oii -- nu a avut un circuit sau fir stabil.
Mocanii ardeleni cum ajungeau la Cîinenii de Vilcea S'au de Argeş,
continuau să-şi mîie turmele, unii pe vechiul drum strategic Cîineni
Titeş.ti - Sălătruc -·- Plai.ul Oii - Curtea de Argeş, alţii pe Olt în
jos pînă la Cremenari, unde-şi treceau turmele pe podul plutitor, în
fostul judeţ Argeş. De aici, pe drumuri comunale şi mai ales pe văi
treceau prin Stoileşti, Trepteni, Bulimanu, Topana, Alunişu, Poboru,
ocolind satele şi căutînd locurile cu iarbă deasă. Cî,te unul trecea şi
Dunărea la Turnu Măgurele în Bulgaria 10 , iar ('ei mai mulţi se răspîn
deau prin sate, paralel cu drumul Giurgiului. S-au păstrat toponimele
- legate de drumul oii - pînă în zilele noastre în raza mai tuturor
comunelor din sudul judeţului Argeş şi mai ales : Mozăceni, Slobozia,
Ştefan cel Mare - Glavacioc, Şerbăneşti - Olt etc. In prezent drumu-
rile au fost arate şi terenurile redate agriculturii.
Local, drumurile comerciale de pămînt descrise aici, au avut un
rol important în desfăşurarea vieţii sociale a populaţiei rurale, au fă
cut legăturile între centrele administrative şi au înlesnit circulaţia pro-
duselor de orice natură dintr-o zonă în alta.
Azi. pe firul multora din ele, s-au cons.truH şosele piet.rui.Jte sau
chiar asfaltate ca : Piteşti - Videle - Giurgiu (pietruită) saa Piteşti -
Costeşti - Roşiori de Vede - Turnu Măgurele (asfaltată) spre a nu
mai repeta numele modermei autostrăzi Bucureşti - Piteşti.
Segmente neînsemnate au mai rămas in unele locuri, dar nefiind
folosite, cu timpul se vor astupa, se vor ara şi odată cu aceasta se vor
uiit a şi pieri odată cu numele respectiv.
1
DES ROUTiES COMEHCIALES DE TERRE ET LBUR TOPONYMES

DANS LA ZONE DE SUD UE DISTHICT ARGEŞ
RESUME
La toponymie est un precieux auxiliaire de l'histoire. La diver-

site des denomiinations topiques conduit â l'identifîca'tion et â ia. clari.i-
fioation des actions historiques disparues aujourd'hud ou sortiles d'actua-
lite, etant depassees d'evolutîon de la societe, mais qui, â leur .temps, ils
ont eu une importainoe et un role bien deteimine.
Quoique le premier ohemin de fer de Muntenia - Bucureşti
Giurgiu - a ete inaugure en 31 octobre 1869, il n'a pu so1utionner Ies
multiples besoiins de circulation et d'abord le itransport ou La routierage
des ma:ochaindises.
10 Informatori : Gheorghe P. Militaru, născut la 1 martie 1899, din comuna
Brebeni, judeţul Olt ; Ion Popescu - Buget, născut la 24 aprilie 1910 din comuna
Şerbăneşti, judeţul Olt.
http://cimec.ro
314 ION CRUCEANJI.
Nombreuses sont Ies preuves produites par la toponymic; avec son

l'aide on garde encore aujourd'hui des denominaitions des „roures comer-
ciales" - certainement „de teirre" - qu'elles ont perdu de longtemps
leur necessite, mais qui representai.ent plus.ieurs routes comerciales entre
l'Orienlt et !'Occident. Et cdles-ci foaversaient 1a Muntenia soit sur 'la
route Giurgiu-Bucureşti-Sibiu, passant certainement par le noeud du
Piteşti, soit sur autres routes. Non toujours les produiits autochtones
slllivaient 1a ligne des grandes routes comerciales mais, s·ouv.ent, elles
ctaienrt; utilisees „les routes de terre", marchant de vHLage en village,
ou sor•tant directement dans Ies points d'ou Ies !l'espectifs produits pou-
vaienrt continuer la route d'Occident ou d'Orient. Par exemple les
cereales, provenues des gra111des proprietes situees dans la part rnel"li-
dionale du district Argeş, destinees ă „l'exportation", etaient transpo:r-
tees dans le port Giurgiu, mais en, dans navires, ă la Constantinopole
ou ă la \Vi:ene.
L'aotion de routierage n'Ctait pas faite d'un seul aLtelage, maiis
des plus, constituant quelquefois veritables caravanes.
L'une des routes suivies a elte „la route du Giurgiu", leqUJel on
transpontaient, jusqu'ă la inauguration du chemin de fer, d'abord des
cereales et des poissons. Ce-tte route - dont existance, signalee encore
de 1701, doit qu'elLe eO.t ete tres ancienne - ronfi.gure sa. presence
dans la zone du Piteşti, desoendait par Pîrvu Roşu vers Cerşani-S'useni,
mais d'ici, (par l'est des limites des vilLages Cornăţel-Tom.şanca, Dea-
gurilie, Recea, Izvoru et, respootivement, par l'ouest des Gliganu, Bîr-
logu, Negraşi, Mozăceni, SloboZJi!a et ensuite par Videle ă Giurgiu.
Le nom „La route du sel" s'a ete ne comme consequence du tiran-
sport du sel. De Ocnele Mari ('Vil.cea) le sel etait transporte directe-
menit, avec 1les chariots, ă Craiova, ou .b.ien, avec les barques sur Olt
en iamont, ă Siibiu, ou en aval jusqu'ă Cremenari ou i:1 et.ai;t tl"lan.sverse
par-dessus d'Olt avec „des ponits flo:ttants". De Crernen.ari, charge en
chariotls, le sel suivarlt la route vers Giurgiu, evita:nt Dealul Negru,
par Piteşti et, pres sur 1a meme „route du Giurgiu", par l'ouest des
Negraşi, Mozăceni, Slobozia, Şteifan cel Mare. L'exis.tence d'une rue
„La Route du :sel", en Bucureştti, conduit ă la oeonclusion qu'entre Piteşti
et G!i.urgiiiu „la route du sel" et „1,a rouite du Giurgiu" suivaient des
traces presque parialleles, quelquefois jus•tement superposes ; sur leur
fil - avec aproximation - i'l y a aujourd'hui l1a moderne autoroute
Bucul"leşti - Pi;teşii.
En presen:t 1a rnajor~te de ·ces routes son restees seulement en
memoitre, Ies terra.ins etant randus ă l'agriculture, mais sur le fil de
diverses „routes de terre" il y a mainteniant des .ohaussees empierrees
Wiiteşti-Vjdele-Giurgiu) ou asphaltees (Piteşti-Cos.teişti-Roşiori de Vede-
Turnu Măgurele) pour que nous ne parlons pas de 1'a.Ultoroute Bucu-
reşti-'Piteşti.

http://cimec.ro
INVAŢAMINTUL SATESC IN JUDEŢUL ARGEŞ (1838-1848)
C. DUMITRESCU
Nici Regulamentul o:iiganic, nici Regulamentul şcoalelor publice

din Principatul Ţării Româneşti, votat de Adunarea Obştească la înce-
putul anului 1833, nu pomenesc ni.ci un cuvînt despre învăţămîntul să
tesc. De abia Proiectul pentru seminaruri, protopopi şi preoţi, devenit
lege la data de 11 aiprilie 1834, prevedea la articulul al VIII-lea ca în
fiecare sat să se ţină pe lingă preot şi un cîntăreţ care va fi dator „a
înv:ăţa oopid.i satului carte şi cîntări"', în schimbul a dite doi lei primiţi
anual de la fiecare sătean 1 . Această prevedere nu s-a aplicat imediat,
ca urmare a atitudinii ostile a boierilor reacţionari faţă de luminarea
poporului, astfel că tocmai în anul 1838 s-a pus piatra de temelie a
învăţămîntului public sătesc.
La 24 ianuarie 1838, Vornicia din Lăuntru ţerea Eforiei să ia mă
surile necesare pentru înfillinţaTea şcoli1or săteşti. S-au trimis „ci'rcu-
larnice po:iiunci" către toate ocîrmuirile judeţelor ca „prin înţelegere cu
proprietarii moşiilor" să se înfiinţeze şcoli „în toate satele", care să
fuocţioneze de la 1 noiembrie pînă la sfîrşitul lunii martie 2 •
La 4 febmarie 1838, Eforia cerea lui N. Simonide să se îngrijească
a găsi tineri ţărani, feciori de popă sau alţii „care să primească a urma
într-acea şcoală cîtăva vreme ca să deprindă învăţăturile începtoare"
şi apoi să fie datori să organizeze şcoala în satele lor 3 • Ooîrmuitorului
îi cerea să se înţeleagă cu proprietarii „ca să hotărască casa în care are
să se ţină şcoala satului", sau să construiască o cameră specială 4 •
Profesorul şcolii normale a căutat să rezol·ve de urgenţă această
sar.cină. La 5 irunie 1838 el informa Eforia că a găsit tineri pentru a de-
veni candidaţi de învăţători, dar aceştia nu au mijloace materiale pen-
tm a se întreţine la învăţătură 5 .
1 Urechia, V. A., Şcoalele săteşti în România. Istoricul lor de la 1830-1867,
cu anexarea tuturor documentelor relative la cestiune, Buc., 1868, p. 48 ; Iseru, D. G.,

Legiferarea organizării învăţămîntului în Ţara Românească în anii 1831-1834, în :
Contribuţii la istoria învăţămîntului românesc. Culegere de studii, E.D.P., Bucu-
reşti, 1970, p. 187 ; Pîrnuţă Gh., ş.a., lnvăţămîntul în Muscel în secolele XVII-XIX.
E.D.P„ Bucureşti, 1968, p. 154.
2 Urechia, V. A., op. cit., p. 48 ;
3 Ibidem, p. 49 ;
4
Ibidem, p. 50.
5
http://cimec.ro
Arhivele Statului, Bucureşti, fond. M.I.P., 6717/1837, fila 158.
316 CO"iSTANTIN DUMITRFJICU
CADRE DIDACTICE (RECRUTAREA, PREGATIREA, DREPTURILE ŞI

INDATORIRILE LOR)
ln iunie 1838 la şcoala normală din Piteşti se aflau la cursuri

24 de candidaţi de învăţători, în iulie numărul lor crescuse la 76, iar
în august la 130. N. Simonide a ţinu.t cu aceştia cursuri în tot timpul
verii, mai mult de două luni cît s-a ccnit, pentru care la 14 octombrie
1838 este felicitat de către Eforie 0 • Candidaţii au depus multă stăruinţă
la învăţătură, deşi nimeni nu s-a ocupat să le asigure condiţii de ca-
zare şi masă optime. Ei au fost nevoiţi să locuiască „prin cîrdumi~'
fiind „în mare demoralizare" i.
Candidaţii de învăţători erau datori să participe la cursurile de
pregătire organizate, înitre 2:~ aprilie-I iulie ~i 15 august-26 octombrie,
la şcoala normală timp de 3-4 ani. După terminarea acestor cursuri ei
susţineau un examen şi celor reuşiţi li se acorda titlul de învăţător. Pen-
tru a obţine titlul de învăţător, candidaţii trebuiau să posede cunoştinţele
programei şcolii normale 8 •
tn toamna anului 1838, un număr de 100 candidaţi, pregă,tiţi de
:1\r. Simonide, a.u mers în satele lor punînd pietra de temelie a şco!l:ilor
în limba naţională 0 •
Spre deosebire de alte judeţe unde mulţi tineri refuzau să devdnă
candidaţi de învă·ţători, 10 în judeţul Argeş, tinerii - după cum relata
N. Simonide la 5 iunie 1841 - veneau în număr mare pentru a urma
cursurile de învăţători. Din unele sate soseau cite doi-trei candidaţi 11 .
Aceasta ilustrează int„esul sătenilor pentru înfiinţarea şcolilor, pentru
instruirea fiilor lor.
La 5 noiembrie 1845, în judeţul Argeş, la şcolile săteşti funcţionau
179 cadre didactice, dintre care : 95 învăţători şi 84 candidaţi de învăţă
tori 1::. Din punct de vedere al originii sociale, cele 179 cadre didactice se
împărţeau astfel: birnici - 131, preoţi - 47, diaconi - 7, mazili - 2,
boier de neam - 1, sudit - 1 13 •
Situaţia pe plăşi este dată de tabelul de mai jos.
O piedică serioasă în bunul mers al şcolilor să.teşti a fost fluctuaţia
frecventă a cadrelor, cauzată, în special, de remuneraţia mică a acestora
şi neplata ei la timp.
Invăţătorii şi candidaţii de învăţători primeau, drept salariu, cite
doi lei şi două kg de bucate de la fiecare familie, în două rate : în aprilie,
cind ei in.trau la cursuri în şcoala normală şi la 26 octombrie, cînd ieşeau
6 Arh. Statutului, Bucureşti, fond M.I.P„ 6717/1637, fila 173; fond VoTnicia din
Lăuntru, 5390 IA/1636, fila 61.
7 Ibidem, fond, M.I.P„ 6717/1637, fila 173.
8 Urechia, V. A., op. cit„ p. 52.
9 Arhivele Statului, Bucureşti, fond M.I.P., 6717/1637, fila 233.
10
Urechia, V. A., Şcoalele săteşti ... , p. 55.
11 Arhivele Statului, Piteşti, fond. Şcoala primară Aref, dos. 6/1905, nepaginat.
12 Arhivele Statului, Bucureşti, fond. M.l.P., 1705/10-15, fila 92 şi următoarele.
13 Ibidem.
http://cimec.ro
INVĂŢĂMINTUL SATESC 11'1 JUD. ARGEŞ (18~11-1848) 317
de aici, şi mel'geau în sate să deschidă şcolile 11 • Dar cîte piedici nu

intîmpinau în primirea drepturilor lor ! ?
La 5 martie 1839, N. Simonide raporta Eforiei că în urma neconte-
nitelor plingeri ce fac învăţătorii satelor din pricina nerăspunderii leului
ce li se cuvenea încă din 26 octombrie 1838, a intervenit, în mai multe
rînduri la ocîrmuire, oare, în cele d1n urmă, a sJobozit „porunci la sub-
ocîrmuitori", dar aceştia „nici o urmare nu fac. pricină poate fac" 15 ,
bunului mers al şcolilor. Şi într-adevăr, cererile legitime ale lor nu au
fost rezolvate.
O cauză a nemulţumirii candidaţilor şi învăţătorilor a fost provocată
de existenţa unei mari diferenţieri al cuantumului retribuţiei lor. Astfel,
în august 1839, unii dintre ei au primit cite 800 oca bucate, alţii cite 400,
sau chiar 240 oca, iar cei „care nu sînt şi cîntăreţi ai bisericilor" nu au
primit nimic. Această nepotrivire a creat în rîndul „ultimelor grupe"
o mare „cîrtire şi nemulţumire" 10 .
Pe baza exiperienţei, ţinînd cont de costul nivelului de trai N. Simo-
nide arăta că o şcoală sătească nu se poa.te ţine „în bună stare şi cu mul-
ţumirea învăţătorului său" cu mai puţin de 150 de enoriaşi 17 • Avînd în
vedere mărimea satelor din judeţul Argeş, în funcţie de numărul fami-
liilor, el propune să se unească cite două, trei sate mai mici şi apropiate
pentru a întreţine o şcoală.
Statistica din 5 noiembrie 1845 clasifica cele 221 sate, mai mari,
ale judeţuluJ astfel 16 : 39, adică 17,190/o, aveau sub 50 de familii, 106
(47,960/o) aveau între 51-100 familii, 57 (25,790/o) aveau între 101-150
familii, 16 (7,230/o} aveau între 151-200 familii, 3(1,360/o) aveau peste
200 familii. Deci, satele erau mici, ca urmare şi remuneraţia candidaţilor
OriginC"a socială
Titlul cadrului a cadrelor
didactic didactice
Nr. Plasa
sau Total Total Obs.
! I 1I JI ~ I ~ I ]
C'ft.
Plaiul Cand.
Tnv1itător
I de lnv.
1 Olt 14 11 25 11 10 3 1 - - 25
---1-----1----1---- ----- -- -- -- -- ----- ---
2 Topolog 16 15 31 18 13 - - - - 31
---1~--''----"---l----1----1--- -- -- -- -- ---- - -
3 Loviştea 17 6 23 15 7 - 1 - - 23
- - ---'---1·--- - - - 1 - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
4 Argeş 15 8 23 13 9 - - 1 - 23
---l--"'-''----l----11----1--- - - - - - - - - - - - - - - - -
5 Piteşti 14 17 31 30 - - -
-- -- -- - - -- 1 31
--- ---
6 Cotmeana 9 16 25 16 7 2 - - - 23
- -- -- -- -- --- ---
7 Gălăşeşti 10 11 21 18 1 2 - - - 21
---1-----~-1----1----1-- ---- -- -- -- -- - - - -
TOTAL 95 84 179 121 47 7 2 1 1 179
14 Arhivele Statului, Bucureşti, fond M.1.P., 6069/1838, fila 52.

1s Ibidem, 6717 /1837, fila 284.
16 Ibidem, fila 247.
17 Arhivele Statului, Bucureşti, fond M.1.P., 6717/1837, fila 292.
1s Ibidem, 1755/1844, fila 4.
http://cimec.ro
318 CONSTANTIN DUMITRESCU
şi învăţătorilor era mică. Nici în urma alipirii unor sate la altele, situaţia
materială a cadrelor didactice nu s-a îmbunătăţi1t cu mult. Ci, dimpo-
trivă, ea era mai precară, deoarece numai birnicii „se supun a le răspunde
drepturile", iar neamurile , postelnicii, dorobanţii, mazilii, patentaşii,
preoţii şi diaconii, din care în unele sate se aflau şi cite douăzeci, se
sustrăgeau de la plata celor doi lei şi a celor două kg de bucate 19 .
Din aceste cauze unii candidaţi părăseau şcolile sau cumulau şi
alte funcţii. Astfel, Ioan Stănislăvescu din Stănislăveşti, I. Matei din
Ioaniceşti renunţă la funcţia de dascăli şi devin logofeţi. I. Osianu din
Costeşti, Andronic Tudor din Ţuţuleşti, M. Ionescu subrevizor al plăşii
Gălăşeşti, C. Popescu din Muşăteşti, Radu Popescu din Albota - se
fac preoţi; Preda Gheoiighe din Bradul de Jos, pe lîngă funcţia de învă
ţător îndeplinea şi funcţia de logofăt, însă, „prima e neglijată" 20 •
In 1844, s-a hotărît ca cei doi lei să se „împlinească împreună cu
dajdia vistieriei", cite 20 parale pe fiecare trimestru, de la toţi. Nimeni
nu era scuUt, pentru că „oricine ... loouieşte într-un sat este enoriaş al
comunităţii acelui sat" şi, prin urmare, dator „a contribui pentru ţinerea
şcoalei comunale" 21 • In legătură cu bucatele, s-a lăsat aşa cum era vechea
reglementare, subliniindu-se că din magazia saitului se va da 3 kg preo-
tului, 2 kg cintăreţului, 2 kg paraclisierului. lnvăţătorul satului, ori în
calitate de cîntăll'eţ sau 0a paradisier, „are drept a-şi primi" cele două kg
de bucate. Dacă nu este cintăreţ, el „tot este dator să stăruiasică în
slujba bisericii", să vină cu elevii la biserică sîrnbătă seara, duminică
şi în toate sărbătorile 22 . Deci, are dreptul la cele două kg de bucate.
Pentru a se evita pe cît posibil fluctuaţia cadrelor, pentru ca ele
să devină stabile în posturile lor, Eforia hotărăşte, în 1843, ca tinerii care
doresc să devină candidaţi de învăţători să se lege „în scris" că vor
sluji în această calitate cel puţin 5 ani, „fără a se putea trage într-acest
curs de vreme SUlpt nici un cuvint de pricinuiri" 23 • Cu toate acestea
fenomenul fluctuaţiei cadrelor va continua şi în anii următori 24 •
Multe greutăţi au întimpinat învăţaţii din partea proprietarilor şi
arendaşilor.
Numeroase şi pline de amar şi deznădejde sînt plîngerile învăţă
torilor adresate profesorului şcolii normale din Piteşti, Eforiei şi chiar
domnitorulrui. Astfel, la 5 martie 1839, mai mulţi candidaţi de învăţă
tori arătau lui N. Simonide că proprietarii nu-i scutesc de „drepturile
proprietăreşti" Şi au fost luaţi „din mijlocul şcolarilor lor cu dorobanţii
spre a le răspunde bani'i dăcii şi a obăgiei, chinuindu-i şi necinstin-
dru-i ... " 25 •
lnvăţătorii care se opuneau proprietarilor şi arendaşilor, apărîn
du-şi drepturile roounoscute de lege, erau crunt persecutaţi chiar scoşi
din funcţie. Un caz tipic, în acest sens, îl constituie Şerban Budesru,
19 Ibidem, 6717/1837, fila 323, 349 ; 1755/1844, fila 4 şi următ.
2o Ibidem, 1299/1847, fila 3 şi următoarele.
21 Ibidem, 1755/1844, fila 4.
22 Ibidem.
23 Arhivele Statului, Bucureşti, fond M.I.P. ·, 2700/1841, fila 59 ; Pîrnuţă, Gh.,
ş.a„ op. cit„ pag. 163.
24 Ibidem, fond M.I.P., 1705/1845, fila 144 şi următoarele ; 1299/1847, fila 25
şi următoarele.
2s Ibidem, 6717/1837, fila 392.
http://cimec.ro
lNVĂŢAMlNTUL SĂTESC lN JUD. ARGEŞ (1838---1848) 319
candidat de învăţător în satul Budeşti, aflat pe moşia lui Ion Lahovari.

El a reclamat Eforiei că arendaşul îi cere „clacă şi de toate celelalte" şi
nu are „alt mi}loc a plăti ... decÎlt a-mi vinde vitele ce am" 26 . Ion Laho-
vari a considerat fapta învăţătorului ca „revoltătoare" şi a cerut săteni
lor să-l reclame că „are rele purtări", motiv pentru a-l înlocui. Sub-
cîrmuitoml plă1şii Argeş a găsit repede un înlocuitor, cerînd lui N.
Simonide să-l confirme în post. El roagă Eforia să nu înlocuiască pe
Şerban că .toate cele spuse despre el „sînit nişte intrigi" pentru a numi în
loc un om al arenda.5ului. Şerban este unul din cei mai buni candidaţi la
învăţătură, purtare, „cel mai exact în datoriile sale", iar şcolari de ai
săi „sînt astăzi învăţători buni pe la alte sate" 27 • El era şi revizor şcolar
în plasa Argeş.Nu peste mult timp, în iunie 1841, Ion Lahovari „s-a ridi-
cat şi asupra altui candidat a-l desfiinţa" 28 •
Singurul aipărător consecvent al învăţătorilor a fost N. Simonide.
El a folosit întreaga sa influenţă, în acest sens, pe lîngă autorităţile
locale, fapt ce a nemulţumit ocîrmuirea care i-a cerut „să nu se mai
amestece în administraţie" 2 0.
Cugetul proprietarilor, arendaşilor şi dregătorilor din acest judeţ
- arăta N. Simonide la 5 iunie 1841 - este „ca soa1;ta candidaţilor să
spînzure în mîinile lor ... să zădărnicească" şcolile săteşti, să fie întot-
deauna în proastă stare, să „aibă în veci candidaţi recruţi". De ce? Pen-
tm a le fj frică a-şi cere drepturile lor. N. Simonide cerea Eforiei, pentru
ca şcolile săteşti „să nu fie de tot în proastă stare", să lase „înfiinţarea
şi desfiinţarea" candidaţilor în conştiinţa lui 30 • Dacă nu, să-i porun-
cească să nu se amestece în aceste probleme.
ASIGURAREA BAZEI MATERIALE A PROCESULUI DE INVAŢAMINT
Autorităţile conducătoare au lăsat rezolvarea problemei bazei ma-

teriale a învăţămîntului pe seama proprietarilor, adică a acelora care,
în general, nu numai că nu erau interesaţi, dar erau duşmani a lumi-
nării satelor.
Eforia şi Vornicia din Lăuntru prin adresele din 14 februarie
1838 şi 2 noiembrie 1838 cereau ocîrmuitorilor să se înţeleagă cu proprie-
tarii pentru pregătirea localurilor în care să se deschidă şcolile, urmînd
ca în primăvară să se construiască „încăperi întradins" 31 . In septembrie
1838, Eforia a elaborat un plan model după care să se construiască şco-
26 Ibidem, fila 392.

27 Arhivele Statului, Bucureşti, fond M.I.P„ 2700/1841, fila 4.
28 Ibidem, fila 7.
29 Ibidem, 6 717/1837, fila 405.

30 Ibidem, 2 700/1841, fila 7.
31 Arhivele Statului, Bucureşti, fond Vornicia din Lăuntru, 5390 IA/1838.
fila 220 ; Urechia, V. A„ IstOTia şcoalelor„., t. II„ p. 3.
http://cimec.ro
320 CO~STANTIN DUMITRESCU
lile săteşti,
trimitînd cite 100 exemplare fiecărei ocîrmuiri 32 • Preţul
con~trnir.H unui local de şcoală varia între 2.000 şi 6.500 lei, desitul de
mult pentru puterea economică a satelor 33 • Acest fapt reiese şi din
a:fresa ocîrmuiirii locale către Departamentul din Lăuntru. din 29 noiem-
brie 1838. In ea se arăta că cele mai muHe din satele judeţului au un
număr mic de familii şi este „cu neputinţă a face în fiecare sat cite o
încăpere pentru şcoală". Se cerea aprobare ca să se unească mai multe
sate la construirea unei şcoli u. Această afirmaţie era justă. De aseme-
nea, era adevărat că satele erau sărace, dar din cele 230 sate mai însem-
nate ale judeţului numai 71 sate erau moşneneşti, 109 erau clăcăşeşti, iar
50 erau jumătate clăcăşeşti şi jumătate moşneneşti 35 • Deci, 70o;0 dintre
sate se aflau pe proprietăţile boiereşti sau mănăstireşti, existau destule
posibilităţi ca să se construiască localuri şcolare spaţioase, însă, în gene-
ral, marii proprietari s-au dezis de această îndatorire morală, lăsînd-o
pe seama ţăranilor.
Nici autorităţile locale nu au manifestat vreo preocupare deosebită
faţă de această problemă. Comodifatea şi pasivitatea acestora l-au deter-
minat pe N. Simonide ca în iulie 1839 să se adreseze Eforiei, rugind-o
să intervină pe lingă ocîrmuire să se ocupe serios de construirea localu-
rilor şcolare, că altfel „nici de iarna viitoare nu vom putea număra
vreunul " 38 •
Ţăranii, însă, au manifestat mai mult interes şi grijă, construind
şcoli după posibilităţi·le lor. Situaţia construirii localurilor Ş{!Olare la sfîr-
şitul anului 1842 este redată de tabelul de mai jos 37 .
Malcrialul cUn care esle

Cliidiwa "''" : construită
Nr. Plasa Nr.
crt. sau solelor Obs.
plaiul
construiti!. I necon-
struilă
nuiele
11:ard
I
bime
I
cărămictă
1 Olt 31 24 1 16 7 1
2 Topolog 35 33 - 31 1 1
3 Loviştea 32 18 - 3 15 -
4 Argeş 32 15 - 13 2 -
5 Piteşti 40 :11 - 31 - -
6 Gălăşeşti 31 25 - 25 - -
6 Cotmeana - - - - - nu avem
date
--
201 146 1 119 25 2
32 Ibidem, Fond Vornicia din Lăuntru, 5390 IA/1838, fila 123.

33
Ibidem, 5390 IA/1838, fila 101 şi următ.
34
Ibidem, 5390 IA/1338, fila 260.
35 Ibidem, fond MIP„ 1705/1845, fila 92 şi următoarele.
36 Arhivele Statului, Bucureşti, fond M.l.P„ 6717/1937, fila 339.
37 Ibidem, 2700/1841, fila 130 şi următoarele ; Vezi anexa nr. 2.
http://cimec.ro
INVAŢAMINTUL SATESC I'.\? JUD. ARGEŞ (1838-1848) 321
Deşi, Argeşul era un judeţ de munte şi deal, bogat în materiale de

construcţii - piatră, var, lemne, cărămidă, totuşi, 119, adică 81,500/o, din-
tre localurile şcolare erau construite din nuiele şi, ca urmare, nu erau
trainice, se deteriorau repede.
La 26 decembrie 1843, la 5 ani după deschiderea şcolilor săteşti şi
la un an de la relatarea tabelului de mai sus, situaţia localurilor şcolare
era : 8 sate aveau şcoli construite „fără nici o lipsă", 43 au şcoli construite
şi elevii învaţă în ele, 86 aveau şcoli proprii, dar avînd mari lipsuri „stau
în nelucrare", două sate în care s-a început construirea· localurilor şi
două în care încă nu s-a început 3 R. O relatare din 11 august 1846 redă
~i mai clar adevărul de mai sus. ln ea se ara.tă că toate clădirii.le şcolare
„deşi s-au pus în rîndul celor săvîrşite, dar fiind materiale proaste"
din care au fost consit:nti.te, s-au dărăpănat cu uşwinţă, încît, acum,
,.este prea de neapărată trebuinţă a se face altele din nou" 39 •
Clădirile şcolilor, în general, aveau numai o sală pentru clasă.
Dimensiunile sălilor de clasă variau înitre 4 stînjeni lungime şi 2 stin-
jeni lăţime. La 'Puţine şcoli s-eu construit şi cite o cameră pentru
învăţători 40 • Dimensiunil.e nici unei clădiri de şcoală nu oorespundeal\.l
celor indi!'arte de Eforie, sala de clasă trebuia să aibă 8 stînjeni ltm-
gime şi 4 stînjeni şi jum<1rtate lăţime, pentru învăţător să fie două
camere 41 •
Procesul de învăţămînt a fost stinjenit şi din cauza că mobilieru]
era incomplet şi necorespunzător normelor pedagogice.
Orice şcoolă trebuia să posede următorul mobilier : 42
o tablă de aritmetică, lungă de 4 palme şi Iată de ,3 pa.Lme ; o tablă mai
mică, pentru Htere, de 3 palme lungime şi 2 lăţime ; un scaun pentru
învăţăfor; un dulap; scaune pentru şezutul copiilor şi semicercuri, cite
vor încăpea în clasă; 181 table mucava pentru a se lipi ta:belele de hîrtie
tipărite ; o pu:tină pentru apă de băut.
Pentru o încăpere de mărime mijlocie erau necesare 5 bănci cu
5 semicercuri. In total, mobilierul unei iasemenea şcoli, costa 250 lei 43 .
In şcolile argeşene, numărul băndlOIT, sPmicercurilor, tablelor etc.
erau cu mult sub aceste cifre medii, după cum reese din tabelul de mai
jos, care prezintă, pe plăşi, starea şi cantHatea mobilierului existent în
vara anului 1844 44 •
Pe judeţ, reveneau pentru o şcoală cite 2-3 bănci, 3--4 semi-
cercuri, o tablă, 82 şcoli neavind mici o masă, 136 şooli nu aveau nici
---:-Ibidem, --;ond Vornicia din Lăuntru, 5390/111 B/1'38 fila 354.

39 Arhivele Statului, Bucureşti, fond Vornicia din Lăuntru, 5390, IV B/1838
fila 1208.
4
0 Ibidem, fond M.I.P., 1773/1844, fila 188.
41 Ibidem, fond Vornicia din Lăuntru, 797 IA/1847, fila 428.
42
Ibtdem, 5390 IV A/1838, fila 164.
43
Ibidem, fila 222.
44
Ibidem, 5390 IV B/1838, fila 62 şi următoar~le.
http://cimec.ro
un scaun. In asemenea condiţii materiale s ...a desfăşul'lat procesul de

învăţămînt în ·şcolile săteşti în primul decen'iu al existenţei lor.
Cu toate greutăţile întimpinate, 'totuşi învăţămdntul sătesc s-ia
organWait şi s-a dezvoltat continuu. Marea miajodtate a candidaţilor şi
invăţă·tori'lor, stimulaţi de partriotism.ul şi devotameI11atul profesorilor
şcolii normale din Piteşti, în spedal al lui N. Simonide de numele
căruia este legată orgailÎ!2J8rea învăţămîntului naţional din judeţul '.ArgeŞ,
s...a dăruit trup şi suflet meseriei de dascăl din care au făcut un apos-
tolat, reuşind să depăşească marile piedici ivite în cale şi s•ă contribuie
la progresul şcoHlor.
Cite sint
Şcoala are necesare a se
în stare bună face din nou
Nr. Nr.
Piesa sau plaiul
Id! I ~ I
şco- Obs.
·~·11 ~ I e I „c:""'
§„"'
crt. ·c::; ·c::;
lilor
c: "'
~ c: ;;;"'
""
.c 1 [;: ""
.c ~ [;:
1 Olt 25 71 64 29 16 8 31 61 23 12 18
2 Topolog 34 77 153 44 4 2 40 71 12 29 30
3 Loviştea 19 63 40 32 6 2 - 117 16 13 7
4 Argeş 16 28 26 23 9 - 29 27 3 12 16
5 Piteşti 31 130 147 13 20 2 35 26 30 12 21
-24 -13 - - -77 -97 -20

6 Gălăşeşti
To tal
-15025- --
66 67
-
435 497 165 68 14 H2 399 104
-
10 22
08 114
•Be bam datelor extrase şi prelucrate din mai multe rapoa:r1te care
au fost trimise Eforiei 45, s...a alcătuit aniexia nr. 11, oare prezintă, incom-
plet, evoluţia şcolilor şi numărului de elevi între 1839-1848.
Ane:>0a nr. 1, deşi este :incompletă, totuşi, ne oferă o imagine edifi-
catoare în legă:tură ·ou progresul cantitativ ai învăţăminrtului săt€5c în
perioada respootivă.
!Im primul an de invă:ţărnînt, frecvenţa cea mai bună era în plasa
Olt, un.de reveneau 9 elevi 1ia fiecare şcoală. IPe judeţ, media era de 15
elevii la o şcoală. Rapo.r:tînd numărul elevi'lor la cel al famHiilor, revine,
în med.ie, un elev la 6 fam~U:i în plasa Topo1og şi PiJteşti, ia:r pe ultimul
loo se situa plasa Găleşeşti, revenind un elev la ~O de .fami:Ji:i-. Pe judeţ,
revenea Ull1. elev la 9 familii. rrn anii urmă1ori situaţia se [mbunătăţeşte,
fiind superioară oelei exisrtente 'în judeţul Muscel 46.
4 s Arh. Şt., Buc., fond M.I.P., 2700/1841, fila 8 şi următ ; 2141/1843, fila 3.
şi următ. 1773/1844, fila 188; 1705/1945, fila 46 şi 407; 1726/1845; fila 5-10; fond
Vornicia din Lăuntru, 5390 I B/1838, fila 102 şi următ.
48 Pirnuţă Gh., şi alţii, op. ctt., pag. 175-176.
http://cimec.ro
INVĂŢĂMINTUL SĂTESC IN JUD. ARGEŞ (1838-1848) 323
Pentru 1timpudle acelea, şcoHle erau frecventate de un număr în-

semnJat de elevi, demonstrînd setea de 'învăţăltură a copiilor de săteni.
N. Simonide era entuziasmat. El raporta Eforiei că învăţă,torii „mun-
cesc ru rîvnă", iar oopHi „năvălesc în grămezi ... la aceste şcoale, cerînd
a fi primiţi la învăţăih.i.ră" 47 •
Analizînd rezultatele iprimului an de învăţămint în şcolile săteşti
el conchidea că s-a „făcUJt sp0J1.· la şcolile săteşti cu învăţătura".
Bunul mers al unora dintre şcoli a fost stînjen!i.t, pe lingă cele
arătate mai sus şi de atitudinea ostilă a marilor propriietari cu vederi
retrograde. Astfel, i1a 15 februarie 1842, profesorul şcolii normale arăta
1
că multe dintre şcolile săit.eşti s-au deschis pe la sfîrşitul lwili decem-

brie „din neîin.grliirea subcîrmui:toriilor" şi a ipropri€'tarilor cărora „ţe
sînt urîte şcolile şi doresc surparea lor". Subcîrmuitorii sînt iproprietari
şi, „prin urmare, - arăta N. Simonide - îngrijirea pentru cele tre-
buincioase ale şooalelor o socotesc oa un sinucid pentru dinşii". Pro-
prietarii, arendaşii şi subcîrmu1torii „născocesc felurimi de mijloace
pentru a împiedica lucrarea şooalelor ca să le poată desfiinţa." 48 •
;J,n asemenea condi·ţii, ne dăm şi mai bine seama de ce N. Simo-
nide, an.alizind rerultatele primilor ani de învăţămînt în mediul sătesc,
a fost entuziasmat.
Procesul instructiv-educa.tiv, nivelul şi pregătirea elevilor ia unele
şooli, a lăsat de dorit. Acetasta ca urmare, printre altele, ia faptului că
uni:i caindidaţi şi învăţători erau slabi pregătiţi atît profesional, cit ş.i
metodic.
Cunoştinţele ce se predau în şcolile săteşti erau limitate. Programa.,
e1aborată în martie 1838, cuprindea următoarele ma.teri.ii : citirea după
table, oare vor cuprinde maxime morale şi religioase, smerea după
modeluri de caligrafie, oateMsmul, aritmetica. elementară, lucrarea pă
mîntului şi economia casei- 49 •
Conrtrolul şi ·îndrumarea de specialitate a şcolilor să'tieşti se asigura
de către profesorul şcolii normale din Piteşti şi de cărtre subrevizorii
plăşilor.
P11ofesorul şcolii nonnia:le inspecta şcolile sătteşti în ,tfmpul cind
el~vii lui se aflau în vooanţă, dar şi in 'alte perioade ale ainului cu
obHgaţia să Ia.se locţiitor la oaitedră şi să anunţe comitetul de inspecţie
şi Eforia 50 •
Subrevioorul era Obligat să inspecteze :fiecare şcoală din pLasa sa
odată pe lună, [n timpul iernii şi odată la 3 luni, în rtimpul verii. Drept
47 Arhiv. Şt. Buc., fond M.I.P., 2700/1841, fila 6.

4 s Ibidem, fila 59.
49 Urechia, V. A., Şcoalele săteşti ..., p. 51-52.
60
Arhivele Statului, Bucureşti, fond VOTnicta din L4untf'u, 5390 VA/1838,
fila 395.
http://cimec.ro
324 CONSTANTIN DUMJTnESCU
remuneraţie, el primea 2/3, iiar ajutoml său 1/3 din banii şi bucatele
strînse din saitul unde funcţiona.
La 18 ianuarie 1839, N. Simonide informa că a numit cite un
subrevizor la fiecare plasă, însă nu cunoaştem numele acestora st.
Cunoaştem numele celor de mai tîrziu. fo ianul şcolar 1845-1846 în
judeţul Argeş erau următorii subrevizori :
Nr. Şcoe.le. Numele Numele

crt. Plasa unele functiona subrevizorului ajutorului Ob1.
subrevizoru1
1 Olt Urşi Niţă Drăguţescu Radu Stan

2 Topolog Su ici Andrei
Seimeanu Gh. Seimeanu
3 Loviştea Grebleşti N. Gîrtonea St. Gheorghe
Hristache
4 Argeş Zărneşti Cacaleţeanu P. Matei
5 Piteşti Prundu I. Popescu Toma Stoica
6 Găleşeşti Cacaleţii de Jos M. Ionescu F. Lepădatu
7 Cotmeana Căcărezeni M. Diaconescu M. Marin
in 1847, are loc reorganimrea subreviizorilor, prevăzîndu-se cîte

unul pentru două plăşi. !Acum s-au numit următorii subservizorii :
Gligor Papesou - plasa Olt şi Topolog, Hristaohe Cacaleţeanu - plasa
Argeş ·şi plaiul Loviştea, I. Popescu - Piteşti şi Cotmeana, T. Dumi-
trescu pliasa Găleşeşti 52 • Ei aveau numai această sarci•nă. Subrevizorli
erau obligaţi să inspecteze fiecare şcoală de cite 3 ori iarna şi de două
ori vara şi să rapoi:iteze lunar despre starea şcolilor comunale. Ca leafă,
primeau a zecea parte din remuneraţia. fiecărui învăţător în subordine.
Anul şcolar se încheia prin susţinerea de către elevi ia examenului,
care avea 'loc la sfîrşitul lunii martile şi începutul lunii aprilie. Exa-
menul se ţinea în f.aţa publicului, în sala de clasă sau afară, sub llmbriar.
Urmau seI"barea şi împărţirea premiilor 53 •
Cu toate greutăţile inerente oricărui început, în pofida vicisitudi-
nilor timpului, invăţămîntul în judeţul Argeş s-a dezvoltat continuu.
Un ma.re merit l-au aVUJt, în acest sens, oadrele didootioe, care în marea
lor majoritate, au muncit cu elan şi chiar cu eroism penrtru progresul
şcoMlor. Argeşul a ocupat, [n privinţa instrucţiei primare, în aceşti ani,
un loc fruntaş.
52 Arhivele Statului Bucureşti, fond M.1.P., 1299/1847, fila 303.
53 Ibidem, 1705/1845, fila 261 : 1299/1847, fila 211.
51
Tbl.dem, fond, M.I.P., 6717/1837, filele 255, 292.
http://cimec.ro
Anexa nr. 1
Evoluţia numirului şcolilor siteştl şi elevilor în judeţul Argeş intre anii 1838-1864
P I o s a &au P I a i u I
Olt Topolog Lov:iştea Argeş Piteşti Gil.leşeşti Cotmeana * Total
Anii şcolari z<

o ·;:
ir.. o -~ ·~ o ·;: ·5„
8 t. ·5 o ·;;
::; ·e„ o > ·~ o ·;::
::;
·5„ o ·;:
"
.::i>
" &i" " &i r.. " iii" r.. <h iii r.." "
<h ~ r.. " ;;i "
<h ~ r.. "
<h ~ =::
'"'
<I> <h <h <h
~
c:::
1838-1839 19 182 25 446
-- -22- 376 10
-- 148
--
32
- - 539
-- - - - - 119 1848
11
-157
- r
CI>
25 >
1839-1840 23 529 29 530
--·
17 347 16 308
-- 480 22 314
-- -- - - 132 2 508 ...,i
l!l
CI>
n
1840-1841
-- -- -- -- - - -- -- - - -- -- -- -- -- - - 144 3 650 z
1841-1842 20 524 33 659 18 377 16 422 31 507 24 -480 142 3109
-- -- -- -- - - - - - -- - - '2
~
1842-1843 25 -- 33
-- 18
-- 15
- - -- 31
-- 25
-- - - -- -- 147 3 023 >
1843-1844 25 --
O>
C"<I
"'
C"<I
33
-- --
...,
t-
(Q
C"<I
18
-- "' --
...,
li)
C"<I
16 t-
CIO
li)
C"<I
31
-
o
- -- ..., 25 - - ...,
li)
C"<I
148
c - - -- - - --- --- -
CIO
:D
C'l
l!l
""
-
1844-1845
-- - - -- -- -- -- -- -- - - - - -- -- - - 149 2 564 ~
!~
1845-1846 25
-- 31
-- 23
--
23
-- -- 31
-- 25
-- 21
- - - - 179 4 692 ~
4 834
1846-1847
-- -- -- -- -- -- - - ---- -- - - - - -- - - 179
1847-1848 25 31 23 26 34 25 21 185
* Plasa Cotrneana a trecut de la Teleorman la Argeş la 1 ianuarie 1845.

c.o
""
gi
http://cimec.ro
Date despre şcolile săteşti din judeţul Argeş
Data infiintiirii
şcolii Numele
şi prenumele Starea Salul in care
Nr. în vă tă torului socială a se află Satele
crt. (candidatului) candida- şcoala (A) alăturate (B)
în fonetic tu lui
ziua luna anul la 5.XI.1845
1 2 VIII 1838 Niţă Drăgu ţescu birnic Urşi -

2 I. Cremene rc~anu preot Cremcnuri Cremenarii
" " "
3 N. Stoelescu preot Stoeleşti Geamăna
" " "
4 D. Marinescu preot Bălceşti -
" " "
5
" " "
T. Popescu preot Cuca -
6
" "
I. Călinescu birnic Vitomireşti -
"
7 I. Tudorache birnic Gali cea Teiul
" " "
8 " " Gh. Olănoiu preot Olanu -
"
9 4 VIII 1838 Gh. Popescu preot Săpunari -
10 16
" "
I. Pătru preot Bărbăt. Cot menii -
11 16
" " N. Vestan preot Dobreşti -
12 2
" " I. Niţă diacon Dănicei -
13
" " " C. Dumitru diacon Schei -
14
" " " Tănase Hergiu birnic Lăunele de Sus -
15 24 X
" I. Vlădoiu birnic Uda de Sus -
16 10 X Gh. Stănescu mazil Bîrsoiu Stăneşti
"
17 28 IV 1839 C. Tiţă birnic Pleşoiu -
18 8 V
"
Gh. Popescu birnic Uda de Jos -
19 25 IV 1840 S. Popescu preot Măcăi -
20
" " " I. Melcescu birnic Drăguţeşti -
21 20 X
"
I. Marinescu birnic Stoiceni -
22 1 II 1843 Florea Pleşa birnic Lăunele de Jos -
23 26 IV
"
Gheorghe
Medinţeanu
diacon Ciumăgeştii
de Sus
-
24 2 VIII 1838 R. Marinescu preot Flămînda -
25 14 VI N. Bădeanu birnic Valea Mare Ungureni
--- --- --- --"-
1 26 V 1838 P. Blidaru preot Blidari -
2 15 V 1838 A. Alimănescu birnic Alimăneştii de Sui -
3 13 V
"
T. Bălilescu preot Tigveni -
4 15 V
"
P. Rotaru birnic Luminile -
5 15 IV 1839 T. Măgureanu preot Măgureni -
6 20 V 1838 Stan Feţeanu preot Feţeni Apăteşti
7 15 V
"
I. Ştefănescu birnic Deduleşti -
8 3 V
"
Gr. Popescu birnic Alim. de Jos -
9 8 V I. Ciofrîngeanu preot Ciofrîngeni Pămînteni
"
http://cimec.ro
tNVAŢAMtNTUL SATESC lN JUD. ARGEŞ (1838-1848) 327
Anexa nr. 2
înainte de 5 noiembrie 18'15 •
Nr. fami-
liilor Proprietarii satelor Titlul Clădirea
din: profesional şc. este :
Materialul
de construc~ie Plasa Gi>s.
invă- săvir-1
I
nesă-
I
B A B
candi-1 vîr-
A dat tător şi tă
" ,.. şită
170 - moşneni - - înv. da - nuiele

170 75 moşneni clăcaşi - înv. da - nuiele
178 36 moşneni clăcaşi - înv. da - bîrne
130 - clăcaşi - - înv. da - cărămidă
140 - clăcaşi - cane - da -

130 - moşneni - cane - da -
60 60 clăcaşi clăcaşi - înv. da - bîrne
160 - clăc.+moş. - - înv. da - nuiele
45 - clăcaşi - - înv. da - nuiele
70 72 clăc.+moş. - - înv. da - bîrne
90 - clăcaşi - cand. - da -
95 - moşneni - cand. - da - E-<
196 - clăcaşi - cand. - da - ...:I
150 - moşneni - - înv. da - bîrne o
96 - clăcaşi - - înv. da - bîrne
87 - clăcaşi - cand. - da - nuiele
55 - clăcaşi - - înv. da -
189 - clăcaşi - - înv. da - bîrne
100 - moşneni - cand. - da - nuiele

80
_, --- 30 clăcaşi clăcaşi cand. - --- -
--- da nuiele
---
106 - clăc.+moş. - - înv. da - nuiele t!l
40 - moşneni - - înv. da - nuiele o
...:I
70 30 moş.+clăc. moşneni - înv. da - nuiele op..
o
84 - moşneni - - înv. da - nuiele E-<
60 25 clăcaşi clăcaşi - înv. da - nuiele
http://cimec.ro
328 CO!'iSTANTIN DUMITRESCU
Data înfiin(lirii
şcolii Numele
şi prenumele Starea Satul in care
Nr. învă(ătorului socială a se află Satele
în fonetic tului
ziua luna anul la 5. Xl.18~5
10 10
" "
Gr. Ionaşcu preot Rudeni -
11 18 VIII 1838 I. Manoline birnic Căzăneşti- Moşteni -
12 7 XI 1838 I. Popescu preot Corbi -
13 7 V 1839 I. Nicolae birnic Runcul -
14 1841 Matei Mănteanu birnic Poenari -
" "
15 7 VI 1840 Matei Ionicescu birnic Ioniceşti -
16 16 VIII 1842 C. Rudău birnic Budeşti -
17 27 IV 1841 I. Dicu birnic Fedeleşoiu -
18 15 VI 1843 C. Ştefănescu birnic Bărăşti de Olt -
19 1 V 1842 Gr. Costache birnic Ruda -
20 5 V 1842 Gr. Giurgiuveanu birnic Giurgiuveni Tinculeşti
21 16 V 1842 D. Milcoi preot Milcoi -
22 Gr. Isbăşescu preot Isbăşeşti -
" " "
23 15 VIII 1839 c. Bălăceanu preot Blei ci -
24 9 VI 1843 C. Nicolae birnic Cepari- Ungureni -
25 5 1838 N. Popescu preot Bîrseşti Vlădeşti -
"
26 15 1839 I. Olteanu birnic Căzăneşti- Vărzari -
"
27 1 V 1843 I. Popa Radu preot Gorani (Voiniceştl) -
28 15 VIII 1839 P. Diaconescu preot Goleşti -
29
"
VI 1830 I. Vîlcu birnic Valea Babii -
30
" " "
I. Săvulescu birnic Urlueşti -
I. Tudor
31
--- 7 V 1841 birnic Ciuteşti -
1 17 VI 1838 N. Gîrtonea birnic Grăbleşti Cîineni
2 1839 I. Popescu birnic Găujani Boişoara
" " N. Mihai
3 1838 birnic Rădăcineşti Dănceşti
" "
4
" " "
Gh. Toleşpan mazil Cărpeniş- Mareş -
5 15 Ti ţă Popescu birnic Racoviţa Copăceni
" "
6 18
"
1839 Stan Popescu preot Bum buieşti -
7 16
" "
M. Năstase birnic Şerbăneşti
-
8
" "
1838 I. Popescu preot Corbeni -
9
" " "
I. Enescu birnic Cicăneşti -
10 „ I. Popescu preot Brătieni -
" "
11
" " "
T. Popescu preot Galeşul -
12 A. Simeanu birnic Suici- Ungureni -
" " "
13 18 VIII 1838 I. Arifeanu preot Ariful -
14 23 IV 1839 T. Boerescu birnic Berislăveşti Stoeneşti
http://cimec.ro
lNVAŢAMtNTUL SATESC lN JUD. ARGEŞ (1838-1848) 329
Nr. fami-
liilor Proprietarii satelor Titlul Clădirea
din: profesional şc. esle :
Malcrialul
de constructic Plasa Gb1.
candi-1 lnvă- săvîr-1 nes ii-

A
I B A
I B dat tă tor şi tă vlr-
silii

58 - moş.+clăc. - cand. - da - nuiele
60 - clăcaşi - - înv. da - nuiele o
58 - clăcaşi - - înv. da - nuiele o
36 34 clăcaşi clăcaşi cand. - da - nuiele ..:I
80 - moşneni - cand. - da - nuiele o
79 - moşneni - cand. - da - nuiele p..
106 - moş.+clăc. - - înv. da - nuiele o
100 - moş.+clăc. - cand. - da - nuiele E-<
77 - clăcaşi - cand. - da - cărămidă
31 - clăcaşi - c:and. - da - nuiele
82 - clăcaşi - c:and. - da - nuiele
--- -
58
60 58
moşneni
moşneni
-
clăc.+moş.
cand.
-
-- -
înv.
da
da
-
---
-
nuiele
nuiele
- - ---
71 52 moşneni moşneni - înv. da - nuiele
99 - moşneni - - înv. da - nuiele <
70 60 clăcaşi clăcaşi - înv. da - nuiele rzl
70 - moşneni - - înv. da - nuiele E-<
65 - clăcaşi - - inv. da - nuiele rJ}
103 - clăcaşi - - lnv. da - nuiele ....

100 - clăcaşi - - înv. da - nuiele >
o
90 - clăcaşi - - tnv. da - nuiele ..:I
137 - moş.+clăc. - - înv. da - bîrne
140 - clăc.+moş. - - înv. da - bîrne
100 25 clăcaşi clăcaşi - tnv. da - nuiele
http://cimec.ro
Data infiinlării
şcolii Numele
şi prenumele Starea Satul in care
Nr. inviltiltorului socială e. se afli Satele
crt. (candidatului) candida- şcoala (A) alăturato (B)
in funclie tu.lui
ziua luna anul la 5.XI.1845
15 2 V 1839 Tită Lungu birnic Tiţeşti Bratovoeşti
16 30 VIII „ Dincă Murgescu birnic Jiblea -

17 14 V Andrei Popescu preot Sălătrucul -
"
18 28 IV 1842 N. Dragomirescu birnic Oeşti -
19
" "
I. Popescu preot Brădet -
" Spin\!
20 13 VIII 1838 I. Nicolae birnic Perişani
21 18 VIII 1839 Gh. Cîrstoiu birnic Sălătrucel -

22 „ „ Avram Popescu preot Căpăţîneni Poenari
"
23
--"- --"-
1845 Manole Nicolescu birnic Băbueşti -
1 26 IV 1838 Hristache Popescu preot Zărneşti Cacaleti
2 „ "
Daniel Popescu preot Bohari Topliţa
"
3
"
„ "
I. Popescu preot Bădiceni -
4 „ „ P. Ionescu birnic Stroeşti -
"
5
" "
„ I. Jianu birnic Costeşti -
6 „ Matei Zigoneanu preot Băiculeşti Zigoneni
" "
7 „ I. Tudor birnic Valea lui Enache Noapteşi
" "
8 16 VI 1839 I. Popescu birnic Tutana -
9 15 VI 1838 Stoica Sandu birnic Vîlcelele -
10
"
Stan F. Luca preot Mîniceşti -
" "
11
"
Matei Pelescu birnic Bascovul Cotmenii -
" "
12 25 IV 1838 P. Popescu preot Vîlsăneşti -
13 1 IV 1839 C. Popescu birnic Muşeteşti -
14 23 1839 Gh. Dumitru birnic Albeşti -
"
15 19 VI 1841 Samoilă Ostăşescu birnic Curtea de Argeş -
16 21 V 1839 Pîrvu Rădulescu birnic Bascovelu -
17 21 VI 1843 Tiţă Popescu preot Valea nanului Verneşti
18 23 IV 1842 I. Garonescu birnic Cerbureni Brăteşti
19 30 IV 1844 Savu Muşat birnic Valea Iaşului -

20 27 VII 1838 I. Popescu preot Mălureni -
21 19 V 1842 Marin Ceauşescu birnic
boer de
Bascovul Tu tenii -
22 23 IV 1841 I. Dumitrescu neam
Flămînzeşti -
23 20
--- --- IV 1842 Cosma Popescu preot Buneşti -
1 16 V 1843 Marin Diaconescu birnic Sămara -
2 13 VI 1838 D. Georgescu birnic Găvana Valea Rea
3 14 VIII 1839 Matei Radu birnic Hinţeşti Smeura
4
" "
1838 Stan Matei birnic Poiana Lacului -
http://cimec.ro
tNVĂŢAMINTUL SATESC IN JUD. ARGEŞ (1838-1848) 331
Nr. fami-
liii or Proprietarii satelor Titlul Clădirea
din: profesional şc. este :
Materialul
de constructie Plasa 04ls.
învă-
I
săvir- nesă-
A B candi-1
I A
I B dat ţiitor şi tă vir-
şită
70 60 moşneni clăc.+moş. - înv. da - nuiele

75 - clăcaşi - - înv. da - nuiele <
~
79 - clăcaşi - - înv. da - nuiele E--
fi>
......
60 - clăcaşi - cand. - da - bîrne ~
o
76 87 clăc.+moş. moşneni cand. - - da bîrne ..:I
120 - clăcaşi - cand. - - da bîrne
130 47 clăcaşi clăcaşi cand. - - da bîrne
--- -
124 clăcaşi -
--
cand. -
--- --- - da bîrne
---
104 46 clăc.+moş. clăc.+moş. înv. da - nuiele
66 57 moşneni clăcaşi - înv. da - nuiele
60 45 clăcaşi clăcaşi cand. - da - nuiele
88 31 clăcaşi clăcaşi
- înv. da - nuiele
146 - clăc.+moş. - - înv. da - nuiele fi>
rz:i
o
95 - clăc.+moş. - cand. - da - nuiele
146 - clăcaşi - - înv. da - nuiele ii::
146 - clăcaşi - - înv. da - nuiele <
400 - moşneni - - înv. da - cărămidă
30 - moşneni - cand. - da - cărămidă
57
140 clăcaşi clăcaşi - înv. da - bîrne
90 31 moşneni moşneni cand. - da - nuiele
90 - clăcaşi - cand. - da - bîrne
122
---
140
-
-
moşneni
moşneni
-
-
cand.
cand.
-- --- -
- da -
da nuiele
nuiele
---
81; 41 clăcaşi clăcaşi - înv. da - nuiele
100 67 clăc.+moş. moşneni - înv. da - nuiele
http://cimec.ro
CONSTANTIN DUMITRESCU
Data înfiinlării
şcolii Numele
şi prenumele Starea Satul în care
Nr. învititorului socială a se afli Satele
în functle tulul
ziua luna anul la 5.XI .1845
5 C. Popescu birnic Săpata de Sus Lipia

" " "
6
" " "
Radu Ionescu birnic Săpata Jos -
7
" " "
Luca Borlescu birnic Borleşti -
8 Gheorghe Merişan birnic Merişani -
" " "
9 16 Gh. Ionescu birnic Budeasa Mare Budeasa Mic
" "
10 Radu Păescu birnic Gura Bascovului Fleşti-Negov
" " "
11 20
" "
Uie Groşeanu birnic Groşi -
12 18 VIII 1938 D. Popescu birnic Mogîndăneni -
13 16 VII 1838 I. Dumbrava birnic Valea Mărului Gălăşeşti
14 28 VII
"
I. Mihai birnic Richiţele de Sus -
15 15 VIII Preda Tudorescu birnic Moşoaia -
16
" Stancu Dumitresc birnic Crucişoara -
" " "
17
" 1839 D. Popescu birnic Al bota -
" V D. Marinescu birnic -
18 4 1840 Cocul
19 18 V 1839 D. Popescu birnic Cerbul -
20 20 I. State birnic Mareş -
" "
21 20 V Dobrea Brădeanu birnic Bradu de Sus -
VIII " Gh. Popescu birnic Popeşti -
22 20
"
23 25 VIII 18-12 I. Tudorescu birnic Drăgan ul -
24 19 V 1841 I. Nedelea birnic Păduroiu -
25 IV 1842 Florea Popescu birnic Dobrogostea Vărzari
23
26 30 IV 1840 Gh. Georgescu birnic Richiţele Jos -
27 10 VII 1838 D. Filip birnic Dealul Bradului -
28 30 IV 1845 Gh. Marin birnic Băbana -
29 10 VII 1838 I. Popescu sudit Prundul Geamăna
30 23 VI 1838 A, Tudorescu birnic Slătioarele -

31 2
--- --- --- VI 1839 Preda Georgescu birnic Bradu de Jos -
1 3 VIII 1838 Şt. Grama birnic Şerbăneşti -
2
" " "
Preda Iorga preot Bîrlogu -
3 13 1839 Iordache Popescu preot Ceauşeşti Ştefăneşti
"
4 18 I. Boerescu birnic Suseni -
" "
5 8 "
1838 Ilie Teianu diacon Teiul -
6
" " "
Badea Mozăceanu preot Mozăceni -
7 16 VI 1839 Marin Roceanu preot Rociu -
8 1838 Toma Popescu preot Cerşanii de Sus Cerşanii Jm
" "
9
" "
S. Diaconescu preot Răscăeţi -
"
http://cimec.ro
tNVAŢAMISTUL SATESC IN JUD. ARGEŞ (1838--1848 333
Nr. fomi- Titlul Clădirea

liilor Proprietarii satelor şc. este :
profesional
clin: Materialul
cfo construcUe Plasa Gbs.
nesă-
cancli-1 în vă- săvîr-
A
I
n A
I n dat tă lor şi tă
I vîr-
şiti
133 31 clăc.+moş. moşneni - înv. da - nuiele

147 - moşneni - - inv. da - nuiele
46 - moşneni cand. - da - bîrne
....
237 - moşneni - - înv. da - nuiele ~
72 - moşneni - cand. - da - rJ}
84 - moş.+clăc. - cand. - da - nuiele r.:i
- - cand. - da - nuiele ~
80
80
124
-
-
"
"
"
-
-
-
-
înv.
înv.
da
da
-
-
nuiele
bîrne
-
o.
50 - "
- - înv. da - llîrne
42 39 clăcaşi clăcaşi cand. - da - nuiele
70 - moş.+cir1c. - cand. - da - nuiele
96 70 moşneni moş.+clăc. - înv. da - nuiele
--- - -
95 clăc.+moş. - cand.
-
-
--- - da
da
- -- nuiele
---
116
163
34
-
-
52
moşneni
moş.+clăc.
moşneni
-
-
clăcaşi
-
-
înv.
inv.
înv.
da
da
-
-
nuiele
nuiele
nuiele
-
~
rJ}
134 - moşneni - - înv. da - nuiele r.:i

CI>
<
...::i
<
142 100 moşneni moşneni cand. - da - nuiele t!l
80 - moşneni - cand. - da - nulele
http://cimec.ro
Data înfiintllrii
şcolii NumPI<'
şi prenumele Sierra Satul în carr
Nr. invătătorului socială a Sl' aflu Salrle
crt. (cnnclidatului) candida- şcoala (A) alăturate (B)
în functlc Lu lui
ziua luna anul Io 5.Xl.1845
10 28 VIII 1838 Marin Ionescu birnic Cacaleţii de Jos -

11 23 1839 I. Tu ţulescu birnic Tuţuleşti -
"
12 17
"
1839 Ilie Rădulescu birnic Gliganu -
13 20
"
1839 Marin Georgescu birnic Izvorul de Sus -
14 13 IV 1840 Barbu Tudosescu birnic Deagul -
15 18 IV 1840 D. Dumitrache birnic Izvor de Jos -
16 7 IX 1839 P. Ionescu birnic Stănislăveşti ,j, u
" ' I -
17 8 VI 1842 A. Popescu birnic Popeşti -
18 7 V 1843 Rizea Iliescu birnic Gălăşeşti -
19 8 VIII 1838 T. Marinescu birnic Cacaleţii de Sus -
20 3 Stoica Lăzărescu birnic Negraşi Adunaţi- Neg
" "
21 18 IV 1839 Marin Cazacu birnic Furdueşti- Hăteşti -
22 15 V 1845 I. Popescu birnic Cireşul -
23 23 IV 1844 C. Diaconescu diacon Recea -
24 26 X 1844 S. Lepădatu birnic Cornăţelul -
25 IV
15
--- --- --- 1839 Gh. Popescu preot Slobozia -
1 26 X 1838 Simion Pană birnic Stolnici -
2 23 IV 1838 St. Drăghiceanu birnic Cochineşti -
3 Anton Pavel birnic Ci ceşti -
4 "3 "
VIII 1838
" Radu Broşteanu birnic Broşteni Leceni
5 23 IV
"
I. Alecu birnic Băseni -
6 1 X 1838 I. Telescu birnic Tel eşti -
7 26 IV 1839 Barbu Radu preot Hîrseşti Vlăşcuţa
8 26 X 1838 I. Marinescu birnic Pădureţi -

9 26 IV 1838 Marin Davidescu preot Costeşti -
10 23 IV 1841 Gh. Neagu birnic Bumbuieni -
11 1840 Taht Neacşu birnic Şerboieni -
12
" " 1841 Marin Stoica Buzoieşti Bujoreni
birnic
13 " " 1840 Marin Diaconesc diacon Căcărezeni Isbăşeşti
" " 1841 Preda Pîrvulescu birnic Martalogi Slobozia
14
15
"
23 " 1842 N. Constantin birnic Vulpeşti -
16 23
" 1843 I. Tudor birnic Găujani -
17 " 1844 Oprea Con-stantin birnic Humele -
18
"
13 "
VIII 1839 I. Stoiculescu birnic Podu Broşteni Pfrvu Roşu
19 23 IV 1838 Cirstea Diaconesct diacon Mirghia Lunca
20 26 X 1838 Stancu Marin birnic Ungheni Colţu
21 Radu Petrescu birnic I oneşti Tomşanca
" " "
* Tabelul a fost alcătuit pe baza datelor luate de la Arhivele Statului. Bucureşti,
fondul M. I. P., dos. nr. 2700/1841 ; 1773 şi 2140/1843 ; 1705 şi 1726/1845 ; 2581/1848
http://cimec.ro
lNVAŢAMINTUL SĂTESC IN JUD. ARGEŞ (1838-1848 335
Nr. fami- Clădirea

liilor PropriC'tarii satC'Jor Titlul
profesional şc. este :
din: Materialul
ele constructic Plasa Gbs.
invă- sAvir- I ne_să-

A
I B A
I B candi-1
dat tă tor şi tă
L-
var-
şi tă
144 - moş.+clăc. - - înv. da - nuiele

115 - moşneni - cand. - da - nuiele E-<
102 - clăcaşi .- cand. - da - E-<

r:I}
112 - moşneni - cand. - da - nuiele r.:i

68 - moşneni - cand. - da - nuiele r:I}
51 - moşneni - cand. - da - nuiele <

~
<
100 44 moşneni clăc.+moş. cand. - da - nuiele t!l
80- clăcaşi - cand. - da - nuiele
- -
164
---
105
-
-
clăcaşi
clăcaşi - --- înv.

înv.
da
da
---
-
nuiele
nuiele
---
52 - moş.+clăc. - - înv. da - nuiele
149 39 moşneni clăcaşi
- înv. da - cărămidă

93 - - cand. - neîn- - nulele
149 37
" moş.+clăc. - înv. da - nuiele <
123 - "
- - înv. da - nuiele z
"
82 - " - - înv. da - nuiele <
123 - "
- - înv. da - nuiele r.:i
~
78 8 moşneni clăcaşi cand. - da - nuiele
134 58 moş.+clăc. moşneni - înv. da - nuiele E-<
60 43 moşneni moş.+clăc. - înv. da - nuiele o
60 - clăc.+moş. - cand. - - - nuiele t)
77 - clăcaşi - cand. - - - nuiele

85 - clăc.+moş. - cand. - înv. - nuiele
50 57 clăcaşi moşneni cand. - - nuiele
- ktiiml.c' -·- ~
- .~
~---
~--
113 43 moş.+clăc. cand.

117
67 32
moşneni
„
"
moş.+clăc.
clăcaşi
cand.
cand.
-
-
-- nuiele
nuiele
til fondul Vornicia din Lăuntru, dos. nr. 5390 I A, III A, IV B/1838.
http://cimec.ro
CO:'l/STA~TI~ DUMITRE!.CU
L'ENSEIGNEMENT DANS LES ECOLES DE VILLAGE

DU DISTRICT D'ARGF.Ş (1838-1848)
RESUME
La premiere partie de l'etude presente les circons.tances qui ont

presidC ă I'organlisation des eroles de village jusqu'en 1838.
Une grande partie est consacree au corps enseignant, portarut princi-
palment sur le reC1rutement, la Iormation, Ies droits et Ies obligations
des dnstituteurs.
Quelques pages donnent des rensei.gnements sur la maniere de
pourvoir aux besoins materiels des ecoles, sur les locaux scoiaires, le
mobilier, le materie! didactiques et leur entretien.
La derniere partie de l'etude est consacree ă l'analyse du proce.c;sus
d'enseignement et de son evolution de 1838 ă 1848.
Comunicarea prezentată la cea de a II-a Sesiune
http://cimec.ro
CITEVA DOCUMENTE DIN COLECŢIA BRATIENILOR
I. I. C. Brătianu - poleograf
VASILE NOVAC
.Patrimoniul Muzeului Goleşti s-a îmbogăţit recent şi prin procu-

rarea Uinor documente ce au aparţinut colecţiei lui Ion I. C. BrăJtianu.
Nu sîntem deocamdată <lecit în posesia a ttrei din aceste documente.
Pe lingă prezenitarea 'documentelor respective, am dori să dnsistăm
asupra unei preocupări necunoscute şi mai ales nesubliniate a lui I. I. C.
Brătiianu - aceea de polegriaf.
Aprecierile noastre se .bazează doar .pe .transcriel"ea făcută de el a
celor 3 (;trei) documente intrate 'în posesia MuzeulUJi GO'leş:ti.
Cele lt"l'i transcrieri demonstrează cîtevia luOI'u.ri dare :
1. I. I. C. Brătianu citea şi transcria bine, s·au aiproaipe bine tex.tele
chirilice. Unele deosebiri mici ce există cu versiunea noastră nu scad
din valoarea transcrierii.
2. Nu cunoaşte valoarea numerică a cifrelor. Ntt avea probabil la
îndemină o carte, un mam.ual, sau o cartotecă de tipul celor elaborate
de Ar:hivele Sta.tutui, în primul rinei, dacă nu exclusiv .pentru funcţio
narii săi. Afirmaţia o demonstrăm cu două argumente :
a) în mai •toate loourile unde au fost trecute cifre a copiat in
chirilică Htera cu s·emnul cifrei din original.
b) la datarea documentului din 2 februarie 1648, el trece 1649
deoarece a confundat cifra 6 deci s {dzealo) <'li 7 {-zC'mle).
3. Nu cunoştea deloc limba slavă, nici măcar formulele de la
început sau sfîrşit care apar şi se menţin în multe documente chirilice.
Astfel în aetul din 1643 ianuarie 12 de la Matei Basarab n-a trecut
decît Matei Basarab voevod, în rest lăsînd ... A copiait corect anul 7145
în creion şi ul·terior în cerneală neagră a .trecut în colţul din dreapta
sus - corect - 1643 lan 12.
Rămînînd la aceste lucruri generale despre cunoştiinţele sale
paleografice, ne vom Hmita să ne întrebăm: de ce strîngro asemenea
acte şi oe rost aveau asemenea preocupări?
Deocamda'tă n-am putea face decît dteva presupuneri.
a) Preocuparea spre studiul istoriei să fi fost o inclinaţie moştenită
de la tatăl său. I. C. Brăteanu, înclinaţie ipe 'Oare studiHe şi a.poi viaţa
politică nu 1-iau ajutat s-o fructifice. Se ştie că itatăl său a vrut după
http://cimec.ro
338 VASILE NOVAC
cum spunea Sabirna Oanitacuzino, să scriie o istorie a românilor, pentru

care a strîns foarte multe documente, cărţi vechi, ediţii rare şi pe care
le-a adus la Florica, siperînd ca la bătrîneţe să a~bă rtimp pentm acest
lucru. Ocupîndu-se prea mult de politică nu i-a ma,j rămas timp pentru
a scriie istorie.
Fiul, deci, .pe lîngă ma:teriale1e documentare ar ifi .putut să moş
terească şi această aplecare spre stud~ul istoriei.
h) Descinderea oa altare a documentelor putea să-i servească ca un
divertisment, oa un fel de odihnă activă, în calvarul hvpte'lor po1itice
ale vremii, de oare pentru cîteva ore i-ar fi convenit s'ă scape.
c) O ipoteză care poate fi mai bine subliniată o constituie faptul
că omul poli tic burghez, oare era în acelaşi 'timp mare proprietar de
moşii, dorea să ştie şi să descopere cind apar pentru prima oară
Brătierrii ca boieri. Dacă în epoca anilor 1848-1946 Brătenii vor juca
un rol deosebit de mare în viaţ.a politică şi economică a României în
secolele 1Clll11lerioore ei ,eriau boieri de mina doua. Era deci în interesul
lor de a găsi şi demonstra nobleţea n€amului.
fo documentul diin 12 februarie printre martori apare şi Radul
Logofăt Brătian, care-şi pune peootea şi iscălitura pe ultimul loc
din dreapta.
1n transcrierea actiului el a subliniat : anul, nume1e vînză,torului,
al cumpărătorului şi numele runui singur mairitor--evident a lui Radu
Logofăt Brătianu.
In plus, în par,tea dreaptă a copilei documentului, în colţul din
dreapta scrie şi suibliniarză : Radu Brăltianu martur.
Nid în dooomenrtul din 1643 de la Matei Basarab, nici în cel de
la 1812 nu ie vorba de J3rătiieni.
Cel dJn 1643 s-ar fi putut să-l fi cumpărat odată cu moşia sau,
oa şi actul dÎlll 1812, să fi intrat pe alte căi -în ool,ecţiHe lor.
Lăsînd la o parte ipcrteziele asupra felului cum iau intrat cele 3
dooumente în colecţiile lui I. I. C. Brătiianu, să prezentăm pe scurt con-
ţinutul şi semnificaţia lor :
I. 1643 .iJan.uarie 12. Martei Basara:b Voievod întăreş:te postelnicului
Condi1a şi Jupînesii sale Stanca, fata logofătului Pîrvul Rudea.nul casa
şi moara din Şuiei şi stîna di!n Podeani 1pină 1a noua judecată a divanului
să rămînă aşa c:um au staibmt iucruri'le Stroe vel vestier (Leu~deanul
căsă'tori't cu Vişa din Goleşti), şi Sima vistier.
Avem astfel şi o informaţie inedită despre una din :activi.tăţile
renumitului dregăitor Stroe Leurdea.nul, ctitorul oasei, :aJZi muzeu, din
Goleşti (16·40), a bisericii din Goleşti (1646) şi renovaltorul din 1645 a
Mânăstirii Vieroş, ctitoria vitejilor Ivaşou logofăit Golescu şi Alexandru
clucer.
tDocum.entu e pe hîrtie cu semnătura lui Matei Basarab cu cerineală
neagră peste monograma roşie şi cu pecetea 'În <lerneală roşie.
II. Pîrvu logofăt Dolofan ort Stoineşti şi .feciorii săi Preda, Stroe,
Iv,a:n, DragomiT, Tudoran vînd lui Condil Postelnic ot Aibieşti şi jupînesii
1
lui Stane.a toate părţile lor de moşie din Şuiei, din iBrusturoasa, Podiani,
Pleşeşti cu pămînt, mori, bălţi, vii, locuri ce au fost date in zălog de
mai multă vreme.
http://cimec.ro
CITEVA DOCUMENTE DIN COLECŢIA BRJ!.TIENILOR 339
~n ·timpul [ui Ma.tei Basarab a Vîndut în rupt aoest pămînt, dar

fără rumîn~·.
Arest fapt denotă .că în eipooa şi ~n ţinutul respectiv Ja aicea dată
rumînii erau consideraţi mai valoroşi dec-ît pămînrtul. Pămîntul se vinde
deci !fără rumîni. Oe !făceau rum~nii f'ără pămînturiile pe oare le aveau
în folosilnţă ? Erau mutaţi pe alte mo.c;ii ? Erau prea puţine braţe de
muncă în raport cu creşterea domeniului: ? Cum lucra ia.ceste părţi de
moşie Condlil postelnic şi soţia sa Stanca ? Intensifică exploatarea ? Găsea
şi alte procedee ? Iată d:teva probleme 1oe le pune acest iact. !Documentul
aoes·ta es!te deos~bit de important. :prin valoarea peceţilor boierilor mar-
tori, despre oare nu ne ipropunem aici să insistăm.
Spre deosebire de .primul oare a fost scris propabil în cancelaria
domnească, acesta a fost scris de Udrea logofăt vistierul, ioare era pro-
babil din Argeş. Ne bizuim pe frecvenţa lui i în loc de e aşa cum se
păsitrooză încă şi azi. Exemplificăm ou o singură friază : „Şi ne-am pus
mai jos peceţili şi iscăil.ilturdli ca să să crează".
III. 1812, iianuarie 113, Alexandru Nicolae Şuţu Vv. numeşte pe vel
comisul Iancu Ghica ispravnic al judeţului Dîmboviţa în locul lui vel
căminarul Costioohe GMca şi-i spune oa împreună cu bi-vel paharnicul
Scarla!t Oerchez să meargă şi să se ocupe de toate tbreburHe judeţului.
Originia'lul e pe hir!tie, Lipseşte semnătura domnului, în sohimb
pecetea aiplioată pe cerneală roşie se menţine intactă.
S-a rupt rfoarite puţin din ea la des·cihi'derea ei de către destinatar.
H. Transcrierea documentelor
1. M:ilosteiu :bojiu Io Matei Băsăraba voevod i gospodin clavat
gospodstvami sie povelenie gospodstvami bo1eariin ·gospod'Sltvami Condiiă
post. i jupîniţei ego Stancăi fata Pîrvului logf. Rudeanul ca să aibă pace
oasa ei den Şuiei şi moara. Şi stînia din Podeani de cătră nepoatele ei.
Mai mu1t val să nalibă deaoum pînă l•a Paşti pentru că aşa şi-au pus zli
din nialintea domn!Îei meale. Dacă nu le-a plăcut judeoa:ta celor doi boiari
jupan Straie vel vistier, Sima vistier pînă la zi ipină va veni jupîneasa
Stanca cu zapisul surorii-sa 'VHa să stea toţi de faţă la divan şi să nadbă
ei nicio treabă ocolo mă'oar să că ar fi făcut ei vreo carte a domniei
meale, măcar să facă dea.cum îniainte rtot s'ă naihă ndci un lucru pînă
la zi, :pină li se va ~umpe şi judecata cu divooul. Iar cine ar vrea să
Iacă într-al·t chi:p peste iacestă oarite •a :domniei meale, acela om rea cer-
tare va avea de către domn.ia mea . . . . . . . . . . . . . . . Ii sam reci
gospodsta.vam în ghen 12 văleat 7151 (1643).
Io Matei voievod .(s1i.gil:iul), monograma : Io Maltei voievod mi1ost.eiu
. . . . . . . . . . . . pe dos : in ohiriliică impisul casei din Şuiei şi mori,
i1ar din Şuiei Ghnrarie 12, leat 71151 (1643). Cu oemea:lă ldtere •latine
1
- tuş negru - scrisul lui ,1, 1J. C. iBrătiJanu, 1643 !irainuade 1,2.
Oartea lui Mtatbei Basarab Vv. către Condil Postelnic şi Jupîneasa
lui Stanca, fata Pîrvului logof. Rudeanul ca să aibă pace casa ei din
Şuiei şi moara de către nepotul ei.
Urmează trianscrierea cu omisiunile ce le-iam analizat mai la vale.
http://cimec.ro
340 VASILE NOVAC
2. Adică eu Pirvul Iogof. Dolofan o1. Stoineşti dinpl"iună cu ficiorii

mii Preda i Stroie i lvian i Dragomir i Tudoran aresta al nostru zapis
să fie de mare credinţă 1ia mîna jupan Condil post. ot Albiştti.e şi a
jupînesei diumnilui Stăncăi şi a coconilor dumnilor dţi dumnizău le-iau 1
dăruit pînă acum şi di aicea nainte t'Um cern am fost pus zălog mai
de nadnite vreme toate părţile de moşii din satu din Su.ici cu Silişte şi
di(n) Brusturoasa şi d1n Podeani şi d1n Plişaţi cu bai1ta, cu pămîntul
cît să va afla la mori din văi Vălceştei di(n) munte 2 părţili di(in)
riu dirept banii gata ughi 50. Iar dnd iau fost acum în zilili domnului
Io Matei Băsărab voivod iar inoi am venit di bună voia noastră la
Condil post. di-am tocmH ia.ceste 5 silişti dd ni li-a vîndut dumnealui,
însă păm~ntul fără r.umîni ori ci.tă moşie să va aleagc din sHi~t<~a
sati1or şi din cimp, din apă şi din pădure di (p)răste tot hotarul di(n)
hotar pî.nă-(n) hotar diript bani gata ughi 155 1 însă ca cii 50 di galb.
ci sunt mai sus scrişi cari mi-a fost dat mai nainte ea să fi dumnilui
moşie şi jupîneasii dumnealui şi coconilor dumnilui, nepoţilor, stră
nepoţilor dţi dumnizău li va dărui ca să li fiie moşi hobahnică în veac.
Iar să vor eşi pă cari cărţii !roda.tă să 'I1!U se crează nai111tea acestui
zapis căci cum am vîndut de a noastră bună voie şi cu ştiriea tuturor
fraţi'lor .noş.trii din sus şi din jos şi cu boiari mărturii anume Goran
logofăt ot Olnoişti i Stanciu! Izbaşa ot Cîratine.,ti i Vladul post ot
Bîrsieşti i Matei 'logofăt i brat ego Fera o't Oaoova, Radul logofăt Brătian.
Radu Oiw;;ul i Stan.ciul Ciuşul ot Şuiei i popii ot tam şi alţi boiiari. cari-şi
\"or pune mai jos piciţiili şi iscăliturili şi noi ne...iam pus mai jos pidţilii
şi isoăliturili ca să să creadă, pis az Udrea fogofăt.
:fiebr. 2 <lini leat 7156

Sigi1iu (cavialer) Sigiliul (Preda„Pirv.ul) Sigiliu (stea semilună)
Eu Pîrvu logof. Eu Preda logof. Eu Stroie Post.
Eu Ivan (pus degetuJ) Eu Vladul post mărturie (SigHiu indescifrabil)
Eu Goran logo!. măturie Eu Matei logo!. (Sigiliu indescifoabiI)
Eu Fiera logdf. mart. {Sigiliu) Radu! logof.
(un oap de hour încadrat de două paranteze (SigHiu indcsC'ifrabil)
ca două semiluni a'Şezat deasupra a 4 frunze)
3. Cinstit şi credincios boierul domnii mele biv vel comis lanco
Ghica ispravnic ot sud Dîmb. cu sănătate să să dea.
Sigiliul domnesc aplicat pe ceară roşie, I"llpt puţin la deschidere.
Alături e semnătura„.
„Io Alexandm Nicolae Şuţu Voievod bojiu miilositiu i gospodar
zemli Vlasooe.
Cinsti't şi credincios domniei mele biev vel comis faincul Ghica-
sănătarte. Fiindcă te-6m rinduit domnia. mea ispravnic la surl Dîmboviţa
în locul dumnealui biv vel Căminar Costache GMoa .şi tovarăş cu dum-
nealui biv vel paharnic Saarlat Cerchez, deci primind porunca domniei
mele :numai deeit să te scoli să mergi la mai sus numiibul judeţ unde
întîlnindu-te cu tovarăşu dum. să îmbrăţişaţi toate triebi).e judeţului
I rupt
http://cimec.ro
CITEVA J:?OCUMENTE DIN COLECŢIA BRATIENILOR 341
domnii mele întocmai şi la vreme fără cel mai puţin lucru. Şi fiindu-vă
slujbile plăcute apururea veţi fi împărtăşiţi de milile domnii mele. Şi
fi sănătos. 812 ghenar 13.
(1812 Ghen. 13- Scrisul lui I. I. C. Brătiainu).
QUELQUES DOOUMENTS PROVENANT DE LA COLLECTION

DES BRATIANA
RESUME
La communioation qu'on presente ici, est au sujet de certaines

preoocoupations moins sou1iguees de I. I. C. Bratiano, notammen.t oolles
corucemant la ipakof:{raphie.
Toutefois on a introduăt dans le cricuit de documents trois actes
provenant de La e<>llootion de I. I. C. Bratiaino, rnaint.enanrt propriete
du Musee Goleşti
La transcl"iption de ces dooumeruts, effootuee par la tres commue
personaHte politique, nous fait savoire que si Ies connaissances du paleo-
gnaphie cyrillique de Bratiano ne sonJt pas tres vaste, elles :resitenit
toujours notables pour un homme pa.rrticulierrnent engrene dans la vie
politique.
En analysant Ies causes qui l'ont determine de faire :a.ttention
aux pareilles problemes, on peut aiscmeint oonstater que, sauf la
passion pour la paleographie due a son pere, il est Sillrtout preoccupe
de relever !'origine et -la perenite de sa famille et de son nom au itrapeirs
des siecles.
Le premier d~ ces documents, 1provenant du Mlatei Basarab, date
1643, jainvier 12, C'S.t un act de oonfirmation de la propricte sur l'habi.-
tation, le mouhir de Suici, la bergerie de Podeni, en faveur du
postelnic Condila et de sa femme Stanca, fille du logofăt Pîrvu Rudeanu.
L'acte .presente une 'imporbance majeure par la fuirt qu'il g1arde la
signature et la soeau de Martei Basa.ralb, en nous donnan·t toutefois des
infornmtions inedite;; sur Stroe Leurdeanul.
Le deuxiemc documen:t inous iapprend que le dit Pîrvu logofăt
Dolofan de Stoineşti et ses fils Preda, Stroe, Ivan, Dragomir, Tudora.n
vendent a CondH postelnic d' Albieşti et â sa femme Stanoa, toutes
leurs terles de Suici, Brw;turoast, Podeni, Pleşeşti, avec des moulins,
elongs vigmoles. 11 est date 1649 fevrier 2, et ponn'Î Ies temoins figure
anssi Radu logofăt Bmtiano.
Le troiseme document, dBJtC.:· 1812 janvier 13, du temps de
Alc>."8Jldru Nicolae Soutw notifie la nomination du vel comis Iancu
Ghika connue jsprarvnic du district Dîmboviiţa.
la document est important aussi parce qu-il garde en tres bon
etait le sceau a.ppl'iquc sur circ rouge.
Comunicarea prezentată la cea de a II-a Sesiune
http://cimec.ro
http://cimec.ro
MIŞCAREA MUNCITOREASCA - FACTOR HOTARiTOR
PENTRU ADOPTAREA LEGILOR REFERITOARE LA MUNCA
DIN ROMANIA IN PERIOADA 1893-1914
DUMITRU RUSU
Necesitatea cercetării cauza!lităţii 1fenomenelor sociale nu mai pre-

supune nid un fel de argumentaţie. Numai stabilind mobilul diferitelor
acţiruni, evenimen•te, acte eitc., ne putem explica, pe deplin şi cît mai
precis, :semnificaţia acestora. )
Legislaţia mundi, ca fenomen al suprastructurii rpolitice, grupează
totalitatea actelor normative care reglementează raporturile dintre lu-
crători şi stăpîni dt işi diferitele măsuri 'legislative •care se reieră la
drepturile şi asigurarea muncitoirului în afara timpului aflat la locul de
muncă.
Pentru eJCplicarea conţinutului şi urmă·rilor legilor red'eritoare la
muncă din !România modernă se impuneţ să cercetăm, multiplele cauze
şi împrejurările imediate care te-au, determinat. In cele ce urmează vom
stărui doar asupra mobilului acestora, acţiunile maselotj muncitoare în
tfrunte cu organizaţiile politice şi profesionale. 1
Apariţia legislaţiei muncii este' legată de 1perioada istorică a înce-

puturilor şi dezvoltării relaţiilor· capitaliste. Progresele industriei de
fabrică duc la creşterea numerică a proletariatului, la intensificarea pro-
cesului 1df::l ol.'1ganizare işi la lărgirea acţiunilor de lUJptă ale acestuia.
De aid decurge şi necesitatea evidentă.. pentru elaborarea unor măsuri
legislative de către staitrul burghez, menite să ducă la elaborarea situaţiei
maselor muncitoare şi,, prin: aceasta, să stimuleze interesul pentru muncă
"?i să tempereze '.Lupta de clasă. Astfel, legislaţia muncii este un fenomen
obiectiv a cărui expresie clasică - sub raportul geneze~ 1şi 1conţinutului
general - apare în orînduirea capitalistă, ca o consecinţă ipe plan so-
cial-politic a industriei maşiniste 1 •
1 Referindu-se la geneza legislaţiei muncii, Karl Marx preciza că : „Legis-
laţia cu privire la reglementarea muncii în fabrici, această primă reacţie conştientă
şi sistematică a societăţii faţă de forma spontană a procesului de producţie, este
(.„) un produs tot atît de necesar al marii industrii ca şi firul de bumbac, maşinile
de filat automate şi telegraful electric" (Karl Marx, Capitalul, vol. I, în : Karl
Marx-Friedrich Engels, Opere, voi. 23, Ed. pol., Bucureşti, 1966, p. 489).
De asemenea, vorbind despre consecinţele socializării muncii „pe care fabrica
o provoacă în proporţii enorme", V. I. Lenin, evidenţia faptul că „spre deosebire
de stadiile precedente, marea industrie mecanizată necesită neapărat o reglementare
sistematică a producţiei şi un control social asupra ei (una din manifestările acestei
tendinţe este legea pentru reglementarea muncii în fabrică)" (V. I. Lenin, Dezvol-
tarea capitalismului în Rusia, în : Opere, vol. 3, Ed. pol., Bucureşti, 1955, p. 513).
http://cimec.ro
344 DUMITRU RUSU
La noi în ţară î111ceiputurile legislaţiei mundi aparţin celei de a doua

jumătăţi a secolului trecut. Arctele normative de reglementare c-j rapor-
turilor de muncă din industrie, elaborate în această iperioadă, sînt deter-
minate, în principal, de1 preocuparea ocîrmuirii pentru organizarea sta-
tului şi de interesele burgheziei <>are urmărea să-şi asigure prosperitatea
în domeniul producţiei industriale .şi dominaţia asupra maselor munci-
toare.
Către sfîrşitu.1 secolului trecut şi în primele <louăl,I decenii ale seco-
lului nostru, măsurile legislative referitoare la muncă vor icunoa.şte o
dezvoltare mai largă în sensul diversificării <'onţinutului legilor işi apli-
cării normelor legislative în sectoare de activitate mai diferite. De
data aceasta, sîntem în faţa unei 'legislaţii muncitoreşti, in sensul propriu
al termenului, determinată, în esenţă, de acţiunile maselor muncitoare.
Intărirea organizatoritcă a mişcării muncitoreşti - prin crearea cluburi-
lor muncitoreşti (1890) şi a primului partid al muncitorilor din ţara
noastră (1893) - iclarificările în domeniul programatic şi radicalizarea
luptei de clasă, au făcut din mişcarea muncitorească factorul hotărîtor
care a silit guvernele să adopte legile referitoare la muncă din România
modernă.
O dovadă elocventă a creşiterii influenţei clasei muncitoare în v1iaţa
statului român o constituie însăşi poziţia claselor dominante. Acestea,
încă de la finele secolului trecut, nu mai puteau ocoli problemele vitale
ale păturilor muncitoare. Erau la mijloc nu numai interesele proprietari-
lor industriali pentru obţinerea de produ<'ţii sporite, ci însăşi stabilitatea
regimului, ameninţat de lupta muncitorilor şi ţăranilor 2•
După 1900 cercuri mai largi ale burgheziei s-au pronunţat pentru
elaborarea unei legislaţii a muncii. Reprezentant al burgheziei cu vederi
înaintate, ministrul liberal Al. Djuvara - pornind de la premiza de ne-
tăgăduit că „legislaţiunea ţării noastre privitoare la muncă trebuie pre-
făcută şi completată" - într-un discurs din 1908, recunoştea că „a
sosit însă timpul, trebuie s-o recunoaştem cu 1toţii, oa o asemenea lucrare
să fie mai de aproape şi mai SJtărui,tor urmărtlită" 3 • După el scopul legis-
taţiei trebuia să fie prote<'ţia muncii şi întărirea „elementelor muncitoare
naţiona1le" 4 •
Departe <le a considera programele partidelor burgheze ca sincere
şi realiste 5 , menţionăm, totuşi, că prin anumite prevederi referitoare la
2 Astfel, Const. Dobrogeanu-Gherea, referindu-se la înrăutăţirea situaţiei

generale a lucrătorilor, pe măsura dezvoltării capitalismului, menţiona, pe bună
dreptate, că „Această distrugere a vieţii omeneşti a început să ameninţe existenţa
insăşi a societăţii : dintr-o parte direct prin creşterea mortalităţii, prin degene-
rarea poporului muncitor, din altă parte prin revolte, prin organizări revoluţionare
formidabile ale muncitorilor. Sub ameninţarea întîia şi mai ales a doua clasele
dominante ele înseşi au început să facă legi pentru proteguirea muncitorilor contra
nesaţiului şi lăcomiei capitaliştilor" Minele şi protecţia muncii, semnat „De la Olt)",
în „Lumea nouă", nr. 84, 2 februarie 1895, p. 1).
3 Alexandru D. Djuvara, Meseriile şi munca naţională, Bucureşti, 1908,
p. 27-28.
Djuvara arăta că legislaţia trebuie să aibă două caractere : „o legislaţie de
4
protecţiune şide împuternicire a lumii muncitoare" şi „o legislaţie de întărire a
elementului nostru naţional" (Ibidem).
http://cimec.ro
MIŞCAREA
.
MUNCITOREASCA
-.
ŞI LEGISLAŢIA MUXCll (ISO:J-1914) 315
muno1tor:i, s.trecurate ÎIIl unele dintre acestea 6 , se vede că soal'ta mase-

lor nu mai putea lăsa indiferente nici chiar virfurile conducătoare ale
burgheziei şi moşierimii. Cu tot caracterul tendenţios şi propagandistic
al dooumentelor-pI"Ogriam ale partidelor burghezo-moşiereşti, totuşi ele
reflectau o anumită stare de lucruri care nu mai putea fi ocolită. Masele
muncitoare constituiau o forţă de care ocîrmuirea şi clasele dominante
trebuia să ţină cont.
Opus tendinţelor „reformiste" ale burgheziei, care urmărea, în prin-
cipal, profitul claselor dominante, fruntaşii mişcării muncitoreşti şi so-
cialiste remarcau cum că „principalul factor în făurirea legislaţiei mun-
cii este şi trebuie să fie clasa muncitoarei graţie căreia „s-au făcut şi
se face asemenea legi ( ... )" s.
Faţă de lipsa unor reglementări, de conţinutul burghez al legilor
şi de neaplicarea lor, proletariatul va riposta cu hotărire. lntreaga luptă
dusă de clasa muncitoare pentru legiferarea drepturilor şi libertăţilor,
pentru asigurarea condiţiilor minime de muncă şi existenţă este o parte
însemnată a luptei de clasă, a luptei pentru dărîmarea regimului de asu-
prire socială şi politică. Necesitatea reglementării condiţiilor de muncă
şi viaţă va fi larg dezbătută în presa muncitorească a timpului şi la
congresele şi conferinţele muncitoreşti, cuprinsă în toate programele
muncitoreşti şi socialiste, cerută cu insistenţă cu prilejul grevelor şi de-
monstraţiilor.
Atitudinea muncitorimii faţă de soarta care i se rezervă în stat
poate fi urmărită din perioada incipientă a mişcării muncitoreşti. lncă de
pe acum, lupta peil'tru revendicări imediate viza direct sau indirect
necesitatea unor acte legale care să consfinţească eventualele îmbună
tăţiri.
ln deceniile VI-VIII, deşi acţiunile muncitoreşti erau reduse ca
intensitate şi extindere, totuşi, ele aveau ca obiectiv central condi-
ţiile de viaţă ale lucrătorilor. După cerinţele tipografilor din 1870, re-
s Indeosebi ideile programatice care se refereau la masele populare sînt foarte

elastice. Dr. C. Racovski aprecia foarte sugestiv programele burgheze ca pe „Un
!el de pînze pe care marinarul politic le întinde după cum suflă vîntul" .. (Vezi
dr. C. Racovski, Partide de guvernare şi partide de educare, în : „Facla", nr. 4,
22 ianuarie 1911, p. 49). In campaniile electorale sau în momentele cînd partidele
se aflau în opoziţie programele de obicei se lărgeau. Take Ionescu, în timpul aş
teptării îndelungate pentru a obţine guvernul, recunoştea că „Dacă vom sta mal
mult timp în opoziţie se va lărgi cu siguranţă şi programul nostru" (Ibidem).
6 Dintre programele burgheze, acela al guvernării radicale a lui Gh. Panu
(din 1888) este surprinzător de înaintat. In partea economică prevedea fixarea mi-
nimului de salariu, asigurări de toate felurile, interzicerea muncii copiilor, regle-
mentarea muncii femeilor, durata muncii de 9 ore, sindicate profesionale etc. Dar
scopul acestor măsuri, de a face „pe capitalişti să participe la muncă şi pe mun-
citori la capital" era ireal şi soarta acestei fracţiuni, intrată la conservatori în
1897, dovedeşte netemeinicia programului (Vezi : Programul democrat-radical, Bucu-
reşti, 1890, p. 42-45 şi Titu Maiorescu, Istoria contemporană a României,
p. 214-215).
Pentru perioada de după 1900 menţionăm „Manifestul program" al liberalilor
şi „Programul" guvernului conservator, ambele din anul 1911.
7 Legislaţia ocrotitoare a muncii, în „România muncitoare", nr. 43, 31 de-
cembrie 1906.
8
M. Gh. Bujor, O statistică, în „România muncitoare", 24 iulie 1905.
http://cimec.ro
346 DUMITRU RUSU
feritoare la munca copiilor 9 , prima asociaţie generală a muncitorilor

din România (1872) urmărea, printre altele, „de a combate tot ce e
rău şi vătămător lucrătorU.or dtn orice punct de vedere ; de a apăria,
pe foat.e căi.le legale şi drepte, interesele, bineînţeles, :ale lor" 10 •
Deceniul al !X-lea mocc-hează deja un început al adevărat.ei bătă
lii de clasă dintre proletariat şi clasele asupritoare. Acum dobîndirea
unei legislaţii asupra muncii ocupă un loc din ce în ce mai însemnat
în acţiunile greviste, demonstraţii, presă şi publicaţii. Primele programe
socialiste din 1880 şi 1886, pe lîngă revendicările generale, cuprindeau
şi unele cerinţe menite să asigure muncitorimii condiţii optime de muncă
şi trai 11 •
După 1890, intensificarea acţiunilor muncitoreşti, sărbătorirea zilei
de 1 Mai, ca simbol al lUJptei pentru drepturi şi libertăţi, dau un con-
ţinut cuprinzător şi un caracter naţional luptei pentru legiferarea drep-
turilor şi libertăţilor cerute de muncitori. „Manifestul program al parti-
dei munciitorilor" din martie 1891 12 este un prim document al mişcării
muncitoreşti şi socialiste care, referindu-se direct şi la „proteguirea
muncii", formula cererile „practice mai de căpetenie" pentru muncitorii
din industrie : „O lege pentru proteguirea muncitorilor în ateliere şi
fabrici ; regulame11itarea repausului diuminici·le şi săr.băitorilor inspecţia
sarni.tară a condiţiHor în care se face munca ; oprirea muncii copiilor
pînă la 14 ani ; regulamentarea muncii femeilor; aSigurarea împotriva
ae:eidentelor, asigurarea pentru vremea bătrirneţelor" 13 • Aceleaşi ·idei
le vom găsi în 1893 ca elemente de seamă ale programului vHtorulu•i
partid al muncitorilor u.
Rezultat al evoluţiei politice şi ideologice a mişcării muncitoreşti,
programul Partidului Social-Democrat al Muncitorilor din România din
1893 15 este documentul cel mai complet din toată perioada pînă la
1900 în ceea ce priveşte cerinţele pentru o legislaţie a muncii. ln mod
foarte clar şi fără echivoc, în partea generală a programului, pe lîngă
„Garantarea dreptului nemăriginit la întruniri, asociaţii, greve în oraşe
şi în sate" se cerea „Luarea de măsuri riguroase pentru a face ca legile
9 Tipografii cereau să se admită la lucru un număr limitat de copii şi numai
de la 13 ani în sus, copiii admişi la lucru să aibă 4 clase, să nu fie făcuţi imediat
paginatori (I. S. Vasilescu (Ploieştean), Un adevăr, „Analele tipografice", 15 ianuarie
1870 (După vol. Presa muncitorească şi socialiştii din România, vol. I, (1865-1900),
Partea I (1865-1889), Bucureşti, 1964, p. 14-15).
10
„Lucrătorul român", nr. l, 5 noiembrie 1872, p. 1 (Prospect).
11
„Primul program al cercurilor muncitoreşti din 1880" prevedea : „Asigu-
rarea tuturor oamenilor muncii de ambe sexe instrumente de muncă şi prin
urmare a mijloacelor de existenţă. Asigurarea existenţei în timpul de boală şi
bătrîneţe. Impărţirea muncii fizice şi intelectuale astfel ca omul să se poată dez-
volta armonios şi integral" (Documente din mişcarea muncitorească 1872-1916,
Ediţia II-a completată, Bucureşti, Ed. C.G.M., 1947, p. 30). Programul din 1886,
atît prin unele vagi prevederi cit mai ales prin larga expunere de motive se
referea şi la situaţia muncitorilor. (Ce vor face socialiştii români? Expunerea
socialismului ştiinţific şi programul socialist), în : „Revista socială", nr. 8, şi 9,
septembrie 1885. După Presa muncitorească şi socialistă din România, (1865-1900),
partea I (1865-1889), p. 328-363).
12 „Munca", nr. 3, 10 martie 1891, p. 1.
13
Ibidem.
14
I. Nădejde, Programul nostru, în ,.Calendarul muncii" din 1892.
15 Documente din istoria mişcării muncitoreşti din România 1893-1900,
Ed. pol., Bucureşti, 1969, p. 50-60.
http://cimec.ro
MIŞCAREA MUNCITOREASCĂ ŞI LEGISLAŢIA MUNCII (1893-1914) 347
să fie aplicate şi ca egalitatea înaintea legilor să ajungă o realitate" 16 .

In partea economică a programului „pentru proteguirea clasei munci-
toare industriale" se cerea 8 ore de muncă, desfiinţarea lucrului cu bu-
cata, copiii sub 14 ani să nu fie primiţi la muncă, desfiinţarea muncii
de noapte, repaus duminical, inspecţie sanitară a condiţiilor de muncă,
reglementarea muncii femeilor, asigurarea pentru bătrîneţe, o jurisdicţie
a muncii şi certificare de capacitate pentru ucenici 17 • După 1893 alte do-
cumente ale partidu1ui vor întări aceste prevederi 18 , pe baza cărora se
spera că se va putea „să se înceapă o dată era legalităţii în România" 19 •
De asemenea, mişcările greviste şi alte manifestaţii muncitoreşti
din ultimul deceniu al secolului trecut revendicau îmbunătăţirea situa-
ţiei muncitorilor şi măsuri pentru ocrotirea lor. Semnificative în această
pr:ivjnţă s1nt cererile fonnu~ate de lucrătorii grevişti din ponturile dru-
nărene 29 şi de tipografii din Bucureşti 21 : încheierea unui contract de
muncă care să reglemenlteze durata muncii şi sailariiul, respecbarea repau-
sului duminical, proteguirea copiilor din fabrici, asigurarea contra acci-
dentelor ş.a.
Progresele mişcării muncitoreşti din 1904-1906, prin întărirea or-
ganizaţiilor sindicale şi promovarea ideilor socilaHste vor ridica pe o
nouă treaptă şi cerinţele maselor muncitoare referiitoaire la legislaţia
muncii.
Precedată de o intensă propagandă muncitorească şi socialistă în
direcţia necesităţii urgente a reglementării relaţiilor de muncă, prima
conferinţă sindicală, din august 1906, precizează sensul şi conţinutul
luptei maselor muncitoare pentru o legislaţie a muncii. In spiritul ra-
portiu1ui şi discuţiilor referiitoare la „Legislaţia muncii" 22 (ultimul punct
din ordinea de zi), „Rewluţia privitoare la legislaţia munci1i" sinteza
poziţia faţă de această problemă. Menirea legislaţiei muncii era „de a
da putere de lege îmbunătăţirilor pe care muncitorii au izbutit să le
smulgă de la patroni" şi a le extinde „deopotrivă în toată industria,
pentrn..1 toţi murnoiticmi:i" 2:1. Cu privirre la sfera de cuprindere, se cerea
„înfiinţarea unei legislaţii ocrotitoare a muncii, care să protejeze toate
categoriile de muncitori - atît femei şi copii cit şi bărbaţi - prin li-
mitarea orelor de muncă, prin crearea unui repaus săiptămînal, regle-
mentarea mum:!ii de noapte, muncii suplimentare şi prin păstrarea tu-
turor condiţiilor de igienă modernă în toate industriile şi mai ales în
industriile insalubre" 24 •
16 Ibidem, p. 57.
17 Ibidem, p. 58.
18 Ibidem, p. 329-330, 539, 600-604, 781-782 etc. ; Arhiva Institutului de
ştiinţe istorice şi social-politice, cota MM 1895, doc. l, inv. 2027 ; cota MM, 1898,
doc. 1, inv. 2030.
19 Scrisoarea lui I. Nădejde către P. Muşoiu din 27 august 1890, în : Arhiva
C.C. al P.C.R., fond nr. 8, dosar 4316/2, f. 3.
20 Lazăr Măglaşu şi Nicolae Deleanu, Istoricul mişcărilor muncitoreşti din
porturi, Bucureşti, 1932, p. 36-57.
2 1 „Lumea nouă", nr. 7, 3 ianuarie 1899, p. 1 ; nr. 9, 17 ianuarie 1899, p. 3 şi
„Supliment la ziarul „Lumea nouă" din aprilie 1899.
22 Vezi lucrările conferinţei sindicale din 1906 în „România muncitoare",
nr. 25-26, 20-27 august 1906.
23 Ibidem.
24 Ibidem.
http://cimec.ro
348 DUMITRU RUSU
Dezbaterile conferinţelor socialiste din 1907 şi 1908, împreună cu

proiectul de program al Uni unii Socialiste din România, publicat în
1907 25, au completat substanţial tabloul revendicărilor imediate ale
clasei muncitoare care îşi vor găsi cea mai cuprinzătoare formulare în
programul Partidului Social-Democrat din 1910 2a.
Programul Partidului Social-Democrat, reconstituit în 1910, era un
program minimal 27 • Toate revendicările aveau în vedere obiective ime-
diate, legate de transformarea burghezo-democratică a ţării, fără însă a
se pierde din vedere idealul miai îndepărtat -- societatea socialistă - .
După votul univerS1al, primul act al „programului politic", se mai cerea
desfiinţarea legi'i expulzărilor, votarea unor legi oare să asigure exerci-
tarea drepturilor politice tutur:or cetăţenilor ţării, reorgani:rarea învăţă
mîntului, impoziite directe şi progresive pe averi ş.a. 211 • „Programul eoono-
mic" cuprindea 27 de revendicări care începeau cu „desfiinţarea legi-
lor care restrîng dreptul de asociere şi grevă" şi continua cu recu-
noaşterea sindicatelor ca persoane juridice, introducerea contractului co-
lectiv, ziua de muncă de 8 ore, repaus duminical complet, interzicerea
muneii pentru c::>piii sub 14 ani, legii ocirotiitoare pentru ucenioi şi mi-
nori, desfiinţarea legii meseriilor, crearea inspectoratului muncii, asi-
gurarea muncitorilor „contra accidentelor, boalei şi lipsei de muncă",
fixarea minimului de salar etc. 29 •
De asemenea, principalul ziar muncitoresc al vremii „România
muncitoare", a făcut o amplă prezentare a cerinţelor asupra reglemen-
tării muncii, într-o serie de articole din perioada 1908-1912 30 . Pornind
de la necesit<1ţile interne, rel iefînd şi realizările din alte ţări, se arată
1
amănunţit ce legi sînt necesare pentru muncitorii din ţara noastră.

După 1910 se vor consolida organizaţiile politice ale clasei munci-
toare, paralel cu grija pentru apărarea şi întărirea sindicatelor, lovite
prin „legea scelerată" din 1909. Atenţia sporită acordată acum luptei
pentru obiective mai largi, preocuparea faţă de principalele aspecte ale
situaţiei internaţionale şi politica externă a guvernanţilor noştri, nu vor
slăbi acţiunhle în vederea obţinerii de legi favorabile maselor muncitoare.
Una din principalele forme de lu:ptă pentru îmbunătăţirea condi-
ţiilor de muncă şi viaţă o constituie mişcarea grevistă. Con.tinuînd valul
luptelor revoluţionare din deceniul anterior, în anii 1910-1914 acţiu
niile şi grevele munciitor·eşti cresic numeric şi oa intensitalte. Numai din
ianuarie 1910 pînă la 1 iulie 1912 au izbucnit 126 de greve, la care au
participat 35.366 de muncitori, totalizînd 530.245 de zile grevă 31 • Intre
25
„România muncitoare", nr. 41, 6-19 decembrie 1907.
26 Documente din istoria mişcării muncitoreşti din România 1910-1915,
F.d. pol., Bucureşti, 1968, p. 11-42.
27 Detalii asupra nivelului ideologic al programului din 1910 vezi în : Nicolae
Copoiu, Refacerea Partidului Social-Democrat din România (1900-1910), Bucureşti,
1966, p. 264-269.
· 28 Documente din istoria mişcării muncitoreşti din România 1910-1915,
Ed. pol., Bucureşti, 1968, p. 19, 25-33.
2u Ibidem, p. 36-39.
30 Referitor la legislaţia muncii, gazeta „România muncitoare" a publicat,
pe lingă alte numeroase materiale, două seriale sub titlul Legislaţia muncii, m
noiembrie-decembrie (1908 (între numerele 52-58) şi februarie-iulie 1910 (între
nr. 104-105 şi 1-30).
http://cimec.ro
MIŞCAREA MU'.>ICITOREASCA. ŞI LEGISLAŢIA MUNCII (1893-1914) 349
obiectivele centrale, urmărite consecvent de clasa muncitoare, a fost şi

obţinerea un<>r legiuiri de ocPotire a muncii.
O atenţie deosebită s-a acordat acestei probleme şi la congresele
m1mcitoreşti din 1912 şi 1914. Congresul al Ii-lea al partidului şi al
IV-lea al sindicatelor din 1912, analizînd conţinutul şi aplicarea legilor
privitoare la muncă, elaborate pînă la acea dată, au formulat un program
amplu de revendicări care trebuiau să-şi găsească locul în actele nor-
mative ale statului 32.
Către finele perioadei în discuţie, problema legislaţiei muncii a fost
pe larg dezbătută cu prilejul celui de al V-lea Congres al sindicatelor din
ianuarie 1914. Delegaţii prezenţi la Congres, reprezentînd întreaga clasă
muncitoare, au discutat problemele referitoare la înlăturarea legilor ex-
cepţionale şi a celor antimuncitoreşti, lipsa de lucru, munca femeilor şi
copiilor. asigurările sociale 33 . Rezoluţiile finale ev.idenţiază străduinţele
mişcării muncitoreşti, atît pentru îmbunătăţirea şi aplicarea legiuirilor
existente, cît şi pentru cucerirea de noi măsuri legislative atît de nece-
sare maselor muncitoreşti 3 ~.
In concluzie, se impune să precizăm că lupta maselor muncitoare
- în frunte cu elementele muncitoreşti şi intelectuale înaintate- pen-
tru obţinerea de legiuiri octoritoare, este departe de unele tendinţe re-
formiste care s-au manifestat la elementele burgheze cu influenţă în miş
carea muncitorească. Acestea, pornind de la ideea oportunistă a „inte-
grării paşnice", socoteau „că cea mai profundă şi folositoare revoluţie de
făcut în România ar fi instaurarea domniei legilor" 35 .
Contra acestei poziţii, fundamental gre<?ite şi în contradicţie cu
scopul adevărat al luptei muncitorilor, va pleda întreaga mişcare mun-
citorească prin îmbinarea armonioasă a luptei pentru revendicări ime-
diate cu acţiuni îndreptate contra orînduirii de stat burgheze. De la sfîr-
şitul secolului trecut fruntaşii mişcării muncitoreşti şi socialiste au fă
cut di.S>tincţie clară între lupta pe11'tru revendkări imediate, obţinute în
cadrul orînduirii de atunci şi obiectivul final al luptei proletariatului
contra burgheziei şi moşierimii, înlăturarea orînduirii capitaliste.
O prezentare foarte clară a esenţei, scopdlui şi locului acţiunilor
pentru o legislaţil' a muncii în cadrul luptei generale a proletariatului o
faee, încă de la 1900, de pe poziţiile clasei muncitoare, fruntaşul socia-
list Iosif Nădejde-Amnaşu. In partea a doua a articolului „Reformele
imediate şi socialismul", publicat în „Lumea nouă", Iosif Nădejde, pre-
luînd o idee deja exprimată limpede în documentele mişcării muncito-
reşti 36 , preciza că pînă la transformarea socialistă a societăţii „muncito-
rimea are nevoie de îmbunătăţiri momentane, îmbunătăţiri pe care e
în drept şi trebuie să le ceară claselor stăpînitoaire. Scurtarea zilei de
munrii, repausul duminical, asigiUrarea împo>trtiva accidentelor, salarii mai
ddioaite, participarea la viaţa publkă pr~n votul tmiversal etc., toate sînt
de natură a aduce oarecare amelioirare în starea actuală, muncitorii şi
muncitorimea trebuie să lupte pentru cîştigarea lor.
3 1 Documente din istoria mişcării muncitoreşti din România 1910-1915, Ed.
politică. Bucureşti, 1968, p. 346.
:12 Ibidem, p. 355-362, 370-382.
33 Ibidem, p. 586-593, 604-657.
:14 Ibidem, p. 659-665.
35 I. Theodorescu, Votul unit,ersal, Bucureşti, 1908, p. 4.
http://cimec.ro
350 DU\llTRU RUSU
In lupta pentru aducerea la îndeplinire a acestor îmbunătăţiri nu

trebuie însă să uităm ţelul final al socialismului. Ca factori conştienţi ai
evoluţiei, trebuie să avem veşnic în faţă ţelul către care mergem, pen-
tru ca să putem sprijini tot ce ar putea să grăbea5că evoluţia şi să înlă
turăm tot ce ar putea-o întîrzia. In propaganda noastră trebuie să facem
o permanentă deosebire între mijloace şi scop, între reformele imediate
şi scopul final pentru a nu Ii confundate niciodată. Pentru muncitorime
să nu se reducă socialismul numai la micile îmbunătăţiri pe care le poate
avea chiar astăzi, ci să i se arate clar ceea ce urmărim noi. Să i se arate
muncitorimii că aces·re reforme sînt numai nişte mijloace aplicabile
şi de dorit spre a ajunge la ţinta către oare ne mînă evoluţia, la co-
lectivism" 37 •
Acţiunile maselor muncitoare pe linia revendicărilor imediate nu
vor rămîne fără urmări. In condiţiile dezvoltării mişcării muncitoreşti din
ţaria noastră şi sub influenţa aotivi1tăţii legisLative dilfl alte state 38 , ~n
perioada de la sfîrşitul secolului trecut pînă la începutul primului răz
boi mondial, s-au elaborat un şir de legi şi regulamente menite să re-
glementeze diferite aspecte ale situaţiei muncitorilor şi relaţiilor de
muncă. Dintre acestea, menţionăm legile asupra repausului duminical
(1897 şi 1910), reglemantarea meseriilor (1902), a muncii femeilor şi co-
piilor (1906) precum şi legiferarea asigurărilor muncitoreşti din ianua-
rie 1912.
Cauza fundamentală a legislaţiei muncii din România modernă
prezentată de noi în linii generale, se leagă organic de împrejurările
imediate, partiou:larităţile epocii în care au fost elaborate diferite legi.
Totuşi, atît pe planul cauzalităţii generale cit şi în privinţa factorilor
imediaţi care au determinat elaborarea de acte legislative pentru mun-
citori, rolul hotărîtor a revenit a<'ţiunilor mu111ciltoreşti.
LE MOUVEMENT OUVRIER - FACTEUR DECISIF EN VUE DE

L'ADAPTATION DES LOIS CONCERNANT LE TRAVAIL EN
ROUMANIE, AU COURS DES ANN€ES 1893--1914
RESUME
La legislation du travail, comprenant la totalite des actes normatifs

qui reglementent les rapports entre les ouvriers des industries et les pa-
36 „Manifestul program al partidei muncitorilor", din martie 1891, considerînd
realizarea „programului imediat" un pas uriaş către organizarea socialistă, aprecia,

cu multă exactitate, sensul luptei pentru îmbunătăţiri imediate care, direct sau
indirect, ajută la ajungerea ţelului final, socialismul („Munca", nr. 3, 10 martie
1891, p. 1).
37
I. Armaşu, Reformele imediate şi socialismul (II), în „Lumea nouă",
2 aprilie 1900, p. 1.
38 Perioada 1890-1914 cunoaşte o bogată activitate pe plan internaţional pe
linia legislaţiei muncii. Pe lingă conferinţele internaţionale care tindeau să ajungă

la unele norme internaţionale de legiferare a muncii, se înregistrează o bogată
activitate legislativă în diferite state din Europa (Vezi unele date asupra situaţiei
legislaţiei pe plan internaţional în : Paul Pic, Traite elementaire de legislation
industrielle. Les lots ouvrieres, Paris, 1922, 1043, p.
http://cimec.ro
MIŞCAREA MUNCITOREASCA ŞI LEGISLAŢIA MUNCII (1893---1914) 351
trons, paraît pendant la periode historique des debuts du developpement

des relations capitalistes.
Sans minimiser Ies interets de l'Etat et des patrons lies a l'elabo-
ration de certaines lois, qui accordent la protection aux ouvriers, on doit
preciser que le role decisif, afin de determiner la genese de ces ades lC-
gislatifs, revient, finalement, a la classe ouvriere.
Les conditions aggJ"avees de travail eit de vie des masses ou-
vrieres, la consolidation du mouvement ouvrier grâce a la creation des
clubs des ouvrie:rs (1890) et du premier parti ouvrier dans notre pays
(1893), l'cdairdssemenJt du programme, le renforcement de la lutte de
classe ont contribue a ce que le mouvement ouvrier soit devenu le fac-
teur decisif qui a oblige Ies gouvernements d'adapter Ies lois sur le tra-
vail dans la Roumanie moderne.
http://cimec.ro
http://cimec.ro
CONTRIBUŢIA ORGANIZAŢIILOR P.C.R. ŞI P.S.D. DIN JUDEŢUL
ARGEŞ LA FAURIREA PARTIDULUI UNIC AL CLASEI MUNCITOARE
PETRE POPA
Unificarea mişcării muncitoreşti din România într-un singur partid

revoluţionar a fost rezultatul unei îndelungate activiJtăţi desfăşurate
încă de la crearea Piartidulu~ Comunist Român de către elementele
înaintate ale clasei noastre muncitoare.
„Făurirea în februarie 1948 a partidului revoluţionar unic al clasei
muncitoare, ipe temelia marxism-leninismului, arată tovarăşul Nicolae
Ceauşescu, a asiguriart realizarea unităţii depline politico-organizatorice
a proletariatului - condiţie a exerci.tării de către clasa muncitoare şi
partidul ei a rolului de forţă conducătoare în societate" 1•
Dezvoltarea procesului revoluţionar al unităţii clasei muncitoare a
determ~ruat membrii celor două partide muncitoreşti „să se apropie, să-şi
însuşească o ideologie unică - ideologia marxist-leninistă - metode şi
căi de acţiune comune, demascînd şi îndepărtînd din rîndul'He lor pe
duşmanii uni:tăiţii proletare" 2•
In această importantă acţiune politică s-au încadrat activ şi orga-
nizaţiile P.C.R. şi P.S.D. din judeţul Argeş, oare cu deosebire după
23 August 1944 iau fost prezente ~n toate etapele evolutive ale făuririi
Padidulrui Unic Mundtoresc. fo anii grei ai ilega.Htăţii, muncitorii din
fabrici şi ateHere s-au ridicat totdeauna uniţi pentru a înfrînge teroarea
şi exploatarea, pentru a obţine drepturi şi libertăţi democratke. In
acest sens se remarcă acţiunile desfăşurate împotriva dictaturii mili-
taro-fasciste de către muncitorii de la .bazinul carbonifer Schitu-Goleşti,
Textila fiteşti şi unităţile căilor ferate.
Publicarea la ·1 mai 1944 a manifestului Frontului Unic Munci-
toresc, care făcea cunoscută real1zarea acordului între P.C.R. şi P.S.D.,
a constiotuit un însemnat mijloc pentru str'îngerea legăturilor ~i desfă
şunarea. oom1Ună a unor acţiuni şi de căltre ol'ganimţiile celor două
partide muncitoreşti din judeţul Argeş.
Nicolae Ceauşescu, Expunere la adunarea solemnă din 7 mai 1971. Bucureşti,

1
Ed. politică
p. 23.
2 A. Petric. Gh. Tuţui, „Uni/. mişc. muncit. din Român. Buc. 1968 Ed. Acad.
R.S.R. pag. 7.
http://cimec.ro
354 PETRE POPA
Imediat după 23 August 1944, se reorganizează .în condiţii legale

aC'tivitateia ocgial1'i·zaţiei P.C.R. din oraşul Piteşti, în cadrul că·reia a
a~tiviat ca secretar muncitorul armurier Petre NăS'tăsescu şi se formează
în oas.a ia·voC'atului cu vederi democratice Teo S'lmioniescu, Comi:t0tul
local al Blocului Naţional Democratic, oare a reunit reprezen' an ţii celor
două partide muncitoreşti, precum şi ai ialtor organi·zaţii poHti-oe iinter·e-
satc în rezolvarea unor probleme vitale pentru România.
Ion unită1ţi1e eoonomi·ce mai mari din judeţul Argeş iau fiinţă co-
mitete de Front Unic - organisme poliltiioe oare vor a.duce o insemna1 tă
contribuţie la desfăşurarea :acţiunilor revendicative pentru intăriirea con-
trolului muncitoresc şi sporirea producţiei, pe111tru apropierea ipalitică
a organizaţiilor P.C.R. şi P.S.D. Faptul că în judeţul Argeş, .principala
caraolJeristiică a .formării şi activităţii organizaţiilor sindfoale munaiito-
reşti a constituit-o unitatea de acţiune, incHferent din -oe organizaţie
poHtdcă a clasei munci toiare făceau parte membrii sindica:IJelor, ta repre-
1
zentat o 'bază sigură pentru evoluţia firească favorabilă, spre formarea

Partidului Unic al clasei munci'toare. Aşa se explică faptul că deşi puţin
numeroasă, acţianînd strins runită, clasa muncitoare <lin judeţul Argeş a
reuşit să estompeze şi să .infrin'gă reacţiunea, să dŞtige masele largi
populare.
Astfel, munciltorii de la Textiiia GăV'alilla şi Depoul C.F.R. din
Piteşti se organizează la începutul lunii septembrie 1944 lin sindicate
unite, care sprijină activ:i,taiteia oomiitetelor de fabrică 3 • Sub titlul „MUlll-
citorii de la Concordia - &hitu Goleşti s-au organimt", ziarul „Scîn-
teiia" anunţa că : „în ziua de 17 septembrie a avut loc adunarea pentn.1
alegerea comiitetului unic de fabrică ... S-Q reuşit să se obţină în scurt
timp o mai bună aprovizionare, concedii de odihnă, organizarea unui
coonom!at, lupta însă va. continua." 4 •
Şi în oriaşul C. de Argeş se acţionează în strînsă unitiate de către
mlllncitori pentru realizarea dezideratelor etapei respective. Aşa de
exemplu „în ziua de 118 septembrie 1944 nmnciitorii şi meseriaşii de la
Centrul de Exploatare forestieră şi C.A.P.S. - arată „Scînteia." - s-aru
organiza•t în s1indioate unice, alegînd şi comitete de fabrkă. Ei au ·înţeles
astfel că singurul drum de salvare al muncitorilor de la situaţia grea
în care se zhat es:te drumul organizării şi al uni'tăţii depline, pentru
o vi 1aţă mai bună şi mai demnă" 5.
La 4 octombrie 1944 are loc .}ia Ptteştii o consfătuire a social-demo-
craţilor din judeţul Argeş, cu care prilej se reorgiam.izează comi l:etul 1
judeţean formiat din 12 membrii, avînd în frunte pe Traian Nov.aoovid

şi Radu Pojacevschi. „Continuând o veohe tradiţie d€'1Jlocrată ce pur-
cede incă d~n m~ de redeşteptare de lia 1848, se arată în mani-
festul adoptat cu aoest prilej, Argeşul s-a afirmat din primele zile oe
au urmat după 23 August 1944, pe primul plan al luptei pentru princi-
piHe democratice. As.tăzi, după înlăturarea dictaturii, social-democraţii
din A11geş luptă cu tărie pentru o reală libertate şi unitait:e de acţiune
a poporului" 6 •
3 Arhiva Comit. jud. P.C.R. Argeş fond. 1. dos. 1. p. 9.
4 Scînteia nr. 3, an. I, 23 sept. 1944, p. 3.
5 Scînteia nr. 12, an. I, 12 oct. 1944, p. 2.
8 „Libertatea" an. I. nr. 39 din 5 oct. 1944, p. 3.
http://cimec.ro
FAURIREA PARTIDULUI UNIC AL CLASEI MUNCITOARE 355
Intre organiz.iaţiile P.C.R. şi P.S.D. din judeţul Argeş se ajunge

din multe ipuncte de vedere la o identttate de vederi, ceea ce permite
or.ganizar€1a în .Pi1teşti, fo ziua de 15 octombrie 1:944 a unei mari întru-
niiri politice .şi apoi consiti'truirea la 23 octombrie 1944 a Consiliului ju-
deţeain Argeş al Frontului Naţional Democratic.
A!tenţia acordată programului de luptă al !Frontului Unic Munci-
toresc de către 'll!O.ele .comitete ţărăneşti a reprerentat o cale însemootă
penitru făurirea ialiJanţJei muncitoreşti-ţărăneşti ..In acest sens se remarcă
de exemplu actiV'itaitea desfăşurată de ţăranii din comuna Deşti, care
printr-o scrisaare adresată ziarului „România Liberă" în ootombri~ 1944,
anU1n.ţJau „aderăm 1a Plartforma Frontului Unic MuncH:ore5c şi solicităm
spri.jin pentru orgarnJi'.llarea cooperativei, obţinerea de izla'Zllri şi organi-
zarea învăţămîn;tulu:i ia.gri.col" 7 •
Miliitînd ipentru un guvern al Fron'tului Naţional Democrartk, mun-
citorii din judeţul Argeş, masele la1rgi populare par'ticiipă cu însufleţire,
că·lăuzite de 1aool•eaşi scopuri la ·impunătorul miting din 15 octombrie
1944 din Bazinul carbonifer al judeţului Muscel 8 la demonstraţia de la
Piteşti din 2 .decembrie 1944 9 , la iaidunarea comună a muncitorilor de
la J.A.R. şi SchltJu-Goleşti din 1 decembrie 1944 10, sau la adunarea
popul.ară din iPitteşti din 4 februarie 1945 11 , în cadrul cărora :au luart:
cuvîntul atit oorn.unişti cî1t şi socialişti, cerind cu insistenţă într-un glas
aderarea la µla.tforma Fronitiului Unic Muncitoresc, reali.Z'Sre:a progra-
mului de luptă popul.ară.
1nstaurarea guvernului democrat-popular condus de dr. Petru
Groza a favorizat lupta unită a celor două orgianizaţii muncitoreşti
pentru susţinerea înfăptuirii reformei agrare, refacerea economiei locale,
distI"l!să in parte de război, precum şi penitru a determina îmbunătăţirea
conducerii prefecturilor şi primăl'iilor C'll elemente demooraite.
Astfel, în martie 1945, devine prefect al fost.uluii judeţ Argeş, avo-
caitul 'Deo Simionesou, ilar în fos'tul judeţ Muscel - Ion Nacotescu, re-
priezenitî1nd forţele politice grupate în F.N.D. ln aprilie 1945 conducerea
primăriei ora·şului .Piteşti va fi prelU1ată de comunistul Petre Năstă
sescu, cea a oraşului Cîmpulung-Muscel de căit.re social-democratul
Nicolae Cernescu, ·iar 1a Curitea de Argeş devirne ajutor de primar Ion
J.'iam.1 tot din partea P.S.D. 12 •
A continuat şi s-a întărit colaborarea de front unic dintre organi-
zaţiile locale din Argeş ale P.C.R. şi P.S.D. cu toate că uneori se vor ma-
nifesta şi slăbiciuni ale acestei colaborări fără a fi însă afectată lupta
generală pentru rezolvarea problemelor fundamentale ale revoluţiei.
A.Sitfel, Cili prilejul întruniirii ,puhlioe din 22 iaprilie 1945, la care participă
un însemnat număr de membri ai ambelor partide, se discută favorabil
programul de guvernare democratică 13 •
7 „România Liberă" nr. 67 din 21 oct. 1944, p. 4.
8
,.Libertatea" an. I. nr. 55 din 21 oct. 1944, p. 4
9 ~rhiva comit. jud. P.C.R. Argeş fond. 1 dos. 6 ; p. 12.
10 „Scînteia" an. I. nr. 88 din 18 dec. 1944, p. 3.
11 „Scînteia" an. II. nr. 135 din 9 febr, 1945 p. 5.
12 Arhiva Comit. jud. P.C.R. Argeş fond. I. dos. 5, p. 4 şi „Libertatea" an II.
nr. 181 şi 203 din martie şi aprilie 1945.
13
Idem., dosar 4, p. 47.
http://cimec.ro
356 PETRE POPA
Organizaţiile din Argeş ale P.C.R. şi P.S.D. acordă o deosebită aten-

ţie pregătirii şi desfăşurării sărbătoririi primului 1 Mai liber, din anul
1945. Forţele politice unite în frontul Unie Muncitoresc, reuşesc să con-
fere sărbătoririi ac:'estei zile o amploare şi o orientare deosebită în spri-
jinul întăririi cuceririlor revoluţionare, al unităţii de voinţă şi acţiune a
elementelor m unei to re şti.
Din orCi.'iul PHeşti, unde se hotărăşte să se desfăşoare o amplă de-
monstraţie. se lansează de către comitetul Frontului Unic MtLnci:toresc un
semnific-ativ şi elocvent manifest prin care cetăţenii ereu chemaţi '1.a
sărbătorirea acestei zile sub semnul susţinerii guvernului dr. Petru Groza
şi a reformelor democratice, a mobilizării maselor la o susţinută luptă
politică împotriva forţelor reacţionare 14 .
La 29 mai 1945, se desfăşoară la Piteşti o nouă întrunire a condu-
cerii oelor două organizaţii judeţene unHe în cadrul F. U.M. cu care prilej
se reafirmă ho'tărîrea [or de a sprijini guvernul şi de a veghea la apli-
carea neabăitută a legilor noi economice 15 .
In 1ulie 1945, este relevarntă hotărîrea tineretului muncitoresc din
Piteşti de a se strînge legăturile dintre organizaţiile U.T.C. şi U.T.S. în
cadrul F.U.M. colaborare „bazată pe reciprocitate, oare poate fi o garan-
ţie de vHtor a solidari'tăţii <tineretului 'În slujba poporului 16 .
Se întăreşte totodată uni tatea muncitorilor celor două partide în
1
cadrul mu1tiplelor acţiuni sindiaale. Numărul oelor organizaţi în sindi-

cate se ridiică în judeţul Argeş 1a jumătatea anului 1945, la peste 5 OOO.
Intre 28-31 mai 1945, delegaţi dfo Argeş şi Muscel sîlllt prezenţi la
şedinţele pe tiară ale Conferinţei Generale a Muncii. Ziarul „Libertatea",
organul de presă al P.S.D., evidenţiază frecvent acţiunile desfăşurate în
vara anului 1945 de către Frontul Unic Muncitoresc din judeţele Argeş
şi Muscel, atît pe plan politic, dt şi pe plan economic, soeial şi cultural.
Conferinţa Naţională a P.C.R. din 16-21 oatombl"ie 1945 a prilejui•t
muncitori'lor din Argeş, maselor la:rgi populare, manires1a.rea unirt:ară a
adeziunii lor faţă de planul îndră:zmeţ ai aces·bui prim forum •politic al
comuniştilor români. In adunări organizate de către comitetele Frontului
Unic la Intreprinderea Textila, unHăţile căi:lor ferate, de exploatare a
cărbunelui sau prelu<'rare a lemnului, muncitorii şi-.aiu spus deschis şi
viguros cuvîntu.J, hotărîrea lor fermă de a oontribui la realizarea epocale-
lor hotăriri privind transformarea innoiltoare a economiei şi vieţii ţării
noastre. Programul de lucru al partidului eomun~st avea cu aitît mai mu:lt
ecou în judeţul Argeş, eu cit acest străbun şi bogat pămînt r'.)mânesc er·a
insuficient valorifkat.
La sfirşitul anului 1945 şi începutul anului 1946, „problema prin-
cipală a relaţiilor dintre P.C.R. işi P.S.D. a fost ~a a pregăotirii pentru
alegerile .parlamentare" 17 • In această vastă şi hatărltoare încleştare
politică, organi'zlaţiile din judeţul Argeş ale P.C.R. şi P.S.D. au dovedit
o iprerenţă aiotivă, permanentă şi cu o mare •irnd'lui:enţă, în rîndul maselor
de alegători.
1
4 Idem, dosar 12, p. 40.
15
Idem, dosar 7, p. 1.
16 Idem, dosar 9, p. 31.
17
A. Petric, Gh. Tuţui, L.c„ p. 89.
http://cimec.ro
FĂURll\EA l>Al\TIDULUI UNIC AL CLASEI MU!'ICITOARE 351
Cu prilejul plenarei lărgite a Comitetului judeţ.ean Argeş al P.C.R.

din 10 ianuarie 1946, se stabilesc noi măsuri pentru înităI"irca colaborării
în cadrul -Frontului Unic Muncitoresc, a comuniştilor cu aripa de stânga
a orgianizaţJiei judeţene socialiste, condusă de Riadu Pojacevschi şi Ion
Betle, în vedel'E'a participării pe :aceleaşi liste în viitoarele :alegeri par-
lamentare 18 •
J_;a începutul lunii februarie 1946 are loc la Piteşti o consfătuire
a conducerii organiz,aţiei judeţene a P.S.D. ou comitetele locale social-
democraite. In cadrul acestei consfătuirii se produce ruptura definitivă
între cei care doreau ooliaborarea cu organizaţia locală a P.C.R. şi sus-
ţinătorii poUtidi de izolaire a sociialiştHor, grupare re'trogradă condusă
de Traian Novacovici, oare între timp devernse prefectul judeţului Argeş.
Un succes remarcabil al forţelor socialiste locale favorabile unirii lin
alegeri cu oomuniiştii îl reprezintă înlocuirea în aprilie 1946 a prefectului
Traian Nowcovici cu Nkolae Constantin, adept al unită.ţii muncito-
reşti 19 •
Cu prilejul sărbătoriri~ zilei de 1 Mai 1946, în PH:eşti, participă

peste 18 OOO de demonstranţi, manifestîndu-se cu hotărire pentru uni-
tatea -clasei muncitoare tn lupta de re!1aoere economică şi pentru infrln-
gerea rnacţiunii. O acţiune asiemănătoare ia.re loc şi lia Cîmpulung Muscel.
Adresindu-se Comitetului Central al Frontulwi Unic Muncitoresc, „în-
treaga muncitorime musoeleană, asigură prin lupta sa unită victoria
cauzei munciforim'.i manuale şi intelectuale 20 • Este şi această manifestare
de la 1 Mai 1946 o dovadă <:>locventă a închegării şi in zona Argeşului a
frontului oomun dintre organizaţiile partidului comunist şi aripa de stînga
a social-democraţilor.
In această perfoadă, activitatea organizaţiilor munciitoreşti din
Argeş este sprijinită îndeaproape de către Emil Bodnaraş, Teoh:ari Geor-
gescu, Ştefian Voitec şi Dumitru Soloman. fo iulie 1946, în judeţul Argeş
erau peste 6 260 muncitori grupaţi în întreprinderi cu peste 100 de sala-
riaţi, marea lor majoritate erau cuprinşi în sindicatele unite, iar o bună
pa:plJe în partidul comunist şi socialist 21 •
Activitatea susţinută a forţelOlr politiioe democnati:ee în cadrul cam-
paniei electorale, forţa organizaţiilor P.C.R. şi P.S.D. din judeţul Argeş,
un-ite în listele electorale, s-a reflectat în rezultatele alegerilor din 19
noiembrie 1946, c;nd majoritatea covirşitoare a votanţilor şi-a exprimat
voinţa i:entru a încredinţa destinele ţării partidelor cu adevărat pro-
gresiste.
In ultimă instanţă, victoria în alegerii ia B.P.D. a fost victoria uni-
tăţii de voinţă şi acţiune a clasei muncitoare, a Partidului Comunist
Român în colaborare cu celel:ai.te forţe democratice. Prin această vastă
şi hotăritoare activitate s-a cimentat mai puternic necesi'ta:tea unirii celor
două partide muncitoreşti într-o forţă politică reprezentativă a între-
gului proletariat român.
Incă de la începutul anului 1947 acţiunile din Argeş ale P.C.R„
legături'le lor cu masele de oam.ern ai muncii sint tot mai frecvente,
18 Arhiva Comit. jud. P.C.R. Argeş, fond. 1, dosar 13, p. 3.

19 Idem, dosar 1a. p. 12.
20 „Scînteia" nr. 516, din 5 mai 1946 p. 3.
21 Arhiva corn. jud. P.C.R. Argeş, fond, dos. 14/1946, p. 5G.
http://cimec.ro
358 PETRE POPA
eforvesieenţa în acest domeniu fiind direct influenţată de măsurile poli-

tice şi organizatorice stabilite de Plenara C.C. al P.C.R. din 8-9 ianuarie
1947. Ca urmare, „Comitetul judeţean P.C.R. Argeş ~şi 1Propu:ne activi-
7.ariea tlllturor oeluJoor de partid, !Întărirea calitativă ia org.ani'Zlaţiilor de
pantid, J'lidtcarea nivelulllli poliJtiic şi ideOilogiic al membrilor săi, inteinsifi-
crea muncii organzaţiilor de masă, colaborianea cu ttoalte organimţiile dm
B.P.D., întărire F.U.M., întărirea comitetelor de faibrică menite să urmă
rească menţtnerea ordinei -şi ridicarea ,producţiei" 22 dbiiective ce demon-
strează o justă oriientare a eforturilor comunişt!ilor din judeţul Argeş
spre probleme de ma1J.·c importanţă.
In vederea .inbensifkăI"ii colaborării or:gan:izaţiilor P.C.R. şi P.S.D.,
în luna ia11Juariie 1947, are loc la Piteşti, o importantă şedinţă a F.U.M.
cu oare prilej „s-:au discutat probleme privind lichida.rea frlicţirunilor între
cele două partide, ffntărirea colaborării F.U.M. în intrepriinderi şi insti-
tuţii, demascarea elemen!telor duşmănoase din cele două partide, oo;nju-
garea efovturilor !Pentru mărirea producţiei, demascarea sabotorilor, apă
rarea avutului întreprinderilor precum şi posibHiitateta organizării şco-
1ilor mixte de cadre" 23 •
Cu acest priilej se evidenţiiază faptul că orgaillÎza.ţiiJe looale ale oelor
două partide munciJtoreşti au o puternim bază de masă, concretiza.tă in
cei 10 679 membri ai si111dicatelor şi peste 9 700 de ţăra111i împroprietă
riţi în judeţul Argeş 24.
Spre sfîrşitul luruii ianuarie 1947 se .reorganizează Comitetul jude-
ţean P.C.R. Argeş, pLenara des:făşurindu-se în prezenţa lui Iosif Ra.ngheţ.
Noul origan ere compus din 23 membri, ca secr~tair fiind re.ales Nicolae
Bădescu ; în ·perioada mali.~unie 1947, ca secretar activează Sîr:bu Nicolae
iar apoi pînă la unificarea d:iin februarie ·1948 - NmC'iu Mari111 25 •
,ln perioada imediat următoare plenarei Comi!tetului judeţean de
parbiid, în oraşele şi satele argeşene se intensifică activi,tat.ea poHtica, de
colaborare a forţelor deimocrattioe, se ia atitudine ihdtărîtă împotri'Va gre-
şelilor unor membri de :partid. Aşa, de exemplu, in martie 194 7, la
moar1a „Fraţii Dumi:trescu" din Piiteşti., sînit înlăturate din rîndurile
pal'tidului comunist unele elemente :fasciste, duşmănoase 26 • In această
pertoo:dă numărul membrilor de partid în judeţul Argeş ajunge la peste
6 OOO, iar ial socialiştilor la cca 7 OOO. In .Piteşti exis·ta.u 1 657 oomuniş.ti,
din caiie 892 muncitori, 56 ţărani, 301 meseriaşi, 51 mte-loectuali, 340
funcţionari şi 17 miJiltari 27 • Un raiport al Comiitetului judeţean Argeş al
P.C.R. apreciază că in urma ool1B1borării forţelor muncitoreşti, democraţia
a.I'e de cî.c;;tigat, se rezolvă mul1te chesbil\.lnÎ şi .îin mediul rural, prin schim-
bări de primari şi notari, bănuîţi ca elemente reacţionare, cu elemente
cinstite şi devota1te democraţiei 28 •
22 Arhiva Comit. jud. P.C.R. Argeş. Fond. 1. dos. 29 (1/1947) p. B.

23 Idem, p. 21.
24 Ibidem.
2s Idem, dos. 32, p. 101
26 Idem, dos. 37, p. 12.
21 Idem, dos. 29, p. 205.
2s Idem, dos. 29, p. 269.
http://cimec.ro
FĂURIREA PARTIDULUI UNIC AL CLASEI MUNCITOARE 359
fo acest mod, încă de 1a începutul anului 1947, în judeţul Argeş

se reuşeşte înlocuirea conduooroi'lor ·reacţionare ale c-O'lllunelor cu repre-
zentanţi ai B.P.D., aspect ce va favoriza şi aotivitatea <le unificare a
comuniştilor şi socialiştilor, într-un singur partid puternic.
Apartenenţa politică a conducerii comunelor din judeţul Argeş

în Ianuarie 194'7
I P.C.R.
I P.S.D. I Fr. Plug.
I F.N.P.
l P.N.L
Tălăr.
I
P.N.Ţ.
Alexan-
drescu I Total
Primari 19 13 54 6 20 34 146
Notari 15 B 24 16 19 24 106
Aşadar, un număr de 146 de comune a:le fostului judeţ Argeş erau

conduse de elemente iaparţinînd forţJe1or democrate, aliiate în alegerile
parlamentare, oca 220/o din numărul primal"ilor făceau parte din parti-
dele U1nite in :frontul muncitoresc. O pomţie priorirtară aveau cadrele
1
Fronrtului .Plugarilor şi ale ţărăniştilor dezidenţi, dova.dă a structurii

eoonomi1oe .şi sociale a judeţului în .aooastă per.iJOadă 29 •
fo soopuJ dtnamizării .şi orientării activităţii oomuni'Şitilor din Argeş
spre problemele majore ale etapei respective, lia 16 aprlie 1947 tovară·şul
1
Nicolae Ceauşescu .participă la Ş'edÎIIlţ.a extraordinară a Biroului Comi-

tetului judeţiea.n P.C.R., •cu care prilej se dez;bat ou deosebire aspectele
priViind căile de luptă pentru în.foîngerea definitivă a reacţiunii, munm
de pa11tid la sate şi problema organizării pe baze noi a tineretului 30 •
Această consfăituire de luC'rU a conducerii organizaviiei judeţJene cu
tovarăşul Nicolae Ceauşescu a fost un moment de seamă, deosebit ca
influenţă şi urmări pentru ţinuta activităţii partidului comunist în
această parte a ţării
Masele popu1are din judeţul Argeş, cu deosebire muncitorii d~n
intreprinderi industriale, pa·11tidpă la impunătoare mitinguri organizate
prin acţiunea comună a ambelor partide muncitoreşti, luindu-se atitu-
dine hotărîtă faţă de par.bidele burghezie, fiaţă de politica lor antiguver-
namenitală. „ 1.Ja 18 iulie 194 7, minierii de la Poonari, Hăita.ia, Concordia
1
şi l.A.R., arată „Scinteia", au orgiani~t un mare miitiiing p'I"in oare au

cerut pedepsirea trădăJtori'lor de ţiară, ViOtînd o moţiune în a.cest sens" 31 •
Un mijloc -însemnat pentru fotărirea oola'boră·rii P.C.R. şi P.S.D.
1--ia reprezentat modul în oare .au fost org01llizate alegerile sindicalr-
din 1947.
ln judeţul .Airgieş acţiunea arie loc în perioada 20-29 septembrie
1947, lupta comună ia oomul11iş'tiior şi sooia:l-democraiţilor oferind oondiţii
din ce în ce ma.i :flavoriabi'le pentru trecerea nemijlocită la înfăptuirea
deplinei unităţi p6litioe, 1or:giainiizart:orice şi ideologice ia celor două organi-
zaţii locale ale clasei muncitoare.
29 Idem, dosar 32, p. 269.

30 Arhiva Comit. jud. P.C.R. Argeş. Fond 1. Dosar 29/1947, p. 135.
31 „Scbtc'n" n:-. 875 d:n 20 iulie 1947 p. 2.
http://cimec.ro
360 PETRE POPA
Cu acest pri•lej, in judeţul Argeş s-a constatat un interes şi en.tu-

ztasem deosebit preoum şi o înaltă şi vigilentă disciplină muncitorească,
evidenţiindu-se muncitorii de la C.F.R„ Ţesătoria Română, A.P.A.C.A.
şi s:iindicatul Lemn fures.ti.er din Curtea de Argeş 32 •
In cadrul alegerilor sindicale, care rau :reprezentat un adevărat
examen publirc al colaborării P.C.R. şi 1P.S.D., au existat şi unele raspecte
negative, cum au fost cel1e de l·a Textila Românească din Pi·teşti, dato-
rate insuficiientei pregătirri a -luptei împotriva elementelor reacţionare.
fo fostul judeţ A~, s-au făcut alegeri în ·20 de sindicate, cu un
număr de 12 093 sindicalişti, cu cotizaţia la ~. romi.tetele sindicale din
ÎI11treprindffi, insti.tuţii sau secţii fi1nd formaite din 331 membrii. Noile
comitete aveau următoariea structură după apartenenţă polHică a mcm-
bril:or lor : (sit. statistică).
ln urma aoes·tor alegeri sindicale, s-a constituit consriliul sindical
judeţean A·rgeş, format din 22 membri şi comi:sira locală Ourtea de Argeş,
compusă dim 13 membrii, toţi aceştia făioînd parte din Partidul Comun ist 1
şi P.S.D. 33 .
Elementele social-democrate de dreapta, sciziJOnis·te sau e~ponente
ale grupului tite1ist exclus din Partidul Sooial-Democrat, au suferit în
alegerile sindica:le o înfrîngere zdrobitoare. Acolo unde s_,au manifestat
împotriva oolaborării în front unic, împotriva partJidului unic al clasei
muncitoare, ele aiu rămas în afara or.g1anelor sindicale, ~ cum s-a
întîmplat la unităţile căilor fenate din Piteşti 34 •
Membri în comitete fr. Plug. Neutrii

I P.C.R.
I P.l>.D.
I U.T.M.
I P.N.P.
I I
M:embri 173 32 1 11 7 18
Membri supleanţi 22 14 - 2 2 9
Cenzori 20 7 - 2 2 3
Cenzori supleanţi 3 - - - - 3
Tot a 1 218 53 1 15 11 33
UlUmele Luni ale anului 11947, rbog.ate în evenimente care au pre-

gătit terenul .trecerii Ila revoluţia socilalistă, se caraoteri•zează prin :inten-
sificarea colaiborării dinrtre P.C.R şi P.S.D. şi prin pregă·tirea nemij-
loaită a făuririJ urni.tăţii depline a clasei muncirtoare.
După şediiniţa oomună a rbirouI"iJl.Qr judeţene Argeş ale P.C.R. şi
P.S.D. ţinută în urma işedinţei comune a birourilor politice ale celor două
par,tJ.de, la 27 septembrie 194 7, acţiunile vizînd unificarea se înmulţesc
şi dau tot mai bune rezulta.te. In vederea ipar,tJicipă,rii la Oongresul al
XVIII-lea al P.S.D. din 4-9 octombrie, organi2aţia dtn Arrgeş îşi desem-
neeză patru candidaţi : Emil Diaconescu deputat, Nicol~ Constantin,
Poroşanu fon şi Stănescu M. Ultimul însă va fi înlocuit în preajma
32 Arhiva Comit. jud. P.C.R„ Argeş, fond 1, dosar nr. 34/1947, p. 133.
33 Idem.
34 Raport de activitate al Uniunii sindicatelor C.F.R. Bucureşti 1947 pagina 35.
http://cimec.ro
FAURIREA PARTIDULUI U:-llC AL CLASEI MU:'llCITOARE 361
Congresului, cu Ion Betle, muncitor C.F.R., întrudt se arătase potrivnic

acţiunii de unificare.
La 1 oeombrie 1947, are loc la Piteşti un miting al social-demo-
craţilor din Argeş şi Muscel, la oare participă peste 2 OOO de membri ad
partidului şi alţi cetăţeni din aceste judeţe. „Toţi delegaţii plăşilor şi
onganizaţiilor locale - se arată în moţiunea adopta.tă - :au hotărit ca
la Congres, delegaţii din Argeş şi Muscel să susţină unitlatea celor două
pa1,tirdc, altfel vor fi socotiţi trădători" 35 •
Congresul al XVIII-lea ai! P.S.D. ca.re a hotărit „să se grăbească
făurirea ·uniităţii politice, organizatorice şi ideologice a mişcării noastre
muncitoreşti 36 , a determinat o vie efervescenţă politică in acest sens în
î11Jtreaga ţară.· După Congres, delegaţii din Argeş dezbat rezoluţia în
cadrul a numeroase organizaţii social-democrate, militează pentn1 întă
rirea Frontului Unic Muncdto.resc în toate localităţile judeţului.
In cadrul lucrăr1lor pregă!tiltoare pentru realizarea Paritidului Unic
Muncitoresc, începute .la sfîrşitul lunii octombrie 1947, un loc central îl
ocupă şedinţa biirounHor oPOli!tice a.le P.C.R. şi P.S.D., plenara Comibetelor
centrale din 11-12 noiembrie şi publica.rea platformei program a Parti-
dului Unic Muncitoresc - „etapă superioară in lupta pentru realizarea
uni.tă.ţii depline a clasei muncii:toorie din România,, fundament principal
pe care s-ia reaJizat partidul marxist-leni!nist" 37 .
Este relevantă ati.tudinea membrilor celor două paritide din fostele
judeţe Argeş şi Muscel. Astfel, imediat după publiirarea pla:tformei-
program a P.U.M. se constHuie comisiile mixte judeţene pentru condu-
cerea lucrărilor de unifica.re a organizaţiilor de partid. Din aceste comis ;i
1
au fă.cut par.te Constantin Radu şi Gheorghe Bonooa (P.C.R.), Constantin

Nicolae şi Ion Betle (P.S.D.) pentru judeţul Ar.geş, iar pentru judeţul
Muscel - Gheorghe OhWc şi Ilie Cocev (P.C.R.), Gheorighe Stănculescu
şi Gheorghe Dinculescu {:P.S.D.) 38 •
S-a trecut apoi la constituirea comisiilor locale, pe întreprinderi şi
plăşi pl'Ccum şi la prelucrarea platformei comune a Paritidului Unic
Muncitoresc. „La A.IP.AC.A., C.A.P.S. şi Silva - Morocni, cei propuşi
au foot aleşi în unanimitate, platforma comună a fost primită cu entu-
ziasm şi apreciere. iJn acelaşi fel s-eu petrecut lucrurile '5i la unităţile
textile, la C.°F.H. şi la minieri, in unităţile de învăţămint, iar în zilele
de 7 "1i 14 decembrie 1947 au avut loc adunările în comunele judeţului
în oare cite un ·comunist şi un social-democrat au vorbiit despre semni-
ficaţia evenimentului ce se pregătea, platforma comună fiind primită cu
mare însufleţire" 39 se arată în documentele vremii.
Sub semnul uniităţii depline a membrilor celor două organizaţii
muncitoreşti dfa Argeş şi Muscel, are loc şi sărbătorirea proclamării
Republicii. „Sub lozincile : «Trăiască Republica Populară Română»,
«Trăiască Par.tiduJ. Unic Muncitoresc», imediat după anunţarea prin radio
a procliamărid Republicii, populaţia araşului Cîmpulung - rnundtori,
funcţionari, ţărani din împrejurimi, tineri şi bă:trîni - au manifestat pe
35 Arhiva Comit. jud. P.C.R. Argeş, fond. 1. dos./1947 p. 90.
36
„Libertatea" nr. 943 din 11 oct. 1947.
37
A. Petric. Gh. Tutui l.c., p. 137.
38
Scinteia nr. 988 din 30 noiembrie, 1947 p. 5.
39
Arhiva comit. jud. P.C.R. Argeş fond. 1. dos. nr. 4411948, p. 19.
http://cimec.ro
362 PETRE POPA
străzi, salutînd astfel excepţionalul eveniment 40 • 1ln onaşul Piteşti, „co-

loane de munciitori şi funcţionarii s-au îndreptat spre Teattrul comunal
unde a avut loc un însufleţit miting, la care au luat cuvîntul prilnta-e
alţii Nicolae Constantin - prefectul judeţului Argeş, Gh. Ţuţui - din
partea U.T.M., Toodor iBaohide - primarul oraş.ului Piteşti Stan Arsene-
din partea sindicatelor uni'te, Constantin Nicolau (P.S.D.) şi Mari>n
Ne~u (P.C.R.), dovie<lindu-se încă odată artaşamentul piteştenilor faţă
de politica democrată, faţă de unitatea munciotm:iească" 41 • Un asemenea
miting a avut 'loc şi la Curtea de .Airgeş.
Activitatea •revoluţionară de masă, care a crescut în amploare la
începutul iam.u'lui 1948, a fost puternic stimulată de mtensa muncă poN-
ti<Că ce se desfăşura în 1egătură cu realizarea unităţii clasei muncitoare
în cadrul unui singur partid. Pe ham indicaţiilor C.C. a•l F.U.M. se ela.-
borează 1ins-trl.lJCţiuni priv~nd modul practic de organizare şi desfăşuirare
a :adunărilor generale de un:irficare. Astfel, în perioaldta 8-10 li.ianuarie
1948, s-au făcut pregătiri penitru ra:dunări1e generale, între 10-20 ianuacr-ie
au :avut loc adunări'le mix1te a.le membrilor P.C.R. şi P.S.:D., ialeg~i'le
organelor de condurere pe intreprinderi şi instituţii, constitu~rea celu-
lelor de partid pe secţiuni şi ateliere precum şi alegerea delegaţilor
pent.ru conlferinţele de plăşi şi judeţe, iar între 20-25 :ianuarie au fost
p:rievăz1ute adunări:lte generale judeţene şi ta'legereia delegaţi'lor pentru
Congres 42 •
Organizaţia din Arigeş ia. Partidului ComUtni~t Român a folosi•t ac-
ţiunea de unificare oa un bun prilej penltru a prezenta :r:ealiză'l"ile guver-
nului democr.ait-popular, conţinutul noii forme de stat, exploatarea
poporului român de către guvernele trecute, urrnăriJe .refomnelor agrară,
fiscală şi monetară, ia tradiţiilor de uni,tate aile ·celor două partide munci-
toreşl!i din România. Cu această ocazie, colectivele de muncitori şi-au
asumat noi şi [nsiemnaite anga.j.amoote în producţie, pentru sporirea vigi-
lenţei şi iau votat entuzita5te moţiuni.
Astfel, în monţiuniea adoptată de adunarea generală pentru ale-
gerea comitetului Jocail Piiteşti al P.U.M. se araită, prin•tre altele : „Uni-
tatea clasei muncitoare este .chezăşia dezvoltării .pe drumul libertăţii,
păcH şi bunei s.tări a :poporului rromân, de :aceea moi ne angajăm să
luptăm pentru întări,rea P.U.M. - pa!Iitidul de avangaroă al clasei
mundtoare, să consolidăm cucerirea noii forme de stalt, să sprijtnim
guve:rinul nostru pentm a-şi consolidla poziţiile cucerilte, în obţinerea de
noi viictorii 1pe drumul înfloririi ţării şi reconstrucţiei socilaliste a
României... 43•
ln judeţul Argeş, aişa cum reiese din planul de muncă al Comisiei
judeţenie ia P.U.M. iadunări'le de alegeri s-6u desfăşurat 0Sitfel : în perioda
12-16 ianuarie 1947 au avut loc adunările pe întreprinderi, instituţii şi
în celulele din drcumscr:i'pţii, iar în ziua de 18 ianuarie s-au ţinut adu-
nărtile la ,plăşi .şi pentru alegerea com,iteltelor locale J?irteşti şi Curtea de
Argeş 'LlJl1de s-au stabilit şi delegaţii 1a adunarea gemenală judeţeană.
40 Scîntetia nr. 1011 din 3 ian. 1948 p. 3.

41 Ibidem.
42 A Petric. Gh. Tuţui l.c. p. 155.
43 Arhiva Comit. jud. P.C.R. Argeş fond 1. dos. 44/1948 p. 31.
44 Idem, p. 111.
45 Idem, p. 2.
http://cimec.ro
FAUillllE'.A l'ARTIDULUI UNIC AL CLASEI MU~CITOAl\E'. 363
In unma r.eor.ganizării muncii de paritid pe haza unităţii orgiainiza-

ţiilor P.C.R. şi P.S.D. şi constituirea noilor celule de paritid în ora.c;;ele
judeţului Argieş, ex istau în iianua1J:1ie 1948, un număr de 875 celuLe, dintre
1
care 289 în întreprinderi, 400 în instituţii şi 186 [n car.tiere 44 •

AdUinărHe de la plăşi iau dovedit atenţia aoo11da1 tă de lumea satului
argeşean, uniităţii muncitoreşti. Aşa de exemplu, ia plasa Stoi.ceni, „în
eadrul adunării deosebit d:e populate, se puteau dti pe chipurile partici-
panţilor elanul de dragoste şi entuziasm faţă de evenimentul i.a oare erau
chemaţi să hotărască" 45 • Pentl"ll conferinţa judeţeană Argeş, la plăşi
au fost ale};li 16 delegaţi din iaare 9 reprezentanţi ai P.C.R. In Comi.tetul
local Pi 1teşti au fost aleşi 19 membri din oare 11 comunişti, iar la Curtea
de Argeş, 15 membTTi din care 8 reprezentînd P.C.R.
Conferinţa judeţeană Argeş a Pia~tidului Unic Munciltoresc s-a des-
făşura1t la Piteşti !În ziua de 25 ianuarie 1948. La lucrările conferinţei
au participat peste 100 de delegaţi şi invitaţi diin partea Frotului Pluga-
l'ilor, organiz1aţiilor de femei, !tineret şi sindicale din care 73 erau membri
ai PaJ:1tidului Comunist 4 6•
Adunarea judeţieană a P.U.M. a fost deschisă de reprezentantul
1
P.S.D. - Constanitin NiitX>lau, iar reportul privind unificarea a fost pre-

zenta1t de secl"etarul Com:i·tetului judeţean al P.C.R. - Marin Neacşu.
Diin partea comisiei oontrale de 1pregătire a Cong•resului P.U.M. a parti-
cipat Vasile Ionescu.
La Congresul de unificare a P.C.R. cu P.8'.D. ale cărui lucrări s-au
desfăşurat 'la Bucureşti ·în perioada 21~23 feib11ua.rie 1948 organizaţia
P.U.M. din judeţul Argeş, a trimis urmă<tori.i delegaţi : Oonstantin Hadu,
Ion Chiţan, Stan Arsene, iPiaula Bănică {P.C.R.) ·Şi Constantin Nicolau,
Dumiitru Bogdăinewu, Ilie Pur.cel (P.S.D.) 47 •
Aduniarea judeţeană Argeş a P.U.M. a adoptat o vibr.antă tele-
gramă a.dersat.ă C.C. al F.U.M. în care printre altele se arată „Delegaţii
or:ganizaţiilor .P.U.M. din judeţul 1Airgeş salută au entuziiasm înfăptufrea
Partidului Unfo al dasei muncitoare - ohezăişia democraţiei populare,
a păcii, libertăţii şi bun.ei st.ăl"i a poporului român, şi ne angajăm să
1
luptăm pentru a întări şi apăra unitatea depHnă a clasei noastre munci-

toare" 48 •
Ln ziua ide 1 feb~e 1948, a avut loc la Piteşti adunairea ou acti vul
1 1
de pa11tiid din judeţul Argeş, hotăritJldu-se instalarea Comi:tetului jude-

ţean 1Arigeş al Partidului Muncitoresc RO!Illân, care a preluat conducerea
şi răspunderea întregii munci de partid, oomis'Îla mixtă de unificare înce-
tîndu-'Şi astfel aotivi1Jaltea. Noul OOlll!itet judeţean al P.M.R. era format
din 19 membri (10 proveniţi din organizaţiile P.C.R. ·Şi 9 d~n organiza-
ţiile P.S.D.), ·ca secretar fiind ales Marin Neacşu, care pînă 1aitund înde-
pliniise aooastă muncă în cadrul origanizaţiei jude"ţlene a Partidului
Comunist 49 •
Astrel se realizează ·şi Îlil judeţul AI1geş acţiunea de unificare a celor
două organizaţii locale ale clasei muncitoare. Activitatea susţinută a unor
mi1itanţi de seamă, a origanimţiilor P.C.R. şi P.S.iD. din judeţJul Argeş,
46 Idem, p. 1.
47 Idem, p. 12.
48 Idem, p. 30.
49 Idem, p. 1.
http://cimec.ro
364 PETRE POPA
dovede.şte contri:buţiamaselor muncitoare din Argeş, a membrilor acestor

partide, la finalizarea luptei pentru unitatea polirtiJCă şi organizatorică,
intr-un singur :partid, a clasei noastre mu.ncitore.
Unifiioarea P.C.R. -cu .P.S.D. pe baza învăţăturii marxist-leniniste
în cadrul unui singur partid revoluţionar, a determinat o c~re sub-
stanţială a rolu1ui şi forţei clasei muncitoare, i-a permis acesteia să-şi
îndeplinească cu succes sarcina ~storică de forţă conducătoare în lupta
pentru făurirea noii orînduiri sociale. Acest aldevăr este ilustrat de marile
realizări obţ~nute de poporul român în anii următori, cînd sub condu-
cerea Partidului Comunist Român a asigurat victoria socialismului, dez-
\'oHarca susţinută şi multilaterală a României contemporane.
LA CON'I'RIBUTION DF.S ORGANISATION DU P.C.R. ET DU P.S.D.

DU DISTRICT ARGEŞ A LA CREATION DU PARTI UNIQUE DE LA
CLASSE OUVRIERE
RESUME
Cette etude presen.te - en vertu des documents existents aux

archives politiques du district Argeş, des informations et des commen-
taires indus dans les quotddiens de l'epoque - Ies prindpales adions
enitreprises par les organisetions du Parii social-democrate du district
Argeş en v.ue de la creation du piarti unique de la cliassc ouvriere de
H.ouman~.
On y met en ev:idence, toui .particulierement, les aotivites commu-
nes des deux organi.salt'ions dans le cadre du Front Uniqu.e Ouvrier a
l'oocasion de quelques momen.ts impcmtants de la vie politique du
district : la cons.titution du Conseil local ldu Front natiionail-democrate,
la c-0nquete du pouvoir dans les viUes et les villages, la refonte de
l'economi.e detruite par suite de la guerre, les clections parlementaires
de 1946, les elections sindicales, l'instauration de la Republique. Une
place impotitance y est reservee â la presentation de la realisation pra-
tique de l'organisation du .Parti unique de la classe ouvriere dans le
district Argeş, en fevrier 1948.
Cette etude ajoute des elements nouveaux â la connoaissance de
l 'histoire con.temporaine du district Argeş.
http://cimec.ro
CITEVA TOPONIMICE DIN ZONA ARGEŞULUI
ION MOISE
Deşi o mulţime de toponimice argeşene au fost studiate, 1 mai

rămîn 'incă destule nume de locuri din această zonă care au etimologia
necunoscută. ln acest articol încercăm să elucidăm etimologiile citorva
toponimice argeşene.
Bascov, pîrîu şi sat lingă Piteşti. Considerăm că s-a format din
numele propr.iu bulgăresc Baţko t·u ajutorul sufixu1ui poses.iv bulgăresc
-ov. lntr-o discuţie personală profesorul dr. docent Pan de 1 e O 1 te anu,
care a propus această etimologie, spunea că a întîlnit în „Documente
privind istoria României" numele Baţko. Deşi am cercetat o mulţime de
documente, noi nu am întîlnit acest nume, ceea ce înseamnă că era un
nume rar. Dkţiona~ul onornasitic al lui Stefan Ikev îl conţine 2 •
Considerăm că iniţial toponimul în discuţie a avut forma Baţkov
dol „Valea lui Baţko". ln felul acesta se poate jtustifica sufixuJ posesiv
şi fa.ptu1 că Bascov denumeşte şi un pkiu. Satul întemeiat în această
vale .şi-a luat denumirea de la valea respectivă. Etimologia este neîndo-
ielnic veche bulgară, deoarece s-a format de la un nume bul1găresc cu
sufix bulgăresc, sufix care n-a pătruns în limba română.
ln sprijinul acestei teze vin şi alte fapte. Pe teritoriul acestei
comune se mai găsesc trei toponime de origine veche bulgară : Prislopul
mic (< bg. preslop) a, Glîmbocu <<
v. sl. globoku „adînc") 4 şi Reşca, o poiană
(<bg. recika) „pîrîu") 5 •
In comuna Bascov se găseşte şi satul Scheau. După cum se ştie, în
limba română comună şcheau, scheau (plural şchei, schei) însemna „slav".
Deci şi acest toponim românesc ne indică prezenţa slavilor pe teritoriul
comunei Basco\' în perioada convieţuirii româno-s:lave.
Forma veche a toponimului Bascov este Baţcov. Aşa este atestat în
documente, ca :pîrîu sau ca sat, din 19 iunie 1421 pînă în sec. al XVIII-lea
cînd apare sub forma Bascov.
1 Iorgu Iordan, Toponimia românească, Bucureşti, 1963 ; G. Giuglea,
G. Ţepelea, M. Z. Mocanu, O. Proca, Argeşul în lumina toponimiei, Institutul pe-
dagogic Piteşti, Lucrări ştiinţifice, Piteşti, 1969, p. 79-98.
2 Ştefan llcev, Recinik na licinite i familni ime11a u bălgarite, Sofia, 1969.
3 Iorgu Iordan, op. cit., p. 529.
4 Ibidem, p. 105.
s Ibidem, p. 97.
http://cimec.ro
366 ION MOISE
Acest toponim mai apare în judeţul Argeş sub forma Bascovele

(nume de sat) care este în fond un plural neutru airtlin.1lat al aceluiaşi
cuvînt.
Bratia, rîu, afluent al Riului Tîrgului şi sat în comuna Berevoeşti.
Provine din adjectivul posesiv vechi bulgăresc bratja „a fratelui". Pro-
babil la început cuvîntul avea forma unui substantiv propriu compus
Bratja rek.a „mul fratelui", apoi, cu timpul, al doilea component a căzut
şi in felul acesta adjectivul posesiv bratja s-a substantivizat. In Bulgaria
întîlnim toponimul Bratia ca nume a două vîrfuri în munţii Sredna Gora
(Goleama Bratia „Bratia Mare" şi Malka Bratia „Bratia Mică").
Toponimul bulgăresc se deosebeşte de cel românesc prin accent
(Bratia-Brătia) şi prin faptul că, în timp ce primul provine din numă
rul dual al substantivului brat „frate", al doilea provine dintr-un adjec-
tiv posesi'v format de la substantivul brat.
Pentru prima dată găsim toponimul Bratia atestat de documente
la data de 29 decembrie 1532. De la toponimul Bratia s-a format în limba
română numele de sat Brătieni, cu forma mai veche Brătiani. Locuitorii
satului Brătieni (în 1948 şi-.a schimbat denumirea în Brădulet) aşezat pe
riul Vîlsan, sînt veniţi de pe rîul Bratia. De fapt cuvîntul Brătieni, Bră
tiani iniţial însemna „oameni de pe rîul Bratia" (sufixul -an, -ean arată
originea - băcăuan, bu~ureştean, oltean).
Considerăm cuvîntul Brătiani toponim românesc, deoarece s-a
format în limba română cu mijloace proprii limbii române.
Pojarna, munte în Făgăraş, provine din adjectivul vechi bulgăresc
feminin pozarina „arsă" (vezi 'la Fr. Miklosich pozarina zarea 8). La în-
ceput, probabil, cuvîntul a avut forma Pojarna gora „pădurea arsă", adică
desemna locul unde a ars pădurea. Prin căderea celui de-al doilea com-
ponent (gora) adjectivul Pojarna s-a substantiYizat. In munţii noştri, pe
rîul Valea Rea, afluent al Rîului Doamnei, lingă muntele Pojarna, există
şi hidr.onrimul Balta Pojernii.
Pentru a indica locul unui incendiu în limba română există o mul-
ţime de toponime formate de la c·uvîntul bulgăresc pojar „foc, incendiu" :
Pojarul, Pojorita, Pojărita, Pojorîtele, Pojorta, Pojareţul 7 • In toponimia
bulgară asemenea denumiri sînt şi mai numeroase : Pojara, Pojaraka,
Pojaraşki, dol (Gabrovsko) s, Pojar dcre, Pojeghi (Sev:lievsko) 9 , Pojar dol,
Pojar ele, Pojarişteto (Pirdopsko) 10, Pojarc, Pojaret, Pojarişte, Pojerăn
(M.adansko) 11 • Din toate aices.te toponime numai Pojerăn conţine consoana
n. Nu ştim însă dacă în Pojerăn consoana n este tot sufix adjectival ca în
Pojarna.
Prosia, cătun în comuna Muşeteşti. Provine din adjectivul iposesiv
vechi bulgăresc prosja „de mei". Deci la început toponimul desemna un
loc unde s-a semănat mei. Poate că provine dintr-un substantiv propriu
compus Prosia Poleana „poiana cu mei" sau ceva în acest gen. Toponi-
mul se găseşte într-o regiune de deal unde nu creşte griul. Aici oamenii
6 Lexicon palaeoslovenico-graeco-latinum, Vindobonae, 1862-1865, p. 603.
7 Iorgu Iordan, op. cit., p. 24.
• N. G. Kovacev, Mestnite nazvania v Gabrovsko, Sofia, 1965, p. 145.
9 N. G. Kovacev, Mestnite na:zvania ot Sevlievsko, Sofia, 1961, p. 243.
10 Iordan Zaimov, Mestnite imena v Pirdopsko, Sofia, 1959, p. 243.
11 Gheorghi Hristov, Mestnite imena v Madansko, Sofia, 1964, p. 276-277.
http://cimec.ro
CITEVA TOPONIMICE DIN ZONA ARGEŞULUI 367
cultivă porumb, dar înainte de a se aduce porumbul din America, culti-

vau mei, din care făceau mămăligă. In trecut meiul era hrana de bază a
locuitorilor acestei regiuni. In acest caz este explicabilă apariţia unui
asemenea toponim. In Bulgaria se întîlnese mai des asemenea toponime :
Prosata, Prosenika, Prosenişteto, Proseniţa (Sevlievsko) 12 etc.
Străhareţ, Strehareţ, sat îin judeţul Olt. După părerea noastră în
explicarea etimologiei acestui cuvînt trebuie să pornim de la rădăcina
streah- din cuvîntul vechi bulgăresc streaha, „streaşină". Un apelativ bul-
găresc streahareţ nu există, dar el putea să fi existat, deoarece în cadrul
limbii b~dgare cuvîntul poate fi explicat morfologic : răd. streah- +
su•f. -ar + suf. -eţ. Da.că în graturile bulgă:reşti un asemenea cuvînt nu
există, el poate fi o rporeclă formată de la cuvîntul streaha în legătură cu
cine ştie ce întîmplare din viaţa unui om sau cu cine ştie ce particulari-
tate a vreunui om. După oum se ştie, poreclele se formează foarte uşor
şi se răspîndesc repede. Se înţelege, etimologia propusă de noi este
nesigură, este o ipoteză care poate fi confirmată sau infirmată de cerce-
tările altor lingvişti. Uneori însă şi ipotezele pot .fi luate în seamă.
In curfod lingviştii Institutului pedagogic din Piteşti împreună cu
studenţii vor încheia cercetarea exhaustivă a toponimiei al"geşene.
QUELQUES TOPONYMIQUES DE LA REGION D'ARGEŞ
R:ESUM:E
L'auteur etablit l'etymologie de certains termes de toponymie de

la region d'Argeş : Bascov, Bascovele (du nom propre bulgare Baţko
+ le suffixe bulgare -ov), Bratia (de l'adjecUv possessif bulgare bratja
- „du frere"), Pojarna (de l'ajectif bulgare pozarina - „brulee"). Prosia
(de l'adjectif possessif bulgare prosja - „de millet"), Străhareţ (du sub-
stantif bulgare streaha + Ies suffixes bulgares -ar et -et).

ştiinţifică
12 N. P. Kovacev, Mestntte nazvania ot Sevltevsko, Sofia, 1961, p. 58-59.
http://cimec.ro
http://cimec.ro
N. I. APOSTOLESCU - CERCETATOR ISTORIC
ION DINU
Printre reprezentanţii de seamă ai culturii româneşti de la sfîrşitul

secolului al XIX-lea şi primul pătrar al secolului al XX-lea, se numără
şi profesorul N. I. A p o s to 1 e s cu, om cu o temeinică pregătire însuşită
atît în ţară cît şi în străinătate.
El se remarcă mai ales prin luerările sale de literatură comparată,
fiind socotiit printre primii compa:riatiş:ti ai liiteraturii noastre, p~in
numeroase lucrări de critică literară, de estetică, filologie, folcloristică şi
alte lucrări în proză şi în versuri, recenzii, traduceri, etc.
O pasiune a sa a fost însă şi aceea a studierii unor aspecte din tre-
cutul poporului nostru, scriind lucrări deosebit de valoroase cu caracter
istoric.
Viaţa relativ scurtă - a murit la 42 ani - nu i-a permis însă desă
vîrşirea operei sale, care se anunţa foarte bogată.
N. I. Apostolescu s-a născut la 15 mai 1876 în oraşul Alexandria,
judeţul Telecmn1an, ca firu al Poilixeniei şi al :lui Iancu Apostolescu. D~n
acte doveditoare se constată că înaintaşii săi se aflau de multă vreme în
acest oraş şi că erau oameni cu stare, ocUJpîndu-se printre altele şi cu
negustoria.
Iancu Apostolescu, tatăl scriitorului, în căutarea unei mai bune
chiveriniseli se mută pe la anul 1891 la Bucureşti, locuind în casele de pe
Calea 19 Septembrie nr. 50.
Tînărul N. I. Apostolescu îşi începe clasele primare în oraşul său
natal, Alexandria, şi le continuă la Bucureşti la Liceul „Gh. Lazăr". In
timpul studiilor se dovedeşte a fi un elev foarte sîrguincios şi cu deosebite
înclinaţii pentru ştiinţele umanistice. Este pasionat mai ales pentru limba
rom<înă, limbile străine şi istorie. După obţinerea bacalaureatu1ui se
înscrie la Facultatea de litere din Bucureşti, unde face studii strălucite,
obţinînd licenţa cu menţiunea „Magna cum l1aude". ln ainul 1905 obţine
prin concurs o bursă de studii din partea Ministerului Invăţămîntului, în
baza căreia pleacă la Paris, unde face studii de semantică şi literatură
comparată la Hautes .Etudes şi Sorbona. După situdii:le strălucite făcute
în .oapirtala Franţei, el obţine doctod"atul „Docteur es letrres" (dootorart de
stat) cu cea mai înaltă menţiune (Mention tres honorable de la Facultatea
de litere a Universităţii din Paris).
http://cimec.ro
370 ION DINU
Pe baza diplomei de lkenţiat a·l F1acultăţii de litere din Bucureşti, în

anul 1899 a fost numit profesor secundar pentru limba română, limba
franoeză şi filozofie la Liceul „I. C. Brătianu" din Piteşti, oatedră pe care
o deţine pînă la moartea
sa care a survenit la 2 no-
iembrie 1918.
N. I. Apostolescu s-a
preocupat îndeaproape de
cercetări cu caracter isto-
ric şi arheologic, dînd la
iveală studii foarte valo-
roase, care au darul de a
lămuri unele probleme de
această natură dintre cele
mai controversate. Men-
ţionăm ca cele mai impor-
tante studiile :
1. „Schitul Trivalea".
2. „De pe Valea Ar-
geşului - Insemnări".
3. „Cetăţuile lui Ne-
gru Vodă şi a lui Ţepeş.
Valurile romane : brazde
şi troiene. Sisteme de apă
rare în trecut".
Toate aceste lucrări
au apărut la date diferite
în Revista pentru Istorie,
Arheologie şi Filologie,
organ al Societăţii istorice
române din al cărui colec-
tiv de conducere făcea
parte şi N. I. Apostolescu
alături de istorici renu-
miţ.i ca Grigore Gh. Toct-
lescu, Nicolae Denuşianu,
Fig. 1. N. L •.<\postolescu doctol' în litere de Ia
Sorbona, fost profesor al liceului „Nicolae Bălcescu" Gh. I. Ionescu Gion, N.
din Piteşti Petraşcu şi al ţii.
I. „SCHITUL TRIVALEA'"'
Articolele lui N. I. Apostolescu cu caracter istoric încep cct lucrarea

închinată Schitului Trivalea, apărută în Revista de Istorie, Arheologie şi
Filologie - anul IV - aprilie-mai 1902.
Se fixează mai întîi poziţia schitului care se află aşezat în marginea
de apus a oraşului Piteşti, într-un loc pitoresc, la întretăierea a trei văi,
pe o măgură, de-a stînga şoselei ce pleacă din Piteşti. .Aipoi se citează
http://cimec.ro
N. I. APOSTOLESCU - CERCETĂTOR ISTORIC 371
unele date menţionate de către Gr. Tocilescu referitoare la schit în lucra-

rea sa intitulată „Raporturi asupra cîtorva mănăstiri, schituri şi biserici
din ţară", apărută în 1885. In lucrare se arată că schitul a fost dărîmat
de cutremurul din 1827 şi reconstituit mai tîrziu de către mitropolitul
Nifon. Apostolescu este printre c-ei dintîi rare descifrează pisania primei
C'lăddri din care se desprinde faptul că „Schitul Trivalea" a fosrt înălţaJt
cu nevoinţa lui Var1aam, fostul mitropolit al 'fării Româneşti în timpul lui
Grigoraşcu Ghica". Acest mitropolit a fost înlocuit din funcţie la venirea
pe 1tron a lui Şerban Oantacuz,ino, Inscripţia fiind ruptă, nu se cunoaşte
anul cînd s-a început lucrarea, însă se ·indică sfîrşitul lucrării la anul 1698,
în timpul domniei lui Constantin Brîncoveanu. Din cuprinsul pisaniei
reiese că în a doua jumătate a sec:olului al XVII-lea, în Ţara Românească
!'-au diat lupte penitru scaunul mi.tropolitan între Varlaam, candidatul lui
Grigore Ghica şi Teodosie, candidatul lui Şerban Cantacuzino.
Referitor la frămîntările politice ale timpului şi la schimbările din
scaunul mitropolitan al celor doi pretendenţi, autorul dă citare din „Cro-
nica anonimă" 1 •
Autorul profită de împrejurare şi dă la iveală activitatea bogată a
celor doi mitropoliţi în domeniul literaro-bisericesc. Astfel Teodosie a
îndemnat să se tipărească Evanghelia elino-românească (1694), Floarea
darurilor (1698), Invăţături creştine etc. şi tot în vremea lui s-a tipărit
şi vestita Biblie a lui Şerban Cantacuzino (1688). Varlaam pune să se ti-
părească, în timpul cînd se afla mitropolit, „Cheia înţelesului", în prefaţa
cărei lucrări arată că a adus şi a instalat la Bucureşti „Tipografie" adică
„Tiparyu de tipăritul cărţilor". Cartea amintită cuprinde 18 cuvîntări
pentru duminici şi sărbători alese. are unele ilustraţii, di111tre care se
desprinde şi stema sub care se află versuri compuse de Varlaam.
Se presupune că schitul a existat eu mult înaintea zidirii bisericii
începută la o dată neidentificată şi terminată de către Varlaam la 1698,
în timpul domniei lui Constantin Brîncoveanu. Vechiul schit va fi fost
o bisericuţă de lemn, care, probabil, a servit ca lăcaş de cult pentru lo-
cuitorii din împrejurimi. Varlaam, aşa cum reiese din unele documente,
a început să zidească biserica în timpul domniei lui Duca Vodă, dar fiind
detronat din scaunul mitropolitan, pleacă din ţară călătorind la Ieru-
salim, Sinai şi Muntele Athos, aşa cum reiese şi din pisanie. După re-
venirea sa în ţară şi la scaunul mitropolitan, reîncepe clădirea „ce se
cheamă Măguricea", aşa după cum reiese din actul prin care mitropolitul
întăreşte schitul „ca să ţie satele : Fleşti (Bascov), Groşi, Slătioarele şi
Sămara 2 •
Se citează şi inscripţia nouă scnsa de pictorul reparator şi care
se află înăuntrul bisericii, deasupra intrării. Această inscripţie are ur-
mătorul conţinut: „Acest sfînt lăcaş ce prăznuieşte hramul Sfintei
Treimi : s-a zidit din nou pe temelia cea veche a răposatului în fericire
Varlaam mitropolit : cu toate ce se văd împrejur din nou : în zilele prea
:nălţatului nostru domn Barbu Ştirbei, ou b~neeuvîntia.rea pooasfîntului
miitropolit al '.fării Româneşti, Nifon, şi episcop fiind în eparhia Argeşului
Klimel1Jt, fiind acest sfînt lăcaş cu desăvîrşire ruinat, toate acestea s-a.u
zidit prin osîrdia şi osteneala roviosului arhimandrit Kyr Ierotei, egume-
1 Bălcescu şi Laurian, Magazin istoric pentru Dacia, 1847, T, V/12, 19, 20.
2 Arhivele Statului, „Trivalea", act din 20 ianuarie 1678.
http://cimec.ro
372 ION DINU
nul ace~! ui sfînt schtt. S-au im:·eput toaită zidăria la anul 1854 şi s-au
terminat la anul 1856 - octombrie 20". ln dreapta intrării se află por-
tfletul arhieresc al lui Nifon mitropoliitul, iar în stînga portreitul de călu
găr al rieparatoruLui, Protosinghelul Iroitei:' De încheiat citatul.
Tot pe acest perete sînt scrise cu litere moderne numele pictorilor
zugravi : Răducanu Pîrvulescu, V. Pîrvulescu şi Teodor I\farinescu, şi
anii cînd s-au terminat lucrările : 1856 şi 1858.
Se pune întrebarea, încă nelămurită, dacă reparatorul bisericii este
lerotei (sau Iroftei) Niculescu, mort la 1897 şi înmormîntat în stînga bi-
sericii sau alt arhimandrit necunoscut, ou acelaşi nume.
Schitul Trivalea a fost multă vreme metocul mănăstirii Cozia. Acest
lucru reiese din cărţile bisericeşti aduse la sehit de la mănăstirea şi de
la episcopia Rîmnicului, dintre care pe una se află iscălitura lui Dionisie
edesiarhul din anrul 1810. Schitul a mai foSit închinat mănăstirii
Cotmeana, aşa cum reiese dintr-un act al lui Constantin Mavrocordat,
datat, 18 ianuarie 1831, în care el spune că tatăl său a închinat schitul
mănăstirii Cotmeanl:Cdupă ce nemţii au ocupat ţara de dincolo de Olt şi
mai pe urmă mănăstirii Fedelsciorul în urma jefuirii schitului de către
călugănil însărcinat cu grija lui 3 .
Autorul arată că schiitul s-a terminat de zidit prima dată la 1698,
în timpul domniei lui Constantin Brîncoveanu, domnitor care a fost
strîns legat de oraşul Piteşti şi de împrejurimile sale. Aşa se explică fap-
tul că acest domnitor avea multă dragoste de aceste locuri, se îngrijea
foarte mult de foişorul viilor din Piteşti şi a făcut multe cruci care se
mai văd şi astăzi pe la răspîntii ori pe la Iîntîni, mai ales pe şoseaua
care pleacă din Piteşti spre Ştefăneşti şi Ciocăneşti, precum şi mai de-
parte în regiunea podgoriilor piteştene.
ln încheiere, autorul îndeamnă pe Gh. Ionescu Gion să dea o mai
mare importanţă Schitului Trivalea în proiectata sa istorie a Piteştiului.
Lucrarea are o deosebită importanţă prin faptul <:ă N. I. Apostolescu
scoate la iveală istoricul acestui schit a cărui istorie este strîns legată de
evenimentele deosebite petrecute în Ţara Românească în a doua jumă
tate a secolu1ui al XVII-lea. Astfel facem cunoştinţă cu epoca brîncove-
nească ale cărei efecte binefăcătoare, mai ales în dezvoltarea culturii
s-au răsfrînt şi în această parte a ţării ; pe urmă facem cunoştinţă cu zi-
ditorul schitului, deposC'daltul de scaun, mitrQpoJ.itul Varlaam, cu frămîn
\ările social-politice ale timpului etc.
II. DE PE VALEA ARGEŞULUI. lNSEMNARI
Aoeslt ar.tical ou.prinde trei părţi : a) Negreni, b) despre cetatea lui

Negru Vodă, c) Pe mormîntul lui Radu Negru la Curtea de Argeş, şi a
apăr~ut în revista de Istorie, Arheologie şi Filolog.ie 4 •
a) Partea intitulată „Negreni" începe cu o polemică purtată de N. I.
Apostolescu cu doctorul Augustin Bunea, referitoare la unele date is-
torice. De pildă, A. Bunea, în discursul său de recepţie, care urma să-l
3 Arhivele Statului „Trivale".
4 Revista de Istorie, Arheologie şi Filologie, vol. XII, partea I/1911.
http://cimec.ro
N. I. APOSTOLESCU - CERCETĂTOR ISTORIC 373
ţină la Academia Homână, cînd vorbeşte despre inscripţia cîmpulungeană

a lui Matei Basarab, privitoare la zidirea mănăstirii domneşti de către
Radu Negru, citează din D. Onciul fără să pomenească despre comenta-
riile făcute de B. P. Hasdeu asupra acestei inscripţii cu 25 ani în urmă
şi publicată în valoroasa sa lucrare Istoria Critică. Acelaşi lucru se poate
spune şi despre originile Principatelor Române, unde A. Bunea citează
pe D. Onciul referitor la unele documente care au fost descoperite şi
comentate mai întîi de către Alexandru Hasdeu şi B. P. Hasdeu şi mai
pe urmă de către Onciul.
Altă polemică cu A. Bunea prezen.tată în acest material este legată
de un fel de etimologie a numelui Basarab şi Basarabie, lămurit de către
Hasdeu, dar necunoscut de A. Bunea, cînd acesta îşi scria discursul sus-
amintit. Pe urmă, acelaşi istoric este acuzat că şi-a însuşit fără o cerce-
tare proprie părerile isrooricilor Iorga şi Onciul, referitoare la denumirea
de „Litean" şi „Lituan" care se pres1Upune că vin de la Llitovoi, deşi Has-
deu este de altă părere.
In concluzie, Apostolescu face o aspră critică unor oameni de
~tiinţă, cum este eaz,ul lui A. Bunea, rare, atunci cînd urmăreşte un ade-
văr istoric nu se documentează cu mai multă temeinicie pentru a epuiza
toate izvoarele cunoscute referitoare la problema respectivă.
Citind fragmentul din Istoria Critică a lui Hasdeu, autorul insistă
asupra „legăturii făcute în decursul veacurilor între numele de Basarab,
Basarabia (ca denumire a Ţării Româneşti), blazonul cu trei capete de
arapi (de negri) şi numele de negru atribuit diferiţilor domnitori din di-
nastia Basarabilor. Acest amestec de Basarab, arab, arap şi negru, duce
la arapiza;rea Ţării Homâne~ti în poezia poporană sîrbo-bulgară şi l1a nu-
mele de Kara-Iflak ~i Kara-Bogdan dat românilor de către turci. Ptolo-
meu vorbeşte desp:·c un rîu de la noi cu denumirea de rîul Arab şi se
presupune că acest rîu nu ar fi a.l:tul <lecit Jiul :;.
Se ajunge la concluzia că acest negrism este foarte accentuat mai
ales în judeţul Argeş - partea de ţară din apropierea Oltului şi Făgă
raşului - centrul românismului şi scaun de domnie al primilor Basarabi
cunoscuţi sub numele de Negrii Voievozi. Chiar şi oamenii de rind au
luat şi ei cite ceva din numele şefilor lor.
In argumentarea celor de mai sus, autorul ne redă cele auzite de
el cu ocazia unei excursii făcute pe Argeş în sus. In comuna Corbeni,
penultimul sat de pe Valea Argeşului, sătenii vorbeau de două grupe de
oameni ce locuiesc pe aici : negreni şi ungureni. Chiar şi satele ocupate
de aceste grupe de oameni poartă denumiri aparte, de exemplu : Căpă
ţîneni-U ngureni, Căpăţîneni-Pămînteni; Oieşti-Pămîn.teni, Oieşti-Ungu
reni; Al\x>ş.ti-Păminteni şi Albeşti-Ungureni etc. Explicaţia, după auitorul
articolului eSite urmăitoarea : vechii locuiitor.i, urmaşi ai negrilor voievozi
se numesc pămînteni sau negreni, spre deosebire de noii veniţi de prin
părţile Ardealului ce se numesc ungureni sau albani.
Autorul încheie această discuţie cu părerea că studii folclorice mai
amănunţite ar duce la lămuriri şi mai precise în această direcţie.
5 B. P. Hasdeu, Istoria Critică a Românilor.
http://cimec.ro
374 ION DINU
b) Despre cetatea lui Negru Vodă.
In această parte a articolului său, N. I. Apostolescu insistă asupra

faptului că Ivancu Basarab era numai socrul voievodului român Ale-
xandru Basarab şi nu domnitorul însu!','i. ln acest sens, el dă uirmătOTul
citat din articolul „Basarabii" al lui Hasdeu. „Alexandru, ţarul bulga-
rilor şi Ivanco Basarab, socrul ţarului Alexandru al învecinaţilor negri-
tătari şi domnia săsească şi alţi domni ca dînsul" 6 •
După ce sînt citate două studii referitoare la cetăţile de pe Valea
Argeşului, apărute în Buletinul Monumentelor Istorice, N. I. Aposto-
lescu scoate în relief faptul că Poenarii şi Căpăţînenii nu sînt una şi
aceeaşi localitate. Poenarii, după părerea scriitorului, sint locuitori aşe
zaţi în satul Poenari, alături de palatul şi de un fel de cetăţuie a lui
Vlad Ţepeş. El spune : „Aşa că locuitorii din Poenari, de care vorbesc
de pildă socotelile Braşovului, sînt cei din satul care împrejmuia - la
Poenari - palatul lui Vlad Ţepeş, iar nu fortăreaţa de la Căpăţîneni,
numiită impropriu de la Poenari" 7 •
Comentariul se încheie cu următoarele concluzii : „E deci inte-
re8ant ca ştirile de 1a Poen1al'li să fie împărţi·te cu mul<tă băgare de seamă
în două categorii : 1) Cele privitoare la Poenari şi la Vlad Ţepeş; 2) Cele
care s-ar referi la cetăţuia de la Căpăţîneni, în apropiere de Poenari,
fortăreaţă cit se poate de mică şi neputînd în nici un caz să aibă în
zidurue ei dedt mimai cîţiva oşteni".
c) Pe mormîntul lui Radu Negru la Curtea de Argeş
Aici se vorbeşte despre un postament paralelipipedic aflat în bi-

serica domnească de la Curtea de Argeş şi pe care a fost cîndva aşe
zată statuia lui Radu Negru (Tihomir Basarab), statuie care a fost dusă
la Bucureşti, la muzeul de antichităţi, de către istoricul Grigore Toci-
lescu. Pe acest postament sînt nişte înflorituri pe care istoricul Onciul
le socoteşte flori de crin asemănătoare cu cele ale crinului franţuzesc.
Autorul nu este de aceeaşi părere, însă arată că sint mari asemanari
între împodobirile de pe acest postament şi unele ornamente de la mă
năstirea zidită de Neagoe Basarab. De aici, autorul ajunge la condu-
zia că la împodobirea şi ornamentarea mănăstirii de la Curtea de Argeş
făcută de Neagoe Basarab la un interval de citeva secole s-a ţinut seama
şi de ornamentele de la biserica domnească, de unde reiese că la zi-
direa mănăstirii deja se ajunsese la formarea unei tradiţii artistice în
Ţara Românească. Articolul se încheie cu următoarea concluzie : „Curtea
de Argeş şi alte regiuni împrejmuitoare păstrează încă multe urme fo-
lositoare pentru chestiunile istorice româneşti".
6 Hasdeu, Basarabii, Revista Nouă, anul VI.
7 a, b) Citate din opera analizată.
8 Acest material a apărut în broşură fiind extrns din Revista Armatet,
Bucureşti, Institutul de Arte Grafice „Eminescu", B-dul Elisabeta nr. 6 şi str. Să
rindar nr. 7, 1910.
http://cimec.ro
N. l. APOSTOLESCU - CERCETATOR ISTORIC 375
III. CETAŢILE LUI NEGRU VODA ŞI A LUI ŢEPEŞ. V ALURILE ROMANE :

BRAZDE ŞI TROIENE. SISTEME DE APARARE IN TRECUT 8
Observaţiile cuprinse în lucrarea prezentă, s-au făcut în urma unei

călătorii pe care autorul a întreprins-o împreună cu corpul ofiţeresc
al Regii.menitului „VI, Mihai Viteazul", pe Valea Argeşului, în ziua de
30 iunie 1910 şi a altor cercetări ulterioare.
Autorul arată că cetăţuia de la Căpăţîneni, numită azi a lui Ţepeş,
era socotită în trecut Cetăţuia lui Negru Vodă, aşa cum reiese din afir-
maţiile generalului rus Bauer şi istoricilor Hasdeu şi Sulzer 9 .
Se citează una dintre cele mai răspîndite legende despre cetate :
„Pe spărtura de zid, pe fereastra care se vede de departe, ar fi repezit,
în vîrful unei săgeţi, o scrisoare lui Radu Negru un credincios al lui,
în timpul unei invazii turceşti. Radu Negm, gonit de năvălitori, s-ar
fi ascuns, s-ar fi retras, pe vîrful acela atît de prăpăstios ; omul său îi
vestea prin mijlocul arătat despre mersul lucrărilor în cîmpie" 10 .
ln cele povestite se vorbeşte despre un personaj legendar sub
numele căruia poporul înţelege, spune autorul, pe toţi voievozii Ţării
Româneşti de la primii domnitori basarabi şi pînă la Radu Negru
- 1tatăl Lui 1\!lircea cel Bărtrîn - , aşa după cum o s.pune şi Hasdeu în
Istoriia Critic.:.ă a ll::>mânilor şi în citatul despre Negn1 Vodă din Ety-
mologicum Magnum Romaniae. Asupra acestui domnitor se fac presu-
puneri că ar fi Tihomir Basarabă căruia i se atribuie primul descălecat
al Ţării Româneşti de la anul 1320 şi care este atestat în hrisoave, scri-
~oni, pietre şi clopote sub denumirea de Ion Radu Negm1 V·odă. ln sptri-
jinul acestei afirmaţii sînt citate date din manualul de istorie a româ-
nilor al lui Gr. Tocilescu. Le2enda amintită poate să fie legată de o
luptă dusă în aceste locuri de către Nicolae Al. Basarab, care, deşi nu
va fi zidit această cetate, a refăcut unele monumente de pe Valea Ar-
geşului. Se aminteşte că la anul 1330 Carol Robert, regele Ungariei, a
avut lupte şi a fost înfrînt de către Basarab, domnul Ţării Româneşti,
nu se ştie însă care a fost acest Basarab şi unde s-a dat lupta decisivă.
Pentru lămurirea acestor lucruri autorul citează fragmente din Cronica
anonimă amintită de Şincai pe care a posedat-o Gr. Tocilescu şi care a
fost .publicată de către Şt. Nicolaescu în revista de Istoria Arheologiei
şi Filologiei, şi din Cronica Slovenilor sau a Sîrbilor. Din citat se des-
prinde că Basarab Vodă a infrînt la 1329 sau 1330 pe Carol Neapolita-
nul, craiul ungurilor. Pe Basarab se presupune că l-a •chemat Mihail iar
pe soţia sa Marghita. Dintr-un însemnat număr de comentarii şi argu-
mentări bazate pe documente se ajunge la concluzia că voievodul care
a dat lupta în anul 1330 cu armata maghiară condusă de către Carol
Robert (sau Neapolitanul) nu este altul decît Nicolae Alexandru Basa-
rab a cărui piatră mormîntală a fost descoperită la anul 1890 de către
G. Tocilescu în Biserica Mănăstirii din Cîmpulung Muscel. Inscripţia
glăsuieşte că acolo odihneşte „Nicolae Alexandru Basarabă fiul marelui
9 Bauer, Memoires Sur la Valachie, Francfort 1778 p. 180. Apud Hasdeu.

Etymologicum Magnum Romaniae.
10 Sulzer Geschichte des transalpinischen Daciens, Wien 1781, T.1. p. 337,
Apud Hasdeu. Loc. cit.
http://cimec.ro
376 10'.'I DINU
Basarabă". De aici se face deducţia că marele Basarabă nu poate fi

altul decît Tihomir Basarabă, numit şi Radu Negru, tatăl lui Alexandru.
!n sprijinrul acestei afirmaţii se aduc dtaite din Cron iioa ungurească a
1
lui I. D. Kikullew. Totodată se mai arată că Ivancu Basarabă, despre care

vorbesc cronicile, era tatăl Marghitei, soţia lui Nicolae Alexandru Ba-
sarabă şi nu un domnitor al ţării care să fi domnit înainte de Nicolae
Al. Basarab.
Bătălia de la 1330 s-a dat - după părerea autorului - în apro-
pierea satului numit azi Căpăţîncni care poate nu exista pe atunci. ln
sprijinul acestei afirmaţii se aduc citate dintr-o diplomă dată de Ludo-
vic, fiul lui Carol Robent, pe la anul 1437 :11 • In lare pomeneşte de „Cas-
trum Argas".
„Cetăţuia Argeşului - Castrum Argas", nu este Curtea de Ar-
geş, care n-a fost niciodată întărită, zice Haşdeu, ci o fortificaţie mai la
nord, în creierul Carpaţilor, chiar pe malul Argeşului, într-o poziţie săl
batică, unde este ruina numită Cetatea lui Negru Vodă" 11 •
Pe la anul 1574 cetatea era părăsită aflîndu-se în ruine, aşa cum
rezultă dintr-o mărturie a călătorului polon Strykowschi.
După ce autorul îşi pune întrebarea „Ce rost a avut ea (cetatea},
in ·timpul luptei de la 1330 şi dracă mai tîrziu a avut aceeaşi întrebuin-
ţare ?'t, se dau cîteva amănunte arhitectonice. Astfel, se spune că ceta-
tea are lungimea de vreo 25 m şi lăţimea de vreo 8-10 m, a fost des-
părţită în două, iar zidăria a fost făcută din cărămidă, în afară căptu
~ită, în părţile inferioare şi înlăuntru cu bolovani de piartră s.trînşi între
ei prin straturi de var negru. S-a păstrat mai bine rămăşiţa din turnul
care leagă culmea împădurită de stînca unde se înalţă zidăria.
Autorul rămîne uimit de strategia locului şi de greutăţile întim-
pinate pentru zidirea cetăţii la aşa înălţime şi într-o poziţie atît de di-
ficilă. ln cuprinsul cetăţii nu puteau sta decît cca 30-40 oameni. Pe
malul Argeşului au existat două găuri care se prespune că ar fi fost
capătul unei subterane care venea din vîrful cetăţii şi care se folosea
pentru suit apă din rîul Argeş în cetăţuie. Se crede că cetatea a servit
ca loc de observare, ca loc de refugiu şi ca închisoare „de punere în
taină a boierilor periculoşi, răzvrătitori".
Referitor la data construirii acestei cetăţi ea este anterioară luptei
de la 1330. Şi mai departe autorul spune: „După felul zidăriei, ea se
deosebeşte atît de Sin Nicoară şi de biserica Domnească Sf. Nicolae de
la Curtea de Argeş, cit şi de cetăţuia lui Negru Vodă din Muscel, de
lingă Posada, în apropiere de Rucăr". Tocilescu, în manualul său de
Istorie a Românilor (1886), citează trei cetăţi socotite de la Negru Vodă :
în Argeş, în Muşcel şi în Buzău. Haşdeu face o confuzie - spune auto-
rul - confundînd cetatea de la Argeş cu Cetăţuia, apreciată tot a lui
Negru Vodă, de la Posada, zidită pe dealul Sasului în apropiere de Stoe-
neşti, în jurul căruia şi-a stabilit Mihai Viteazul tabăra la 1595 în aş
teptarea ajutoarelor din Ardeal. Bălcescu a arătat greşit în Istoria sub
Mihai Vodă Viteazul - spune din nou autorul - că lingă această ce-
tate s-au dat lupte între armata ungurească a regelui Ludovic coman-
dată de Nicolae Gara şi armata lui Vladislav Basarb condusă de Dra-
11 B. P. Haşdeu, Negru Vodă.
http://cimec.ro
~. I. APOSTOLESCU - CEHCETAT<Jn JSTOHIC 377
gomir. Aki, în jurul Posadei, s-a dat lupta dintre Sigismund, regele
Ungariei şi Dan pretendentul la tronul lui Mircea, la 6 iulie 1359, aşa
cum atestă Tocilescu în manualul său de Istoria Românilor.
In legătură cu această cetate se presupune că este foarte veche,
aşa clupă cum se desprinde din materialul din care este făcută (bolo-
vani ele piatră, legaţi între ei cu var negru) material din c·ar:e este con-
struită şi Cetatea Neamţului. Este cam de aceeaşi mărime cu cea de
la Căpăţîneni şi pe timpul lui Mihai Viteazul se afla în stare de nuna.
In denumirea „Dealul Sasului", numele muntelui pc care este zidită
cetăţuia se presupune că este un amestec al cavalerilor Ioaniţi, al to-
varăşilor lui Negru Vodă, pomeniţi în Cronica Anonimă sau a Cavale-
rilor Teutoni. Atît cetăţuia de la Căpăţîneni c.ît şi cea de la Dealul Sa-
sului, sînt construcţii mai vechi <lecit biserica domnească Sf. Nicolae şi
Sîn Nicoară, care sînt construite cel mai tîrziu în secolul al XIII-lea din
cîte trei rînduri de cărămidă şi un rînd de piatră. Arhitectul P. Anto-
nescu, în lucrarea sa „Arhitectura religioasă în România, Cele mai vechi
biserici" din „Literatura şi Arta Română", arată că planul bisericii
domneşti de la Argeş seamănă cu cel al bisericii Teotocos din Constan-
tinopol şi ajunge la concluzia că biserica a fost zidită în secolul X sau
XI, iar Sin Nicoară este şi mai veche. Tradiţia spune că biserica Dom-'
nească ar fi construită de către Radu Negru (Tihomir) a cărui piatră
tombală a fost găsită pe mormîntul din biserică, care piatră a fost dusă
la Muzeul de arheologie din Bucureşti.
In ceea ce priveşte construirea bisericii Sf. Nicoară, clupă afir-
maţiile arhitectului N. Gabrielescu, făcute într-o luc.:rare a sa citată şi
de arhitedul P. Antonescu, se crede că această biserică a fost începută
de către Margareta, soţia lui Radu Negru, în lipsa voievodului, pe motiv
că fiind catolică dorea să aibă o capelă în faţa bisericii şi a palatului
domnesc din vale. In aceste împrejurări, boierii se răzvrătesc împotriva
doamnei Margareta, ori Marghi,ta, cum spune anonimul lui Şincai.
Doamna ele spaimă fuge şi în goana sa se îneacă în apele rîului numit de
atunci al Doamnei. fo altă legendă se spune, că pe Doamna o chema
Clara, iar că biserica, ale cărei ruine se văd astăzi n-ar Ii fost niciodată
terminată. Autorul ajunge la concluzia că Radu Negru ori Negru Vodă
nu este altul decît Nicolae Alexandru Basarabă, după numele căruia
iau hramul, atît Biserica Domnească, cit şi Capela Sîn Nicoară. Intr-ade-
văr, Nicolae Alexandru Basarab a fost căsătorit mai întîi cu o Doamnă
Marghita şi mai pe urmă cu o Doamnă Clara, care a susţinut cu dîr-
zenie catolicismul în ţara noastră, ceea ce a determinat poporul să năs
cocească povestea zidirii unei biserici catolice.
Din cele spuse mai sus, se desprinde faptul că numele lui Nicolae
Alexandru Basarabă este legat de Biserica Domnească, de Sin Nicoară
şi de Cetatea lui Negru Vodă (sau a lui Ţepeş) de la Căpăţîneni sau Poe-
nari Argeş, însă aceste trei clădiri par să fie construite mai de mult
iar domnitorul să fie numai reparatorul Bisericii Domneşti şi Bisericii
Sîn Nicoară. In sprijinul vechimii mai mari a bisericuţii Sin Nicoară,
autorul citează lucrarea lui Sp. P. Cegăneanu 12 care spune „Sin Ni-
coară, se urcă, cu siguranţă, înainte de întemeierea Principatului Ţării
12 Din bdoarele bisericeşti ale Muzeului Naţional, p. 1, din Buletinul comi-
siunii Monumentelor islorice, an. III, nr. 1, fasc. 9, 1910.
http://cimec.ro
378 ION DINU
Româneşti". In ceea ce priveşte hramul SI. Nicolae al celor două bise-

rici, la slavi era obiceiul ca fiecare familie să aibă drept .patron un
sfînt. Astfel se presupune că familia domnitoare a Basarabilor ar fi avut
ca patron pe Sf. Nicole, aşa după cum se constată că a făcut-o mai tîr-
ziu şi Neagoe Basarab 13 • Monumentele sînt socotite tot aşa de vechi ca
şi oraşul Curtea de Argeş, oraş cu nume compus unde se foloseşte pre-
poziţia „de" într-o formă specifică, unică în întreaga noastră toponimie.
Sin Nicoară, se presupune că a fost mai mult o cetăţuie şi punct
de observaţie aşa cum o dovedeşte turnul cel înalt prevăzut cu ferestre
în toate părţile şi aşezarea sa pe o înălţime ·care predomină întreaga
vale„ Pe lingă acest turn s-ar fi construit o bisericuţă înaintea construi-
rii bisericii domneşti. Se trage concluzia că poporul văzînd cele două
biserici aproape una lingă alta, „a explicat pe Sîn Nicoară drept o bi-
serică romano-catolică în faţa lui Sf. Nicolae cel ortodox".
Cetatea de la Căpăţîneni sau Poenari-Argeş, .pare - aşa cum s-a
I mai spus - mai veche decît cele două monumente amintite ce se află
în oraşul Curtea de Argeş. Ea va fi slujit lui Nicolae Al~xandru Ba-
sarab în lupta pe care a purtat-o cu ungurii la f330, dar şi altor -voie-
vozi mai vechi. Aşezarea ei, pe un povîrniş abrupt, cu vedere din două
părţi asupra văii Argeşului şi la începutul strîmtorii defileului, i-a dat
importanţă de punct strategic şi militar de primă însemnătate.
Zidirea acestei cetăţi mai este atribuită şi lui Vlad Ţepeş, aşa
după cum atestă Cronica anonimă, din care autorul citează un fragment
~i din care reiese eă Vlad Tepeş a făeut Cetăţuia de la Poenari şi Mă
năstirea Snagov. Despre cetate se spune că a zidit-o cu munca efectuată
de boierii tîrgovişteni şi familiile lor prinşi în ziua de paşti şi duşi aici
cu forţa pentru că au supărat pe domn. Pe o parte din prinşi i-a tras
în ţeapă pentru care motiv i s-a dat numele de „ţepeLuş" 14 •
După cercetări amănunţite s-a ajuns la părerea că nu mai există
altă localitate cu numele de Poenari decît cea de la Căpăţîneni.
Se citează din Marele dicţionar geografic, volumul V, editat în
1902, din care se desprinde că localitatea Poenari se află în judeţul
Argeş, plasa Loviştea, comuna Corbeni şi că „aici sînt ruinele Palatu-
lui Domnesc zidit de Ţepeş Vodă, după ce zidise cetăţuia de la Corbeni".
ln preajma bisericii din sat s-ar fi găsit o cărămjdă eu ştampila Legiunii
a XI-a Claudia. Plecînd de la aceste presupuneri, autorul se întreabă
dacă la Corbeni n-ar fi urmele unui castru roman sau dacă Vlad Ţepeş
în timpul domniei sale nu va fi făcut un palat domnesc aici şi tot el
conchide că săpăturile sistematice poate ar lămuri acest lucru. Rămîne
însă neîndoielnic faptul că Cetatea Căpăţîneni nu este construită de
Vlad Ţepeş, dar că ea a folosit, poate chiar şi acestui domnitor pentru
temniţă unde erau închişi cei vinovaţi faţă de domnie. Astfel cronicile
atestă că prin a doua jumătate a secolului al XV-lea aici era un punct
fortificat sub conducerea unor pîrcălabi vestiţi ca Gherghina, un stră
moş al Bălenilor, unchiul lui Radu cel Marc, primul sfetnic al Domni-
torului Vlad Călugărul, Danciul şi alţii.
Se înserează cuprinsul unui hrisov al lui Radu cel Mare care în-
tăreşte o danie făcută mănăstirii Nucet şi zidită de pîrcălabul Gher-
IJ Şt. Nicolaescu, Documente slavu-române cu privire la relaţiile Ţării Româ-

neşti şi Moldovei cu Ardealul în sec. XV-XVI, Buc., 1905.
http://cimec.ro
1'. I. APOSTOLESCU - CERCETATOR ISTOTllC 379
ghina. Hrisovul se referă la dania făcută de către Mille, feciorul lui

Voioo al Tatului care dăru:iieşite acestei mănăsitiri jumătate din moşia
Topoloveni pentru a H scos din îrnchisoarea Poenarilor unde fusese
aruncat pentru motivul că se ridicase împotriva lui Vlad Voievod Că
lugărul şi unde în acea vreme se afla ca pîrcălab Gherghina.
Aşa se expliC'ă şi legenda privitoare la pedepsirea boierilor tîrgo-
vişteni de către Vlad Ţepeş, care, probabil, i-a închis aici în C'etatea
construită de mai înainte. ln ceea ce priveşte stabilirea numelui ade-
vărat al localităţii, autorul socoteşte că la început s-a numit Poenari şi
mai pe urmă Căpăţîneni. ·Satul Căpăţîncni ar Ii un sat mai nou decît
Poenarii şi numele său s-ar datora mulţimii de căpăţîni aflate pe locu-
rile luptei sau luptelor care s-au dat în jurul cetăţii.
Această cetate care a existat în timpul lui Nicolae Alexandru Ba-
sarab şi care a fost un punct strategic, pc timpul lui Ţepeş şi Vlad Că
lugăml, a folosit şi ca închisoare politică. Referitor la zidirea ei, după
ce autorul aduce mai multe argumente, presupune că a fost zidită
<le cavalerii Teutoni care primesc în timpul lui Andrei al II-lea, Ţara
Bîrsei, dar şi dreptul de a face cetăţi în munţi împotriva Cumanilor.
Astfel de cetăţi întărite ar fi cea de la Căpăţîneni şi cea de la Dealul
Sasului de lingă Posada. Dacă cetatea de la Căpăţîneni ar fi ceva mai
nouă, atunci ea ar fi zidită de către Litean Vodă sau Tugomir Basarabă
(Negru Vodă) care ar fi avut ca scop „ca şi cetăţuia din Musc..>el, să apere
trecerea din cîmpia Transilvaniei, aşezată fiind la începutul unei strîm-
tori puternice". Comentariul se încheie cu următoarea concluzie : „Clă
dit deci de Cavalerii Teutoni sau de Tugomir Basarabă, pentru apăra
rea drumului ce duce în munţi, castelul de la Căpăţîneni sluji în 1330
pentru a observa armata lui Carol Robert care venea dinspre miază
noapte, iar pe vremea lui Vlad Călugărul şi, probabil, şi pe a lui Vlad
Ţepeş fu un fel de închisoare politică" 111•
IV. VALURILE ŞI CASTRELE ROMANE
Lucrarea este completată cu cîteva aprecieri despre Valurile şi

castrele romane din ţara noastră. ln această direcţie se citează păreri
de-ale lui Gr. Tocilescu că romanii stăpîneau părţi din Dacia înainte de
oucerirea ei de către Traian. Se dă ca exemplu oraşul Turnu-Severin,
care a fost declarat municipiu din epoca flavică, aşa cum rezultă din-
tr-o inscripţie „Municipium Flavium Hadrianum Drobeta" 16 • Se dau
explicaţii că „Flavium" atestă faptul că oetiaitea a devenit municipiJU în
epoca flavică, iar epitetul Hadrianum explică că oraşul a fost recon-
struit de către Hadrian. Construirea unui pod stătător peste Dunăre la
Drobeta, înaintea oucenirii Daciei de către Trali1an, dovedeşte - aşa după
cum spune autorul - că „Romanii stăpîneau atunci deja o bună parte,
dacă nu toată Ţara Românească" 17 •
14 Istoria Tării Româneşti,
vol. II, ed. Gh. Ioanid, 1895.
1s Cetăţilelui Negru Vodă şi a lui Tepeş p. 22.
rn Gr. Tocilescu, Fouilles et. recherches arheologiquies en Roumanie.
11 Op. cit. 23.
http://cimec.ro
380 10:-1 DINU
Se presupune că cuceririle lui Traian s-ar rezuma la supunerea

Transilvaniei şi la doborîrea puterii centrale a regatului Dacic.
Cucerirea romană a unor teritorii de la Nordul Dunării ar fi cauza
războaielor lui Decebal cu Domiţian şi Traian. In tratativele de după
primul război dintre Traian şi Decebal, regele dac cere restituirea pă
mîntului pînă la Dunăre" 1s.
ln Dobrogea se găsesc trei valuri : primul făcut din pămînt şi fără
castne a .fost opera barbarilor şi avea ca scop apărarea lor de către
Romanii din sud, celelalte două sînt paralele, fiind făcute de către îm-
păraţii Traian şi Constantin cu scopul de a opri năvălirile barbarilor
din nord.
Sistemele de apărare din Tara Romfmească au fost formate din
castele pe vîrfuri de munte pentru a opri năvala Cumanilor ori a altor
năvălitori din sud care aveau tendinţa de invazie spre Transilvania şi
din valurile făcute de romani pentru a stăvili invazia barbarilor din
nord. De aici se deduce că atît Dobrogea cît şi Cîmpia Ţării Româneşti,
la început în întregime şi mai pe urmă numai porţiunea dintre Olt şi
Dobrogea făceau parte din Moesia. Acest lucru îl confirmă valul de-
numit Brazda lui Novac sau Calea lui Traian. Este vorba aici de două
brazde sau limensuri. Primul Jimens se află la rn.iiazăzi şi leagă demă
puncte ale Dunării ; începe la Cetate şi se siîrşeşte la Frasin, spre
l'.ord-est de Giurgiu. Cel ele al doilea este soeotti.t ca o uriaşă cons1truc-
ţie militară de cca 700 km, străbătînd Cîmpia Dunării prin localităţile :
Hinova, spre sud de Turnu-Severin, CraiQIVa, la nord de Reşca, la sud
de Slatina, Urluieni, la sud de Găeşti, Plodeş.ti şi ajunge la Tufeşti în
judeţul Brăila rn. Aceste şanţuri primitive erau o piedică în calea inva-
datorilor dar foloseau mai mult să arate graniţa pămîntului roman decît
să folosească ca apărare militară. Autorul trage concluzia că romanii do-
vedesc stăpînirea cîmpiei din Nordul Dunării mai întîi prin existenţa
Municipiului Drobeta şi mai pe urmă prin valurile amintite care indi-
cau hotarul stăpînirii romane şi foloseau ca mijloc ele apărare împo-
ldva năvălitorilor din miazănoapte.
Se argumentează provenienţa romană a acestor valuri, fiind com-
parate cu cele ridicate de romani în Africa. Se amintesc şi fortificaţiile
ridicate de către Bastarni în Buceag făcute din pietre, fortificaţii care
diferă mult de cele ale romanilor. De aici şi părerea pe care o susţine
Tocilescu că valul nordic din Dobrogea este mai nou fiind făcut după
modelul romanilor şi nu după modelul bastarnilor. Alte argumente ale
stăpînirii romane peste cîmpiile şi dealurile Ţării Româneşti (întinderea
Moesiei), sînt cărămizi ale legilllnilor I Italica, a V--a m.acedonica şi a
XI-a Claudia, găsite la Drajna de Sus, judeţul Prahova. In concluzie,
primele întăritur.i întîlnite la miazănoapte de Dunăre sînt ridicate pen-
tru a delimita graniţa Moesiei şi a apăra posesiunile din sud de către
năvălifo:rii din nord.
18 Gr. Tocilescu, Monumente epigrafice şi sculpturale ale Muzeului Naţional

de Antichitate din Bucureşti, 1902.
19 Tocilesco, Op. cit., IV, Fouilles et. Nouvelles recherches p. 117.
http://cimec.ro
N. I. APOSTOLESCU - CERCETATOR ISTORIC 381
In secolul al Xiii-lea - cel mai tîrziu, se clădesc pe vîrfuri de

munţi, pe margini, ori la căpătîie de trecători, cetăţui medievale de
către Cavaler~i Teu.toni şi de eătre cei dintîi domni ai Ţării Româneşti,
Basarabii - Negrii Voievozi. Ele sînt mult mai sus decît liniile romane,
dar pe un front aproape paralel cu cele dintîi 20 •
Lucrarea aminteşte în continuare de către sistemul roman al căilor
şi valurilor mărginite de castre. Acest mijloc de apărare s-a început
în Dacia pe timpul lui Traian şi a fost continuat de către alţi împăraţi 21 •
O astfel de cale este Troianul sau Calea Romană a lui Traian, ale
cărei urme se văd şi astăzi. Alături de această cale s-a întins mai pe
urmă Limes Alutanus, un alt val construit de Hadrian, care începe de la
-Flămînda (lîngă Turnu-Măgurele, trece pe lîngă Putri.ne~. Roşiori de Vede,
Urluieni, Albota, Piteşti, Purcăreni, Cîmpulung şi trece în Ardeal pe la
Bran. Acest val avea ca scop apărarea Daciei Malvensis, adică a Olteniei.
Odată cu transformarea Daciei în provincie romană. aceste valuri sau căi
n-au mai avut rost.
*
Lu('lrările susmenţionate scot în relief preocuparea lui N. I. Apos-
tolescu faţă de istoria trecutului îndepărtat al patriei noastre. La prima
vedere articolele par să fie publicate în scopul popularizării cunoştinţelor
istorice. Parcurgindu-le însă conţinutul cu atenţie, îţi dai seama că au-
torul, care folose.şte un material critic foarte bogat, urmăreşte lămurirea
pe căi pur ştiinţifice a unor controverse care au dăinuit - şi care, din
păcate, încă mai dăinuiesc - asupra unor adevăruri istorice referitoare
l:a monumentele susmenţionate.
Autorul este preocupat mai mult, îndreptîndu-şi atenţia în mod
deosebit asupra unor monumente din judeţul Argeş şi Muscel. Acest lucru
se explică, mai întîi că aceste judeţe fiind leagănul românismului sînt
foarte bogate în astfel de monumente şi în al doilea rînd, autorul locuind
la Piteşti, a avut ocazia să le cerceteze nemijlocit şi de nenumărate ori.
De bună seamă că acum, după mai bine de 60 de ani de la apariţia aces-
tor materiale, cercetările istorice au scos la iveală adevăruri, care unele,
d0păşesc pc cele rE'alizate de Apostoleseu.
Meritul lui rămîne, însă, prin a aborda printre cei dintîi astfel de
probleme şi de a stîrni interesul oamenilor de pură specialitate în acea-
stă direcţie.
Stilul folosit de către scriitor este plăcut şi antrenant, se Iace însă
prea muLt uz de citate din Tocilescu şi Hasdeu.
In concluzie lucrările cu caracter istoric susmenţionate sînt meri-
torii şi smt în relief munca neobosită şi strădaniile lui N. I. Aposto-
lescu, care, prin operele sale aduce o \·aloroasă contribuţie la dezvoltarea
ştiinţei şi culturii româneşti în prima jumătate a secolului al XX-lea.
2° Cetăţile lui Negru vodă şi a lui Ţepeş, p. 26.

21Gr. Tocilescu, Monumente epigrafice şi sculpturale ale Muzeului Naţional
de antichităţi din Bucureşti, şi în, Fouilles et Recherches archeologiques en
Roumanie.
http://cimec.ro
382 ION DINU
N. I. APOSTOLESCU - CHEHCHEUH HSTORIQUE
RESUME
Parmi Ies representants respectables de la culture roumaine de la

fin du XIX 0 siecle et du premier quant du xxe siecle, se trouve aussi
le professeur N. I. Apostolescu, pirofesseur d'une forte preparation rea-
lisce tant dans le pays qu'â l'ctrager.
11 se remarque par ses tra\'aux sur 1a lititfrature comparee, sur 1a
1
critique Htteriaire, philologie, histoire, tTaductions, analyses et d'autres.

En tanit qu'historien, Apos.tolescu s'est preoccup<'.• des recherches
d'histoire medievale, en mettant â jour des etudes de valeur, dont nous
rappelons :
1. „Ermitage Trivalea" - etude pante dans la Revue d'Histoire,
Archeologie et Philologie - An. IV, avril - mai 1902 - dans laquelle il
retrace l'histoire de l'ermitage, Ies troubles politiques, et la vie sociale
et culturelle du temps.
2. „De la vallee de l'Argeş" - Notes.
Cet article comprend trois parties :
a) Negrani; b) De la cite de Negru-Vodă; c) Sur le tombeau de
Radu-Negru ă Curtea de Argeş, article paru dans la revue d'Histoire,
Archeologie et Philologie, vol. XII, partie I, 1911.
L'olllvrage comprend des informations inrteress·anites sur les vestiges
historiques de la vallee d'Argeş, datant de l'epoque de la fondation de
l"Etat feodal valach.
3. Mais l'et11.1de intH1ulee „Les cites de Negrn-Vi0dă et celle de Vlad.-
Ţepeş ; Les vagues romaines ; Brazde et Troiene ; Sysll\mes de defense
dans le passe" - reste Ia plus importante.
L'etue est pame dans la Revue de l'Armee et ens:uite dans unc bro-
chure en 1910.
S'appuyant sur de nombreuses iniormations, l'auteur precise au
debut de son artide quc Ia petite cit<'.• de Căpăţîneni, nommee aujourd'hui
la cite de Ţepeş, jadis etait jugee parmi les. citcs appartenant ă Negru-
Vodă; pourtant, du point de vue documentaire, nous ne connaisons avec
prccision nii son anciennete, ni son fcmdateur.
L'auteur nous offre oocore dans son al"'ticle, des i:nrformations prc-
cieuses sur la cite Posada - bâtie sur la colline de Iaşi, pres de Stoieneşti
Muscel - ainsi que des inf.ormations sur Ies ruines de l'eglise princiere
de Cu.mea de Argeş.
A la fin de l'article, Apostolescu expose ses opinions sur Ies vagues
d'invasion et sur Ies camps fortifies romains, ayant existe dans natre pays.
http://cimec.ro
N. I. APOSTOLESCU - CF.RCETATOR ISTORIC 383
Les ouvrages mentionnes mettent en relief la predileotion de N. I.

Apostolescu pour certains monuments et traces historiques qui attestent
Ie passe elioigne de notre pays.
En conclusinn, ces etudes his.toriques ont le merite de mettre en
evidence le travail infatiguable et Ies efforts de N. I. Apostolescu qui
apporte par ses ouvrages une impo:rtanite wntribution au developpe-
ment des sciences historiques et de la culture roumaine de la fin du
XIX-e siecle et du commencement du XX-e siecle.
ştiinţifică de comunicări a Muz<'ului judeţean
http://cimec.ro
http://cimec.ro
CONTRIBUŢII DOCUMENTARE LA BIOGRAFIA LUI
GIB. I. MIHAESCU
FAMILIA, COPILARIA, ANII DE ŞCOALA
MIHAIL DIACONESCU
O aură tainică, quasilegendară înconjoară ascendenţa în timp a lui

Gib I. Mihăescu.
Cel mai vechi înaintaş cunoscut al scriitorului este Preda, stră
bunicul său originar din Gorj, pandur stegar şi tovarăş de încredere în
oastea lui Tudor Vladimirescu.
Pomenirea lui Preda se leagă de perioada în care datorită neînţe
legerilor dintre Alexandru Ipsilante şi răsculaţii români, domnul Tudor
părăseşte Bucureştii pentru a se retrage într-o nouă bază de operaţiuni
la Cozia. La Piteşti îi stăteau însă în cale Iordache Olimpiotul şi Ianache
Farmache cu o mare mulţime de arnăuţi călări. In această iituaţie, Tudor
cheamă în ajutor pe Ioan Solomon care se afla cu pandurii săi lingă
Rîmnicu-Vîlcea. Retragerea lui Tudor spre Cozia nu s-a mai realizat.
El a fost ucis în condiţiile cunoscute. Cetele de panduri risipite prin ţară,
între care deosebit de active s-au dovedit a fi cele de sub comanda lui
Solomon, au continuat totuşi să lupte pe alocuri. La sfirşitul lui mai şi
începutul lui iunie 1821 pandurii călări ai lui Ioan Solomon îndemnaţi
de „furia tinereţelor" au atacat pe călăreţii turci aflaţi lingă Drăgăşani.
Intre aceşti panduri a fost neîndoielnic, şi Preda Stegaru, străbunicul lui
Gib I. Mihăescu. Încetul cu încetul pandurii s-au retras spre Vîlcea.
Luptele sfirşesc Ia 7 iunie cu greaua înfrîngere a mavroforilor greci
conduşi de Caravia după care corpuri răzleţe de turci înl'ep urmărirea
sistematică prin sate a pandurilor şi a celorlalţi fugari 1•
După sfirşitul nefericit al luptelor din mai-iunie 1821 de la Dră
găşani, pandurul Preda Stegaru s-a stabilit prin părţile oraşului în preaj-
ma satului Călina, ascuns la început de teama urmăritorilor, într-un
bordei îndepărtat, în buza pădurii Groşarea. Ceva mai tîrziu, fostul
1
Informaţii în Monografia oraşului şi raionului Dră.găşa.ni. Manuscris, pag.
4-6. Monografia este redactată de un colectiv de specialişti - profesori de istorie
şi arhivişti. Ea se află la primăria oraşului Drăgăşani şi în bibliotecile liceului teo-
retic şi liceului agricol. Despre luptele de la Drăgăşani din 1821 - informaţii ample
în lucrarea acad. A. Oţetea, Tudor Vladimirescu, Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1971,
pag. 407-449.
http://cimec.ro
386 MIHAIL DIACO'IESCU
stegar, cunoscut şi hrănit pc ascuns de cei din sat, s-a îndrăgostit de o

tînără din Călina. Cînd apele s-au mai limpezit, s-a căsătorit şi s-a mutat
în sat. Aici a devenit treptat posesorul mai multor loturi de pămînt.
Pînă astăzi unele puncte ale satului Călina-Prundeni din proximitatea
Drăgăşanilor poartă nume precum Fintîna lui Stegaru, La Stegaru, Pădu
rea de la Stegaru 2. Mai tîrziu, îndeosebi în faza colaborării iniţiale la
Gîndirea, scriitorul va semna mai multe articole cu pseudonimul Gheor-
ghe Stegaru - un omagiu, fără îndoială, adus vajnicului său înaintaş
şi o dovadă de mindire pentru o astfel de „ascendenţă de cremene".
După toate semnele, fostul stegar era o fire pe cît de robustă pe
atît de întrepridă. Perseverent şi răzbătător, om umblat şi neleneş, el
strînge avere şi reuşeşte s-o menţină transmiţînd-o urmaşilor. Nu se
ştie cîţi copii a avut. Neîndoielnic - au fost mai mulţi. O uliţă întreagă
din Călina se numeşte Uliţa Stegăreştilor.
Bunicul lui Gib I. Mihăescu, Mihai, unul din aceşti copii ai pan-
durului, era ştiutor de carte şi o fire la fel de întrepridă. A avut grijă
să-şi dea urmaşii la şcoală.
Ion (Nilă, cum i se mai spunea), tatăl viitorului scriitor, s-a născut
în casa lui Mihai Predescu Stegaru în 1857.
O discuţie în legătură cu acest an se impune. Din actul său de
deces rezultă că Ion s-a născut în 1859. Cînd dedară naşterea lui Gib,
Nilă afirmă însă că are 37 de ani, ceea ce duce la anul 1857 ca an al
naşterii sale. Neîndoielnic aceasta este data exactă. El cunoaşte mai bine
anul naşterii sale decit rudele care i-au declarat decesul 3 •
Ion (Nilă) era întîiul copil al lui Mihai. Ceilalţi fraţi au fost Nicolae
şi Maria.
Nilă urmează, ca şi cei doi fraţi, şcoala din Drăgăşani, apoi, ceva
mai tîrziu, gimnaziul, şi, în fine, celebra şcoală de avocaţi de la Tîrgo-
vişte. Cu moştenirea de la Călina (avea vie în dealul Groşarea), cu ceea
ce ciştigă din avocatură, Nilă Mihăescu îşi rotunjeşte bine starea. Stabilit
în Drăgăşani, unde pleda la judecătoria de ocol, tînărul avocat Nilă
Mihăescu Stegaru face treabă bună întocmind mai ales acte de vînzare-
cumpărare, de succesiune şi partaj.
Drăgă,şanii sînt un oraş cu urme adînci în trecut. Locuitorii săi au
trăit totdeauna dintr~un rome/["ţ relatiY intens, dată fiind aşezarea sa
deosebiit de prielnică pe dr111mul care merge de~a lungul Oltului, la sud
- spre Craiova şi oraşele de pe Dunăre, la norid - spre Rm. Vîlcea şi
Transilvania. Cercetătorii susţin că pe locul Drăgăşanilor s-a aflat antica
cetate dacică Rusidava, devenită ulterior castru roman. lnceipînd cu
secolul al XVI-lea, cînd voievodul Vlad Vintilă de la Slatina întăreşte lui
Fîrtat pîrcălaibul, la 7 iunie 1935 nişte proprietăţi, cu care ocazie sîn t
pomeniţi, Drăgăşanii 4 apar tot mai freC'Vent în cele mai felurite docu-
2 Informaţii culese de la profesorul de istorie Gh. Pavel, ginerele scriitorului.

O serie de preţioase precizări au fost oferite în acest sens şi de învăţătorul pen-
sionar Nicolae Băjenaru, din Călina (actualmente decedat).
3 Cf. Actul de naştere al lui Gib I. Mihăescu, nr. 50/1894, Registrul stdrii
civile pentru ndscuţi şi Actul de deces al lui Ion (Nild) Mihdescu, Registrul stdrii
civile pentru morţi, 1924. Arhiva primăriei Drăgăşani.
4
"' "' Documente privind istoria României, Veacul al XVI-iea, Ţara
"'
Românească, Volumul II (1526-1550), Documentul 177, Editura Academiei R.P.R.,
1951, pag. 182.
http://cimec.ro
CONTRIBUŢII LA BIOGRAFIA LUI GIB MIHAIESCU 387
mente. Celebrele vinuri de Drăgăşani reputate în toată ţara şi chiar

dincolo de fruntariile ei strîng în oraşul de pe malul Oltului călători
veniţi de departe cu afaceri mari şi mărunte, cu legături de tot felul,
cu interese. In acest mediu, un tînăr întreprid poate realiza multe şi
într-un timp relativ scurt.
Nu se cunosc prea multe amănunte despre procesele în care pleda
Nilă Mihăescu, despre actele încheiate de el, despre relaţiile pe care şi
le cultiva. Un fapt capital din viaţa nepotului de pandur poate da însă
o sugestie deosebit de interesantă asupra caracterului său.
Intr-o zi de primăvară, dnd elevii de pension plecau în vacanţa
Paştilor, din diligenţa care oprea pentru puţin timp în Drăgăşani a
coborît o copilă cu ochii mari, uimiţi şi zîmbetul sfios. N-avea decît
cinsprezece ani. Venea de la un pension din Bucureşti şi călătorea către
Mînăstirea dintr-un lemn, unde mama ei, o descendentă dintr-o familie
boierească, trăia retrasă în taină ca monahie. O iubire nefericită în tine-
reţe, un copil din flori - eleva de pension care se întorcea de la Bucu-
reşti - urmată de claustrarea în mînăstire erau elementele mai însem-
nate ale biografiei acestei femei „de neam mare" care a dorit şi a izbutit
să rămînă înconjurată întotdeauna de taină.
A fost de-ajuns ca tînărul avocat Nilă Mihăescu s-o vadă pentru ca
hotărîrea lui să fie luată. A V·ea douăzeci si cinci de ani. Pes.te două
săptămîni erau căsătoriţi şi Ioana Ceauşe~cu, originară din Străjeşti
Romanaţi nu se mai întoarse la şcoală. E uşor de constatat graba şi de
presupus sentimentul de uşurare cu care călugăriţa a aprobat căpătuirea
fetei ei din flori. Era în 1884 s.
In acelaşi an, în decembrie S<" naşrte primul lor oopH - Tudorina.
Alţi unsprezece fraţi şi surori i-au urmat la intervale relativ egale,
într-un răstimp de 22 de ani. Nicolae (Nae) se naşte la 3 februarie 1886.
El a absolvit Liceul Carol din Craiova, a obţinut bacalaureatul şi pentru
o scurtă perioadă de timp, pînă la moartea sa întîmplată la 7 aprilie
1907 a fost student la Bucureşti. Cel de-al treilea copil, Costică, se naşte
în 1888 şi moare în 1890. Urmează Andrei, născut în 1890, decedat în
1892 ; apoi - Lica (Lenuţa), născută în 1892 moartă în 1894.
Gheorghe (Gibe, Gib), viitorul scriitor, se iveşte pe lume în casa
părinţilor săi din Drăgăşani - strada Martiri, nr. 14 (devenită ulterior
Lahovary ; azi - 23 august) - în ziua de 23 aprilie 1894 „la ora 9
a111t0mel'lidi1an", 0um se sp11ne în actul de naştere.
li urmează Emilian (Milică) născut în 1896. Acesta a absolvit 7
clase la Liceul Carol I din Craiova şi a luptat în primul război mondial.
La demobilizare avea gradul de sublocotenent de rezervă. A trăit în
Drăgăşani ca profesor la gimnaziu şi apoi ca ofiţer în Bucureşti pînă
la 5 ianuarie 1970.
Mihai (Pepi) este al optulea copil. S-a născut la 12 octombrie 1897.
Elev fiind în clasa a IV-a a cursului secundar porneşte în exod în Mol-
dova odată cu populaţia care se retrage în faţa invaziei Germane din
1916. In Moldova, a fost recrutat şi încol'porat la reg. 5 Vînători. A
5 Informaţii tot de la profesorul de istorie Gh. Pavel. Despre trecutul mamei
lui Gib I. Mihăescu a dat cîteva informaţii şi N. Crevedia, Viaţa lui Gib I. Mi·
hăescu, Gîndirea, Bucureşti, An. XV, nr. 2, feb. 1936, pag .82-89.
http://cimec.ro
388 MIHAIL DIACO'.llESCU
luptat pînă în ultimele zile ale războiului. Puţin mai tîrziu a participat
şi la campania din Ungaria.
Ecaterina, al nouălea copil, s-a născut la 23 mai 1900. A murit la
puţin timp după naştere. La fel - Steliana, născută în 1902.
Ioan (Ionel, Onică, Nelu) s-a născut la 30 ianuarie 1905. Avea
un simţ muzinal excepţional. Destinul său nu s-a împlinit însă. A încetat
din viaţă cu puţin înainte de împlinirea vîrstei de 24 ani.
Alexandru (Sandu) s-a născut la 29 august 1908. A absolvit şcoala
de comerţ de la Rm. Vîlcea şi în 1930 a predat un timp la şcoala de
ucenici din Drăgăşani. A trăit pînă la 28 martie 19:H „ora şase" 6 •
Avocatul Nilă Mihăescu s-a îngrijit cu multă atenţie de educaţia
copiilor săi. De altfel în casă domneşte o atmosferă intelectuală distinsă.
Biblioteca, relativ bogată, e la loc de cinste. Mama, ale cărei reverii de
elevă de pension fuseseră întrerupte, atît de timpuriu, citeşte cu pasiune
„romane şi cărţi de istorie". Religioasă, crescută în atmosfera severă a
mînăstirii, cu săntatea delicată, ea transmite copiilor înclinarea spre
reflecţie şi o anumită moliciune a firii. Copiii îi seamănă ei. Toţi sînt
domoli, predispw;;i la meditaţie, evlavioşi, lipsiţi de promptitudinea scă
părătoare a neobositului lor părinte. Toţi au inclinaţii creatoare remar-
cabile, din nefericire - niciuna valorificată îndeajuns. Mihai îşi uimeşte
profesorii şi cunoscuţii cu desenele, acuarelele şi uleiurile sale. Sandu
este pasionat de mecanică. Cibe va fi scriitor şi pasionat de astronomie.
Ionică, grav suferind de o afecţiune osoasă care îl va şi doborî, cîntă
minunat la pian şi îşi încearcă puterile şi în unele compoziţii proprii.
El a organizat la Drăgăşani în anii de după primul război mondial o mică
orchestră simfonică 7 .
Zilele şi anii trec paşnic în casa avocatului, momentele mai însem-
nate fiind noile naşteri ale doamnei Ioana, cumetriile, sărbătorile tradi-
ţionale cu toate datinile lor, decesele unora dintre copii, petrecerile
domoale cu vin vechi şi muzică la care veneau unele familii din proti-
pendada tîrgului.
Altminteri avocatul este mai departe la fel de neobosit şi de între-
prinzător. In 1897 e consilier al primăriei din Drăgăşani cu care ocazie
face parte dintr-o comisie însărcinată să delibereze asupra ofertei arhi-
tectului Gr. Călinescu, dornic să se angajeze la realizarea proiectelor
pentru construirea unui palat comunal. Intruoît proiectul de construcţie
valora 800 de lei, sumă care era cu 600,10 inferioară preţurilor eurente iar
rezolvările sale arhitectonice şi devizul de 99 950 lei îi cîştigaseră pe
consilieri, aceştia hotărăsc în unanimitate aprobarea lui, aprobarea sanc-
ţionată şi de primarul G. Filipescu cu decizia nr. 460/1891 H.
Ceva mai tîrziu, în acelaşi an, avocatul Nilă Mihăescu ajunge aju-
tor de primar. Peste ciţiva ani va fi el înswşi o scurtă perioadă de timp,
6
Informaţii dintr-un document de familie scris de avocatul Nilă Mihăescu :
actul de naştere al lui Gib I. Mihăescu are nr. 50/1894, Registrul stării civile pentru
născuţi, Arhiva primăriei Drăgăşani ; alte informaţii despre fraţii scriitorului, la
prof. Gh. Pavel.
7
Informaţii de la George Stoian, farmacist pensionar, vecin, coleg de şcoală
ş1 camarad de regiment al scriitorului. Cf. şi articolul lui Ion Constantin Vasile,
Un compozitor drăgăşenean - Ion Mihăescu-Stegaru, în Orizont, Rm. Vîlcea, An. I,
nr. 25 din 26 iulie, 1968, pag. 2.
8
Arhiva primăriei Drăgăşani, Pachet 1, 1897-1922, pag. 2-7.
http://cimec.ro
CONTRIBUŢII LA BIOGRAFIA LUI GIB MIHAIESCU 389
primar al Drăgăşanilor. Construcţia primăriei în piaţa centrală a oraşu

lui şi alte cîleva întreprinderi edilitare i se datoresc în bună măsură şi
lui 9 •
Atitudinea faţă de cei de acasă este atentă, nu lipsită de sensibili-
tate, dovadă înţelegerea cu care consideră înclinaţiile artistice ale copii-
lor săi mai dotaţi. Dar şi aici spiritul practic primează. Băieţii trebuie
să facă studii temeinice, în consecinţă sînt daţi neapărat la liceu, iar unii
din ei ajung şi la facultate, la Drept, bineînţeles. Fetelor li se pregăte.~te
o zestre bună pentru ca soarta viitoarelor lor partide să fie asigurată.
Alexandrina (Tudorina), întîia născută (decedată în 1957) se va căsători
la 26 august 1900 cu căpitanul Gogu Mutu, participant mai tîrziu la
războiul din 1916-1918, ajuns prizonier în Germania, avansat după
întoarcere la gradul de 1locotenent-colonel. E cert faph1l oă pen.t.ru a-şi
putea mărita fata cu un ofiţer, avocatul trebuia să aibă gata, dota obiş
nuită în asemenea însoţiri.
O fotografie de prin anii 1900-1903, excelent păstrată, îi înfăţi
şează pe toţi membrii familiei lui Nilă Mihăescu. Avocatul are o dis-
tincţie fermă, neostentativă. Inalt, cu fruntea largă, frumos boltită, cu
ochii umbriţi de genele groase, cu hainele negre care-i scot în evidenţă
vigoarea şi supleţe trupească, cu cămaşă albă, scrobită, şi cravată papil-
lon, el para totuşi uşor melancolic, ros pe dinăuntru de o preocupare
anume, vizibilă cu deosebire în uitătura de o indicibilă tristeţe. Fosta
domnişoară de pE'nsion măiri.ta.tă la c•incisprez~e ani, acum respectata
doamnă Ioana avocat Nilă Mihăescu, a păstrat din anii naivităţilor ei
de demult un chip dulce, nespus de blînd, al cărui farmec e accentuat
de trăsăturile de mare puritate ale buzelor, nasului şi sprîncenelor. Un
păr bogat, LLJ?Or încreţit. despre care e uşor să bănuieşti că era sau fusese
blond, încadrează o faţă uşor prelungă, cu o bărbie delicată şi o frunte
înaltă sugeflînd preocupări şi trăiri intelectuale. O rochie albă dintr-un
material care face falduri ample, lungă pînă în pămînt, cu mineci largi,
bufante, şi dantele late la gît şi în mijloc lasă să se ghicească trupul zvelt
de odinioară cu pieptul bogat şi supleţea caracteristică vîrstei, - neîn-
groşat nici acum prea mult deşi atîtea sarcini şi naşteri l-au înfiorat şi
l-au zguduit.
In dreapta mamei, în picioare stă Gib, viitorul scriitor. Are 7-8
ani şi e îmbrăcat cu un costumaş de marinar, cam larg pentru constituţia
lui firavă. E cea mai veche imagine a prozatorului din cite s-au păstrat.
Un aer de tristeţe şi nedumerire se poate citi în ochii lui cu privirea
lîncedă, obosită parcă înainte de vreme.
Intre mamă şi tată, Nicolae stă în picioare strîns bine în uniforma
de licean. E înalt şi slab. Slăbiciunea lui fizică, uşor de presupus dincolo
de croiala rece a vestonului se întregeşte de o faţă adolescentină, vag
obosită, în care privirea dă aceeaşi sugestie de sfîrşeală.
Numai Alexandrina, întiia născută, aşezată tot în picioare, în stînga
tatălui pare ceva mai robustă. Seamănă şi ea tot cu mama şi are o fru-
museţe blîndă, cuceritoare, fără nimic ostentativ în ea. Rochia lungă
plină de da111tele albe, oore-i strînge bine mijlocul zvelt. dă cu aerul ei
de epocă o sugestie de eleganţă şi distincţie care o rprlind de minune.
9 Informaţii de la soţia scriitorului, doamna Elena Gib I. Mihăescu, domici-
liată în Drăgăşani, str. 1 Mai nr. 5.
http://cimec.ro
390 MIHAIL DIACONESCU
Aşezaţi jos, pe scaune, între părinţi, ceilalţi copii, Emilian, Steliana

şi Mihail - fraţii mai mici ai lui Gib - au toţi un aer grav, teribil de
solemn, în stare să provoace zîmbetul. Costumaşele şi dantelăriile lor
trădează mina neobosiită a mamei, seriozitatea întregului ,tablou - ceva
din atmosfera auster burgheză clin casa lui Nilă Mihăescu. Lipseşte de
aici bătrîna servitoare a casei, doica Lina, cea caPe i-a crescut pe copii.
In această atmosferă, copilul Gheorghe stă de la început sub influ-
enţa decisivă a mamei.Băieţaşul e puţin greoi la joacă, se complace mai
mult în compania celor care îl pot ajuta sau apăra, a doamnei Mihăescu
îndeosebi. Anii copilăriei sale trec fără evenimente deosebite, cel puţin
- ele nu ni s-au transmis - cu jocuri prin vecini şi pe stradă cu istorii
exotice sau eroice pe care mama îşi găseşte răgazul să i le citească din
cînd în <:înd ou înfiorăril2 outremurătoore pe care evocarea celor frei fraţi
morţi atît de devreme înaintea sa i le provocau de atîtea ori. Mărturii
numeroase atestă că melancolicul Gib I. Mihăescu suferea îngrozitor de
teama de solitudine. Claustrofobia îl surpa sufleteşte pentru lungi peri-
oade de timp după care se refăcea cu mare greutate. Tiparele acestor
dispoziţii sufleteşti i s~au impr<im:at în s1Uflet în primii ani ai copilărie:i.
1
Spre a-l alinta, părinţii şi rudele îi spuneau Gile, diminutiv de la

Gheorghe - foarte frecvent în părţile Drăgăşanilor atît la oraş cît şi
prin sate. Copil fiind, se pare că viitorul prozator nu-şi putea pronunţa
bine numele. Zicea Gibe în loc de Gile. Mai tîrziu va semna, după cum
se ştie cu numele Gib I. Mihăescu 10 .
Dlllpă alte amintiri transmise în familie, feciorul avocatului Nilă
Mihăescu şi-ar Ii spus sigur Gib adoptînd în joacă numele unui anume
Geab care vindea ziare pe străzi. Primit de copiii cu care-şi petrecea
timpul şi de toţi ai casei, noul nume va fi păstrat şi de scriitor. Evident
însă că dintre aceste două legende prima e mai plauzibilă.
Casa în care a crescut Gib I. Mihăescu se păstrează şi azi. E o con-
strucţie Zidravănă în stilul vag neclasic caracteristic multor clădiri oră
şeneşti de la finele secolului trecut şi începutul secolului nostru. Ea a
fost durată în 1900 de Nilă Mihăescu pe un teren cumpărat anume în
acest scop. Vecinii îşi amintesc şi azi că începerea lucrărilor a fost con-
semnată într-un act îngropat în zid 11 • Plasată la stradă avînd un singur
nivel, casa e spaţioasă şi „îndemânatică", cum se spune în Drăgăşani, nu
lipsită de o anumită eleganţă. Ancadramentele mari de stuc de la feres-
tre, şirurile de contraforţi vizibili care sprijină acoperişul, gardul de fier
forjat care o înconjoară, tot aerul ei solid şi „aşezat" sugerează din plin
atmosfera din familia avocatului. Curtea care o înconjoară, largă, bună
să adăpostească eventuale acareturi are către grădina din spate un
chioşc de lemn, astăzii - o ruină, în care avocatul şi taţi ai casei iş1
consumau vara petrecerile cu prietenii. Cel care trece pe lîngă el se
gîndeşte, bineînţeles, la piesa de mai tîrziu a lui Gib, Pavilionul cu
umbre. Curtea, chioşcul, casa impunătoare indică în felul lor spiritul
practic al stăpînului care le-a conceput şi realizat.
10 Ion Constantin-Vasile, Popas la casa din Drăgăşani, în care a trăit şi a

scris Gib I. Mihăescu, în Orizont, Rm. Vîlcea, nr. 509, An. III, 21 iunie 1970, pag. 2.
11 • Idem.
http://cimec.ro
CONTRIBUŢII LA BIOGl\AFIA LUI CIB MIHAIESCU 391
Acelaşi spil'it prezidează raporturile tatălui cu coptii. Apucăturile,

silinţiele la învăţătură, disponibilităţile lor sufleteşti sînt urmărite atent,
direcţionate ferm, nu fără o anumită înţelegere faţă de înclinaţiile lor
creatoare, s«mcţionate sever -- cînd este cazul.
In toamna anului 1901, deci înainte de a împlini regulamentara
vîrstă de 7 ani Gib este dat la şcoala primară din Drăgăşani. Clasele
sînt promovate de fecioo-ul domnului avocat fără prea mari greutăţi.
Firea lui domoală, preddspusă la interim1are şi reflecţie, cam greoaie
uneori, se acomodează hi.ne cu exigenţele pedagogiei. O foaie matrico1lă
de la finele clasei a II-a (nr. 62/1903) păstrată pînă azi la arhiva liceului
din Drăgă·şani arată că pe ult:imul trimestru al ·anului şool1ar 1902-1903,
elevul Mihăescu I. Gheorghe avea următoarele note : Scriere şi exerciţii
gramaticale - 10 ; citire - . 10 ; exerciţii de memocie şi liberă repro-
ducere - 10; exerciţii de intuiţie - 9 ; aritmetică şi geometrie - 8 ;
relig.ie - 9 ; is.torie - 10 ; geografie - 9 ; oaligrafi.e ·- 9 ; desen - 10 ;
exerciţii coiyoraile şi militare - 10.
Fireşte, prea mare Lucru nu pot spune •acesite note. La µrimele două
clase ale şcolii primare din „comuna urbană" Drăgăşani materia era
predată de nişte institutoni suplin1tori care însă, fie că urmăreau alte
situaţii, fie că nu reuşeau să se menţină, nu rămîneau la post nici măcar
un an întreg. Aşa că toată clasa în care învăţa Mihăescu I. Gheorghe
a schimbat în primii doi ani de şcoală oinei sau şase institutori supli-
nitori 12 •
în toamna 1ui 1903 situaţia se schimbă. Clasa lui Gib intră pe
mina institutorului -- Ilie Marinescu, un bărbat înalt şi solid, cu păl'ul
cărunt şi uitătura severă, cu glasul sitrăbătuit de inflexiuni grave, cu o
foarte solidă concepţie despre menirea lui de educator „al copiilor şi
al neamului". Cu el va învăţa şi clasa a IV-a. Ceea ce nu izbutiseră să
faoă dascălii vaganţi repară Ilie Marin.eseu şi toată clasa începe să
trăiască cu adevărat emoţiile învăţării regulate, ale pregă1tirii temeloT
\'i ale ascultărilor. Altminteri dascălul nu e un om prea distant. Se
complace în discuţii libere cu copiii rpe cele mai diferite teme şi-i încu-
raj.ează totdeauna plin de .tact să povestească întîmplările lor sau ceea
ce au cdtit ei singuri prin alte cărţi decît pl["lin manuia:Le. Domolul Gib, cu
imagina.ţia mişcată de istorioarele iluS/trate pe care le găsea în biblioteca
de acasă, se lasă ispitit de îndemn şi-şi dă şi el drumul. Institutorul
i·l ascultă cu atenţie. Şi pentru o bună bucată de timp Gib cel greoi se
înviorează puţin 13 •
Institutorul Marinescu a cultivat aşadar cu mult tact plăcerea citirii
la elevii săi. Rolul hotărîtor în direcţionarea gustului pentru lectură l-a
avut însă în cazul lui Gib mama lui.
Scutiită de g:rijile gos.podăriei, înconjurată de servitori prompţi, bine
strllln1ţi de ap:riigul ei soţ, ajutată de m[nunaita doică Lina, fosta
elevă de pension se oompLace mai ales în reveriile pe care i le dădeau
lectura şi rugăciunile. Icoane :mari, cu candele mereu aprinse acoperă
acasă pereţii dinspre răsărit ai odăilor. Fat:a din flori a monahiei de la
Dintr-un lemn cunoaşte rugăciunile dimineţii, iale zHei şi ale serii, pe
12 Informaţii de la D-l farmacist George Stoian.
IJ. Idem.
http://cimec.ro
cele în caz de primejdie sau în caz de izbîndă, pe cele de îndurare sau

de mulţumire. Pomenile şi parastasele copiilor ei morţi sînt împlinite
totdeauna la timp. Ţinutul Drăgăşanilor şi toată Oltenia mai ales în
părţile de către munte, sînt pline de străvechi ctitorii voievodale, boie-
reşti şi moşneneşti şi mama căreia i-au murit atît de timpuriu atîţia
c-apii nu ui.tă să se ducă adesea pe la al.tare, să se roage pentru ei,
pentru păcatele călugăniţei care i-a dat viaţă sau ale ei însăşi, să dea
înHorată acatiste şi liturghii.
Cînd nu se roagă şi nu se ocupă de copii sau cînd nu participă
alăituri de soţ .Ja cine ştie ce sindrofie decent simandicoasă, Ioana
MihăesC'u se cufundă în lectură cu o voluptate ieşită din comun. E o
fiinţă domoală, internorizată, sfioasă, incapabilă de răutate sau de hotăriri
drastice, greoaie în toate fără să fie totuşi o placidă. Dintre itoţi copiii
Gib îi seamănă cel mai mult. Literatura exotică şi istorică în stare să-i
reamintească cine ştie ce palide reverii de demult sau să-i trezească
altele, noi, o atrage consecvent şi o subjugă ca pUJterea unui drog. SO'\illl
n....are nimic eontra ,,vidului nepedepsit". 1-1 cultivă chiiar. Noutăţi edi-
toriale româneşti şi străine sint comandate consecvent la librarii din
or~ şi Craiova. Naşii copiilor - mai întii domnul şi doamna Mişu
Mihalescu, avoeat, proprietar, primar şi el aJ. Drăgăşaniilor, deputat şi
seniator, şi a;poi - domnul şi doamna Ilie Popescu - proprietari pod-
goreni - cunosc şi ei gusturile din casa lui Nilă Mihăescu şi cind vin
!a „ocarzii" sau petreceri pe acolo, au pregătite din timp cuviincioasele
cărţi, oferite pompos, cu comentariile politicoase de rigoare 14 •
Fără ca la 9-10 ani să H fosit un citiitor cu ·totul aparte, Gib de-
prinde temeinic în casă gustul pentru lectură şi cu aceasta ceva din
destinul său de mai tîrziu începe să se precizeze.
*
In toamna anului 1905 ele\·ul Mihăescu I. Gheorghe este dus de
către avocat la Liceul Carol I din Criaiova. Nicolae (Nae), al doilea copil
a avocatului învăţa tot la acest liceu şi se găsea în penultima clasă
~a absolviit în 1907). Şcoal•a avea vechii tradiţii şi o excelentă reputaţie.
Evident aici sîn.t cu totul alte exigenţe decît la Drăgăşani. Planul
de învăţămint şi programele prevăd la clasa I gimnazială, exerciţii de
gramatică (predate după un manual de C. Adamescu), religie, matema.-
ti~ă, i&torie, zoologie, botanică. La clasa a 11 ....a - reMgie, limba română,
matematică (se învăţa dllipă două manuale - elemente de geometrie de
M. M. Tănăsescu şi V. Tănăsoiu şi Aritmetica raţionată de I. Tutuc,
partea I), istorie, limba latină (predată după un manual de Evokeanu
şi Liitzica), Umba germană (predată dU1pă un manual de Aurel C. Po-
povici), ştiinţele naitu:riale, geografia. limba franceză (.predaită după un
manual de Aurel Ceruirea în oolaborare cu D. A Teodoro), muzică
(predată după manua1ul Exerciţii de intonare şi măsuri de Eduard
Wachrnann) 15•
14 Informaţii de la D-na Elena Gib I. Mihăescu şi de la D-l farmacist George
Stoian.
15 Cf. Anuarul gimnaziului din Craiova, Tipo-litografia naţională Ralian şi
Ignat Samitca, 1906, pag. 4-5.
http://cimec.ro
CO~TRIBUŢII LA BIOGRAFIA LUI GIB MIHAIESCU 393
Clasa întîi gimnazială merge oarecum cu bine. La finele anului

~colar 1905--1906 Mihăescu I. Gheorghe e promovat. Se pare însă că
micul Gib, atît de domol şi sfios din fire, e, pur şi simplu, strivit de
atmosfera cazonă din clasă şi de la initernat. O cantitate enormă d~
mărturii ele-a dreptul dramatice, între caire cele ale unor ~crii:tori de
talia lui Delavrancea, Caragiale, Ba('ovia nu lipsesc, ne dau astăzi o idee
despre ceea ce putea să -însemne atmosfera multor şcoli româneşti de
atunci. Veştile de acasă îl copleşesc şi ele. Nicolae, plecat să studieze
dreptul la Bll'cureşti, e tot mai bolnav. La 7 aprilie 1907 studentul se
1:1tinge din viaţă 16 , adus şi îngropat la Drăgăşani. Nu e greu să pre-
supunem starea sufletească a frart.eLui său mai mic.
Faţă de clasa I situaţia la învăţătură se înrăutăţeşte. La limba
română, geografie, ştiinţele naturale, muzică, desen promovează cu note
!a limită. La română, latină, religie, germană. ealigrafie, istorie şi gim-
nastică trece ou greu de media 6 numai la matematici pare ceva mai
bun; are pe trimestrul I - 8, pe trimestrul II -- 8, dar foarte straniu,
pe trimestrul III - 4, drept pentru care e declarat corigent. Schimbarea
aceasta bruscă, sugerează o situaţie nefirească : poate - supărarea pro-
fesorului ; poate incapacitatea lui Gib de a se aduna după moar:tea
frate1ui (întimpl,ată la 7 aprilie, deci pe ultimul trimestnu) ; poate altceva.
Fapt es.te că la eorigenţă, în toamnă oapătă la oral - 3 şi la scris - 3.
Drept pentru care la finele clasei a II-a gimnaziale elevul Mihăescu
I. Gheorghe e declarat repetent 11.
Foarte supărat, avocatul îl ia de la Craiovia şi-l mută la gimnaziul
din Slatina. Aici se afla cu regimentul său căpitanul Gogu Mutu, cum-
natului Gib, soţul Alexandrinei. Sl'.himbarea mediulllli, sau faptul că
trecea a doua oară peste materia parcursă cu un an în urmă, sau poate
atenţia plină de grijă şi căldură cu care militarul şi sora mai mare la
care şedea îi urmăresc eforturile, ori poate toate aces.tea la un loc îl fac
să obţină note bune şi foarte bune. La finele anului şcolar 1907-1908
Mihăescu I. Gheorghe promovează clasa a II-a gimnazială cu media 8,40.
Obţ.ine pe deasupra şi premiul al Iii-lea.
Bunele impresii pe care profesorii de la Slatina începuseră să şi
le facă despre elevul lor nu au însă prea mari urmări. In toamna anului
1908 regimentul căpitanului Mutu este mutat la Rm. V.îlcea. Elevul
merge împreună cu sora şi cumnatul său. Se transferă, şi clasa a III-a
gimnazială o urmează în anul şcolar 1908-1909, la Vîlcea la gimnaziul
Alex. Lahovary. E greu de spus cit de smtor era aici adolescentul Gib.
Notele lui sînt rele sau S1Ubmediocre - 5 şi 6 la obiectele la care
promovează. La franceză, gennrană; geografie, matematici şi ştiinţele
naturale e nepromovat. Aşadar e declarat încă o dată repetent 18 •
Manualele, în s.pecial cele de matematici i se par nişte instrumente
de tortură cu neputinţă de suportat. In ele, îşi va aminti autoruil. mai
tîrziu „era o întrecere de stricteţe şi conciziune încît cărţile ajunseseră
16 Cf. Insemnarea de pe documentul din arhiva familiei, în care Nilă Mihă
escu a scris datele civile mai importante ale copiilor săi.

17 Cf. Arhivele statului, Filiala Craiova, Fond Liceul Carol I, Registrul ma-
tricol pe anul 1906-1901, Inventar 9/1906, pag. 190.
18 Cf. Matricola nr. 24, pe anul şcolar 1908-1909 a gimnaziului Alexandru
Lahovary, în Arhiva liceului din Rm. Vîlcea.
http://cimec.ro
complet osificate iar bieţii cop~ii se uitau la ele ca la nişte neînţelese

moaşte. Profesorii la catedră adoptaseră aoeeaşi metodă : noi nu sintem
pedagogi, sînitem profesori", adăugau ei ou mîndrie. Şi din dO'llă, trei
lovituri de cretă pe tablă, considerau teDrema „pe lecţia viitoare", ca
rezolvată. „Adică tocmai ce am avut de demonstrat!" erau singurele
cuvinte pe care le mai înţelegeau elevH care pentru a-şi lămuri ce
anume le demonstrase domnul profesor se duceau acasă să se ia la
trîntă eumplttă cu geometria asasină a timpului, bălţată de figuri cu
literele greşile sau cu algebra trans-orisă rezumativ şi grabnic după Fraţii
iezuiţi şi cu problemele fără rezultat la fine sau cu ele prost calculate.
O, profesorii de matematici ! V-aduceţi aminte cu toţii de aceşti
indivizi siniştri, de satisfacţia ce le sărea în ochi, ori de cite ori te
surprindeau ou lecţia neînţeleasă, de paşii larg'i şi apăsaţi pe ooridoarele
de ciment ale liceului cînd se raprapiau de clasă cu cataloagele în mină,
de trei~ul pe care parcă îl săpau în piatră, cînd ţi-l turnau, asezonîndu-1
cu spiriitele !or cinice şi ins.ipide. Aceşrt.ia - nu ştiu cum ar mai fi
acuma - dar atunci, oind cu metoda cea s.triotă, erau pur şi simplu
uai.gaşii oricămi avînt tineresc, oricărei plăceri de învăţătură, uciderau
sufletele cum ucideau ia·răşi matematica, una din cele mai frumoase
gimnastici a.le spiritului tînăr făcînd din ea o gogoriţă hidoasă, incom-
prehensibiiă şi a cărei utilitate - în afară de cele patru operaţiuni -
ţ.i-era cu neputin~ă s-o Intrevezil, decît cine ştie eît mai tîrziu, cînd în-
cepeai să înţelegi, prin tine însuţi, rosturile lumi:i înconjurăiboare ~i
dedesubtu.rile necontenitului progres".
Aversiunea copilului era sufieien.t motivra:tă. Alte obiecte CLl alte
manuale, mai înţelept alcătuite şi mai ·atractiv scrise, predate în clasă
de profes'Ori mult mai sensib'i:li la complexitatea şi dificultăţile psi-
hologiei infantile - îl atrag pe micul Gib suficient de puternic. „Erau
de bunăseamă, continuă el şi atunci cărţi pe care le-ai Ii citit ou plăcere
şi în vaoonţă. Te atrăgeau prin promisiunile subiectului şi te reţineau
prin culoarea bogată a descripţiilor. Dacă o aveau. Astfel - geografiile
şi istoriile. De pildă - cărţile de geografie ale 1ui S. Mehedinţi (... )
Dar cantea şcolară care mi-a fost cu adevărat bucuria primei tinereţi,
e:are-rni cotropea regulat zile din vacanţele mele mult în urma anului
şcolar în care-mi fusese recomandată a fost un manual de istorie mo-
dernă şi oon.temporană întocmit de d. prof. Iorga pentru uzul elevilor
dasei a III-a. Era o suită a evernimentelor omenirii, porniind de la pacea
din Westfalia şi pînă în ziJ.ele ce au precedat războiul european (... )
Dar aşa ceva se putea considera pe atunci ca un cal înaripat printre
mîrţoage" 19 •
Furios şi îndîrjit de in.s.uocesele copilului, Nilă Mihăescu îl ia iarăşi
pe Gib şi-l mută şi de la Rm. Vîloea îndărăt, la Craiovia. Aici între
1909-1911 Mihăescu I. Ghorghe promovează clasele a III-a (repetată)
şi a IV-a absolvind cursul inferior. Capacitatea de dăruire în muncă,
neîndoielnică dacă o raportăm la evoluţia sa intelectuală şi creatoare
de mai tîrziu, puterea de asimiU:are nu-i liipseau. La Slatina dovedise că
e în atare să fie premiant. Gib era însă total inoaprabil să suporte cea
19 Gib I. Mihăescu, Şcoale, cărţi, profesori, învăţătură, Curentul, Bucureşti,
An. III, nr. 961, joi 23 sept. 1930, pag. 1-2.
http://cimec.ro
CO'\ITHIBUTll LA BIOGRAFIA LUI GIB MIHAIESCU 395
ma.i mică sugestie de autoritate brutală, represivă, şi cind atotputernicia

dascălilor obtuzi îl viza şi pe el, se simţea anihilat, pur şi simplu.
Cum se întîrnplă în asemenea condiţii, Eteria.tura devine mijlocul
de evaziue din mediul sufocant în care era Slilit să trăiască. Tînărul se
refugiază în vis ca mari toţi eroii săi de mai tîrziu. Gîndul că trebuie
să fugă pentru totdeauna de acasă şi de la şcoală îl încearcă tot mai
des. „Ploaia ţîrîia înainte, (povesteşte Mihai Aspru din Donna Alba, şi
nu e greu să vedem în istorisirea lui o autentică măr.turle autobiografică
a scriitorului însuşi), şi eu îl cirtearn pe Mihail Sadoveanu, ca•e mă îmbia
la ducă ... Aşa ţîrîia şi în cărţile lui ploaia pe şindrilele acoperişurilor şi
pe co\'crgile căniţelor mocăneşti. Apoi mai glăsuia acolo despre zăvoaie
şi despre poduri umblătoare şi alte lucmri multe şi minunate, pe care
aproape ardeam să le văd. Astfel de lucrul'i minunate se găseau ele şi
pe la noi, dar eu vream să le văd departe, căci în depărtare ele trebuiau
să fie şi mai .triste ca ploaia asta, şi mai dragi. lVIai găsisem doi scriitori
ruşi care mă invi·tau la plecare : Gorki şi Gogol "'.
Pasiunea lecturii trăită atît de intens ca mijloc de eliberare de
mediu îl duce, în parte, pe adolescentul dezo:riientat, aflat în plină criză
1
de creştere, la rezultatele pe care profesorii lipsiţi de tact pedagogic de

Ia Vîlcea nu fuseseră în sitare să le realizeze. Fostul repeten1t din cauza
limbilor străine se simţea „împins din urmă de cărţile lui Pierre Loti şi
Claude Farrere, pentru că, dacă la alte cărţi de şcoală nici nu mai
voiam să mă gîndesc măcar, îmi plăoea totuşi să cetesc povestirii şi
romane, şi dorinţa de a pătrunde într-o literatură mai mare ca a noastră
m-a făcut să pierd multe nopţi (... ) cu buchisitul unor hîrtoage cu isto-
rioare franţuzeşti şi al unor dicţionare Yechi şi -- băgasem de seamă
chiar de pe atunci - puţin cam proaSlte".
La absolvirea clasei a IV-a gimnaziale Mihăescu I. Gheorghe este
un elev pe care profesoriii săi îl consideră relativ meri tu os. Din cei
optzeci de înscrişi ai clasei sale, la finele anului - 42 rămîn repetenţi
sau corigenţi îndeosebi din cauza matematicii şi a limbHor străine - ger-
mană şi franceză - predate de severii Constantin Şeinearm şi Maxi-
milian W. SchroJf - profesori cunoscuţi în epocă, autori, între al.tele, ai
unor di·cţionare bil.ringve utile şi azi.
Gib se numără încă printre cei mai buni elevi ai clasei. El încheie
anul cu medi:a 7,27 în condiţiile în care numai alţi 13 elevi promovaţi
aveau note de la 7 în sus. Rezu1tatul examenului de absolvire al cursului
inferior de liceu confirmă aprecierile d~n timpul anului. Mihăescu
I. Gheorghe e admis cu media generală 7,25 2 0.
In clasa a IV-a Mihăesc:u I. Gheorghe l-a avut ca profesor de
limba română pe Ion Nioulescu-Nache, unJUl dintre cei mai prestigioşi
pedagogi ai Craiovei din·ainte şi de după iprimul război mondial. Faptul
că Gib a stat sub directa sa Inrîurire poate ni cons:iderat un alt faator
decisiv în eV10luţia sa intelectuală şi sufletească.
Născut la Craiova, fosit elev al vechiului liceu din acest oraş sub
direcţia eruditului Fontiand.n, se precizează în necrologul publicat la
moartea profesorului, (.petnecut.ă în 1926), de re\nistJa Arhivele Olteniei,
° Cf.
2 Anuarul Liceului Carol I din Craiova, Anul şcolar 1910-1911, Tipografia
şi legătoria de cărţi Fane Constantinescu, str. Fraţii Goleşti nr. 10, 1911, pag.
17-18 şi 3-l.
http://cimec.ro
Ion Niculescu zis Nache era absolvent al facuHăţii de litere şi filozofie

şi îşi luase licenţa la universita:tea din Bucureşti. „Cînd s-au înfiinţat
gimnaziile reale în 1882, Niculescu fu trimis ca suplinitor la Craiova,
'Jnde 'a predat româna şi Latina, întîi la g·imniazi!u, apoi - la liceu".
„ln lungul şir <le 44 de arui cît a fiuncţionat oa profesor" el a exercitat
asupra elevilor săi o influenţă biinefăcătoare excepţională pe oare ei şi-o
vor reaminti totdeauna cu o infinită recunoştinţă. Nache Niculescu „a
aparţiioiut cu trup şi suflet şcoolei, pe rare o siocotea ca singura lui
familie, ca s-ingura lui grijă, ca unica ocupare şi preocupare a vieţii sale
(„.). Ca fost elev al marelui filolog Haşdeu, preţuia foarte mult limba
"i literatura poporană şi ştia să reoiteze ore înt~egi cimilituri, ghicitori,
sitnigăte, colinde şi balade întregi din folo1orul românesc". Respectat de
colegi „pentru cunoştinţe vaste şi profunde" Nache „a ţinut să pună în
inima şi în sufletul elevilor veniţi din clasele primare o bază solidă de
dragoste şi interes pentru limba română, pe care o considera cu drept
cuvînt ca piatra unghiul.ară a întregului edificiu cuLtural ce este învă
ţăm.întul pentru români":?•.
Profesorului Nache Niculescu îi datoreşte Ghib I. Mihăescu orien-
tarea :tot mai fermă şi sistematizarea interesului lui veohi şi constant
pentru Hteratură. Ceea ce Aron Pumnul reprezintă pentru Eminescu, sau
domnul Busuioc pentru Sadoveanu, este şi profesorul Nache pentn1
Gib I. Mihăescu.
In această iperioadă Gib I. Mihăescu începe să scrie, versuri, fireşte,
pe care nu se sfileşte să le trimeaită pe la redacţii.
O poezie dintr-.un manuscris datat şi loca,li.ziat - Craiova 24 oc-
tombrie 1910 - inutulată De afară, cea mai veche din creaţiile autorului
cunoscute pînă acum, poate oferi o sugestie de ceea ce însemna scrisul
lui Grb pe atunci :
„Din noaptea neguroasă vin zvonuri de suspine ;

E Crivăţul ce bate, e iarna care vine,
E foşnetul de frunze ce dureros doineşte,
Sînt zgomotele nopţii de toamnă, care creşte,
E urletul de jale al unui'ntreg popor
Ce luptă, se munceşte şi veşnic n-are spor.
Şi-n totul e o doină lugubră de durere;
Pentru bogaţi însă n.u cîntec de plăcere;
Căci ce plăcut e vîntul oe urlă monoton
Cînd stai la gura sobei şi-i asculţi triistu-i ton !
Cînd nici -că-ţi trece-n gîndu-ţi că poate cineva
Prin furia tempes.tei să meargă încotrova ".
Poezia e semnată Gibbe Mihăescu şi e adresată „Onor Redacţiunei Re-

vistei Viaţa socială, Bucureşti", cu specificaţia „Vă rog să binevoiţi a
publica în revista Dv. alăturatele versuri" 22 •
Revista, cum era de aşteptat, n-a publirat-o.
21 M. St., Ion Niculescu-Nache, în Arhivele Olteniei, An. V, nr. 27, sept.-oct.
1926, pag. 372-373.
22 Text comunicat nouă de G. Cruceană (Piteşti) în posesia căruia se află.
http://cimec.ro
CONTRIBUŢII LA BIOGRAFIA LUI CIB MIH.J.IESCU 397
Nu e însă greu de bănuit că preoaupările litenare ale lui Gib n-au

înc·Ptait. Craiova trăia, de altfel, o intensă viaţă literară. Intre diversele
publicaţii culturale, ştiinţifice sau artistice scoase aicli, Ramuri (al cărui
prim număr apăruse în decembrie 1905) ocupa un loc deosebi.t. Ea îşi
c:îştigase un real prestigiu datorită colaboratorilor UJlJOr personalităţi
precum : N. Iorga, ·T. Agă!rbicean.u, M. Săulescu, Ion Sân-Georgiu, I. U. So-
ricu, C. San.du-Aldea, C. S. Făgeţel, Oreste, Liviu Rebreanu, V. Ef.tirniu.
Elen.a Faragoi, Apostol, D. Culea, G. Robică. I. Chiru-Nanov, G. C. Io-
hescu-Siseşti, M. Lun:gianu, Emil Gîrleanu, G. Bogdan-Duică, G. Topîr-
ceanu, Caton Theodorian, N. Davidescu, A. P:opovici-Bănăţe'anu etc.
Secţiunea Craiova a Ligii culturale, care a editat şi un Buletin al
Ligii culturale (1911-1914), cu sediul în s.trada Unirii nr. 23 (casele
Oacaliceanu) organiza săptămînal felurite într1unki şi manifestaţii literare
sau ar.tis•tice. Intl'e 21 şi 22 maii 1911 s-a ţinut a~d un congres al Ligii
culturale.
Cei mai mulţi profesorii din oraş şi, direct sau indirect, o parte în-
semnată a eilevil:::n· trăiau evenimente literare şi al'tiistice cu o reală
par.t:Jicipare sufletească. Evident, Mihăescu I. Gheorghe se număra
printre ei.
Inclinaţia către literatură, dar mail. ales situaţia cu totul precară
de la matematici (în clasa a III-a nu trecuse de media fdnală 6,50, li.ar
într--a IV-a de 6) îl îndeamnă pe Nilă Mirhăescu să-şi dea copilul să
urmeze mai departe secţila clasică. La începutul anului şcolar 1911-1912
Gib I. Mihăescu intră în cursul superior al Liceului Carol.
Avocatul spune cunoscuţilor sări din Drăgăşani c-ă băiatul lui s-a
schimbat. Invaţă bine şi acuma e al patr•ulea din clasă. Ceea ce omitea
intenţionat să adauge era frapftul că secţia clasdcă n-avea <lecit patn1
elevi 23 •
Hotăr1t lucru, Gib se Siimte aki mult mai bine. Situra~ia notelor
lui din anii 1911-1914, cind a urmat cursuri,le claselor a V-a-a VIII-a
\a VII-a o va da tot în 1914, în particular, ca să recupereze ceva din
an.iii pierduţi cu repetenţrl.a} 2 4, arată note constant meritorii.
Gib I. Mihăescu a fost tm elev excelent la Irimba română şi la lim-
bile străine. Profe.-.orul Nache Nriculesru, care preda şi la cursul supe-
rior, e din oe în ce mai încin•tat de C'ompune11ile elevu1ui Mihăescu. In
cele din urmă este de-18. dreptul entuziasmat. ln fata clasei coboară
într-o zi de la ca'1ledră. îl îmbrăţişează pe timidul Gib şi-l sărută zdravăn
pe amîndoi obrajii, rC>l?ii ca f1lacăra de emoţie, dindu-l .pildă celorlalţi
tineri din dasă, proorocindu-i pc deasupra şi un viitor minunat în „lite-
rele române". Se pare că scena aeeaSrta memorabilă s-a petrecut prin
clasa a VI-a, cînd elevul - deschis încă tuturor înrîuririlor posibile,
avea frumoasa vîrs.tă de 19 anii 2 5 ,
Că Gib I. Mihăescu a COI11tinuat să scrie şi să C'itească cu lăcomie
tot ce-i cădea în mină şi în cursul superior al liceului, e sigur. Com-
punea în continuare versuri dar începe să încerce şi proza. Acum începe
23 Informaţie furnizată de D-l George Stoian.
24
Informaţie furnizată
de d-l George Stoian ; cf. şi lucrarea profesorului
Emil Istocescu (Drăgăşani), Gib. I. Mihăescu (manuscris).
25
Informaţie furnizată de d-l George Stoian. Vezi şi articolul prof. Ion M.
Negreanu, Gib. I. Mihăescu, în Tnainte, Craiova, nr. 7974, 26 oct. 1970.
http://cimec.ro
:J9R MIHAIL DIACO:'.'/ESCU
să se p.I'leocupe şi de astronomie - marea pasiune a viieţi'i lui. Îşi cum-

păra<>e din economi.He sale o mică lunetă cu care seara se uita pe cer.
Cunoştea bine poziţiile diverşilor aştri. mişcările şi chiar semnifioaţiile
1or astrologice.
Naiche Nioulescu (1ai cărui elevi au fost, între alţii şi Nicolae 'llitu-
lescu şi Dr. C. An.gelesou) Li aultivă înclinaţiHe literare cu acel.aşi desă
vîrşit tact. Compunerile în proză, ce:r:ute în parte de program, în parte
de in.te.I'lesltl său de minunat pedagog, devin tot mai coerente, mai înche-
gate. E posiibil ca Gitb I. Mihă'escu să fi încercat să publice unele din pro-
ducţiile sale în pro.ză.
Pe plan iilltim sufletesc, preocuparea pentru creaţia literară are
rezultate excepţionale. Dezorientării şi dezamăgirilor mai vechi le iau
loaul acum plăcerea tot mai adînc trăită şi, poate, hotărî:rea fermă de a
scrie. Entuziasmul măriruimos şi cam grandilocvent al profesorului Nache
Niculescu a fost balsamul minunat care a vindecat, măoar în parte,
multe din rănile şi complexele mai vechi ale tînărului Gib. Fap.t este că
şi atunci şi mai tîrziu „el avea nevoie de un stimulent puternic pentru
a se hotărî să sierie" 2s.
Datorită acestui balsam, Gib a cărui fire ahulkă începe să se con-
tureze de pe acum, a fost în S1tare să-şi ducă liooul pîină la oaipăt. „ln
urma examen'lllui general trecut în sesiunea iunie 1914 cu nota
med!ie 8,00" în faţa unei comisii prezidate de profesorul C. Georgescu,
elevul Mihăesicu I. Gheorghe obţine diploma de bacalaureat 27 .
Avocatul NHă Mihăescu avea de ce să fie mrulţJUmit. In toamna
arnulJUi 1914, trecut de 20 de ani, Gib se înscrie, la insistenţele părin
telui său, la facultaitea de drept din Bucureşrui.
Intre firea şi dntenţiile tatălui, pe de o parte, şi ale fiului - pe
de alta, depărtarea era însă ca de la C'.€r la pămînt.
20
*** Gib I. Mihăescu, Gîndirea, anul XIV, nr. 10, decembrie 1935,
pag. 490.
27
Arhivele statului, Filiala Craiova, Fondul Liceul Carol I, Inventar 17/1914,
Dosar de diplome (cotoare), certificatul nr. 841.
http://cimec.ro
NICOLAE LABIŞ IN ARGEŞ
DUMITRU ANGHEL
Judeţ cu puternice tradiţiii istorice, Ar.geşul se iimpune, în egală

măs1Ură şi ca o bogată zonă de folclor, precum şi de literaitură scrisă.
Timipu'l, ourgerea anilor pe zbuciumate vaLori de isitorie, au conS01Crat
Argeşul oa ,pe un leagăn al frurnosulu·i şi al poeziei. ln perimetrul său
geografic, mustind de mitud, au trăit şi au scris scriitorii revoluţionar.i,
de la 1848, Cositache D. Aricescu, Ion Catina şi Ion Negulici, poetul lup-
tă.tor pentn1 Uruire, Ion C. Fundescu, poetul cîmpulungean Dimitrie
Nanu, povestitomil din Rucăr Mihail Lungea!1Jlt, poetul George Topîr-
cea.n.u, marele romancier Liiviu Rebreanu, poeţii Ion Minulescu, Ion
Barbu şi Ion Pi1'1iat, dramaturgul Tudor Muşat.eseu, nuveliştii Damian
Stăruoiru, Sanda Movilă, MihaJÎJl Ti1can Rumano, povestitorul de drumeţie
peste mări şi ţării, criticul Ion Tri:vale, esteticianul Vladimir Streinu şi
alţii. Dintre scriii1tordi prieteni ai plaiurHor argeşene oare au locuiit aici,
au trecut pe aici, vizttîndu-le cu iubire şi neuitare, menţionăm pe
I. Budai-Deleanu, A. Plann, Cezar Bolliac, M. Kogălniceanu, B. P. Haşdeu,
pe V. Alecsandri, pe Al. Odobesm, pe Eminescu, pe Caragiale, pe
Coşbuc, pe Al. Vlahuţă, pe 1istorlicul, l,iteratul şi gîndi.torul N. Io.rga, pe
I. A. Basarabes.cu, G. Călinescu, E. Camilar, pe dramaturgii George-
Mihail Zamfires.ou, Al. Kiriţescu şi pe numeroşi alţii, pînă la Nicolae
Labiş - care a fost şi a rămas cea mai tulburătoare iubire tînără în
constelaţia literelor româneşti. Ei, C'll toţii, ne.,.au lăsat pagini măiestrit
scriJSe despre Argeş.
Poezia e la ea acasă în Argeş. Să nu uităm, chiar limba noastră
literară, aşa oum o vorb~m şi-o scriem, e cea vorbită în urmă cu un
veac în Argeş şi în împrejurimile acestei zone unde is.toria atestă două
foste cetăţi de scaun ...
*
Prezerutînd interes documentar precizările despre legătura uruui
scniiotJor cu judeţul Argeş, în rîndurile ce 'l.LI'II1ează vom semnala împre-
jurările în care poetul Nioolae Labiş a trăit pe aceste mi111unate tărîmuri
angeşene.
Stăruind pe urmele poetului Nicolae Labiş, ne-am clarificat un

moment mai puţinrunoscut d~n bi:ogrtafia sa. perioada refugiului în
http://cimec.ro
4(1() DUMITRU ANGHEL
Muntenia. Familia poetului, în aprilie Hl44, s-a stabilit în saitul Vă

carea, comuna Valea Popei, judeţul Muscel. In această vreme, părinţii
lui Labiş funcţionează ca învăţă.tori la şcoala primară din sat, iar Nelu
E' elev la aceeaşi şcoală, în elasia a III-a. Pe coridorul şcoLii generale din
satul Vă('area, comunia Mihăeşti (după noua împărţire administrativ-
terrtorială), se află azi un modest C'olţ, memorial, în care este expus
canalogul clasei a III-a pe ainul şcolar 194411945, învăţător I. C. Istră
tescu (deşi la aceasită clasă s-au perindat mai mulţi învăţători din cauza
concentrărilor, cum ne-a relatat actualul director al şeolii, învăţătorul
V1aleriu P,isd1Că), catalog care la nr. 38 cuprinde situaţii.a şcolară a ele-
vului Labiş Eugen Nicolae, pe trimestrul I (.trimestrele următoare le-a
făcut la ş0oala d;n Mălini - familia învăţătomlui Labiş se întoarse la
Poiana Mărului. Poetul îşi aminteşte acest moment astfel : „La şcoală
am găsit ferestrele sparte şi rufoe/. Pirul crescuse mare cit mine/. Şerpii
alunecau în salturi grăbite/. Printre obuze şi cartuşe rugin1te'', imortali-
zîndu-1 într-un tulburător document sufletesc, însemnat pe nişte foi
simple de caiet, în poemul C€ poartă titlul „Intoarcerea", ce a fost încor-
porat ulterior în ciclul „Cîntcce de munte". Tatăl ~tului precizează
că nu e vorba despre o invenţie lirică : „ - Cind ne-am întors, nu mai
erau aici 'lJŞi, nici bărwi, nici ferestre. Le al'S€Seră nemţii. Prin toate cla-
sele erau numai obuze de brand. Şi primul lucru pe <'8re l-am făcut
atunci, eu şi cu fiul meu, ne-am apucat să îngropăm obuzele"') 1 • Pagina
prezenttului catalog constituie un document util penitru completa.rea por-
tretului .,elevului eminent" Nicolae Labi.c;, care din clasele primare
dovedea interes penit.ni toate disciplinele. Menţionăm că situaţia de an
('li an a şcolarului Labiş, înscrisă în matrirolele liceului din Fălticeni
între 1946-1947 şi 1954, şi comunica.tă de profesorul Arurel George Stino
prin aJ'lticolul Elev la Fălticeni 2 , dovedeşte că ,.îl atrag şi-l pasionează
obiectele realiste, modelîndu-i într-un fel cugetarea alături de litera-
tură". Redăm mediile pe obiecte în el. a III-e, itrdmestriul I (conform
fotocopiei reprodusă) : Religia 10; Citire 10 ; Gramatică şi compunere 9 ;
Istoria 10; Geog1rafie 10; CunO'aşterea naturii 9 ; Cunoaşterea şi îngri-
jirea omului 9 ; Matematică 9 ; Deprinderi de viaţă 9 ; Caligraf~e 9;
Desen 1O ; Ed. Fizică 9 ; Lu0ru manual 9 ; Practic'a agricolă 9 : Pur-
tare 10. La Mălini, Labiş a fost elevul mamei sale. Ea ii pun.ea cîteodartă
note mai mici decit meri.ta. La Văcarea, cit timp de două trimestre l-a
avut învăţător pe I. C. Istrătes('u, el a primit note mai mari.
Tot în arhiva şcolii Văcarea se păstrează cîteva procese-verbale
care atestă prezenţa activă a învăţătorilor Eugen şi Profira Labi~ şi a
fiului lor la activităţile extra.'?eolarc (organizarea serbării <'li daruri de
Anul Nou, în scopul strîngerii de veni.turi pentru ajutorarea copiilor
orfani şi sărad). Reproducem un fragmentt din procesul-verbal încheiat
în ziua de 28 decembrie 1944 : „Obiceiurile din Moldova : capra, ursul,
pluguşorul au fost executate m mult talent de d-nii învăţători Eugen
Labiş, C. Petruţă şi elevii Plăcintă, Labiş şi Istrătescu. Pentru organi-
7..area, pregătirea, executarea şi buna reu~ită a serbării din punct de
1 George Sidorovici, Aici s-a născut poetul, „Culegere omagială N. Labiş",
tditată sub îngrijirea redacţiei ziarului „Zori noi", dec. 1965, p. 7.
2 Aurel George Stino, „Elev la Fdlticeni", aceeaşi publicaţie, pag. 16 şi 18
http://cimec.ro
NICOLAE LABIŞ tN ARGEŞ 401
„.
I IJ A 'I' /. I l. l IJ
Fig. 1. - Fotocopie de pe pagina din catalog cu situaţia şcolară a lui

N. Labiş din clasa a III-a
http://cimec.ro
402 DUMITRU ANGHEL
vedere moral şi material, au luat parte aotivă următorii : Profira Labiş,

M. D. Ungureanu, Elena I•:neia etc.".
Dar nu numai acest document, ci şi mărturiiJe foştilor săi colegi
din el. a III-a (Ungureanu Ion, Stanciu Constantin, Stroie Constantin)
vorbesc despre spiritul voluntar al vitirtorului poet, despre setea sa de a
acţiona : „La serbări era nelipsit, scria şi recita poezii, scria roluri pentru
noi şi scene.tele lui le jucam apoi pe scenă" - ne-a relatat Stroie Con-
stantin (în prezent profesor de ec. politică şi socialism ştiinţific la Liceul
„N. Bălcescu" din Piteşti). Iar octogenarul ţăran Mitu B. Ştefan, La care
a stat în gazdă familia poetului, îşi aminteşte şi azi (am stat de vorbă
eu m~ Mitu în octombrie 1969) că Nelucu era un copil vorbăreţ şi deş
tept. Se juC'a mult cu ceilalţi cX>pii şi citea multe cărţi. Se plimba pe
dealuri şi de multe ori îl vedea scriind. De 11a Stroie Constantin am achi-
7iţionat d-O'Uă fotografii ale poetului, insrt:a111tanee, în gmp, făcute în
curtea şi grădina oasei gazde~, datînd din mai 1944, alături de Nelu
făcînd parte din grup următorii : Profira Labiş, Margareta Labiş (sora
poetului), Bizucu Adri'ana Eneia (verişoara poetului). învăţătorii Eneia
(unchiu şi soţi.a), Nart:aliţa (vecină) şi Stroie C-rtin (coleg de clasă), Lean:ca
şi Ştefan Mitu (gazde), fotografii C'are momeI11tan se găsesc la pootul
Gh. Tomozei, spre a le utiliiza la volumul său dedicat poe.tu1ui Labiş.
Convorbirea. noastră ou gazda, ve<:>inii gazdei. fostul învăţător şi
foştii coJeg,1 ne-au convins că şi la Văcarea, ca şi la Mălini sau Bucu-
reşti şi pretutindeni pe unde a trecut şi unde a trăit, Nicolae Labi1ş a
rămas cu mult mai mttlt decît o amintire frumoasă. Poezia sa este ase-
menea fîntînii care, aşa rum sclI'lia neuiitatHl nositru poet : „Curge-n brazde
şi-n ulcioare I Fără odihnă, fărră uitare.„" E'.a nu-şi poate curma nici-
odată firul deoarece cuprinde în fiecare vers al său greul pămîntului
nostrlll.
Rîndurile de mai sus au fost scrise din dorinţa auton..tlui de a
întregi biografia copilului Labiş, pornind de la temeiul ·că biografia reţine
documentaţie în cel mai neaşteptat şi logic îndreptar întregitor în
istoria literară.
Cu acest sentiment, corru.mricăm aici o serie de date, ocazionate de
comemorarea în curînd a împlinirii a 15 ani de la moaritea poetului
N. Labiş.
De precizat că datele de mai sus n-'8Ju intrat dedt parţial în bio-
grafia poetului prin artiCOilul publicat de noi sub titlul „Pe urmele lui
Nicolae Labiş", în re\"is.ta ,.România Literară''. nr. I (65), anul III, din
1 i1anuarie 1970.
*
BIBLIOGRAFIA OPEREI LUI N. LABIŞ
I. Volumele în ordinea cronologică a apariţiei
A. Ediţii antume
I. Puiul de cerb, poem, Bucureşti, Ed. Tineretului, 1956, 44 p.
2. Primele iubiri, versuri, Bucureşti, Ed. Tineretului, 1956, 140 p.
http://cimec.ro
NICOLAE LABIŞ IN ARGEŞ 403
B. Ediţii postume
3. Lupta cu inerţia, poezii, Bucureşti, Ed. Tineretului, 1958, 160 p.
(vo1um apărut sub îngrijirea unui colectiv format din
L. Raicu, Aurel Covoi şi Eug. Mandric ; pre1aţă - Geo
Bogza, postfaţă - Lucian Raiou).
4. Primele i11biri, poezii, Bucureşti, E.P.L. 1962, 448 p. (prefaţă de
Paul Georgescu).
5. Păcălici şi Tîndăleţ, ve!l'Suri perutru copii, Bucureşti, Ed. Tinere-
tului, 1963.
6. Versuri (Cele mai frumoase poezii), Bucureşti, Ed. Tineretului,
1964, 184 p„ cu portret (cu un cuvînt înainte de Zoe Dumitrescu-BuŞ1U
lenga).
7. Erste Liebe, traducere în limba germană, de Lotte Berg şi Else
Korniş, 1964, 199 p.
8. Anotimpurile, versuri pentru copii, Bucureşti, Ed. Tineretului.
9. Moartea căprioarei, versuri, Biblioteca pentru toţi, Ed. pentru
literatură,
1964, 435 p. (prefaţă de Gh. Tomozei; în Addenda, texte de
M. Beniuc, Geo Bogza, G. Căhnescu şi T. Viianu). '
10. Albatrosul ucis - versuri, Bu.1eu:reşti, E.P.L„ 1966 (Ediţie în-
grij~tă şi postfaţată de Gh. Tomozei).
l 1. Poezii, Buc~şti, Ed. Tineretului, 1968, 1:rn p.

12. Scrisoare mamei, versuri pentru copii, Bucureşti, Ed. Tine-
retului, 1969.
13. Versuri alese, Edirtura Albatros, traducere în limba maghiară,
tălmăcirea aparţine lui Konyadi Sandor.
14. Vîrsta de bronz -- poezii, ed. îngrijită şi prefera·tă de Gh. To-

mozei. „Labiş Pateticul", Bum1reşti, Ed. Militară, 1971, 191 p.
II. Bibliografie selectivă a scrierilor despre Nicolae Labiş
A. Scrieri despre (selectiv) :

Primele iubiri {1956): B. Elvin, „Viaţa Românească", nr. 12 din
1956; D. Costea, „laşul literar", nr. 11 din 1956; Lucian Raiou. „Scîn-
teia tineretului", nr. 2356 din 1.Xll.1956; Aurel :Martin, „Tînărul scr-ii-
toc", nr. 1 din 1957 ; Mihail Petroveanu, „Gazeta literară", nr. 42,
18.X.1956 şi în vol. Pagini critice.
Lupta cu inerţia (1958) : Ov. S. Crohmălniceanu, „Viaţa româ-
nească", nr. 1 d:iJn ianuark"' 1958; Sorin Bratu, „Gazeta literară", nr. 21
din 22.V.1958; Paul Georgescu, „Româruia liberă'", nr. 4236 din
24.V.1958 şi în vol. lncercări critice I şi II, Al. Căprariu, „Tribuna",
nr. 21 din 24.V.1958; D. Costea, „laşul literar", nr. 5 din 1958; Aurel
Martin. „Luceafănil", nr. 1 din 1958; D. Micu şi N. Manolescu, vol.
„Literatura română de azi", ~d. Tineretului, p. 140-143.
http://cimec.ro
404 DUMITRU ANGHEL
Primele iubiri (1962) : Gh. Tomozei, „Scînteia tineretului", nr. 4093

din 12.VII.1962; Paul Georgescu, „Scînteia", nr. 5649 din 12.IX.1962.
B. Studii, articole, evocări :

Anghel Dumitru, lncă un omagiu adus poetului, „Secera şi Cio-
canul", din 24.XII.1964; N. Labiş - 12 ani de la moarte, „Oltul", din
18 dec. 1968; Pe urmele lui N. Labiş, „România liiterară", nr. 1 (65) din
I ianuarie 1970.
Barbu Eugen, Labiş, în „Luceafărul", nr. 30 (129), anul VIII, diin
l 1.XII.1965.
Bărbuleseu Simion,Limba poeziei lui N. Labiş, Yol. „Comentarii
critice", Bucureşti, 1969,
p. 135-165.
Bănuţă Ion, De la lpoteşii la Mălini, în „Gazeta literară", din oc-
tombrie 1965, p. 5.
Băieşu Ion, Cel care a deschis porţile, în „Argeş", nr. 8/51), au-
bust 1970.
Beniuc Mihai, Poetul era decapitat, în „Argeş", nr. 8 (51), au-
gust 1970.
Blănaru C„ Trepte interioare, în „Culegetrea omagială'', editată de
Comitetul regional pentru oultură şi artă Suceava, dec. 1965, p. 14.
Brezu Consitantina, N. Labiş - fişier, în „Luceafărul", nr. 30/189),
din ll.XII.1965.
Bratu Sorin, Ca orice poet mare, în „Argeş", nr. 8 (51), au-
gust 1970.
Bal1ta:rer Camil, N. Labiş, Moartea căprioarei, „Munca", 27.XI.1964.
Bogza Geo, Pling poetul, „Contemporanul", nr. 52 (534), 28.XII.1956.
Bitan Ştefan, Labiş - albatrosul ucis (Eseu monografic), Ed.
„Dacia", Cluj, 1970.
Bucur Marin, Marile dimensiuni ale poeziei, „Luceafărul", nr. 2,
15.I.1963.
Călinescu George, N. Labiş, în „Contemporanul", nr. 47 din
28.XI.1958.
Călinescu Matei, Nicolae Labiş, adolescentul, în vol. „Aspecte lite-
rare", p. 231-253 : N. Labiş şi tînăra generaţie de poeţi, „Gazeta lite-
rară", nr. 35 din 23.VIII.1960; Patosul etic în poezia lui N. Labiş, „Gazeta
literară", nr. 34, din 18.VIII.1960; „Poezia lui N. Labiş, „Gazeta literară",
nr. 33 din 1.VIII.1960.
Chelar:iu Traian, Fizionomia durabilă a poetului, în „Culegerea oma-
gială", editată de Comitetul reg. pentru oultură şi a;rtă Suceava, dec.
1965, p. 10.
Dan Ilie, /n luminile universului sadovenian, ibidem, p. 10.
http://cimec.ro
NICOLAE LABIŞ I~ ARGEŞ 405
Gafiţa Mihai şi Bănulescu T., Nicolae Labiş, în val. „Scriitori

românii contempm·ani", 1964, p. 207-210.
Georgescu Paul, N. Labiş, Moartea Căprioarei, „Gazeta Litera.ră",
nr. 52 din 1956; Un poet revoluţionar, în „Argeş'', nr. 8 (51), au-
gust 1970.
Iordache M., Sensul demnităţii creaţiei, în „Culegerea omagială",
ed.i.tată de Comitetul rC'g. pentru cultură şi artă Suceava, dec.
] 965, p. 10.
Ioniţă Marin, Labiş în armura de gips, în „Argeş", nr. 8 (51),
august 1970.
Iosif Petre, La Sadoveanu acasc!, ibidem.
Luca Eugen, N. Labiş - poet al ideilor majore, „Contemporanul",
nr. 41 din 12 oct. 1962; „Un romantic autentic", „Conteniporanul",
nr. 58 din 14 dec. 1965 ; Poezia tinereţii avîntate - N. Uibiş (material
documentar) - 1966.
Mareş Radu, Poeziile inedite ale lui N. Labiş - culegere oma-
gială, p. 16.
Martin Aurel, Nicolae Labiş, Albatrosul ucis, ,.Luceafărul", nr. 1,

7.1.1967; Nicolae Labiş, 30 de ani de la naştere, „România liberă",
2.XII.1965.
Marcela Antonaş, Lexicul dominant în poezia lui N. Labiş, „Tri-
buna", nr. 51 din 22.XII.196G.
Manolescu Nicolae, „Iluminările" lui Labiş, în „Argeş'', nr. 1 (56),
ianuarie 1971.
Micu Dumitru, Recitindu-l pe Labiş, în „Gazeta literară", nr. 51
din 22.XII.1966; După ce gazdele se vor fi culcat, în „Argeş", nr. 8 (51),
augusit 1970.
Păunescu Adrian, Cel mai tînăr dintre noi, în „Gazeta liter&-ă",
nr. 52 (685), anul XIII din 23.XII.1965.
Raicu Lucian, N. Labiş - primele imagini, ibidem.
Regman C., N. Labiş (dicţionar de istorie literară contemporană),
în „Luceafărul",nr. 18/151), anul VII din 29 august 1964.
Valeriu Râpeanu, „Puiul de cerb" al poeziei noastre, în „&înteia",
decembrie 1966.
Simion Eugen, Nicolae Labiş - poetul, în „Gazeta literară",
nr. 52 (685), anul XIII din 23.XII.1965.
Sidorovici George, Aici s-a născut poetul, în culegere citată, p. 5.
Stănescu Nichita, Tînărul poet N. Labiş, în „Gazeta liitera.ră",
anul X, nr. 52 (510) din 25.XII.1963; „Nu-l iubeam - eram topit de in-
t:idie .. .", în „Argeş", nr. 8 (51), august 1970.
Streinu V~adimk, Distinquo - N. Labiş, în „Luceafărul", nr. 30
(189), anul VIII, 11.XII.1965.
http://cimec.ro
406 DUMITRU ANGHEL
Stino A. G., Elev la Fălticeni, în culegere citată, p. 14.

Tomozei Gheorghe, N. Labiş, în „Luceafărul", nr. 24 (59),
15.XIl.1960.
Valea Lucian, Confluenţe, culegere citată, p. 15.
Tudor Vianu, N. Labiş, în „Gazeta literară", nr. 52 (406) din
21.XIl.1961.
Vrînceanu Dragoş,
Pe marginea poeziei „Geneza", de N. Labiş,
în „Luceafăr.ul" din 23 noiembrie 1963.
Vie-ol Dragoş, N. Labiş, mlegerea citată, p. 20.
N. A.
Laaceastă bibliograf.ie adăugăm ancheta întreprinsă de revis.ta
.,Argeş", în nr. 8 şi 9 din august 1970, prin redactorul Florin Mugur -
„Cine a fost N. Labiş? Cine esite N. Labiş?", şi cronica lui M. Un-
gheanu la cartea lui Ştefan BiJtan : Labiş - Albatrosul ucis, apănită
în „România literară", nr. 26 (90), anul III, 25 iunie 1970, p. 15.
Nu avem pretenţlie că am cuprins în această bibliografie tot ce
s-a scris desipre poet şi opera sa. Completările sînt necesare şi ele
întregesc aparatul bibliografic ra.tît de util cercetătorului ce se va apleca
cu migală şi pioşenie asupra personaMăţii şi operei poetice a lui
N. Labiş, priv1te în interdependenţă. Fără îndoială, studii şi articole
asupra lui N. Labiş voc apărea mereu, unele dintre ele fiind poa.te
chiar în curs de cdi:lare şi, întrucît ne priiveşte, voim să ne înscriem
alături, în chipul cel mai eficaice.
NICOLAE LABIS EN ARGES
RESUME
(Le travail).
L'esai clarifie un momerut moins connu de la biographi'e du poete
N. Labiş - la periode du refuge en Valachie. En avril 1944, la familie
du poete s'est etablie au villiage Văcărea, Mihăeşti du departement
Argeş, N. Labiş en freqiuentant les C9UTS de l'ecoLe du vi:llage, et etant
eleve de la troisieme classe, un trimestre de l'annee soolaire 1944-1945.
L'au<teur annexe a la fin de la communioation une interessante
liste b.iibliographique selective en comprenarut les editions anthurnes et
pos.thumes des oeuvres poetiques de N. Labiş, raussi des etudes, des
artiides et des evocations sur l'oeuvre et la personnalite du regrette
poete.
http://cimec.ro
TEZAURUL MUZEELOR ŞI MONUMENTELOR DIN ARGEŞ,
PREŢIOS MIJLOC DE INFORMARE ISTORICA ŞI EDUCARE
PATRIOTICA A TINERETULUI
NICOLAE MATEESCU
„Historia est magistra vitae". Un adevăr etern cu semnificaţii com-

plexe şi adînci, transmis prin limba acelor strămoşi legendari, viteji şi
făurari de aşezări, purtînd cu strălucire amprenta progresului epocii.
Şi după mai bine de două milenii marele adevăr îşi păstrează viabilitatea,
istoria învăţîndu-ne mult pe noi cei de azi, ca şi pe alţii de odinioară.
Spre deosebire de alte vremuri societatea noastră are privilegiul de
a disipune de itezaurizarea sistematică a multor volari ale istoriei, din
timpurile cele mai vechi pînă astăzi, care alături de ceea ce s-a scris re-
prezintă un nesecat potenţial informaţional şi educativ pentru toţi fiii
patriei.
Deşi nu ni s-a păstrat complet, această carte a vieţii fiecărei etape de
dezvoltare a poporului nostru, ea constituie mărturia cea mai evocatoare
şi profundă a activităţii şi luptei înaintaşirlor, care peste secole şi-au
dovedit de atîtea ori eroismul fără seamăn, pentru a ne lăsa moştenirea
gliei, graiului şi a1te comori nestemate.
Măsurile importante luate de conducerea de partid şi de stat pen-
tru valorificarea şi păstrarea moştenirii istorice a poporului român,
avînd o orientare de o înaltă ţinută patriotică au a\"l1t şi au în perma-
nenţă o influenţă din cele mai hotărîtoare în această direcţie.
Ţara se mîndreşte cu impresionanta zestre de la înaintaşi, fiecare
colţ al său păstrînd vestigii de milenii sau secole cu sensuri majore
despre trecutul poporului român.
Istoria a hărăzit Argeşului să fie străvechi leagăn de ţară, mai ales
prin Argeşul şi Muşcelul istoric (şi legendar) iar de aici să devină po-
sibilă peste timpuri întemeierea a numeroase monumen,te (ori locuri is-
torice), din care cele mai multe s-au păstrat pînă în zilele noastre.
Vasta activiitate de cercetare istorică desfăşura.tă îin Argeş, mai
ales în ultimii 15 ani a înregistrat succese deosebit de mari prin organi-
zarea unei puternice reţele muzeistice şi punerea în valoare sau îngri-
jirea majoriităţii monumentelor istorice.
http://cimec.ro
40fl NICOLAE MATEESCU
Muzeul de la Cîmpulung, cu secţii de istorie, naturale .şi artă, mu-

zeul de la Curtea de Argeş (cu secţii de istorie şi artă populară), muzeele
din Pi•teşti şi Goleşti cu un profil complex, Casa memorială „Liviu Re-
breanu" de la Valea Mare, Casa memorială „George Topîrceanu" de la
Nămăeşti-Muşcel, precum şi Muzeele să.te.şti : Retevoieşti, Muşăteşti,
Domneşti etc. au devenit centre de informare ştiinţifkă şi educare pa-
triotică a cetăţenilor de toate vîrstele. Ele deţin adevărate tezaure care
grăiesc cu putere despre trecutul patriei pe aceste meleaguri. Nu poate
fi o mai nobilă preocupare a fiecăruia dintre fiii judeţului ca dorinţa
vie de a cunoaşte direet valorile ce le deţin aceste muzee şi de a vizita
vestitele monumente istorice.
Dacă mulţi din cei de vîrstă înaintată au cutreierat plaiurile Ar-
geşului şi au vizitat ori au contribuit la restaurarea unor monumente ale
vetrei Ţării, acum es•te rîndul tineretuh1i, începînd cu cel şcolar, de a
drumeţi spre a cunoaşte nestematele aflate în muzee sau la monumente,
de a se întîlni direct cu martorii din veac, vibrînd la înţelegerea acelor
adînci învăţăminte.
Multe pagini ale istoriei noastre sînt scrise în aceste ţinuturi, care
şi în trecut au fremătat prin vitejia şi hărnicia oştenilor de aici.
Cele mai vechi urme ale culturii de prund, 1pot fi cercetate de vi-
zitatori la muzeul din Piteşti - ele datînd din vremuri imemoriabile, de
circa 600 mii ani.
Dar istoria dispune de numeroase şi sigure dovezi mai ales din
ultimele mHen:ii. Astf.el de urme daoice se păstrează 1'a muzeul judeţean
din Piteşti.
Stăpînirea romană în Dacia ne-o atestă evident, printre altele,
ruinele castrului Jidava (din apropierea oraşului Cîmpulung) precum şi
cel recent descoperit la Purcăreni. Plaiuri:le s.tăpînite de Seneslau dintre
Argeş şi Olt, cu interesantele drumuri ..şi trecători, care de pe Topolog
făceau legătura cu Jiblea şi Cîinenii, se pot admira .'li astăzi.
Basarabii, aşezaţi în cetatea şi tîrigul Argeşului, ne-au lăsat vestita
Curte şi Biserica Domnească - monumente de cea mai mare însemnă
tate şi vechime, care confirmă existenţa unei organizări statale aici.
mult înainte de secolul al IV-lea. Poate nu departe de vechea reşedinţă
domnească de la Curtea de Argeş se va fi aflat şi vesti.ta Posada, unde
în anul 1330 marele Basarab învinge oştile ungureşti şi cîştigă deplina
independenţă.
Chiar dacă nu se va putea identifica a!ja de curînd acest loc, cert
este .că în Argeş se păstrează, devenind un simbol al unei înaLte biruinţi.
Tinerii cercetători contemporani vor avea, sperăm, su0Cesul acestei cla-
rificări sau descoperiri.
Vlaicu Vodă merită a fi rememorat prin ceea ce păstrează muzeul
de la Curtea de Argeş, care-şi cîştigă noi descoperiri ca urmare a recen-
telor săpături efectuate sub conducerea .cercetătorului dr N. Cons an -
tine s cu.
Oraşul Cîmpulung poartă incă de la anul 1300 strălucirea-i istorică,
şi, desigur, va fi fost şi cu mult mai înainte.
Capitală de început a ţării, cu impună.toarea-i Curte şi Biserica „Negru
Vodă", oraşul din care boierul Neacşu, în 1521, scrie prima slovă în limba
http://cimec.ro
TEZAURUL MUZEELOR ŞI MONUMENTELOR DIN ARGEŞ 409
română, dis.pune de un complex muzeistic şi numeroase monumente is-

torice, oferind publicului, spre vizionare, numeroase obiecte s·au docu-
mente de o mare valoare istorică şi ştiinţifică - tezaur informativ, dar
şi educativ.
Celor două oraşe - muzeu şi străvechi capitale - li se adaugă
centrul muzeistic din capitala judeţului, aflat în curs de modernizare, cu
numeroase şi variate colecţii din diferite domenii.
Mai apropiat de epoca noastră prin conţinutul său, muzeul Goleşti
evocă activitatea cărturarilor militanţi pentru progres - Goleştii, ne re-
aminteşte cu fiori de emoţie şi patriotism fie~binte de conducătorul răs
coalei din 1821, Tudor Vladimirescu, care poposise aici, ne redă o pagină
din isfaria şcolii româneşti, întemeiată aici la începutul secolului trecut,
ne aminteşte de revoluţia de la 1848, iar totodată păstrează o bogată
oolecţie etnografică şi un muzeu în aer liber.
Muzeul pomiculturii şi viticul,turii, care-şi dep~şte proporţiile cu
fiecare an ce trece, devine un cutezător păstrător de comori, care eviden-
ţiază vechimea, iscusinţa şi arta ţăranului român, care s-a îndeletnicit de
multe veacuri .cu aceste nobile ocupaţii productive.
Fără a fi prezentat detalii tematice, se poate afirma cu toată cer-
tiitudin.ea, că numeroase teme sau lecţii de istorie işi au o susţinută bază
documentară în aceste muzee (sau la unele monumente istorice), putîn-
du-se realiza nu numai informarea de ordin ştiinţific, dar şi momente de
avîntat patriotism, de edtteaTe a tineretului în spiritul dragostei faţă de
lupta şi munca înaintaşilor.
Dar aceste puncte centrale muzeistice nu radiază doar singure peste
Argeş; ele se interconectează printr-o densă reţea de monumen:te sau
locuri istorice, care cuprind aproape toate văile principale ale judeţului.
Intre acestea amintim vechea aşezare feudală de la Cetăţeni, Mănăstirea
Cotmeana şi Schitul Brădet - ctitorii din timpul lui Mircea cel Bărtrin,
neîntrecuta Mănăstire a lui Neagoe Basarab din secolul al XVI-lea,
Cetatea Poenari de la Căpăţineni ale cărei ruine au fost consolidate prin
lucrările efectuate în ultimii ani, aşezarea domnească de la GlaYacioc,
deosebit de interesantă, din vremea lui Vlad Călugărul (obiectiv unic şi
foarte interesant pentru zona de şes), mănăstirea Vieroşu (comuna Co-
libaşi), biserica domnească din Piteşti (din vremea lui Şerban CantacL!-:
zino), secularele biserici de la Tiţeşti, Hîrticşti, Şuki etc. - „ ,'
Toate acestea ne indică o mare vechime a aşezărilor omeneşti din
Argeş, meritînd asidue şi amplificate strădanii pentru noi cercetări şi
pregătiirea temeinică a unor lucrări monografiice noi.
Pilda străbunilor a fost ·îmbrăţişată de fii patriei din veacul nostru,
şi aşa va fi întotdeauna. Mărturie a luptelor eroice din 1916, Mausoleul
Mateiaş reprezintă, totodată, un pisc al tăriei şi abnegaţiei cu care eroii
patriei noastre au ştiut să-şi apere glia în timpul primului război mon-
dial. Iată deci o ,pagină mai nouă de glorie, o filă din istoria scrisă de
părinţii celor care astăzi îl vizitează.
Salutară este, în acest sens, preocuparea de a se prezenta periodic
piese istorice la principalele monumente istorice („Io, Mircea Voevod",
„Meşterul Manole", „Ecaterina Teodoroiu" etc.).
http://cimec.ro
410 NICOLAE MATEESCU
Tineretul are azi condiţii din cele mai bune pentru a veni în con-
taot cu cele mai importante monumente sau vestigii istorice. Şcoala este
datoare să sporească acest interes în rîndurile elevilor, să le mijlocească
îndeplinirea acestei patriotice îndeletniciri, prin excursii şi drumeţii ;
să le stimuleze dorinţa de a realiza albume, colecţii etc., să le cultive
pasiunea pentru cercetare, concomitent cu atitudinea înaintată de res-
pect, conservare şi păsctrare a acestor valori.
Chiar dacă la unele clase numărul orelor de istorie nu pare sufi-
cient, posibilităţile de informare a elevilor şi tineretului în general, în
acest domeniu sfal!t sporite. Teme din istoria patriei, epoca feudală sau
cea moder.nă ori contemporană .pot fi percepute cu temeinicie prin stu-
diul nemijlocit al vestigiilor purtătoare de remarcabile valori.
Este important însă ca alături de Pf"Ofesorii de istorie să fie şi
ceilalţi colegi, pentru ca împreună, corelînd cerinţele informării (în
domeniul ştiinţelor naturale sau economice .şi poHttce) să se iniţieze mai
multe vizite şi excurslii în cuprinsul judeţuLui şi ţării - cu investiţii
mici, dar cu eficienţă instructiv-educativă maximă.
Invăţămintele unor astfel de activităţi depăşesc pe cele ale obiş
nuitelor expuneri, convorbiri sau explicaţii teoretice. Curajul, respectul,
dîrzenia, abnegaţia, eroismul, dragostea nemărginită faţă de ţară şi moş
tenirea primită de la strămoşi, iată dteva din trăsăturile care concură
la definirea patriotismului, pe care-l putem cultiva odată cu prezentarea
directă a valorilor aminti.te.
Gustaţi, tineri şi virstnid, din această carte vie a istoriei Argeşu
lui şi Ţării, din acest 'tratat scris cu spada voievozilor şi oştenilor lor,
apărători ai vetrei străbune, ori scrisă cu mistria şi pana măiastră a
unor meşteri legendari dinaaintea, din vremea sau după timpul vestitu-
lui Manole, hrisov scris cu sîngele clocoti.tor al celor care au apărat
glia, graiul, portul şi dartina strămoşească, al căror înflăcărat patrio-
tism a răzbătut iprin furtuni, întinzîndu-şi razele-i strălucitoare pînă
în vremurile noastre !
Nu este cinste mai mare şi datorie mai sacră penrtru cei ce astăzi
au ·condiţii minunate de învăţătură ca aceea de a cunoaşte ceea ce ne-au
lăsat înaintaşii, care au zidit şi au gîndit pentru viiton1l ţării, viitor de
aur şi neîntrecută înălţare care se înfăptuieşte azi sub ochii noştri, dar
pentru oare memorabile generaţii au luptat veacuri de-a rîndul.
http://cimec.ro
Responsabilitatea asupra conţinutului articole-
lor revine în exolusivitate autorilor. Manuscri-
sele şi corespondenţa privind schimburile de
publicaţii se vor trimite pe adresa Muzeului
judeţean Argeş, str. Horia, Cloşca şi Crişan
nr 44, Piteşti.
http://cimec.ro
http://cimec.ro

Argesis 04 Studii Si Comunicari Muzeul Judetean Arges 1972

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Argesis 04 Studii Si Comunicari Muzeul Judetean Arges 1972

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

http://cimec.

IUZEUL JUDETIAN AAGES, PiTESTI'

Editat de Muzeul jucleţeon Argeş-Piteşti

Edite par Musee Depa,rtomentol Argeş-Piteşti

Depresiunea intermontană Rucăr-Dîmbovicioara a format obiectul

Extinderea supraieţelor de decolare în depresiunea Rucăr-Dim­

111 1·11prinsul depresiunii. Această poziţie geomorfologică inversă a forma-

Fig. 1 - Schiţa elementelor pînzei Rucăr-Dîmbovicioara

jurasic-cretacic. Caracterul festonat al urmei planului de şariaj se deo-

reşte descoperirii, de sub învelişul jurasicului flotant, a funda-

Fin . .1 - Pînza Dîmbovicioara în primul plan ; fundalul îl formează pînza

i~1·111•zcilaramice în domeniul pînzei Rucăr-Dîmbovicioara. Sensul invers

Pînza Rucăr-Dîmbovicioara completează suita de pînze gravitaţio­

l. BERGERON J. (1904), Observation relatives d Za structure de la haute vallee de

La region Rucăr-Dîmbovicioara a ete consideree comme une unite

Datele paleontologice au fost recoltate din mai multe profile descrise

După cum rezultă din aceste date paleontologice, profilele descrise

Fig. 1 - Profile geologice : A - Dealul lui Vlădău

II. OBSERVAŢII GEOMORFOLOGICE

a) Depresiunea subsecventă musceleană.

Un fapt care izbeşte de la început atenţia cercetătorului este relieful

Fig. 2 - Vedere panoramica m sectorul Domneşti : A - cuesta suspendată a pie-

b) Terasele Rîttlui Doamnei la localitatea Domneşti.

Prezenţa teraselor fluviatile întinse la cele mai mulll' din rîurile

De asemenea foarte evidentă este eroziunea torenţială de pe frun-

Fig. 4 - Depozitele de terasăsînt puse în evidenţă de eroziunea torenţială în

c) Terasele interfluviale dintre Bughea şi R. Tîrgului.

Fig. 5. - Depozitele aluvionare scoase la zi de curenţi în Drava de 110-120 m

Cuvertura de depozite aluvionare este prezentă peste tot pe podul

BREV'ES OBSERVATIONS GEOLOGIQUES ET GEOMORPHOLOGIQUES

Les observations geologiques et geomorphologiques ont eu conune

rentielle de sous la couverture piemontane levanrtin-villafrancienne, qui

Timp de 70 de ani, masivul Bucegi a constituit obiectul c-ercetă­

zintă fruntea pînzei conglomeratelor de Bucegi ; şariajul a avut loc în-

de cel estic coborît cu cîteva sute de metri. Blocurile cristalin-jurasice,

fcst întreruptă de falia majoră Ialomiţa şi deplasată pe verticală pe

faţa maselor transportate prin translaţie cvasiorizontală. Suprapunerea

<"omponenţă stratigrafică a determinat pe autor să considere pînzele gra-

NOUVELLES CONTRIBUTIONS A LA TECTONIQUE

L'ensemble des phenomenes identifies recemment par l'auteur de-

Algele sînt primele organisme care se instalează viabile pe rocile

Foto 2 - Aspect general de deasupra

Foto 1 - Staţiunea 1, de sub stînca

tribuie la îmbogăţirea mediului în compuşi azotaţi fixaţi, aocesibili altor

Staţiunea 6 : Stînca calcaroasă dintre confluienţa pîraielor Prişcu şi Predeluţ,

Colectarea algelor a fost făcută pe teren, direct în eprubete steri-

4 I Gloeocapsa alpina Năg. emend. Brand + o

1T I - f. incerta (Lemm.) Elenk.

28 I Synechococcus aeruginosus Niig. +

30 Botryochloris minima Pasch. -1-

--- Cladophora sp.

1. BISCHOFF H. W. and BOLD H. C. (1963), Some Soil Algae from Enchanted

CONTRIBUTIONS A L'ETUDE DES ALGUES CONSIDEREES

Cu nota de faţă continuăm prezentarea florei algelor din bălţile

Fig. 1 - Schiţa ostrovului Calnovăţ cu sistemul central de bălţi (original)

59 Phormidium ambiguum Gom. + - - - - -

-74- Phacus caudatus Huebner + + - -+ - -

R4 Centritractus africanus Fritsch et Rich (Fig. 8)

109 - var. submoniliferum (Woronich.) Kriger

112 C. proboscideum Bohl.

162 Se. ecornis (Ralf) Chod. + - - -+ -+ -

169 Se. protuberans Fritseh

l96 - var. euglypta (Ehr.) CI.

N. tryblionella Hantzsch var. leviidensis (W. Sm.)

Extinderea supraieţelor de decolare în depresiunea Rucăr-Dim

Pînza Rucăr-Dîmbovicioara completează suita de pînze gravitaţio

Timp de 70 de ani, masivul Bucegi a constituit obiectul c-ercetă